Arhimede

Savantul grec Arhimede (în greacă Αρχιμήδης Arhimedes; n. aprox. 287 î.Hr. în
Siracusa, atunci colonie grecească, d. 212 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai de
seamă învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii
ştiinţifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich
Gauss considera că Arhimede şi Isaac Newton au fost cei mai mari oameni de
ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane.

Operă

Din opera lui s-au păstrat un număr relativ mare de lucrări. Printre acestea este
Despre sferă şi cilindru, în care Arhimede demonstrează că raportul dintre aria
unei sfere şi cea a cilindrului circumscris este egală cu raportul dintre volumele
celor două corpuri (şi anume exact 2/3), rezultat de care Arhimede se pare că era
foarte mândru.

A pus la punct o metodă de a calcula numărul π (raportul dintre circumferinţa şi

diametrul unui cerc) cu o precizie oricât de bună, bazată pe calculul perimetrelor
unor perechi de poligoane regulate, unul înscris în cerc şi altul circumscris, cu
număr crescător de laturi. Pentru cazul când numărul laturilor este 96, Arhimede
a calculat o aproximaţie a numărului π între 223/71 (aproximativ 3,1408) şi 22/7
(aproximativ 3,1429).

Studiul proprietăţii spiralelor şi descrierea invenţiei sale, şurubul fără sfârşit (sau
şurubul lui Arhimede), cu o largă aplicabilitate practică, se regăsesc în lucrarea
Despre şuruburi. A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii prin care a
pus bazele acestei importante discipline, în lucrarea în două volume Periton
ochumenon (Despre corpurile plutitoare). În legătură cu această descoperire este
citată celebra exclamaţie „Heureka!” („Am găsit!”, în greaca modernă
„Evrika!”). În principiu legea lui Arhimede este următoarea: „Un corp scufundat
într-un lichid sau gaz este împins ascendent pe verticală cu o forţă egală cu
greutatea volumului de lichid sau gaz dislocat”. Atunci când forţa determinată de
presiunea lichidului este mai mare decât greutatea corpului acestea pluteşte, iar
atunci când cele 2 forţe sunt egale obiectul ramâne în echilibru.

Tetragonismos paraboles (Cvadratura parabolei) este lucrarea considerată a

prefigura calculul integral. Cu Prammites sau Arenarius (calculatorul de nisip)
încearcă să găsească un procedeu de exprimare a numerelor mari (calculul
firelor de nisip care ar încăpea în Universul cunoscut atunci, 1051).

Prin alte cercetări a determinat centrul de greutate al corpurilor, a stabilit legile

pârghiilor şi a inventat scripetele compus (matematicianul Pappos citeaza
celebrul său aforism „Daţi-mi un punct de sprijin şi voi urni Pământul din loc”)
etc. Manuscrise greceşti, latine şi arabe ale lui Arhimede, scrise între secolele al
XVI-lea şi al XVII-lea în Europa, au dat un nou impuls cercetărilor ştiinţifice ale
epocii.