Accesorii pentru paradis

Rețeta narativă lui Marie-Jeanne Urech e simplă: se neagă orice echivalență cu realitatea, se subminează logica psihologică și socială, se amestecă stiluri și povești. Rezultatul e un roman complex, la limita dintre suprarealism și absurd, care își seduce de la prima lectură cititorul. Provocarea este lansată de la cele dintâi pagini, iar satisfacția e deplină abia la final. Medicul Aarberg conduce o clinică situată la intersecția unor mari artere rutiere, unde pacienții își petrec timpul visând, înconjurați de trandafiri. Medicul se dedică, în schimb, golfului, deși mereu își rătăcește mingile în gaura cu numărul 18, fără a se preocupa prea mult de dispariția celor doi copii ai săi. Acesta este paradisul. Accesoriile vin imediat ce intriga este deconspirată. Primește un plic cu bani pentru a onora o consultație în particular, dar nu îi este oferită nicio adresă. Pornește astfel într-o dublă căutare: mai întâi a expeditorului și apoi a copiilor fugiți. Odată aceste coordonate stabilite, imaginația autoarei este lăsată liberă, completând aventura lui Aarberg cu cele mai neobișnuite elemente, de la fântâni aflate sub interdicție, la particularități speciale ale ochilor căprui. Prima condiție în continuarea lecturii este renunțarea la preconcepțiilor realității comune și acceptarea regulilor interne ale cărții, pe care Marie-Jeanne Urech le realizează într-o manieră personală, fantastă, amintind de universul kafkian, de scriitura lui Boris Vian și de obiectele plutitoare din tablourile lui Magritte.

„Este un roman ludic care nu ocolește gravitatea lumii, o carte amuzantă care vorbește despre lucruri serioase, debordând de fantezie și totuși construită cu rigurozitate (...), onirică, dar având precizia realistă a anumitor vise.“ – Pierre Yves Lador