TITEL NEGRU

ASIGURARI. Teorie si metodologie

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei Negru, Titel Asigurari: teorie si metodologie / Titel Negru Bucuresti: Editura Fundatiei Romnia de Mine, 2006 304 p., 20,5 cm. Bibliogr. ISBN 973-725-294-2 368(075.8) _ Editura Fundatiei Romnia de Mine, 2006 Redactor: Maria CERNEA Tehnoredactor: Cornelia PRODAN Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 30.I.2006; Coli tipar: 19 Format: 16/70x100 Editura si Tipografia Fundatiei Romnia de Mine Splaiul Independentei, Nr. 313, Bucuresti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 316.97.90; www.spiruharet.ro E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

TITEL NEGRU

ASIGURARI Teorie si metodologie

EDITURA FUNDATIEI ROMNIA DE MINE Bucuresti, 2006
5 CUPRINS Introducere ........................................................................ 11 1. ESENTA SI ROLUL ASIGURARILOR 1.1. Conceptul de asigurare ................................................. 13 1.2. Functiile asigurarilor ............................................................ 16 1.3. Clasificarea asigurarilor ................................................... 17 1.4. Elementele de baza ale asigurarii ........................................ 21 1.4.1. Riscul conditie a asigurarii .................................... 21 1.4.2. Suma asigurata ............................................................. 26 1.4.3. Prima de asigurare ....................................................... 27 1.4.4. Paguba sau dauna, despagubirea de asigurare, perioada de asigurare si teritoriul acoperit ................. 29 1.5. Evenimentele asigurate.......................................................... 30 2. CONTRACTUL DE ASIGURARE 2.1. Fundamentele juridice ale contractului de asigurare 34 2.1.1. Caracteristicile contractului de asigurare ............... 34 2.1.2. Principiile pe baza carora se ncheie si se deruleaza contractele de asigurare................................................ 35 2.1.3. Conditiile de validitate ale contractului de asigurare... 37 2.1.4. Drepturi si obligatii prevazute n contractul de asigurare.. 38 2.1.5. Calitatea de asigurat, mentionata n polita de asigurare 40 2.1.6. ncheierea si ncetarea asigurarii .......................... 42 3. ASIGURARILE DE BUNURI 3.1. Conditii generale ........................................................... 46 3.2. Asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora mpotriva pagubelor produse de incendiu si alte calamitati ...................................

51 3.3. Asigurari de bunuri, altele dect constructiile ........... 54 3.4. Asigurarea banilor si a altor valori ................................. 56 3.5. Evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor la asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora .. 57 3.6. Determinarea cuantumului despagubirilor si a tarifelor de prime la asigurarile de bunuri ........................................ 61 3.6.1. Principii de baza aplicate la acoperirea pagubelor... 61 3.6.2. Indicele mediu anual de despagubire............................ 63 6 3.6.3. Deteminarea primei nete............................................... 64 3.6.4. Determinarea gradului de stabilitate financiara .... 65 4. ASIGURARILE DE PERSOANE 4.1. Asigurarile de persoane, ca modalitate de transfer al riscului 70 4.2. Tipuri reprezentative ale asigurarilor de viata .............. 75 4.2.1. Asigurarea de supravietuire ......................................... 76 4.2.2. Asigurarea de deces cu acumulare de capital............... 77 4.2.3. Asigurarea de viata pe termen limitat, respectiv, nelimitat 77 4.2.4. Asigurarea mixta de viata ............................................. 78 4.2.5. Asigurarea de renta....................................................... 80 4.2.6. Asigurarea tip dota........................................................ 82 4.3. Asigurari de persoane, altele dect cele de viata ............ 82 4.3.1. Asigurarea medicala .................................................. 82 4.3.2. Asigurarea de accidente ............................................ 84 4.3.3. Asigurarea de calatorie ...................................... 85 4.4. Clauze aditionale ................................................................... 86 4.5. Determinarea primei de asigurare la asigurarile de viata .. 8 6 4.5.1. Caracteristici definitorii ................................................ 86 4.5.2. Functiile biometrice.................................................... 90 4.5.3. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de supravietuire cu plata unica a sumei asigurate ......... 91 4.5.4. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de supravietuire, cu plati esalonate viagere, a sumelor asigurate ................................................ 92 4.5.5. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de deces ..................................................................... 95 4.5.6. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale mixte .................................................................. 97 4.5.7. Calcularea primei nete la asigurarile individuale de pensii. ... 98 4.5.8. Calcularea primei nete unice la asigurarile de supravietuire si de deces pentru doua sau mai multe persoane interdependente ......................... 99 4.5.9. Determinarea primei brute .......................... 101 4.6. Determinarea rezervei matematice ...................................... 103 4.7. Determinarea momentului critic al asigurarii si a riscului mediu (riscul matematic) .. 107 7 5. ASIGURARILE DE RASPUNDERE CIVILA 5.1. Trasaturile definitorii ale asigurarilor de raspundere civila .. 110 5.2. Asigurarile de raspundere civila n transportul rutier ...... 112

5.2.1. Asigurarea de raspundere civila a transportatorului pentru marfurile transportate ........................ 112 5.2.2. Conditiile generale de asigurare a marfurilor pe parcursul transportului rutier ... 114 5.2.3. Asigurarea de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule ............................................. 115 5.2.4. Reglementari legale privind asigurarea de raspundere civila auto pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, pe teritoriul Romniei ..... 121 5.2.5. Asigurarea de raspundere civila auto sistemul Carte Verde ... 129 5.3. Asigurarile de raspundere civila, altele dect auto. ........... 133 5.3.1. Asigurarea de raspundere civila profesionala ............... 133 5.3.2. Asigurarea de raspundere civila a angajatorului, a producatorului si a managerului ............................... 135 5.3.3. Asigurarea privind raspunderea publica ........................ 135 6. ASIGURARILE DE RISCURI FINANCIARE 6.1. Asigurarea creditelor interne si a creditelor de export ..... 138 6.2. Asigurarea creditelor de consum, de investitii, de cautiune si de fidelitate ... 142 6.3. Rolul Bancii de Export-Import a Romniei (EXIMBANKS. A.) n asigurarea si reasigurarea creditelor de comert exterior ....................................... 147 6.4. Atributiile si competentele Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior n asigurarea si reasigurarea creditelor de comert exterior ................... 150 7. ASIGURARILE MARITIME SI FLUVIALE 7.1. Conceptul de avarie ............................................................... 151 7.2. Asigurarea navelor maritime si fluviale (CASCO) ............ 154 7.3. Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim si fluvial (CARGO) ....... 156 7.4. Asigurarea reciproca a raspunderii armatorilor ........... 158 8 8. ASIGURARILE DE AVIATIE 8.1. Specificul asigurarilor n aviatie ...................................... 160 8.2. Asigurarea aparatelor de zbor ............................................. 162 8.3. Asigurarea de raspundere civila n aviatie ......................... 166 8.3.1. Asigurarea de raspundere civila a proprietarului sau a utilizatorului unei aeronave ....................................... 166 8.3.2. Asigurarea de raspundere civila pentru aeroporturi ... 168 8.4. Conventii si organizatii internationale .... 169 9. ASIGURARILE LA CULTURI VEGETALE SI LA ANIMALE 9.1. Asigurarea culturilor agricole, pomicole si viticole .... 171 9.2. Asigurarea animalelor .............................................. 175 10. REASIGURAREA 10.1. Esenta economica a reasigurarii ............ 181 10.2. Caracteristici de baza ale reasigurarilor facultative si contractuale ..... 183

10.2.1. Reasigurarea facultativa ............................................ 183 10.2.2. Reasigurarea contractuala ..................................... 184 10.3. Tipuri de reasigurari obligatorii proportionale ............... 185 10.3.1. Prezentare generala ................... 185 10.3.2. Reasigurarea cota-parte ......................... 187 10.3.3. Reasigurarea excedent de suma asigurata ................. 188 10.3.4. Pool-urile de reasigurare ....................................... 188 10.4. Tipuri de reasigurari obligatorii neproportionale ....... 189 10.4.1. Caracteristici ................................................. 189 10.4.2. Reasigurarea excedent de dauna ........................... 189 10.4.3. Reasigurarea oprire de dauna ................................ 192 11. PIATA ASIGURARILOR SI SPECIFICUL MARKETINGULUI N ASIGURARI 11.1. Caracteristicile, dimensiunea si structura pietei asigurarilor 193 11.2. Intermedierea n asigurari si reasigurari ...................... 199 11.3. Firmele care ofera servicii specializate, asociate activitatii de asigurare ..................................................................... 206 11.4. Piata asigurarilor din Romnia ..................................... 207 11.5. Piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor ....... 208 11.5.1. Piata internationala a asigurarilor .............................. 208 9 11.5.2. Caracteristicile pietei internationale a reasigurarilor . 211 11.5.3. Rolul brokerilor n reasigurarea internationala ..... 215 11.6. Specificul marketingului n domeniul asigurarilor ..... 215 11.7. Dinamica pietei asigurarilor si incidenta asigurarilor asupra economiei .... ...... 218 12. ASPECTE SPECIFICE CONTABILITATII DIN DOMENIUL ASIGURARILOR, ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE SI CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE 12.1. Principii aplicate n activitatea financiar-contabila ..... 220 12.2. Forma si continutul situatiilor financiare ntocmite la societatile din domeniul asigurarilor ....... 223 12.2.1. Bilantul ................................... 223 12.2.2. Contul de profit si pierdere ................ 226 12.2.3. Situatia modificarilor capitalului propriu .............. 231 12.2.4. Situatia fluxurilor de trezorerie .................................. 231 12.2.5. Politicile contabile si notele explicative la situatiile financiare ... 233 12.3. Particularitati ale contabilitatii din domeniul asigurarilor .. 237 12.3.1. Reglementari privind elementele de activ si de pasiv .................. 237 12.3.2. Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si a rezultatelor 241 13. MANAGEMENTUL N ASIGURARI SI REASIGURARI 13.1. Structura organizatorica la o societate de asigurare ... 246 13.2. Particularitatile managementului n asigurari si reasigurari 248 13.3. Supravegherea, solvabilitatea si eficienta n domeniul asigurarilor si reasigurarilor ............................................. 251 13.3.1. Activitatea de supraveghere a asigurarilor si reasigurarilor ....... 251 13.3.2. Solvabilitatea n asigurari si reasigurari .......... 254

13.3.3. Eficienta activitatilor de asigurare si reasigurare .. 258 13.4. Sistemul informational din sfera asigurarilor .............. 263 13.5. Crearea si promovarea unui comportament etic n asigurari si reasigurari ......... 266 14. ASIGURARILE SOCIALE DE STAT DIN ROMNIA 14.1. Sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale 268 14.1.1. Sistemul public de pensii ...................... 268 10 14.1.2. Alte drepturi de asigurari sociale ...................... 278 14.1.3. Bugetul asigurarilor sociale de stat ........................... 282 14.2. Sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca ................................................... 284 14.2.1. Sistemul asigurarilor pentru somaj .......................... 284 14.2.2. Bugetul asigurarilor pentru somaj ............................ 287 14.2.3. Indemnizatia de somaj ......................................... 289 14.3. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate ...................... 290 Bibliografie ............................................................................... 296 ANEXE ................................................................................................. 301 11 INTRODUCERE Dezvoltarea pietei asigurarilor are multiple valente, cu implicatii n plan social, dar mai ales economic. n cadrul economiei de piata, asigurarile reprezinta un segment al serviciilor din ce n ce mai solicitat. Pe lnga rolul fundamental de protejare a bunurilor si persoanelor mpotriva diferitelor riscuri, asigurarile ndeplinesc si functii economice, de genul: contributia la crearea produsului intern brut, participarea n calitate de ofertant pe piata capitalului de mprumut, realizarea de plasamente pe piata nscrisurilor de valoare. n conditiile unei piete de capital, bulversata si plina de neprevazut, societatile de asigurari din Romnia sunt nevoite sa rezolve att problemele aferente cstigarii segmentelor de piata, ct si pe cele generate de fructificarea prudenta a resurselor de capital. Asigurarile din Romnia, pentru a functiona cu maxima eficacitate, trebuie sa dispuna de un personal foarte bine pregatit profesional, deoarece activitatea acestora se reflecta cu precadere n calitatea serviciilor oferite de catre societatile de asigurari si reasigurari. Pregatirea de specialitate a celor ce-si desfasoara activitatea n domeniul asigurarilor poate fi conceputa si pe forme si categorii de asigurari. Prin continutul sau, aceasta lucrare cuprinde teme necesare sub aspect teoretic si conceptual privind categoriile de asigurari practicate, metodologia aferenta acestora, managementul societatii de asigurari, solvabilitatea si eficienta asiguratorilor. Toate acestea sunt necesare, deoarece ofera managerului din sfera economicului posibilitatea sa analizeze si sa sintetizeze fenomenele economice complexe, specifice economiei de piata. Astfel, decizia economica va fi cu att mai potrivita, cu ct managerul va putea sa cunoasca mai bine fenomenele si procesele economice, contribuind n acest mod ct mai mult posibil la diminuarea riscului si incertitudinii. Dimensiunea fundamentala a lucrarii de fata o reprezinta cunoasterea si rezolvarea problemelor specifice domeniului asigurarilor. Cartea se adreseaza n egala masura studentilor de la nvatamntul economic si celor dornici sa se specializeze si sa se perfectioneze n domeniul asigurarilor. 12 Pentru cei care studiaza si aprofundeaza problematica financiarcontabila, indiferent daca sunt studenti, cadre didactice, cercetatori sau practicieni din domeniul economic, asigurarile prezinta un interes deosebit, att n ceea ce priveste teoria, ct si, mai ales, practica asigurarilor. n pregatirea unui specialist n asigurari, sunt vizate patru aspecte fundamentale: economicofinanciar, matematic, juridic si psihologic. Avnd n vedere exigentele de ordin profesional, precum si dorinta de

a oferi studentilor o pregatire de specialitate corespunzatoare, lucrarea a fost astfel structurata, nct sa cuprinda integral aparatul teoretic, conceptual si metodologic al asigurarilor. Autorul 13

1. ESENTA SI ROLUL ASIGURARILOR 1.1. Conceptul de asigurare Asigurarea este o activitate economico-sociala, care consta n protectia persoanelor fizice si juridice, n calitate de asigurati, mpotriva diverselor riscuri si este realizata de catre societati specializate, n calitate de asiguratori. Asiguratorii preiau anumite riscuri, n schimbul platii de catre asigurati a unei sume de bani, numita prima de asigurare. Astfel, n cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurarii, asiguratorul urmeaza sa-l despagubeasca pe asigurat pentru pierderile suferite. Prin definitie, asigurarea reprezinta un acord de vointa (sub forma de contract) ntre asigurat si asigurator, prin care asiguratorul ofera asiguratului contravaloarea daunelor (sau suma asigurata) n cazul producerii riscurilor, n schimbul platii de catre asigurati a primei de asigurare. Asigurarea are la baza principiul mutualitatii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma (prima de asigurare), relativ modesta, la crearea fondului de asigurare, din care sunt acoperite daunele suferite. Platind asiguratorului o suma relativ mica n raport cu nevoile sale de protectie, asiguratul va primi n schimb garantia ca va fi despagubit n conditiile producerii unei pagube. ntruct nu toti asiguratii suporta pierderi, este posibila acoperirea daunelor. Principiul mutualitatii este aplicabil, deoarece, la rndul sau, se bazeaza pe actiunea legii numerelor mari (este o lege statistica care are urmatorul enunt: cu ct este mai mare numarul de unitati de expunere la risc, cu att probabilitatea daunelor produse se va apropia de valoarea probabilitatii daunelor estimate). Esenta economica a asigurarii o reprezinta acoperirea daunelor dintr-un fond central, creat din colectarea primelor de asigurare platite de catre asigurati. Destinatia acestui fond este urmatoarea: plata daunelor; crearea unui fond de rezerva (din care se vor achita daunele mari); acoperirea cheltuielilor administrative ale societatii.
14

Trebuie subliniat faptul ca fondul de asigurare se constituie n vederea acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare si nesigure, deci aceste fonduri nu acopera pierderi cauzate de utilizarea normala a unor bunuri sau de diminuarea valorii lor din diverse motive. Esenta activitatii de asigurare o reprezinta: existenta comunitatii de risc; mutualitatea n suportarea pagubelor; mpartirea, respectiv, dispersia riscului. Asigurarea ofera avantajul ca membrii comunitatii afectati de producerea riscului asigurat primesc din fondul de asigurare, cu titlu de indemnizatie (despagubire), sume care pot depasi de cteva ori cuantumul contributiei acestora la fondul respectiv. Potentialii asigurati recurg la asigurare numai daca prima de asigurare pe care ar trebui sa o achite este suficient de redusa, comparativ cu marimea pagubei pe care ar trebui sa o suporte, daca s-ar produce

fenomenul (evenimentul) respectiv. n cazul n care prima este prea ridicata, asigurarea si pierde atractivitatea pentru potentialii clienti. Asigurarea se bazeaza pe mpartirea riscului, prin participarea cu sume mici (cote minime) la acoperirea daunelor suferite de catre asigurati. Esenta activitatii de asigurare o reprezinta mpartirea, respectiv, dispersia riscului. Astfel, ca forme de protectie mpotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului, se ntlnesc: autoasigurarea; asigurarea propriu-zisa; coasigurarea; reasigurarea; retrocedarea (retrocesiunea). Autoasigurarea este o metoda de creare autonoma, descentralizata si independenta a unor fonduri de rezerva de catre persoane fizice si juridice. Ca metoda, este foarte rar utilizata, deoarece nu poate fi eficienta dect n cazul n care capacitatea financiara a firmei este foarte mare, iar frecventa riscurilor este foarte redusa. Autoasigurarea nu respecta principiul fundamental al asigurarii, care este principiul mutualitatii. Desi este bazata pe prevedere, autoasigurarea ca forma de protectie este neeconomica, dificil de realizat si n cea mai mare parte, insuficienta. Paguba poate interveni ntr-un moment n care rezervele constituite sunt precare. Rezerve semnificative nu-si pot constitui nici macar agentii economici puternici. Pe de alta parte, sumele imobilizate n rezervele respective nu pot fi utilizate n activitatea economica, ceea ce i afecteaza eficienta.
15

Asigurarea propriu-zisa este diferita de autoasigurare, deoarece presupune existenta comunitatii de risc si mutualitatea n compensarea daunelor, a prejudiciilor si a raspunderii fata de tertele persoane care au suferit prejudicii. n sfera asigurarilor directe, pe lnga asigurarea propriu-zisa intra si coasigurarea, care acopera situatia n care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile precum si numarul lor, riscurile vizate fiind greu de asumat de catre o singura societate de asigurari, asiguratul ncheie contractul de asigurare cu mai multe societati, care participa la acoperire fiecare n cota parte, pentru aceeasi perioada. Cu alte cuvinte, coasigurarea presupune ncheierea mai multor contracte de asigurare ntre asigurat si mai multe societati de asigurare (asiguratori), urmnd ca, n conditiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurator sa contribuie la acoperirea daunei proportional cu contributia la acoperirea riscului. Ca forma de protectie mpotriva riscurilor, coasigurarea se utilizeaza n mod deosebit atunci cnd valoarea bunului asigurat este foarte mare si, n consecinta, nici o societate de asigurare nu poate sa-si asume raspunderea preluarii n ntregime, pe contul sau, a ntregului risc. n cazul coasigurarii se remarca urmatoarele aspecte: a) asiguratul nu poate ncasa o despagubire mai mare dect prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului; b) ntre asigurat si fiecare asigurator exista raporturi de asigurare distincte; c) ntre asiguratori nu se practica solidaritatea conventionala. Datorita existentei unor bunuri de valori imense, care depasesc cu mult capacitatea financiara a unor societati de asigurare, acestea nu doresc sa preia n contul lor riscuri enorme. De aceea, la rndul lor, cauta sa obtina protectie prin ncheierea unor contracte de reasigurare.

De fapt, reasigurarea este un contract ncheiat ntre asiguratorul initial, care devine reasigurat, si o societate de reasigurare, care devine reasigurator. n acest caz, reasiguratorul cedeaza o parte din prima de asigurare initiala, respectiv o parte din riscurile initiale, urmnd ca, n situatia producerii riscurilor asigurate, reasiguratorul sa plateasca o parte din despagubire asiguratorului initial. n realitate, asiguratorii ncheie mai multe contracte de reasigurare. Reasiguratorul doreste si el sa obtina o protectie pentru portofoliul sau de afaceri, printr-un contract de retrocedare. n aceasta noua relatie contractuala, reasiguratorul este supranumit retrocedent, iar societatea ce
16

preia riscurile de la el este supranumita retrocesionar (societate de asigurare, reasigurare). Prin retrocesiune se cedeaza o parte din prime, din risc si din cuantumul despagubirilor. De retinut ca, atunci cnd activitatea de asigurare se bazeaza pe o dispersie ct mai mare a riscului, acoperirea pagubei este suportata de un numar mare de persoane fizice sau juridice, n cote foarte mici n comparatie cu dimensiunea pagubei. 1.2. Functiile asigurarilor Cea mai importanta functie a asigurarilor este cea de compensare financiara a pagubelor, datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, n cazul asigurarilor de bunuri si raspundere civila, asiguratorul efectueaza plata unor sume asigurate. Aceasta functie a stat la baza dezvoltarii si aplicarii asigurarilor pe plan national si international. Potrivit acestei functii, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse si la recuperarea unor prejudicii de catre asigurati. Prevenirea daunelor este o alta functie importanta a asigurarilor, care implica stabilirea n cadrul companiilor de asigurari si a agentiilor de brokeraj a unui plan de masuri de diminuare a riscurilor, avnd ca scop: reducerea posibilelor pagube; obtinerea unor cotatii de prima mai mici, datorita diminuarii riscurilor. Tot n scop preventiv, se practica de catre asiguratori fransiza. Aceasta consta din scaderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate, care nseamna participarea asiguratului la acoperirea unei parti din paguba. Scopul aplicarii fransizei este dublu: n primul rnd, l obliga pe asigurat sa adopte o conduita preventiva, sa aiba grija sa ntretina bunul asigurat; n al doilea rnd, se urmareste sa nu se ncarce cheltuielile societatii de asigurare la un nivel mare, deoarece, de multe ori, cheltuielile cu gestionarea si administrarea pagubelor pot sa depaseasca paguba nsasi. Functia financiara este determinata, pe de o parte, de faptul ca nu toate politele de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de alta parte, de decalajul, n timp, ntre momentul ncasarii primelor si momentul platii despagubirilor. Ca atare, societatile de asigurare investesc sumele ncasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitatile existente. La asigurarile de viata, exista posibilitatea economisirii, care reprezinta de fapt o alta functie a asigurarilor. Astfel, asiguratii, prin politele de asigurare, au posibilitatea ca, alaturi de protectie, sa
17

beneficieze la expirarea contractului de asigurare, de suma asigurata si, n plus, pot sa participe la profitul obtinut din sumele investite. Din punct de vedere economic, asigurarea nseamna constituirea de fonduri banesti necesare n cazul producerii diverselor

pagube. Din spirit de prevedere, populatia si unele unitati economice si constituie fonduri banesti de rezerva, avnd rol de autoprotectie sau de autoasigurare. Numai atunci cnd fondurile de autoasigurare sunt suficient de mari, populatia si unitatile economice sunt n masura sa-si refaca bunurile materiale distruse de accidente sau fenomene naturale imprevizibile. Un fond suficient de mare se constituie n decursul unei perioade ndelungate de timp si poate afecta ritmul dezvoltarii economice a unitatii respective. Pe lnga capacitatea limitata de constituire a fondului de autoprotectie, apare inconvenientul imobilizarii unor mijloace necesare pentru acoperirea pagubelor. Constituirea unui fond de rezerva genereaza costuri suplimentare pentru o unitate economica. Aceasta, deoarece fondul de rezerva trebuie sa aiba un grad ridicat de lichiditate, pentru a putea fi folosit imediat n caz de necesitate. n concluzie, costul autoprotectiei este mai ridicat dect cel al unei asigurari propriu-zise. Economistul elvetian Henri Louberge, referindu-se la eficienta autoasigurarii, ca metoda de protectie practicata de o firma, exprima ideea ca autoasigurarea nu reprezinta niciodata un optim pentru o unitate economica izolata, ea fiind mai degraba adecvata pentru un grup industrial, constituit din mai multe unitati de productie suficient de independente. n acest caz, probabilitatea producerii unui sinistru tinde spre 1, prin aditionarea probabilitatilor individuale. De aceea, un fond de autoasigurare organizat la nivelul grupului poate sa se dovedeasca mai avantajos dect asigurarea comerciala, deoarece permite sa se economiseasca acea parte a cheltuielilor de administratie ale companiei de asigurari, pe care asiguratul o plateste ca adaos la prima [LOUBERGE, 1981, p. 124.]. 1.3. Clasificarea asigurarilor Evidentierea formelor de asigurare se realizeaza pe baza urmatoarelor criterii de clasificare: a. Dupa natura raporturilor juridice de asigurare, se deosebesc asigurarea prin efectul legii (obligatorie) si asigurarea contractuala (facultativa).
18

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, nu necesita acordul de vointa al persoanelor fizice sau juridice implicate. Ea se realizeaza automat, daca sunt ndeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la bunurile sau persoanele care intra sub incidenta asigurarii si are la baza anumite interese care vizeaza societatea n ansamblu. Asigurarea contractuala sau facultativa se bazeaza pe acordul de vointa al asiguratorului si asiguratului, concretizat n contractul de asigurare. Fiind o forma de asigurare mai flexibila dect asigurarea prin efectul legii, corespunde mai bine necesitatilor si intereselor asiguratilor. Asigurarea facultativa se ncheie numai la solicitarea asiguratilor. b. Dupa natura obiectului asigurat, se disting: asigurarile de bunuri, care se refera la marfuri, mijloace de transport, cladiri etc.; asigurari de persoane, grupate n asigurari de viata si asigurari de persoane, altele dect cele de viata (de accidente, de calatorie etc.); asigurarile de raspundere civila, ndeosebi pentru pagube produse prin accidente de autovehicule sau n cazul conducatorilor auto profesionisti, pentru pagube produse prin accidente cu autovehicule apartinnd societatilor comerciale; asigurarile de riscuri financiare (de exemplu: asigurare

pentru credite, asigurare de pierdere a profitului etc.). c. Dupa natura riscurilor, asigurarile pot fi clasificate n: asigurari pentru riscuri din calamitati (inundatii, cutremure, alunecari de teren, trasnet etc.); asigurari pentru riscuri cu caracter social-politic (razboi, greve etc.); asigurari pentru riscuri ce provin din natura marfurilor (spargere, mucegaire, alterare etc.). d. Dupa teritoriul sau zona geografica n care se ncheie sau se deruleaza contractele de asigurare, exista: asigurarile interne, cnd toate elementele contractului (asigurat, asigurator, risc, obiect) sunt n granitele unei tari; asigurarile externe sunt cele care contin cel putin un element aflat n exteriorul tarii respective. Conform Legii nr. 403/ 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/ 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, clasele de asigurari aferente categoriilor asigurari de viata si asigurari generale sunt stabilite astfel:
19

A. Asigurari de viata Tipuri de asigurari care au o baza contractuala: a) asigurari de viata care includ: asigurarea la termen de supravietuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravietuire si de deces, mixta de viata, asigurarea de viata cu rambursarea primelor, asigurarea de casatorie, asigurarea de nastere; b) anuitati; c) asigurari de viata suplimentare: asigurari de deces din accident, asigurari de vatamari corporale, asigurari de incapacitate permanenta din boala, asigurari de incapacitate permanenta din accident, asigurari de incapacitate temporara din boala, asigurari de incapacitate temporara din accident, asigurari de spitalizare, asigurari de cheltuieli medicale, asigurari de boli grave, asigurari de somaj, cnd acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurari de viata; d) asigurari permanente de sanatate. Conform legii mentionate mai sus clasele de asigurari de viata cuprind : I. Asigurari de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare; II. Asigurari de casatorie, asigurari de nastere; III. Asigurari de viata si anuitati care sunt legate de fonduri de investitii; IV.Asigurari permanente sanatate. B. Asigurari generale Clasele de asigurari generale: 1. Asigurari de accidente (inclusiv accidentele de munca si bolile profesionale), pentru care se acorda: despagubiri financiare; despagubiri n natura; despagubiri mixte (financiare si n natura); despagubiri pentru vatamari corporale suferite de persoane n timpul transportului. 2. Asigurari de sanatate, pentru care se acorda: despagubiri financiare; despagubiri n natura; despagubiri mixte (financiare si n natura);

3. Asigurari de mijloace de transport terestru (altele dect feroviare), care acopera: daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor; daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele dect cele cu motor.
20

4. Asigurari de mijloace de transport feroviar, care acopera: daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplaseaza sau transporta marfuri ori persoane. 5. Asigurari de mijloace de transport aerian, care acopera: daune survenite la mijloacele de transport aerian. 6. Asigurari de mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera: daune survenite la mijloace de transport fluvial; daune survenite la mijloace de transport lacustru; daune survenite la mijloace de transport maritim. 7. Asigurari de bunuri n tranzit, care acopera: daune suferite de marfuri, bagaje si alte bunuri transportate. 8. Asigurari de incendiu si alte calamitati naturale, care acopera: daune suferite de proprietati si bunuri (altele dect bunurile mentionate mai sus), cauzate de: incendiu; explozie; furtuna; alte fenomene naturale n afara furtunii; energie nucleara; surpare de teren. 9. Alte asigurari de bunuri, care acopera: daune suferite de proprietati si bunuri atunci cnd aceste daune sunt cauzate de grindina, nghet sau furt. 10. Asigurari de raspundere civila pentru autovehicule care acopera: daune rezultate din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv raspunderea transportatorului ). 11. Asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport aerian, care acopera: daune rezultate din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv raspunderea transportatorului). 12. Asigurari de raspundere civila pentru mijloace de transport maritim, lacustru si fluvial, care acopera: daune rezultate din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru si fluvial (inclusiv raspunderea transportatorului). 13. Asigurari de raspundere civila generala, care acopera: daune din prejudicii produse tertilor, altele dect cele mentionate anterior. 14. Asigurari de credite care acopera urmatoarele riscuri: insolvabilitate;
21

credit de export; vnzare n rate; credit ipotecar; credit agricol. 15. Asigurari de garantii pentru:

 garantii directe; garantii indirecte. 16. Asigurari de pierderi financiare, care acopera: riscuri de somaj; insuficienta veniturilor; pierderi datorate conditiilor meteorologice nefavorabile; nerealizarea beneficiilor; riscuri aferente cheltuielilor curente; cheltuielile comerciale neprevazute; deprecierea valorii de piata; pierderile de renta sau alte venituri similare; pierderile comerciale indirecte, altele dect cele mentionate anterior; pierderile financiare necomerciale; alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare. 17. Asigurari de protectie juridica, care acopera: cheltuielile cu procedura judiciara si alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedura civila sau penala, apararea ori reprezentarea asiguratului ntr-o procedura penala, administrativa sau mpotriva unei reclamatii ndreptate mpotriva acestuia. 18. Asigurari de asistenta a persoanelor aflate n dificultate n cursul deplasarilor sau absentelor de la domiciliu ori de la locul de resedinta permanenta. 1.4. Elementele de baza ale asigurarii 1.4.1. Riscul conditie a asigurarii Riscul este o conditie a asigurarii.Daca nu ar exista riscuri, nu ar exista nici asigurari. De aceea, riscul reprezinta un element specific asigurarii, fiind obiectul oricarui contract de asigurare. ncercnd o definire a riscului, putem spune ca riscul este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile si pentru care societatile de asigurari pot oferi protectie [CIUREL, 2000, p. 32].
22

n sens larg, riscul este considerat ca o ntmplare nedorita. Din punct de vedere al asigurarii, nu se pot asigura dect acele evenimente prin a caror producere pot aparea pierderi. Riscul apare n asigurari ca un element obligatoriu, esential, deoarece: este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt supuse bunurile, patrimoniul, viata sau sanatatea unei persoane; producerea lui nu se realizeaza prin fapta intentionata a asiguratului; fara acest element nu poate exista un raport de asigurare valabil. Pentru ca un eveniment sa poata fi considerat risc asigurabil, acesta trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa existe posibilitatea producerii lui cu o probabilitate cuprinsa ntre 0 si 1; sa prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat; sa fie independent de vointa asiguratului sau a persoanelor care traiesc si convietuiesc mpreuna cu acesta; sa fie suportabil, ca marime si frecventa, din punct de vedere financiar de catre asigurator;

 sa fie incert, adica asupra momentului si intensitatii lui sa planeze incertitudinea. Prin risc asigurat se ntelege evenimentul la producerea caruia societatea de asigurari este obligata prin lege sau contract sa achite asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea de asigurare (suma asigurata). Pentru ca un fenomen (eveniment) generator de pagube sa poata constitui un risc asigurat, acesta trebuie sa ndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: producerea fenomenului (evenimentului), pentru care se ncheie asigurarea, sa fie posibila, deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesara; fenomenul (evenimentul) trebuie sa aiba n toate cazurile un caracter ntmplator; producerea fenomenului (evenimentului) trebuie sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii; actiunea fenomenului (evenimentului) trebuie sa poata fi nregistrata n evidenta statistica, astfel nct datele din evidenta statistica referitoare la un anumit fenomen (eveniment) trebuie sa permita stabilirea pe o perioada ct mai ndelungata a frecventei si intensitatii producerii acestuia.
23

Atunci cnd se confrunta cu un risc, indivizii reactioneaza diferit. Astfel, exista persoane cu aversiune fata de risc, ele prefernd un cstig modic dar sigur, persoane indiferente la risc (categorie care cuprinde marea majoritate a indivizilor) si persoane cu nclinatie pentru risc, respectiv acele persoane care ar risca orict din dorinta obtinerii unui cstig. Existenta riscului sub toate formele sale atrage dupa sine necesitatea asigurarilor, care au rolul de a permite oamenilor, daca nu evitarea riscului, macar diminuarea sau nlaturarea consecintelor sale. Asigurarea este o operatiune economico-financiara, prin care o parte denumita asigurator despagubeste, n cazul producerii unui eveniment nefast, o alta parte, denumita asigurat, n schimbul unei sume de bani (prima de asigurare). Un risc, pentru a putea fi acoperit prin asigurare, trebuie sa ndeplineasca, n primul rnd, trei conditii, si anume: obiectul asigurarii sa fie real; asigurarea contra respectivului risc sa fie convenabila si eficienta pentru asigurati; cauza asigurarii trebuie sa fie licita, respectiv, sa nu contravina ordinii publice. n al doilea rnd, un risc, pentru a putea fi preluat n asigurare, trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: producerea fenomenului (evenimentului) pentru care se ncheie asigurarea sa fie posibila, pentru ca asigurarea bunului (persoanei) sa aiba o justificare. De precizat ca evenimentele inevitabile nu sunt cuprinse n asigurare; posibilitatea producerii evenimentului sa fie reala, respectiv, sa prezinte o amenintare pentru persoana asigurata; producerea evenimentului ntruct nu depinde de vointa asiguratului, beneficiarului asigurarii sau a asiguratorului, trebuie sa fie o urmare a hazardului; aparitia evenimentului sa se produca cu o anumita frecventa, respectiv, sa aiba o anumita regularitate;

fenomenul

sa fie evaluabil, cuantificabil, preferndu-se exprimarea sa valorica. Pentru o mai buna ntelegere a mecanismului asigurarii cu privire la risc, trebuie evidentiate doua aspecte importante: clasificarea riscurilor; managementul riscurilor.
24

1. Clasificarea riscurilor se poate realiza dupa urmatoarele criterii: a. n functie de natura evenimentului care le-a provocat, exista: Riscuri provocate de fortele naturii, care pot fi accidentale (de exemplu: furtuna, grindina etc.) sau permanente (de exemplu, uzura). Riscuri provocate de actiunile umane, fie ca urmare a intereselor individuale deosebite, fie ca o consecinta a progresului tehnic. b. Dupa gradul de asigurabilitate, se deosebesc riscuri pure si riscuri speculative. Riscurile pure sunt cele care prin producerea lor provoaca numai pierderi si niciodata cstig. Acestea sunt de fapt riscurile pentru care asiguratorii ofera protectie n majoritatea cazurilor. Pentru acest gen de riscuri sunt tipice: incendiul, explozia, accidentele, naufragiul, decesul, furtuna, furtul. Riscurile speculative se bazeaza tot pe evenimente incerte, dar prin producerea lor se poate nregistra o pierdere sau se poate obtine un cstig. Ele au o anumita doza de atractivitate si n aceasta categorie sunt incluse riscurile comerciale, pariurile si jocurile de noroc. Aceste riscuri nu sunt asigurabile. n mod similar, riscul valutar, din care se pot nregistra pierderi, dar se pot obtine si cstiguri, nu poate fi asigurat. c. Dupa gradul de cuprindere, exista riscuri fundamentale si riscuri particulare. Riscurile fundamentale, prin efectele producerii lor, prejudiciaza o mare parte a societatii sau a lumii si nu numai anumite persoane. Astfel, un risc fundamental presupune producerea unei catastrofe, cum ar fi: razboiul, foametea, cutremurul, poluarea etc. Atunci cnd riscurile fundamentale au un potential de dezastru foarte mare, ele apar ca fiind neasigurabile din punct de vedere al asiguratorilor. Data fiind amplitudinea efectelor lor, att n spatiu ct si n timp, se considera ca ele sunt probleme ale ntregii societati, care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau la nivel international. Avnd n vedere ca ratiunea de a fi a asiguratorilor este aceea de a obtine profituri pe termen lung, ei nu pot fi obligati sa accepte preluarea unor riscuri, care, din punct de vedere strict al afacerilor, nu pot sa genereze cstiguri. Riscurile particulare sunt riscurile ale caror consecinte sunt relativ limitate sub aspectul ntinderii efectelor. Cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare, rezultnd o pierdere pentru un numar relativ mai mic de persoane.
25

d. Avnd n vedere impactul asupra asigurabilitatii, riscurile se mpart n: riscuri asigurabile si riscuri neasigurabile (excluse). Riscurile asigurabile sunt acelea pe care asiguratorii le preiau si pentru care ofera protectie asiguratilor. La rndul lor, ele se submpart n: riscuri generale si riscuri speciale. De regula, riscurile generale, sunt incluse n asa-numitele conditii generale de asigurare si cuprind: incendiul, explozia, cutremurul de pamnt, eruptia vulcanica, naufragiul, esuarea, coliziunea, rasturnarea

navei sau a ambarcatiunii, prabusirea aeronavei etc. Riscurile speciale sunt cele care se asigura separat, la solicitarea expresa a asiguratilor, contra unei prime de asigurare suplimentara, de regula, individual, pentru fiecare risc. Ele nu sunt, deci, incluse n conditiile generale prezentate mai sus. Se pot produce ca urmare a actiunii oamenilor (razboi, greva, revolutie, insurectie, nchidere de fabrici etc.) sau tin de natura marfurilor. Riscurile neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu le accepta, fiind evenimente a caror producere este certa, se apropie de certitudine, sau sunt cauzate de catre asigurat, cunoscute de catre acesta si ascunse asiguratorului. Ca exemplu, n acest caz, pot fi considerate urmatoarele: viciile ascunse ale bunului asigurat, faptele savrsite cu intentie, consecintele energiei atomice, uzura normala a bunului asigurat etc. n functie de natura bunurilor asigurate si de riscurile incluse n asigurare, riscurile sunt grupate si oferite de cele mai multe ori n pachet sub forma conditiilor de asigurare. Fiecare societate de asigurari are libertatea de a-si grupa riscurile dupa cum considera ca este optim pentru asigurati si pentru ea nsasi. Totodata, includerea unui anumit risc ntr-una din categoriile mentionate (general, special, exclus) nu are neaparat un caracter permanent. n functie de criteriile de asigurabilitate mentionate, de dimensiunea posibila a daunei si de politica de subscriere a asiguratorului, este posibila trecerea riscului dintr-o categorie n alta. Conditiile de asigurare practicate de catre societatile de asigurari din tarile cu experienta n domeniu sunt publicate, fiind la ndemna oricui si pot fi folosite ca documente de referinta de catre alte societati. Astfel, pe piata londoneza, una dintre cele mai mari si mai reprezentative piete de asigurari din lume, sub egida Institutului Asiguratorilor din Londra si a companiei Lloyds, se publica anual Conditiile de asigurare pentru marfa si nava. Ele servesc drept model si sursa de inspiratie pentru multe societati de asigurare din lume, mai ales ca piata londoneza absoarbe o mare parte a reasigurarilor, ceea ce impune uniformitatea conditiilor.
26

2. Managementul riscului consta n adoptarea tuturor masurilor de prevenire a pagubelor si de limitare a acestora n vederea asigurarii. Astfel, asiguratul poate beneficia de prime de asigurare reduse, iar asiguratorul poate lua toate masurile necesare pentru limitarea pierderilor financiare care ar putea sa apara. Societatile de asigurari aplica un management al riscului prin care sa realizeze un echilibru optim ntre veniturile din prime si valoarea totala a indemnizatiilor (despagubirilor) si sumelor asigurate platite, deoarece cotatiile de prime se stabilesc pe baza riscurilor medii si nu a riscurilor de vrf. Astfel, se evita o concentrare a cererii de asigurare n zona riscurilor cu probabilitate crescuta de manifestare, deci nefavorabila pentru asigurator. Etapele pe care le parcurge o societate de asigurari pentru realizarea unui management performant sunt: a. Identificarea riscului. Un manager bun este cel care prevede si identifica posibilitatea aparitiei riscului. b. Cuantificarea riscului presupune analizarea efectului imediat n urma pagubelor produse, dar, n plus, trebuie urmarite efectele si n viitor. c. Luarea unor masuri impuse de imperativele momentului. n cazul producerii evenimentului, plata trebuie efectuata la timp si la

valoarea reala. Aceasta poate avea efecte benefice n viitor, n sensul ca societatile de asigurari vor deveni mai atractive. 1.4.2. Suma asigurata Reprezinta partea din valoarea de asigurare (supusa riscului), pe care asiguratorul urmeaza sa o plateasca n cazul producerii fenomenului (evenimentului) si pentru care asiguratorul si asuma raspunderea n cazul producerii riscului asigurat, n conditiile n care s-a ncheiat asigurarea. n cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata constituie limita maxima a raspunderii asiguratorului, fiind unul dintre elementele pe baza carora se stabileste prima de asigurare. Suma asigurata nu poate depasi valoarea reala a bunului asigurat. Ea poate fi egala sau mai mica dect valoarea bunurilor respective. Asigurarea este conceputa de o asemenea maniera, nct sa nu permita, sub nici o forma, acordarea unor despagubiri mai mari dect pierderile efectiv suportate de asigurati: n acest mod se evita supraasigurarea unui bun.
27

Suma asigurata se stabileste n mod diferit, dupa cum sunt asigurarile, obligatorii sau facultative. La asigurarile obligatorii, suma asigurata are un cuantum, de regula fix, stabilit prin lege. La asigurarile facultative, ea se stabileste pe baza propunerii asiguratului si n limita prevederilor legale. n cazul asigurarilor obligatorii de bunuri, suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare. Norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect asigurat. De exemplu, la cladiri, norma de asigurare poate fi stabilita pe metru patrat de suprafata construita, cuantumul ei fiind fixat diferentiat pe mediu rural sau urban si n functie de destinatia constructiei asigurate. La culturile agricole, norma de asigurare se poate stabili la hectar, n functie de felul culturilor. Totodata, la asigurarile de bunuri, suma asigurata, ca limita maxima a despagubirilor, se poate stabili pe baza valorii bunului, rezultata n urma evaluarii, n cazul n care exista documente din care sa reiasa valoarea sa. La asigurarile de raspundere civila si de persoane, suma asigurata se stabileste de comun acord ntre cele doua parti contractante, dar mai frecvent de catre asigurator, conform prevederilor legale. n anumite cazuri, se accepta nscrierea n polita de asigurare a unor valori declarate de asigurati, dar acestea trebuie agreate de catre asiguratori. Evaluarea n vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor n vederea includerii lor n asigurare. 1.4.3. Prima de asigurare Ca element esential al contractului de asigurare, prima de asigurare constituie principala obligatie a asiguratului si reprezinta suma de bani pe care o primeste asiguratorul de la asigurat n schimbul protectiei pentru riscurile asumate. La stabilirea cuantumului primei de asigurare se tine cont de influenta urmatorilor factori: tipul si natura riscurilor asigurate; numarul, marimea, intensitatea si gradul de dispersie al riscurilor; durata asigurarii si teritoriul acoperit; suma asigurata, nivelul fransizei si modalitatea de plata a primei (n transa unica sau esalonata n rate periodice); evaluarea posibilelor daune pe baza istoricului acestora, pe un anumit numar de ani (de regula 5, 10 ani);
28

gradul de obiectivitate, respectiv de subiectivism al asiguratorului;

 conjunctura pietei si dimensiunea afacerii (pentru sume mari se pot negocia reduceri); vrsta, sexul, starea de sanatate si durata asigurarii la asigurarile de persoane; gradul de ntretinere al bunului la asigurarile de bunuri; limita raspunderii la asigurarea de raspundere civila. Calculul primelor se efectueaza stiintific, pe baza datelor statistice si a matematicii actuariale. Prima de asigurare se determina prin aplicarea unei cote procentuale la valoarea asigurarii, respectiv a sumei asigurate, conform relatiei: Prima de asigurare = suma asigurata * cota de prima Prima platita de asigurat reprezinta prima bruta (tarifara), fiind alcatuita din prima neta (pura, teoretica, cota de baza) si adaosul de prima (suplimentul sau ncarcatura primei) care acopera cheltuielile generale de achizitie si administrare ale asiguratorului si determina obtinerea unui profit. Prima neta este destinata acoperirii despagubirilor si sumelor asigurate. Astfel: Prima bruta = Prima neta + Adaosul de prima Calculul primei nete tine seama de natura riscului, privit ca probabilitate si intensitate. Probabilitatea se bazeaza pe calcule statistice. Astfel, tinnd cont de legile statisticii, prima de asigurare este cu att mai bine determinata, cu ct au existat un numar mai mare de cazuri pe baza carora ea s-a determinat. Intensitatea variabila a riscului se reflecta corespunzator n nivelul primei. Astfel, n situatia n care, pe parcursul contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica n aceeasi proportie. La anumite tipuri de asigurari, pentru a putea acoperi riscurile solicitate, prima de asigurare este foarte mare, fiind situatii cnd aceasta poate ajunge pna la 30% din valoarea asigurarii. n asemenea cazuri, asiguratorul restituie de regula o parte din prima asiguratului, care poate ajunge pna la jumatate din prima platita initial, daca n perioada asigurarii nu au avut loc evenimente nedorite. Pe o perioada de timp determinata, de obicei un an, asiguratorul si elaboreaza propriile tarife de prime. Daca prima se plateste ntr-o transa unica, asiguratorul poate sa ofere o reducere. Exista astfel, prima unica, care se plateste o singura data, si prima periodica, care se plateste la anumite intervale de timp, n functie de perioada de asigurare. Pe parcursul derularii contractului de asigurare, marimea primei nu se recalculeaza si deci nu se modifica.
29

O data ncasata de catre asigurator, prima de asigurare se utilizeaza pentru: constituirea fondului de rezerva, din care se achita despagubirile la asigurarile de bunuri si sumele asigurate n cazul asigurarilor de persoane; crearea fondului de rezerva destinat acoperirii despagubirilor din anii defavorabili; plata cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor si obtinerea unui beneficiu; finantarea diferitelor actiuni de prevenire a daunelor. n practica asigurarilor, se utilizeaza si alte expresii legate de prima cum ar fi: prima curenta sau efectiva, referitoare la perioada anului n curs;

 prima fixa, ce reprezinta prima pe unitate de suma asigurata; tarifele de prime sunt prime fixate pe feluri de asigurari, riscuri etc.; discount-ul de prima, care consta n diminuarea primei cu o anumita suma, n functie de: frecventa de plata a primei, marimea primei, inexistenta daunei n perioada anterioara etc. 1.4.4. Paguba sau dauna, despagubirea de asigurare, perioada de asigurare si teritoriul acoperit Paguba sau dauna reprezinta pierderea evaluabila n bani, intervenita la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului mpotriva caruia s-a ncheiat asigurarea. Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul ca volumul daunelor nu se poate cunoaste dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilitatilor. Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului, n vederea acoperirii pagubei produse de riscul asigurat, fiind n limita sumei asigurate, egala sau mai mica dect paguba. Asigurarile de pagube (daune), avnd esentialmente caracter de despagubire, reunesc asigurarile de bunuri si de raspundere civila si au ca scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului. Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului atunci cnd survine cazul asigurat. Perioada de asigurare, respectiv durata asigurarii, reprezinta intervalul de timp pentru care s-a stabilit prima de asigurare si depinde de natura asigurarii. Durata asigurarii este perioada de timp n care ramn
30

valabile raporturile de asigurare ntre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Totodata, perioada de asigurare nseamna si intervalul de timp n decursul caruia asiguratorul suporta riscul asigurarii. Se pot ncheia asigurari pe o durata determinata, respectiv nedeterminata, sau pe timpul desfasurarii unei activitati (de exemplu, pe timpul efectuarii unui transport de marfa). n general, atunci cnd se ncheie asigurari pe o perioada determinata, la asigurarile de bunuri si de raspundere civila, perioada este scurta, de regula un an. nsa, se pot ntlni si asigurari ncheiate pe durate foarte scurte. De exemplu, polita cargo, ce acopera marfurile pe durata transportului, poate avea o perioada de asigurare de o singura zi. Asigurarile de viata se ncheie pe perioade lungi, de minimum 5 ani, caz n care prima se exprima anual, dar trebuie platita pe toata durata n care asiguratorul este supus riscului. Daca perioada pentru care s-a ncheiat asigurarea este un an si evenimentul asigurat s-a produs n prima jumatate a anului, se considera ca probabilitatea de producere a riscului s-a stabilit pe ntreaga perioada de asigurare, ceea ce face irelevant momentul n care s-a produs evenimentul asigurat. Uneori, polita de asigurare este emisa pe o perioada de timp neobisnuita, de exemplu 8 luni, pentru a expira la aceeasi data cu celelalte polite. Astfel, o societate comerciala poate cumpara o asigurare mpotriva furtului n luna mai, cu o data de expirare n octombrie, cnd expira si restul politelor societatii, moment n care toate politele vor fi probabil, rennoite pentru un alt an. Teritoriul acoperit prezinta n detaliu granitele geografice n afara carora nu se aplica acoperirea. n functie de caracteristicile obiectului asigurat, teritoriul acoperit poate fi restrns sau extins. De exemplu, o proprietate imobila poate fi acoperita numai la adresa

specificata, iar mijloacele de transport pot fi acoperite doar n cadrul razei lor de actiune descrisa n polita. Daca teritoriul acoperit de asigurare cuprinde mai multe state, prevederile legale specifice acestor state pot modifica acoperirea. 1.5. Evenimentele asigurate Asiguratorul este obligat la plata unei despagubiri numai atunci cnd are loc un anumit eveniment care este mentionat n polita de asigurare ca fiind asigurat. Daca evenimentul asigurat nu are loc, asiguratorul nu va fi obligat sa plateasca. Cazul asigurat, sau sinistrul, reprezinta fenomenul (evenimentul) asigurat care s-a produs
31

deja, iar pentru nlaturarea consecintelor lui s-a ncheiat asigurarea. Pentru ca un eveniment sa fie considerat asigurat, trebuie sa ntruneasca existenta a sase elemente si anume: a) obiect sau activitate acoperita; b) risc acoperit; c) consecinte acoperite; d) amplasament acoperit; e) circumstante acoperite f) perioada de timp acoperita. Daca un singur element lipseste, din cele enumerate mai sus, evenimentul n cauza nu mai este considerat ca fiind asigurat, chiar daca partea asigurata a suferit o paguba ca urmare a unui eveniment nedorit. De exemplu, o paguba care nu se datoreaza unui risc acoperit nu implica un eveniment asigurat, chiar daca se constata existenta celorlalte cinci elemente. a. Obiectul sau activitatea acoperita sunt specificate ntr-o anumita sectiune a politei de asigurare. n anumite situatii, obiectele supuse acoperirii sunt inventariate amanuntit. Totusi, majoritatea politelor nu mentioneaza fiecare articol supus acoperirii, ci descriu ntr-o maniera generala elementele domeniului acoperit. n scopul nlaturarii oricaror confuzii, n polita de asigurare, pe lnga obiectele sau activitatile acoperite, sunt specificate si cele care nu sunt supuse acoperirii. b. Riscul acoperit implica o anumita conceptualizare. Conceptul riscuri specificate. Cnd o polita enumera sau precizeaza pericolele pe care le asigura, se considera ca utilizeaza metoda riscurilor specificate, nlesnind asiguratului sarcina de a face dovada. Astfel, pentru a obtine o despagubire, asiguratul trebuie sa dovedeasca ca paguba este rezultatul unui risc acoperit. Daca asiguratul nu poate sa ofere o astfel de dovada, asiguratorul nu este obligat n mod legal la plata despagubirii. n cele mai multe situatii, cauza pagubei este evidenta. Totusi, sunt cazuri cnd este foarte dificil sa se dovedeasca cauza pagubei, mai ales daca partea care are sarcina de a o dovedi nu reuseste sa o faca. Conceptul toate riscurile. Asigurarea toate riscurile este conceputa ca o acoperire mpotriva tuturor pericolelor, cu exceptia celor care sunt n mod special excluse. Conceptul diferente ntre conditii se refera la politele care acopera doar acele pericole care nu sunt acoperite prin alta polita.
32

c. Consecinte acoperite. Este necesar sa cunoastem consecintele avarierii unui bun n urma producerii unui anumit risc. Acestea pot cuprinde: reducerea valorii bunului, costuri suplimentare de nlocuire, pierderea venitului, cheltuieli suplimentare de utilizare si altele. Reducerea valorii bunului. Reducerea valorii unui bun tangibil

ca urmare a unei avarieri este denumita uneori paguba directa. Clauzele de despagubire din cadrul politei arata ca acoperirea se aplica valorii ramase a bunului, la momentul pagubei. Valoarea ramasa reprezinta valoarea de nlocuire, mai putin deprecierea. De asemenea, este posibil ca un eveniment sa determine diminuarea sau pierderea totala a unei valori intangibile. De exemplu, sustragerea unor informatii valoroase privind societatea diminueaza valoarea acestora. Costurile suplimentare de nlocuire reprezinta o consecinta a pagubei care se suporta atunci cnd cheltuielile de nlocuire a bunurilor deteriorate sau distruse sunt mai mari dect valoarea ramasa. Costurile suplimentare de nlocuire intervin atunci cnd asigurarea este conceputa pe baza costului de nlocuire si nu pe baza valorii ramase. Astfel, n asigurarea gospodariei, se obisnuieste sa se acopere cladirea locuinta la valoarea de nlocuire, iar bunurile personale la valoarea lor ramasa. Autovehiculele si alte bunuri, care n mod normal sunt supuse unor deprecieri rapide, nu sunt asigurate pe baza costului de nlocuire. Pierderea venitului prin nchiderea totala sau partiala a unei firme, ca urmare a avarierii bunurilor acoperite, poate fi asigurata printr-o varietate de polite. Cheltuielile suplimentare de exploatare sunt suportate de catre asigurat n perioada n care bunul deteriorat sau distrus este reparat sau nlocuit. Asiguratul poate suporta costuri suplimentare pentru a reduce durata de ntrerupere a activitatii sau pentru a-si continua activitatea n situatia avarierii bunului (de exemplu, prin nchirierea unor utilaje). Cheltuielile suplimentare suportate de asigurat sunt consecinte ale pagubei si deci pot fi acoperite prin asigurare. d. Amplasament acoperit. Un eveniment, pe lnga un bun acoperit, un risc sau o consecinta asigurata, trebuie sa implice de asemenea si o amplasare acoperita. Aceasta nseamna ca evenimentul trebuie sa se produca n aria geografica sau teritoriala a acoperirii asigurate de polita n cauza. Teritoriul acoperit variaza de la o zona restrnsa, precis definita, pna la una nelimitata, variind n functie de natura politei de asigurare.
33

e. Circumstante acoperite. Un eveniment asigurat trebuie sa se produca n circumstante acoperite. Circumstantele asociate pagubei sunt n mod normal acoperite cu exceptia cazului n care polita contine prevederi contrare. Sunt considerate circumstante neacoperite urmatoarele situatii: suspendarea automata a acoperirii pe perioada ce implica un risc crescut. De exemplu, la asigurarea auto casco, folosirea autoturismului ca taxi sau ca vehicul de transport comercial. Aceasta implica o utilizare intensiva, care mareste probabilitatea de producere a daunelor. Deoarece pentru o astfel de utilizare se solicita prime mult mai mari, asigurarea este suspendata pe perioada ct vehiculul este utilizat n transportul public sau cu scop comercial. suspendarea acoperirii din initiativa asiguratorului, atunci cnd se descopera situatia unei asigurari cu probabilitate mare de risc, de catre un reprezentant al asiguratorului (n general un inspector specializat). Daca este suspendata, acoperirea poate fi restabilita cu acordul scris al asiguratorului, printr-un act aditional. Perioada de timp acoperita. Un eveniment este considerat asigurat numai daca producerea lui se ncadreaza n perioada de timp acoperita prin contractul de asigurare.

34

2. CONTRACTUL DE ASIGURARE 2.1. Fundamentele juridice ale contractului de asigurare 2.1.1. Caracteristicile contractului de asigurare Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, care, la rndul sau, se obliga sa-si asume riscul ca, n cazul producerii unui anumit eveniment, sa plateasca asiguratului sau unei terte persoane (beneficiar) o indemnizatie de asigurare (despagubire sau suma asigurata) n limitele stabilite si n termenele convenite. Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare prezinta o serie de caracteristici definitorii, printre care: a. Caracterul consensual este relevat de faptul ca acesta se ncheie numai prin consimtamntul partilor. b. Caracterul sinalagmatic este dat de faptul ca partile contractante si asuma reciproc anumite obligatii. n principal, asiguratul se obliga sa faca declaratii exacte si sa-si achite primele, iar asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia cuvenita dupa producerea evenimentului asigurat. c. Caracterul aleatoriu este determinat de faptul ca partile contractante nu cunosc, n momentul ncheierii contractului, efectele acestuia, respectiv beneficiile sau pierderile ce vor rezulta din contract. Att obligatiile asiguratorului, ct si ale asiguratului depind de un eveniment viitor si, ca atare, incert. Astfel, la asigurarea de bunuri, asiguratorul are obligatia de a plati despagubirea numai n cazul producerii riscului asigurat. Daca riscul se produce, iar valoarea despagubirii depaseste valoarea primelor platite de asigurat, acesta din urma obtine un beneficiu de pe urma asigurarii. Daca riscul nu se produce, atunci beneficiul este de partea asiguratorului, acesta pastrnd primele de asigurare aferente.
35

d. Caracterul succesiv este relevat de esalonarea n timp a prestatiilor prevazute n contract. Asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asiguratorul sa ofere permanent protectie prin asigurare. Deoarece derularea contractului se ntinde pe o perioada lunga de timp, exista posibilitatea esalonarii platii primelor, ceea ce denota caracterul succesiv al realizarii contractului. e. Caracterul de adeziune este evidentiat de faptul ca forma si clauzele contractului sunt stabilite de catre societatea de asigurari, potentialul asigurat avnd posibilitatea de a adera la acest contract sau de a-l respinge. Majoritatea contractelor de asigurare cuprind conditii contractuale standard cu privire la perioada de asigurare, cota de prima, riscuri asigurate etc. Totusi, n cazul contractelor importante, de valoare mare, continutul contractului este supus negocierilor ntre parti. f. Caracterul oneros rezulta din faptul ca fiecare parte urmareste obtinerea unui avantaj, sau a unei contraprestatii, n urma serviciului pe care l face n favoarea celeilalte parti. Avantajul asiguratului consta n faptul ca, pentru prima de asigurare, el obtine o protectie pentru sume mai mari pe toata durata contractului, asigurndu-si n acest mod stabilitatea financiara. Pentru asigurator, avantajul rezida n posibilitatea fructificarii fondurilor de prima prin investitiile efectuate. 2.1.2. Principiile pe baza carora se ncheie si se deruleaza contractele de asigurare Contractele de asigurare se bazeaza pe aplicarea unor principii care,

desi nu sunt mentionate n contract, trebuie cunoscute si respectate de cele doua parti. Dintre acestea, sunt demne de mentionat urmatoarele: a. Principiul despagubirii, conform caruia contractele de asigurare nu ofera despagubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat, ntruct se considera ca o persoana nu trebuie sa profite din pagubele asigurate. Corespunzator acestui principiu, asigurarea nu presupune despagubirea completa a asiguratului. Ca urmare, despagubirea va fi mai mica dect valoarea asigurata, datorita deducerii fransizei sau impunerii altor limitari privind despagubirea. Aplicarea acestui principiu serveste atingerii a doua obiective: mpiedica asiguratii sa profite din asigurare; reduce riscul subiectiv prin ndepartarea interesului pentru profit. Riscul subiectiv apare n acea mprejurare n care o persoana provoaca n mod intentionat o paguba sau exagereaza valoarea daunelor
36

produse. Termenul de risc subiectiv se refera la defecte sau slabiciuni ale caracterului uman, fiind consecinta unei supraasigurari sau a unor circumstante care pot tenta oamenii sa cauzeze sau sa exagereze pagubele asigurate, pentru a obtine un profit. b. Principiul interesului asigurabil. O persoana are un interes asigurabil, daca n urma producerii unui eveniment supus asigurarii ar putea suporta o pierdere financiara sau orice alt prejudiciu. Desi pot exista mai multe persoane cu interes asigurabil, doar persoanele asigurate sunt despagubite. Pentru a fi asigurabil, un interes trebuie sa fie economic, evaluabil n bani si, binenteles, sa existe n momentul ncheierii contractului. c. Principiul subrogatiei. Operatiunea juridica prin care toate drepturile creditorului se transmit asupra celui care plateste si care este tert fata de raportul initial dintre creditor si debitor poarta numele de subrogatie (nlocuire). Conform acestui principiu asiguratorul se subroga n toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurarii, contra celor raspunzatori de producerea pagubei n limita despagubirii platite [CIUREL, 2000, p. 191]. Subrogarea se aplica numai la contractele de indemnizare. Prin subrogare, asiguratorul exercita actiunea n nume propriu, ca titular al dreptului asupra creantei, respectiv actiunea pe care asiguratul ar fi intentat-o mpotriva autorului pagubei. Asiguratorul va baneficia de toate avantajele, putnd opune tertilor mijloacele de aparare sau exceptiile ce ar fi fost invocate de asigurat. Asiguratorul, fiind subrogat n drepturile asiguratului, are sarcina de a proba culpa tertului n producerea pagubei. Daca asiguratul a intentat actiune judiciara contra tertului vinovat, asiguratorul se poate substitui asiguratului n orice faza a procesului. Daca indemnizatia platita de asigurator este mai mica dect valoarea prejudiciului, exista posibilitatea ca asiguratul sa recupereze contravaloarea pagubei att de la asigurator, ct si de la tertul raspunzator. d. Principiul bunei credinte. La contractarea unei asigurari, asiguratul poate cunoaste n detaliu conditiile de asigurare, nainte de a ncheia asigurarea, n timp ce asiguratorul este dezavantajat, neputnd cunoaste si analiza toate aspectele materiale privind riscurile la care este expus obiectul supus asigurarii. Numai cel ce solicita asigurarea este n masura sa cunoasca toate datele relevante despre risc.
37

Asiguratorul poate sa obtina doar un raport pe baza caruia va face evaluarea riscului. Se considera, astfel, ca ncrederea si cinstea sunt fundamentale n asigurare. De aceea, este de datoria asiguratului sa-l informeze pe asigurator, nu neaparat la solicitarea acestuia, despre toate circumstantele materiale privind riscul. Exista anumite fapte care sunt presupuse a fi cunoscute de asigurator si, ca atare, nu intra n categoria celor ce trebuie aduse n mod special la cunostinta asiguratorului. Printre acestea sunt: reglementarile legale, stiindu-se ca n nici o circumstanta nu se poate invoca necunoasterea legilor; fapte de notorietate, pe care asiguratorul se presupune ca le cunoaste; fapte care diminueaza riscul (dotarea cu sisteme de alarma a unui magazin sau locuinta ce se asigura); fapte materiale, vizibile n mod clar sau pe care orice evaluator de risc le-ar fi cunoscut; fapte acoperite de conditiile de asigurare; fapte pe care asiguratul nu are posibilitatea sa le cunoasca. Totodata, asiguratorului nu i se permite sa ascunda, cu intentie frauduloasa anumite informatii. Aceeasi obligatie de a informa asiguratorii o au si intermediarii. 2.1.3. Conditiile de validitate ale contractului de asigurare Codul civil roman prevede urmatoarele conditii de validitate ale contractului de asigurare: a. Capacitatea partilor de a contracta. Conform dispozitiilor art. 949 din Codul civil, orice persoana poate contracta, daca nu este declarata incapabila de lege. Persoanele juridice pot ncheia contracte de asigurare n mod direct sau prin reprezentanti. n cazul persoanelor fizice, acestea pot ncheia asigurari numai daca au mplinit vrsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie. Totusi, daca s-a facut exceptie de la aceasta regula, politele ncheiate ramn valabile atta timp ct cei n cauza sau reprezentantii lor nu cer anularea. Minorii cu vrste ntre 14 si 18 ani au capacitate restrnsa si pot ncheia acte juridice personale, dar numai cu ncuviintarea parintelui sau tutorelui. b. Consimtamntul partilor. Potrivit dispozitiilor art. 953 din Codul civil consimtamntul nu este valabil cnd este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol (actiune facuta cu
38

rea-credinta pentru a convinge pe cineva sa ncheie un contract nefavorabil sau sa admita o clauza defavorabila ntr-un contract) . Se poate ntmpla ca asiguratul sa ofere asiguratorului informatii inexacte sau incomplete, referitoare la risc, cu sau fara rea-credinta. n acest caz, contractul poate fi anulat pe motiv ca daca asiguratorul ar fi cunoscut de la nceput situatia reala nu ar mai fi ncheiat contractul. 2.1.4. Drepturi si obligatii prevazute n contractul de asigurare Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare presupune drepturi si obligatii ntre parti, care pot fi delimitate n doua perioade: pna la producerea evenimentului asigurat si dupa producerea acestuia. A. Drepturile si obligatiile asiguratului a. Drepturile asiguratului Dreptul de executie a contractului; asiguratul este protejat prin polita si ndreptatit la plata despagubirii conform conditiilor politei. Dreptul de aparare n justitie; daca i se intenteaza un proces ca

urmare a unui incident, calificat ca eveniment asigurat, asiguratul este ndreptatit la o aparare legala de catre asigurator. Dreptul la returnarea primelor; daca polita de asigurare se reziliaza, asiguratul este ndreptatit la o rambursare a primelor aferente perioadei ramase. Dreptul de a solicita modificarea politei; asiguratul poate solicita asiguratorului, printr-o cerere, modificarea politei, printr-un act aditional care sa contina schimbarile intervenite (de exemplu, schimbarea numelui beneficiarului asigurarii sau modul de plata pentru primele ncasate n rate). Dreptul la preaviz n caz de reziliere; asiguratul este ndreptatit la un preaviz, daca asiguratorul se decide sa rezilieze acoperirea. Alte drepturi. Asiguratul are dreptul sa solicite o expertiza atunci cnd apar dezacorduri asupra valorii despagubirii. Daca bunul furat este recuperat dupa ce s-a efectuat plata despagubirii, asiguratul are dreptul fie sa pastreze despagubirea, cednd bunul asiguratorului, fie sa pastreze bunul si sa ramburseze despagubirea. b. Obligatiile asiguratului plata primei de asigurare; obligatia de a-l informa pe asigurator n privinta modificarii circumstantelor care agraveaza riscul; obligatia de a ntretine bunul asigurat n conditii optime.
39

Dupa producerea evenimentului asigurat, principalul drept al asiguratului este de a ncasa indemnizatia de asigurare. n aceasta etapa, obligatiile asiguratului sunt: combaterea efectiva a urmarilor calamitatilor pentru limitarea pagubei si salvarea bunurilor asigurate, pastrarea si paza bunurilor ramase pentru prevenirea degradarilor ulterioare; nstiintarea asiguratorului, n termenele prevazute de conditiile de asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat; participarea la constatarea evenimentului produs si a pagubei rezultate; furnizarea de documente si date referitoare la evenimentul asigurat; acordarea ntregului sprijin pentru constatarea si evaluarea daunelor. B. Drepturile si obligatiile asiguratorului Fiecarei obligatii a asiguratului i corespunde un drept al asiguratorului. Pe timpul derularii contractului, pna la producerea evenimentului asigurat, asiguratorul are urmatoarele drepturi si obligatii: a. Drepturi dreptul de a verifica existenta bunului asigurat si a modului n care acesta este ntretinut; dreptul de a aplica sanctiuni corespunzatoare, atunci cnd asiguratul a ncalcat obligatiile privind ntretinerea, folosirea si paza bunurilor asigurate. b. Obligatii obligatia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, daca asiguratul l-a pierdut pe cel original; obligatia de a elibera, la cererea asiguratilor, certificate de confirmare a asigurarilor. Dupa producerea evenimentului asigurat, principala obligatie a

asiguratorului consta n acordarea indemnizatiei cuvenite asiguratului. Mai nti, asiguratorul constata producerea evenimentului asigurat, evalueaza pagubele si apoi stabileste plata indemnizatiei de asigurare. Pentru aceasta, este necesar sa verifice: daca asigurarea era n vigoare la data producerii evenimentului asigurat; daca primele de asigurare au fost platite si perioada de timp pentru care au fost achitate;
40

daca bunurile respective sunt cuprinse n asigurare; daca evenimentul n urma caruia s-a produs paguba s-a datorat unui risc, mpotriva caruia s-a ncheiat asigurarea. 2.1.5. Calitatea de asigurat mentionata n polita de asigurare n general, asiguratii de diferite tipuri sunt considerati ca fiind: asigurati identificati prin nume; asigurati identificati n raport cu alt asigurat; asigurati aditionali. Asiguratii identificati prin nume includ: asiguratii principali, cesionarii si creditorii. Asiguratul principal reprezinta persoana fizica sau juridica, mentionata n polita de asigurare. El este cel care solicita asigurarea, fiind ndreptatit sa pretinda despagubiri n baza politei de asigurare. Are calitatea de proprietar sau detinator al politei de asigurare. Totodata, asiguratul principal este responsabil pentru plata primelor, fiind singurul autorizat sa primeasca preavizul de reziliere daca asiguratorul reziliaza polita, sa aduca modificari politei cu consimtamntul asiguratorului, sa obtina informatii de la asigurator referitor la evenimentul asigurat si la despagubiri si sa primeasca primele rambursate. Ceilalti asigurati mentionati n polita de asigurare, fie au un interes asigurabil fata de bunul asigurat, fie sunt expusi riscului de raspundere civila. Cesionarii. Cesiunea este transferul unui drept de proprietate de la o persoana la alta. Partea care cedeaza dreptul de proprietate este numita cedent, iar partea careia i este transferat dreptul de proprietate este numita cesionar. Un contract de asigurare nu poate fi transferat unei alte persoane fara consimtamntul asiguratorului. Dreptul la despagubire poate fi cedat dupa producerea pagubei. nsa dreptul detinatorului politei de a fi protejat mpotriva viitoarelor pagube nu poate fi cesionat, deoarece se considera ca cesiunea politei de asigurare, nainte de producerea pagubei, are efectul de a schimba asiguratul. n practica, cesiunea politelor este ntlnita rar, ntruct majoritatea oamenilor prefera sa obtina o asigurare proprie, dect sa accepte o polita negociata de altcineva. Creditorii. Daca un debitor a pus gaj o anumita proprietate pentru a garanta un mprumut, atunci creditorul are un interes asigurabil fata de acea proprietate si poate opta pentru una din variante:
41

asigurarea proprie a creditorului; asigurarea creditorului prin polita debitorului. Asigurarea proprie creditorului este varianta aleasa de acesta, atunci cnd el prefera asiguratori sau agenti cu renume si cu putere financiara. Anumiti creditori doresc sa cumpere asigurarea de la firme care au depuneri n institutia lor. n plus, cumpararea directa a politei asigura creditorul ca asigurarea sa nu va fi invalidata de actele sau

omisiunile debitorilor sai. De asemenea, aceste polite pot cuprinde clauze speciale care sa-l intereseze pe creditor n mod deosebit. Principalul dezavantaj al creditorului care cumpara o asigurare proprie este acela ca trebuie sa plateasca prime. nsa creditorul are posibilitatea de a transfera costurile asigurarii n seama debitorului sub forma unor dobnzi mai ridicate. Asigurarea creditorului prin polita debitorului este o modalitate prin care creditorii insista ca fiecare debitor sa cumpere o polita de asigurare, care sa contina o clauza speciala, ca, n caz de dauna, creditorul sa fie despagubit pna la limita interesului sau asigurabil, respectiv pna la valoarea creditului restant. Asiguratii identificati n raport cu un alt asigurat. Majoritatea contractelor de asigurare de bunuri si de raspundere civila acopera un asigurat ce poate fi identificat n raport cu asiguratul principal sau cu un alt asigurat (cedent sau creditor). Exista persoane care obtin calitatea de asigurat n conditiile n care fac parte dintr-o categorie generala mentionata n polita. Un exemplu edificator este sotul asiguratului principal din polita proprietarilor de locuinte sau din polita auto personala. n aceasta polita, asiguratul cuprinde att asiguratul principal, ct si sotul (sotia) acestuia daca au un domiciliu comun. Printre asiguratii identificati n raport cu un alt asigurat, se afla: membrii de familie avnd aceeasi resedinta cu cea a asiguratului principal; angajatii asiguratului principal care actioneaza n interes de serviciu; de exemplu, un patron care este responsabil din punct de vedere legal pentru faptele unui angajat al carui autovehicul este asigurat prin polita; administratorul activelor fizice ce apartin asiguratului principal; persoana care conduce vehiculul asiguratului principal pe un drum public, cu permisiunea asiguratului; reprezentantii legali, n cazul decesului asiguratului principal; persoana care detine custodia temporara a bunurilor asiguratului, n cazul decesului asiguratului principal.
42

Asiguratii aditionali reprezinta persoanele mentionate printr-un act aditional la polita de asigurare, atunci cnd apar urmatoarele probleme care trebuie rezolvate: a. Micsorarea limitei de asigurare. Prin adaugarea si a altor persoane pe lnga asiguratul principal al politei, limitele de asigurare pentru fiecare eveniment se vor mparti ntre asigurati, micsorndu-se astfel limitele de asigurare pentru asiguratul principal. b. Conflicte privind apararea n justitie. Atunci cnd apar conflicte de interese ntre asiguratul principal si cei aditionali, asiguratorul este pus n situatia de a apara att asiguratul principal, ct si pe cei aditionali. Aceste probleme se rezolva prin angajarea unor avocati independenti unul de altul, pe cheltuiala asiguratorului. c. Asigurarea unei acoperiri a asiguratului aditional, pentru anumite riscuri, si pe care asiguratul principal nu o doreste. d. Dubla asigurare a asiguratului aditional. n cazul n care asiguratul aditional este asigurat att prin polita sa proprie, ct si prin polita asiguratului principal, politele respective trebuie sa contina clauze prin care sa se solutioneze cazurile de dubla acoperire, mai precis repartizarea raspunderii asiguratorilor n cazul producerii pagubei. 2.1.6. ncheierea si ncetarea asigurarii ncheierea asigurarii, care nseamna de fapt contractarea

asigurarii, implica parcurgerea urmatoarelor etape: a. Se completeaza declaratia (cererea) de asigurare, care contine: date privind identificarea asiguratului (nume, prenume, adresa etc.); obiectul de activitate; durata asigurarii solicitate; detalii privind bunul asigurat; suma asigurata; fransiza; beneficiarul asigurarii; conditiile de asigurare solicitate; n cazul asigurarilor de viata: starea de sanatate, antecedente medicale etc.; n cazul asigurarilor de accidente, se specifica mediul de lucru etc. Declarantul si asuma raspunderea cu privire la exactitatea datelor si informarea asiguratorului asupra tuturor elementelor care pot influenta asigurarea. Pe baza acestor informatii, asiguratorul recurge la evaluarea riscului, pentru a stabili corect prima de asigurare.
43

La majoritatea asigurarilor de persoane, precum si la unele asigurari externe sau de bunuri care se ncheie cu persoanele juridice, cererea de asigurare se redacteaza separat si anterior contractului de asigurare, fiind necesar un anumit interval de timp pentru evaluarea riscului. La celelalte asigurari, declaratia se ntocmeste concomitent cu contractul de asigurare. Ca act unilateral de vointa, declaratia de asigurare, nu produce efecte juridice, dect dupa acceptarea de catre asigurator si odata cu semnarea contractului (politei) de asigurare. n caz de neacceptare, declaratia nu este obligatorie si poate fi revocata expres sau tacit. b. Se efectueaza analiza declaratiei (cererii) de asigurare. Pe baza acesteia se evalueaza riscul, de catre asigurator. n vederea ncheierii asigurarii, asiguratorii fac constatari si analizeaza mprejurari la fata locului. De multe ori, asiguratorii preiau n asigurare riscuri pentru bunuri aflate la mare distanta de ei sau de mputernicitii lor, nefiind posibila o evaluare pe viu a riscului. De aceea, buna credinta, ca principiu de baza al asigurarilor, trebuie sa fie unanim respectata, ntruct evaluarea se face numai pe baza informatiilor puse la dispozitie de asigurat sau de agentul acestuia. Momentul ncheierii contractului. Contractul se considera ncheiat odata cu plata primelor si emiterea documentului de asigurare. Contractul poate avea forma politei de asigurare, la asigurarile de persoane si la unele tipuri de asigurari de bunuri sau a certificatului de asigurare, la asigurarile de bunuri n general sau de raspundere civila. n practica, denumirea de polita de asigurare este generica si, astfel, fiind utilizata cel mai frecvent. n cele mai multe cazuri, emiterea politei se realizeaza n acelasi timp cu plata primei. n unele situatii, cum ar fi cazul asigurarilor de viata, plata primei se face odata cu completarea si semnarea cererii de asigurare, urmnd ca documentul de asigurare sa fie emis de asigurator dupa evaluarea riscului. Un caz aparte l constituie ncheierea contractului de asigurare ntre absenti. Astfel, contractul se considera ncheiat din momentul n care ofertantul a luat cunostinta de acceptare, lundu-se

n considerare data primirii politei sau contractului. ncheierea contractului de asigurare ntre absenti se practica mai ales n asigurarile maritime, de aviatie sau auto. Cererea de asigurare este naintata prin intermediari (brokeri), care devin mandatari ai
44

asiguratilor si agenti ai asiguratorului. n acest caz, contractul ntre absenti se perfecteaza si polita este considerata acceptata daca ntr-un anumit interval de timp (de regula, doua zile lucratoare de la nmnare) asiguratul nu ridica obiectiuni. n sistemul transmiterii declaratiei, contractul de asigurare se considera ncheiat de la data specificata n declaratia (cererea) de asigurare, daca asiguratorul o confirma n scris. Astfel, exista doua momente distincte, si anume: cel al ncheierii contractului si cel al intrarii n vigoare, ulterior datei perfectarii lui. Obligatiile ce revin partilor contractante pot fi raportate la o data ulterioara, stabilindu-se ordinea n care trebuie executate. Intrarea n vigoare a asigurarilor poate sa nu coincida cu nceputul raspunderii asiguratorului. n astfel de situatii, diferentierea este n functie nu numai de plata primei, ci si de natura riscului. ncetarea contractului de asigurare. n mod obisnuit, contractul de asigurare cu durata determinata nceteaza atunci cnd ajunge la termen, respectiv, expira perioada pentru care a fost ncheiat. Un alt mod de ncetare a contractului este producerea evenimentului asigurat, ntlnita n asigurarea de viata si de accidente a persoanelor, cnd survine decesul celui asigurat. Dupa plata sumei asigurate, obligatiile asiguratorului fata de asigurat se sting, ceea ce echivaleaza cu ncetarea automata a contractului. n afara celor doua cazuri prezentate, un contract de asigurare poate nceta prin: denuntare; reziliere; anulare. Denuntarea este o modalitate unilaterala de ncetare a contractului de asigurare, din motive prevazute de lege. Asiguratorul poate denunta contractul n urmatoarele situatii: daca asiguratul nu a comunicat n scris modificarile intervenite n perioada derularii contractului, care, potrivit conditiilor de asigurare, exclud mentinerea contractului; daca se dovedeste ca asiguratul a fost de rea-credinta; atunci cnd constata nendeplinirea de catre asigurat a obligatiei de ntretinere corespunzatoare a bunurilor, ceea ce duce la cresterea sanselor de producere a evenimentului asigurat. Contractul de asigurare, fiind cu executare succesiva, denuntarea acestuia produce efecte numai n viitor. Astfel, retinerea primelor pentru perioada n care contractul a fost n vigoare este normala.
45

Rezilierea reprezinta ncetarea contractului de asigurare, datorita neexecutarii obligatiei uneia dintre parti din cauze care i se pot imputa. n momentul rezilierii, creditorul are dreptul sa ceara executarea silita a tuturor obligatiilor scadente care nu fusesera ndeplinite pna la acea data. De asemenea, el poate pretinde despagubiri pentru prejudiciile ce i s-au adus ca urmare a neexecutarii respectivelor prestatii. De exemplu, rezilierea are loc atunci cnd riscul asigurat s-a produs nainte sa nceapa raspunderea asiguratorului. Anularea contractului de asigurare intervine atunci cnd

contractul a fost ncheiat fara respectarea conditiilor esentiale de valabilitate. Spre deosebire de denuntare si de reziliere, anularea contractului de asigurare opereaza si pentru trecut, nu numai pentru viitor, readucnd contractantii la situatia juridica avuta la data ncheierii asigurarii. Recurgndu-se la restituirea reciproca a datoriilor, asiguratorul va restitui primele de asigurare ncasate, iar asiguratul indemnizatia, daca a fost platita. Prin intrarea n vigoare a Legii nr. 172/2004, care modifica si completeaza Legea nr. 136/1995 (privind asigurarile si reasigurarile n Romnia), sunt transpuse n practica prevederile directivelor U.E. n domeniul asigurarilor. Astfel, este desfiintata obligatia persoanelor fizice si juridice romne de a ncheia contracte de asigurare n exclusivitate cu societatile de asigurare stabilite n Romnia. Practic, prin aceasta este deschisa libertatea asigurabililor romni de a ncheia contracte de asigurare cu asiguratori straini, precum si libertatea acestora din urma de a presta servicii de asigurare catre persoane fizice si juridice romne.
46

3. ASIGURARILE DE BUNURI 3.1. Conditii generale La asigurarea bunurilor, asiguratorul are obligatia ca, n cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului desemnat o despagubire, cu conditia ca asiguratul sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. Astfel, n cazul asigurarii de bunuri, interesul asigurarii este reprezentat de dauna efectiva, evaluabila n bani, pe care o poate suferi asiguratul n cazul pierderii sau degradarii bunului. Reamintim ca una din cerintele de baza impuse la ncheierea oricarui contract de asigurare este interesul asigurabil. La asigurarile de bunuri, interesul asigurabil este reprezentat de valoarea pecuniara a bunului, expusa pierderii, ca urmare a producerii evenimentului asigurat. n cazul asigurarii unui bun, interesul asigurabil presupune ndeplinirea urmatoarelor conditii: bunul mentionat n asigurare sa constituie obiectul asigurarii; asiguratul sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat, n sensul ca, asiguratul, fiind ntr-o relatie directa, recunoscuta legal, cu obiectul asigurarii, poate sa aiba de suferit n urma distrugerii obiectului asigurat; n situatia pierderii sau degradarii bunului, asiguratul sa sufere o dauna, ce poate fi evaluata n bani. Regula generala n asigurarile de bunuri este ca interesul asigurabil sa existe att n momentul ncheierii asigurarii, ct si n momentul producerii riscului asigurat. Interesul asigurabil decurge din statutul de proprietar al persoanei care doreste sa se asigure. nsa, n afara proprietarului bunului, exista si alte persoane care pot avea un interes asigurabil, n situatii cum ar fi: a. Proprietate n comun. De exemplu, o persoana care detine n comun cu una sau mai multe persoane un imobil, are dreptul legal de a asigura imobilul respectiv la ntreaga valoare. n caz de distrugere totala a imobilului asigurat, persoana respectiva va beneficia de despagubire doar n limita dreptului sau de proprietate. Daca ncaseaza valoarea totala a despagubirii, va actiona ca agent al celorlalti proprietari, fiind obligata sa le ofere acestora partea ce li se cuvine din despagubire.
47

b. Proprietate ipotecata. n cazul unui contract de ipoteca, au un interes asigurabil att debitorul ipotecar, n calitate de proprietar,

ct si societatea ipotecara, n calitate de creditor. De obicei, n asemenea cazuri, se ncheie o asigurare n numele ambelor parti. c. Proprietate nchiriata. Chiriasul nu este obligat sa ncheie un contract de asigurare al proprietatii nchiriate. n cazul n care ncheie o astfel de asigurare, el o face n numele si n folosul proprietarului, neputnd pretinde ncasarea despagubirilor n urma producerii unui risc asigurat. El poate doar sa pretinda proprietarului restituirea primelor de asigurare. d. Proprietate aflata n custodie. Custodele are un interes asigurabil n ceea ce priveste proprietatea sau bunul pe care l detine n custodie, deoarece este responsabil, din punct de vedere legal, pentru orice dauna produsa bunului respectiv. e. Asiguratul face parte din familia proprietarului. Persoanele din familia proprietarului pot utiliza obiectul asigurarii, ceea ce determina un interes asigurabil al acestora fata de bunul respectiv. n cazul asigurarilor facultative de bunuri, obiectul asigurarii este reprezentat de urmatoarele categorii de bunuri: a) bunurile apartinnd persoanelor fizice sau juridice cu domiciliul, sediul sau resedinta n Romnia; b) bunurile primite n folosinta sau pastrare, pentru reparare, prelucrare, curatare, vopsire, vnzare, ori pentru a fi expuse n cadrul muzeelor sau expozitiilor; c) bunurile care fac obiectul unor contracte de concesionare, nchiriere sau locatie de gestiune. Nu se asigura bunurile care, din cauza degradarii, nu mai pot fi folosite potrivit destinatiei. Cu privire la riscurile asigurate, societatile de asigurare acorda despagubiri n caz de pierdere sau avariere a bunurilor asigurate, produse de: incendiu, trasnet, explozie, ploaie torentiala, grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamnt, prabusire sau alunecare de teren, greutate a stratului de zapada sau gheata, avalanse de zapada, caderea pe cladiri sau constructii a unor corpuri, lovire a cladirii de catre un autovehicul. Pentru bunuri, n functie de riscurile acoperite, societatile de asigurare pot sa ofere: polita de asigurare mpotriva incendiului;
48

polita FLEXA, adica Fire Lightening Explosion and Aircraft, care include urmatoarele riscuri: incendiu, trasnet, explozie, caderea aparatelor de zbor, parti ale acestora si obiecte transportate de acestea; polita de asigurare standard, care, n general, acopera riscurile de incendiu, trasnet, expozie si caderi de corpuri; polita de asigurare extinsa, care, pe lnga riscurile prevazute n polita standard, acopera si cteva riscuri suplimentare; polita de asigurare All Risks, adica toate riscurile, n care nu sunt numite riscurile acoperite, ci doar excluderile. Exista situatii, prevazute n contractul de asigurare ca excluderi, n care asiguratorul nu acorda despagubiri pentru pagubele produse bunurilor asigurate. n general, nu se acorda despagubiri pentru pagube provocate de: razboi, invazie, insurectie, revolutie si altele asemanatoare. Alte excluderi se refera la: uzura fizica, pagube rezultate n urma actelor intentionate ale asiguratului, n urma radiatiilor nucleare, sau din cauza unui viciu intern (de exemplu: oxidarea metalelor, putrezirea lemnului, deteriorarea cauciucului). Alte excluderi se refera la: confiscare, expropriere, nationalizare, rechizitionare, distrugere sau avariere din

ordinul unei autoritati de drept sau de fapt. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa corespunda valorii reale a acestora, ntruct supraevaluarea, respectiv subevaluarea pot avea consecinte negative fie pentru asigurator, fie pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea bunurilor poate duce la slabirea preocuparii asiguratului pentru prevenirea daunelor. Pe de alta parte, subevaluarea bunurilor nu permite, n caz de dauna, acordarea unei despagubiri care sa-i permita asiguratului compensarea n ntregime a pierderii suferite. Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurari aplica principiul raspunderii proportionale. Conform acestui principiu, n conditiile n care contractul de asigurare a fost ncheiat pentru o suma inferioara valorii bunului, despagubirea acordata se reduce proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului respectiv. Prin valoarea bunurilor la data asigurarii se ntelege: la cladiri si alte constructii valoarea de nlocuire; la mijloacele fixe si obiectele de inventar valoarea din nou a acestora (valoarea de nlocuire), din care s-a scazut uzura, n raport cu vechimea, ntrebuintarea si starea bunurilor respective; la materii prime, materiale, produse finite, marfuri si altele similare, pretul de cost sau pretul de achizitie al acestora;
49

la bunuri casabile valoarea de nlocuire; pentru bani n numerar, timbre si librete de economii valoarea nominala; pentru hrtii de valoare pretul pietei sau cotatia la nchiderea bursei din ultima zi lucratoare, nainte de data completarii cererii de asigurare; pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii, perle, pietre pretioase si altele asemanatoare pretul pietii; pentru colectii si obiecte de arta valoarea de circulatie (de piata) determinata pe baza de cataloage si/sau expertize. Daca avem n vedere limitele privind suma asigurata, n unele polite se specifica o suma asigurata pentru fiecare bun asigurat (pe articol), n timp ce n altele se prevad sume asigurate pe incident. Limitele de suma asigurata se pot aplica pe un singur articol (de exemplu, cladire) sau unei categorii de bunuri (de exemplu, bunurile personale). Bunurile personale, nefiind inventariate, apartin categoriei de bunuri acoperite. De exemplu, la polita de asigurare a gospodariei, se poate aplica o singura suma asigurata pentru toate bunurile personale, fara a fi inventariat separat nici un obiect din cadrul gospodariei. n situatia n care bunurile sunt identificate, ntocmindu-se o lista n care fiecare obiect este inventariat prin descriere, numar de serie etc., se stabileste suma asigurata pentru fiecare bun identificat. Este posibil ca n cadrul aceleiasi polite sa fie acoperite att bunurile identificate, ct si cele neidentificate. Pentru fiecare bun identificat se stabileste o suma asigurata, iar pentru bunurile neidentificate se aplica o singura suma, n mod global. n caz de inflatie, asiguratorii recurg la cresterea automata a sumelor asigurate si a primelor la fiecare rennoire anuala. Valoarea acestei cresteri este n functie de rata medie anuala a inflatiei. O alta metoda utilizata de societatile de asigurare, utilizata pentru corelarea sumei asigurate cu valoarea reala a bunului, este indexarea, adica exprimarea sumei asigurate n functie de indicele preturilor. Prima de asigurare se stabileste de catre asigurator si se achita

fie anticipat si integral, fie n rate subanuale, aplicndu-se cota de prima la suma asigurata. n cazul asigurarilor de bunuri, cota de prima este diferentiata n functie de felul bunului asigurat, de frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate. Societatile de asigurare diferentiaza bunurile asigurate pe clase de risc, iar pentru fiecare clasa se stabileste o cota de prima specifica.
50

Fransiza, care reprezinta partea din valoarea fiecarei daune suportata de catre persoana asigurata, are urmatoarele functii: a. Stimuleaza masurile de prevenire a riscului. De exemplu, un asigurat este stimulat sa instaleze un sistem de alarma contra spargerilor, deoarece este constient ca, n caz de furt, va trebui sa suporte o parte din dauna. b. Reduce cheltuielile efectuate de asigurator n legatura cu despagubirea. n cazul despagubirilor de mica valoare, cheltuielile administrative ale asiguratorului, efectuate n vederea solutionarii cazului de despagubire, pot fi mai mari dect suma platita efectiv asiguratului ca despagubire. De aceea, fransiza are rolul de a reduce numarul cererilor de despagubire pentru pagubele de mica valoare. c. Reduce nivelul primei de asigurare pentru care asiguratul trebuie sa o plateasca. Deoarece fransiza reduce nivelul cheltuielilor efectuate de asigurator n legatura cu despagubirea, aceasta determina reducerea valorii primelor platite de asigurat. Fransiza poate fi atinsa (simpla) sau deductibila (absoluta). n cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera n ntregime paguba pna la nivelul sumei asigurate ori de cte ori aceasta este mai mare dect fransiza. Altfel spus, n cazul fransizei atinse, asiguratorul se elibereaza de raspunderea pentru acoperirea pagubelor n acele cazuri n care aceasta nu depaseste procentul de fransiza stabilit. Daca paguba depaseste acest procent, asiguratul va plati integral valoarea asigurata, fara deducerea fransizei. De exemplu, daca dauna reprezinta 50% din valoarea asigurata a marfii, n conditiile unei fransize stabilite de 5%, asiguratorul va plati integral valoarea de 50%. Daca n cazul aceleiasi fransize de 5%, paguba reprezinta numai 4% din valoarea asigurata, ea nu va fi acoperita de asigurator. Fransiza deductibila se scade din valoarea daunei, iar despagubirea se acorda numai pentru partea de dauna care depaseste fransiza. De pilda, daca dauna reprezinta 2% din valoarea asigurata si fransiza este de 3%, asiguratorul nu este obligat sa acorde vreo despagubire. Daca dauna reprezinta 10% din valoarea asigurata, ea va fi acoperita printr-o despagubire de 7%, restul de 3%, reprezentnd fransiza, fiind suportata de asigurat. Ca alte modalitati de aplicare, fransiza se poate stabili pe eveniment sau ca suma agregata pentru ntreaga perioada de asigurare. Fransiza pe eveniment se aplica fiecarei daune n parte, iar cea agregata se aplica pe o anumita perioada de timp. De exemplu, un bun
51

asigurat la o valoare de 6 milioane u.m., cu o fransiza deductibila de 600.000 u.m., nregistreaza o paguba n valoare de 400.000 u.m. si dupa o anumita perioada o paguba de 450.000 u.m. Se constata ca exista doua posibilitati: a) n cazul n care fransiza este stabilita pe eveniment, societatea de asigurari nu va plati despagubire n nici unul din cazuri; b) daca se stabileste o fransiza agregata pe ntreaga perioada de asigurare, societatea de asigurare nu va plati despagubire n primul

caz, iar n al doilea caz va plati 250.000 u.m. (400.000 + 450.000 600.000). n cazul producerii altor daune, acestea se vor plati n ntregime de catre societatea de asigurari. La asigurarile de bunuri, perioada pentru care se ncheie o asigurare este de un an, nsa la cerere se poate ncheia si pe perioade mai scurte. 3.2. Asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora mpotriva pagubelor produse de incendiu si alte calamitati O societate de asigurari poate ncheia asigurari pentru cladiri si alte constructii, att pentru persoane fizice, ct si pentru persoane juridice. Politele ncheiate pentru fiecare tip de asigurare precizeaza conditiile specifice n care sunt acoperite evenimentele ce pot afecta obiectul asigurarii. n general, nu pot fi asigurate urmatoarele categorii de cladiri: a) cladiri realizate din materiale combustibile n cea mai mare parte sau avnd numai acoperisul din materiale combustibile (carton asfaltat, sindrila, stuf, paie etc.); b). cladirile care prezinta instalatii electrice sau de ncalzire cu defectiuni ce pot conduce la incendiu; c) cladiri afectate de cutremur si la care nu s-au efectuat lucrari de consolidare care sa aduca constructia respectiva la gradul de rezistenta initial; d) cladiri n care prezenta simultana a unor materiale combustibile, usor inflamabile si a unor surse de initiere a incendiilor, creeaza situatii de pericol sau n care se desfasoara activitati ce presupun lucrul cu substante usor inflamabile (benzina, neofalina, alcool etc.) si nu dispun de mijloacele corespunzatoare de prevenire si stingere a incendiilor. De regula, asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: a) construirea defectuoasa, cu materiale necorespunzatoare sau proiectare gresita;
52

b) cheltuieli efectuate avnd ca destinatie: trasformarea sau mbunatatirea starii cladirii/constructiei asigurate; reparatii curente si periodice, repararea unor avarii sau distrugeri provocate de cauze necuprinse n asigurare, reparatii, restaurari sau reconditionari nereusite. n politele de asigurare a cladirilor si a continutului acestora, unele societati stabilesc conditii particulare de asigurare, n timp ce alte societati emit conditii unice pentru: cladiri de locuit, anexe gospodaresti, unitati de alimentatie publica, magazine si depozite de marfuri, unitati de productie, prestari de servicii, ateliere etc. Cotele de prima se diferentiaza n functie de felul si destinatia bunurilor respective. Unele polite de asigurare acopera toate riscurile ce pot afecta obiectul asigurarii att riscul de incendiu, ct si calamitatile naturale. Daca asiguratul prefera sa fie protejat doar mpotriva unora dintre aceste riscuri, se va face o mentiune speciala n polita, urmnd ca prima sa se reduca proportional. Alte polite mentioneaza doar despagubirea daunelor directe si materiale produse bunurilor asigurate de incendiu. Alte riscuri dect incendiul cum ar fi calamitatile naturale sunt acoperite numai daca n polita de asigurare s-au prevazut clauze speciale cu privire la asemenea riscuri si daca s-a platit n prealabil o prima de asigurare suplimentara. n general, cladirile/constructiile se asigura la valorile declarate de asigurat si agreate de asigurator. Suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a cladirii/constructiei n momentul ncheierii asigurarii. Valoarea reala reprezinta, de fapt, valoarea de nlocuire, din care se scade uzura n raport cu vechimea, gradul de ntrebuintare si starea

de ntretinere a cladirii/constructiei asigurate. Sunt polite care prevad ca valoarea reala trebuie sa fie de cel putin 50% din valoarea de nlocuire. Valoarea de nlocuire reprezinta costul construirii sau achizitionarii cladirilor/constructiilor respective sau a unora similare din punct de vedere al parametrilor functionali si constructivi, la preturile uzuale de pe piata locala. Asigurarea cladirilor/constructiilor, precum si a continutului acestora se ncheie pe baza cererii de asigurare, semnata de asigurat si n urma efectuarii inspectiei de risc. Inspectia de risc reprezinta activitatea de verificare n teren, n vederea aprecierii calitative si cantitative a riscurilor existente n locurile n care se gasesc cladirile, precum si a celor din mprejurimi, care, n anumite conditii, pot afecta cladirile respective, conducnd la aparitia evenimentului asigurat.
53

La constatarea daunei, asiguratorul are dreptul ca, direct sau prin reprezentanti, mpreuna cu asiguratul sau mputernicitii acestuia, sau apelnd la experti, sa verifice autenticitatea cauzelor si marimea daunei. Evaluarea daunei si stabilirea despagubirii se efectueaza n raport cu starea cladirii/constructiei din momentul producerii evenimentului asigurat. Despagubirea platita nu poate depasi cuantumul pagubei, suma asigurata si nici valoarea cladirii n momentul producerii evenimentului asigurat. Cuantumul pagubei reprezinta: a) n caz de dauna totala: valoarea de nlocuire a constructiei/ cladirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scad uzura si valoarea la aceeasi data a resturilor ce se mai pot ntrebuinta sau valorifica; b) n caz de dauna partiala: costul reparatiei din care se scad uzura si valoarea la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor ce se mai pot ntrebuinta sau valorifica. Dauna totala reprezinta distrugerea cladirii/constructiei asigurate, ntr-un asemenea grad, nct refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile implicate ar depasi suma asigurata. Dauna partiala nseamna distrugerea sau deprecierea partiala a cladirilor, n asa fel nct, prin reparare sau restaurare, aceasta poate fi adusa la starea n care se afla nainte de producerea evenimentului asigurat. Totodata, se acorda despagubiri, n limita sumei asigurate, pentru: a) cheltuieli facute n scopul limitarii daunei; b) cheltuieli legate de ndepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat; c) daune provocate cladirilor/constructiilor, n urma unor masuri de salvare luate de asigurat, pentru limitarea consecintelor producerii riscului asigurat. Din cuantumul pagubei se scad: fransiza prevazuta n polita de asigurare; ratele de prima datorate pna la sfrsitul perioadei asigurate. Dauna produsa unei cladiri/constructii realizata n regie proprie se evalueaza la costul mediu de productie. n cazul n care contractul de asigurare a fost ncheiat pentru o suma inferioara valorii cladirii/constructiei, despagubirea datorata se reduce proportional cu raportul dintre suma asigurata si valoarea cladirii/ constructiei respective.
54

3.3. Asigurari de bunuri, altele dect constructiile De regula, n aceasta categorie sunt incluse urmatoarele bunuri: masini, utilaje, instalatii, aparate de masura, control si reglare, mobilier, aparatura birotica, electrotehnica, electronica si audio-vizuala, articole foto, sport, turism, mijloace circulante etc. Pe lnga riscurile cuprinse n cadrul conditiilor generale, sunt prevazute conditiile specifice n care societatea de asigurare acorda despagubiri pentru pagubele produse direct sau indirect de: a) furtul prin efractie al bunurilor nscrise n polita de asigurare si aflate la adresa mentionata n polita; b) furtul bunurilor nscrise n polita de asigurare care s-a savrsit prin acte de violenta sau amenintari, n conditiile prevazute de Codul penal, asupra asiguratului sau asupra uneia sau mai multor persoane din serviciul asiguratului; c) furtul comis prin ntrebuintarea cheilor originale, ndeosebi obtinute prin acte de tlharie; d) spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului sau tentativei de furt prin efractie, a peretilor, acoperisurilor, tavanelor, usilor, ferestrelor si dusumelelor cladirilor sau altei constructii apartinnd asiguratului, precum si a mobilierului. Termenul furt prin efractie nseamna furt comis prin nlaturarea violenta a obiectelor sau dispozitivelor ce se interpun ntre faptuitor si bunul pe care acesta intentioneaza sa-l sustraga. Faptuitorul comite urmatoarele fapte: intra n cladire prin spargere; forteaza un seif, o nisa sau un alt spatiu nchis, de pastrare, din cladire; intra n cladire folosind chei originale obtinute prin sustragere sau tlharie. Asiguratorul preia riscul de furt, numai n conditiile n care, pentru bunurile asigurate, sunt ndeplinite urmatoarele masuri de siguranta: usile exterioare ale ncaperilor n care se afla bunurile asigurate sa fie ncuiate cu broaste cu chei, lacate, zavoare, sau sa fie prevazute cu sisteme de alarma; de asemenea, geamurile, n special cele de la parter, sa fie prevazute cu sisteme de alarma, obloane sau grilaje ncuiate. Acceptarea n asigurare fara sa existe sisteme de alarma, sau de protectie, poate fi facuta n conditiile n care asiguratul declara n scris ca are organizata paza permanenta si calificata.
55

Societatea de asigurare nu acorda despagubiri pentru pagubele provocate direct sau indirect de: foc deschis si nesupravegheat; folosirea sau manipularea produselor usor inflamabile n imediata apropiere a unor surse de foc; fumatul n locuri interzise; inundarea bunurilor asigurate, de apa provenita din locuintele nvecinate; acte de natura falsificarii sau furtului, comise intentionat sau din neglijenta grava, de catre asigurat sau apropiatii sai; pierderea inexplicabila, lipsuri la inventar sau cauzate de greseli de contabilitate si de numarare n timpul inventarului. n cazul n care bunurile furate nu au fost gasite, despagubirile se acorda numai daca de la data nstiintarii au trecut 30 de zile calendaristice. Politia este cea care confirma n scris furtul, inclusiv

faptul ca bunurile nu au fost gasite dupa cele 30 de zile prevazute, iar daca bunurile au fost gasite, starea n care acestea se afla. Daca nainte de plata despagubirii, bunurile furate au fost gasite, despagubirea se acorda numai pentru eventualele pagube rezultate ca urmare a furtului prin efractie sau tlhariei. Daca, dupa plata despagubirii, bunurile au fost gasite neavariate si n totalitate, asiguratul este obligat sa napoieze despagubirea primita. n cazul n care bunurile au fost gasite, dar sunt avariate sau incomplete, asiguratul este obligat sa restituie diferenta dintre despagubirea primita si pagubele produse bunurilor respective. n cazul n care s-a gasit o parte din bunuri, asiguratul este obligat sa restituie acea parte din despagubirea primita, ce reprezinta valoarea bunurilor gasite. n eventualitatea producerii furtului, asiguratul este obligat: a) sa aiba grija ca, la cercetarea faptelor, sa ramna neatinse toate urmele efractiei, precum si toate dovezile despre mprejurarile producerii tlhariei, lund masuri pentru pastrarea si paza bunurilor ramase; b) sa trimita societatii de asigurare si politiei o lista care sa cuprinda bunurile lipsa, distruse sau avariate; c) sa comunice societatii de asigurare, n termenul prevazut, gasirea bunurilor furate.
56

3.4. Asigurarea banilor si a altor valori n general, societatile de asigurare ofera, prin aceeasi polita, protectie pentru bani n numerar si alte valori (titluri de valoare, pietre pretioase, obiecte sau lingouri din metale pretioase, timbre etc.) n timpul ct se afla n seifuri, precum si n timpul transportului. Asigurarea este valabila pe un anumit teritoriu specificat n polita. Riscurile acoperite cuprind, de regula, orice evenimente care pot cauza o pierdere n perioada de asigurare, cu conditia ca seifurile si alte locasuri de siguranta n care se pastreaza valorile sa fie ncuiate. Cheile trebuie sa fie pastrate de o anumita persoana desemnata de asigurat. Pentru ca asiguratorul sa poata plati despagubirea, asiguratul trebuie sa respecte anumite conditii, cum ar fi: ncarcarea, respectiv descarcarea valorilor din mijlocul de transport sa se efectueze sub paza; transportul sa se faca numai cu mijloace destinate si omologate pentru acest scop si cu respectarea normelor de siguranta adecvate. Societatea de asigurare nu acorda despagubiri n cazul producerii urmatoarelor evenimente: frauda; lipsa de onestitate a angajatilor, reprezentantilor asiguratului sau a companiilor angajate n transportul si securitatea valorilor; razboi, invazie, ocupatie militara, greve, tulburari sociale, acte de terorism sau sabotaj; confiscare, nationalizare; lipsuri datorate omisiunilor sau erorilor; pierderea banilor n localul asiguratului sau n alte ncaperi care nu sunt destinate si amenajate pentru efectuarea de plati; accidente de natura exploziilor nucleare si contaminarii radioactive; pierderea valorilor din vehicule nepazite sau fara respectarea normelor de securitate;

 pierderi acoperite prin polite de fidelitate. Unele dintre evenimentele de mai sus pot fi asigurate separat prin plata unei prime suplimentare. Pe perioada derularii contractului de asigurare, raspunderea asiguratorului se modifica datorita faptului ca asiguratul poate sa manevreze sume mai mari sau mai mici de la o perioada la alta. Acest fapt determina modificarea corespunzatoare a primelor platite de
57

asigurat. Ca urmare, n cererea de asigurare se solicita diferite informatii, pentru a putea evalua corect riscul si pentru a stabili ct mai precis prima de asigurare. De exemplu, n cazul asigurarii valorilor n timpul depozitarii, sunt solicitate informatii legate de locul depozitarii, cladirea n care se afla valorile (tipul constructiei, numarul etajelor si al ncaperilor, felul ferestrelor, tipul ncuietorii), date privind seifurile si tezaurul (tip, an, constructie etc.), descrierea usilor, sisteme de blocare si de alarma, pozitionarea detectoarelor, localizarea unitatii de control. Deseori, pe lnga descrierile de acest gen, sunt cerute si schite care nsotesc declaratiile asiguratului. Asiguratul este raspunzator pentru declaratiile facute si pentru eventualele omisiuni sau erori n furnizarea informatiilor cerute. n cazul n care se constata incorectitudine din partea asiguratului, asiguratorul este absolvit de orice raspundere. 3.5. Evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor la asigurarea cladirilor, a altor constructii si a continutului acestora Pentru acoperirea daunelor produse cladirilor si bunurilor n general, n timp, s-au introdus si s-au dezvoltat mai multe metode, dintre care mai importante sunt urmatoarele: metoda costului de nlocuire; metoda pretului de vnzare la producator; metoda evaluarii functionale a cladirii; metoda evaluarii functionale a bunurilor. Metoda costului de nlocuire n principiu, metoda consta n despagubirea costului de nlocuire a proprietatii distruse, fara sa se tina seama de uzura fizica. Companiile de asigurari au constatat faptul ca asiguratul care a suferit pierderea unui bun nu poate sa se refaca complet, chiar daca a fost despagubit cu o suma de bani echivalenta cu costul de nlocuire al bunului. Pentru a-si reface complet bunul, este necesar ca acesta sa fie adus la starea functionala si la parametrii anteriori producerii daunei. De aceea este necesar sa se ncheie asigurari la valoarea de nlocuire, chiar daca aceasta nseamna, n ultima instanta, sa se ofere asiguratului un bun nou n locul celui vechi. Astfel, prin aplicarea metodei costului de nlocuire, asiguratul primeste o suma de bani echivalenta cu costul de nlocuire a proprietatii distruse, fara nici un fel de reducere corespunzatoare uzurii fizice sau morale.
58

Dintre bunurile care nu se asigura prin metoda costului de nlocuire sunt mentionate: bunurile care apartin unor terte persoane; continutul unei locuinte; manuscrisele; opere de arta, antichitati, tablouri, statui, bibelouri, lucrari n marmura si bronz sau metale rare.

La stabilirea valorii despagubirii, pentru ca persoana asigurata sa obtina suma de bani corespunzatoare costului de nlocuire, ea trebuie sa repare sau sa nlocuiasca efectiv bunul distrus, ct mai curnd posibil. Societatea de asigurari nu este obligata sa plateasca despagubirea stabilita prin metoda costului de nlocuire, pna cnd nu s-a procedat la nlocuire. Daca o persoana asigurata doreste sa ncaseze mai repede despagubirea, ea poate solicita aceasta, pe baza valorii reale (valoare de piata sau valoare de circulatie). De asemenea, daca persoana asigurata nu repara sau nu nlocuieste bunul distrus, atunci valoarea despagubirii se stabileste tot prin metoda valorii reale. n cazul n care asiguratul reuseste sa repare sau sa nlocuiasca bunul distrus, atunci valoarea despagubirii se determina ca fiind cea mai mica dintre cele trei conditii de asigurare: limita de asigurare a bunului pierdut sau distrus; costul de nlocuire al bunului, n conditiile folosirii unor materiale de acelasi tip sau a unor materiale comparabile calitativ; suma de bani cheltuita efectiv pentru repararea sau nlocuirea bunului. Prima conditie reprezinta o restrictie care are ca scop limitarea valorii despagubirii la suma prevazuta n polita de asigurare. De exemplu, daca limita prevazuta n polita este de 100.000 u.m., iar valoarea costului de nlocuire este de 110.000 u.m., societatea de asigurari nu va plati mai mult de 100.000 u.m. Cea de-a doua conditie limiteaza despagubirea la costul reparatiilor sau nlocuirii bunului, avnd n vedere aceeasi amplasare, aceeasi functionalitate si utilizarea acelorasi materiale sau a unora comparabile. Se pleaca de la ipoteza ca persoana asigurata va reconstitui exact bunul distrus. Daca asiguratul va construi o alta cladire, ntr-un alt amplasament, n alte dimensiuni si cu alte functiuni, el nu va primi ca despagubire valoarea noii constructii, ci a acelei constructii ipotetice care ar fi nlocuit ntr-un mod ct mai adecvat cladirea distrusa. Cea de-a treia conditie arata ca despagubirea nu poate depasi cheltuielile efective aferente reconstructiei bunului distrus. De exemplu,
59

limita prevazuta n polita de asigurare este de 500.000 u.m., iar costul de nlocuire al bunului, respectnd amplasamentul si functiunile lui, este de 480.000 u.m. Daca persoana asigurata construieste o noua cladire, ntr-un alt loc, sau cu dimensiuni mai mici, cheltuind numai 300.000 u.m., atunci societatea de asigurari va plati numai 300.000 u.m. Aplicarea metodei costului de nlocuire impune ca nlocuirea sa se efectueze ct mai repede posibil, de la producerea daunei. Exista posibilitatea ca asiguratul sa prefere despagubirea stabilita pe baza valorii reale. n aceasta situatie, asiguratul poate solicita diferenta pna la costul de nlocuire prin notificarea societatii de asigurari, ntr-un timp rezonabil, care sa nu depaseasca 180 de zile de la producerea daunei. Metoda pretului de vnzare la producator Aceasta metoda se aplica la evaluarea produselor finite, indiferent daca ele au fost vndute sau nu. Producatorul urmareste sa se asigure mpotriva unor pericole potentiale care ar putea distruge stocul de produse finite, genernd astfel pierderi de venituri. Societatea de asigurare poate despagubi producatorul pentru pierderea de venituri datorata distrugerii produselor finite, aplicnd metoda pretului de vnzare la producator. Metoda evaluarii functionale a cladirii Exista cladiri care au un cost de nlocuire ce depaseste cu mult valoarea lor de piata. De exemplu, o cladire veche, construita pe baza

unor proiecte, tehnologii si materiale care n prezent nu se mai folosesc. Pentru societatile de asigurare, nu ar fi avantajos sa asigure asemenea cladiri prin metoda costului de nlocuire. Aceasta cu att mai mult cu ct cladirea ar putea fi reparata sau nlocuita cu costuri mai mici, folosind proiecte moderne si materiale adecvate. Evaluarea functionala a cladirii ofera o modalitate de nlocuire oarecum inedita. n cazul unei distrugeri totale, polita de asigurare acopera costul de nlocuire al cladirii vechi, cu o cladire noua, mai putin costisitoare, dar echivalenta din punct de vedere functional. Cladirea noua se va cladi pe acelasi amplasament ca si cea veche, cu exceptia cazului n care, prin lege, se impune un alt amplasament. n cazul unei daune partiale, societatea de asigurari va plati reparatia cladirii, solicitnd folosirea unor materiale mai putin costisitoare, dar cu respectarea stilului arhitectonic.
60

Societatea de asigurari urmarind pe ct posibil reducerea riscurilor subiective, n cazul n care constata ca asiguratul nu ncepe reparatiile n cel mult 180 de zile de la producerea pierderii, va dispune ca suma maxima de bani pe care o va ncasa asiguratul sa reprezinte minimum din urmatoarele valori posibile: limita sumei asigurate mentionata n polita de asigurare; valoarea de piata a cladirii, exclusiv valoarea terenului pe care se afla aceasta, nainte de a fi distrusa. suma necesara pentru reparatia sau nlocuirea cladirii pe acelasi amplasament, cu materiale de constructie mai putin costisitoare, dar care sa pastreze acelasi stil arhitectonic, din care se scade valoarea uzurii cladirii. Metoda evaluarii functionale a bunurilor Aceasta metoda se aplica tuturor bunurilor, mai putin titlurilor de valoare si actiunilor, fiind utilizata n cazul masinilor mai vechi sau echipamentelor care nu se mai produc si care au fost depasite de altele noi, mai performante si, eventual, mai ieftine. De exemplu, un calculator mai vechi si care nu se mai fabrica este nlocuit cu alte calculatoare, mai performante si la preturi mai mici. Daca asiguratul contracteaza reparatia sau nlocuirea bunului asigurat n mai putin de 180 de zile de la data producerii daunei, societatea de asigurari va plati cea mai mica valoare dintre urmatoarele: limita de asigurare a contractului; costul nlocuirii bunului distrus cu un altul echivalent; suma necesara repararii sau nlocuirii bunului. Daca n termen de 180 de zile, asiguratul nu solicita despagubirea pentru reparatie sau nlocuire, societatea de asigurari va plati valoarea cea mai mica dintre urmatoarele: limita de asigurare a contractului; valoarea de piata a bunului la momentul pierderii; suma care ar fi necesara pentru repararea sau nlocuirea bunului distrus, cu materiale similare, mai putin uzura fizica si morala a bunului. Unele reglementari din domeniul asigurarilor prevad, printre altele, includerea valorii agreate la asigurarea cladirilor si a bunurilor, n general. Aceasta impune ca asiguratul sa prezinte companiei de asigurari o valoare declarata, care reprezinta valoarea reala sau costul de nlocuire al bunului ce urmeaza a fi asigurat. Odata ce este
61

acceptata de asigurator, valoarea declarata devine valoare agreata a

asigurarii. Clauza valorii agreate este valabila cel mult un an de zile, urmnd a fi reactualizata prin prezentarea unei noi valori declarate societatii de asigurare. 3.6. Determinarea cuantumului despagubirilor si a tarifelor de prime la asigurarile de bunuri 3.6.1. Principii de baza aplicate la acoperirea pagubelor n cazul asigurarilor de bunuri, cea mai mare parte din valoarea primelor ncasate de catre asigurator se utilizeaza pentru plata despagubirilor cuvenite asiguratilor. De aceea, elementul principal n functie de care se stabileste nivelul cotei de prima tarifara este marimea probabila a despagubirilor pe care asiguratorul le va plati asiguratilor. Totodata, determinarea nivelului cotei de prima tarifara (pe baza careia se stabileste volumul primelor de asigurare care vor fi platite de asigurati) da posibilitatea asiguratorului sa-si constituie fondul de asigurare corespunzator raspunderilor asumate. Partea din cota de prima tarifara destinata platii despagubirilor se numeste prima neta sau cota de baza. La aceasta, daca se adauga sumele destinate sa acopere cheltuielile pentru : constituirea si administrarea fondului de asigurare, finantarea unor masuri de prevenire a pagubelor, constituirea fondurilor de rezerva si realizarea de catre asigurator a unui profit, se obtine cota de prima tarifara sau prima bruta. La asigurarile de bunuri, suma asigurata trebuie sa fie mai mica sau egala cu valoarea reala a bunului asigurat. Astfel, suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului, pentru acoperirea pagubei produse de riscul asigurat (despagubirea poate fi n limita sumei asigurate egala sau mai mica dect paguba), este n functie de principiul raspunderii pe care asiguratorul l-a aplicat la acoperirea pagubei. Evident, partea din paguba care depaseste suma asigurata este suportata n ntregime de asigurat. n practica asigurarilor de bunuri la acoperirea pagubelor, se aplica trei principii, si anume: a. Principiul raspunderii proportionale, conform caruia despagubirea de asigurare se stabileste n aceeasi proportie fata de paguba ca si cea n care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat. Utilizndu-se notatiile:
62

D despagubirea de asigurare; P valoarea pagubei; S suma asigurata; V valoarea reala a bunului n momentul ncheierii asigurarii. Rezulta ca:

V S DP V S P D = ;= _

Raportul dintre suma asigurata si valoarea reala a bunului n momentul ncheierii asigurarii reprezinta gradul de acoperire prin asigurare.

n principiu, practicarea sistemului acoperirii proportionale este aplicabila la asigurarea facultativa a bunurilor si prezinta importanta numai n caz de pierdere partiala a bunului asigurat. b. Principiul primului risc se aplica atunci cnd, la acoperirea pagubei, despagubirea este egala cu paguba, nsa fara a depasi marimea sumei asigurate. Aplicarea acestui principiu este mai avantajoasa pentru asigurati dect cea a principiului anterior, deoarece pagubele sunt compensate ntr-o masura mai mare. Dar aceasta compensare presupune totodata si perceperea unor prime de asigurare mai mari, comparativ cu cele corespunzatoare altor sisteme de acoperire. c. Principiul raspunderii limitate are n vedere faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita, fara ca aceasta sa depaseasca suma asigurata. Astfel, o parte din paguba cade n sarcina asiguratului. Reamintim ca partea din valoarea pagubei, dinainte stabilita, care cade n sarcina asiguratului se numeste fransiza, fiind de doua feluri: atinsa (simpla) si deductibila (absoluta). Daca, n cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera n ntregime paguba pna la nivelul sumei asigurate , daca aceasta este mai mare dect fransiza, n cazul fransizei deductibile, aceasta se scade n toate cazurile din paguba, indiferent de marimea ei. De retinut ca, n cazul fransizei deductibile, despagubirea se acorda numai pentru partea de paguba care depaseste fransiza. Astfel, n cazul n care n contractul de asigurare se prevede o fransiza deductibila, valoarea despagubirii reprezinta diferenta dintre cuantumul pagubei si fransiza.
63

Nici n cazul fransizei atinse si nici n cel al fransizei deductibile nu se acorda despagubiri pentru pagubele care se ncadreaza n limitele fransizei. 3.6.2. Indicele mediu anual de despagubire Determinarea acestui indice este necesara atunci cnd se calculeaza prima neta si volumul despagubirilor platite de catre asigurator, pentru ca apoi sa se poata constitui fondul de asigurare aferent raspunderii asiguratorului, n viitor. Indicele de despagubire ne arata ct reprezinta, n medie, desagubirile platite de asigurator la fiecare 1.000 u.m. suma asigurata, ntr-o anumita perioada si la o anumita categorie de bunuri. Cunoscnd despagubirile platite la 1.000 u.m. suma asigurata, ntr-o perioada trecuta, se poate calcula prima neta la 1.000 de u. m. suma asigurata, pentru o perioada viitoare. Indicele de despagubire se determina pe baza datelor oferite de statistica asiguratorilor, iar numarul anilor pentru care acesta se calculeaza difera n functie de natura bunurilor si de felul riscurilor cuprinse n asigurare. Astfel, cu ct numarul anilor pentru care se calculeaza indicele de despagubire este mai mare, cu att creste gradul de precizie la calcularea primei nete. Pe baza practicii de asigurare, s-a ajuns la concluzia ca n cazul asigurarii animalelor, numarul de ani care ofera suficienta garantie n stabilirea indicelui de despagubire este ntre 5 si 7 ani, la cladiri si alte constructii, ntre 10 si 15 ani, la culturi agricole, ntre 15 si 20 de ani, iar pentru cutremur, ntre 30 si 40 de ani[ VACAREL, BERCEA 1999, p. 300]. La calcularea indicelui mediu anual de despagubire, se aplica formulele:

V v

N n I NV S I= _ _ = ; , n care:

I indicele de despagubire anual; S suma totala a despagubirilor platite de catre asigurator; N numarul bunurilor (obiectelor) asigurate; V valoarea medie a sumei asigurate;
64

n numarul bunurilor (obiectelor) despagubite; v valoarea medie a despagubirilor acordate pentru bunurile asigurate. Pentru un bun asigurat pe o perioada de T ani, indicele mediu global de despagubire reprezinta raportul dintre suma totala a despagubirilor si valoarea totala de asigurare a bunurilor de acelasi tip, asigurate pe perioada respectiva. Se noteaza cu litera y si se calculeaza cu ajutorul formulei de mai jos:

_ _
= =

_ =

s ss T s s

NV S J
1 1

3.6.3. Determinarea primei nete La asigurarile de bunuri, pe o perioada de T ani, prima neta (PN) se calculeaza cu ajutorul formulei:

P = M(1) + _ (1) N

M(1), datorita informatiei globale pe care o contine, este numit indice mediu anual agregat de despagubire si se calculeaza utiliznd formula:
S T S S 1

M(1) I * f

=
S

SS SS

NV nv I

* * = ;

_
=
S S S S

= T

n n f
1

; n care, S f frecventa cu care apare indicele mediu de despagubire ( ) S I al unui bun n perioada data (T). Pentru ca ncasarile din primele de asigurare, obtinute de catre un asigurator, sa fie suficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor produse de riscurile asigurate, indicele mediu de despagubire se
65

corecteaza cu un adaos de risc notat cu _ (1) . Acest adaos trebuie calculat, ntruct se nregistreaza abateri ntre indicii de despagubire anuali si indicele mediu de despagubire. Prin corectarea indicelui mediu de despagubire cu adaosul de risc, devine posibila constituirea unui fond de asigurare care sa-i permita asiguratorului onorarea obligatiilor asumate. Considerindu-se D2(1) ca fiind dispersia, atunci:

_ (1) = D2 (1) [
T S S = 2 1 2

fMID_ = (1) (1)

PN nseamna prima neta unitara, respectiv suma platita pentru asigurarea unui bun cu valoarea de asigurare de 1 u.m. Daca bunul respectiv are o valoare S, atunci:

PN BUN PN S = _

La aceasta valoare obtinuta, daca se aduna adaosul sau suplimentul la prima neta, se determina prima bruta ( ) B P . Adaosul sau suplimentul la prima neta trebuie sa acopere cheltuielile de functionare si dezvoltare ale asiguratorului. 3.6.4. Determinarea gradului de stabilitate financiara n cazul asigurarilor de bunuri, fata de media multianuala a indicatorilor care se refera la risc (frecventa, intensitate etc.), adesea se nregistreaza abateri. Atunci cnd abaterile sunt favorabile, acestea se reflecta n rezultate financiare mai bune, care duc la consolidarea echilibrului financiar. n situatia inversa, pierderile nregistrate ntr-un an sau altul afecteaza capacitatea de plata a asiguratorului, ajungndu-se la stari de dezechilibru financiar. Pentru a afla ct de mari sunt abaterile nregistrate de la media multianuala (respectiv a despagubirilor platite), se calculeaza abaterea medie patratica, folosind formula:

_ = s n _ q(1 q)

n care: _ abaterea medie patratica; s suma asigurata a unui bun primit n asigurare; n numarul bunurilor asigurate; q probabilitatea daunei.
66

Pentru exemplificare, sa presupunem ca un asigurator a primit n asigurare 250 de bunuri dintr-o anumita grupa pentru suma de 100.000 u.m. fiecare, cu o cota de prima neta de 1,5%. Prima aferenta unui bun este 100.000*1,5/100 =1.500 u.m., iar pentru ntreaga suma asigurata, de 25.000.000 u.m., va nsuma 375.000 u.m. Pornind de la acestea, probabilitatea daunelor se stabileste astfel:

0,015 100.000 1.500 q = = sau 0,015 25.000.000 375.000 q= =

Cu alte cuvinte, este posibil ca, n urma producerii riscului asigurat, valoarea bunurilor asigurate sa se diminueze cu 1,5%, iar din valoarea bunurilor asigurate sa se pastreze 98,5%. Astfel spus, daca probabilitatea distrugerii fiecarui bun asigurat este de 0,015, atunci probabilitatea pastrarii acestuia este de 0,985. Introducnd n formula prin care se determina abaterea medie patratica, datele exemplului de mai sus, obtinem:

_= 100.000 250_0,015(10,015 )= 192.191,3109

Pentru a determina marimea abaterii despagubirii fata de prima neta, raportam abaterea medie patratica la prima neta aferenta bunurilor asigurate din grupa considerata si se obtine: 0,512 375.000 192.191,3109 K= = Valoarea coeficientului K, n cazul nostru 0,512, sau 51,2%, exprima gradul de stabilitate al rezultatelor financiare ale asigurarii. Daca mpartim rezultatul obtinut la 2, respectiv 51,2:2 = =25,6%, este posibil ca la fiecare 3, 9 ani, unul sa fie nerentabil pentru asigurator, adica 100:25,6=3,90. Aceasta situatie ar putea fi mbunatatita prin una din urmatoarele masuri: a. Prin majorarea numarului bunurilor acceptate n asigurare, n cazul nostru de la 250 la 500, fara modificarea sumei asigurate a acestora de 100.000 u.m. si a cotei de prima neta de 1,5%, se ajunge la:
67

prima neta 750 000

100 500 100 000 15 . ., (P)= __ = u.m.

abaterea medie patratica

(_ ) = 100.000 500 _ 0,015(1 0,015) = 271.799,5585

gradul de stabilitate al rezultatelor financiare

0,362 750.000 271.799,5585 K= =

Asadar, prin dublarea numarului bunurilor asigurate s-a redus coeficientul K de la 0,512 la 0,362, adica cu 29,3%. Probabilitatea de a plati despagubiri mai mari dect prima neta este de 0,181 (jumatate din valoarea lui K, ntruct se considera ca sansele de a plati despagubiri mai mici dect prima sunt egale cu sansele de a plati despagubiri mai mari dect aceasta). Astfel, este posibil ca la fiecare 5,5 ani (100:18,1=5,5), unul sa fie nerentabil. b. Prin majorarea cotei de prima neta se ajunge, de asemenea, la reducerea coeficientului K. Ca atare, n conditiile n care numarul bunurilor dintr-o anumita grupa, primite n asigurare, este cel initial de 250 si pentru aceeasi suma asigurata a unui bun, de 100.000 u.m., daca cota de prima neta creste de la 1,5% la 2%, se obtine: prima cuvenita asiguratorului:

500 000 100 250 100 000 2 . . P= __ =

probabilitatea daunei 0,02 25.000.000 500.000 q= = abaterea medie patratica _ = 100.000 250_0,02(10,02) = 221.359,4362
68

gradul de stabilitate al rezultatelor financiare: 0,442 500.000 221.359,4362 K= = Prin majorarea cotei de prima neta de la 1,5% la 2,0% se obtine, asemenea situatiei anterioare, o mbunatatire a indicatorului K, de aceasta data cu 13,67%. Aceasta nseamna ca probabilitatea de a plati despagubiri mai mari dect prima neta este de 0,221 (jumatate din valoarea lui K). Ca urmare, posibilitatea ncheierii cu pierdere a activitatii asiguratorului este de 1 la 4,5 ani (100: 22,1 = 4,5). c. Prin reasigurare, realizndu-se redistribuirea riscurilor de valori mari catre alti asiguratori, respectiv reasiguratori, asiguratorului initial i poate creste stabilitatea sa financiara. Portofoliul unui asigurator cuprinde riscuri diferite ca marime. Asadar, indicatorul stabilitatii financiare trebuie sa fie satisfacator att la fiecare din grupele de riscuri asigurate, ct si pe ansamblul riscurilor. Suma asigurata maxima pentru un risc asigurat, pe care ar trebui sa o

pastreze asiguratorul, pentru a avea o stabilitate financiara corespunzatoare, se determina cu ajutorul formulei: x = 2K2*P n care: x suma asigurata maxima pe un risc; K coeficientul de stabilitate financiara, mediu pe ansamblul risc P prima neta anuala pe ansamblul riscurilor. Luam, ca exemplu, structura portofoliul unei societati de asigurari, care se prezinta astfel:
Grupa de risc Numarul bunurilor asigurate (buc.) Suma asigurata a unui bun (u.m.) Suma asigurata totala (u.m.) Prima neta anuala calculata cu 1,5% I 500 10.000 5.000.000 75.000 a II-a 1.000 5.000 5.000.000 75.000 a III-a 2.500 2.500 6.250.000 93.750 Total 4.000 4.759,85 16.250.000 243.750 69

Pentru a determina suma asigurata a unui bun pe ansamblul celor trei grupe de risc, se aplica media patratica ponderata:

_ _
=
2 P

x X 4.759,85 500 1.000 2.500 10.000 500 5.000 1.000 2.500 2.500 X
222 P _

= ++ _+ _ + _ = Calculdu-se: probabilitatea daunei, 0 015

1 625 0000 243 750

, .. . q= =

abaterea medie patratica _ = s n_q(1q) = 4.759,85 4.000_0,015(10,015) = 36.592,07 coeficientul de stabilitate financiara, 0,150 243.750 3.659,07 K= = Rezulta ca suma maxima pe un risc asigurat, pe care ar trebui sa o pastreze asiguratorul pentru a avea stabilitate financiara, este: x = 2K 2 _ P = 2 _ 0 ,150 2 _ 243 .750 = 10 .968 ,75 u.m. Deci, asiguratorul poate primi n asigurare bunuri cu o valoare asigurata de 10.968,75 u.m. fiecare, fara ca prin aceasta sa-i fie afectata stabilitatea sa financiara. ntruct suma maxima asigurabila de 10.968,75 u.m., ntrece cea mai mare suma asigurata din portofoliul existent, nu apare necesitatea cedarii n reasigurare a vreunui risc. De aceea, pentru mbunatatirea stabilitatii sale financiare, societatea de asigurare nu trebuie sa cedeze n reasigurare o parte din riscurile asumate de ea, ci sa sporeasca numarul bunurilor primite n asigurare, care se ncadreaza n suma maxima de asigurare, de 10.968,75 u.m.
70

4. ASIGURARILE DE PERSOANE 4.1. Asigurarile de persoane ca modalitate de transfer al riscului Asigurarile de persoane au ca obiect acordarea unei sume de bani (numita suma asigurata) de catre asigurator, n caz de supravietuire si n cazul producerii unui eveniment legat de integritatea fizica a asiguratului, cum ar fi: vatamare corporala, mbolnavire sau deces. Daca la asigurarile de bunuri asiguratul are dreptul la o despagubire limitata la valoarea pagubei nregistrate, fara nsa ca aceasta sa depaseasca suma asigurata, la asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste n mod forfetar de catre asigurat, n functie de nevoile si de posibilitatile sale financiare. Totodata, asiguratul poate ncheia mai multe contracte de asigurare, viznd acelasi risc si pentru sume diferite, la mai multi asiguratori, fara nici o restrictie, urmnd ca la producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii sa ncaseze drepturile cuvenite de la toti asiguratorii. Aceasta, deoarece n acest caz nu mai este vorba de dauna ca la asigurarile de bunuri. De aceea, neavnd caracter reparator (ntruct viata, sanatatea si integritatea persoanei nu sunt evaluabile n bani), asigurarile de persoane nu sunt supuse la restrictiile la care sunt supuse asigurarile de bunuri. n cazul asigurarilor de persoane, societatea de asigurare acorda indemnizatii banesti pentru producerea unor riscuri care afecteaza viata persoanei, sanatatea sau integritatea fizica. La asigurarile de persoane, privind constatarea si evaluarea consecintelor producerii riscului asigurat, nu apare ca fiind necesara existenta unui compartiment distinct. n functie de riscul asigurat, asigurarile de persoane se mpart n doua categorii: asigurari de viata (acopera riscul de deces); asigurari de persoane, altele dect cele de viata (acopera

integritatea corporala sau sanatatea persoanei). Totodata, considernd drept criteriu riscul care se asigura, asigurarile de persoane pot fi mpartite n urmatoarele categorii principale:
71

asigurari de supravietuire; asigurari de deces; asigurari mixte de viata; asigurari de boala; asigurari de accidente. Dupa scopul asigurarii, asigurarile de persoane se pot clasifica astfel: asigurari de persoane pe termen limitat; asigurari de persoane pe termen nelimitat; asigurari mixte de persoane, cu capitalizare; asigurari de pensii. Indiferent de criteriile de clasificare, exista o multitudine de variante ale tipurilor de asigurari pe care societatile de asigurari le ofera clientilor lor, adaptate nevoilor si scopurilor acestora. Oferta poate fi extrem de diversificata si consta n combinatii dintre cele mai ingenioase ntre asigurari si alte produse financiare. Un exemplu elocvent l constituie politele de asigurari de viata, care ofera nu numai protectie mpotriva riscului de deces, ci si posibilitati de investire. Asigurarile traditionale, ale sistemului de asigurari de viata cuprind: asigurarea pe termen, asigurarea permanenta (viagera) si asigurarea dotala. Celelalte tipuri de polite de asigurare, elaborate de societatile de asigurare, pot fi considerate combinatii ale acestora. n prezent, piata asigurarilor de viata este orientata spre investitii. Astfel, tipurile de asigurari practicate prezinta urmatoarele caracteristici de baza: prime de asigurare variabile, posibilitati nelimitate de economisire si oportunitati de investire ct mai atractive, toate avnd scopul de a optimiza conditiile de compensare a persoanelor asigurate. Conceptual vorbind, din punct de vedere al societatii de asigurari, asigurarea de viata reprezinta o modalitate de transfer a riscului financiar legat de pierderea vietii sau sanatatii unui individ, asupra unui grup de indivizi, expusi aceluiasi risc. Transferul riscului se face de la individ catre grup si, astfel, fiecare membru al grupului participa la constituirea fondului din care se vor plati sumele asigurate (despagubirile) printr-o cota de participare, reprezentata de prima de asigurare. Asigurarea de viata se bazeaza pe ncheierea unui contract de asigurare (polita de asigurare), prin care asiguratorul se obliga sa plateasca beneficiarului asigurarii o anumita suma de bani (suma asigurata), n schimbul platii de catre contractantul asigurarii a unei
72

prime de asigurare. Aceasta din urma reprezinta pretul protectiei oferite asiguratului de catre asigurator. La asigurarile de viata, protectia oferita, prin polita de asigurare, beneficiarului politei, difera n functie de tipul de polita. La asigurarea de viata riscul acoperit este riscul de deces. Desi decesul unei persoane constituie un eveniment cert, incertitudinea este data de momentul n care survine decesul. Elementele de baza ale contractului sau politei de asigurare sunt: asiguratorul societatea de asigurare; asiguratul persoana a carei viata se asigura;

 contractantul asigurarii persoana care ncheie contractul de asigurare si care plateste prima de asigurare. De cele mai multe ori, contractantul este aceeasi persoana cu asiguratul. n caz contrar, asiguratul trebuie sa fie de acord cu ncheierea contractului; beneficiarul persoana care va ncasa suma asigurata n urma decesului asiguratului. Primele de asigurare se stabilesc prin calcule actuariale bazate pe statistici demografice (tabela de mortalitate etc.) si pe date proprii fiecarui individ n parte. Din primele de asigurare ncasate se creeaza rezervele matematice, care, valorificate prin investire, sporesc fondul din care se platesc sumele asigurate. Daca asigurarile generale (non-viata) sunt bazate pe despagubire, n asigurarile de viata aceasta nu poate fi valabila, deoarece viata, sanatatea sau integritatea nu pot fi evaluate n bani. Privind propria persoana, interesul asigurabil este nelimitat. nsa modul n care o persoana si determina suma asigurata depinde de puterea sa financiara si de nivelul de protectie de care are nevoie. Pentru a fi eficiente att pentru asigurat, ct si pentru asigurator, asigurarile de viata se ncheie pe un numar mai mare de ani (5, 10, 15, 20 de ani). Acestea, de obicei, sunt asigurari pe termen mediu sau lung (de la 5 la 25 sau chiar pna la 80 de ani), spre deosebire de asigurarile generale, care au o durata redusa (un an, o luna, o calatorie etc.). Data fiind aceasta caracteristica, asigurarea de viata implica o seriozitate deosebita din partea contractantului asigurarii privind plata primelor, att sub aspectul regularitatii, ct si al perioadei de asigurare. Plata primei se poate face o singura data sau n rate (anuale, semestriale, trimestriale si, mai rar, lunare). De regula, atunci cnd plata primei este unica, cu scop stimulativ, societatea de asigurare acorda o reducere.
73

Concomitent cu conditiile impuse asiguratului, si asiguratorul, la rndul sau, pe lnga seriozitate, trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii de baza: sa fie solid din punct de vedere financiar; sa garanteze ca va plati; sa garanteze ca va exista si n momentul cnd va trebui sa plateasca; sa garanteze ca banii clientilor sai sunt n siguranta. n ceea ce priveste indemnizatia de asigurare, atunci cnd aceasta este acordata, ntr-o singura transa, se considera ca asigurarea este de capital. Indemnizatiile periodice se practica n sistemul asigurarilor de renta (anuitati). La asigurarile de persoane, suma asigurata se stabileste n mod forfetar de catre asigurat, n functie de posibilitatile sale financiare si de interesul avut n asigurare. Asiguratul poate sa ncheie mai multe contracte de asigurare pentru acoperirea aceluiasi risc si pentru sume diferite. La producerea riscului asigurat, asiguratul, respectiv beneficiarul asigurarii, poate ncasa drepturile de asigurare de la toti asiguratorii, deoarece n acest caz nu mai este vorba de dauna, ca la asigurarile de bunuri. Neavnd caracter reparator, o asigurare de persoane nu suporta restrictiile la care sunt supuse asigurarea de bunuri si asigurarea de raspundere civila. n aceasta situatie, nu se aplica principiul despagubirii, ntruct viata si sanatatea oamenilor nu pot fi evaluate n bani. Asigurarile de persoane, ca masuri de prevedere si de economisire, pentru persoanele fizice si familiile lor, au rolul de a

diminua efectele financiare ale pierderii totale sau partiale a capacitatii de munca datorate unei boli, a unui accident sau atingerii unei anumite limite de vrsta. Sumele asigurate sau indemnizatiile care se acorda n asigurarea de persoane suplimenteaza sumele oferite de asigurarile sociale, permitnd asiguratului sau familiei acestuia sa depaseasca situatiile de criza si sa-si continue stilul de viata obisnuit. Daca n urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vatamare corporala sau a contractat o maladie care i-a afectat puterea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare, care sa-i refaca situatia financiara existenta naintea producerii accidentului sau contractarii bolii. n asigurarile de persoane, referitor la ncheierea unui contract de asigurare, este demn de mentionat ca riscul trebuie determinat cu precizie, pentru ca asiguratorul sa poata aprecia corect posibilitatea acoperirii
74

riscului si cuantumul primei. Pentru ca societatea de asigurari sa obtina toate datele necesare n legatura cu riscul, asiguratul trebuie sa raspunda n scris la ntrebarile ce privesc mprejurarile esentiale referitoare la risc, formulate de catre asigurator, n cererea (declaratia) de asigurare. Aceasta se completeaza corect, cu date exacte, ntocmindu-se ntotdeauna pe propria raspundere a asiguratului si n conformitate cu principiul bunei credinte. Numai prin cunoasterea naturii si proportiilor riscului, asiguratorul are posibilitatea sa determine, ct mai exact, valoarea primei de asigurare. Daca asiguratul fie ca ascunde, fie ca omite anumite informatii, facnd astfel o declaratie inexacta, aceasta, pe lnga faptul ca influenteaza precizia cu care este determinat riscul, are si efecte juridice pentru asigurat. O declaratie inexacta data de asigurat la ncheierea contractului de asigurare poate atrage nulitatea acestuia. ntr-o astfel de mprejurare, asiguratorul si rezerva dreptul fie de a modifica sau denunta contractul, fie de a refuza despagubirea solicitata. Daca mprejurarile esentiale privind riscul se modifica n cursul executarii contractului, asiguratul trebuie sa comunice n scris schimbarea, asiguratorului. Pentru a fi acoperit, riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionata a asiguratului, a beneficiarului sau a altor persoane interesate. Legea prevede ca asiguratorul poate refuza plata indemnizatiei de asigurare n cazul sinuciderii asiguratului sau n cazul comiterii cu intentie de catre asigurat sau beneficiar a unor fapte grave stipulate n contractul de asigurare. Daca un beneficiar a produs intentionat decesul asiguratului, suma asigurata se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau mostenitorilor. Ca si la celelalte tipuri de asigurari, si la asigurarile de persoane, respectiv de viata, prima de asigurare se stabileste pe un anumit interval de timp, numit perioada de asigurare. Prima stabilita pentru perioada de asigurare este indivizibila. De exemplu, daca perioada de asigurare este de un an, iar evenimentul asigurat s-a produs n prima jumatate a anului, asiguratul nu poate pretinde rambursarea unei prime proportionale, pentru intervalul de timp ramas. Aceasta, deoarece probabilitatea de dauna se stabileste pe ntreaga perioada de asigurare. Nu are relevanta momentul n care se produce evenimentul asigurat sau daca acesta nu se produce deloc n decursul perioadei. Asiguratorul utilizeaza totalul primelor aferente perioadei de asigurare pentru acoperirea comunitatii de riscuri. n cazul rezilierii, anularii sau denuntarii contractului de asigurare, prima se restituie, deoarece garantia de asigurare nceteaza sa mai existe. Aceasta, fiindca prima de asigurare reprezinta o contraprestatie a riscului
75

asumat. De asemenea, asiguratul este obligat sa achite primele de asigurare la termenele stabilite de comun acord cu asiguratorul. n caz contrar, acesta din urma are dreptul de a rezilia contractul. Pentru ca raporturile de asigurare sa poata continua si sa se evite astfel rezilierea contractului de asigurare, n cele mai multe cazuri, societatile de asigurare acorda un termen de gratie pentru achitarea ratelor de prima restante. La asigurarile de persoane si pentru care se constituie rezerva de prime, asiguratul poate nceta plata primelor de asigurare, cu dreptul de a mentine n vigoare contractul de asigurare la o suma de asigurare redusa. Deoarece asigurarile de persoane nu sunt contracte de despagubire, asiguratorul plateste suma asigurata, independent de orice prejudiciu. Deci, nu se pune problema existentei unui raport ntre suma asigurata si paguba suferita de asigurat. 4.2. Tipuri reprezentative ale asigurarilor de viata 4.2.1. Asigurarea de supravietuire n cazul asigurarilor de supravietuire, asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie n viata la expirarea contractului de asigurare. n perioada de valabilitate a asigurarii, asiguratul, platind primele datorate, acumuleaza o suma de bani aflata la dispozitia asiguratorului, suma de care poate dispune (integral sau esalonat, sub forma de renta) la expirarea contractului. Daca asiguratul a decedat nainte de termenul de expirare a contractului, asiguratorul se considera exonerat de obligatiile contractuale, neavnd nici o datorie fata de mostenitorii asiguratului. Astfel, dupa decesul prematur al asiguratului, primele platite de acesta pe parcursul valabilitatii contractului ramn de drept asiguratorului. O forma a asigurarii de supravietuire este asigurarea de renta, potrivit careia suma asigurata este pusa la dispozitia asiguratului sub forma unor plati periodice cu titlu de renta. Fondul din care se suporta renta se constituie, fie pe seama unei prime unice platite de catre asigurat la ncheierea contractului, fie pe seama primelor achitate treptat (anual, semestrial, trimestrial sau lunar) de asigurat pe perioada valabilitatii contractului. Plata rentei se poate efectua n doua moduri: fie ncepe imediat dupa ncheierea contractului de asigurare, fie ncepe de la o data ulterioara (de exemplu, dupa iesirea la pensie a asiguratului). n practica, cel mai frecvent ntlnim situatia n care o
76

perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, asiguratul varsa primele datorate asiguratorului, pentru constituirea fondului, din care acesta din urma va suporta renta. Fiind cazul unei asigurari de supravietuire la asigurarea de renta, asiguratorul va plati renta numai atunci cnd asiguratul va fi n viata la data expirarii contractului. Si n acest caz, decesul anterior al asiguratului, l elibereaza pe asigurator de orice obligatie fata de mostenitorii asiguratului. Asigurarea de supravietuire, avnd drept consecinta pierderea sumei asigurate, n cazul decesului asiguratului anterior expirarii asigurarii, nu stimuleaza spiritul de economisire. Ca urmare, unele societati de asigurare includ n contractul de asigurare clauza contraasigurarii. Aceasta clauza permite rambursarea unei parti din primele platite de asigurat (dupa ce asiguratorul a retinut o anumita cota), daca asiguratul nceteaza din viata nainte de expirarea contractului. 4.2.2. Asigurarea de deces cu acumulare de capital O varianta de asigurare mai atractiva pentru asigurat o constituie asigurarea de deces cu acumulare de capital n conturi bancare. Astfel, dupa intrarea n vigoare a contractului de asigurare,

societatea de asigurare garanteaza urmatoarele drepturi: pe perioada contractului de asigurare, n caz de deces al asiguratului, plateste suma asigurata, timp n care beneficiarii sumei de asigurare sunt scutiti de plata restului de prime de asigurare; la expirarea contractului de asigurare, n cazul n care pe perioada asigurarii nu intervine decesul persoanei asigurate, se plateste suma capitalizata asiguratului, sau persoanelor indicate n cererea de asigurare, din care se scad anual cheltuielile legate de gestionarea banilor. Un exemplu de constituire a sumei capitalizate ar fi urmatorul: nca din primul an al asigurarii, 30% din primele de asigurare anuale nete platite de asigurat, conform tarifului complet de baza, vor fi depuse de catre societatea de asigurare n conturi bancare. La depunerea integrala, anticipata, nca de la nceputul contractului de asigurare, a primelor de asigurare corespunzatoare ntregii perioade a contractului de asigurare, cota parte de 30% din primele de asigurare destinate capitalizarii se va calcula conform tarifului complet de baza (diminuat cu rabatul de 20%, calculat la primele de asigurare tarifare, acordat asiguratului pentru plata integrala, anticipata a primelor de asigurare aferente ntregii perioade a contractului de asigurare).
77

Societatea de asigurare este exonerata de plata sumei asigurate, n caz de deces al asiguratului, n perioada contractului de asigurare, daca decesul a survenit n urmatoarele conditii: n caz de razboi, indiferent de statutul de civil sau de militar al persoanei asigurate; n caz de tulburari sociale interne, razboi civil, manifestatie, revolta si atunci cnd asiguratul a participat la ele de partea celor care le-au generat; n cazul n care n momentul decesului, persoana asigurata avea o alcoolemie peste limita legala stabilita; n caz de sinucidere a asiguratului. n primele doua cazuri, societatea de asigurare se limiteaza la plata sumelor depuse spre capitalizare n conturi (de exemplu, 30% din primele de asigurare) pna n momentul decesului. Pe perioada derularii contractului de asigurare, asiguratul are dreptul n orice moment sa-si schimbe hotarrea cu privire la persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de despagubirile prevazute n contractul de asigurare, cu exceptia cazurilor n care drepturile de despagubire care i revin asiguratului n contractul de asigurare au fost ipotecate. n cazul ipotecarii drepturilor de despagubire, orice schimbare a beneficiarilor despagubirii necesita acordul beneficiarului ipotecii. 4.2.3. Asigurarea de viata pe termen limitat, respectiv, nelimitat Asigurarea de viata pe termen limitat se ncheie pe o anumita perioada de timp si acopera numai riscul de deces. Asiguratul plateste periodic prima de asigurare, n schimbul careia beneficiarul, desemnat de asigurat, urmareste sa ncaseze suma asigurata la decesul acestuia din urma, conform contractului ncheiat. Daca mediul economic este inflationist, suma asigurata poate fi protejata printr-o clauza speciala mpotriva inflatiei, ceea ce implica adaptarea, n consecinta, a primei de asigurare. Ca regula, ramne la latitudinea asiguratului sa decida cine este beneficiarul asigurarii, care poate fi o persoana din cadrul familiei sau din afara acesteia. Caracteristic pentru aceasta polita este faptul ca suma asigurata va fi platita numai daca decesul survine n perioada de valabilitate a

contractului. Daca la expirarea contractului asiguratul este n viata, asiguratorul este exonerat de orice raspundere privind plata sumei
78

asigurate. La expirarea contractului, asiguratul, respectiv beneficiarul asigurarii, nu primeste nimic. De aceea, prima de asigurare nu este mare n comparatie cu celelalte tipuri de asigurari, dar va trebui platita pe toata durata politei. Date fiind caracteristicile mentionate, rezulta clar ca aceasta asigurare ofera protectie numai pentru riscul de deces si nu implica o economisire sau capitalizare, datorita faptului ca, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratorul nu va plati nimic. Asigurarea de viata pe termen (asa-zis) nelimitat acopera riscul de deces pe o perioada mai lunga de timp, respectiv pna la o vrsta naintata (de exemplu, 95 de ani) a asiguratului. Conditia este ca asiguratul sa plateasca primele de asigurare pna la data pensionarii. Riscul de deces este acoperit pe toata perioada cuprinsa ntre momentul ncheierii asigurarii si atingerea vrstei respective. Daca asiguratul ajunge la aceasta vrsta, el primeste suma asigurata, actualizata. Deosebirea fata de asigurarea de viata pe termen limitat consta n marimea primei de asigurare si nu n faptul ca introduce un element nou, si anume, rambursarea sumei la mplinirea vrstei respective a asiguratului. 4.2.4. Asigurarea mixta de viata Acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare care se deosebeste de cele prezentate anterior prin gradul de cuprindere. Fata de asigurarea de viata tipica, prin care este acoperit numai riscul de deces, asigurarea mixta de viata acopera si riscul de supravietuire. Ca urmare, asiguratorul va plati n orice conditii asiguratului sau beneficiarului politei suma asigurata. Daca asiguratul este n viata la expirarea politei, el primeste personal suma asigurata, iar daca nceteaza din viata n perioada de asigurare, suma asigurata revine beneficiarului asigurarii desemnat de el si mentionat n polita de asigurare. Ca produs complex, ofera protectie dubla (att n cazul decesului, ct si al supravietuirii, la sfrsitul perioadei de asigurare). Avantajul consta n faptul ca sumele de bani platite de asigurat, sub forma primelor de asigurare, reprezinta o modalitate de economisire si sunt constituite ntr-un fond ce poate fi valorificat la expirarea perioadei de asigurare. Asiguratul are acces la fond, dar daca doreste retragerea banilor, atunci el renunta la polita. Suma de bani primita napoi de la societatea de asigurare se numeste valoare (suma) de rascumparare. n primii ani ai asigurarii, de obicei asiguratorii platesc o valoare de rascumparare a politei mult mai mica dect suma primelor platite. Dupa ce polita are o vechime de mai multi ani, daca se ntrerupe
79

asigurarea, exista posibilitatea ca aceasta sa fie transformata ntr-o asigurare cu suma asigurata redusa. Astfel, n functie de primele platite pna atunci, acoperirea va mai exista, dar la o valoare mai mica. Clientul trebuie sa stie de la nceput ca o polita de asigurari de viata se cumpara pentru un timp ndelungat. Daca el se razgndeste, valoarea de rascumparare este infima. n Franta, de exemplu, este prevazuta o perioada de o luna n care cei ce au cumparat o polita de asigurari de viata se pot razgndi fara nici un cost. Suma de rascumparare reprezinta acea suma de bani cuvenita asiguratului, dupa ce a trecut o anumita perioada de timp n care asiguratul a achitat primele de asigurare, iar asiguratorul si-a constituit rezerva de prime. Solicitarea sumei de rascumparare atrage dupa sine ncetarea valabilitatii contractului de asigurare. Totodata, dupa solicitarea sumei de rascumparare de catre unii asigurati, n portofoliul

de asigurari ramas, creste proportia asiguratilor la care decesul poate interveni, pna la expirarea perioadei pentru care s-a ncheiat asigurarea. Drept urmare, asiguratorul trebuie sa-si constituie fonduri banesti suplimentare, absolut necesare pentru acoperirea riscurilor agravate. n acest scop, asiguratorul retine o cota (de maximum 5 %) din rezerva de prime a asiguratilor care solicita plata sumei de rascumparare si implicit ncetarea contractului de asigurare. n cazul n care asiguratul a ntrerupt pe o anumita perioada de timp plata primelor de asigurare, exista posibilitatea reactivarii (reluarii) asigurarii. Reactivarea asigurarii poate fi facuta numai daca perioada care s-a scurs de la ntreruperea platii primelor nu depaseste un anumit numar de ani (de exemplu, 3 ani), iar asiguratul accepta sa plateasca sumele restante, ntr-un anumit numar de rate. La asigurarea mixta de viata, contractul se ncheie pe un anumit numar de ani, cuprins ntre anumite limite (de exemplu, ntre 12 si 30 de ani), cu conditia ca asiguratul sa nu depaseasca o anumita vrsta (de obicei, 75 de ani) la expirarea acestei perioade. Cu ct perioada de asigurare este mai mare, cu att este mai avantajos att pentru client, ct si pentru societatea de asigurare. Primele de asigurare se stabilesc n functie de suma asigurata si se achita fie anticipat si integral pentru ntreaga perioada asigurata, fie n rate anuale. La expirarea perioadei asigurate, asiguratul poate opta pentru plata indemnizatiei de supravietuire, fie integral, fie sub forma de renta anuala, n variantele urmatoare:
80

a) renta fixa pe o perioada determinata; b) renta viagera. Daca asiguratul decedeaza n perioada de plata a rentei, plata acesteia nceteaza. La asigurarea mixta redusa, este posibila rambursarea primelor aferente riscului de supravietuire, ramnnd la dispozitia asiguratorului numai prima aferenta riscului de deces. n cazul n care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este n viata, el beneficiaza de suma asigurata, iar daca el nceteaza din viata, asiguratorul va plati suma primelor de asigurare nregistrate pna la momentul decesului, la care, de regula, se adauga si cota corespunzatoare participarii la profit pentru partea din rezervele matematice investite de asigurator. 4.2.5. Asigurarea de renta n cazul asigurarii de renta, asiguratorul plateste o indemnizatie periodica. n functie de modul de aplicare, asigurarea de renta poate fi: a. Renta viagera. Se acorda sub forma de indemnizatie periodica (trimestriala sau lunara) pna la decesul asiguratului. Primul trimestru considerat de la data intrarii n vigoare a rentei are denumirea de primul termen-limita al rentei. Daca la primul termen-limita se constata ca asiguratul a decedat, nu se acorda renta, situatie cunoscuta si sub denumirea de fara indemnizatie finala. Exista posibilitatea ca renta viagera sa se acorde anual sau o data la sase luni, influentnd astfel valoarea rentei viagere, deoarece asiguratorul dispune de bani o perioada mai ndelungata si poate obtine profituri mari din investitii. n plus, are mai putine cheltuieli administrative. n cazul termenelor lunare, lucrurile sunt inversate. La asigurarile de renta viagera cu rambursare, n cazul decesului asiguratului, se ramburseaza primele de asigurare deja platite. n mod evident, primele pentru renta cu rambursare sunt mai

mari dect cele platite n cazul unei rente viagere fara rambursare. Astfel de asigurari de renta viagera sunt pentru o singura persoana si se ncheie pentru pensie de batrnete sau pentru alocatie provizorie pna la pensie (renta temporara). n cazul pensiei de batrnete sau al pensiei de urmas (pentru sot sau sotie), se foloseste, n mod special, asigurarea de renta viagera pentru doua persoane, situatie n care se acorda o indemnizatie periodica n conditii de supravietuire sau de deces al primului asigurat.
81

Aceasta poate fi comparata cu asigurarile mixte de viata si prezinta la rndul ei urmatoarele forme specifice de asigurare: renta viagera pe toata durata vietii, cu aplicare imediata pentru doua persoane si cu transferare integrala n beneficiul ultimului supravietuitor; renta viagera temporara, cu aplicare imediata pentru doua persoane si cu transferare integrala n beneficiul ultimului supravietuitor. b. Renta temporara se acorda pna la o anumita data stabilita sau pna la decesul asiguratului, n cazul n care acesta survine naintea datei respective. c. Renta de supravietuire se acorda sub forma de indemnizatie periodica, dupa decesul asiguratului, n favoarea coasiguratului, daca acesta este n viata. n acest caz, formele specifice mai des ntlnite sunt: renta temporara de supravietuire; indemnizatia se acorda pna la data stabilita n prealabil n contract, sau pna la data decesului coasiguratului, daca aceasta survine mai devreme; renta viagera de supravietuire; n cazul n care coasiguratul decedeaza naintea primului asigurat, asigurarea expira chiar naintea acordarii primei indemnizatii; d. Asigurarea de renta pentru studii (asigurarea tip student). Acest tip de polita are ca scop economisirea unor sume de bani pentru perioada de studii a copiilor, ndeosebi n conditiile n care platitorul nu ar mai fi n viata la momentul nceperii acestora. De regula, asiguratul este parintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul politei va fi copilul ajuns la vrsta nceperii studiilor. De obicei, primele de asigurare vor fi platite de catre asigurat pna la nceperea studiilor, urmnd ca beneficiarul (copilul) sa intre n posesia rentelor la vrsta specificata n contract. Durata de plata a rentelor poate fi de 4 sau de 5 ani, dupa cum a preferat asiguratul. Totodata, asiguratul poate opta ca suma sa fie platita integral la mplinirea de catre beneficiar a vrstei necesare nceperii studiilor. nsa suma respectiva va fi platita ntr-un procent mai mic de 100 % (90-95%) din suma totala a rentelor, datorita faptului ca societatea de asigurari nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada care ar fi trecut pna la expirarea duratei de 4 sau 5 ani si n care s-ar fi platit esalonat. Societatea de asigurare va plati chiar daca una din parti (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumndu-si obligatiile de plata a rentelor n cazul decesului asiguratului pe parcursul duratei de asigurare. De asemenea, polita se
82

poate transforma ntr-o polita mixta de viata n cazul n care beneficiarul decedeaza pe perioada de plata a primelor. Daca decesul acestuia survine n perioada platii rentelor, ele vor fi ncasate de catre asigurat ca o suma forfetara sau periodic. O astfel de polita se poate ncheia pe o perioada minima stabilita de societatea de asigurare (9 sau 10 ani), n functie de numarul de ani ales pentru plata rentelor

(4 sau 5 ani). Primele de asigurare trebuie platite, indiferent de nivelul sumei asigurate, ntr-un interval de cel putin 5 ani. 4.2.6. Asigurarea tip dota Este o forma de asigurare prin care parintii pot oferi drept zestre o suma de bani, n momentul n care copilul se casatoreste sau doreste sa devina independent financiar. Este o asigurare de viata prin care se ofera protectie fata de riscul de deces al persoanei asigurate (parintele sau tutorele copilului). Beneficiarul (copilul) primeste suma asigurata, fie n momentul casatoriei, fie la mplinirea unei anumite vrste ( 20, 25 ani etc.). Este un produs de asigurare asemanator celui pentru studii, cu deosebirea ca suma asigurata se plateste integral si nu esalonat. n cazul decesului beneficiarului, polita devine, ca si la asigurarea tip student, o polita de asigurare mixta de viata. 4.3. Asigurari de persoane, altele dect cele de viata Din aceasta categorie a asigurarilor de persoane fac parte asanumitele asigurari non-viata, deoarece principalele riscuri acoperite nu se refera la riscul de deces, ci la riscuri care creeaza persoanelor suferinte fizice sau de alta natura. Aici sunt incluse: asigurarile medicale, asigurarile de accidente si asigurarile de calatorie. 4.3.1. Asigurarea medicala Este o forma de asigurare destinata pentru: acoperirea n caz de boala sau compensarea veniturilor pe perioada de boala; acoperirea totala sau partiala a costurilor de spitalizare, daca spitalizarea depaseste un anumit numar de zile consecutive (de obicei, 3 sau 5);
83

Acoperirea costurilor tratamentului medical, ca rezultat al unei boli sau vatamari corporale n perioada asigurata. De mentionat ca riscul de deces nu este asigurat. Primele de asigurare sunt diferite pentru barbati si pentru femei. Nivelul acestora, datorita riscurilor diferite, are n vedere si categoriile ocupationale. Sumele asigurate platite pot reprezenta: sume fixe, forfetare, reprezentnd o indemnizatie pe zi de spitalizare sau suma fixa pentru interventii chirurgicale; compensarea cheltuielilor de spitalizare sub forma unor indemnizatii pentru servicii de spitalizare private, tratament medical/ chirurgical. Asemenea altor tipuri de asigurari de sanatate, si la asigurarea medicala se stabileste o perioada de asteptare, dupa a carei expirare acoperirea devine efectiva; aceasta poate fi de 3-6 luni. Costurile acoperite pot fi: de spitalizare, de convalescenta, de tratament la domiciliu dupa externare, indemnizatie pentru maternitate, taxe pentru consultatii si diagnostic la medicul generalist sau la specialisti (radiologie, ecografie etc.), interventii chirurgicale, servicii private de ambulanta, costuri de repatriere etc. Pentru boli incurabile, asigurarea medicala poate cuprinde o clauza aditionala cu referire la suma asigurata, si anume: plata unei sume la momentul diagnosticarii bolii. Sumele pot fi unice sau diferentiate n functie de diagnostic; plata sumei se efectueaza n doua transe: una la momentul diagnosticarii bolii (de exemplu 50%) si a doua, dupa survenirea decesului.

La asigurarea medicala, stabilirea primei de asigurare tine cont de urmatorii factori: frecventa aparitiei unor boli, la anumite intervale de vrsta. De exemplu barbatii sunt mai expusi la atacuri de cord ntre 40 si 50 de ani; vrsta maxima de intrare sau iesire din risc; daca persoana respectiva este fumatoare sau nu; informatii de natura statistica privind cauzele deceselor; sistemul international de clasificare a bolilor, conform metodologiei Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Pentru interventii chirurgicale, asigurarea poate fi un produs distinct sau o clauza aditionala la un produs deja existent. Suma
84

asigurata platita, n situatia n care asiguratul suporta o interventie chirurgicala, este fixa si se stabileste n functie de natura interventiei chirurgicale. Clientul poate hotar nivelul acestor sume ntre anumite limite minime si maxime. Asiguratorul se pronunta asupra acestor limite, pe baza datelor statistice privind costurile interventiilor chirurgicale. Interventia chirurgicala trebuie aprobata si efectuata de catre un medic specialist ntr-un spital autorizat. 4.3.2. Asigurarea de accidente n cadrul asigurarilor de persoane, altele dect cele de viata, asigurarea de accidente prezinta urmatoarele caracteristici: acopera doar riscul de accident, nu si riscul de deces; nefiind asigurari pe termen lung, se ncheie pe perioade mai mici (un an sau sub un an); sumele asigurate se platesc asiguratului proportional cu gradul de invaliditate si conform conditiilor prevazute n polita. De cele mai multe ori, companiile care activeaza n domenii care presupun riscuri ofera angajatilor asigurari de accidente. Pentru a se nlatura orice dubii legate de interpretarea unor clauze contractuale, polita de asigurare trebuie sa defineasca clar si sa precizeze urmatorii termeni: a. Accidentul reprezinta un eveniment nedorit, datorat unor cauze exterioare, violente si neasteptate, ntr-o conjunctura nefericita, independent de vointa asiguratului si care provoaca pagube, raniri sau chiar deces. Nu sunt considerate accidente acele evenimente cu urmari grave, care au o cauza interna si nu una externa. b. Invaliditate permanenta reprezinta o vatamare corporala grava, ca urmare a unui accident, ivita n decurs de cel mult un an de la data accidentului si nefiind sanse de ameliorare. c. Incapacitatea temporara de munca, survenita ca urmare a unui accident, l mpiedica pe asigurat sa efectueze o munca, pe o perioada limitata de timp. d. Suma asigurata. De obicei societatile de asigurare prevad o anumita limita la suma asigurata, pna la care se poate ncheia polita de asigurare. e. Riscurile acoperite de catre societatile de asigurare. n general, acestea sunt accidente: de circulatie, din practicarea sporturilor, provocate de functionarea masinilor, aparatelor, uneltelor, din insolatii, degeraturi,
85

asfixieri, nec, explozie, prabusiri de teren, trasnet, electrocutare, lovire, ntepare, cadere, taiere, arsuri, atac efectuat de o alta persoana sau de un animal si ca urmare a mnuirii armelor.

f. Riscurile excluse sunt cele care se datoreaza unor actiuni iresponsabile, cum ar fi: accidente produse de asigurat, fiind n stare de ebrietate, intoxicatie ca urmare a abuzului de alcool, medicamente sau droguri, vatamari produse de actiunea proprie a asiguratului, riscuri de razboi, revolutie, explozie atomica si altele. n functie de gravitatea efectelor accidentului, asiguratul primeste o anumita suma de bani, conform unei scheme propuse de asigurator si acceptate de el, care se regaseste n continutul contractului de asigurare. Plata sumelor asigurate se face pe baza de documente, inclusiv medicale si a unor investigatii pe care asiguratorul are dreptul sa le efectueze. Asigurarea de accidente poate fi ncheiata ca asigurare individuala sau de grup ( colectiva). Aceasta din urma se poate ncheia nominal sau pentru toti angajatii (luati ca numar total), pe profesii sau indiferent de profesie. 4.3.3. Asigurarea de calatorie Aceasta forma de asigurare acopera accidentele sau mbolnavirile ce pot sa apara pe parcursul unei calatorii anume, de obicei n strainatate. n unele cazuri se acopera si riscul de deces. n cazul producerii unei mbolnaviri sau a unui accident, asiguratorul, printr-un mputernicit al sau, va face tot posibilul pentru a acorda ajutorul necesar n situatia critica respectiva. Una din masurile ntreprinse este transportul la una din unitatile medicale cele mai apropiate, care sa dispuna de conditii de tratament adecvate. Pe toata durata calatoriei, asiguratorul va plati pentru asigurat sumele ce reprezinta cheltuielile normale, firesti n situatia respectiva. n cazul n care nu are loc spitalizarea si asiguratul achita el nsusi anumite cheltuieli, el poate solicita asiguratorului rambursarea cheltuielilor medicale pe baza unor documente solicitate de acesta din urma. De regula, nu se ramburseaza cheltuielile efectuate fara respectarea conditiilor politei, care nu se ncadreaza n limitele geografice delimitate sau care implica anumite tratamente sau interventii, pentru boli avute anterior calatoriei. Pentru evenimentele excluse, polita cuprinde un capitol separat.
86

Important de remarcat este faptul ca asigurarile, n special cele de viata, nu sunt standard; ele trebuie alcatuite dupa nevoile individuale ale clientilor, gasindu-se combinatiile optime pentru fiecare client. 4.4. Clauze aditionale Societatile de asigurari pot oferi posibilitatea obtinerii unor avantaje constnd n protectii suplimentare, n schimbul platii unor sume de bani foarte mici. Astfel, n schimbul unor sume modice, se pot include clauze aditionale de genul urmator: a. Protectia mpotriva inflatiei reprezinta o clauza aditionala absolut necesara n tarile care prezinta un nivel semnificativ al ratei inflatiei. Avnd n vedere ca o asigurare de viata se ncheie pe termen lung, este necesara mentionarea valorii reale a sumei asigurate. Aceasta necesita corelarea n permanenta a sumei asigurate si a primelor de asigurare, cu rata inflatiei si se aplica numai la primele platite n mod esalonat. Evident, corelarea implica si cresterea continua a primei de asigurare. n cazul contractelor cu plata unica a primei de asigurare, aceasta trebuie sa se justifice si ca atare nu se aplica. b. Clauza de scutire de plata a primelor presupune posibilitatea de ncetare a platii primelor de asigurare, avnd drept cauza o invaliditate survenita ca urmare a unui accident produs dupa data intrarii n vigoare a politei de asigurare. Aceasta clauza este

acceptata numai daca asiguratul nu mai poate munci pentru a obtine venituri din care sa plateasca primele de asigurare. 4.5. Determinarea primei de asigurare la asigurarile de viata 4.5.1. Caracteristici definitorii La asigurarile de viata, drepturile si obligatiile prevazute n contract depind de probabilitatea de supravietuire a asiguratului. Asigurarile de viata se bazeaza pe calcule actuariale fundamentate, pentru determinarea primei de asigurare, a rezervelor matematice, a valorii de rascumparare a produselor cu capitalizare si pe calcule prin care se determina rata tehnica a dobnzii. Calcularea primelor de asigurare se bazeaza pe tabelele de mortalitate ntocmite de catre Comisia Nationala de Statistica, care
87

indica numarul de persoane nca n viata si probabilitatea de deces. Punctul de plecare l constituie un grup determinat de persoane (100.000) care se nasc. Tabelele de mortalitate, realizate pe baza datelor statistice, nu tin seama de catastrofe naturale, razboi etc., care pot influenta mortalitatea n afara cauzelor naturale. La asigurarile de viata, ntruct sunt asigurari pe termen mediu sau lung, riscul de deces creste de la un an la altul datorita mbatrnirii naturale. Aceasta nseamna ca societatea de asigurare trebuie sa perceapa n fiecare an o prima de asigurare din ce n ce mai mare, denumita prima de risc. Aceasta reprezinta valoarea probabila a riscului asumat de-a lungul fiecarui an de asigurare. Acest aspect este dificil pentru asigurator si nu este nici convenabil pentru asigurat. De aceea, se calculeaza o prima anuala constanta, pe toata perioada asigurarii, numita prima nivelata, care are aceeasi valoare pe toata durata de plata a primelor, situndu-se ntre valorile extreme ale primei de risc. Astfel, asiguratorul va ncasa n primii ani ai perioadei de asigurare o prima mai mare dect cea necesara pentru acoperirea riscului. Ulterior, datorita naintarii n vrsta a asiguratului, asiguratorul va ncasa o prima mai mica dect cea corespunzatoare riscului. Asiguratorul colecteaza anumite sume din primele de asigurare neutilizate un timp si care, mpreuna cu dobnzile aferente, vor fi utilizate atunci cnd primele nivelate nu vor mai fi suficiente pentru acoperirea riscului asiguratului. Plata primei de asigurare, n asigurarile de viata, se poate efectua o singura data sub forma primei unice sau n mod esalonat. Prima unica este astfel calculata nct sa acopere riscul pe ntreaga perioada asigurata. Astfel, asiguratorul va beneficia de ntreaga suma de bani de la nceput, pentru toata durata. Prima unica ncasata, la care se adauga venitul ncasat din investirea ei, va fi utilizata pentru plata sumei asigurate, atunci cnd intervine decesul asiguratului sau la expirarea contractului. Aceasta modalitate de plata este foarte putin utilizata n practica, fiind mai frecventa la asigurarile de viata pe termen limitat. Plata esalonata a primei este cea mai des utilizata, n special n cazul unei asigurari pe termen lung, deoarece suma ce ar reprezenta prima unica ar constitui un efort financiar prea mare pentru contractantul asigurarii. Sub aspectul nivelului, asiguratorul poate accepta ncasarea aceleiasi prime, esalonata n timp, desi riscul de deces este diferit de la un an la altul datorita mbatrnirii persoanei asigurate.
88

Atunci cnd se calculeaza prima neta, la asigurarea de viata, se

iau n considerare urmatoarele elemente: probabilitatea producerii evenimentului asigurat; vrsta si sexul persoanei asigurate; valoarea actuala a primelor; valoarea actuala a sumei asigurate; dobnda tehnica; rentabilitatea societatii de asigurari. Trebuie mentionat ca n calculul primei nete nu se iau n considerare cheltuielile asiguratorului. Acestea sunt acoperite prin adaugarea unui supliment (adaos) de prima la prima neta, obtinndu-se prima bruta, care este prima efectiv platita de catre asigurat. Cheltuielile societatii de asigurare, luate n calculul primei de asigurare, pot fi initiale sau permanente. Cheltuielile initiale se efectueaza numai la ncheierea unui contract de asigurare si sunt mai mari, n timp ce cheltuielile permanente se efectueaza n fiecare an, avnd un nivel redus. Suplimentul de prima include urmatoarele elemente: cheltuieli de achizitie a politei de asigurare, care se fac la ncheierea contractului si cuprind: salariile, respectiv comisioanele agentilor de vnzari si cheltuielile pentru o evaluare corecta a riscului; cheltuieli cu reclama, publicitatea si tipariturile, ce reprezinta o anumita cota procentuala din primele de asigurare; cheltuieli de ncasare a primei de asigurare si cu gestionarea, care se stabilesc sub forma unei cote procentuale din prima neta; cheltuieli cu comisioanele de rennoire a politelor; cheltuieli de automatizare; cheltuieli administrative si gospodaresti ale asiguratorului: ntretinere, chirie, telefon etc., precum si cheltuielile de reprezentare. Acestea se esaloneaza pe toata perioada de valabilitate a asigurarii. Depozitul pentru cheltuieli este destinat acoperirii cheltuielilor initiale si celor permanente. Astfel, asiguratul plateste la fiecare prima o parte din suma ce constituie cheltuielile initiale, la care se adauga sumele ce reprezinta cheltuielile permanente pentru perioada respectiva. Asiguratorul poate oferi reduceri de prima, care sunt de doua feluri: reduceri de frecventa, acordate atunci cnd plata primelor de asigurare se face la intervale mai mari de timp (prima unica, anuala,
89

semestriala). Societatea de asigurare beneficiaza de sume mai mari, platite n avans, pe o perioada mai lunga, pe care poate sa le investeasca, iar pe de alta parte, nu mai face cheltuieli pentru colectarea ratelor de prima la intervale mai mici de timp; reduceri de marime, care ncurajeaza asiguratii pentru ncheierea unor polite de valori mari. n general, ele se acorda atunci cnd primele de asigurare anuale depasesc un anumit nivel stabilit de catre asigurator. Ambele tipuri de reduceri sunt stabilite n mod unilateral de catre asigurator, care, n functie de conjunctura pietei, are dreptul sa le modifice periodic, notificnd acest lucru clientilor la aniversarea contractului. Reducerile de prima se aplica asupra primelor brute de asigurare, la care se adauga si primele suplimentare pentru clauzele aditionale. Societatea de asigurare constituie o rezerva din primele de asigurare, pentru a putea plati sumele asigurate, indiferent de momentul n care se produce evenimentul asigurat. Aceasta reprezinta rezerva

matematica, care poate fi determinata prin diferite metode de calcul ce tin seama de cheltuielile initiale. Cea mai cunoscuta si cea mai frecvent folosita este metoda Zillmer. Rezerva matematica calculata prin metoda Zillmer este egala cu valoarea actualizata a sumelor asigurate viitoare, din care se scade valoarea actualizata a viitoarelor prime. Daca asiguratul, dintr-un motiv sau altul, nu-si mai poate plati primele n continuare si doreste sa ntrerupa contractul nainte de data expirarii acestuia, are dreptul sa i se ramburseze o anumita suma, denumita valoare de rascumparare. Aceasta se calculeaza numai pentru contractele cu plata esalonata, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, n functie de momentul rezilierii contractului. Rezilierea din primii ani de existenta ai contractului se concretizeaza n valori de rascumparare reduse, datorita nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurator n aceasta perioada. Asiguratul are dreptul sa rezilieze contractul n orice moment. De aceea, n calculul primelor de asigurare, trebuie sa se tina seama de procentul persoanelor care se asteapta sa rezilieze polita de asigurare n fiecare an. Din primele ncasate, asiguratorul creeaza un fond care va fi investit mai departe, obtinndu-se un venit suplimentar, sub forma de dobnda. n domeniul asigurarilor, termenul de dobnda reprezinta veniturile provenite din investitii financiare. Deoarece societatea de asigurari nu poate cunoaste dinainte ct mai exact ce dobnda se va obtine din banii investiti de-a lungul timpului, este absolut necesar sa se utilizeze n calcul o rata a dobnzii realista, n functie de situatia
90

concreta a tarii si a posibilitatilor de investire. Aceasta rata a dobnzii prin care se poate estima dobnda viitoare se numeste rata tehnica a dobnzii. n acest fel, valoarea politei creste n fiecare an cu cota de participare la profit corespunzatoare dobnzii obtinute de asigurator din investirea rezervelor matematice. 4.5.2. Functiile biometrice Practica asigurarilor de viata are la baza datele cuprinse n tabela de mortalitate (Anexa nr. 1) a unei tari, care este ntocmita n urma prelucrarii informatiilor oferite de recensamntul populatiei din tara respectiva. n tabela de mortalitate sunt trecute, n coloane distincte, urmatoarele valori: vrsta x, de la 0 la 100 de ani; functia de supravietuire lx arata cte persoane dintr-o generatie ipotetica de 100.000 nascuti vii, mai sunt n viata la mplinirea vrstei de x ani; numarul persoanelor ce vor deceda n intervalul cuprins ntre x si x+1 ani, notat cu dx; probabilitatea de deces, qx, respectiv probabilitatea ca o persoana care a mplinit x+1 ani sa fi decedat la vrsta cuprinsa ntre x si x+1 ani. Formula de calcul a acesteia este:
x x xl

d q= probabilitatea de supravietuire px arata sansele pe care le are o persoana care a mplinit vrsta x sa fie n viata la mplinirea vrstei de x + t ani; aceasta este data de relatia:
x x1

xl

l P= + Astfel, probabilitatea ca o persoana de x ani sa supravietuiasca la vrsta de x + t ani este data de relatia:
x xt txl

l P=
91

numarul mediu al supravietuitorilor cuprinsi n intervalul de vrsta de la x la x+1 ani; aceasta se noteaza cu lm(x). Considerndu-se ca lx este functia de supravietuire si n este un anumit numar de ani, viata medie Ex reprezinta parametrul care exprima media numarului de ani pe care poate sa-i traiasca o persoana n vrsta de x ani si se determina aplicnd formula: Daca se aduna px cu qx se obtine relatia: Px + qx = 1 4.5.3. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de supravietuire cu plata unica a sumei asigurate n acest caz, se considera o persoana oarecare n vrsta de x ani, care ncheie o asigurare de supravietuire n valoare de S u.m., urmnd ca peste n ani, respectiv la momentul x + n, sa ncaseze suma S, daca va fi n viata, eveniment ce are loc cu probabilitatea .

l l P
x xn nx

Relatii de calcul:

, l l PSE;En
x xn NnXnx=

_ = + _ n care: PN prima neta unica pe care trebuie sa o plateasca asiguratul, pentru a putea ncasa, la momentul scadentei, suma asigurata S; nEx prima neta unica unitara;
n n

( +i ) = 1 1
, i fiind procentul mediu anual al pietei financiare pe durata celor n ani.
x n xn x xxxn x

l lll E

_
+

= + ++ + = +
++ + 100 120

2 ... 1 2 1
92

O suma de bani S0, care este plasata pe termen lung, are valoarea finala: Sn = S0* (1+i)n , daca procentul mediu anual al pietei financiare pe durata celor n ani (i) este unic, sau :

_=

= _ +

n j1 Sn S0 (1 x xn nxD

i j ), daca procentul respectiv este variabil.. Utilizndu-se numerele de comutatie, se aplica formula:

D E= + n cadrul asigurarilor de viata, numerele de comutatie sunt determinate la un anumit nivel al dobnzii pe an, avnd rolul de a permite simplificarea calculelor. Valorile acestora sunt obtinute din tabelul numerelor de comutatie (Anexa 2) si este ntocmit pe baza tabelei de mortalitate a populatiei unei tari. 4.5.4. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de supravietuire, cu plati esalonate viagere, a sumelor asigurate n acest caz, problema este de a stabili valoarea primei nete unice pe care un asigurat trebuie sa o achite la data semnarii contractului de asigurare, pentru ca apoi, pe o anumita durata de timp, sau pe toata viata, sa primeasca, periodic, din partea asiguratorului, o anumita suma de bani, care este stipulata n contract. Atunci cnd asiguratorul plateste periodic asiguratului, n contul sumei asigurate, anumite sume de bani, spunem ca el efectueaza plati esalonate viagere. Daca platile respective sunt anuale, ele se numesc anuitati viagere, care, la rndul lor, sunt: anuitati viagere imediate (anticipate sau posticipate); anuitati viagere amnate (anticipate sau posticipate). n ambele cazuri, durata operatiunii este egala cu durata de viata ramasa a asiguratului sau este limitata la un anumit numar de ani. Anuitatile platite de catre asigurator la nceputul fiecarui an sunt denumite anticipate, iar cele achitate la sfrsitul anului se numesc

posticipate.
93

Date fiind numerele de comutatie Nx si Dx si notndu-se cu ax prima neta unica unitara platita de asiguratul n vrsta de x ani, la calcularea primei nete unice, n cazul platilor esalonate a sumei asigurate viagere, se utilizeaza formulele urmatoare pentru: A. Anuitati viagere constante: Anuitati viagere imediate si nelimitate a) anticipate: ;
x x

D N a = b) posticipate:
x x x1 x

D N a=
x xxn

Anuitati viagere imediate si limitate la n ani a) anticipate:

D NN a+ =
nx

b) posticipate:
x x1xn1

D NN a+++ =
nx

Anuitati viagere amnate n ani si nelimitate a) anticipate:

x xn nxD

N a=

; b) posticipate:

x xn1 nxD

N a= ++ Anuitati viagere, amnate r ani si limitate la n ani a) anticipate:

Dx r/ x r x r n
nx

NN a++
=

b) posticipate:
x xr1xrn1 nxD

NN r/ a ++ ++ + = B. Anuitati viagere variabile n progresie aritmetica Reamintim ca o progresie aritmetica este perfect determinata, daca se cunosc: primul termen, a1; ultimul termen, an; numarul termenilor, n; ratia, r; suma progresiei, Sn.. n principal, ntre valorile numerice de mai sus exista urmatoarele relatii: an= a1+( n 1) r;
94

an+1= an+r=a1+(n 1) r +r= a1+nr; Sn=a1+a2+....+an ; 2 (a a )n S 1n

n

+ = Revenind la cazul nostru, daca _ este prima unitate si este ratia progresiei, atunci putem ntlni urmatoarele cazuri: Anuitati viagere imediate si nelimitate a) anticipate:
x xx1 xD

NS a + __ +_ = , unde, Sx+1= Nx+2+Nx+3+...+N_ Anuitati viagere imediate si limitate la n ani a) anticipate:

x x1xnxn x xxn nxD

S S (n 1) N D NN a++ + + _ +_ = __ b) posticipate:
Dx Sx 2 Sx n 1 (n 1) Nx n 1 V Dx Nx 1 Nx n 1 naxW

= _ + + + + _ + + + _ + +
x xnxn1 nxD

Anuitati viagere amnate n ani si nelimitate a) anticipate:

NS a + + + __ +_ = b) posticipate:
x xn1xn2 nxD

NS a + + + + __ +_ = Rente viagere fractionate sau plati viagere fractionate Considerndu-se anul mpartit n m fractiuni, iar plata sumei asigurate efectundu-se la nceputul sau la sfrsitul unei fractiuni, calcularea primei nete unice necesita utilizarea fractionalitatilor viagere constante, n urmatoarele variante:
95

Fractionalitati viagere imediate si nelimitate a) anticipate:

2m m1 D N a
x x x

b) posticipate: 2m m1 D N a
x x1 x

= ++ Fractionalitati viagere imediate si limitate la n ani a) anticipate: ) D D 1( 2m m1 D NN a

x xn x xxn nx

_ + = b) posticipate: ) D D 1( 2m m1 D NN a
+
x xn x x1xn1 nx ++ +

+ =

Fractionalitati viagere amnate n ani si nelimitate a) anticipate:

x xn x xn nxD

D 2m m1 D N a+ _ =
x xn x xn1 nxD

b) posticipate:

D 2m m1 D N a++ _ = +

4.5.5. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale de deces Problema asigurarii de deces o constituie determinarea primei pe care asiguratul n vrsta de x ani o plateste asiguratorului la data semnarii contractului de asigurare, pentru ca asiguratorul sa achite suma asigurata urmasilor asiguratului (sau unei persoane desemnate de acesta), la data cnd survine decesul asiguratului. Date fiind numerele de comutatie Mx si Dx si notndu-se cu Ax prima neta unica

unitara aferenta sumei asigurate si platita beneficiarului asigurarii, la calcularea primei nete unice, se utilizeaza formulele urmatoare pentru: 1. Asigurarea de deces nelimitata sau pe viata D M Ax x= 2. Asigurarea de deces temporara sau limitata la n ani
x xxn

D MM A+ =
nx

96
x xn

3. Asigurarea de deces amnata n ani

D M A= + 4. Asigurarea de deces amnata n ani si limitata la r ani
nx

x xnxnr

D MM A+++ = De regula, cele patru situatii, prezentate mai sus, au n vedere plata sumei asigurate la mijlocul anului de deces al asiguratului. Daca suma asigurata este platita la sfrsitul fractiunii de o luna, trimestru sau semestru din anul de deces al asiguratului, atunci prima neta unica unitara Ax, aferenta sumei asigurate, se nmulteste cu jm i , unde 1 an = = m fractiuni din an, i = dobnda anuala, iar j m (m 1 i 1).
r/nx

m=

_ + De exemplu: m( 1 i 1) i D M j i D M A
m x x xm x x+

= _ = _ Pentru suma asigurata platita la momentul decesului asiguratului, prima neta unica unitara Ax, aferenta sumei asigurate, se nmulteste cu l (1 i)

i
n+

, unde ln(1+i) este considerata dobnda instantanee. De exemplu:

l (1 i) i D M A
xn xn nx+

Daca la asigurarea de deces, suma asigurata este variabila n progresie aritmetica, la calcularea primei nete unice unitare se utilizeaza numarul de comutatie Rx, dat de relatia:

_ = +

= +
x1

++

Rx Mx Mx 1 ... M Mx Numarul de comutatie Rx este aplicat n urmatoarele cazuri: Asigurarea de deces nelimitata si cu suma variabila n progresie aritmetica:
x x xD

R A=
97

Asigurarea de deces nelimitata, amnata n ani si cu suma variabila n progresie aritmetica:

x xn nxD

R A=

Asigurarea de deces imediata, limitata la n ani si cu suma variabila n progresie aritmetica:

x xxnxn nxD

R R nM A++ = 4.5.6. Calcularea primei nete unice la asigurarile individuale mixte Asigurarea mixta are rol att de asigurare de supravietuire, ct si de deces. Astfel, n cazul unei asigurari cu durata de n ani, asiguratorul plateste asiguratului suma asigurata, daca el este n viata la expirarea acestui termen. Daca asiguratul a decedat naintea termenului respectiv, atunci asiguratorul plateste la data decesului suma asigurata, beneficiarului asigurarii. Cea mai simpla forma de asigurare mixta este asigurarea mixta generala, prin care se asigura o suma pe termen fix, att n caz de supravietuire, ct si n caz de deces, n cadrul aceluiasi termen. Prima neta unica unitara, notata cu AM, este data de relatia:
x xxn x xn

nxD

MM D D AM + + = + La asigurarea mixta cu suma dubla, pentru calcularea primei nete unice unitare, se aplica formula:
x xnx nxnxxD

DM AMD E A + = + = = Acest mod de asigurare garanteaza plata unei sume la termenul prevazut n asigurare, daca asiguratul este n viata, sau mai devreme, daca el a decedat ntre timp. n plus, daca asiguratul este n viata la termenul fixat n asigurare, atunci el poate primi un nou contract de asigurare, liber de orice prime si care sa prevada plata aceleiasi sume la moartea sa. La asigurarea mixta cu termen fix, asiguratorul plateste la momentul prevazut n contract, de exemplu dupa n ani, o anumita suma S asiguratului, daca el este n viata, sau altei persoane, daca asiguratul a decedat nainte de momentul fixat n contract pentru plata
98

sumei asigurate. n acest caz, n functie de calculul anticipat sau posticipat, se utilizeaza relatiile:
n

Px _ n a x = a. anticipat:
n xXn x nx n xN N

D a P_ = =
+

b. n
x1xn1 x nx n xN N

D a P_ = =
++ +

La asigurarea mixta cu termen fix si suma dubla, asiguratorul este n situatia de a plati asiguratului suma S la termenul fix de n ani si apoi de a plati aceeasi suma urmasilor asiguratului la data decesului sau, indiferent cnd acesta se produce, fara ca asiguratul sa mai plateasca n plus alte prime, daca a supravietuit termenului prevazut n contract. n acest caz, notndu-se cu AMFD prima neta unica unitara , se aplica relatia:
x nxn nx n nxD

M AMFD = + A = + + Daca n locul unei prime unice se prefera o prima anuala n cadrul termenului fixat, atunci, pentru determinarea primei unitare anuale, se aplica urmatoarea relatie de echilibru financiar:
nx n

Px _ n a x = v + A 4.5.7. Calcularea primei nete la asigurarile individuale de pensii Asigurarea de pensie reprezinta un caz particular al asigurarii de renta viagera si consta n determinarea primei nete pe care asiguratul o plateste o singura data sau esalonat viager pna la un moment dat, anterior celui de la care ncepe sa primeasca, anual sau pe fractiuni de an, o pensie de la asigurator, n virtutea politei ncheiate. n cazul primei nete achitata n mod esalonat, un asigurat n vrsta de x ani, pentru a putea sa primeasca de la asigurator o suma de bani S (pensie) de k ori pe an, dupa o perioada de n ani, el trebuie sa-i
99

plateasca asiguratorului o suma de bani P (prima neta), de m ori pe an, timp de r ani, conform relatiei de echivalenta: m_P_ r a x = k_S_ n a x 4.5.8. Calcularea primei nete unice la asigurarile de supravietuire si de deces pentru doua sau mai multe persoane interdependente Daca asigurarile individuale reprezinta o preocupare de prim rang n cadrul asigurarilor de viata, asigurarile pentru doua sau mai multe persoane interdependente se situeaza pe un plan secundar. Totusi, ele pot reprezenta un interes att pentru societatile de asigurari, ct si pentru asigurati. Asemenea asigurarilor individuale, si asigurarile pentru doua sau mai multe persoane pot fi cu plati unice sau esalonate a sumelor asigurate. Mai nti, luam ca exemplu cazul unui grup alcatuit din doua persoane de vrste x si y, la care probabilitatea de supravietuire a grupului peste n ani este data de relatia:
y yn x xn n xy n x n y l

l l l PPP= _ = + _ + Probabilitatea ca grupul respectiv sa fi decedat nainte de anul n este:

( )( ( )(

n qxy = n qx _ n qy = 1 n Px 1 n Py La acelasi grup, probabilitatea de a avea cel putin un supravietuitor este data de relatia: n P1/ xy = 1 1 n Px 1 n Py = n Px + n Py n Pxy n mod analog, la un grup format din trei persoane, de vrste x, y si z, probabilitatea de a avea cel putin un supravietuitor este data de relatia:

) )

()

nPx nPy nPz n Pxy nPxz n Pyz n Pxyz xyz 1 nP= + + + + +

De asemenea, la grupul alcatuit din trei persoane, probabilitatea de supravietuire a numai doua persoane peste n ani se determina cu ajutorul relatiei:
nxnynxnznynznxnynz n 2 / xyz n x n y n z n x n y n z n x n y n z

PPPPPP3PPP PPPqPqPqPP = _ + _ + _ _ _ _ = _ _ + _ _ + _ _ =
100

La asigurarile de supravietuire, calcularea primei nete unice pentru grupuri de persoane vizeaza, ndeosebi, grupuri alcatuite din doua sau trei persoane. La grupul compus din doua persoane (n = 2), ntlnim urmatoarele situatii de calcul a primei nete unice unitare: a) daca cel putin un membru al grupului este n viata peste k ani:
1212 12

kxkxkxx xx k E (1) =
1212 12

E+ E E b) daca numai un membru al grupului este n viata peste k ani:

kxkxkxx xx kE 1=
12 12

E + E 2 E c) daca peste k ani sunt n viata ambii membri ai grupului:

kxx xx kE 2=

E La grupul format din trei persoane (n = 3), putem ntlni urmatoarele cazuri: a) daca cel putin un membru al grupului este n viata peste k ani:
1 2 3 1 2 1 3 2 3 x1x2x3 123

kEx kEx kEx kEx x kEx x kEx x kE xxx k E (1) = + + +

1 2 3 1 2 1 3 2 3 x1x2x3 123

b) daca numai un membru al grupului este n viata peste k ani:

E kEx kEx kEx 2(kEx x kEx x kEx x ) 3k E

xxx k1=

+ + + + +

c) daca peste k ani sunt n viata cel putin doi membri ai grupului:
121323123 123

kxxkxxkxxkxxx xxx kE 2=

d) daca numai doi membri ai grupului sunt n viata peste k ani:

121323123 123

E + E + E 2 E

kxxkxxkxxkxxx xxx kE 2=
123 123

E + E + E 3 E e) daca peste k ani sunt n viata toti cei trei membri ai grupului:
kxxx xxx kE 3=

3E

101

La asigurarile de deces pentru grupuri de persoane, mai frecvente sunt urmatoarele situatii: Cnd suma asigurata este platita de asigurator la primul deces din grup, astfel: a1. Pentru o asigurare de deces imediata si nelimitata, prima neta unica unitara este data de relatia:
12n 12n 12n

x x ....x x ,x ,...,x x x ...x D

M A= a2. Pentru o asigurare de deces amnata k ani si nelimitata, prima neta unica unitara este data de relatia:
12n 12nk 12n

x x ....x x k,x k,...,x x x ...x D

M A++ + = a3. Pentru o asigurare de deces imediata si limitata la k ani, prima neta unitara este data de relatia:
12n 12n12nk 12n

x x ....x x x ...x x k,x k,...,x k x x ...x D

MM A++ + = b) Cnd suma asigurata este platita de asigurator la ultimul deces din grup, pentru o asigurare de deces imediata si nelimitata, prima neta unica unitara, n cazurile n = 2 si n = 3, este data de relatiile: b1. 1 2 1 2 1 2 x x x x x x A = A +A A b2. 1 2 3 1 2 3 1 2 1 3 2 3 1 2 3 x x x x x x x x x x x x x x x A = A +A +A (A +A +A ) +A 4.5.9. Determinarea primei brute Primele brute (tarifare sau comerciale) includ, pe lnga primele nete, diferitele cheltuieli efectuate de asigurator, precum si profitul acestuia.

n general, cheltuielile asiguratorului sunt mpartite n patru categorii, si anume: cheltuieli de achizitionare a contractelor, exprimate printr-o suma W sau printr-un procent din suma asigurata (notat tot cu W); cheltuieli de ncasare a primelor (comisionul ncasatorului), exprimate printr-un procent V din suma ncasata de catre asigurator (prima tarifara);
102

cheltuielile de administratie, exprimate printr-o suma sau printr-un procent din suma asigurata (notat tot cu ); cheltuieli de reglementare a prestatiilor (asa-numitele sarcini reglementare), exprimate printr-un procent s din prima neta. La o asigurare valabila pe o durata de n ani, putem ntlni situatiile: a) daca 8 si 9 sunt marimi absolute (sume), iar platile sunt anuale, pentru prima bruta unica, avem urmatoarea formula de calcul: PB = PN + W +V_PB + X_ n a x +s_PN Aceasta formula poate fi scrisa si n forma de mai jos:

()

+ _ +_ + = 1 1sPa P Nnx
B

b) daca 8 si 9 sunt sume, iar anul este fractionat n k parti egale si polita se achita n r ani (r Yn) prin prime brute (PB) anticipate egale, avem:
k _PB_r ax = PN +_+_K_PB_r a x + _ n ax +s_PN

c) daca 8 si sunt procente din suma asigurata, iar platile sunt anuale, avem relatia: PB = PN +8_S + 9 _PB + :_S_ n ax + s_PN d) daca 8 si 9 sunt procente din suma asigurata, iar anul este fractionat n k parti egale si polita se achita n r ani (r Yn), prin prime anticipate egale cu PB, atunci avem: k _PB_ r a x = PN +__S+_k _PB_ r a x + _S_ n a x + s_PN La o asigurare pe termen nelimitat (valabila pe viata), putem ntlni situatiile: a) daca _+ sunt marimi absolute (sume), avem relatia:
BNBxN

b) daca _ si sunt marimi absolute (sume), iar anul este fractionat n k parti egale si polita se achita n r ani ( r Y n), prin prime anticipate egale cu PB, atunci avem relatia: k_PB_ r a x = PN +__S+_k_PB_ r a x + _S_a x +s_PN c) daca _ si sunt marimi relative (procente) din suma asigurata, iar platile sunt anuale, avem relatia: PB = PN +__S+_PB + _S_a x +s_PN
103

P = P +_ +

_ P+

_ a+ s_ P

d) daca _ si sunt procente din suma asigurata, iar anul este fractionat n k parti egale si polita se achita n r ani (r Y n) prin prime anticipate egale, notate cu PB, atunci avem relatia: k _PB_ r a x = PN +__S+_k_PB_ r a x + _ S_a x +s_PN Pentru determinarea primei brute anuale (n cazul n care s = 0), se utilizeaza formula:

 + _ + = 1 a a a P P mx
nx nx Na Ba ,

n care avem: PBa reprezinta prima bruta anuala; PNa reprezinta prima neta anuala; n este durata asigurarii; m este durata de plata a primelor. nax, ca suma anticipata limitata pe n ani, se determina astfel:
x xxn nxD

NN a+ = si, respectiv,
x xxm mxD

NN a+ = n cazul n care durata asigurarii este aceeasi cu durata platii primelor, adica m=n, atunci formula primei brute anuale se simplifica si devine astfel: + _ + = 1 a P P nx
Na Ba

4.6. Determinarea rezervei matematice Rezerva matematica reprezinta diferenta rezultata, la un moment dat, ntre primele ncasate de asigurator (plus dobnzile aferente acestora) si sumele platite pentru acoperirea riscului. Pentru a-si putea onora obligatiile asumate, asiguratorul trebuie sa dispuna n permanenta de o suma echivalenta cu rezerva matematica. Astfel, asiguratorul trebuie sa poata ca din primele ncasate sa fie n masura sa acopere integral obligatiile viitoare care decurg din contractele de asigurare ncheiate.

104

La asigurarile de viata, pentru calcularea rezervei matematice, se aplica mai frecvent doua metode, si anume: metoda prospectiva; metoda retrospectiva. a) Conform metodei prospective, avem relatia: R(t) = DZ(t) D(t) n care : R(t) este rezerva matematica neta la momentul t; D(t) reprezinta obligatia asiguratorului la momentul t; D(t) reprezinta obligatia asiguratului la momentul t.

() ()
ntxt + +

Na r t x t

DtPa DtSE = _ '= _

Rezulta:

() ()

R t = S_ nt Ex+t PNa _ rt a x+t b) Conform metodei retrospective:

x xt tx x Xxt tx tx Na t x

D D ;E D NN a E Pa Rt + = + = _ = Avnd n vedere notatiile urmatoare: r numarul de ani n care se achita polita; PBk prima bruta platita de asigurat periodic de k ori pe ani; comisionul ncasatorului; cheltuielile anuale de administratie. n cazul primelor brute (tarifare), rezerva matematica bruta (de inventar) se determina astfel: 1. Daca asigurarea este limitata la n ani, atunci: a) pentru t Y r

y b) pentru r < t Y n

() ( ) () ( )
105
b

Rb t = D' t + _ nt a x+t 2. Daca asigurarea este pe viata (nelimitata), atunci: a) pentru t Y r Rb t = D' t + k__PBk _ rt a x+t + _a x+t k _PBk _ rt a x+t

b) pentru r < t Daca prima este platita posticipat, relatiile sunt analoage. La cumpararea politei de asigurare, n momentul anterior ncasarii primei de subscriere, rezerva matematica bruta aferenta contractului ncheiat, (RB) este 0. Daca s-a platit o prima bruta (PB) si s-au efectuat unele cheltuieli de subscriere (CS), atunci, imediat dupa subscriere, RB = PB CS, avnd, n mod normal, o valoare strict pozitiva. n general, rezerva matematica bruta are o variatie continua. Totusi, exista momente de discontinuitate, datorate fie platii unei prime, fie platii unei rente. La un moment dat, este posibil ca rezerva matematica sa aiba o valoare negativa, aceasta ntmplndu-se la contractele cu prima de asigurare periodica, simultana cu perioada platilor efectuate de catre asigurator. Acest fapt implica din partea asiguratorului un anumit grad de prudenta, n ceea ce priveste modul de evaluare a tuturor cheltuielilor sale, pentru a nu fi n nici un moment descoperit, din punct de vedere financiar. Daca avem n vedere cele doua componente ale rezervei matematice: prima de economie si prima de risc, pentru un anumit moment t, se pot determina: rezerva Zillmer si rezerva cheltuielilor de administrare. Exemplu: O persoana n vrsta de 33 de ani ncheie o asigurare de supravietuire pe o durata de 20 de ani, prin care urmeaza sa primeasca la scadenta politei suma de 46.000 euro. Polita este achitata de catre asigurat n timp de noua ani, prin prime anuale anticipate egale. Cunoscndu-se: numerele de comutatie: D33 = 4.031,40484; D39 = 2.225, 92.039; D53 = 517,10998; N33 = 41.070,97001; N39 = 21.896,12322; N42 = 15.836,47569; N53 = 4.460,22448; cheltuielile de achizitie (_ ) = 24 euro; comisionul ncasatorului ( ) = 3,75%; cheltuieli anuale de administrare ( ) = 13 euro. Sa se calculeze pentru momentul t = 6 ani: a) rezerva Zillmer; b) rezerva cheltuielilor de administrare.
106

() ( )

xt

R t D' t a + = +

Rezolvare: a. n conditiile n care: x = 33 ani, n = 20 ani si k = 9 ani, avem:

( ( ( ( (

) ) ) ) )

() () ()

= __ _ _ _ _ __ _ = _ = _ _ _ _ = _ _ _ _ _ _ = _ = _
++ ++ ++ ++ + + + + + + 33 42 39 42 39 33 39 53 39 53 33 42 39 39 42 33 39 33 42 53 39 42 39 53 Z xxkxt xtxkx xtxxk xnxtxk xt xn Z kx ktxt ktxt

_ + _

_ _ _ _

kx nX Zntxt

NN NN D D W D D S D D S NND NND W DNN DNN S D D R (6) S NND NND W DNN DNN S D D R (t) S a a aW a E R (t) S E S 8.109,793823 euro 41.070,97001 15.836,47569 21.896,12322 15.836,47569 * 2.225,92039 4.031,40484 24 2.225,92039 517,10998 46.000 2.225,92039 517,10998 46.000 = =

 __ _ +_ __ _ = _ _ + b.

( ( ( ( ( (

50,48591067 euro 2.225,92039 41.070,97001 15.836,47569 21.896,12322 15.836,47569 41.070,97001 4.460,22448 2.225,92039 21.896,12322 4.460,22448 13 DNN NNNN D NN R (6) 13 DNN NNNN D NN a a R (t) a a
39 33 42 39 42 33 53 39 39 53 a xtxxk xtxkxxn xt xtxn kx nx antxtktxt

) ( ) ) ) ( ) ) ) ( ) )

= = _ _ _ _ _ _ _ _ = _

= _ _ _ __ _ _ _ = _ __ _ __ _ _ _ = _ = _ _ _ __ _ = _ _
++ ++ + + ++ + +

107

4.7. Determinarea momentului critic al asigurarii si al riscului mediu (riscul matematic) Orice asigurator are drept scop ca platile pe care le efectueaza sa nu depaseasca un anumit prag sau nivel maxim de atentie. Pentru aceasta el trebuie sa determine momentul critic al asigurarii, precum si cstigul partilor (dupa caz). Exemplu O persoana n vrsta de 50 de ani ncheie o asigurare de deces temporara, respectiv limitata la 20 de ani, prin care, n perioada de valabilitate a asigurarii, n cazul n care survine decesul, urmasii sai sa poata ncasa, la momentul decesului sau, suma de 18.000 euro. Cunoscndu-se: numerele de comutatie: D50 = 50,34286; M50 = 5,39606; M70 = 0,47035; procentul tehnic utilizat = 16%. Sa se determine: a) momentul critic al asigurarii; b) cstigul partilor (dupa caz). Rezolvare: a. Notndu-se cu _ momentul critic, avem:

() ()

; ( 1,16 ) 9,480724017 1.898 ,589176 18 .000

1,16 1.898 ,589176 0 1 0,16 1 18 .000 1.898 ,589176 euro ln 1,16 0,16 50 ,34286 5,39606 0,47035 18 .000 ln 1,16 0,16 D MM 18 .000 ln 1,16 0,16 SA ln 1 i i PSA P0 1i 1 S
50 50 70 N n x 20 50 N ]

= = = _ _ _ __ _ + _ = = _ _ = = _ = _ _ = + = _ _ = _ _ _ __ _ + _
__ _

108

()

ln1,16 ln 9,480724017; 15,15470024 ( 15;16) . ln 1,16 ln 9,480724017 = = _ _ = __ _

_

Ca urmare, momentul critic al asigurarii este cuprins ntre 65 si 66 de ani. b. Avem: 0 Y t < 15,15470024 Cstigul beneficiarului (t) = S PN(1+i)t Cbenef.(t)=18.000 1.898,589176(1,16)15,15470024 = 18.000 18.000 = 0 Concluzie Pentru ca urmasii asiguratului, n calitate de beneficiari ai asigurarii sa iasa n cstig, decesul asiguratului trebuie sa survina pna la vrsta de 65 de ani, iar daca decesul survine peste vrsta de 65,15470024, iese n cstig societatea de asigurari. Cstigul societatii de asigurari (t) = PN(1+i)t S De exemplu, daca decesul survine la momentul t=16 Csoc.(t) = 1.898,589176(1,16)16 18.000 = 2.406,044445 euro Exista posibilitatea ca pe o anumita durata de timp unul din parteneri sa fie n cstig, iar celalalt sa fie n pierdere. Evident, nu se poate preciza durata unei astfel de situatii, fapt care determina evaluarea riscului mediu (riscul matematic), pe care si-l asuma fiecare dintre parteneri (de a pierde sau de a cstiga anumite sume de bani). Exemplu: O persoana n vrsta de 35 de ani ncheie o asigurare de deces n valoare de 100.000 euro, pe care urmasii sai sa o ncaseze la decesul acesteia si pentru care plateste o prima unica. Cunoscndu-se : numerele de comutatie: D35 = 15.608; M35=3011; N69= =15.724,9; procentul tehnic utilizat = 5%. Sa se calculeze: prima neta unica; riscul mediu; cstigul beneficiarului la momentul t = 20 de ani; cstigul asiguratorului la momentul t = 35 de ani.
109

Rezolvare: a. 100.000 0,19291389 19.291,38903euro 15.608 3.011 100.000 D M 100.000 D M P S A 100.000

35 35 x x Nx

= _ = = _ = _ = _ = _ = b. Pentru o asigurare de deces cu prima unica, riscul mediu sau riscul matematic este dat de relatia:

; ln( 0,952380952) ln 0,19291389 1,05 1 0,19291389 Av D N1 Riv

1/ 2 1/ 2 1/ 2 x x 1/ 2 x m

= _ _ _ __ _ = = +_ + = _ _
_+ _+ _+

()

0,049160465 15608 15724,9 0,05 0,975900072 1,05 1 0,05 33,72629276; 33,22629276 ln 0,952380952 ln 0,19291389 1/ 2 1/ 2 ln 0,952380952 ln 0,19291389
35 69 1/ 2

= = _ _ = _ _ _ _ __ _ = + = = =

+ = D N Rm __ _ Riscul mediu al sumei asigurate: Rm(S) = 100.000 x 0,049160465 = 4.916,0465 euro c. Cstigul beneficiarului la momentul t = 20 ani. Cbenef.(20) = 100.000-19291,38 x (1,05)20 = 100.000 51.185,77428 = =48.814,22572 euro d. Cstigul asiguratorului la momentul t = 35 de ani Csoc.(35) = 19.291,38903 x (1,05)35 100.000 = 6.411,598352 u.m.
110

5. ASIGURARILE DE RASPUNDERE CIVILA 5.1. Trasaturile definitorii ale asigurarilor de raspundere civila Atunci cnd vorbim de raspundere civila, avem n vedere faptul ca, n toate mprejurarile, orice persoana raspunde pentru faptele sale, ori de cte ori acestea au ca urmare producerea unor prejudicii altor persoane. n cadrul asigurarilor facultative, asigurarea de raspundere civila constituie, de fapt, o asigurare mpotriva riscului de a plati despagubiri catre tertele persoane prejudiciate prin fapta ilicita ce atrage raspunderea civila a asiguratului. Obiectul asigurarii de raspundere civila l reprezinta valoarea patrimoniala egala cu despagubirile ce ar trebui platite de asigurat, ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane si pentru care raspunde potrivit legii civile. De regula, prin asigurarile de raspundere civila, sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terte persoane, ca urmare a unui accident. n toate cazurile, este vorba de prejudicii produse n anumite mprejurari si pentru care o persoana fizica sau juridica raspunde n fata legii. Terta persoana poate sa fie orice persoana fizica sau juridica prejudiciata de catre asigurat. De mentionat ca persoanele cuprinse n asigurare nu au calitatea de terti, ele avnd calitatea de beneficiar al asigurarii. Spre deosebire de asigurarile de bunuri si de persoane, n asigurarile de raspundere civila, pe lnga asigurator si asigurat, mai intervine si o a treia persoana, respectiv tertul pagubit. Asigurarea de raspundere civila ofera posibilitatea, pe de o parte, ca persoana pagubita sa primeasca despagubirea cuvenita, iar pe de alta parte, ca patrimoniul asiguratului sa ramna neatins. Aceasta deoarece n schimbul primelor de asigurare platite, asiguratul nu mai poate fi urmarit n justitie pentru paguba produsa. Asigurarile de raspundere civila, pe lnga faptul ca protejeaza patrimoniul asiguratului, au si un important rol social, deoarece persoanele care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente sunt
111

despagubite prompt si integral, de catre societatea de asigurari. Astfel, persoanele pagubite nu mai asteapta pna cnd autorul faptei va fi n masura sa achite despagubirea sau pna va fi descoperit, daca nu a fost identificat imediat. n cadrul asigurarilor de raspundere civila, pot fi acoperite numai pagubele produse de asigurat unor terte persoane, care, n

anumite conditii, sunt ndeplinite n mod cumulativ. Acestea sunt: fapta savrsita de catre asigurat contravine normelor legale; trebuie sa se poata dovedi existenta unui prejudiciu, respectiv a unei pagube produse de asigurat unei terte persoane; trebuie sa existe un raport de cauzalitate ntre fapta ilicita a asiguratului si prejudiciul adus tertei persoane; este absolut necesar sa se poata demonstra vinovatia asiguratului care a comis fapta ilicita respectiva. Daca numai una din conditiile enumerate mai sus nu este ndeplinita, nseamna ca de fapt nu sunt ntrunite elementele ce definesc raspunderea civila, ce pot permite acoperirea pagubelor. Pornind de la conditiile ce constituie baza asigurarilor de raspundere civila, avem n vedere urmatoarele particularitati ale acestora: obiectul asigurarilor de raspundere civila l reprezinta prejudiciul produs unor terte persoane de catre asigurat, prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, cladiri si alte constructii, exercitarea unei anumite activitati etc.; daca la asigurarile de bunuri si la cele de persoane, vinovatia asiguratilor n producerea riscului duce, de regula, la decaderea din drepturi a acestora, n cazul asigurarilor de raspundere civila, culpa asiguratului este una din conditiile de baza ce trebuie ndeplinita pentru ca asiguratorul sa poata plati despagubirea cuvenita tertilor pagubiti; spre deosebire de asigurarile de persoane, n asigurarile de raspundere civila, ca beneficiari apar numai terte persoane, necunoscute n momentul ncheierii asigurarii; daca la asigurarile de bunuri, cuantumul despagubirii de asigurare nu poate depasi suma asigurata, la asigurarile de raspundere civila, despagubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate si pot aparea situatii cnd asiguratorul plateste despagubiri al caror total ntrece cuantumul sumei asigurate. Asigurarea de raspundere civila acopera prejudicii pentru care asiguratul datoreaza despagubirea cuvenita tertelor persoane pagubite. Fundamentul juridic al achitarii despagubirilor este tocmai raspunderea
112

pe care asiguratul o are n calitatea sa de detinator al unor bunuri, a caror utilizare poate duce la accidente. Daca asiguratul nsusi este victima accidentului (sau acesta afecteaza bunurile sale), el nu are dreptul sa ncaseze vreo despagubire de la asigurator n temeiul asigurarilor de raspundere civila, ci numai n cadrul asigurarilor de persoane sau bunuri. Ca urmare, asiguratul, prin plata primelor de asigurare, este dinainte scutit de obligatia achitarii unor eventuale despagubiri cuvenite tertelor persoane pagubite sau vatamate si al caror volum nu se cunoaste, dar se poate estima pe baza calculului probabilitatilor. 5.2. Asigurarile de raspundere civila n transportul rutier 5.2.1. Asigurarea de raspundere civila a transportatorului pentru marfurile transportate Prin aceasta forma de asigurare, asiguratorul acopera raspunderea transportatorului (persoana fizica sau juridica) care efectueaza transporturi de marfuri cu autovehicule aflate n proprietatea sa, nchiriate sau luate n locatie de gestiune, pentru pagubele la marfurile transportate, potrivit Conventiei referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele. Asigurarea este valabila pe un anumit teritoriu, pe o anumita perioada de timp sau pe durata unei anumite calatorii. Conventia

referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele, cu privire la transportator, contine urmatoarele reglementari: a.Transportatorul raspunde pentru pierderea totala sau partiala a marfii, sau pentru degradarea produselor n intervalul de timp scurs de la primirea marfii la transport, pna la predarea acesteia, precum si pentru depasirea termenului de livrare. b.Transportatorul este scutit de raspundere atunci cnd pierderea sau vatamarea marfii se datoreaza urmatoarelor cauze: utilizarea autovehiculelor descoperite sau fara prelata, daca acest mod de utilizare nu a fost mentionat n mod expres n contract, precum si n documentele nsotitoare de transport ale marfurilor; lipsa sau defectiunea ambalajului pentru marfurile expuse prin natura lor la stricaciuni sau vatamari, atunci cnd nu sunt ambalate sau sunt ambalate necorespunzator;
113

ncarcarea, respectiv, descarcarea marfii de catre expeditor sau destinatar sau de catre persoane care au actionat n numele expeditorului sau destinatarului; degradarea completa sau partiala a marfurilor transportate datorita fie unor proprietati ce tin de natura marfurilor si care pot cauza ruperea, spargerea, uscarea, evaporarea etc., fie unor vicii ascunse, sau actiunii insectelor si rozatoare; erori de numarare a coletelor; transportul animalelor vii. Daca transportatorul raspunde pentru pierderea totala sau partiala a marfii, marimea sumei ce urmeaza a fi platita ca despagubire se determina pe baza costului marfii n locul si la momentul primirii acesteia pentru transport. Potrivit Conventiei, cuantumul despagubirii nu poate depasi limita maxima prevazuta. Totodata, se restituie: taxa de transport, taxele vamale si cheltuielile aferente transportului marfii, fie complet (n caz de pierdere totala), fie proportional (n caz de pierdere partiala). n cazul n care prin depasirea termenului de livrare s-au produs daune, transportatorul este obligat sa plateasca despagubiri pna la un anumit nivel maxim al taxelor de transport. Prin aceasta forma de asigurare nu sunt acoperite: pagubele indirecte, cum ar fi, de exemplu, scaderea preturilor la marfuri; pagube produse n timp de razboi sau n urma unor tulburari sociale, etc.; cheltuielile efectuate pentru transportarea bunurilor si care nu sunt cuprinse n asigurare. Societatile comerciale care au incluse n obiectul lor de activitate transporturile internationale de marfuri pot beneficia din partea asiguratorilor de un pachet de asigurari, care include mai multe tipuri de asigurari, mai frecvente fiind: asigurarea marfii pe timpul transportului rutier; asigurarea autovehiculelor; asigurarea de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule. La asigurarea marfurilor pe timpul transportului rutier, suma asigurata este data de valoarea marfii inclusa n contractul de asigurare si care este agreata de asigurator, fiind compusa din: a) valoarea marfii conform facturii sau valoarea de piata la locul expedierii n momentul ncheierii asigurarii; b) costul transportului;
114

c) costul asigurarii; d) taxe si comisioane vamale, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de transportul marfii; e) o supraasigurare de 10% din valoarea bunului, pentru acoperirea cheltuielilor care nu pot fi prevazute la ncheierea asigurarii (exceptnd amenzile si penalitatile). La asigurarea marfii pe timpul transportului rutier, riscurile pentru care asiguratorii acorda protectie se mpart n doua categorii: riscuri generale si riscuri speciale. 5.2.2. Conditiile generale de asigurare a marfurilor pe parcursul transportului rutier La fel ca n asigurarile maritime, si n cele rutiere se practica aceleasi trei conditii de asigurare, si anume: A, B si C. Conditia A, fiind cea mai cuprinzatoare, acopera toate riscurile de pierdere si/sau avariere, cu exceptia excluderilor, care sunt mentionate separat. De aceea, conditia de asigurare A este si cea mai costisitoare. Conditia B acopera un numar mai mic de riscuri, respectiv pierderile si/sau avariile produse bunurilor n timpul transportului, cauzate de: incendiu sau explozie; rasturnarea, deraierea, prabusirea sau coliziunea mijlocului de transport; cutremur de pamnt, eruptie vulcanica sau trasnet; patrunderea apei n mijlocul de transport, containere sau loc de depozitare; caderea coletelor n timpul ncarcarii sau descarcarii. Evident, la aceasta conditie, prima de asigurare este mai mica dect n cazul conditiei de asigurare A. Conditia C, fata de conditiile anterioare, acopera si mai putine riscuri, si anume, cele cauzate de: incendiu sau explozie; rasturnarea, deraierea, prabusirea sau coliziunea mijlocului de transport. Oricare dintre conditiile de mai sus poate fi extinsa, n schimbul platii unei prime suplimentare, pentru a acoperi si riscurile speciale, cauzate de: furt, jaf, nelivrare, greva sau cele ce tin de natura marfii.
115

Pe parcursul transportului rutier si al depozitarii, din conditiile generale de asigurare a marfurilor sunt excluse urmatoarele riscuri, pentru care asiguratorul nu acorda protectie: comportarea asiguratului care sa aiba drept consecinte: amenzi, confiscari, puneri sub sechestru etc.; pierderi provocate de ntrzierea n expedierea sau primirea marfii si pierderea profitului scontat; pierderi rezultate din diferente de curs valutar; pierderi cauzate de natura marfurilor: evaporare, uscare, uzura normala etc., precum si de vicii ascunse; influenta temperaturii atmosferice asupra marfurilor transportate; ambalarea necorespunzatoare a bunurilor asigurate; pierderi cauzate de masuri sanitare: dezinfectie, carantina etc.; prohibirea exportului sau importului de catre autoritati; insolvabilitatea sau nendeplinirea obligatiilor financiare de catre proprietarii, administratorii sau operatorii mijlocului de transport; accidente sau incidente de natura radioactiva, cum ar fi, de

exemplu, contaminarea radioactiva; actiunea intentionata a oricarei persoane asupra bunurilor supuse asigurarii. Anumite marfuri nu reprezinta obiectul asigurarilor de marfuri n general, ci al unor asigurari speciale. Este vorba de: transporturi de bilete de banca, cupoane, titluri, monede, colectii de numismatica, metale pretioase, perle, pietre pretioase, bijuterii, argintarie, opere de arta; marfuri periculoase, perisabile congelate; colete postale; seruri, vaccinuri, snge; animale vii si altele. Din conditiile generale de asigurare sunt excluse si riscurile de razboi, greve, furt, jaf si nelivrare, care pot face obiectul conditiilor speciale de asigurare a marfurilor n schimbul platii unei prime suplimentare. 5.2.3. Asigurarea de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule Prin aceasta forma de asigurare pot fi compensate pagubele produse de asigurat unor terte persoane, nsa numai atunci cnd sunt ndeplinite n mod cumulativ, urmatoarele conditii:
116

a) fapta savrsita de catre asigurat trebuie sa fie ilicita (de exemplu, un conducator auto produce un accident de autovehicul datorita nerespectarii regulilor de circulatie; astfel, producerea pagubei s-a datorat exclusiv conducatorului autovehiculului asigurat.); b) trebuie sa existe un prejudiciu, respectiv o paguba produsa de catre asigurat tertei persoane accidentate; c) ntre fapta ilicita a asiguratului care a produs accidentul si prejudiciul adus tertei persoane pagubite trebuie sa existe un raport de cauzalitate; d) este necesar sa se constate culpa asiguratului care prin savrsirea faptei ilicite a produs accidentul. n practica internationala la asigurarea autovehiculelor, clasificarea riscurilor asigurabile tine seama de tipurile de vehicule care se asigura. Tipurile ntlnite sunt: autovehicule proprietate privata; motociclete; autovehicule comerciale pentru transportul marfurilor si pasagerilor; vehicule agricole si forestiere; autovehicule speciale: macarale, tractoare, ambulante, buldozere, excavatoare, echipament pentru extractii si transport minier etc. Asigurarea autovehiculelor este cea mai frecvent utilizata n asigurarile non-viata. n practica societatilor de asigurare, pentru stabilirea primelor de asigurare, se au n vedere urmatorii factori: statistici privind accidentele de circulatie si furturi; tipul autovehiculului si marca; valoarea autovehiculului; capacitatea cilindrica; performantele tehnice; usurinta reparatiilor, disponibilitatea si accesibilitatea pieselor de schimb;

costul reparatiilor; vechimea masinii; riscurile asigurate; vrsta si experienta conducatorului auto; istoricul daunelor solicitantului; atractia pentru hoti;

117

starea drumurilor si sistemelor de semnalizare rutiera n tara n care circula cel mai mult autovehiculul. De aceea, ca o masura de management al riscurilor cu care se confrunta n general asigurarile auto, o modalitate foarte mult utilizata n practicile nationale consta n participarea societatilor de asigurare la finantarea unor lucrari de amenajare a drumurilor publice. Desi fiecare societate de asigurari si stabileste singura politica privind riscurile pentru care ofera protectie, totusi exista anumite riscuri pentru care se acorda protectie la majoritatea societatilor de asigurari. Printre acestea se numara: avarii accidentale produse ca urmare a impactului cu alte vehicule sau corpuri, rasturnari, derapari, caderi etc.; incendiu, trasnet, explozie; ploaie torentiala, grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamnt, prabusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zapada sau gheata, avalanse etc.; caderea unor corpuri pe constructia n care se afla autovehiculul. Producerea acestor riscuri implica cheltuieli suplimentare pentru asigurat si pe care compania de asigurari de asemenea le despagubeste. Astfel de cheltuieli sunt: cheltuieli cu transportul autovehiculului la atelierul de reparatii autorizat, cel mai apropiat de locul accidentului; pagube produse autovehiculului asigurat n timpul operatiunilor de salvare a acestuia; cheltuieli efectuate n vederea limitarii pagubelor produse din cauze cuprinse n asigurare. Pentru a se evita orice interpretari eronate, conditiile de asigurare contin riscuri excluse pentru care nu se acorda despagubiri, si anume: daune rezultate direct sau indirect din operatiuni militare sau paramilitare, greve, tulburari sociale, actiuni teroriste, vandalism si sabotaj; daune rezultate din: competitii sportive sau antrenamente pentru competitii sportive; accidente sau incidente nucleare sau ca urmare a masurilor luate n scopul eliminarii efectului nociv al radiatiilor (acestea fac obiectul asigurarilor practicate de pool-ul nuclear);
118

incendiu sau explozie, fie ca urmare a nerespectarii normelor de prevenire a incendiilor, fie datorita transformarilor neautorizate efectuate la autovehicul; suprancarcarea sau suprasolicitarea autovehiculului; pagube cauzate de: ntreruperea utilizarii autovehiculului; utilizarea pieselor sau a instalatiilor electrice defecte; actiunea nociva a acizilor sau a oricaror alte substante chimice.

Contractul de asigurare prevede clauze referitoare la ntinderea teritoriala a acoperirii, perioada de acoperire (6 luni, un an etc.), momentul intrarii n risc, fransiza, reducerea primelor de asigurare prin acordarea unui bonus n situatia n care n perioada anterioara nu s-au nregistrat pagube. n legatura cu acesta din urma, se aplica clauza no claim discount [CIUREL, 2000, p. 312], care reprezinta un bonus acordat de asigurator, foarte frecvent folosit n asigurarile de autovehicule. Consta n acordarea unor reduceri ale primei de asigurare, n momentul rennoirii contractului pe o noua perioada, n cazul n care asiguratul nu a facut nici o cerere de despagubire n perioada anterioara. Suma asigurata are n vedere valoarea reala a autovehiculului la data ncheierii contractului. Aceasta valoare se obtine ca diferenta ntre valoarea din nou a acestuia si uzura calculata n functie de vechime. n practica societatilor de asigurari din Romnia, valoarea din nou se calculeaza diferit n functie de provenienta (romneasca sau straina). Toate obligatiile si drepturile partilor contractante sunt aceleasi ca si n cazul altor tipuri de contracte de asigurare. n scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, asiguratul are obligatia sa ntretina n bune conditii autovehiculele asigurate, iar asiguratorul are dreptul de a verifica modul n care sunt ntretinute acestea. n cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratul, pentru a putea sa ncaseze despagubirea, este obligat sa prezinte asiguratorului documente doveditoare cu privire la evenimentul produs. n acest scop, asiguratul este obligat sa parcurga urmatoarele etape: a) sa anunte imediat organele de politie, pentru a i se ntocmi actele necesare cu privire la cauzele si mprejurarile producerii accidentului, precum si la pagubele produse; b) sa ntreprinda masuri imediate pentru limitarea pagubelor, pastrarea si paza bunurilor ramase si prevenirea degradarii ulterioare; c) sa puna la dispozitia companiei de asigurari toate documentele necesare cu privire la asigurarea respectiva.
119

Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule ofera acoperire pentru: furtul autovehiculului sau al unor parti componente si accesorii din dotarea acestora, prin efractie sau prin acte de violenta; pagube produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt. La aceasta conditie de asigurare sunt prevazute excluderi n urmatoarele situatii: organele de politie nu confirma furtul sau tentativa de furt sau daca nu s-a nregistrat o reclamatie n legatura cu furtul sau tentativa de furt; la comiterea furtului sau a tentativei de furt, au luat parte persoane din familia asiguratului sau din serviciul acestuia; n momentul furtului, autovehiculul avea cheia n contact si usile nencuiate, exceptnd cazul cnd autovehiculul se afla ntr-o ncapere ncuiata; asiguratul nu a luat masurile necesare de prevenire a furtului; daca, dupa comiterea furtului sau a tentativei de furt, paguba s-a marit prin neluarea intentionata de catre asigurat a masurilor pentru limitarea ei. n cazul n care s-a produs furtul sau tentativa de furt, asiguratul

este obligat: sa nstiinteze imediat n scris organele de politie din raza carora s-a produs evenimentul asigurat; sa pastreze neatinse toate urmele furtului sau tentativei de furt pna la sosirea organelor de ancheta; sa ia masuri, potrivit mprejurarilor, de limitare a pagubei; sa furnizeze celor n drept orice informatii care ar putea duce la gasirea obiectelor furate si sa faca demersurile necesare pentru redobndirea acestora, chiar dupa ce a primit despagubirea; sa comunice imediat companiei de asigurari gasirea autovehiculului, a partilor componente sau a pieselor acestuia care au fost furate. n cazul nendeplinirii obligatiilor, compania de asigurari are dreptul sa refuze asiguratului plata despagubirii, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si ntinderea pagubei. Prin asigurarea de raspundere civila auto, se acopera prejudiciile create de asigurat unor terte persoane, pentru care acesta este raspunzator conform legii.
120

Referindu-ne la practica asigurarilor de raspundere civila din diferite tari, un exemplu relevant este cazul Marii Britanii, unde tipurile standard de acoperiri prin contractele de asigurare auto sunt: a) asigurari care ofera o minima acoperire; b) asigurarea de raspundere civila prin care se acopera raspunderea fata terti pentru vatamare corporala si pagube materiale produse acestora; c) asigurarea de raspundere civila pentru incendiu si furt, prin care se asigura si riscurile de incendiu si furt aferente autovehiculului asiguratului; d) asigurarea completa, prin care se asigura toate riscurile de raspundere fata de terti si cele privind autovehiculul asigurat. Aceasta include: asigurarea de accidente persoane (suma asigurata n caz de deces sau invaliditate), cheltuieli medicale (pentru o anumita suma platita fiecarui pasager), despagubirea pentru obiectele personale pierdute sau avariate n cazul unui accident. Evident, sunt excluse riscuri precum uzura si scaderea valorii autovehiculului etc. Reglementarile Uniunii Europene n domeniu au evoluat n timp. Astfel, conform primei directive privind asigurarea auto, toti asiguratorii de autovehicule trebuie sa ofere cel putin asigurarea de raspundere pentru vatamari corporale. Cea de-a doua directiva impune si asigurarea de raspundere pentru pagube materiale produse tertilor, n timp ce a treia directiva prevede, alaturi de cele de mai sus, si obligativitatea asigurarii de raspundere pentru toti pasagerii. n cele mai multe tari, s-au creat fonduri centrale, avnd ca scop protectia victimelor accidentelor de circulatie. De exemplu, n Marea Britanie, crearea fondului central are ca scop compensarea celor vatamati sau pagubiti n cazul n care sumele respective nu pot fi recuperate, din diverse motive, de la asigurator sau de la cel ce a produs accidentul. Situatiile n care se apeleaza la acest fond sunt: conducatorul autovehiculului nu are asigurare; contractul de asigurare are unele deficiente, astfel nct asiguratorul poate sa si decline raspunderea n baza politei; vatamarile au fost cauzate de un conducator auto care, dupa producerea accidentului, a fugit de la locul faptei, ramnnd neidentificat.
121

5.2.4. Reglementari legale privind asigurarea de raspundere civila auto pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, pe teritoriul Romniei n Romnia, asigurarea de raspundere civila auto pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule este singura forma de asigurare obligatorie. Prin aceasta, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde n fata legii fata de tertele persoane pagubite si pentru cheltuielile facute de asigurat n procesul civil. Datorita caracterului obligatoriu, unicitatii conditiilor de asigurare si primelor de asigurare practicate n acest caz, nu se ncheie contract de asigurare, ci se elibereaza numai un certificat prin care se confirma plata primei de asigurare. Asigurarea de raspundere civila auto este practicata numai de catre asiguratorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. n conformitate cu legea nr. 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile n Romnia, asigurarea prin efectul legii de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule include toate persoanele fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse nmatricularii si folosite pe drumurile publice. Prin Legea nr. 172/2004, este instituita obligativitatea asigurarii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, att pe teritoriul Romniei, ct si n afara ei. La acest capitol, o cerinta care trebuie ndeplinita este majorarea limitelor de raspundere, ntruct directivele prevad limite maxime de despagubire de 100.000 euro pentru daune materiale si 350.000 euro/persoana pentru vatamari corporale. n acest sens, tarile membre trebuie sa prevada n legislatia nationala aplicabila acestei asigurari, sume de despagubire cel putin egale cu aceste sume. Despagubirile se acorda indiferent de locul n care au fost produse accidentele de autovehicule, att n timpul mersului, ct si n timpul stationarii. De asemenea, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca n caz de vatamare corporala sau deces si pentru avarierea sau distrugerea de bunuri. n caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane, precum si n caz de avariere sau distrugere de bunuri, se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat, chiar daca autorul accidentului ramne neidentificat.
122

Conform Normelor tehnice cu privire la aplicarea asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si aflate n vigoare, asiguratorii R.C.A. acorda despagubiri: a) indiferent de locul n care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, n incinte si n orice alte locuri), att n timpul deplasarii, ct si n timpul stationarii autovehiculului asigurat; b) pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalatiile cu care au fost echipate autovehiculele, precum si pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci sau atase, dar numai n timpul n care acestea sunt atasate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule; c) daca paguba a fost produsa din culpa conducatorului autovehiculului, inclusiv n cazurile n care conducatorul autovehiculului, la data

accidentului: a condus autovehiculul fara consimtamntul explicit sau implicit al asiguratului; nu este titularul unui permis care sa i dea dreptul sa conduca autovehicululul respectiv; nu a respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta autovehiculului respectiv; d) daca paguba a fost produsa prin fapta autovehiculului (cnd paguba si are cauza n nsusirile, actiunea sau inactiunea autovehiculului), prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate; e) n cazul n care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau oricarei alte persoane a carei raspundere civila este angajata ntr-un accident de autovehicule. n situatia n care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea pagubei, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din paguba care i este imputabila (culpa comuna). n astfel de situatii, ntinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea rezultata din acte. n situatia n care din acte nu rezulta ntinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili n cote egale, n raport cu numarul partilor implicate n accident, fiecare avnd dreptul la despagubire n proportia n care nu s-a facut raspunzator de producerea accidentului.
123

Asiguratorii R.C.A. nu acorda despagubiri pentru: a) cazurile n care proprietarul sau conducatorul autovehiculului vinovat nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs: dintr-un caz de forta majora; din culpa exclusiva a persoanei pagubite; din culpa exclusiva a unei terte persoane; b) pagubele produse bunurilor apartinnd persoanelor fizice sau juridice, daca au fost provocate de un autovehicul asigurat R.C.A. ce se afla n proprietate ori este utilizat de aceeasi persoana fizica sau juridica si este condus de un prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care raspunde persoana fizica sau persoana juridica; c) pagubele cauzate n situatiile n care proprietarul autovehiculului nu face dovada valabilitatii la data accidentului a asigurarii obligatorii R.C.A. sau asiguratorul R.C.A. nu are raspundere; d) pagubele situate sub limita minima a despagubirilor de asigurare prevazute n actul normativ n vigoare la data producerii accidentului pentru avarierea ori distrugerea bunurilor n unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul Romniei; e) partea din prejudiciu care depaseste limitele maxime ale despagubirilor de asigurare stabilite anual prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, produs n unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei pentru daunele produse pe teritoriul Romniei; f) amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, precum si cheltuielile de executare a hotarrilor

penale privind plata despagubirilor; g) cheltuielile facute n procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducatorul autovehiculului asigurat, raspunzator de producerea pagubei, chiar daca n cadrul procesului s-a solutionat si latura civila; h) sumele pe care conducatorul autovehiculului, raspunzator de producerea pagubei, este obligat sa le plateasca proprietarului sau utilizatorului caruia i-a ncredintat autovehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
124

i) pagubele produse bunurilor transportate, daca ntre proprietarul, utilizatorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducatorul auto raspunzator si persoanele pagubite a existat un raport contractual; j) pagubele produse persoanelor sau bunurilor aflate n autovehiculul care a produs accidentul, daca asiguratorul R.C.A. poate dovedi ca autovehiculul respectiv era furat; k) pagubele produse la locul de munca de dispozitivele sau de instalatiile montate pe autovehicule, atunci cnd acestea sunt utilizate ca utilaje ori ca instalatii de lucru; l) pagubele produse prin accidente survenite n timpul operatiunilor de ncarcare si de descarcare, acestea constituind riscuri ale activitatii profesionale; m) pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei; n) pretentiile ca urmare a diminuarii valorii bunurilor dupa reparatie. Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule, persoanele pagubite se vor adresa societatii de asigurare cu care proprietarul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului a ncheiat asigurarea obligatorie R.C.A. Dupa efectuarea constatarii, asiguratorul R.C.A. este obligat sa elibereze pagubitului o copie de pe procesul-verbal de constatare a pagubelor sau o nota de constatare, prin care sa indice numarul de dosar deschis, piesele constatate ca avariate n accident si solutiile tehnice adoptate (nlocuire sau reparatie), precum si lista documentelor necesare a fi depuse de catre pagubit pentru finalizarea dosarului de dauna si efectuarea platii. Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator R.C.A. ori n cazul n care nu s-a realizat ntelegerea, prin hotarre judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata n Romnia. Despagubirile pentru autovehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, diferenta dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa, precum nici limita maxima a despagubirilor stabilita anual prin norme emise de C.S.A. De la data aderarii Romniei la Uniunea Europeana, limitele de despagubire vor fi cele prevazute n Directivele U. E. Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileste scazndu-se din valoarea de nou a acestuia uzura valorica.
125

Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se ntelege pretul de comercializare practicat de unitatile de specialitate din Romnia la data producerii accidentului. Pentru autovehiculele care nu se comercializeaza n Romnia, pretul corespunzator este cel din cataloagele de specialitate, echivalent

n lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romniei la data producerii accidentului. Pentru tipurile de autovehicule la care nu exista preturi stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valoarea este stabilita prin asimilare cu pretul de vnzare, practicat la data accidentului, al unor autovehicule care au design si caracteristici tehnice similare din productia interna sau externa. n lipsa acestor preturi, se pot avea n vedere preturile corespunzatoare din cataloagele de specialitate. Prin uzura valorica se ntelege acea parte din valoarea autovehiculului ce se pierde prin vechime, ntrebuintare sau stare de ntretinere. Uzura valorica se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Coeficientul de uzura se stabileste n functie de gradul de ntrebuintare (parcurs) a autovehiculului, exprimat n kilometri, precum si de vechimea n exploatare, exprimata n unitati de timp si diferentiata pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzura. Cunoscndu-se data introducerii n exploatare de nou si starea sa de ntretinere justificata tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura a autovehiculului avariat se cauta n tabelul coeficientilor de uzura linia orizontala corespunzatoare vechimii n exploatare (n ani) a acestuia si se stabileste un coeficient de uzura cuprins ntre cei corespunzatori starii de ntretinere buna si satisfacatoare. Starea de ntretinere a unui autovehicul se clasifica n: buna, medie si satisfacatoare. Starea de ntretinere buna. Autovehiculul prezinta: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti; vopseaua intacta, fara exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fara pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fara sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul fara scurgeri de ulei pe partile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia. Stare de ntretinere medie. Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie sau capacelor de roti pna la 10 dm2
126

nsumat pe ntreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei n ceea ce priveste luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totala pna la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafata totala pna la 0,5 cm2 sau orice alte zgrieturi; pete pe tapiteria scaunelor. Stare de ntretinere satisfacatoare. Autovehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti mai mari de 10 dm2 nsumat pe ntreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei, pierderea totala a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totala mai mare de 0,5 cm2, cu urme pronuntate de rugina aparenta si zgrieturi; tapiteria deteriorata si murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul cu urme de ulei pe partile superioare si laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe lnga garniturile de etansare; joc mare la volanul directiei. Pentru autovehiculele care aveau executate nainte de data producerii evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv nlocuiri ale partilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei: Ur = U*K, n care: Ur = coeficientul de uzura recalculat al autovehiculului;

U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficientilor de uzura, n baza datelor mentionate mai sus; K = coeficientul de corectie a uzurii, dat de relatia: K= (Aa)/A, n care A reprezinta valoarea de nou a autovehiculului avariat, iar a este = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al nlocuirilor de parti componente sau de piese originale executate nainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricatie, pentru mentinerea sau mbunatatirea starii tehnice corespunzatoare a autovehiculului, n baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora. Nu se pot lua n calcul coeficientii de uzura (U) inferiori coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea n exploatare, parcursul realizat si starea de ntretinere a autovehiculului avariat, prevazuti n tabelele coeficientilor de uzura. n cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor, ca urmare a accidentelor de autovehicule produse pe teritoriul Romniei, la stabilirea despagubirilor (pe baza conventiei dintre asigurati, persoanele pagubite si asiguratorii R.C.A.), se au n vedere urmatoarele:
127

a. n caz de vatamare corporala: diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate si indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul si desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului medical; venitul mediu lunar net realizat din activitati desfasurate de catre persoana vatamata, probat cu documente justificative, n cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; salariul de baza minim brut pe economie, n cazul persoanelor vatamate aflate la data producerii accidentului n ultimul an de studii sau de calificare; eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale), probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile n vigoare; cheltuieli cu ngrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin certificat medical se recomanda acest lucru, nsa nu mai mult de salariul de baza minim brut pe economie; daune morale: n conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romnia; b. n caz de deces: cheltuielile de nmormntare, inclusiv piatra funerara, precum si cele efectuate cu ndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de mbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pna la localitatea n care se face nmormntarea; veniturile nete nerealizate si eventuale alte cheltuieli rezultate n perioada de la data producerii accidentului si pna la data decesului, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului; daune morale: n conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romnia. Persoanele care intra pe teritoriul Romniei cu autovehicule nmatriculate n strainatate sunt considerate asigurate, numai daca

ndeplinesc una din urmatoarele conditii: poseda documente internationale de asigurare valabile pe teritoriul Romniei;
128

numarul de nmatriculare atesta existenta asigurarii potrivit conventiei bilaterale ncheiate ntre Biroul asiguratorilor de autovehicule din Romnia si Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara de origine. Fac exceptie persoanele fizice si juridice, care pe timpul utilizarii autovehiculului pentru ntreceri, curse, raliuri sau antrenamente, se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri. Despagubirile se stabilesc pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator sau, n cazul n care nu s-a realizat ntelegerea, prin hotarre judecatoreasca pronuntata n Romnia. Ele se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, n masura n care acestea nu au fost despagubite de creditorii asiguratului. Asiguratorul poate sa pretinda recuperarea sumelor platite drept despagubiri, de la persoana vinovata de producerea pagubei, n urmatoarele situatii: accidentul a fost produs cu intentie; accidentul a fost produs prin comiterea unor fapte incriminate de legea privind circulatia pe drumurile publice; accidentul a fost produs n timpul unei ncercari de sustragere de la urmarire; persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamntul asiguratului. De mentionat ca asiguratorul nu acorda despagubiri n cazul n care accidentul a fost produs din culpa exclusiva a persoanei pagubite sau a unei terte persoane. Societatile de asigurari si reasigurari, care au ca obiect de activitate asigurarile auto, constituie mpreuna Biroul Asiguratorilor de Autovehicule, care reprezinta aceste companii n relatiile lor interne si internationale. Nivelul primelor de asigurare, limita maxima a despagubirilor de asigurare, termenele de plata, sanctiunile si alte elemente, se stabilesc prin hotarre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Astfel, primele de asigurare sunt practicate la acelasi nivel de catre toate societatile care ncheie aceste asigurari. Societatile de asigurare nu sunt lasate sa-si stabileasca singure nivelul primelor de asigurare, deoarece asigurarea de raspundere civila trebuie platita de catre toti cei care detin autovehicule. Totodata, aceasta reprezinta o masura de protectie acordata populatiei si bunurilor acestora, precum si persoanelor juridice, ce pot fi prejudiciate n accidente de circulatie. Primele de asigurare se stabilesc
129

anual, datorita inflatiei si cresterii cheltuielilor cu reparatiile autovehiculelor, cu tratamentele medicale etc. Nivelul primelor de asigurare se stabileste anual n functie de tipul autovehiculului si capacitatea cilindrica, fiind diferentiat pentru persoane fizice si persoane juridice. Asemenea legislatiilor altor tari, si legea romna prevede crearea si functionarea fondurilor de protectie. Aceste fonduri se creeaza n vederea ajutorarii victimelor accidentelor de circulatie auto, soldate cu vatamari corporale sau decese, n care autorul a ramas neidentificat, iar autovehiculul este neasigurat. 5.2.5. Asigurarea de raspundere civila auto sistemul Carte Verde

Asigurarea de raspundere civila auto, pentru cei ce se deplaseaza n afara granitelor tarii respective cu mijloace de transport rutiere, este reglementata prin hotarri adoptate de comun acord, la nivel international. Conform acestora, n tara vizitata este valabila asigurarea ncheiata la asiguratorii din tara de origine. Astfel, asigurarea este valabila si n baza legii de asigurare auto obligatorie din tara vizitata. Ca urmare, n fiecare tara semnatara a acordurilor internationale ce vizeaza acest aspect, s-a nfiintat un birou al asiguratorilor de autovehicule, ca organism special desemnat de catre societatile de asigurare din tara respectiva. Acesta are dreptul sa elibereze asiguratului un certificat de asigurare, cunoscut sub denumirea de Cartea internationala de asigurare auto sau pe scurt, Cartea Verde, care constituie dovada ca proprietarul autovehiculului a ncheiat contractul de asigurare de raspundere civila. Acesta acopera raspunderea asiguratului, n limitele prevazute de legea asigurarii obligatorii a autovehiculelor din tara vizitata si unde s-a produs accidentul. Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara vizitata are rolul de a constata, evalua si lichida daunele fata de tertul prejudiciat. Despagubirile platite urmeaza sa fie recuperate de la biroul emitent, din tara de provenienta a asiguratului, la care se adauga si o suma de bani pentru serviciile prestate. n situatia n care, n tara vizitata, asigurarea de raspundere civila nu este obligatorie, biroul de asigurari din acea tara, dupa o consultare prealabila cu biroul emitent, lichideaza daunele produse tertilor de catre asigurat n accident, recuperndu-le apoi de la asigurator. Biroul asiguratorilor de autovehicule, nfiintat n fiecare tara, ca reprezentant al asiguratorilor din tara respectiva, are rolul: de a reprezenta societatile membre din tara, n relatiile cu birourile similare din alte tari;
130

de a supraveghea aplicarea de catre societatile de asigurare a obligatiilor ce le revin din participarea la acest sistem. Biroul unei tari aflate n Europa n sistemul Carte Verde are statut de membru cu drepturi depline, n timp ce biroul unei tari situate n afara teritoriului european al sistemului Carte Verde are statut de membru afiliat. Pentru a atesta existenta asigurarii, asiguratorul elibereaza n fiecare an si pentru fiecare autovehicul documentul international Cartea Verde, n care sunt nscrisi corespondentii din strainatate ai companiei de asigurari, care garanteaza n contul lor, plata eventualelor despagubiri civile, ca urmare a accidentelor produse de autovehiculele asigurate. Atunci cnd lipseste Cartea Verde, pe durata vizitei este necesara ncheierea unei asigurari cu un asigurator din tara vizitata. n asigurarea Cartea Verde nu se stabilesc sume asigurate, iar n caz de pagube materiale, deces sau vatamare corporala produse tertilor, se acorda despagubiri n conformitate cu legislatia de raspundere civila din tara n care s-a produs accidentul. Sumele datorate se stabilesc prin ntelegere cu persoanele pagubite si conform cu legislatia de raspundere civila din tara respectiva. Raspunderea companiei de asigurari ncepe din momentul iesirii autovehiculului de pe teritoriul tarii respective si nceteaza n momentul reintrarii pe teritoriul acelei tari. Constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor se fac, n conformitate cu acordurile internationale tip Carte Verde, de catre asiguratorul din tara de origine prin reprezentantii sai din tara n care s-a produs accidentul.

Despagubirile se acorda pentru pagubele produse ca urmare a: vatamarii corporale sau decesului persoanelor; avarierii sau distrugerii bunurilor care se aflau n afara autovehiculului asigurat care a produs accidentul. Totodata, se acorda despagubiri si pentru pagubele produse ca urmare a vatamarii sau decesului persoanelor transportate n autovehiculul asigurat care a produs accidentul, ca urmare a avarierii sau distrugerii mbracamintei si ncaltamintei purtate de acele persoane. Despagubirile acordate n baza certificatului de asigurare Cartea Verde reprezinta: a) sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca tertelor persoane prejudiciate printr-un accident produs de autovehiculul asigurat, ca urmare a vatamarii corporale sau decesului, precum si avarierii sau distrugerii unor bunuri;
131

b) cheltuieli suportate de asigurat n procesul civil, daca a fost obligat la plata despagubirilor. n aceste cheltuieli sunt incluse: cheltuieli cu onorariul avocatului, cheltuieli de expertiza si cheltuielile de transport ale asiguratului, dovedite cu acte. Nu se acorda despagubiri pentru sume care reprezinta: a) amenzile si orice fel de cheltuieli de natura penala, pe care ar trebui sa le suporte asiguratul, precum si cheltuielile de executare a hotarrilor privind plata despagubirilor; b) pagube produse tertilor n cazul n care evenimentul asigurat s-a datorat operatiunilor militare n timp de razboi, greve, tulburari sociale si actiuni de diversiune, sabotaj sau terorism. n Romnia, asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse n accidente de autovehicule cu valabilitate numai n afara teritoriului tarii poate fi ncheiata numai de autovehiculele nmatriculate n tara si care apartin unor persoane fizice sau juridice care se deplaseaza n strainatate. Asiguratii sunt protejati fata de consecintele financiare ale prejudiciilor cauzate unor terte persoane, vatamari corporale sau decese survenite n accidente de autovehicule produse pe teritoriul altor tari. Primele de asigurare practicate de asiguratorii romni se stabilesc pe grupe de tari, nivelul primei de asigurare fiind diferentiat pe feluri de autovehicule si pe categorii de asigurati (persoane fizice sau juridice). n Romnia, dreptul de a elibera carti verzi l au numai societatile de asigurari care sunt autorizate de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule (BAAR),datorita raspunderilor deosebite pe care acestea si le asuma n fata tertilor straini prejudiciati. n acest sens, BAAR a elaborat un set de criterii ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru obtinerea autorizatiei de eliberare a acestor documente. Criteriile sunt de ordin cantitativ si calitativ si reprezinta garantii impuse n special pentru seriozitatea asiguratorilor. Calitatea de membru BAAR cu drepturi depline de cel putin un an este conditia primordiala. Totodata, asiguratorii respectivi trebuie sa ndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa dispuna de un capital social minimum prevazut de normele n vigoare; sa practice asigurari de autovehicule de minimum doi ani; sa aiba personal tehnic cu experienta n lichidarea daunelor sau sa realizeze acest lucru printr-o societate specializata autorizata de BAAR;
132

sa aiba o evidenta computerizata a documentelor tip Carte

Verde; sa participe la constituirea fondului de garantie; sa constituie si sa mentina o rezerva de daune; sa nu practice tarife sub nivelul celor minime stabilite de BAAR; sa respecte conventiile stabilite conform conventiilor interbirouri si regulamentului BAAR; sa puna la dispozitia BAAR orice documente solicitate de acesta. Pentru ca Biroul Asiguratorilor de Autovehicule sa acorde autorizatie unei societati de asigurari, de a elibera Carti Verzi, aceasta trebuie sa respecte regulamentul, sa plateasca cotizatia si sa participe la crearea fondului comun, inclusiv pentru fonduri suplimentare. Retragerea autorizatiei de eliberare a cartilor verzi poate avea loc n urmatoarele cazuri: societatea respectiva nu mai ncheie asigurari de raspundere civila auto; se retrage din BAAR; nu respecta angajamentele asumate privind plata despagubirilor; nu are o evidenta stricta a Cartilor Verzi emise. Daca ntr-un accident de circulatie produs pe teritoriul Romniei sunt avariate sau distruse autovehicule nmatriculate n strainatate apartinnd persoanelor straine, la stabilirea despagubirii se tine cont de urmatoarele aspecte: valoarea despagubirilor nu poate depasi diferenta dintre valoarea autovehiculelor n momentul producerii accidentului si valoarea ramasa. Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileste n functie de preturile de vnzare practicate n tara n care este nmatriculat autovehiculul ori n tara unde a fost fabricat. Cnd lipsesc aceste preturi, se apeleaza la valorile din cataloage. Valoarea ramasa se stabileste pe baza valorii acelor parti din autovehicul ramase neavariate. Valoarea ramasa astfel stabilita nu poate fi mai mare de 20 % din valoarea autovehiculului n momentul accidentului. Daca autovehiculele avariate n Romnia nu se pot deplasa prin forta proprie, se acorda despagubiri de 75% din cheltuielile de transport.
133

Calcularea n valuta a despagubirilor cuvenite persoanelor straine se va face n baza cursului de schimb valutar practicat la data producerii accidentului. Daca bunurile avariate sau distruse apartinnd tertilor au fost asigurate separat de detinatorii lor, asiguratorul acorda despagubiri n limita diferentei dintre cuantumul pagubei si despagubirile platite la asigurarile facultative ale bunurilor respective. Sumele asigurate la care terta persoana pagubita are dreptul n baza unei asigurari facultative de persoane se platesc independent de despagubirile ce se acorda de asigurator n baza asigurarii de raspundere civila legala. n cazul n care accidentul provocat de asigurat se soldeaza cu vatamare corporala sau decesul unor terte persoane, la stabilirea despagubirii, pe baza conventiei dintre parti, se iau drept baza de calcul pretentiile emise de persoanele pagubite. Potrivit acestora, pe lnga repararea integrala a prejudiciilor materiale, trebuie acoperite si pagubele provenite din nerealizarea de

venituri din cauza accidentului. Prin plata despagubirii pe baza de conventie sau prin hotarre judecatoreasca, se sting orice pretentii ale persoanelor pagubite (pentru prejudiciul material cauzat prin accidentul respectiv) fata de asigurat si, de asemenea, ale asiguratului fata de asigurator. 5.3. Asigurari de raspundere civila, altele dect auto 5.3.1. Asigurarea de raspundere civila profesionala Acest tip de asigurare are rolul de a proteja asiguratul, persoana fizica sau juridica, mpotriva prejudiciilor pe care le poate produce unor terte persoane, ca urmare a practicarii unei profesii. Asigurarile de raspundere civila profesionala vizeaza ndeosebi urmatoarele categorii de profesii: constructorii, arhitectii, medicii, expertii tehnici, contabilii, evaluatorii etc. si, n general, acele profesii care implica o activitate de mare raspundere. Prin activitatea lor, din eroare sau neglijenta, ei pot aduce prejudicii tertelor persoane. Ca urmare, asigurarea de raspundere civila profesionala garanteaza repararea prejudiciilor, evident daca pretentiile formulate n legatura cu acestea se ncadreaza n conditiile de asigurare prevazute n contract. Sunt tari n care acest tip de asigurare este obligatoriu, fiind o conditie impusa n practicarea unei anumite meserii sau profesii.
134

Pentru acest tip de asigurare, despagubirile se acorda n general pentru: daune materiale produse din culpa asiguratului, precum si din culpa acelor persoane pentru care asiguratul raspunde potrivit legii; cheltuieli suportate de asigurat n procesul civil; cheltuieli de judecata suportate de tert, ca parte vatamata pentru demersuri legale ntreprinse n vederea obligarii asiguratului la plata despagubirilor; despagubiri la care este obligat asiguratul, ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii unor documente, furt prin efractie etc.; pretentii emise mpotriva asiguratului, privind activitatea desfasurata de el sau de catre persoane pentru care asiguratul raspunde potrivit legii. Referitor la aspectele analizate, un exemplu elocvent este cazul asigurarii de raspundere profesionala a contabililor, expertilor contabili sau inspectorilor financiari. Ei pot fi asigurati pentru prestarea urmatoarelor activitati: ntocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul contabilitatii, respectiv a bilantului contabil; efectuarea de analize economico-financiare si de control financiar-contabil; efectuarea de evaluari patrimoniale; ntocmirea unor lucrari de organizare administrativa si informatica; efectuarea de expertize contabile; executarea de lucrari cu caracter fiscal; consultanta economico-financiara si contabila; sarcini ndeplinite n calitate de cenzor la societati comerciale. De regula, asiguratul nu are dreptul sa accepte raspunderea, sa negocieze sau sa efectueze o plata, fara acceptul scris al asiguratorului, care are dreptul sa preia n numele asiguratului rezolvarea oricarei cereri de despagubire. Situatiile pentru care asiguratorul nu este raspunzator fata de

asigurat sunt: activitati desfasurate de asigurat n afara unui contract ncheiat cu clientul sau; pagubele au fost create cu intentie de catre asigurat, beneficiarul asigurarii sau o alta persoana apropiata asiguratului;
135

pagube produse prin disparitia sau distrugerea hrtiilor de valoare, a documentelor, manuscriselor, obiectelor cu valoare artistica, stiintifica sau istorica, marcilor postale, pietrelor pretioase sau banilor. n afara unor conditii generale, fiecare tip de polita de raspundere civila profesionala, pentru oricare din profesiile specificate anterior, cuprinde si conditii specifice la fiecare activitate n parte, de exemplu erori de proiectare, n cazul arhitectilor, erori de executie n cazul constructorilor, tratamente gresite prescrise, n cazul medicilor, pierderea oportunitatilor de afaceri sau de profit din cauza unor recomandari gresite date de catre consultanti etc. Ca n orice contract de asigurare, este mentionata despagubirea maxima pe care o va suporta asiguratorul. Acoperirea oferita este limitata la o suma totala n orice perioada a asigurarii. Pentru aceasta asigurare, primele tind sa fie foarte mari. De aceea este o piata restrictiva, desi exista scheme de acoperire pentru majoritatea profesiilor. 5.3.2. Asigurarea de raspundere civila a angajatorului, a producatorului si a managerului Prin asigurarea de raspundere civila a angajatorului se ofera protectie pentru asigurati, atunci cnd au loc pierderi, respectiv mbolnaviri, determinate de neglijenta angajatorului si sunt necesare cheltuieli cu stabilirea despagubirilor. De regula, deteriorarea mbracamintei nu este acoperita chiar daca angajatorul este raspunzator de aceasta. n unele tari, legislatia l obliga pe angajator si la raspundere fata de dependenti, n caz de deces al angajatului. n legatura cu acest tip de asigurare, se constata unele neajunsuri. Astfel, asiguratorii considera ca li se pot solicita foarte usor compensatii de catre clienti, fara ca ei sa poata dispune de suficiente instrumente de control al riscului. Totodata, aceasta poate avea drept consecinta scaderea interesului si raspunderii angajatorilor fata de angajati, dat fiind ca n urma asigurarii se obtin sumele necesare pentru plata compensatiilor ce trebuie platite angajatilor. La acest tip de asigurare, printre masurile de management al riscului, impuse de asigurator, sunt: dotarea cu echipament si asigurarea unui loc de munca adecvat; pregatirea profesionala necesara folosirii masinilor si instalatiilor; supravegherea permanenta a procesului de munca.
136

Asigurarea de raspundere civila a producatorului a devenit o necesitate, deoarece se considera ca toti cei care vnd o marfa au o raspundere fata de cei care o folosesc sau o consuma. Utilizarea unei marfi poate produce mbolnavire, ranire sau chiar deces si poate cauza o pierdere materiala. Asigurarea de raspundere civila a producatorului se face prin polite separate si limitate ca sume pentru fiecare perioada de asigurare. n tarile dezvoltate, legislatia ofera o protectie puternica consumatorilor si de aceea limitele de raspundere sunt ridicate. De cele mai multe ori, tribunalele acorda cstig de cauza consumatorilor. Ca atare, primele

de asigurare au valori mari, corespunzatoare limitelor raspunderii si experientelor anterioare. n acest sens, un exemplu relevant l constituie Marea Britanie, unde legislatia prevede ca daca un produs este defect, raspunderea pentru daunele provocate revine producatorului sau importatorului. Daca nici unul dintre acestia nu poate fi identificat, atunci raspunderea este a furnizorului. Pentru a fi considerate necorespunzatoare, marfurile trebuie sa fie sub standardele n vigoare la momentul respectiv. n practica asigurarilor, se folosesc polite combinate, prin care se acopera, n sectiuni separate, raspunderea angajatorului, raspunderea producatorului, raspunderea managerului si raspunderea publica. Asigurarea de raspundere civila a managerului acopera raspunderea acestuia si a membrilor consiliului de administratie pentru erori si neglijenta n conducerea unei companii. Nu se pot elabora conditii standard de acoperire pentru raspunderea managerilor, deoarece este foarte dificil de evaluat asigurarea de raspundere civila a acestora. Printre elementele luate n calcul la evaluarea corecta a riscului sunt: definirea clara a responsabilitatilor; refuzul managerilor si functionarilor de a informa asiguratorul n legatura cu raspunderea fiecarui asigurat n parte; informarea asiguratorului cu privire la structura firmei sau grupului; actualizarea informatiilor la rennoirea contractelor; extinderea acoperirii pentru cei noi investiti n functii. Primele de asigurare sunt foarte mari, iar determinarea lor nu se bazeaza pe date statistice, ntruct nu sunt relevante. La acest tip de asigurare, experienta trecuta nu poate reprezenta un element de referinta pentru viitor.
137

Asiguratorii elaboreaza conditii specifice fiecarui client, n functie de nevoile acestuia, pe criterii de activitate, nivel de raspundere, aria raspunderii si altele. Polita ofera acoperire si pentru cheltuielile cu apararea ntr-un viitor proces, dar si pentru compensatiile financiare pe care managerul ar trebui sa le plateasca. 5.3.3. Asigurarea privind raspunderea publica Acest tip de asigurare consta n plata unor sume asiguratului, pentru ca acesta sa poata compensa o terta persoana, n calitate de public, n cazul vatamarii corporale sau pagubelor materiale provocate de neglijenta sa sau a angajatilor sai. De exemplu: pardoselile alunecoase, marfuri care cad de pe rafturi, defectiuni la lifturi sau scari rulante etc. n baza acestei asigurari, asiguratorii nu platesc pentru defectele de fabricatie ale produselor utilizate, ci pentru pagubele rezultate n urma utilizarii lor necorespunzatoare si prin care au fost prejudiciate terte persoane. Astfel, politele exclud raspunderea pentru produsele defecte care pot fi asigurate n baza unei asigurari de raspundere a producatorului. Separat, se pot ncheia polite pentru neglijenta profesionala.
138

6. ASIGURARILE DE RISCURI FINANCIARE 6.1. Asigurarea creditelor interne si a creditelor de export Asigurarile financiare sunt diferite de garantiile bancare. Prin asigurarile financiare se preiau riscurile numai n anumite conditii, n timp ce garantiile bancare implica asumarea neconditionata a tuturor obligatiilor. n cadrul asigurarilor financiare, asigurarea de credit reprezinta un atribut al lumii afacerilor contemporane, avnd rolul de a proteja comerciantii si producatorii fata de riscul de neplata a celor ce

cumpara sau nchiriaza bunuri sau sunt beneficiari ai unor credite avantajoase. Asigurarea de credit a aparut ca o necesitate a faptului ca marea majoritate a contractelor de comert se ncheie n conditiile n care plata se face dupa livrarea bunurilor. Asigurarea de credit nlatura temerea vnzatorului, la vnzarea pe credit, cu privire la neplata de catre cumparator a contravalorii marfurilor. Astfel, ea ofera protectie pentru riscul de neplata aparut, fie ca urmare a falimentului cumparatorului, fie, n cazul exportului, datorita situatiei din tara importatorului (razboi, nationalizare etc.). Asigurarea de credite, fiind o forma de protectie directa a vnzatorilor fata de riscul de nencasare, este n acelasi timp o garantie fata de banca, oferind astfel posibilitatea de acces la finantare. Asigurarea se poate face pe un singur credit sau pe cifra de afaceri. n concluzie scopul asigurarilor de credite este acela de a oferi protectie n cazul pierderilor financiare rezultate din neplata, incapacitatea de plata sau insolvabilitatea cumparatorilor ce au achizitionat bunuri pe credit, sau din insolvabilitatea beneficiarilor de credit [CIUREL, 2000, p.417]. Astfel, prin politele de asigurari de credite sunt protejate ncasarile din activitatea comerciala, prin transferarea riscurilor de nencasare asupra asiguratorului. n consecinta, se poate mari astfel cifra de afaceri. Fiind considerata o asigurare de lux, asigurarea creditelor este caracteristica economiilor de piata cu un sistem de credite stabil si bine dezvoltat. Cele mai multe asigurari de credite se practica n tari dezvoltate. Aceasta, deoarece, cu ct sunt implicate riscuri mai mari, n
139

comertul cu alte tari, cu att ele se asigura la nivel guvernamental, prin organisme special constituite. n unele tari, aceste organisme apar ca agentii guvernamentale, n altele sunt companii de asigurare (de stat sau private), dar care colaboreaza ndeaproape cu autoritatile guvernamentale. Companiile de asigurare, mentionate anterior, au de regula o activitate preponderenta de asigurare, la care se adauga garantarea, n numele guvernului tarii respective, a unor credite, promovnd, astfel, exportul comerciantilor nationali. De regula, asiguratorii de credite ofera o gama larga de servicii pe lnga cele de asigurare, de exemplu: studii de piata, consultanta, training, asistenta tehnica, studii de fezabilitate, investigarea si supravegherea creditelor. Investigarea creditelor ncepe din momentul evaluarii riscului si presupune cunoasterea statutului debitorului, precum si verificarea periodica a acestuia, privind capacitatea de plata. Desi asigurarile mpotriva riscurilor financiare sunt disponibile pe pietele nationale si internationale de asigurari, n ntreaga lume, numai un numar relativ redus de comercianti apeleaza la ele. Prin asigurarea creditelor interne, asiguratul se protejeaza mpotriva riscurilor de neplata prelungita de catre cumparator sau a insolvabilitatii acestuia pe durata cuprinsa ntre productie si distributie, de regula, nainte de vnzarea finala catre consumator. n acest caz, exista mai multe polite de asigurare: a. Polita pentru o singura tranzactie; b. Polita pe o anumita durata, pe baza cifrei de afaceri. O astfel de asigurare este costisitoare si necesita un volum mare de munca. De aceea, se foloseste cu precadere la tranzactii de valori mari (echipamente industriale, lucrari de constructii, instalatii si altele); c. Polita pentru un numar de tranzactii; d. Polita pentru unul sau mai multi cumparatori. Se ncheie pe o perioada determinata, de obicei 12 luni;

e. Polita pentru cifra de afaceri pe credit. Este utilizata mai des si asigura toate afacerile vnzatorului, cu unul sau mai multi cumparatori, pe o durata determinata, de obicei 12 luni; f. Polita pentru mai multe conturi ale unui asigurat. Acoperirea este limitata la acei clienti care depasesc un anumit nivel determinat al datoriilor si a caror neplata prelungita va avea un impact mare asupra disponibilitatilor banesti din contul asiguratului.
140

Asiguratorul, nainte de a ncheia un contract de asigurare a creditelor interne, va pretinde solicitantului asigurarii sa-i ofere detalii privind activitatea sa financiara. Acestea privesc lista clientilor, precum si limitele de credit pe fiecare client n parte. Asiguratorul verifica clientii solicitantului asigurarii, n legatura cu solvabilitatea si bonitatea lor. n functie de situatia acestora, societatea de asigurari si rezerva dreptul de a exclude din asigurare anumiti cumparatori sau de a diminua plafonul de credit acordat acestora. La asigurarea creditelor de export, riscurile asigurabile sunt cele rezultate din vnzarea bunurilor sau prestarea de servicii pe credit, n afara tarii. Un risc care poate afecta situatia financiara a asiguratului l reprezinta riscul de neplata prelungita. Acesta intervine atunci cnd debitorul sau garantul nu a platit partea din datorie o anumita perioada convenita, de regula 6 luni de la scadenta stabilita prin contract. n general, riscurile incluse si cele excluse ramn la latitudinea asiguratorului. n principiu, asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: reclamatii privind livrarile de bunuri sau prestari de servicii necorespunzatoare; amenzi de orice fel; pierderi rezultate din diferente de curs valutar; pierderi survenite ca urmare a evenimentelor politice, tulburarilor sociale, actelor de sabotaj sau a altor evenimente asemanatoare; pierderi intervenite ca urmare a unor calamitati naturale, daca mijloacele tehnice disponibile pentru lupta cu astfel de calamitati nu s-au putut folosi sau au fost ineficiente; pierderi provocate de calamitati naturale. La asigurarea creditelor de export, polita cea mai frecvent folosita este polita generala pe cifra de afaceri si se refera la importatorii care cumpara pe credit. Polita de asigurare a creditelor de export prezinta importante avantaje, printre care: contribuie la reducerea costurilor, ce se pot obtine prin asigurare, spre deosebire de garantia bancara; astfel, rezervele ce se constituie pentru pierderi din creante sunt mai mari dect prima de asigurare si, ca urmare a gestionarii creantelor externe de catre asigurator, are loc diminuarea costurilor; ofera posibilitatea desfasurarii normale a activitatii, data fiind nlaturarea riscului privind reducerea activitatii sau chiar a opririi ei datorita nencasarii contravalorii marfurilor la export;
141

ofera posibilitatea patrunderii pe piete noi, chiar avnd risc comercial sau politic; ofera sprijin n alegerea partenerilor de afaceri si la ncheierea tranzactiilor comerciale; vine n sprijinul planificarii financiare si al mentinerii unui nivel optim al lichiditatilor. Cu privire la asigurarea exportului pe credit pe termen scurt,

mentionam ca acesta se efectueaza pe o perioada determinata de maximum un an. Asigurarea are n vedere ndeosebi riscuri comerciale de genul: insolvabilitatea cumparatorului, incapacitatea de plata pe un anumit timp si refuzul marfurilor importate. La exportul pe termen mediu si lung, obiectul asigurarii l reprezinta exportul de bunuri de capital de valori mari, care se livreaza esalonat si care implica plati n transe pe perioade ndelungate de timp, ce pot fi cuprinse ntre 5, 10 sau chiar 20 de ani. Asigurarea ofera protectie pentru riscul de neplata din cauze comerciale sau politice. Pot beneficia de acoperire bancile sau institutiile financiare care crediteaza operatiuni comerciale. Despagubirea va cuprinde si dobnda la creditul acordat debitorului. Daca avem n vedere riscurile politice, asigurarea creditelor de export vizeaza ndeosebi protectia oferita mpotriva urmatoarelor evenimente: impunerea de restrictii la import; refuzul admiterii pe teritoriul tarii a anumitor produse; neplata la termen a sumelor datorate de debitorii publici. n categoria riscurilor valutare sau economice sunt incluse: riscul fluctuatiei ratei dobnzii; riscul de schimb valutar; riscul cresterii costurilor de fabricatie. Riscurile investitionale mai frecvent ntlnite sunt: riscul de devalorizare a investitiei; riscul de lichiditate al unei investitii; riscul de supraevaluare a investitiei; riscul dobnzilor. Nivelul primei de asigurare este stabilit n functie de: valoarea asigurarii, perioada asigurata, natura cumparatorului (public sau privat), tara acestuia (riscul de tara), modalitatea de plata si eventuale garantii prevazute n contract. Odata cu ncheierea politei de asigurare, prima se stabileste n transa unica sau n transe periodice, dupa cum au convenit partile.
142

La asigurarea creditelor de export, exista anumite reglementari internationale, care se refera n mod expres la contractele pe termen mediu si lung, care au un risc ridicat de neplata. Astfel, conform cerintelor prevazute n acordurile OECD si reglementarilor Uniunii de la Berna, contractele externe pe termen mediu si lung trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: 15 % din valoarea contractului trebuie platita n avans pna n momentul livrarii (5% la intrarea n vigoare a contractului, iar restul de 10%, la livrare), astfel nct vnzarea pe credit sa nu poata depasi 85 %; partea de 85%, care reprezinta vnzarea pe credit, sa fie rambursabila n transe egale semestriale, ncepnd, cel mai trziu, la 6 luni de la livrare; perioada de credit sa fie corelata cu natura bunurilor; de exemplu, pentru bunurile de capital, perioada maxima este n general de 5 ani, iar pentru proiectele de dimensiuni mari, poate fi acceptata o perioada de credit de pna la 10 ani; perioada de credit sa fie corelata cu valoarea tranzactiei; de exemplu, valoarea unui credit de pna la 3 ani sa fie de minim 75.000 $, a unui credit de pna la 4 ani, de minim 150.000 $, iar a unui credit pna la 5 ani, de minimum 300.000 $. Pe lnga protectia necesara exportatorilor pentru riscurile ce pot

afecta tranzactiile pe termen mediu si lung, polita de asigurare deschide accesul la finantare, constituindu-se ntr-o garantie pentru banca finantatoare si eliminnd o parte importanta din riscuri. O caracteristica comuna tuturor asigurarilor de credite este aceea ca niciodata ele nu acopera pierderea n proportie de 100 %. Prin prevederile politei, asiguratul este obligat sa suporte pna la 20-25% din paguba. 6.2. Asigurarea creditelor de consum, de investitii, de cautiune si de fidelitate Asigurarea creditelor de consum reprezinta, de fapt, o asigurare a riscului de neplata a ratelor de credit pentru consum si a dobnzilor aferente. n functie de natura afacerilor asiguratului, de lege si uzantele din fiecare tara, se utilizeaza urmatoarele variante de polite de asigurare a creditelor de consum:
143

a. Polita de tranzactie (tip T). n acest caz, asigurarea se ncheie pentru o singura tranzactie, cu unul sau mai multi clienti si la o anumita data. Suma asigurata este data de valoarea totala a datoriilor nete pe care clientul le are fata de asigurat la momentul acordarii creditului. Datoria neta cuprinde valoarea totala a creditului, inclusiv dobnda aferenta, din care se scad, dupa caz: avansul achitat de client, garantiile puse la dispozitia asiguratorului (depozite bancare, scrisori de garantie bancara) pentru garantarea rambursarii creditului, ratele de credit ncasate de la clienti. Prima de asigurare se stabileste prin aplicarea cotei de prima prevazuta n tarif la aceasta suma. Ea poate fi platita integral la nceputul perioadei sau n rate lunare, trimestriale sau semestriale. Asigurarea intra n vigoare la momentul acordarii mprumutului si nceteaza odata cu plata la scadenta ultimei rate prevazute n contractul de credit. Se practica la tranzactii de valori mari, de exemplu, echipamente de constructii. Prezinta dezavantajul ca administrarea este costisitoare si necesita un volum mare de munca. b. Polita pe flux continuu de afaceri (tip F). De data aceasta, asigurarea se ncheie pentru un numar nedeterminat de tranzactii cu unul sau mai multi clienti. Suma asigurata este data de valoarea totala a datoriilor nete pe care clientul le are fata de asigurat, la momentul ncheierii primei tranzactii, si reprezinta plafonul maxim pe care l poate atinge aceasta datorie, atta timp ct polita este valabila. n cazul n care asiguratul constata ca datoriile nete totale ale clientului depasesc, la un moment dat, limita stabilita initial, acesta va trebui sa plateasca asiguratorului o prima suplimentara corespunzatoare. Calculul primei de asigurare se face prin aplicarea cotei de prima prevazuta n tarif, la suma asigurata. Prima se plateste integral la nceputul perioadei sau n rate subanuale. Perioada de asigurare este nedeterminata, polita fiind continua si valabila fara rennoire, cu conditia platii primei de asigurare. Asigurarea ncepe la data solicitata de asigurat, care trebuie sa coincida cu data primei tranzactii efectuate de client. c. Polita pe cifra de afaceri (tip C). n aceasta situatie asigurarea se ncheie pentru toate creditele acordate de asigurat ntr-o anumita perioada de timp. Suma asigurata este data de volumul cifrei de afaceri pe credit estimat. Pe baza cifrei de afaceri preliminate pentru anul de asigurare, asiguratul va plati o prima minima de depozit, calculata la cifra de afaceri estimata pentru perioada de asigurare.
144

La sfrsitul perioadei de asigurare, se va efectua operatiunea de regularizare, prin recalcularea primei, n functie de cifra de afaceri efectiv realizata, comunicata de asigurat. n cazul n care suma rezultata din calculul ajustarii este mai mare dect prima minima de depozit, asiguratul va achita diferenta de prima corespunzatoare. Daca, dimpotriva, suma este mai mica, diferenta va fi considerata prima achitata n avans, pentru anul urmator de asigurare. Polita tip C este valabila, de regula, pe o perioada de 12 luni. Raspunderea asiguratorului ncepe la ora zero a zilei mentionate n polita ca data de nceput a asigurarii. nainte de a emite acest tip de polita, societatea de asigurari solicita de la asigurat informatii privind eventualele debite neplatite sau litigii n care a fost implicat. n general, asigurarea creditelor de consum nu ofera acoperire pentru urmatoarele riscuri: penalitati sau dobnzi datorate de debitori asiguratului pentru ntrzierile la plata ratelor scadente; pierderile datorate fluctuatiei cursului valutar si devalorizarii leului; daune provocate de ntreruperea activitatii, ca urmare a producerii unui risc asigurat: frauda, bancruta frauduloasa si reauacredinta a beneficiarului contractului de credit; pierderi financiare datorate riscurilor produse nainte de intrarea n vigoare a politei; riscuri politice: razboi civil, revolutie, greve, tulburari sociale; pierderi rezultate din nerecuperarea sumelor de la clientii care nu au fost cuprinsi n asigurare, precum si din acordarea de credite peste plafonul de credit stabilit. La ncheierea contractului de credit, asiguratul trebuie sa ia urmatoarele masuri de prevedere: verificarea juridica a clientilor, instituirea garantiilor si ipotecilor n favoarea sa, verificarea solvabilitatii clientilor si girantilor etc; sa impuna clientilor obligatia acestora de a comunica, ntr-un anumit termen, orice modificare a conditiilor initiale; sa nstiinteze imediat asiguratorul atunci cnd obtine informatii privind imposibilitatea de plata, respectiv insolvabilitatea de plata, respectiv insolvabilitatea iminenta a clientului debitor;
145

sa aduca la cunostinta asiguratorului orice amnari sau modificari ale scadentelor de plata a ratelor de credit sau a termenelor de gratie convenite cu clientii. Asigurarea creditelor de investitii garanteaza plata furnizorilor de bunuri de investitii, de catre clienti, conform unui anumit plan de rambursare. Este o asigurare care se ncheie pe termen mediu si lung (n general, pna la 60 de luni). Polita cea mai utilizata este polita generala pe cifra de afaceri. Tranzactiile individuale se utilizeaza mai rar. Acest tip de asigurare se foloseste att la asigurarea exporturilor de bunuri, ct si al exportului de capital, sub forma de mprumuturi sau investitii de capital. n aceasta directie, o importanta dezvoltare a cunoscut-o asigurarea tranzactiilor de leasing. n anumite tari, aceasta forma de garantie cade n sarcina unor organisme guvernamentale. Asigurarea de cautiune este o forma de protectie prin care societatea de asigurari garanteaza ca debitorul si va ndeplini obligatiile legale sau contractuale pe care le are fata de creditor. De

fapt, cautiunea este un serviciu similar cu cel oferit de banci, cnd acestea garanteaza pentru clientii lor. Asigurarea de cautiune prezinta urmatoarele particularitati: creditorul este beneficiarul cautiunii, fiind cel protejat, iar debitorul (asiguratul) este responsabil de ndeplinirea obligatiilor dintre el si creditor, obligatiile fiind garantate prin cautiune; societatea de asigurari preia sarcina debitorului, atunci cnd garanteaza fata de beneficiar ndeplinirea de catre asigurat a obligatiunilor sale. Polita de cautiune reprezinta un document accesoriu al unui contract principal, care leaga debitorul de creditor. ntre asigurarile de credite si cele de cautiune exista similitudini si diferentieri, astfel: ambele polite reprezinta un mod de protectie mpotriva neexecutarii unor obligatii contractuale; n cazul asigurarii de credite, asiguratul este creditorul, fiind protejat mpotriva riscului de nerambursare a creditului de catre debitor, creditorul fiind de fapt si beneficiarul asigurarii; la asigurarea de cautiune, care de fapt este o garantie, asiguratul este debitorul (mpreuna cu asiguratorul are obligatia sa ramburseze mprumutul acordat de creditor), creditorul fiind beneficiarul cautiunii; polita de asigurare a creditelor se ncheie n baza Legii asigurarilor; polita de cautiune este reglementata de prevederile Codului Civil.
146

Tipuri de asigurari de cautiune a. Garantia executarii contractului n bune conditiuni. Garanteaza beneficiarului ndeplinirea la termen de catre asigurat a contractului, conform clauzelor contractuale; se utilizeaza, de obicei, n domeniul constructiilor. b.Garantia efectuarii corecte a platilor. Se refera la platile pe care asiguratorul va trebui sa le efectueze unor subantreprenori sau furnizori pentru plata fortei de munca sau livrarea unor produse, n cazul n care antreprenorul principal al constructiei se afla, de exemplu, n imposibilitatea de a realiza aceste plati. c. Garantia participarii la licitatie. n acest caz, se garanteaza ca debitorul, n cazul n care cstiga licitatia, va semna contractul pentru care a licitat si va pune la dispozitia beneficiarului garantiile de executare n bune conditiuni a contractului si de efectuare a platilor. d. Garantia pentru restituirea avansului. Este practicata n situatiile n care creditorul prefinanteaza debitorul prin plata unui avans, de fapt se garanteaza rambursarea sumei platite cu anticipatie, printr-o cautiune a carei valoare descreste proportional cu valoarea lucrarilor executate. e. Garantia pentru asigurarea serviciilor de ntretinere. Asigura protectie n cazul unei executii defectuoase sau al utilizarii unor materiale necorespunzatoare. Aceste tipuri de asigurari de cautiune se ncadreaza n categoria cautiunilor contractuale. n afara acestora, se practica si asigurari de cautiune noncontractuale, n care obligatiile debitorului fata de beneficiar, a caror ndeplinire este garantata prin cautiune, nu sunt de natura contractuala. De exemplu: garantiile pentru organele judecatoresti, garantiile pentru obtinerea de autorizatii sau garantii pentru ndeplinirea obligatiilor fata de diverse autoritati publice. Asigurarea de fidelitate reprezinta asigurarea drepturilor sau intereselor patrimoniale, fiind ncadrate n categoria asigurarilor

patrimoniale. Aceasta asigurare are ca scop acordarea protectiei unei societati, n calitate de asigurat mpotriva unor prejudicii aduse activelor sale, ca urmare a actelor necinstite sau frauduloase ale personalului, sau care administreaza o parte a acestora. Asigurarea de fidelitate are ca scop compensarea unui angajator pentru pierderile cauzate de necinstea angajatilor. Exemple elocvente n acest caz pot fi: casierul care sustrage bani din casieria societatii, vnzatorii care sustrag sau deterioreaza marfa din magazine etc.
147

Prin asigurarea de fidelitate, se despagubesc numai daunele propriu-zise, nu si pierderile de consecinta sau costurile efectuate de catre asigurator pentru determinarea nivelului pierderii propriu-zise. Politele de asigurare se pot emite individual sau pentru toti angajatii unei societati. Se extinde tot mai mult n domeniu practica prin care asiguratorii accepta ca ntr-o polita sa fie inclus ntregul personal al asiguratului, pentru o suma globala. Aceste polite se numesc floating insurance, deoarece suma este acoperitoare pentru ntregul grup. De regula, sunt acoperite toate pierderile ivite pe perioada asigurarii. Pentru ncheierea asigurarii individuale, angajatii completeaza cererea de asigurare, la care vor atasa si o fisa speciala individuala, n care se specifica datele personale de stare civila, proprietatile pe care le poseda, salariul, locul de munca anterior, situatia financiara (datorii, falimente, asigurari de viata). Din partea angajatorului sunt necesare detalii privind modul de recrutare si selectia personalului, referintele cerute pentru recrutare si verificarea acestora. Politele generale sunt practicate ndeosebi pentru asigurarea institutiilor financiare (banci comerciale, uniuni de credit etc.), dar si pentru companii din alte domenii. n unele institutii financiare, garantiile de fidelitate sunt obligatorii pentru asigurarea mpotriva riscurilor de frauda, furt, nselaciune, falsificarea bancnotelor etc. 6.3. Rolul Bancii de Export-Import a Romniei (EXIMBANKS. A.) n asigurarea si reasigurarea creditelor de comert exterior Banca de Export-Import a Romniei EXIMBANK-S.A. este o institutie specializata prin care se deruleaza activitati de sustinere a comertului exterior romnesc prin instrumente financiar-bancare si de asigurari specifice. EXIMBANK-S.A. si desfasoara activitatea n numele si n contul statului, precum si n nume si n cont propriu, realiznd pentru persoane juridice pe lnga operatiuni bancare specifice, asigurari si reasigurari ale operatiunilor de comert exterior romnesc. Printre obiectivele generale ale activitatii EXIMBANK-S.A. se enumera: asigurarea si reasigurarea creditelor de export pe termen scurt mpotriva riscurilor comerciale si de tara, care nu pot fi asigurate pe piata privata, constituita din cel putin doua societati de asigurare, persoane juridice straine si o societate persoana juridica romna;
148

asigurarea si reasigurarea creditelor de export pe termen mediu si lung mpotriva riscurilor comerciale si de tara; garantarea si/sau asigurarea si reasigurarea investitiilor romnesti n strainatate; asigurarea si reasigurarea creditelor destinate realizarii de bunuri si servicii pentru export mpotriva riscurilor politice si comerciale;

 asigurarea garantiilor de export si a operatiunilor de export n leasing; efectuarea diverselor operatiuni specifice activitatii de asigurare si reasigurare de credite, garantii si investitii pentru sprijinirea activitatii de export. Operatiunile de garantare, asigurare si reasigurare, desfasurate n numele si n contul statului, se acorda, de regula, n limita a 85% din valoarea contractelor de export. n functie de obiectivele politicii de comert exterior, prin hotarre a Guvernului, acest procent poate fi majorat. n legatura cu activitatea de asigurare, pentru sprijinirea exporturilor romnesti n numele si n contul statului, la EXIMBANK -S.A. se constituie urmatoarele fonduri: a. fondul pentru asigurarea si reasigurarea creditelor de export, a garantiilor de export, a operatiunilor de export n leasing si a investitiilor romnesti n strainatate; b. fondul pentru asigurarea si reasigurarea creditelor obtinute n vederea realizarii de bunuri si servicii destinate exportului. Fondurile mentionate sunt utilizate pentru plata despagubirilor privind angajamentele asumate, pe riscul statului, de catre EXIMBANKS. A., precum si pentru acoperirea costurilor de recuperare, n conformitate cu prevederile contractelor de asigurare si ale procedurilor aprobate de Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior. Sursele financiare de alimentare a fondurilor prevazute mai sus sunt: sumele nete care provin din primele de asigurare; sumele recuperate din asigurarea creditelor; sumele recuperate de la persoana juridica garantata; dobnda ncasata din fructificarea sumelor disponibile ale fondurilor; alte surse. Asigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu si lung, asigurarea investitiilor romnesti n strainatate si a garantiilor de export se
149

vor face n cadrul plafoanelor valorice, pe tari, stabilite de catre EXIMBANK-S.A. si aprobate de Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, n functie de politica Guvernului de promovare si sustinere a exportului si a investitiilor pe diferite piete. Cu precadere, EXIMBANK-S.A. reasigura, pe piata internationala , riscurile preluate. Pe baza normelor proprii aprobate de consiliul de administratie, EXIMBANK-S.A. poate realiza si alte operatiuni de asigurari si reasigurari de credite n contul propriu. Orice exportator romn se poate asigura la EXIMBANK-S.A. Sunt primite n asigurare creante rezultate att din exportul de marfuri, ct si din executarea de lucrari n strainatate. n functie de dimensiunea protectiei pe care o ofera asiguratului, EXIMBANK-S.A. utilizeaza diferite tipuri de polite. Atunci cnd asigurarea protejeaza creditul pentru un singur cumparator sau o singura tranzactie, asiguratorul emite o polita specifica. Daca livrarile sunt permanente si se mentin la un anumit nivel, se foloseste polita tip revolving. Daca asigurarea cuprinde toate creditele acordate de un asigurat cumparatorilor sai externi, atunci asiguratorul utilizeaza polita globala. La EXIMBANK-S.A., asigurarea se ncheie pe baza cererii de asigurare, semnata de asigurat si care se depune cu cel putin 30 de

zile naintea datei la care urmeaza sa nceapa riscul asigurat. Prin data nceperii riscului se ntelege data semnarii contractului, respectiv data transmiterii proprietatii. Daca, n urma examinarii cererii de asigurare, asiguratorul ajunge la concluzia ca nu sunt ndeplinite conditiile necesare pentru acceptarea asigurarii, el poate sa-si asume angajamentul de a emite n numele si n contul statului polita de asigurare, pe masura ce sunt ndeplinite conditiile stabilite initial. n general, acest tip de asigurare se ncheie pentru contractele de export ce au ca obiect exporturi complexe, de produse cu ciclu lung de fabricatie. La EXIMBANK-S.A., nivelul primei de asigurare este diferentiat n functie de: tara cumparatorului; statutul juridic al cumparatorului; garantiile disponibile; durata fabricatiei; durata creditului; conditii de plata; procentul asigurat.
150

6.4. Atributiile si competentele Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior n asigurarea si reasigurarea creditelor de comert exterior Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, nfiintat prin Hotarrea Guvernului nr. 844 din 20 decembrie 1991, este organismul care examineaza si aproba operatiunile de asigurare si reasigurare a creditelor de comert exterior n numele si n contul statului. Riscurile ce vor fi acoperite prin asigurare sunt: a. Riscuri politice, cauzate de: dificultati si ntrzieri (mai mari de 180 de zile) n transferul banilor din tara cumparatorului, ca urmare a unui moratoriu general, privitor la datoria externa, declarat de guvernul din tara cumparatorului sau de guvernul unei terte tari, prin intermediul careia plata trebuie efectuata; orice alte actiuni ale guvernelor straine, ce mpiedica ndeplinirea contractului de export sau determina ntrzieri n transferul banilor; razboi, razboi civil si alte evenimente asimilate, n afara Romniei, ce mpiedica ndeplinirea contractului de export; retragerea sau nerennoirea licentei de export sau impunerea unor restrictii la export dupa data nceperii riscului; toate riscurile privind cumparatorii publici (prin cumparatori publici sunt ntelese acele entitati ce nu pot fi declarate n stare de faliment); toate pierderile rezultate din imposibilitatea de a institui proceduri legale n tara cumparatorului. b. Toate riscurile privind cumparatorii (altele dect cele prezentate mai sus), rezultnd din tranzactii care nu fac obiectul asigurarii de credite pe termen scurt de catre reasiguratori privati, dar pe care Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior le accepta individual pentru asigurarea n numele si n contul statului. c. Riscurile de tipul catastrofelor naturale, n tara cumparatorului si care determina nendeplinirea contractului de export. d. Alte riscuri, care nu sunt reasigurate de catre reasiguratori privati.

Comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior stabileste plafoane valorice, n cadrul carora se vor desfasura si aproba operatiunile n numerar si n contul statului, pe baza clasamentelor de risc de tara, elaborate de catre Banca de ExportImport a Romniei (EXIMBANK- S.A.).
151

7. ASIGURARILE MARITIME SI FLUVIALE 7.1. Conceptul de avarie Ca ramura a asigurarilor de bunuri, asigurarile maritime si fluviale au rolul de a asigura protectie pentru: nave si celelalte ambarcatiuni, ncarcaturile acestora si instalatiile folosite n porturi. n timpul operatiunilor de ncarcare, descarcare, trasbordare si transport, precum si n timpul stationarilor intermediare, exista riscul producerii unor pagube generate de: uragan, incendiu, furtuna, explozii la bordul navei, naufragiu, esuare, ciocnire ntre doua nave (abordaj) si ciocnirea navei cu un corp fix sau plutitor, altul dect o nava (coliziune). Aceste evenimente sunt provocate de cauze independente de vointa oamenilor, respectiv, de forta majora. nsa, pot aparea pagube la nava si ncarcatura din cauza neglijentei echipajului navei sau ca urmare a fraudelor savrsite de comandant sau de echipaj, precum si alte acte ilegale comise fara ncuviintarea armatorului. n sfrsit, pot surveni pagube care sunt determinate de persoane straine de nava respectiva. Pagubele nregistrate n urma producerii unor astfel de evenimente sunt denumite avarii. Prin avarie se ntelege o pierdere materiala sau o degradare a unui obiect, indiferent de marimea si de cauza acesteia. Avaria poate sa fie: a. totala n cazul scufundarii unei nave sau al aruncarii n mare a ncarcaturii; b. partiala n cazul deteriorarii unor instalatii de pe nava, al luarii de catre valuri a unor obiecte aflate la bord, deteriorarea unei parti din ncarcatura n urma patrunderii apei de mare n cala sau a izbucnirii unui incendiu pe nava etc. n notiunea de avarie, sunt incluse si cheltuielile efectuate pentru salvarea navei si a ncarcaturii. Asadar, se disting: avarii-pagube (pierderi) si avarii-cheltuieli. Din punct de vedere al asigurarilor, se face distinctie ntre avaria particulara si avaria comuna sau generala. Avaria particulara se caracterizeaza prin aceea ca paguba materiala este consecinta directa a fortei majore (furtuna, incendiu, esuare etc.), a unei greseli de navigatie (abordaj, coliziune etc.), a viciilor proprii bunurilor respective (de exemplu, autoaprinderea).
152

Avaria particulara are un caracter accidental si nu deliberat, fiind efectul unor riscuri produse independent de vointa oamenilor. Avaria comuna sau generala se caracterizeaza prin aceea ca paguba reprezinta un sacrificiu sau o cheltuiala exceptionala efectuata de comandantul navei, n mod intentionat si rational, pentru salvarea de la pericolul care ameninta interesele tuturor celor ce participa la expeditia maritima. Avaria comuna se refera exclusiv la transportul maritim, nu si la cel aerian sau pe uscat. Pentru ca o paguba sau o cheltuiala sa fie considerata avarie comuna, trebuie ndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) paguba (sacrificiul) sau cheltuiala exceptionala sa fie rezultatul unei actiuni intentionate a comandantului, iar masura luata sa fie rationala; b) actiunea sa aiba ca scop salvarea att a navei, ct si a ncarcaturii acesteia;

c) actiunea sa aiba loc ntr-o situatie exceptionala si nu n conditii normale de navigabilitate; d) sacrificiul sa fie real, respectiv sa nu fie aruncate peste bord obiecte considerate ca fiind lipsite de valoare. Pierderea suferita va fi considerata avarie comuna numai daca este rezultatul direct al masurilor luate de comandant si nu al unor factori independenti de vointa acestuia. Totodata, masurile ntreprinse de comandant trebuie sa fie rationale si pe deplin justificate. Astfel, cheltuielile antrenate se deconteaza numai n conditiile adoptarii solutiei celei mai rationale. Stabilirea avariei daca este particulara sau comuna prezinta importanta deoarece decontarea pagubelor se efectueaza n functie de natura avariei. n afara riscurilor obisnuite cuprinse n asigurare, care pot provoca pierderea navei sau a ncarcaturii, sunt riscuri a caror cuprindere n asigurare necesita o prima suplimentara. n aceasta situatie sunt pierderile provocate de confiscarea marfurilor sau a navei de catre autoritatile unui stat, razboi, conflicte sociale, actiuni de piraterie etc. si, n general, acele pagube care nu au fost provocate de naufragiu sau de accidente petrecute n timpul transportului. Nu se acorda despagubiri n cazuri de furt, autoincendiere si luarea de valuri a ncarcaturii aflate pe punte. n afara de acestea, exista riscuri neasigurabile, chiar cu o prima suplimentara. Din aceasta categorie fac parte pierderile provocate de: natura marfii (fermentare, rncezire), dol, neglijenta crasa a asiguratului sau a reprezentantilor sai, actiunea
153

insectelor si rozatoarelor, ntrzieri n livrarea ncarcaturii, scaderea preturilor, pierderi normale n timpul transportului (de exemplu, uscare sau evaporare) etc. Referitor la avaria comuna, pe piata internationala sunt unanim recunoscute Regulile York Anvers 1974, care completeaza uzantele si legislatiile nationale (locale) si care au un caracter general. Aceste reguli nu sunt obligatorii, fiind deci facultative. Ele devin norme obligatorii numai atunci cnd partile unui contract de transport sau de asigurare au convenit astfel. Regulile York-Anvers 1974 nu cuprind norme procedurale, nu stabilesc instantele competente si atributiile lor n aceasta materie. De aceea, ce nu este reglementat de reguli se completeaza prin aplicarea legii locului (locus reget actum), unde se ntocmeste actul de avarie comuna. Avaria comuna este reglementata n mod diferit de daunele provocate de evenimentele ntmplatoare, care pot surveni n cursul unui transport maritim. De aceea, riscul de a contribui la avaria comuna este si el asigurabil. n asigurari, o avarie comuna se prezinta sub forma de contributie la avaria comuna. Spre deosebire de avariile particulare, care se despagubesc indiferent de valoarea asigurata, contributia la avaria comuna nu se acopera dect n proportie cu aceasta valoare. De exemplu, daca valoarea asigurata este egala sau superioara valorii contributive, asiguratorii despagubesc contributia n ntregime. Contributia la acoperirea pagubelor si a cheltuielilor efectuate n mod deliberat de catre comandant, pentru salvarea att a navei ct si a ncarcaturii, este consemnata n documentul Obligatie/angajament de contributie la avaria comuna. Acesta se solicita de comandantul navei, nainte de preluarea marfurilor, si prevede obligatia depunerii unei garantii de avarie comuna, din care urmeaza sa se acopere contributia ncarcaturii la

avaria comuna. De regula, daca obligatia de contributie este semnata si de asiguratorul ncarcaturii, armatorul renunta la solicitarea garantiei. Estimarea pagubelor (sacrificiilor) si a cheltuielilor admise n avaria comuna, precum si repartizarea acestora ntre partile interesate se efectueaza de catre specialisti, experti n materie, denumiti dispasori. Documentul de lichidare a avariei comune, ntocmit de acesti experti, se numeste dispasa. n transporturile maritime, pierderea vizeaza att nava, ct si ncarcatura si poate sa fie partiala sau totala. Pierderea totala poate sa fie reala sau prezumata. Pierderea totala reala este considerata atunci cnd o nava este disparuta, complet distrusa sau att de avariata, nct
154

costul unei eventuale reparatii ar depasi valoarea comerciala a navei. Pierderea totala prezumata este atunci cnd nava exista si poate fi salvata si reparata, dar implica cheltuieli extrem de mari, care ar depasi valoarea asigurata a navei. n practica asigurarilor se foloseste o clauza care prevede dreptul asiguratului de a considera nava pierdere totala prezumata, atunci cnd valoarea reparatiilor depaseste 3/4 din valoarea reala sau din valoarea de asigurare a navei. 7.2. Asigurarea navelor maritime si fluviale (CASCO) Aceasta forma de asigurare, denumita si casco maritim, cuprinde navele comerciale, navele de pescuit si alte ambarcatiuni, precum si utilaje si instalatii plutitoare asimilate navelor, cum sunt remorcherele, macaralele plutitoare, salupele, slepurile etc. Asigurarea se poate ncheia n una din urmatoarele conditii: a. Pierdere totala acopera pierderea totala a navei, cheltuielile de salvare si alte cheltuieli decurgnd din aceasta. b. Pierdere totala si avarii acopera pierderea totala a navei, pierderile si avariile la nava, precum si contributia la cheltuielile de avarie comuna si salvare. c. Pierdere totala si avarie comuna acopera pierderea totala a navei, precum si contributia la cheltuielile de avarie comuna si salvare. d. Pierdere totala, avarie comuna si raspundere pentru coliziuni acopera pierderea totala a navei, contributia la cheltuielile de avarie comuna si de salvare, raspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalatii portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare si cheltuielile decurgnd din acestea. e. Pierderea totala, avarii si raspundere pentru coliziuni ofera cea mai larga protectie asiguratului, acoperind: pierderea totala, pierderile si avariile la nava, contributia la cheltuielile de avarie comuna si salvare, raspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei asigurate cu alte nave, instalatii portuare sau alte obiecte fixe ori plutitoare si cheltuielile decurgnd din acestea. Asigurarea ncheiata n una din aceste conditii poate fi extinsa pentru a acoperi inventarul existent pe nava, cheltuielile de exploatarea navei, precum si riscurile de razboi si greve. Despagubirea. n baza asigurarii ncheiate n una din conditiile de mai sus, asiguratorul acorda despagubiri pentru: cutremur de pamnt, eruptie vulcanica sau trasnet;
155

incendiu, explozie; piraterie, furt comis de catre persoane din afara navei; coliziune, abordaj;

 accidente la ncarcare, descarcare; masuri de prevenire sau de micsorare a pericolului, masuri de salvare; cheltuieli reprezentnd contributia la avaria comuna etc.; Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru: uzura normala, defecte ascunse; pagube produse de fortarea ghetii, cu exceptia spargatoarelor de gheata; pierderi de vieti omenesti, daune corporale sau mbolnaviri; pagube indirecte, cum ar fi pierderea venitului pentru ntrzierea transportului, chiar daca sunt ca urmare a unui risc cuprins n asigurare; pierderi si avarii la inventarul navei. Suma asigurata. Nava se asigura pentru suma declarata de asigurat si agreata de asigurator. Aceasta nu trebuie sa fie inferioara valorii de nlocuire sau sa depaseasca valoarea din nou a unei nave similare la data ncheierii asigurarii. Pentru cazul de pierdere totala, la suma asigurata a navei, se poate asigura suplimentar pna la 25% din valoarea navei, din considerentul ca potrivit conjuncturii pietei, valoarea navei poate creste ntre timp. Asigurarea casco maritim se poate ncheia pentru o singura calatorie bine precizata sau pentru toate calatoriile pe care urmeaza sa le efectueze nava, ntr-o anumita perioada de timp, de regula, un an. n general, se foloseste ultima varianta. Constatarea si determinarea daunei se efectueaza de catre comisarii de avarie, cnd nava se afla n strainatate si de catre agentii proprii, la napoierea navei n tara. mprejurarile n care s-a produs dauna rezulta din jurnalul de bord, n care sunt trecute cronologic toate situatiile n care s-a aflat nava n timpul voiajului. Raspunderea asiguratorului pentru fiecare paguba la nava se limiteaza la suma asigurata. n caz de pierdere totala reala sau constructiva, ori de disparitie a navei, drept despagubire se plateste suma asigurata a acesteia, precum si suma asigurata suplimentar. Se considera pierdere totala constructiva a navei atunci cnd costul repunerii navei n stare de folosinta depaseste mai mult de 3/4 din suma asigurata a acesteia.
156

Nava se considera disparuta, daca, timp de 180 de zile de la ultima stire primita de la aceasta, nu s-a mai obtinut nici o informatie cu privire la existenta ei. n caz de avarie, drept despagubire se plateste cuantumul pagubei, fara scaderea uzurii. Cuantumul pagubei este egal cu costul reparatiilor la partile sau piesele avariate sau cu costul de nlocuire al acestora, din care se scade valoarea eventualelor componente recuperate sau valorificate ca deseuri. La stabilirea despagubirilor datorate de asigurator se aplica fransiza. Avariile navei se despagubesc numai n cazul n care cuantumul pagubei depaseste fransiza deductibila pe eveniment. Fransiza nu se aplica n cazurile de avarie comuna si de coliziune cu alte nave, instalatii portuare ori alte obiecte fixe sau plutitoare. Pentru astfel de pagube, raspunderea asiguratorului se limiteaza la 3/4 din suma asigurata pe eveniment. 7.3. Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim si fluvial (CARGO) Asigurarea tip cargo cuprinde bunurile care fac obiectul

transportului extern si se ncheie pentru valoarea bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, vamale si alte cheltuieli. Asigurarea cargo vizeaza despagubirea daunelor produse ca urmare directa a riscurilor ntmplatoare ale transportului. n functie de aceasta, n practica internationala, se aplica conditiile de asigurare A, B si C. Asigurarea ncheiata n conditia A acopera, cu unele exceptii, toate riscurile de pierdere si avariere a bunului asigurat. Asigurarea ncheiata n conditia B acopera, cu aceleasi exceptii de mai sus, pierderile si avariile bunurilor asigurate, cauzate de: cutremur de pamnt, eruptie vulcanica sau trasnet; incendiu sau explozie; coliziunea, esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei; sacrificiul n avarie comuna; luarea de valuri, intrarea apei n nava; descarcarea marfii ntr-un port de refugiu. Asigurarea ncheiata n conditia C acopera pierderile si avariile la bunurile asigurate, cauzate de: incendiu sau explozie; coliziunea, esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei; sacrificiul n avarie comuna; descarcarea marfii ntr-un port de refugiu.
157

Pe lnga asigurarea impusa de una din conditiile A, B sau C, contractul de asigurare tip cargo mai poate sa prevada suplimentar urmatoarele conditii: riscuri de furt, jaf si nelivrare, riscuri de depozitare, riscuri de razboi, si riscuri de greve. Cu toate acestea, asigurarea nu acopera pierderile, avariile si cheltuielile cauzate de: comportarea voit necorespunzatoare a asiguratului; uzura normala; pierderea normala de bunuri asigurate; ntrzieri, chiar daca acestea sunt determinate de un risc asigurat; insolvabilitatea sau nendeplinirea obligatiilor financiare de catre proprietari, administratori, navlositori sau operatori ai navei. Suma asigurata cuprinde: a) valoarea bunurilor trecuta n factura sau, n lipsa acesteia, valoarea de piata a bunurilor n momentul ncheierii asigurarii la locul de expediere; b) costul transportului, al asigurarii, precum si alte costuri necuprinse n valoarea facturii; c) taxe si cheltuieli vamale; d) o supraasigurare de 10% din valoarea bunului, pentru acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevazute la ncheierea asigurarii. Durata asigurarii. Potrivit clauzelor internationale, opereaza principiul duratei transportului de la depozit la depozit. Aceasta nseamna ca marfurile sunt asigurate din momentul n care au parasit depozitul sau magazia din localitatea de expeditie, mentionata n contract, si continua pe toata durata transportului, inclusiv a transbordarilor, pna cnd sunt descarcate de pe nava n portul de destinatie. Rezulta ca raspunderea asiguratorului ncepe n momentul n care bunul asigurat paraseste depozitul indicat n contractul de asigurare, pentru a fi transportat, si nceteaza atunci cnd bunul transportat este livrat la depozitul destinatarului. Locul asigurarii este oriunde se afla bunul asigurat, pe toata durata asigurarii.

Asiguratul are obligatia sa-l anunte pe asigurator ori de cte ori intervin elemente noi, necunoscute de asigurator n momentul ncheierii asigurarii, cum ar fi: schimbarea rutei, a locului de transbordare sau de destinatie, ntrzieri n expedierea ncarcaturii, ncarcarea unor marfuri pe puntea navei n loc de hambare etc. Contractul este lovit de nulitate, n cazul n care asiguratul a ascuns o serie de elemente pe care, daca le-ar fi cunoscut, asiguratorul nu ar fi acceptat asigurarea respectiva sau ar fi stabilit conditii de asigurare limitative.
158

Marimea daunei se determina n functie de urmatoarele elemente: valoarea bunurilor distruse n ntregime; volumul cheltuielilor ocazionate de reconditionarea bunurilor avariate partial; volumul cheltuielilor efectuate pentru salvarea bunurilor si pastrarea celor ramase. Din suma acestora se scad: valoarea bunurilor recuperate si care mai pot fi valorificate; fransiza stabilita potrivit conditiilor de asigurare. Pentru acordarea despagubirii, dauna trebuie sa fie constatata, stabilindu-se cauzele si marimea acesteia. Constatarea daunei se face de catre comisarul de avarie, care ntocmeste un raport de expertiza denumit certificat de avarie. Acesta specifica att detaliile transportului, ct si cauza si marimea daunei. Pretentiile pentru despagubire se emit pe baza documentului de constatare a daunei, iar dreptul de ncasare a despagubirii se obtine pe baza prezentarii documentului de transport (conosament), a facturii si politei de asigurare. Drepturile si obligatiile mentionate n polita de asigurare pot fi transmise altei persoane prin andosare. 7.4. Asigurarea reciproca a raspunderii armatorilor n asigurarile maritime, aceasta reprezinta o forma a asigurarii reciproce sau mutuale, prin care asiguratii (armatorii) constituie un fond comun din cotizatiile pe care le platesc n calitate de membri ai unei asociatii de asigurare mutuala, numita Club P&I. Din acest fond se acopera daunele suferite de membrii asociatiei respective. Protectia oferita de un Club P&I este mutuala, adica membrii sai sunt n acelasi timp si asigurati si asiguratori. Fiecare armator, membru al unui astfel de club, contribuie la acoperirea daunelor suferite de alti membri ai clubului si, la rndul sau, beneficiaza de contributiile celorlalti membri, la acoperirea propriilor daune. n cadrul clubului P&I, contributia initiala a membrilor asociati este revizuibila. Daca la sfrsitul anului se dovedeste ca aceasta contributie este subdimensionata, membrii clubului achita o contributie suplimentara. Cluburile utilizeaza veniturile realizate (din cotizatii, plasamente si din reasigurari acceptate) pentru acoperirea cheltuielilor lor (despagubiri, cedari n reasigurare, cheltuieli de administratie).
159

Daca protectia oferita de societatile de asigurare este limitata ca valoare, protectia oferita de clubul P&I este nelimitata (exceptnd acoperirea n caz de poluare cu titei, care este limitata la 500 milioane USD). Cluburile P&I acopera riscurile care nu sunt acceptate de societatile de asigurare, si anume: lipsuri si avarii constatate la descarcarea marfurilor de pe nava;

 contributia marfii la avaria comuna, atunci cnd aceasta nu s-a putut ncasa de la proprietarii marfurilor; amenzi aplicate navei pentru ncalcarile legilor vamale; daune cauzate obiectelor si instalatiilor portuare fixe sau plutitoare; cheltuieli pentru ridicarea epavei si care intra n obligatia armatorului; cheltuieli de carantina; fransizele avariilor particulare ramase n sarcina armatorului; contaminarea marfurilor; accidente de munca, spitalizare, decese si funeralii. Cluburile efectueaza investigatii privind: navlu, contrastalii, cheltuieli de salvare, reparatii necorespunzatoare, furnizare de combustibil de calitate inferioara, abuzuri savrsite de autoritatile portuare etc. Fiecare membru al clubului plateste cotizatia n avans, pentru acoperirea daunelor obisnuite, si cotizatii suplimentare, pentru acoperirea daunelor exceptionale. Cotizatiile sunt stabilite n functie de felul navei. Metoda de calcul a cotizatiei n avans este metoda costului arderii, conform careia se stabileste valoarea fiecarei flote, ce daune s-au platit n fiecare an, pe o perioada de cinci ani. La totalul daunelor platite n ultimii cinci ani se adauga: totalul daunelor n suspensie, potrivit estimarilor; un procent pentru inflatie; un procent pentru cheltuielile generale ale clubului. Totalul obtinut se mparte la numarul de tone (tonajul tuturor navelor nscrise n club) si se obtine costul mediu pe fiecare tona, care se ia n calcul la stabilirea cotizatiei n avans pe anul urmator. n cazul n care cotizatia n avans nu este suficienta pentru plata daunelor, se calculeaza cotizatia suplimentara. Dreptul de a primi despagubiri de la un club P&I l are numai armatorul membru al clubului respectiv, dupa ce el nsusi a achitat suma respectiva celui pagubit.
160

8. ASIGURARILE DE AVIATIE 8.1. Specificul asigurarilor n aviatie n aviatie, la fiecare contract de asigurare, se examineaza calitatile pilotului, tipul aparatului de zbor, dotarea electronica de la bord, aspectele geografice ale zborurilor, precum si scopul folosirii aparatului de zbor. Aparatele de zbor si riscurile implicate, luate fiecare n parte, sunt unice, dar nici unul nu este att de important ca expunerea permanenta la riscul de catastrofa. n evaluarea acestui risc, un rol important l au caracteristicile fizice ale avionului. Data fiind natura zborului, avionul este un aparat de constructie usoara, robusta si foarte sofisticata. Ingineria aviatica este deosebit de complexa, avnd n vedere conceptia, constructia si conditiile de functionare. Se poate constata ca avioanele sunt mult mai susceptibile la pierderi catastrofice dect orice alt vehicul terestru sau nava maritima. Accidentele aviatice au demonstrat ct de predispuse sunt avioanele la daune totale si ct de rapid, unele accidente, pot deveni catastrofe. Pe masura ce creste capacitatea de transport si se mbunatatesc parametrii de zbor (viteza si altitudine), creste frecventa accidentelor majore. Societatile de asigurare se confrunta cu o situatie mai complicata dect cazul pierderii catastrofice, si anume, numarul limitat de unitati

expuse riscului. Numarul avioanelor expuse la pierderi este relativ mic, n comparatie cu alte tipuri de bunuri (autoturisme, case etc.). De aceea, societatile de asigurare pentru aviatie nu dispun, pentru anumite clase de risc, de suficiente unitati expuse la risc, pentru a permite calcule statistice corecte, pe baza carora sa se stabileasca probabilitatea producerii riscului. Ca si n cazul asigurarilor maritime, societatile de asigurari trebuie sa se bazeze mai mult pe rationamente logice, dect pe o baza de date statistice. Societatilor de asigurari le-ar fi mai usor daca aparatele de zbor ar fi tipizate si usor clasificabile pe categorii de risc. Chiar si atunci cnd doua avioane sunt asemanatoare, varietatea factorilor de risc la care sunt expuse face ca asigurarea lor sa fie particularizata. Valoarea contractelor de asigurare este diferita de la un avion la altul, n functie de echipamentele electronice de bord si de sistemele de ghidare instalate. Valoarea contractelor de asigurare depinde foarte mult de abilitatea expertilor societatii de asigurari de a evalua ct mai corect
161

probabilitatea producerii riscului. Cele patru criterii majore de evaluare a riscului sunt: caracteristicile aparatului de zbor care urmeaza sa fie asigurat; abilitatile pilotului; considerente geografice; scopul n care urmeaza sa fie folosit aparatul de zbor. De regula, valoarea contractului de asigurare este determinata n functie de tipul aparatului de zbor si numarul de persoane care pot zbura n calitate de pasageri sau membri ai echipajului. Probabilitatea daunei totale depinde de vechimea aparatului, caracteristicile constructive si configuratia generala. Vechimea aparatului de zbor priveste att deteriorarea structurii sale, ct si uzura motoarelor. Fiecare aparat de zbor are propria lui durata de viata proiectata, ce poate varia de la ctiva ani la cteva decenii. Cunoasterea caracteristicilor constructive ale unui aparat de zbor este importanta nu numai n stabilirea probabilitatii de dauna, dar si n evaluarea reparatiilor necesare dupa o eventuala avarie a aparatului. n industria aviatica, diversitatea de tipuri constructive este mai mare dect n industria de automobile. De aceea, fiecare aparat reprezinta un unicat din punct de vedere al reparatiilor. La avioane cu structuri mai sofisticate, daune relativ minore pot necesita nlocuirea unui element structural ce implica costuri deosebite. Din acest motiv se prefera sa se declare o pierdere totala a aparatului de zbor, n cazul n care cheltuielile pentru reparatii devin excesiv de mari. Configuratia aparatelor de zbor determina modul de manevrare a aeronavelor. Practic, fiecare aparat de zbor prezinta propriile sale riscuri generate de specificul configuratiei sale. Faptul ca peste 70 % din accidentele produse n aviatia generala implica erori de pilotaj demonstreaza importanta deosebita a pilotilor. Acest procent justifica existenta societatii de asigurari la ncheierea contractelor de asigurare. Societatea de asigurari ia n calcul vrsta pilotului, starea sanatatii sale, experienta, precum si istoricul accidentelor anterioare. Astfel, privind vrsta pilotului, att celor foarte tineri, ct si celor mai n vrsta, li se vor solicita prime mai mari. n legatura cu starea de sanatate a pilotului, este importanta data ultimului control medical. De asemenea, cu ct examinarile medicale sunt mai recente, cu att ele sunt mai semnificative pentru societatea de asigurari. Avnd n vedere experienta pilotului, n cazul n care un pilot schimba aparatul de zbor cu unul nou, mult mai sofisticat, el

162

trebuie reatestat. Daca pilotul nu este reatestat imediat pentru noul aparat, atunci societatea de asigurari va impune limite de asigurare asupra numarului de ore de zbor sau poate limita acoperirea la zborurile efectuate numai ziua si pe timp favorabil. Elementele de referinta foarte importante n evaluarea expunerilor la daune sunt reprezentate de conditiile de teren, conditiile atmosferice si alti parametri geografici, ce impun amplasarea aeroporturilor si frecventa de zbor. n acest sens, amplasarea aeroportului are o semnificatie deosebita. Fiecare avion are o distanta minima necesara de rulare, att la decolare ct si la aterizare. Aceasta distanta se stabileste pentru un aeroport conventional, situat la nivelul marii, la o temperatura a aerului la sol de 15C. Pentru un aeroport situat la o anumita altitudine fata de nivelul marii, cu o temperatura a aerului la sol mai mare, distanta minima de rulare se modifica. Alti factori de influenta sunt fenomene atmosferice, cum ar fi: furtunile foarte puternice, tornadele, furtunile de nisip sau ploile cu grindina. Toti acesti factori contribuie la cresterea riscului de avarie a aparatelor de zbor. 8.2. Asigurarea aparatelor de zbor n functie de scopurile pentru care sunt utilizate, aparatele de zbor se clasifica n cinci categorii: Aeronave ale liniilor de transport aeriene. Acestea pot fi internationale, nationale sau regionale. Aceasta categorie este singura care ofera societatilor de asigurare baze de date credibile privind accidentele aviatice si cauzele care le-au generat. Totodata, acest sector al aviatiei dispune de un sistem de control exigent, ceea ce lipseste n general altor sectoare. Aceste controale cauta sa elimine ct mai multe riscuri de dauna si sa reduca frecventa de producere a pierderilor. Aeronave proprietate personala. Sunt folosite pentru rezolvarea unor probleme curente ale proprietarului, fie de afaceri, fie pentru agrement. La avioanele din aceasta categorie, riscurile mai semnificative sunt: piloti cu experienta de zbor redusa, echipare tehnica modesta, aparate de zbor ieftine, folosirea unor aeroporturi de dimensiuni relativ mici si care nu au dotarile tehnice performante ale marilor aeroporturi. Aeronave proprietate comerciala. n aceasta categorie intra avioanele care sunt n proprietatea marilor corporatii si care au doua caracteristici comune:
163

sunt folosite pentru a transporta angajati, asociati si persoane din conducerea companiei; sunt pilotate de profesionisti, angajati de catre corporatia care detine aceste avioane. Pilotii sunt autorizati pentru aviatia civila si zboara regulat, nsumnd mai multe ore de zbor pe luna. Corporatia care detine avioanele exercita un control aproape total asupra zborurilor. n consecinta, pentru societatile de asigurari, aparatele de zbor proprietate comerciala prezinta un interes deosebit. Statisticile privind accidentele la aceasta categorie de aparate de zbor sunt comparabile cu cele care apartin liniilor de transport aeriene. Ca urmare, primele de asigurare sunt mai mici dect pentru avioanele proprietate personala. Aeronavele de nchiriat. Aceste aparate au un scop comercial si sunt folosite pentru curse charter, ca taxiuri aeriene, pentru fotografieri la mare altitudine si alte activitati care au la baza obtinerea de profit. Tot din aceasta categorie fac parte aparatele de zbor care pot fi

nchiriate de catre piloti si cele destinate instruirii. Aparatele utilizate n scop comercial sunt folosite mai intens dect aparatele de zbor din celelalte categorii. Orele de zbor suplimentare contribuie la uzura mai accentuata a avioanelor si, deci, la cresterea riscului de accident. Totodata, experienta pilotilor variaza de la profesionisti cu multa experienta, angajati n curse charter pe distante mari, pna la ncepatori, care participa la cursuri de pilotaj. Experienta pilotului are mare importanta n stabilirea primelor de asigurare. n general, cotele primelor de asigurare pentru aparatele de zbor nchiriate sunt mai mari dect pentru aparatele de zbor din celelalte categorii. Aeronave speciale. n aceasta categorie intra avioanele utilitare folosite pentru tratarea culturilor agricole cu insecticide, realizarea de fotografii de la mica altitudine, supravegherea conductelor de petrol, vnatoare, stingerea incendiilor declansate n paduri etc. n evaluarea contractelor de asigurare trebuie sa se tina seama de specificul activitatii pentru care este folosit aparatul de zbor si de probabilitatea de risc pe care o implica activitatea respectiva. Ca si navele maritime, aparatele de zbor pot avea valori extrem de mari, fiind susceptibile la daune generate de erori umane sau de conditii meteorologice nefavorabile. Cu privire la riscurile asigurate, se disting doua categorii de asigurari: a.Toate riscurile, n timpul zborului, rularii la sol sau stationarii la sol. Aceasta este cea mai cuprinzatoare asigurare,
164

oferind protectie mpotriva oricarui risc, indiferent daca avionul se afla la sol sau n aer. n polita de asigurare, timpul de zbor este prevazut ca fiind perioada de timp n care avionul se afla n aer, imediat dupa decolare. Se poate considera ca moment initial, cel n care au fost pornite motoarele avionului pentru decolare, iar momentul final, cel al opririi motoarelor dupa aterizarea avionului. b. Toate riscurile n timpul stationarii la sol. Aceasta asigurare preia riscurile care pot aparea la sol, atunci cnd avionul nu se afla n miscare sau cnd se misca prin alte mijloace dect prin propria forta de propulsie (avionul este tractat sau mpins de un vehicul atunci cnd este scos sau introdus n hangar). Unele societati de asigurare prefera conditia Toate riscurile n afara timpului de zbor. n polita de asigurare se mentioneaza: tipul aparatului de zbor; sistemul de propulsie; echipamentul de bord pentru navigare si transmisiuni radio. O persoana sau o companie care detine o polita de asigurare si obtine un alt avion beneficiaza de continuarea asigurarii, cu conditia sa anunte aceasta modificare, n termenul precizat de catre societatea de asigurari. Astfel, clauzele contractuale existente se extind si asupra noului aparat de zbor. Suma de asigurare pentru noul aparat nu va depasi valoarea reala a acestuia. Privitor la excluderi n asigurare, se mentioneaza: a. Uzura (deteriorarea treptata). Polita de asigurare exclude pierderea sau avarierea aparatului de zbor generate de uzura normala (deteriorare treptata ), nghet, defectiuni ascunse ale partilor mecanice si electrice. b. Rotile si parbrizele. n asigurare, rotile sunt acoperite numai n cazuri de furt, vandalism sau alte evenimente care sunt prevazute n

contractul de asigurare. Societatea de asigurari nu va plati pentru parbrizele care se sparg ca urmare a nghetarii lor si nici pentru explozia anvelopelor rotilor atasate trenului de aterizare. Totusi, daca n urma spargerii parbrizului se produce un accident soldat cu avarierea aparatului de zbor, societatea de asigurari va despagubi pagubele produse, inclusiv parbrizul. c. Deturnarea aeronavei. Asigurarea aeronavei nu acopera cazul de deturnare sau furt al avionului de catre o persoana care are
165

drept legal de utilizare, conform unui contract de nchiriere, de vnzare conditionata, de vnzare n rate sau alte ntelegeri legale. d. Razboi, confiscare. Asigurarea aeronavei exclude orice pierdere sau avariere n caz de razboi declarat sau nedeclarat, de invazie, de rebeliune sau de capturare si retinere de catre un guvern. Pentru evaluarea daunelor, se folosesc metodele: estimare n functie de valoarea agreata; estimare n functie de valoarea reala. Valoarea agreata reprezinta valoarea asupra careia au cazut de comun acord cele doua parti ale contractului de asigurare. Aceasta valoare este mentionata n polita de asigurare, ca limita a daunelor care pot fi acoperite prin asigurarea respectiva. Evaluarea pe baza valorii reale se caracterizeaza si ea printr-o limita de asigurare. De aceasta data, societatea de asigurari nu este de acord ca limita de asigurare sa fie reprezentata de valoarea reala a aparatului de zbor, ci de limita precizata n polita de asigurare pentru fiecare risc n parte. n cazul producerii unei daune totale, despagubirea depinde de metoda folosita pentru evaluare. Daca asigurarea este ncheiata pe baza valorii agreate, atunci despagubirea se va face pna la limita agreata, indiferent de valoarea de piata a aparatului de zbor n momentul producerii accidentului. Daca asigurarea este ncheiata pe baza valorii reale, atunci aceasta valoare se stabileste n momentul accidentului si poate fi mai mica dect limita specificata n polita de asigurare. n cazul producerii unei daune partiale, se au n vedere situatiile: situatia n care reparatiile sunt efectuate de catre compania care are n proprietate avionul asigurat; situatia n care reparatiile sunt efectuate de catre o alta companie. Daca reparatiile sunt efectuate chiar de catre asigurat, atunci societatea de asigurari plateste pentru materialele folosite si pentru salariile lucratorilor, nsa fara a lua n considerare orele suplimentare. Daca reparatiile sunt executate de catre o alta companie, atunci se plateste costul efectiv al reparatiilor (excluzndu-se orele suplimentare) si cheltuielile de transport. n acest fel, se achita n ntregime nota de plata a reparatiilor, mai putin fransiza si orele suplimentare. Atunci cnd costul reparatiilor depaseste valoarea aparatului de zbor, dauna se considera pierdere totala constructiva. n anumite situatii, cnd se
166

repara aparate de zbor vechi, pentru care nu exista piese de schimb, costul reparatiilor depaseste valoarea aparatului de zbor. n general, politele de asigurare contin clauza prin care nu se acorda despagubiri care depasesc valoarea pierderii totale a aceluiasi aparat de zbor. Cheltuielile cu reparatia aparatelor de zbor cu o anumita vechime sau ceva mai ieftine sunt practic imposibil de acoperit. Pentru

a rezolva situatia, se aplica despagubirea partilor componente, bazata pe valoarea relativa procentuala a componentelor respective. De exemplu, daca repararea unui motor reprezinta 15% din costul total, atunci societatea de asigurari va plati repararea lui cel mult 15% din valoarea totala asigurata pentru aparul de zbor. n multe cazuri, polita de asigurare contine o clauza care stipuleaza faptul ca societatea de asigurari poate nlocui aparatul distrus cu unul similar, de aceeasi calitate. Daca aparatul de zbor a fost nlocuit sau daca societatea de asigurari a platit despagubiri pentru pierderea totala, atunci societatea de asigurari are dreptul sa preia ceea ce se mai poate recupera din aparatul distrus. Fransiza aplicata la asigurarea aparatelor de zbor are o valoare fixa pentru pagubele produse la sol si o valoare procentuala pentru pagubele produse n zbor. Fransizele pentru aeronavele nchiriate sunt mai mari dect pentru aparatele de zbor proprietate personala. Aparatele de zbor mari, cu mai multe motoare si care folosesc piloti experimentati, se asigura fara a aplica fransiza. Reparatiile la astfel de aeronave costa foarte mult si nu s-ar obtine avantaje semnificative, daca s-ar introduce fransize deductibile n politele de asigurare. 8.3. Asigurarea de raspundere civila n aviatie 8.3.1. Asigurarea de raspundere civila a proprietarului sau a utilizatorului unei aeronave Raspunderea civila a proprietarului sau operatorului unui aparat de zbor se determina n functie de legislatia existenta n statul n care s-a produs accidentul si n conformitate cu tratatele internationale care reglementeaza acest aspect. Asigurarea de raspundere civila n aviatie ofera detinatorului politei de asigurare protectie mpotriva reclamantilor care au suferit vatamari corporale sau daune. Se practica urmatoarele tipuri de asigurari:
167

a. Asigurarea de raspundere civila pentru vatamari corporale suferite de alte persoane dect pasagerii. Acest tip de asigurare ofera protectie celui asigurat pentru raspunderea legala n cazul producerii unor vatamari corporale, mbolnaviri, a stresului psihic sau decesului persoanelor aflate la bord, altele dect pasagerii. Acestea trebuie sa fie rezultatul direct al accidentului aviatic pentru care sunt raspunzatori proprietarii aparatului de zbor si cei care l exploateaza si ntretin. b. Asigurarea de raspundere civila pentru vatamari corporale suferite de pasageri. Se aplica pentru prejudicii aduse pasagerilor n caz de accident n timpul decolarii avionului, n timpul zborului si n momentul aterizarii. c. Asigurarea de raspundere civila pentru avarierea bunurilor. Avarierea bunurilor trebuie sa fie cauzata de un accident aviatic, de detinerea n proprietate a unui aparat de zbor, de folosirea si ntretinerea lui. Exista nsa si excluderi. Dintre acestea cele mai importante sunt: folosirea terenurilor de aterizare neautorizate, cu exceptia cazurilor de forta majora; vatamari corporale intentionate, cu exceptia cazului n care se ncearca prevenirea deturnarii avionului. n asigurarea de raspundere civila, societatea de asigurari impune anumite limite, ce sunt stabilite pentru fiecare tip de pierdere n parte. De exemplu: vatamari corporale suferite de alte persoane dect pasagerii: 500.000 UM/persoana;

1.000.000 UM/eveniment; vatamari corporale aduse pasagerilor: 500.000 UM/persoana; 1.500.000 UM/eveniment; avarierea bunurilor: 1.000.000 UM/eveniment. nsa, se poate face un contract de asigurare care sa contina o singura limita, a carei valoare se obtine prin cumularea valorilor limitelor individuale. Datorita riscului de pierdere totala a aparatului de zbor, multe corporatii, operatori si linii aeriene de transport considera o necesitate cumpararea unor asigurari cu limite ct mai mari. n anumite situatii, aceste limite se obtin prin adaugarea la contractele de asigurare de baza a unor contracte aditionale.
168

Odata cu asigurarile de aviatie, se pot ncheia si unele asigurari complementare. Dintre acestea, cele mai importante sunt asigurarea medicala si asigurarea de raspundere civila asumata. La asigurarea medicala, despagubirile se acorda indiferent cine poarta raspunderea legala pentru accidentul aviatic. Pentru societatea de asigurari, asigurarea medicala este deosebit de utila, deoarece persoanele care au suferit vatamari corporale ntr-un accident aviatic si carora li s-au platit cheltuielile medicale nu mai au motiv sa dea n judecata pe cei responsabili de producerea accidentului aviatic. Asigurarea de raspundere civila asumata este specifica asigurarilor aviatice. Astfel, n caz de accident aviatic, daca o persoana si pierde viata, vederea sau membrele, societatea de asigurari va plati supravietuitorului sau nsotitorului o despagubire, care nu depaseste limita stabilita prin contract. Aceasta impune, ca acela care primeste despagubirea sa se angajeze, n scris, ca nu va da n judecata asiguratorul. 8.3.2. Asigurarea de raspundere civila pentru aeroporturi Aceasta este, de fapt, o asigurare standard de raspundere civila, adaptata specificului activitatii unui aeroport. Totodata, ea vizeaza si activitatea acelor firme care desfasoara activitati pe aeroport, legate de existenta si exploatarea aparatelor de zbor. Firmele n cauza sunt denumite prestatori de servicii aviatice si efectueaza activitati, cum ar fi: vnzari de aparate de zbor, reparatii si ntretinere pentru aparate de zbor, nchiriere de avioane pentru cursele charter, vnzare de piese de schimb si combustibil, nchirierea spatiilor din hangare. Pe un aeroport, expunerile la risc sunt multiple. De exemplu, accidentele provocate de utilizarea ascensorului sau scarii rulante si accidentele produse de autovehiculele din zona aeroportului. Alte accidente pot fi cauzate de factori ce tin de calitatea constructiei aeroportului, de calitatea operatiunilor ce se desfasoara pe un aeroport si de calitatea produselor oferite de bazele aeriene. Deoarece activitatile desfasurate pe un aeroport pot conduce la numeroase si variate accidente, pentru o acoperire ct mai completa, se folosesc urmatoarele categorii de polite de asigurare: asigurarea tip A vatamari corporale si raspundere civila pentru avarierea bunurilor;
169

asigurarea tip B raspundere civila pentru vatamari corporale;

 asigurarea tip C cheltuieli medicale. Fiecare polita de asigurare de raspundere civila a aeroporturilor va contine n mod explicit o clauza de limitare a raspunderii la activitatile de deservire a aeroportului. Activitatile de deservire a aeroportului reprezinta toate operatiile de ntretinere sau exploatare care se efectueaza n incinta unui aeroport sau heliport. Pe lnga excluderile existente la o polita de asigurare standard de raspundere civila, politele adaptate la specificul aeroporturilor contin n plus urmatoarele excluderi: vatamari corporale sau avarieri ale bunurilor produse n timpul unor activitati de antrenament efectuate n afara celor destinate membrilor echipajelor de zbor; prejudicii cauzate de zgomotul excesiv al avioanelor, mai ales n timpul decolarilor si aterizarilor. 8.4. Conventii si organizatii internationale Transporturile aeriene si asigurarile de aviatie fac obiectul unor tratate internationale bilaterale si multilaterale, care se refera n principal la navigatia si siguranta aeriana, precum si la raspunderea operatorilor aerieni fata de terti. La nceput, asigurarile de aviatie au fost considerate asigurari de accidente, dar, ulterior, datorita complexitatii lor si a diversitatii nevoilor de protectie, au devenit o categorie distincta. Cea mai importanta dintre conventiile internationale privind transporturile aeriene internationale este Conventia de la Chicago, din anul 1944, agreata de cele mai multe tari si prin care tarile semnatare se obliga sa acorde dreptul de survol n anumite cazuri expres mentionate. Ca urmare a acestei conventii a fost nfiintata Organizatia Internationala a Aviatiei Civile (International Civil Aviation Organisation) pe scurt ICAO sau OACI. De la nceput, scopul acesteia a fost supravegherea si rezolvarea problemelor legate de traficul aerian international. De-a lungul timpului, datorita interdependentelor obiective dintre tarile participante la traficul aerian, fiecare si-a adaptat legislatia la normele internationale n materie. Astfel, n reglementarile nationale, se ntlnesc prevederi referitoare la dreptul de survol, siguranta zborului etc.
170

Odata cu evolutia din punct de vedere tehnic a aparatelor de zbor, precum si cu cresterea standardelor privind securitatea zborurilor, Conventia a fost revizuita periodic. n anul 1997, OACI a initiat un Plan Global pentru Siguranta Zborurilor, cu scopul reducerii accidentelor aviatice printr-o activitate educationala specifica intensa. Preocupari similare au existat si n domeniul asigurarilor pentru crearea unor organisme menite sa uniformizeze practica asigurarilor n aviatie, sa colaboreze n domeniul statisticilor privind accidentele aviatice, al evaluarii daunelor, raspunderilor si altele. La 4 iunie 1934, a luat fiinta Uniunea Internationala a Asiguratorilor de Aviatie (International Union of Aviation Insurers IUAI). Obiectivele acestei organizatii au urmarit crearea unui punct de vedere comun privind interesele asiguratorilor internationali, n legatura cu asigurarile si reasigurarile de aviatie, de constituire a unui forum al membrilor care sa analizeze problemele legate de aviatie si riscurile spatiale si de circulatia informatiilor ntre membri. IUAI cuprinde societati de asigurare si reasigurare, grupuri sau asociatii de asiguratori, pool-uri care practica asigurari de aviatie,

precum si asociatii profesionale implicate n asigurari directe sau reasigurari de aviatie. La 1 ianuarie 1999, IUAI avea membri provenind din 34 de tari, printre care si Romnia. n activitatea sa, IUAI colaboreaza cu OACI (ICAO), cu preponderenta n aspectele juridice intervenite n sfera aviatiei.
171

9. ASIGURARILE LA CULTURI VEGETALE SI LA ANIMALE 9.1. Asigurarea culturilor agricole, pomicole si viticole n cazul culturilor agricole, persoanele fizice, asociatiile agricole, precum si societatile comerciale din agricultura pot ncheia contracte de asigurare pentru culturi agricole, pomicole si viticole. Pentru riscuri generale, pot fi asigurate: culturile de cereale; plantele tehnice; culturile de legume si cartofi; plantele medicinale si aromatice; culturile furajere; rodul viilor, pomilor fructiferi si hameiului. Polita de asigurare acopera urmatoarele riscuri: incendiu, produs din cauze naturale (trasnet); ploi torentiale; efecte directe: spalarea solului din jurul plantelor si dezvelirea semintelor, dezradacinarea plantelor, ruperea sau culcarea plantelor n stadiu avansat de vegetatie, fara redresarea ulterioara; efecte indirecte: acoperirea plantelor cu ml provenit de pe versanti; furtuna sau uragan, avnd ca efecte ruperea tulpinilor, lastarilor, florilor, scuturarea semintelor, acoperirea plantelor n stadii incipiente de dezvoltare cu viituri de pamnt sau nisip, resturi vegetale etc.; grindina, cauznd distrugerea aparatului vegetativ, ruperea sau ngenuncherea plantelor, scuturarea semintelor, ca urmare a efectelor mecanice sau prin formarea unui strat de gheata la baza plantelor; alunecare/prabusire/surpare de teren, cu exceptia celor determinate de lucrari edilitare, gospodaresti sau din lucrari de prospectare, explorare sau exploatare executate de unitati specializate; nghet timpuriu de toamna (nainte de 01 noiembrie) sau trziu de primavara (dupa 20 aprilie).
172

Societatea acorda despagubiri: n caz de dauna totala: cheltuielile de productie efectuate pna la data daunei, respectiv, valoarea productiei finale; n caz de dauna partiala: partea din cheltuielile de productie efectuate sau valoarea productiei pierdute, corespunzator gradului de distrugere din riscuri asigurate. Societatile de asigurari nu acorda despagubiri pentru pagubele produse de: bruma, seceta, vnturi calde si uscate; daunatori agricoli si agenti fitopatogeni de orice fel; nerasarirea sau rarirea plantelor; diminuarea productiei din cauza nerespectarii regulilor agrotehnice;

 inundatii provocate de: ploi de durata, revarsari de ape provenite din topirea zapezilor, infiltratii si ridicarea nivelului pnzei freatice; acumulari si baltiri; operatiuni militare n timp de razboi. Asigurarea acopera pagubele la valoarea productiei suferite prin pierderi cantitative. La culturile de tutun, asigurarea acopera si pierderile calitative provocate de grindina. Asigurarea se poate ncheia oricnd n timpul anului si este valabila pentru anul agricol n curs sau pentru anul calendaristic, n functie de optiunea partilor. Contractele pot fi ncheiate pe perioade de un an sau pe trei ani. Astfel, la asigurarea pausala a arabilului, contractul se ncheie pe o perioada de trei ani. n cazul asigurarii obisnuite a culturilor agricole, pomicole si viticole, contractul de asigurare se poate ncheia fie pe o durata de un an, fie pe trei ani. La asigurarea pausala a terenului arabil, suma asigurata se stabileste pe hectar. Daca la producerea riscului asigurat se constata ca suma asigurata a fost stabilita la o valoare mai mare dect valoarea reala a unei culturi, despagubirea va fi stabilita la nivelul pagubei reale si nu la nivelul sumei asigurate. La asigurarea obisnuita a culturilor agricole, suma asigurata se stabileste de asigurat, n limitele agreate de asigurator. Acestea sunt diferentiate, n functie de grupa tarifara n care se ncadreaza fiecare cultura. n situatia n care suma asigurata la o anumita cultura a fost stabilita la o valoare mai mica dect valoarea reala a acesteia, asiguratorul are obligatia sa acopere numai acea parte din paguba nregistrata care se nscrie n limitele sumei asigurate.
173

Prima tarifara la culturile agricole, pomicole si viticole se stabileste de asigurator, pe grupe tarifare si pe categorii de judete n functie de specificul culturii, de gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asigurati, de statistica daunelor nregistrate si de felul asigurarii. La asigurarea pausala a terenului arabil, suma asigurata, fiind fixa pe hectar, prima tarifara se stabileste pe zone (indiferent de culturile agricole) si, de asemenea, n sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins n asigurare. La asigurarea obisnuita a culturilor agricole, n cazul contractelor multianuale, asiguratorul practica un sistem de prime bazat pe principiul Bonus-Malus. Potrivit acestuia, n primul an de asigurare, prima stabilita este integrala pentru cultura si zona n cauza. Daca la o polita de asigurare, asiguratorul nu a platit despagubiri timp de doi ani consecutivi, ncepnd din cel de-al treilea an si urmatorii, prima integrala se reduce cu cte o zecime. De exemplu, la un contract pe cinci ani, prima se poate reduce n ultimul an al contractului la 7/10. Dimpotriva, daca ntr-un an se nregistreaza o dauna ce trebuie despagubita, prima pentru anul urmator se majoreaza cu 1/10. n cazul daunelor repetate an de an, prima de asigurare poate ajunge la nivelul maxim de 14/10, fata de prima de baza. Ca urmare, n anii n care asiguratul a beneficiat de reduceri de prima, s-a nregistrat bonus, iar n cei n care a suportat majorari, s-a nregistrat malus. La asigurarea pausala a terenului arabil, n cazul n care asiguratul, n perioada contractului (de minimum trei ani), nu a nregistrat daune pentru care sa primeasca despagubiri, asiguratorul i acorda o prima pentru lipsa de daune de 10 % din prima de baza pentru primul an liber de daune, de 20 % pentru cel de-al doilea an si

pna la 30 % pentru cel de-al treilea an si urmatorii (liberi de daune). Dimpotriva, daca ntr-un an n perioada contractului, asiguratul nregistreaza o dauna, sistemul de reducere de prime se anuleaza, iar prima datorata pentru anul urmator se stabileste la nivelul integral. Despagubirea se stabileste n functie de starea culturilor agricole si a rodului pomilor si viilor la momentul producerii riscului asigurat, precum si n functie de valoarea estimata a pagubei; ea nu poate depasi valoarea productiei probabile, cuantumul pagubei si nici suma asigurata. Prin cuantumul pagubei se ntelege suma corespunzatoare gradului de distrugere la o valoare a productiei probabile la hectar. Aceasta se stabileste n cazul pagubelor totale la culturile de pe terenuri care au fost sau care urmeaza sa fie rensamntate sau replantate cu aceleasi culturi
174

sau cu altele, precum si n cazul pagubelor partiale la culturi. Valoarea productiei probabile la hectar corespunzatoare gradului de distrugere se diminueaza cu o cota de 20% care reprezinta cheltuielile medii de recoltare neefectuate. Valoarea productiei probabile la hectar se stabileste prin nmultirea productiei medii (realizate la ha n ultimii trei ani cu recolte normale) cu suma maxima ce se poate obtine pe kg. La acordarea despagubirilor se ia n considerare gradul de distrugere numai pentru pagubele aferente riscurilor asigurate. Constatarea si evaluarea pagubelor se efectueaza de catre inspectorul de dauna, n prezenta asiguratului sau a reprezentantului acestuia. Asigurarea intra n vigoare dupa 5 zile de la plata primei si ntocmirea contractului de asigurare. Raspunderea asiguratorului ncepe dupa intrarea n vigoare a asigurarii, la date diferite si n functie de momentul n care poate interveni paguba la bunul asigurat, astfel: a) la culturile agricole nsamntate, n caz de pagube produse de ploaie torentiala (inclusiv efectele indirecte ale acesteia) si de alunecare de teren din momentul nsamntarii lor; n caz de pagube produse de nghet, grindina, vnturi puternice si incendiu din momentul rasaririi lor; b) la culturile agricole rasadite (plantate), n cazul pagubelor produse de toate riscurile cuprinse n asigurare din momentul rasadirii lor; c) pentru rodul pomilor, viilor si hameiului, n cazul pagubelor produse de toate riscurile cuprinse n asigurare din momentul nfloririi; la rodul viilor si la hamei, cu un adaos de prima, pot fi acoperite de asigurator pagubele produse de toate riscurile asigurate de la aparitia inflorescentei si pna la nflorire. Raspunderea asiguratorului nceteaza din momentul recoltarii. Asiguratul este obligat sa-si ntretina culturile n bune conditii, sa respecte regulile agrotehnice, sa ia masuri de prevenire a distrugerii sau vatamarii culturilor si pentru limitarea pagubelor, prin salvarea culturilor ramase si ngrijirea lor suplimentara. Asiguratul trebuie sa nstiinteze n scris asiguratorul despre distrugerea sau vatamarea culturilor, n termen de cel mult 5 zile de la data producerii riscului asigurat. Dupa intrarea n vigoare a Legii nr. 381/2002 privind acordarea despagubirilor n caz de calamitati naturale n agricultura, Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, i se va aloca anual, prin bugetul de stat, o suma destinata despagubirii producatorilor agricoli si
175

subventionarii primelor de asigurare (ntr-un procent de 20%), ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale si bolilor. Suma astfel alocata va fi utilizata pentru despagubirea daunelor produse n urma catastrofelor numai pentru agricultorii care vor avea contracte (polite) de asigurare a riscurilor standard la societatile private specializate. Conform normelor aferente Legii nr. 381/2002, despagubirea pentru riscuri catastrofale se stabileste avnd in vedere daunele la productie, deoarece productia este elementul de referinta. Despagubirea propriu-zisa se acorda proportional cu procentul de dauna stabilit ca raport ntre productia pierduta ca urmare a manifestarii riscului catastrofal si productia ce ar fi urmat sa se realizeze daca acest risc nu ar fi produs, precum si cheltuielile tehnologice efectuate pna la momentul producerii evenimentului. n tarile Uniunii Europene, legislatia prevede ca n cazul n care dauna la culturi este mai mare de 30%, nivelul maxim al despagubirii nu va depasi 70% din cheltuielile tehnologice efectuate pna la data producerii fenomenului. Astfel, la o pondere de suta la suta din productie, nivelul maxim al despagubirii va fi de 70%. Indiferent de ponderea pe care asigurarile agricole o detin n portofoliul unei societati de asigurari, trebuie acordata importanta cuvenita selectiei riscurilor si cotatiilor care ar trebui sa reflecte corect riscurile asumate. Dintre riscurile standard, grindina este riscul care provoaca cele mai mari pagube, avnd si cea mai mare frecventa n comparatie cu oricare alt risc. Chiar daca se subventioneaza prima de asigurare la anumite culturi, tarifele de prima pentru riscurile standard trebuie sa fie dimensionate proportional cu riscul avnd cel mai mare impact din gama riscurilor standard asumate. Cu privire la selectia unui risc, principiul de baza l constituie caracterul sau ntmplator. De aceea riscul la care producerea lui se realizeaza cu o certitudine de peste 50% este un risc neasigurabil. Un exemplu elocvent n acest sens l constituie seceta, care a afectat ani la rnd culturile amplasate n zone predispuse producerii acestui risc. 9.2. Asigurarea animalelor Asiguratorul primeste n asigurare animale care apartin persoanelor fizice si juridice, precum si animale luate n ngrijire de catre persoanele fizice si juridice, pe baza de contracte ncheiate. Sunt primite n asigurare numai acele animale care ndeplinesc conditiile de vrsta, greutate si sanatate impuse de asigurator.
176

Nu pot fi asigurate animalele bolnave, subnutrite sau cu infirmitati, precum si cele aflate n carantina. Animalele se asigura pentru sumele propuse de asigurat si agreate de asigurator. La animalele care apartin persoanelor fizice, suma asigurata nu poate depasi valoarea de pe piata locala a animalelor respective. n caz de dauna, din despagubiri, asiguratorul deduce fransiza stabilita procentual, n raport cu suma asigurata. De asemenea, la animalele de rasa comuna care apartin persoanelor juridice, suma asigurata nu poate depasi valoarea de pe piata locala a animalelor respective. Totodata, la animalele care apartin persoanelor juridice si sunt destinate sacrificarii pentru consumul de carne, suma asigurata se stabileste pe baza greutatii medii a animalelor si a pretului de achizitie a carnii n viu, practicat de catre societatile comerciale de industrializare a carnii. La animalele de reproductie, procurate din import si la cele de rasa, de provenienta indigena, asigurarea se ncheie la valoarea de

achizitie sau la cea de inventar. Animalele dintr-o gospodarie se primesc n asigurare la aceeasi suma de fiecare animal, din aceeasi grupa de vrsta si de rasa. Despagubirea se acorda n cazurile de mortalitate a animalelor, ca urmare a bolilor cauzate de epizootii, a accidentelor si a sacrificarilor fortuite. Pagubele produse n urma sacrificarii animalelor se acopera de catre asigurator, daca aceasta masura s-a luat datorita dispozitiilor date de autoritatile publice competente n vederea prevenirii si combaterii epizootiilor, n urma unor boli incurabile la animal si n cazul n care animalul a suferit un accident ce necesita sacrificarea imediata a acestuia. La asigurarea animalelor, riscurile asigurate sunt: Riscuri generale: incendiu, trasnet, explozie, cadere pe cladiri a unor corpuri (cu exceptia celor explozive), cutremur, inundatie, furtuna, uragan, grindina, vandalism, terorism, greve si tulburari civile (confirmate de politie sau alte organe de cercetare), prabusirea/ alunecarea de teren, greutatea zapezii si/sau ghetii, avalansa, urmarile spargerii conductelor, izbirea de catre vehicule (altele dect cele apartinnd asiguratului), furt si urmari ale furtului sau tentativei de furt (prin efractie si/sau acte de tlharie), violenta sau amenintare savrsite asupra proprietarilor, ngrijitorilor sau paznicilor, n conditiile prevazute de codul penal.
177

Accidente si boli: loviri si raniri, caderea animalelor sau caderea pe animale a unor corpuri, actiunea curentului electric, insolatie, asfixie, nec, nghet, leziuni interne provocate de nghitirea unor obiecte (exceptnd leziunile de reticulit sau pericardita traumatica), distocie (fatare grea); urmarile castrarii sau altor operatii si tratamente efectuate de catre veterinari autorizati; atacul animalelor salbatice sau al altor animale, muscatura serpilor, ntepatura insectelor veninoase; intoxicatiile animalelor cu medicamente administrate n scop profilactic sau curativ de catre autoritatile veterinare, daca diagnosticul a fost stabilit de medicul veterinar sau de catre un laborator autorizat, precum si intoxicatiile animalelor produse la pasune, daca diagnosticul a fost supervizat de catre autoritatile competente; otravirea (intoxicatia) subita cu ierburi, cu substante toxice ori medicamentoase, umflarea (meteorizarea acuta) din cauza furajelor, pe baza constatarii medicului veterinar; bolile obstetreticale si chirurgicale; accidentele produse sau favorizate de boli; sacrificarea de necesitate din dispozitia autoritatilor sanitarveterinare, n urma producerii unui risc asigurat care provoaca moartea iminenta a animalelor; combaterea anemiei infectioase pe baza dispozitiei autoritatilor n drept; accidentele sau bolile cauzate animalelor cu intentie sau din culpa unor terte persoane identificate (altele dect asiguratul sau persoane care au ncheiat cu asiguratul un act privind administrarea, ngrijirea supravegherea sau paza animalelor asigurate), daca intentia sau culpa rezulta din acte ncheiate de autoritatile n drept. De asemenea, este luat n considerare si accidentul care a provocat o mbolnavire ce a dus la moartea animalului n perioada asigurarii. n cazul sacrificarii unui animal ca urmare a batrnetii asociate cu diferite

boli, se acorda despagubiri numai daca principala cauza a sacrificiului acestuia a fost o anumita boala. Asiguratul primeste despagubiri: n caz de daune totale (pieirea: moartea sau sacrificarea animalelor fara recuperari), despagubirile se acorda n limitele sumelor asigurate;
178

n caz de daune partiale, se acopera pierderea neta n urma sacrificarii si/sau cheltuielile efectuate pentru reabilitare veterinara sau recuperare, pe baza de acte doveditoare. Nu se acorda despagubiri n cazurile n care: animalele au murit de batrnete, au fost taiate din motive de ordin gospodaresc din cauza lipsei de productivitate, a scaderii capacitatii de munca ori de reproductie sau din cauza ca sunt batrne; animalele au fost sacrificate din initiativa asiguratului, fara ca acestea sa fi prezentat semne de boala si fara sa fi existat o dispozitie de sacrificare data de autoritati; animalele au murit din lipsa de furaje sau ca urmare a unei furajari insuficiente cantitativ si calitativ; animalele au murit din cauza operatiunilor militare n timp de razboi; cazurile de mortalitate nu au putut fi examinate, din diferite motive, de catre persoanele n drept. Despagubirea de asigurare nu poate depasi suma la care s-a ncheiat asigurarea, nici cuantumul pagubei si nici valoarea animalului n momentul producerii riscului asigurat. Prin cuantumul pagubei se ntelege valoarea animalului pentru care se acorda despagubiri, din care s-a scazut valoarea recuperarilor. Valoarea animalului reprezinta: valoarea la data producerii riscului asigurat, pe piata locala, a unui animal sanatos din aceeasi specie, rasa, sex, vrsta, stare de ntretinere si productivitate; valoarea stabilita n functie de greutatea bruta n viu si de preturile de contractare practicate. La stabilirea cuantumului pagubei, se tine seama de valoarea recuperarilor provenite din valorificarea carnii, pielii, lnii etc. Cheltuielile suportate de asigurat pentru prevenirea sau micsorarea pagubei (plata medicului veterinar, medicamente etc.) nu se iau n considerare la calcularea despagubirilor. De asemenea, asiguratorul nu acorda despagubiri si n urmatoarele cazuri: la asigurarile ncheiate cu persoane juridice, paguba s-a produs din vina unei persoane cu functie de conducere; la asigurarile ncheiate cu persoane fizice, paguba s-a produs din vina asiguratului sau a oricarei persoane fizice majore, care, n mod obisnuit, locuieste mpreuna cu asiguratul.
179

Se considera culpa n producerea pagubei urmatoarele fapte: omorrea intentionata si maltratarea animalelor; furajarea necorespunzatoare si pascutul cu buna stiinta pe locurile interzise de autoritati; neefectuarea vaccinarilor si tratamentelor necesare prevenirii sau combaterii bolilor contagioase; neanuntarea la timp a veterinarului n caz de boala sau

accident; neaplicarea tratamentului impus de veterinar si interventii la animalele bolnave sau accidente efectuate de catre nespecialisti; adapostirea necorespunzatoare a animalelor; neexecutarea la timp a dispozitiei de sacrificare. Primele de asigurare anuale sunt stabilite de asigurator n cote procentuale aplicate la sumele asigurate n functie de specie, rasa si grupa de vrsta. Raspunderea asiguratorului ncepe la un interval de cinci zile de la ncheierea contractului de asigurare si plata primelor aferente si nceteaza la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a ncheiat asigurarea. n afara asigurarii obisnuite a animalelor, la care ne-am referit pna aici, se practica asigurarea facultativa globala la efectivele mari de animale detinute de societatile comerciale, societatile agricole si regiile autonome cu sectoare de crestere a animalelor. Asigurarea globala se ncheie fara termen si include toate animalele din aceeasi specie, care au mplinit vrste de cuprindere n asigurare. Primele de asigurare sunt fixe, stabilite pe specii de animale si grupe de vrsta si se achita trimestrial, pe cap de animal, n functie de numarul animalelor existente la sfrsitul trimestrului precedent celui n care se face calcularea primelor. n cazul n care numarul animalelor existente la sfrsitul trimestrului, prezinta modificari esentiale fata de cel prevazut, se recurge la regularizarea primelor. n situatia n care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu au fost achitate la scadenta si nici n perioada de gratie acordata, contractul de asigurare se reziliaza, fara restituirea primelor. Asiguratorul acorda despagubiri numai n cazurile n care asiguratii sunt cu primele la zi. Avnd n vedere faptul ca despagubirile se acorda n limita sumelor asigurate, tinnd seama de rasa, sexul si vrsta animalului la data producerii evenimentului asigurat, pentru aceeasi specie de animale nu pot fi valabile n acelasi timp att asigurarea obisnuita, ct si cea globala.
180

Asigurari facultative globale pot ncheia crescatorii de animale, persoane fizice, numai pentru bovine, 2-10 capete, pe o perioada de o luna sau un an, cu prime unice care se achita anticipat. Dupa fiecare caz de paguba, suma totala asigurata se reduce cu suma acordata cu titlu de despagubire. Bovinele ramase si cele intrate n gospodarie, dupa producerea evenimentului asigurat, sunt asigurate n continuare, pna la expirarea asigurarii si pentru suma totala asigurata astfel redusa. Daca un asigurat are ncheiata o asigurare facultativa globala a bovinelor, acesta poate ncheia si asigurari obisnuite pentru bovinele existente n gospodarie, care depasesc numarul prevazut pentru asigurarea globala. De asemenea, suma totala asigurata, redusa cu despagubirile acordate, poate fi completata printr-o asigurare obisnuita.
181

10. REASIGURAREA 10.1. Esenta economica a reasigurarii Motivul pentru care au aparut reasigurarile l constituie protectia oferita asiguratorului n situatia aparitiei ntmplatoare a unei pierderi foarte mari sau a mai multor pierderi rezultate dintr-un eveniment a caror valoare este foarte mare n raport cu veniturile obtinute din primele de asigurare percepute, sau din fondurile de rezerva. De aceea, n urma aparitiei unor asemenea daune, pentru prevenirea platii unor

despagubiri foarte mari, care pot duce chiar la faliment, companiile de asigurari directe cedeaza altor companii de asigurari o parte din risc sau, uneori, ntregul risc. Aceasta activitate este cunoscuta sub denumirea de reasigurare. Se poate afirma ca rolul reasigurarii este de a proteja asiguratorii directi mpotriva insolvabilitatii sau reducerii capacitatii lor financiare. Reasigurarea reprezinta un acord ncheiat ntre doua parti: componenta cedenta (reasigurat, asigurator direct) si reasigurator, prin care prima consimte sa cedeze, iar cea de-a doua accepta sa preia o anumita parte a riscului (uneori ntregul risc). Acest acord se realizeaza n schimbul platii de catre compania cedenta, reasiguratorului, a primei de reasigurare, ce reprezinta o cota din prima initiala de asigurare. n practica internationala, de cele mai multe ori, companiile de asigurari efectueaza si operatiuni de reasigurare. n cazul producerii daunelor, asiguratul solicita si primeste despagubiri de la asiguratorul sau, iar acesta, la rndul sau, preia, conform acordului de reasigurare, sumele respective de la reasiguratorul sau. n principiu, rolul reasiguratorului este de a oferi protectie asiguratorului direct. Reasigurarea da posibilitatea ca pierderea suferita de compania de asigurari cedenta sa fie dispersata si suportata, astfel, de mai multe societati. n acest mod, asiguratorul direct are capacitatea de a acoperi riscurile pe care singur nu le poate suporta. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurarii, care consta n ncheierea unui contract separat de asigurare ntre reasigurator si reasigurat. Prin retrocedare sau retrocesiune, reasiguratorul, la rndul sau, poate reasigura o parte din reasigurarile acceptate de el (retrocedentul fiind compania cedenta, iar reasiguratorul fiind retrocesionarul).
182

Prin satisfacerea cerintelor asiguratorului, reasigurarea ndeplineste o serie de functii, si anume: 1. Face posibila cresterea capacitatii asiguratorului de a accepta mai multe riscuri dect n mod obisnuit. 2. Prin dispersarea pierderilor mari pe o perioada mai ndelungata (de obicei, ctiva ani), asiguratorul poate sa obtina un anumit grad de stabilitate a ratei pierderilor. 3. Face sa creasca flexibilitatea asiguratorului privind dimensiunile si tipurile de riscuri, precum si volumul activitatii pe care acesta poate sa-l subscrie. 4. Ofera posibilitatea companiilor cedente sa obtina servicii de la companiile de reasigurari si de la brokerii de reasigurari care au o experienta la nivel mondial n domeniul asigurarilor si reasigurarilor. Printre altele, serviciile obtinute pot include: consultanta n administrarea afacerilor, n stabilirea daunelor, n modalitatile de plata si n domeniul pregatirii personalului. Avnd n vedere importanta economica a reasigurarilor, sintetic, acestea se reflecta prin: cresterea capacitatii de asigurare; omogenizarea riscurilor; stabilizare financiara. Cresterea capacitatii de primire n asigurare constituie principalul motiv pentru care se recurge la reasigurare. ntruct exista riscuri care datorita dimensiunii sau naturii lor, nu pot fi acoperite n ntregime de o singura companie de asigurari, aceste riscuri sunt asigurate prin repartizarea riscurilor ntre companiile de asigurari. Astfel, fiecare companie asigura att ct si poate permite, iar restul este asigurat de catre

celelalte companii. Acest procedeu este denumit coasigurare. Sunt situatii n care companiile de asigurari acopera initial ntregul risc, dupa care cedeaza o parte din suma acceptata altor companii de asigurari si reasigurari, pastrnd pe cont propriu numai att ct si pot permite sa asigure. Daca suma asigurata pentru unul sau mai multe riscuri depaseste limita retinerii pe care si-o poate permite o companie de asigurari, este necesar ca acea companie sa recurga la reasigurare. Omogenizarea riscurilor reprezinta un alt motiv de utilizare a reasigurarii. Oscilatiile mari ale rezultatelor obtinute de o companie de asigurari pot afecta imaginea acesteia n lumea afacerilor si pot genera ngrijorare n rndurile actionarilor. Rezultatele fluctueaza datorita acumularii ntr-o anumita perioada de timp a unor pagube mari sau ca
183

urmare a producerii neasteptate a unor pagube de dimensiuni catastrofale. Reasigurarea atenueaza aceasta fluctuatie prin nivelarea rezultatelor obtinute de compania de asigurari pe o anumita perioada de timp. Stabilizarea financiara este data de gradul de solvabilitate reprezentat de raportul dintre capital plus rezerve si ncasarile din prime. Unei companii de asigurari nu-i este permis sa functioneze sub un anumit procent minim de solvabilitate. Daca cedeaza o parte din prime catre reasigurator, compania are posibilitatea sa-i creasca rata solvabilitatii. 10.2. Caracteristici de baza ale reasigurarilor facultative si contractuale 10.2.1. Reasigurarea facultativa Reprezinta de fapt prima metoda de reasigurare aplicata. Actualmente se foloseste pentru anumite categorii de riscuri individuale, ca: incendiu, accidente si unele riscuri maritime. Ea constituie baza pe care s-a alcatuit si s-a dezvoltat reasigurarea contractuala. Conform dictionarelor, reasigurarea facultativa este optionala, ceea ce implica posibilitatea unei alegeri libere de a actiona. Astfel, compania cedenta si viitorul reasigurator sunt liberi sa cedeze si, respectiv, sa accepte sau sa respinga oferta. Se creeaza astfel posibilitatea de a decide absolut liber ncheierea tranzactiei. Reasigurarea facultativa aplica principiul dublei selectii, si anume, pe de o parte, selectia pentru compania cedenta, care decide daca reasigura sau nu un anumit risc, iar pe de alta parte, selectia pentru reasigurator, care si rezerva dreptul de a accepta sau de a refuza ce i se propune. n general, reasigurarea facultativa se foloseste n urmatoarele circumstante: atunci cnd riscul cedat n reasigurare este n afara riscurilor incluse ntr-un contract, deoarece riscul asigurat nu se afla n limitele geografice sau nu este inclus n clasa de riscuri (risc exclus sau risc special); riscul este de o asemenea maniera, nct compania cedenta nu vrea sa-l cedeze prin contract datorita efectului sau potential destabilizator; pentru a reduce expunerea n domenii n care, datorita acumularii riscurilor, compania cedenta este deja prea mult implicata; atunci cnd reasiguratorul si poate exercita dreptul de subscriere la mai multe riscuri individuale, beneficiind de dreptul de a accepta sau respinge orice risc oferit.
184

Reasigurarea facultativa prezinta unele dezavantaje care au dus la nlocuirea treptata a acesteia cu reasigurarea contractuala. Printre cele mai semnificative, mentionam:

 cheltuieli administrative mari, care necesita un numar mare de personal si implica, deci, costuri relativ ridicate de ncheiere si derulare a tranzactiei pentru ambii parteneri; de asemenea, costurile tranzactiei sunt ridicate si datorita informatiilor detaliate ce trebuie puse la dispozitia reasiguratorului de catre compania cedenta; acestea sunt studiate si analizate de reasigurator pentru fiecare risc, att la nceputul reasigurarii, ct si la fiecare rennoire; comisionul de reasigurare are un nivel procentual mai mic dect n cazul reasigurarii contractuale, datorita cheltuielilor suplimentare pe care aceasta este nevoita sa le suporte; apar ntrzieri n plasarea reasigurarii facultative, ntruct fiecare caz trebuie analizat si negociat separat cu viitorul reasigurator; de cele mai multe ori, compania cedenta contracteaza mai multi reasiguratori, fiecare putnd prelua o parte din ntregul risc; n unele situatii, compania cedenta, avnd calitatea de asigurator direct, nu poate accepta imediat (sau poate refuza) solicitarea asiguratului pentru un anumit risc sau un grup de riscuri ce depasesc propria capacitate de absorbtie. Reasiguratorul plateste un comision companiei cedente pentru compensarea cheltuielilor suportate de aceasta la ncheierea asigurarii si contribuie la cheltuielile de management ale asiguratorului. Marimea comisionului, care variaza n functie de tara de origine si de tipul de asigurare, este scazuta de catre asigurator din prima datorata reasiguratorului. n general, cota de retinere a companiei cedente difera n functie de capacitatea sa, de natura si dimensiunile riscului, precum si de valoarea totala asigurata. Raspunderea pentru stabilirea daunelor n asigurarea initiala revine asiguratorului direct. El va nstiinta reasiguratorul cu privire la toate pierderile ce se suporta indiferent de dimensiunea lor. 10.2.2. Reasigurarea contractuala Aceasta metoda, frecvent utilizata n asigurarile internationale, este mult mai comoda, deoarece cheltuielile de administrare si cantitatea de munca sunt mult mai mici si se preteaza la toate categoriile de afaceri. Conform acestei metode, reasiguratorul nu mai examineaza separat fiecare risc individual si nu are dreptul sa refuze sau sa evalueze un singur
185

risc, chiar daca el nu este inclus n contract. Astfel, el este obligat sa accepte, att riscurile bune, ct si pe cele rele. Odata ce contractul a fost ncheiat, asiguratorul direct (sau reasiguratorul, n cazul unui contract de retrocesiune) poate obtine automat reasigurarea pentru riscurile acceptate, conform termenelor acordului. n principiu, compania cedenta este obligata sa acorde prioritate contractului reasiguratorului si numai daca protectia ceruta depaseste limitele contractului poate cauta plasarea surplusului n alta parte, contractul ramnnd n vigoare. Pe de alta parte, reasiguratorul este obligat sa accepte preluarea riscurilor n reasigurare, conform acordului. Initial, metoda contractuala impunea ca reasiguratorii sa fie informati detaliat de catre compania cedenta asupra unor aspecte, ca: partile din risc cedate, sumele reasigurate, retinerea proprie, rata primei etc. Deoarece toate acestea implicau un volum sporit de munca administrativa, respectiv costuri suplimentare, s-a renuntat la aceasta practica. Asadar, reasiguratorii trebuie sa se bazeze pe ncredere, principiul celei mai bune credinte gasindu-si aici o concretizare majora. Contractele de reasigurare se nnoiesc automat si, de aceea, operarea lor este mai usoara si mai ieftina, numarul operatiunilor

administrative fiind mai mic. Metoda contractuala l avantajeaza att pe reasigurator, ct si pe reasigurat. Astfel, reasiguratorul are siguranta obtinerii unui volum substantial de afaceri de la compania cedenta, indiferent de forma aleasa (proportionala sau neproportionala). La rndul sau, asiguratorul direct poate oferi, n reasigurare, riscuri grupate n pachete, n forma si n termenii contractuali cei mai potriviti interesului sau. Dezavantajul reasiguratorului este ca acesta si pierde dreptul de a-si alege riscurile pentru reasigurare (drept pe care l are la reasigurarea facultativa), fiind obligat sa accepte global toate riscurile pe care doreste sa le cedeze compania de asigurari directe. 10.3. Tipuri de reasigurari obligatorii proportionale 10.3.1. Prezentare generala Reasigurarea obligatorie proportionala este un contract ncheiat ntre un asigurator si un reasigurator, prin care asiguratorul cedeaza si reasiguratorul accepta un procent din toate asigurarile prevazute n contract. n acest mod, reasiguratorul este obligat sa accepte toate riscurile ce intra sub incidenta contratului de reasigurare, iar
186

asiguratorul este obligat sa cedeze riscurile n conformitate cu clauzele contractuale. Ca urmare, asiguratorul poate accepta propunerile de asigurare care se nscriu n limitele contractului. La reasigurarile obligatorii proportionale sunt utilizati o serie de termeni specifici acestora si care sunt prezentati n continuare. Comisionul din profit. Reprezinta un procent din profitul obtinut de reasigurator, care se restituie companiei cedente la sfrsitul fiecarui an al contractului, fiind normal ca aceasta sa obtina un profit din afacerile cedate reasiguratorului. Comisionul din profit se plateste suplimentar fata de comisionul normal primit de compania cedenta (asiguratorul direct). Profitul net anual fiind diferenta dintre venituri si cheltuieli, comisionul din profit va fi egal cu un anumit procent din aceasta valoare. Daca ntr-un an cheltuielile depasesc veniturile si se nregistreaza pierdere, atunci nu se datoreaza nici un comision din profit companiei cedente. n general, pierderile se reporteaza n anii urmatori, pna ce acestea vor fi acoperite si se va nregistra un profit. La anumite contracte, pierderea nu se mai reporteaza dupa un anumit numar de ani, de regula 2, 3, sau 5 ani, chiar daca nu a fost acoperita prin profit. Comisionul din profit de platit companiei cedente ( 15%) este egal cu 15 % din 25.000 de exemplu, respectiv 3.750. n unele situatii, n loc sa se reporteze daunele timp de ctiva ani sau pna la acoperirea acestora din profit, comisionul din profit se calculeaza asupra profitului mediu obtinut n ultimii 3 ani. n anumite contracte poate sa lipseasca comisionul din profit, dar sa se aplice un comision variabil, n locul comisionului fix. De aceasta data, comisionul va fi invers proportional cu rata daunei. Rezerva pentru prime. Constituie un procent din primele datorate reasiguratorului, care este retinut de compania cedenta ca o garantie pentru ndeplinirea obligatiilor reasiguratorului. Aceasta practica s-a raspndit, deoarece, n cazul insolvabilitatii reasiguratorului, compania cedenta este protejata. Ca urmare, aceasta nu va suferi nici o pierdere n cazul imposibilitatii recuperarii primelor de catre reasigurator. Rezerva pentru daune. Are ca scop realizarea sigurantei companiei cedente privitor la respectarea obligatiilor de catre reasiguratori. Depozitele ce constituie rezervele apartin de fapt reasiguratorului, dar sunt pastrate la compania cedenta. Banii, nefiind pastrati de

reasigurator, acesta nu-i mai poate investi. De aceea, el va primi o dobnda care sa compenseze pierderea rezultata din faptul ca nu-si poate fructifica singur banii.
187

10.3.2. Reasigurarea cota-parte Reprezinta un acord prin care compania cedenta este obligata sa cedeze si reasiguratorul sa accepte o anumita cota din fiecare risc acceptat de compania cedenta. Astfel, reasiguratorul participa proportional la toate daunele si primeste acelasi procent din primele de asigurare, mai putin comisionul. De exemplu, o companie cedenta ncheie un acord cota-parte pentru un procent de 70%, care acopera riscul de incendiu aferent tuturor asigurarilor ncheiate de cedenta. Retinerea companiei va fi de 30% din fiecare risc, iar cota cedata reasiguratorului este de 70%. Astfel, reasiguratorul va acoperi 70% din toate riscurile, va primi 70% din prime (mai putin comisionul) si va plati 70% din toate daunele care intra sub incidenta acordului. Se obisnuieste, nsa, ca n acordul cota-parte sa se precizeze o limita valorica pentru fiecare risc. Peste aceasta limita, reasiguratorul nu va accepta sa plateasca. n exemplul nostru, aceasta limita poate fi exprimata astfel: se accepta 70% din fiecare risc asigurat, dar fara a se depasi 700.000 u.m. pentru fiecare risc n parte. Procentul de 30% va fi retinut de compania cedenta n contul sau si nu va fi reasigurat. Reasigurarea cota-parte se potriveste cel mai bine companiilor cedente nou nfiintate sau companiilor care se lanseaza ntr-o noua clasa de afaceri, sau ntr-o noua zona geografica. Totodata, aceasta prezinta unele avantaje att pentru compania cedenta, ct si pentru reasigurator. a. Pentru compania cedenta, principalele avantaje sunt: simplitatea operatiunilor; odata ce acordul a fost ncheiat, eforturile de administrare sunt reduse; acest acord este de regula mai profitabil dect alte acorduri, deoarece se pot obtine comisioane mai mari si clauze mai avantajoase. b. Pentru reasigurator avantajele sunt: deoarece este nlaturata selectia riscurilor n defavoarea reasiguratorului, acesta poate participa la afacerile subscrise de asigurator ntr-o masura mai mare dect prin alte tipuri de reasigurari; se obtine un profit mai mare de la compania cedenta dect n oricare alt tip de contract de reasigurare. Principalele dezavantaje ale unui acord cota-parte sunt: compania cedenta nu poate sa-si modifice retinerea pentru anumite riscuri si astfel plateste prime si pentru riscurile mici pe care ar fi putut sa le pastreze n contul propriu;
188

marimea riscurilor retinute de cedenta nu este omogena att timp ct aceasta pastreaza un procent fix din toate riscurile subscrise, iar dimensiunile acestora fiind foarte diferite. 10.3.3. Reasigurarea excedent de suma asigurata Este o ntelegere prin care compania cedenta este obligata sa cedeze, iar reasiguratorul este obligat sa accepte excedentul de raspundere peste retinerea companiei cedente. Reasiguratul stabileste anticipat, sub forma unei sume fixe, retinerea sa proprie, denumita plin de conservare. Tot ceea ce depaseste aceasta retinere, adica excedentul pna la limita maxima a sumei asigurate, este cedat reasiguratorului. De exemplu, retinerea companiei cedente pentru un anumit tip

de risc este de 150.000 u.m., respectiv marimea unui plin. Daca a fost ncheiat un contract excedent de suma pentru 20 de plinuri, aceasta nseamna ca cedenta poate ceda prin acord sume care ajung pna la de 20 de ori retinerea pentru acel tip de risc, adica la 3.000 u.m. Daca, de exemplu, suma asigurata pentru un risc este de 2.000.000 u.m. raspunderea se mparte astfel: retinere: 150.000 u.m.; excedent de suma: 1.850.000 u.m.; Primele de asigurare se repartizeaza n aceeasi proportie cu sumele asigurate. Plinul reprezinta maximum pe care compania cedenta l poate retine. Dar este posibil sa pastreze chiar si o suma mai mica dect aceasta limita. Compania cedenta poate sa-si stabileasca marimea retinerii n functie de natura riscului acceptat. Daca riscul acceptat este convenabil, atunci compania cedenta are o retinere mare, dect daca riscul subscris este mai mare. Deci, atunci cnd compania cedenta are o retinere mare, se cedeaza o suma mai mare prin contractul excedent de suma, dect atunci cnd retinerea este mai mica. 10.3.4. Pool-urile de reasigurare n vederea acoperirii unor riscuri deosebite, mai multe societati de asigurari, de comun acord, creeaza un pool de reasigurare, n care toti membrii acestuia colecteaza ntr-un fond comun toate primele sau numai o parte din ele. Profiturile, pierderile si cheltuielile sunt mpartite ntre membrii pool-ului proportional cu primele subscrise.
189

Pool-ul actioneaza ca o companie de asigurare sau reasigurare creata de membrii sai, fara ca acestia sa posede capitalul necesar. Astfel, n cadrul unui pool sunt centralizate ofertele de reasigurare primite din partea societatilor de asigurari si sunt repartizate pe membrii pool-ului pe baza cotelor de subscriere, la care acestia s-au angajat. Daca membrii pool-ului nu au acoperit ntreaga valoare a contractelor oferite n reasigurare, diferenta se plaseaza n afara pool-ului. Printre cauzele care au determinat crearea de pool-uri de reasigurare, putem mentiona urmatoarele: a) necesitatea acoperirii unor riscuri speciale, de proportii deosebit de mari, cu frecventa si intensitate nca necunoscute: de exemplu, riscurile atomice si nucleare; b) existenta unor riscuri care, prin cumul, ar putea provoca daune foarte mari, de exemplu, riscul de razboi. 10.4. Tipuri de reasigurari obligatorii neproportionale 10.4.1. Caracteristici Reasigurarea neproportionala prezinta urmatoarele caracteristici: repartizarea raspunderii ntre asigurator (devenit reasigurat sau cedent) si reasigurator se face n functie de volumul probabil al daunei si nu proportional cu suma asigurata; raspunderea reasiguratului este limitata pentru fiecare dauna, iar n sarcina resiguratorului cade partea de dauna care depaseste raspunderea reasiguratului; prima cedata resiguratorului nu se calculeaza pe fiecare polita n parte, ci pe ansamblul portofoliului asiguratorului; prima cedata n reasigurare se determina cu anticipatie; asiguratorul nu participa la beneficiile reasiguratorului; gestionarea contractelor reclama cheltuieli reduse; operatiunile contabile sunt reduse la minimum, dar fiind mai

laborioase. 10.4.2. Reasigurarea excedent de dauna n acest caz, reasiguratorul accepta sa plateasca reasiguratului toate daunele care depasesc o anumita limita fixata pe fiecare risc n
190

parte sau pe eveniment. Astfel, raspunderea reasiguratului este limitata pentru fiecare dauna, la un anumit plafon (nivel), denumit prioritate fransiza sau prag. Raspunderea reasiguratorului vizeaza partea de dauna care depaseste prioritatea, iar raspunderea reasiguratului este stabilita la o suma fixa din dauna probabila. De exemplu, un reasigurat considera ca valoarea pagubei pe care o poate suporta n cazul producerii unui eveniment este de 200.000 u.m. El doreste sa se reasigure pentru toate daunele ce depasesc 200.000 u.m. produse de un singur eveniment. Daca reasiguratul nregistreaza o dauna de 300.000 u.m., el va trebui sa suporte 200.000 u.m., iar reasiguratorul va plati 100.000 u.m. Dimpotriva, daca dauna este de 175.000 u.m., reasiguratul o va acoperi n ntregime, iar reasiguratorul nu va mai plati nimic. Ca urmare, reasiguratorul plateste toate daunele care depasesc retinerea reasiguratului. Exista, totusi, o limita superioara peste care reasiguratorul nu va mai plati. De exemplu, el poate conveni sa plateasca maximum 300.000 u.m. excedent peste 200.000 u.m. Daca dauna este mai mare de 500.000 u.m., reasiguratul va trebui sa suporte daunele peste aceasta limita, precum si retinerea proprie de 200.000 u.m. n situatia n care reasiguratul nu este dispus sa plateasca daunele peste 500.000 u.m., el va solicita o acoperire excedent de dauna pentru acele daune care depasesc 500.000 u.m. Atunci cnd se stabileste o limita superioara deasupra careia reasiguratorul nu va mai fi raspunzator, se intra ntr-o zona care va fi cedata unui alt reasigurator, care, la rndul sau, va raspunde n limitele respective. De exemplu, primul reasigurator va raspunde pentru daunele cuprinse ntre 200.000 u.m. si 500.000 u.m., iar cel de-al doilea va raspunde pentru cele cuprinse ntre 500.000 u.m. si 700.000 u.m. n functie de marimea prioritatii sau fransizei, reasigurarea excedent de dauna este de doua feluri: a) reasigurare cu limita pentru prioritate redusa, n care att compania cedenta, ct si reasiguratorul accepta riscuri si daune obisnuite ca marime, ce se manifesta cu o anumita regularitate; compania cedenta si va fixa prioritatea la un nivel scazut, astfel ca pentru fiecare risc sau dauna orict de mica vor fi raspunzatori si reasiguratorii; b) reasigurare cu limita pentru prioritate ridicata sau pentru acoperiri catastrofa; aceasta ofera protectie companiei cedente pentru riscul acumularii daunelor produse de o catastrofa (de exemplu, un cutremur care distruge un oras). n acest caz, experienta reasiguratorului este hotartoare.
191

Daca avem n vedere faptul ca reasigurarea excedent de dauna este destinata reducerii raspunderii companiei cedente pentru anumite riscuri, variantele acesteia sunt: exedent de dauna pe baza de risc; excedent de dauna pe baza de ntmplare. Prin protectia excedent de dauna pe baza de risc, reasiguratorul va suporta toate daunele care rezulta dintr-un eveniment, calculate risc cu risc si nu acele daune care rezulta dintr-un eveniment major, ce provoaca o acumulare de daune. n cazul excedentului de dauna pe baza de ntmplare,

reasiguratorul plateste toate daunele ce rezulta dintr-un singur eveniment, indiferent de numarul de riscuri. Aceasta forma de protectie este mai cuprinzatoare dect cea pe baza de risc. Ea include acumularile de daune datorate unui singur eveniment, ce se extind si asupra unor bunuri neacoperite prin contract. Aceasta forma de reasigurare este indicata atunci cnd un cumul de riscuri, de natura unei catastrofe, poate sa afecteze un numar mare de bunuri. Reasigurarea excedent de dauna se utilizeaza mai ales n ramurile n care, n urma producerii unui risc asigurat, se pot nregistra pagube de dimensiuni neobisnuit de mari. De exemplu, raspunderea civila a armatorului pentru poluarea apelor marii si a litoralului cu titei, sau raspunderea ce revine unei centrale atomo-electrice care a suferit un accident grav etc. Daunele care exced prioritatea sau fransiza ramn n sarcina reasiguratorului. Daca, nsa, are loc o crestere a frecventei riscurilor care produc daune de dimensiuni mai mici, reasiguratul se va afla n fata unor obligatii de plata (calculate prin nsumarea daunelor de valori mici, ce se includ n prioritate) care pot depasi capacitatea sa de plata. De aceea, reasiguratul, pentru a nu-si afecta echilibrul financiar, trebuie sa manifeste o atentie deosebita la dimensionarea prioritatii. n schimb, reasiguratorii s-ar putea considera dezavantajati de acest tip de reasigurare, ntruct, pentru raspunderile mari pe care si le asuma, reasiguratul le cedeaza o parte relativ redusa din primele ncasate. Reasigurarea excedent de dauna prezinta avantajul pentru reasigurat ca i permite sa limiteze raspunderea pentru daunele produse de acelasi risc, n functie de capacitatea sa de plata, iar pentru reasiguratori, ca necesita un volum relativ redus de cheltuieli de administrare.
192

10.4.3. Reasigurarea oprire de dauna n acest caz, reasiguratul se angajeaza sa acopere o parte din daunele produse n cursul anului, cu un anumit procent din volumul primelor ncasate, iar reasiguratorii sa suporte tot ceea ce depaseste acest nivel. Participarea reasiguratorilor la acoperirea daunei depinde de raportul dintre daune si primele de asigurare. Acest raport care se numeste rata daunei nregistrate, este, de regula subunitar, deoarece societatea de reasigurare suporta pe lnga despagubirile de asigurare si cheltuielile de administratie. Dauna care ramne n sarcina reasiguratului se stabileste sub forma unui procent din dauna produsa, raportata la primele ncasate. De exemplu, reasiguratul se angajeaza sa acopere daunele produse n cursul unui an, n limita a 70% din primele ncasate, urmnd ca reasiguratorul sa suporte daunele care depasesc prioritatea. Daca daunele nregistrate n anul respectiv reprezinta 125 % din totalul primelor ncasate, diferenta de 55% va fi acoperita de catre reasigurator. La ncheierea contractului de reasigurare, reasiguratul trebuie sa precizeze marimea absoluta a opririi de dauna, nefiind suficienta numai mentionarea marimii relative a acesteia n raport cu primele ncasate. De exemplu, reasiguratorii vor suporta dauna care depaseste prioritatea (diferenta dintre 125% si 70 % din primele ncasate), dar nu mai mult dect o anumita suma cuvenita, sa zicem 150.000 u.m. Ceea ce depaseste aceasta limita ramne n sarcina reasiguratului. La reasigurarea oprire de dauna, buna credinta a reasiguratului detine un rol important n ceea ce priveste informarea corecta a reasiguratorilor despre marimea reala a primelor ncasate si a daunelor nregistrate.

La reasigurarile neproportionale, este importanta stabilirea primelor cuvenite reasiguratorilor. Aceasta, deoarece, posibilitatea producerii de daune majore este mult mai redusa dect posibilitatea producerii de daune marunte, care se ncadreaza n prioritate si ramn n totalitate n sarcina reasiguratului.
193

11. PIATA ASIGURARILOR SI SPECIFICUL MARKETINGULUI N ASIGURARI 11.1. Caracteristicile, dimensiunea si structura pietei asigurarilor n cadrul economiei de piata, indiferent de tara si de gradul de dezvoltare economica, att numarul ofertantilor ct si cel al solicitantilor este ntr-o continua modificare. Aceasta este valabila si pe piata asigurarilor. Astfel, aparitia pe piata de noi societati de asigurare, asociatii mutuale ori a altor tipuri de organizatii, are loc concomitent cu iesirea (lichidarea, fuziunea altora). Aceste fluctuatii permanente demonstreaza ca piata asigurarilor nu este o piata nchisa, ci una n continua miscare si transformare. Schematic, piata asigurarilor se prezinta astfel:
194

Piata asigurarilor, fiind data de totalitatea operatiilor de asigurare efectuate de catre societatile de asigurari, are doua componente de baza: Cererea de asigurare, venita din partea persoanelor fizice si juridice, care doresc sa ncheie diferite tipuri de asigurari; Oferta de asigurare. n calitatate de ofertanti exista societati specializate, de natura celor de mai jos: gestionarii riscului: asiguratorii si reasiguratorii; intermediarii: agentii de asigurare si brokerii de asigurare; firme care ofera servicii asociate activitatii de asigurare, cum ar fi, de exemplu: constatare, evaluare, lichidare de daune, consultanta n domeniul managementului riscului etc. n calitate de asiguratori si reasiguratori, pe piata sunt: A. Societatile comerciale de asigurare. Indiferent de forma de proprietate, acestea si desfasoara activitatea potrivit legii, urmarind realizarea de profit. Aceste societati sunt obligate: a) sa se ncadreze n prevederile legale referitoare la: marimea capitalului social minim subscris si varsat; marimea obligatiunilor pe care si le pot asuma; rezervele de prime si/sau daune pe care trebuie sa le constituie; modul de tinere a evidentei activitatii desfasurate; forma bilantului si a contului de profit si pierdere , care trebuie ntocmite si publicate etc.; b) sa respecte normele emise de catre autoritatea nsarcinata cu supravegherea asigurarilor. B. Reasiguratorii, ca societati specializate, fie de stat, fie private, apar n calitate de ofertanti ai tranzactiilor de reasigurare. Atunci cnd efectueaza operatiuni de retrocedare, ei apar si n calitate de cumparatori de reasigurare. La societatile comerciale de asigurare, operatiunea de reasigurare se efectueaza: a) fie printr-un departament specializat sau chiar o sucursala care se ocupa de primiri sau cedari n reasigurare; b) fie prin metoda subcontractarii, prin agentiile de subscriere, respectiv brokeraj, n cazul companiilor de asigurari mici sau

mijlocii. Pentru activitatile de cedare de riscuri n reasigurare, companiile de stat pot aparea ca unici cumparatori de reasigurare din tarile lor, ncercnd astfel:
195

sa controleze fluxurile iesirilor pe piata internationala de asigurare; sa exercite o influenta mai mare dect cea a societatilor individuale private. n ceea ce priveste att reasigurarea ct si retrocesiunea, companiile de stat de reasigurare urmaresc cu precadere: limitarea sumei reasigurarilor cumparate, cedate n strainatate; obligativitatea reasigurarii anumitor riscuri la societatile din tara etc. De exemplu, n tarile Americii Latine, se ntlnesc doua situatii de acest gen: reasigurarile interne sunt monopol de stat 100 %; este obligatorie reasigurarea externa numai la o anumita societate sau pe o piata anume. C. Societatile captive de asigurare si/sau reasigurare reprezinta o forma de autoasigurare oficializata. Acestea sunt companii (societati de asigurare si/sau reasigurare) detinute sau controlate de o societate, cu o alta activitate dect cea de asigurari. Ele sunt create n principal pentru a asigura sau reasigura riscurile societatii mama sau ale filialelor acesteia. Societatile captive au aparut din cel putin trei motive: necesitatea contracararii unor dificultati ivite n plasarea riscurilor pe pietele conventionale de asigurari directe; interesul manifestat n controlarea costurilor cu asigurarile; necesitatea unor forme de asigurare cu scheme de plata a primelor mai flexibile. ntruct societatile captive genereaza economii considerabile, cele mai multe companii transnationale si-au creat propriile lor captive, pentru a beneficia nu doar de concesii fiscale, dar si de reglementari mai suple. n prezent, se estimeaza ca n lume functioneaza circa 4.560 de astfel de companii. Raspndirea si dezvoltarea societatilor captive are ca scop: controlul direct al pragului de asigurare; extinderea protectiei prin asigurare; mbunatatirea miscarii fondurilor si a eficientei investitiilor; posibilitatea cresterii investitiilor; evitarea restrictiilor valutare; plata unor impozite si taxe mai mici. Recurgerea la societati de asigurare captive este ntlnita frecvent n unele sectoare economice, ca: petrochimia, siderurgia, energetica, industria
196

farmaceutica, industria materialelor de constructii, industria alimentara, industria extractiva, transporturi. Obiectul lor de activitate l reprezinta asigurarile si reasigurarile de bunuri. Ele au configuratii si dimensiuni diferite. Unele sunt organizate sub forma societatilor mutuale si altele sub forma societatilor pe actiuni. Cele mai multe dintre ele au toate caracteristicile unei companii clasice de asigurari, dar sunt administrate separat de societatea-mama. Captiva ndeplineste toate functiile unei societati de asigurari: subscriere, documentatie, functii juridice, vnzare polite, investitii, gestionare daune. Totusi, unele functii sunt transferate unor experti

sau consilieri externi. Daca avem n vedere sfera de cuprindere a activitatii desfasurate, pe piata se ntlnesc doua categorii de captive: a) Societatile captive private, care asigura numai riscurile proprietarilor lor. La rndul lor, acestea pot fi: exclusive, atunci cnd asigura numai riscurile singurei societati de care apartin; de interes comun, atunci cnd asigura si reasigura mai multe societati; au fost create de catre asociatii comerciale sau profesionale pentru a satisface necesitatile membrilor lor, legate de asigurari. b) Societatile captive mixte, care, pe lnga asigurarea riscurilor proprietarulului, efectueaza asigurari si pentru terte parti. Daca se are n vedere locul de implantare al captivelor n raport cu nationalitatea si sediul de care apartin, exista doua categorii de societati captive: a. Societatile onshore, care sunt societati de drept, n tara gazda. Ele si desfasoara activitatea n aceeasi tara cu cea a societatii mama si sunt supuse regimului fiscal local. Reprezinta aproximativ 15% din totalul societatilor captive, fiind situate n S.UA., Germania, Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Hong-Cong, Norvegia, Marea Britanie si Suedia. b. Societatile offshore, care si desfasoara activitatea n alte tari, dar n conformitate cu legislatia din tara gazda. Ele reprezinta majoritatea covrsitoare a societatilor captive, aproximativ 85% din total, fiind situate n tarile ce ofera facilitati fiscale: impozite reduse sau chiar scutiri si alte avantaje. Cele mai multe societati captive offshore si au sediul n: Insulele Bermude (1336), Insulele Cayman (500), Guernsay (300), Bahamas, Seyshelles, care detin mpreuna circa 75% din totalul societatilor captive din toata lumea.
197

Celelalte sunt situate n Caraibe, Gibraltar, Insula Man, Chat Islands, Insulele Virgine Britanice, Nauru, Singapore, Vanuatu, Barbados. La luarea deciziei de a nfiinta o societate offshore, se tine seama de oferirea unor conditii favorabile, ca: stabilitate politica; control minim al schimburilor; regim fiscal favorabil; conditii optime pentru investitii; absenta unor reglementari rigide n materie de asigurari; comunicatii internationale adecvate; infrastructura bancara moderna; asigurarea confidentialitatii operatiunilor. Pe piata internationala a asigurarilor, pozitia acestor societati este deosebit de importanta, ntruct prin activitatea lor pot influenta decisiv tendinte sau chiar le pot genera. D. Asociatiile mutuale. Acestea sunt societati de tip cooperatist, care, spre deosebire de societatile de capital, nu sunt constituite n primul rnd pentru a obtine profit. De fapt, asociatiile mutuale reprezinta o forma de asociere a mai multor persoane care contribuie la crearea unui fond de asigurare, din care vor fi despagubiti cei ce vor suporta pagube. Ele, neavnd capital, apartin contractantilor asigurarilor, care obtin avantajul de a primi acoperire prin asigurare, platind sume minime. Asociatiile mutuale, efectund operatiuni de asigurare pentru membrii lor, urmaresc ndeosebi ntrajutorarea acestora si mai putin

obtinerea de profit. Orice nou contractant, devenind si coproprietar al asociatiei, are o dubla calitate: de asigurat si de asigurator. n calitate de asigurat, fiecare membru al grupului participa la formarea fondului comun de asigurare, cu contributia ce i-a fost stabilita. Din fondul astfel constituit, se acopera daunele suferite la asigurarile de bunuri si de raspundere civila si se achita sumele asigurate la asigurarile de persoane. La sfrsitul anului, se regularizeaza contributiile, n functie de marimea reala a daunelor, respectiv a sumelor asigurate, achitate ori ramase de plata, majorndu-se sau diminundu-se dupa caz. Daca n activitatea asociatiilor statistica daunelor anterioare se dovedeste a fi buna, contribuabilii nu vor primi nici un fel de venituri suplimentare, ci vor putea beneficia de rate de prima mai reduse. La nceputul activitatii asociatiilor mutuale, daca fondurile create nu erau suficiente, asociatiilor li se solicitau contributii suplimentare. Actualmente, nu mai exista o regula foarte stricta, fiecare asociatie deciznd singura care este strategia
198

adecvata (participare la profit, aplicarea unor prime reduse, acordarea de bonusuri etc.). n prezent, datorita nevoii de capital, se constata fenomenul de transformare a asociatiilor mutuale n societati comerciale. n unele tari, n cazul n care anumite organizatii mutuale (de exemplu, din domeniul agriculturii) nu si pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare pe seama propriilor lor contributii, n completarea acestora primesc subventii de la stat. Un elocvent exemplu de organizatii de asigurare de tip mutual ne ofera SUA. Astfel, primele asociatii mutuale functionau pe baza contributiilor. Acestea colectau o prima de depozit mica, pentru acoperirea cheltuielilor si solicitau membrilor lor o contributie suplimentara atunci cnd se produceau daunele. Unele asociatii mutuale au renuntat ulterior la colectarea contributiilor si a primelor viitoare, emitnd polite pe viata. Astfel, membrii acestora contribuiau de la nceput cu un depozit de prime mai mare, ca veniturile obtinute din investirea acestor depozi te sa acopere primele pentru urmatorii ani. D. Pool-urile de subscriere sau de reasigurare. Pool-ul de reasigurare este o forma de cooperare ntre mai multe institutii si societati de asigurare, n vederea acoperirii unor riscuri sau grupuri de riscuri din unele ramuri de asigurare2. Pool-ul de reasigurare este administrat de un oficiu creat de membrii acestuia. Membrii pool-ului cedeaza oficiului riscurile ce intra sub incidenta sa. Oficiul centralizeaza afacerile, iar apoi repartizeaza participarile pe fiecare membru, n baza cotei de subscriere fixata de acesta. Daca limita maxima de acoperire a pool-lui este depasita, se recurge la plasarea surplusului unor reasiguratori din afara pool-ului. La baza activitatii pool-urilor de reasigurare se afla principiul subscrierii independente si raspunderii comune. Aparitia pool-urilor de reasigurare trebuie privita n strnsa legatura cu: necesitatea acoperirii unor riscuri speciale, de proportii deosebite, aparute n epoca contemporana, a caror frecventa si intensitate sunt necunoscute, fiindca lipsesc datele statistice (de exemplu, riscul de razboi ); evitarea cedarii unui volum important de prime de asigurare din tara sau zona n care actioneaza pool-ul de reasigurare, datorita saturarii pietei respective de reasigurare.
2 Bistriceanu,

Gh. D. (coord.), Dictionar de asigurari, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991, p. 311. 199

Pe pietele de asigurare si reasigurare mai putin dezvoltate, poolurile

de reasigurare permit o mai buna utilizare a resurselor financiare ale asiguratorilor respectivi, putnd atenua consecintele nefavorabile ale instabilitatii financiare. 11.2. Intermedierea n asigurari si reasigurari Intermediarii. n unele situatii, asigurarea, respectiv reasigurarea, nu se ncheie n mod direct ntre partile contractante, ci prin intermediari. n asigurari, intermediarii sunt reprezentati de agentii de asigurare si de catre brokeri. n calitate de distribuitori, agentii de asigurare sunt utilizati de catre societatile de asigurare pentru vnzarea politelor lor, n special catre persoane fizice, pentru asigurari de viata, autovehicule si bunuri. Dar pot fi implicati si n activitati legate de constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor. n dictionarul elaborat de Departament of Trade and Insurance din Marea Britanie, brokerul este definit ca fiind persoana sau firma care plaseaza riscuri la un asigurator si actioneaza frecvent ca agent al asiguratului si nu al asiguratorului, desi primeste comision de la acesta din urma. Datorita cunostintelor lor si accesului la pietele mondiale ale asigurarilor si reasigurarilor, brokerii au un rol important n activitatea de subscriere n asigurare pentru riscuri mari si specializate. Pentru serviciile prestate, brokerii primesc un comision, denumit taxa de brokeraj. De exemplu, n cazul reasigurarii, aceasta se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de reasigurare platite de client (companie cedenta sau reasigurator n cazul retrocedarii), care variaza n functie de tipul de contract, de durata si de piata, ntre 1,5% si 15 %. Cota este mai mica la contractele proportionale si mai mare la cele neproportionale (n special la excedent de dauna). n cazul asigurarii, cota aplicata difera n functie de tipul de asigurare. n prezent, n lume, brokerii functioneaza fie ca filiale ale unor mari firme de intermediere (si care predomina piata), fie ca organizatii independente. Deoarece, n cea mai mare parte, brokerii si desfasoara activitatea la scara internationala, ei dispun de sucursale, birouri sau reprezentante n toate marile centre de asigurari si reasigurari din lume. n general, firmele mari de asigurari si reasigurari detin birouri sau reprezentante prin care sunt n contact permanent cu brokerii corespondenti de pe alte piete.
200

Brokerii cunosc foarte bine situatia tuturor pietelor de asigurari si reasigurari, au legaturi permanente cu toate centrele mari si detin, n orice moment, informatii referitoare la cererea si oferta de asigurari si reasigurari pentru fiecare tip de risc si pentru fiecare clasa de asigurari. De asemenea, ei cunosc n permanenta fiecare clasa de asigurari, precum si datele privind evidenta si evolutia indicatorilor de piata. De exemplu, un broker poate afla n orice moment nivelul primelor practicate pentru riscul de incendiu pe toate pietele din lume. Activitatea brokerilor de reasigurari difera de cea a brokerilor de asigurari directe. Brokerii de reasigurare nu se ocupa de intermedierea sau ncheierea de afaceri directe, ci de obtinerea celor mai bune contracte de reasigurare, prin stabilirea de contacte ntre partile contractante. Avnd cunostinte multiple privind pietele, termenii si conditiile standard (diferite de la o tara la alta), brokerul poate sa garanteze o protectie completa clientului si o prima corespunzatoare pentru asigurator. Brokerul poate sa informeze compania cedenta n legatura cu:

noile forme de protectie, modificarile intervenite pe piata, informatiile privind managementul riscului si sistemele de control. Brokerii pot sa-i avertizeze pe clienti n situatiile n care sunt tentati sa ncheie contracte ce se pot dovedi dezastruoase, pot sa aplaneze diferendele aparute n perioada de derulare a contractului si pot oferi asistenta si consultanta. Brokerul de asigurare si reasigurare are urmatoarele atributii: a) acorda asistenta clientului pentru elaborarea unui progam adecvat de asigurari/reasigurari si pentru mbunatatirea programului existent; b) contacteaza asiguratorii/reasiguratorii potriviti pentru obtinerea unor contracte corespunzatoare pe termen lung; c) negociaza termenii contractului de (re)asigurare si pregateste textul acestuia sau verifica daca textul propus de compania cedenta raspunde unei protectii optime; d) participa la plata primei de (re)asigurare si la ncasarea contravalorii corespunzatoare a despagubirii n cazul producerii daunelor; e) participa la rennoirea contractului de (re)asigurare ; f) asista (re)asiguratorul la respectarea clauzelor contractuale. Sunt situatii n care brokerii se ocupa chiar si de unele activitati administrative de detaliu, cum ar fi: elaborarea proiectului de contract,
201

ntocmirea documentului final, urmarirea derularii contractului si a respectarii obligatiilor partilor privind plata primelor datorate si regularizarea daunelor. ntre brokeri exista diferente semnificative n ceea ce priveste dimensiunea, localizarea geografica si tipurile de afaceri pe care le intermediaza. Exista firme nationale si multinationale, companii mici si companii mari cu sute de angajati, experti strict specializati n anumite tipuri sau clase de afaceri (de exemplu: n domeniul petrolului, n aviatie sau n domeniul maritim), precum exista si companii care se ocupa de toate categoriile de (re)asigurari. Si n cazul brokerilor se manifesta tendinta de fuzionare a unor companii de intermediere, rezultnd firme uriase, care domina piata. Esential este faptul ca att agentul, ct si brokerul sunt platiti de asigurator si nu de asigurat. Agentul primeste comisionul pentru ca vinde asigurarile celui pe care l reprezinta, iar brokerul ncaseaza brokerajul pentru ca obtine afaceri pentru (re)asigurator. Potrivit Legii nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor (modificata si completata prin Legea nr. 403/ 2004), activitatea de intermediere n asigurari si reasigurari consta n: a) initierea si ndeplinirea unor activitati preliminarii ncheierii contractelor de asigurare/reasigurare; b) oferirea de asistenta pentru administrarea sau realizarea unor contracte, ndeosebi n cazul unor daune. Nu vor fi considerate activitati de intermediere n asigurari si reasigurari, activitatile de natura celor mentionate anterior, care sunt ndeplinite de catre un asigurator/reasigurator sau de catre un angajat al acestuia care actioneaza sub responsabilitatea asiguratorului/reasiguratorului. Potrivit conditiilor legale, intermediarii n asigurari sunt agentii de asigurare si brokerii de asigurare, iar intermediarii n reasigurari sunt brokerii de reasigurare. Asiguratorii nu pot sa exercite activitati de asigurare prin intermediari neautorizati si/sau nenregistrati. Exceptie de la aceasta prevedere fac cei care, avnd o activitate profesionala alta dect

intermedierea n asigurari, intermediaza contracte de asigurare care ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) contractul de asigurare intermediat necesita doar cunostinte referitoare la riscul acoperit prin acesta;
202

b) contractele de asigurare intermediate nu fac parte din categoria asigurarilor de viata si nu acopera riscuri de raspundere civila; c) contractele de asigurare intermediate sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci cnd acesta acopera urmatoarele riscuri: ntreruperea activitatii, pierderea sau deteriorarea marfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de calatoria rezervata de acel furnizor, chiar daca contractul de asigurare intermediat acopera riscuri din categoria asigurarilor de viata sau de raspundere civila, daca acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea calatorie; d) primele anuale nu depasesc echivalentul n lei a 500 de euro si durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice rennoire, nu depaseste 5 ani. nainte de ncheierea, modificarea sau rennoirea contractului de asigurare sau reasigurare, informatii referitoare la: denumirea (numele) intermediarului, sediul (adresa) si registrul n care a fost nscris (precum si modalitatile prin care se poate verifica nscrierea), orice interes de participare a unei societati de asigurari privind drepturile de vot si capitalul agentului de asigurari reprezinta modalitatile de solutionare a eventualelor litigii existente ntre clienti si intermediar. Primele de asigurare platite de catre clienti prin intermediari n asigurari se considera ca fiind transferate asiguratorului la momentul platii. Despagubirile sau sumele asigurate platite de catre asigurator prin intermediari se considera ca fiind transferate clientilor numai n momentul ncasarii efective de catre acestia a sumelor/despagubirilor respective. Conform reglementarilor n vigoare, o persoana fizica sau juridica poate desfasura o activitate ca agent de asigurare, daca detine o autorizatie din partea unui asigurator, denumita contract de agent, pentru a actiona n numele acestuia. Agentul de asigurare persoana fizica trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: a) sa aiba pregatirea profesionala de specialitate si/sau competentele, cunostintele si aptitudinile corespunzatoare exercitarii acestei activitati, n conformitate cu normele emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, n acest sens; b) sa aiba n vigoare un contract de asigurare de raspundere civila profesionala sau o garantie echivalenta de la un asigurator, n numele caruia el lucreaza sau al carui mputernicit este. Documentul trebuie sa fie valabil pe ntregul teritoriu al Comunitatii Europene si al statelor care apartin Spatiului Economic European;
203

c) sa nu aiba cazier judiciar pentru infractiuni contra patrimoniului sau pentru alte infractiuni prevazute de legislatia financiar-fiscala; d) sa ndeplineasca conditiile legale privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea n legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor; e) sa se bucure de o buna reputatie. Agentul de asigurare persoana juridica trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: a) sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de agent de

asigurare, fiind autorizat si nregistrat ca atare; b) sa aiba n vigoare un contract de asigurare de raspundere civila, n conformitate cu cerintele prevazute n normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; c) sa nu fi fost declarat anterior n faliment si sa nu faca obiectul unei proceduri de reorganizare judiciara si/sau de faliment la data solicitarii autorizarii; d) sa se bucure de o buna reputatie, iar denumirea agentului sa cuprinda obligatoriu sintagma agent de asigurare; e) asociatii, actionarii semnificativi, precum si persoanele semnificative sa nu aiba cazier judiciar pentru infractiuni contra patrimoniului sau pentru infractiuni prevazute de legislatia financiar-fiscala; f) conducatorul executiv sa ndeplineasca conditiile privind pregatirea si experienta necesare pentru a detine aceasta functie conform normelor emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Agentii de asigurare, persoane fizice, au dreptul sa se nregistreze la Camera de Munca n a carei raza teritoriala domiciliaza, pentru a beneficia de dispozitiile legale privind vechimea n munca, fondurile de pensii si de asigurari sociale. Un agent de asigurare persoana fizica sau juridica nu poate intermedia aceleasi clase de asigurari dect pentru un singur asigurator. Daca un asigurat a ncheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asiguratorul n numele caruia actioneaza agentul este raspunzator fata de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare. Calitatea de agent de asigurare este incompatibila cu cea de broker de asigurare si/sau de reasigurare. O persoana juridica poate desfasura activitate de intermediere n asigurari si/sau reasigurari n calitate de broker de asigurare si/sau de reasigurare, daca are o autorizatie de functionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
204

n vederea obtinerii autorizatiei de functionare, solicitantul va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor documente din care sa rezulte ca va respecta urmatoarele conditii: a) sa fie persoana juridica, n a carei denumire sa fie cuprinsa obligatoriu sintagma broker de asigurare, broker de asigurare/ reasigurare sau broker de reasigurare; b) sa aiba un capital social varsat n forma baneasca, a carui valoare nu poate fi mai mica de 150 milioane lei; aceasta valoare va fi actualizata prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; c) sa aiba n vigoare un contract de asigurare de raspundere civila valabil pe ntregul teritoriu al Comunitatii Europene si al statelor ce apartin Spatiului Economic European; d) sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare si/sau de reasigurare; e) sa nu fi fost declarat anterior n faliment si sa nu faca obiectul unei proceduri de reorganizare judiciara si/sau de faliment la data solicitarii autorizarii; f) asociatii, actionarii semnificativi, precum si persoanele semnificative, sa nu aiba cazier judiciar pentru infractiuni contra patrimoniului sau infractiuni prevazute n legislatia financiar-fiscala; g) conducatorul executiv sa ndeplineasca conditiile cerute privind pregatirea si experienta n conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

h) numele solicitantului sa nu induca n eroare publicul. Un broker de asigurare si/sau de reasigurare nu poate fi actionar semnificativ sau persoana semnificativa a unui asigurator si/sau reasigurator. Un asigurator si/sau reasigurator nu poate fi actionar sau administrator al unui broker de asigurare si/sau de reasigurare. Brokerii de asigurare si/sau de reasigurare nu si pot desfasura activitatea prin agenti de asigurare. Brokerii de asigurare si/sau de reasigurare au dreptul sa colecteze primele, sa plateasca despagubirile, n moneda prevazuta n contractul de asigurare sau de reasigurare si sa emita documentele de asigurare sau de reasigurare n numele asiguratorului sau reasiguratorului. Un broker de asigurare care solicita autorizarea, achita la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 30 milioane lei; cuantumul taxelor de autorizare se actualizeaza periodic prin decizie a
205

Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, n functie de indicele preturilor comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica. n cazul respingerii cererii de autorizare taxa de autorizare nu se restituie. Brokerii de asigurare si/sau de reasigurare achita, din momentul acordarii autorizatiei de functionare pe durata valabilitatii acesteia, o taxa de functionare, stabilita anual de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, de maximum 0,3% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate. Pentru nevirarea la termen a taxei de functionare, se calculeaza majorari de ntrziere, conform reglementarilor n vigoare privind colectarea creantelor bugetare. Intermediarii n asigurari si/sau reasigurari autorizati pot sa desfasoare activitati de intermediere pe teritoriul Romniei sau pe teritoriul oricarui stat membru, cu conditia informarii prealabile a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, n legatura cu: a) structura sa organizatorica; b) adresa sediului sau din statul membru gazda de la care pot fi obtinute si la care pot fi transmise documente; c) numele, calificarea si experienta conducatorului executiv, care are capacitatea sa l reprezinte n relatiile cu tertii pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovada ca acesta nu are cazier judiciar pentru infractiuni contra patrimoniului sau pentru infractiuni prevazute de legislatia financiar-fiscala. La nivel national, brokerajul n asigurari este tutelat de catre Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta n Asigurari din Romnia( UNSICAR). n luna iunie 2001, aceasta a fost admisa ca membru activ cu drepturi depline al Bureau International des Producteurs d'Assurances et de Reassurances (BIPAR), organizatie internationala nregistrata la Paris, dar cu sediul operational la Bruxelles. BIPAR a fost nfiintata n anul 1937, reunind n prezent asociatiile profesionale ale intermediarilor n asigurari din 33 de tari ale lumii, incluznd si Romnia. Practic, 80% din asociatiile profesionale ale intermediarilor n asigurari din lume sunt membre ale BIPAR si se estimeaza ca membrii acestora gestioneaza peste 90% din primele de asigurare plasate n lume prin intermediari. Membrii afiliati ai BIPAR sunt exponentii intereselor generale a peste 250.000 de consultanti de asigurari, care opereaza n ntreaga lume si avnd peste un milion de angajati. BIPAR ofera asociatiilor nationale ale intermediarilor n asigurari, membre ale sale, asistenta necesara n ndeplinirea obiectivelor acestora prin:

 crearea mediului propice unui schimb de informatii ntre asociatiile membre din diverse tari;
206

crearea unor standarde profesionale n ceea ce priveste intermedierea n asigurari, care sa constituie automat, pentru membrii sai, o garantie suplimentara a calitatii si seriozitatii serviciilor de consultanta si brocheraj n asigurari, cu efecte directe benefice asupra clientilor, precum si asupra activitatii de asigurari, n general. Referitor la managementul riscului, principalele servicii puse la dispozitia clientilor de catre brokeri sunt: identificarea riscurilor; analiza si evaluarea riscurilor; emiterea de recomandari cu scopul reducerii expunerilor la risc; prezentarea unui program de asigurare deja elaborat; conceperea unui program de asigurari adecvat; negocierea politelor de asigurare si ncheierea contractelor; asistarea si ntocmirea dosarelor de dauna si obtinerea despagubirilor; gestionarea politelor si adaptarea contractelor de asigurare la dinamica afacerii clientului; asistenta pentru pregatirea profesionala a personalului din firma clientului responsabil cu asigurarile sau, eventual, n scopul nfiintarii unui departament de management al riscului; furnizarea, la cerere, de informatii privind piata de asigurari si evolutia ei. 11.3. Firmele care ofera servicii specializate, asociate activitatii de asigurare Datorita diversitatii si complexitatii activitatilor legate de ncheierea si, mai ales, de derularea contractelor de asigurare, a aparut necesitatea efectuarii unor servicii asociate activitatii de asigurare. Astfel, exista firme de prestari de servicii n asigurari, care se ocupa cu: inspectiile de risc, managementul riscului, constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor. Pentru prestarea unor astfel de servicii, se utilizeaza tehnici specifice din diferite domenii, apelnd la juristi, ingineri, specialisti n calcule actuariale, management financiar si investitii. De regula, cei care se ocupa de evaluari sunt ingineri experti, specializati n tipurile de bunuri supuse evaluarii. Clientii lor sunt asiguratorii, care platesc anumite tarife stabilite n functie de complexitatea daunelor ce trebuie evaluate, experienta evaluatorului, timpul petrecut pentru evaluare si n functie de dimensiunea pagubei.
207

Printre indicatorii care caracterizeaza piata asigurarilor se afla: numarul contractelor ncheiate ntr-o anumita ramura sau subramura a asigurarilor, volumul primelor de asigurare ncasate, cuantumul obligatiilor asumate de asiguratori, volumul indemnizatiilor achitate etc. Indicatorul prime de asigurare ncasate ofera o imagine concludenta despre capacitatea de absorbtie a pietei asigurarilor. 11.4. Piata asigurarilor din Romnia n urma aplicarii H.G. nr. 1279/1990, s-a nlaturat monopolul de stat n domeniul asigurarilor si reasigurarilor prin desfiintarea ADAS-ului si transformarea acestuia n societati comerciale. Activele si pasivele sale au fost preluate de catre trei societati comerciale pe actiuni: S.C. Asigurarea Romneasca S.A. (ASIROM), Astra S.A.-Societate de asigurare-reasigurare si CAROM S.A., care au nceput sa functioneze la 1 ianuarie 1991. Pe ansamblu, obiectul de activitate al acestora cuprindea:

 asigurari de bunuri si raspundere civila; asigurari de persoane; operatiuni de reasigurari, inclusiv cele internationale; constatarea daunelor; stabilirea si plata despagubirilor n cazurile de daune produse n Romnia, cnd raspunderea revine unor asigurati la societatile de asigurari din strainatate; stabilirea si plata despagubirilor n cazurile de pagube produse n strainatate automobilistilor romni asigurati n Romnia; prestari de servicii din domeniul asigurarilor pentru societati de asigurari din tara si din strainatate. Daca avem n vedere oferta de asigurare actuala, piata romneasca prezinta n principal, urmatoarele caracteristici: capacitate financiara insuficienta, fapt care o situeaza sub standardele de securitate financiara impuse de tarile cu experienta notorie n domeniu; un numar mic de societati de asigurare, respectiv reasigurare, concentreaza cea mai mare parte a activitatii; se manifesta o tendinta accentuata de diversificare a paletei produselor de asigurare, adaptate nevoilor clientilor; patrunderea societatilor de asigurare cu capital strain, precum si a brokerilor internationali, care ofera n special asiguratorilor noi tipuri de polite pentru clientii lor.
208

Dintre societatile de asigurare cunoscute n lume, care au patruns pe piata Romniei si au nfiintat societati cu capital strain, mentionam cu deosebire urmatoarele: GENERALA, AIG, INTERAMERICAN si ING. Analiznd cererea de asigurare, pe piata romneasca se constata cteva aspecte mai importante, si anume : cererea efectiva este redusa datorita lipsei de bani si de cunoastere a tuturor avantajelor oferite de asigurari; totodata, se manifesta o insuficienta ntelegere din partea agentilor economici si a populatiei privind necesitatea asigurarii. Cererea este dispersata si neuniforma sub aspectul categoriilor de asigurari solicitate, al distributiei geografice, al nivelului de dezvoltare a regiunii sau zonei respective si al nivelului veniturilor. Deoarece este n mod decisiv influentata de progresul economic, cererea este concentrata n zonele cu potential economic ridicat si la grupele de populatie cu venituri peste medie; cererea potentiala este mare, datorita numarului mare de proprietati existente, a populatiei numeroase, precum si datorita nevoilor reale de asigurare la nivelul economiei si al populatiei. 11.5. Piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor 11.5.1. Piata internationala a asigurarilor Pe piata asigurarilor din Europa, asigurarile de persoane (viata + accidente si sanatate) se afla n topul cererii, cu peste 60% din totalul primelor de asigurare, urmeaza asigurarile de bunuri, cu aproape 28 % din total; asigurarile de raspundere civila, cu numai 3,3 %, ocupa un loc extrem de modest n cererea asiguratilor. De regula, asigurarile de viata sau viata + accidente si sanatate nregistreaza cele mai ridicate ponderi n totalul primelor (50-70%) n tarile care realizeaza un produs intern brut pe locuitor ridicat: Franta, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Danemarca, Finlanda, Luxemburg etc. n unele tari dezvoltate, ca Germania, Italia, Elvetia si

Belgia, primele de asigurare au ponderi ceva mai reduse la viata, dar peste media continentului la vehicule cu motor si la bunuri . Privind persoanele fizice, structura cererii pe piata asigurarilor depinde n mare masura de gradul de dezvoltare economica a tarii, de veniturile pe care le realizeaza si pe care sunt dispuse sa le sacrifice pentru a-si proteja viata, integritatea corporala, familia, bunurile agonisite sau responsabilitatea pe care o au dupa lege fata de terti. Aceasta mai
209

depinde de prioritatea pe care o atribuie fiecare persoana protectiei prin asigurare, n comparatie cu nevoile de hrana, locuinta, mbracaminte, ngrijirea sanatatii, cultura, distractie etc. La persoanele juridice, cererea de asigurare este influentata de urmatorii factori: capacitatea de plata, frecventa, amploarea si puterea de distrugere a riscurilor la care sunt expuse, de volumul si structura activelor posedate si, nu n ultimul rnd, de convingerea ca protectia prin asigurare constituie un act indispensabil al oricarei gestiuni eficiente. Agentii economici contracteaza asigurari de bunuri, de credite, de pierderi financiare, de raspundere civila sau pentru protejarea angajatilor, respectiv a clientilor lor, deoarece costul asigurarii este mai mic dect paguba pe care ar putea-o nregistra de pe urma unor calamitati naturale, accidente sau a altor riscuri la care se expun. Datorita cresterii numarului, dimensiunii si complexitatii riscurilor asigurate, precum si incapacitatii pietelor nationale de a oferi singure o protectie corespunzatoare a riscurilor, pe plan mondial se constata o tendinta de internationalizare a activitatii de asigurare-reasigurare. Tranzactiile internationale din domeniul asigurarilor sunt puternic marcate de reglementari juridice proprii fiecarei tari. Dispersia internationala a riscurilor mari prin intermediul asigurarii poate fi realizata prin: asigurare directa, respectiv, participarea asiguratorilor straini n calitate de coasiguratori alaturi de societatile nationale, sau prin transferarea unei parti a riscurilor asumate de asiguratori nationali, n reasigurare internationala. Astfel, asiguratorul, respectiv reasiguratorul strain, poate actiona printr-o societate locala, poate mputernici un agent n strainatate (delegat prin contract) sa subscrie afaceri n numele sau sau sa nfiinteze propriile sale filiale n strainatate. De asemenea, asiguratorul/reasiguratorul poate exporta servicii de asigurare, prin subscrierea la sediul sau a riscurilor asigurate care sunt localizate n alte tari. Piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor este dominata de companii de profil din Marea Britanie, Germania, Elvetia, Franta, SUA, Japonia. n prezent, asistam la fenomenul de globalizare a serviciilor financiare n general si a serviciilor de asigurari n special. Acest fapt a condus la o concentrare puternica a comertului international cu aceste servicii. Astfel, n ultimii ani, daca avem n vedere numai Europa, prin fuzionarile care au avut loc ntre grupuri bancare si de asigurari au rezultat adevarati colosi financiari a caror valoare de piata creste nentrerupt. Preocuparile Uniunii Europene de a crea o piata unica a asigurarilor au menirea sa aduca beneficii importante tarilor membre
210

n aceasta directie. De aceea, U.E. s-a angajat ntr-un proces de armonizare a legislatiilor nationale ale statelor membre, n asa fel nct legea sa fie aplicabila tuturor contractelor de asigurare. Din punct de vedere al asiguratilor, armonizarea legislatiilor poate face sa creasca posibilitatile de cumparare a produselor de

asigurare de la societatea care are sediul central n oricare din tarile membre U.E. Datorita faptului ca aceasta piata unica ar putea crea o oferta mai mare de produse pentru asigurati, preturile produselor de asigurare ar putea fi mai mici datorita unei concurente mai mari. Tratatul de la Roma, semnat n 1957, prevedea libertatea de miscare a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor, precum si armonizarea legilor statelor membre. Pornind de la acest tratat, obiectivele Uniunii Europene n domeniul asigurarilor sunt: a) libertatea consumatorilor de a alege orice polita de asigurare de la orice asigurator autorizat n orice stat membru; b) libertatea asiguratorilor autorizati n orice stat membru de a-si comercializa produsele n cadrul U.E. n virtutea dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii; c) asigurarea unei concurente loiale ntre asiguratori privind pretul, produsele si serviciile, cu desfiintarea tuturor barierelor n calea liberei concurente. Pentru definirea Pietei Unice, Tratatul de la Roma invoca trei principii de baza: 1. Dreptul de stabilire, care permite oricarei persoane fizice sau juridice din cadrul U.E. sa faca afaceri ntr-un stat membru, fara nici o discriminare. Aceasta implica faptul ca orice asigurator din Uniunea Europeana va fi tratat n orice alt stat membru ca si asiguratorii autohtoni. Dreptul de stabilire implica: posibilitatea nceperii unei activitati de asigurare ntr-un alt stat membru U.E. de catre o companie care nu desfasoara o activitate de acest gen n tara de origine; extinderea activitatii unei companii de asigurare dintr-un stat membru U.E. n alt stat membru U.E. 2. Dreptul de desfasurare a activitatii, care permite unei persoane fizice sau juridice din cadrul U.E. sa faca afaceri ntr-un alt stat membru U.E., fara a avea domiciliul sau sediul n statul respectiv. 3. Libertatea miscarii capitalului, care permite oricarui cetatean sau oricarei societati din U.E. sa efectueze transferuri de capital n spatiul comunitar si sa utilizeze instrumentele financiare oferite de ansamblul pietelor din statele membre.
211

Ca orice piata, alcatuita din cerere si oferta, pe piata asigurarilor exista, evident, clienti si ofertanti. n calitate de clienti pot fi persoane fizice sau juridice. Astfel, persoanele fizice solicita, ndeosebi, asigurari pentru autovehicule, locuinte, bunuri personale, asigurari de viata, accidente, calatorie, raspundere fata de terti. Desi asigurarile ncheiate de persoane fizice reprezinta o parte importanta a pietei, cea mai mare parte a asigurarilor sunt ncheiate de catre persoane juridice, ale caror polite au, de regula, valori mari sau foarte mari. n cadrul pietei internationale a asigurarilor si reasigurarilor sunt importante urmatoarele elemente: stabilitatea pietei, gradul de solvabilitate al societatilor de asigurari si reasigurari. De asemenea, este necesara mentinerea unui climat de ncredere n rndul clientilor, n ideea de protectie prin asigurare, si n asiguratorii de pe piata. Din punctul de vedere al clientului, siguranta sa financiara reprezinta criteriul principal de apreciere sau evaluare privind asiguratorii si reasiguratorii. Aceasta se reflecta, ndeosebi, n capacitatea de a face fata obligatiilor de plata asumate. Activitatea asiguratorilor este apreciata cu profesionalism de catre agentiile de rating. Dintre acestea, cele mai mari din lume si evident cele mai cunoscute sunt

agentiile americane Standard and Poors, Moodys si AM Best. Aceasta din urma este specializata n rating-ul societatilor de asigurari. Rating-ul exprima, de fapt, capacitatea debitorului de a face fata obligatiilor de plata catre creditori. Pentru aceasta, companiile de rating folosesc ncadrarea unei societati comerciale ntr-o anumita clasa. Cu ct societatea este ncadrata ntr-o clasa mai buna, cu att este mai solida sub aspect financiar, putnd sa faca fata tuturor obligatiilor contractuale. Din punctul de vedere al clientilor societatilor de asigurari, rating-ul exprima capacitatea de a plati daunele. Scala conventionala utilizata ncadreaza societatile de asigurari n categoria celor sigure sau vulnerabile. Avnd n vedere evolutia pietelor si activitatea asiguratorilor, rating-ul are un caracter dinamic si sunt frecvente situatiile n care rating-ul unei companii se schimba de la un an la altul. 11.5.2. Caracteristicile pietei internationale a reasigurarilor Datorita existentei unei mari diversitati a categoriilor de afaceri, asigurarile si reasigurarile se disting printr-un grad ridicat de eterogenitate, constatat si verificat mai ales pe piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor.
212

Pietele de reasigurari nu pot fi tratate separat, ci n strnsa corelatie cu cele de asigurari, care mpreuna au nregistrat cea mai puternica crestere a activitatii n ultimele decenii. Aceasta evolutie rapida a fost influentata de o serie de factori, cum ar fi: cresterea economica fara precedent a tarilor industrializate dupa cel de-al doilea razboi mondial, progresul tehnic si dezvoltarea socio-umana sub toate aspectele, care au facut sa apara noi necesitati ce trebuiau satisfacute; schimbarile intervenite n structura pietelor de asigurari n mai multe zone ale lumii si n special n tarile n curs de dezvoltare, n care s-au adoptat reglementari cu scopul de a exclude sau limita activitatea companiilor straine de asigurari pe teritoriul lor, instituind practic monopolul de stat n domeniul asigurarilor; mbunatatirea climatului n domeniul afacerilor, pe de-o parte, si cresterea relativ lenta sau chiar stagnarea nivelurilor veniturilor obtinute din primele de asigurari directe n comparatie cu cea a reasigurarii, pe de alta parte, au dus la situatia ca mai multi asiguratori si institutii financiare sa investeasca n reasigurare din considerente economice. nca de la nceput, piata internationala a reasigurarilor a fost dominata de reasiguratorii din Marea Britanie, Germania, Elvetia, Franta si S.U.A. Odata cu cresterea cererii de reasigurare s-a produs o explozie n numarul reasiguratorilor si n alte tari, aparnd astfel piete noi, n special n zone libere si n tari ce ofera facilitati fiscale. Totodata, au fost nfiintate companii de reasigurare n unele tari n curs de dezvoltare, care si desfasoara activitatea pe plan national si regional. Cele mai reprezentative piete de reasigurare sunt concentrate n marile centre comerciale si financiare ale lumii, unde se desfasoara majoritatea covrsitoare a afacerilor de asigurari si reasigurari internationale. Cea mai veche si mai mare piata internationala de reasigurari este la Londra. Ea detine o pozitie de monopol si influenteaza mersul afacerilor, practica si conditiile de asigurare si reasigurare pe toate celelalte piete din lume. Pe piata londoneza, cea mai puternica pozitie au detinut-o si o detin si n continuare asociatiile de subscriitori Lloyd's, mpreuna cu sistemul lor foarte dezvoltat de brokeraj. Prin natura sa, piata londoneza a reasigurarilor este internationala. Ea concentreaza cea mai

mare parte a reasigurarilor provenite de la companiile de asigurari din S.U.A., Japonia si de la companiile nationale de asigurari din tarile n curs de dezvoltare. Specific Londrei este faptul ca sunt subscrise toate categoriile de reasigurari, n toate formele si metodele cunoscute.
213

Comparativ cu alte piete, aici sunt concentrate cele mai multe tranzactii pentru acoperirea riscului de catastrofa, ndeosebi pentru transporturi maritime si aeriene. Piata londoneza denota flexibilitate si originalitate n abordarea a noi forme de acoperire si a noi riscuri. Londra beneficiaza de conditii optime pentru a fi o piata internationala, prin nivelul dezvoltarii economice, prin moneda nationala puternica, prin reglementari favorabile privind controlul schimburilor si tranzactiilor de reasigurare internationale, prin sprijin acordat de catre institutii financiar-bancare experimentate, prin libertatea acordata de guvern la ncheierea tranzactiilor de asigurare si reasigurare si ncurajarea nfiintarii la Londra de companii straine. Pe continentul european, piata reasigurarilor este concentrata n principal n Germania (unde functioneaza prima companie de reasigurari din lume, Cologne Reinsurance, nfiintata n anul 1846), Elvetia (Zrich) si Franta (Paris), celelalte tari vest-europene desfasurnd activitati de reasigurare de o intensitate mai mica n comparatie cu cele de mai sus. Evident, piata internationala a reasigurarilor cuprinde: cumparatorii, vnzatorii si intermediarii de reasigurari. Cumparatorii de reasigurari sunt reprezentati de urmatoarele tipuri de companii ntlnite pe piata internationala a reasigurarilor: a. Companiile de asigurari (asiguratorii directi) sunt principalii cumparatori de reasigurari pe piata internationala a acestora. Ele grupeaza mai multe polite de asigurare, dupa natura si marimea riscului preluat de la asiguratii sai si cedeaza, sub forma unei singure oferte unei companii de reasigurare, o anumita cota din riscul respectiv. Aceasta se nainteaza, de obicei, mai multor reasiguratori, fiecaruia propunndu-i-se preluarea unei cote din risc, lasnd la latitudinea acestuia daca accepta sau nu. b. Companiile captive de asigurari sunt, de fapt, companii de asigurari sau reasigurari detinute sau controlate de o societate cu alta activitate dect cea de asigurari. Ele au fost create, n principal, pentru a asigura sau reasigura riscurile societatii mama sau ale filialelor acesteia. Obiectul lor de activitate se rezuma n principal la asigurarile si reasigurarile de bunuri. c. Reasiguratorii atunci cnd efectueaza afaceri legate de retrocedarea unei parti din tranzactia initiala de reasigurare, ei apar n calitate de cumparatori de reasigurare. d. Companiile de stat de reasigurare apar n postura de cumparatori de reasigurare atunci cnd preiau o parte din riscuri prin retrocesiune de la companii private de reasigurare, cu restrictiile impuse de legislatia tarii de origine. De exemplu, n unele tari reasigurarile interne sunt monopol de stat, iar n altele este obligatorie reasigurarea numai la o anumita companie straina.
214

e. Pool-urile de subscriere. Rolul lor consta n mobilizarea capacitatilor de asigurare directa si reasigurare a riscurilor mari, ce pot provoca pierderi uriase pentru membrii sai. Prin modul lor de functionare, ele reduc fluxul afacerilor internationale de reasigurari. Activitatea pool-urilor este coordonata de o companie agreata de toti membrii sai, care si asuma rolul de leader. Vnzatorii de reasigurari. Societatile care apar pe piata internationala a reasigurarilor n aceasta postura sunt:

a. Companiile profesionale de reasigurari sunt societati specializate n reasigurari, fiind categoria principala de reasiguratori care actioneaza pe piata internationala. n Europa, cele mai mari societati de acest gen si au sediul n Germania (Munich Reinsurance Company, Cologne Reinsurance Company), Elvetia (Swiss Reinsurance Company), Franta (Societ Comerciale de Rassurance), Marea Britanie (Mercantile & General Reinsurance Co.). b. Companiile de asigurari directe. Cele de dimensiuni mari prevad n structura lor organizatorica un departament specializat sau o sucursala care se ocupa de cedari (primiri) de reasigurari. Companiile de dimensiuni mici sau mijlocii folosesc de obicei metoda subcontractarii acestei activitati, prin agentiile de subscriere sau, cel mai frecvent, apeleaza la brokeri. c. Agentiile de subscriere realizeaza legatura dintre companiile cedente si reasiguratori. Ele apar n calitate de vnzatori de reasigurare n masura n care sunt solicitate de companiile cedente pentru a li se gasi cei mai potriviti reasiguratori pentru riscurile pe care ele doresc sa le cedeze. d. Corporatiile de stat de asigurari si reasigurari se remarca prin activitatea lor n unele tari care se confrunta cu dificultati economice, apelarea la reasiguratorii internationali fiind exclusa, pentru a putea pastra rezervele valutare n tara. e. Pool-urile de asigurari si reasigurari s-au constituit ca vnzatori de reasigurari pe baza locala si regionala, sub forma unor asociatii conduse de unul dintre membri sau ca o companie separata de reasigurare, n care membrii sai sunt actionari. Formarea de pool-uri cu caracter regional este considerata ca o modalitate eficienta de dezvoltare a unor piete n tarile n curs de dezvoltare si de reducere a costurilor valutare determinate de operatiunile de reasigurare de pe alte piete. n raport cu dimensiunile pietei internationale a reasigurarilor, volumul afacerilor ncheiate de pool-uri este mic.
215

11.5.3. Rolul brokerilor n reasigurarea internationala Piata internationala actuala a asigurarilor si reasigurarilor este practic de neconceput fara activitatea brokerilor. Ei sunt necesari datorita ritmului extrem de rapid al modificarii conditiilor economice, sociale si politice n lume, datorita schimbarilor periodice intervenite n reglementarea juridica si administrativa a activitatilor de asigurare si reasigurare. n prezent, n lume actioneaza un numar impresionant de brokeri, fie ca filiale ale unor firme de intermediere predominante, fie ca organizatii independente. Cei mai multi brokeri si desfasoare activitatea pe scara internationala si cea mai mare parte a lor dispune de sucursale, oficii sau reprezentante n toate marile centre de asigurari si reasigurari ale lumii. Activitatea brokerilor de reasigurare este diferita de cea a brokerilor de asigurari directe. Fata de acestia din urma, brokerii de reasigurare nu se ocupa de intermedierea sau ncheierea de afaceri directe, ci de gasirea celor mai bune legaturi si contracte de reasigurare. Cunoscnd termenii si conditiile standard, foarte diferite de la o tara la alta, brokerii ofera clientilor posibilitatea plasarii afacerilor n interesul ambilor parteneri. Astfel, ei informeaza companiile cedente cu privire la noile forme de protectie, modificarile intervenite pe piata, metodele informationale, de management si de control. Brokerii avertizeaza companiile cedente n situatiile n care sunt tentate sa ncheie contracte ce se pot dovedi dezastruoase si aplaneaza diferendele aparute n perioada de derulare a contractului. Brokerii desfasoara si activitati administrative, cum ar fi: elaborarea

proiectului de contract, avizarea lui de viitoarele parti contractante, ntocmirea documentului final si semnarea lui, urmarirea derularii contractului si a respectarii obligatiilor partilor privind plata primelor datorate si regularizarea daunelor. 11.6. Specificul marketingului n domeniul asigurarilor n domeniul asigurarilor, marketingul consta, n primul rnd, n identificarea persoanelor interesate sa achizitioneze produsele oferite de firmele si agentii de asigurari, iar n al doilea rnd, marketingul nseamna din punct de vedere al brokerilor, respectiv, al diferitelor tipuri de agenti, gasirea acelor firme de asigurari, dispuse sa le accepte ofertele. Imaginea publica a unei firme de asigurari se bazeaza ndeosebi pe actiunile sale n domeniul reclamei si al relatiilor publice, fiind legata de mixul de marketing al firmei. Acesta cuprinde ansamblul activitatilor
216

necesare furnizarii unui produs de asigurare cumparatorului, avnd patru componente majore: produsul, pretul, piata si promovarea. Privind produsul, sunt agenti de asigurari care cauta sa ofere clientilor un pachet complet de acoperiri, respectiv, sa ofere ct mai multe forme de asigurari, astfel nct necesitatile clientului sa fie complet satisfacute. Agentii pot opta ntre crearea propriilor pachete de asigurari, adaptate dorintei clientului, si vnzarea pachetelor de produse standard ale firmelor de asigurari. A doua componenta a mixului de marketing, pretul, reprezinta, de fapt, pentru agentia de asigurari, un pret de baza, care este de obicei specificat ntr-un tabel cu cote de prima. Atunci cnd se impun modificari de pret, acestea depind, printre altele, de conditiile economice existente si de disponibilitatea agentiei de a renunta la comisioane. n perioadele n care politica preturilor este mai flexibila, valorile din tabelul cotelor de prima reprezinta doar punctul de plecare de la care firmele de asigurari pot acorda reduceri. n ceea ce priveste piata, pentru o agentie de asigurari se pune doar problema retelei de distributie, aceasta fiind de obicei importanta pentru modul n care agentia obtine acoperiri pentru clientii sai si nu pentru felul n care si distribuie produsele de asigurare clientilor. Cea mai mare parte a eforturilor de marketing ale majoritatii firmelor, este concentrata asupra comportamentului de promovare a mixului de marketing. Aceasta consta n prezentari personale, activitati promotionale speciale, publicitate si relatii cu publicul. n activitatea de promovare, un rol deosebit de important l are reclama. Pentru a fi eficienta, reclama trebuie sa fie logica si repetitiva. Mesajul transmis n cadrul reclamei trebuie sa fie ct mai convingator si sa cstige un loc bine definit n mintile potentialilor clienti. Pentru aceasta este nevoie de o campanie de publicitate care sa ndeplineasca cu strictete urmatoarele cerinte: constientizarea publicului n ceea ce priveste existenta agentiei de asigurari; acapararea unei anumite piete, bine conturata; identificarea intereselor potentialilor clienti; asocierea numelui agentiei cu un asigurator mai mare si mai cunoscut; prezentarea domeniului asigurarilor ntr-o lumina ct mai favorabila.
217

De retinut ca reclama nu vinde asigurari, ci doar pregateste publicul pentru a raspunde n mod favorabil eforturilor de vnzare ale firmei de

asigurari. Pentru ca reclamele sa ajunga sigur la anumiti clienti, acestea pot fi plasate n publicatii specializate si pentru a ntretine o corespondenta specifica de marketing cu anumite persoane sau organizatii. Realizarea unei comunicari eficiente pe o piata tinta se realizeaza prin publicarea de articole n presa de specialitate a pietei respective, care sa fie urmata de trimiterea unor pasaje semnificative din aceste articole unei audiente si mai mult filtrate. Acest procedeu mareste credibilitatea firmei, mai ales n cadrul unei audiente selecte. n general, asemenea campanii publicitare sunt utilizate de catre agentiile relativ mari, n special firmele mari de brokeraj. Firmele mai mici tind sa fie mai putin specializate si de obicei nu si pot permite sa cheltuiasca pentru activitati publicitare cu obiectiv restrns. n activitatea firmelor de asigurari, ntlnim situatia n care o campanie de publicitate promotionala este orientata numai catre clientii existenti, considerndu-se ca este mai putin costisitor sa pastrezi un client dect sa obtii unul nou. Mai mult chiar, n cazul asigurarilor pentru persoane juridice, majoritatea afacerilor noi sunt generate de recomandarile unor clienti satisfacuti. De fapt, recomandarile sunt o sursa buna de viitori asigurati si n cazul asigurarilor pentru persoane fizice, desi nu cu aceeasi pondere. O componenta importanta a marketingului n asigurari o constituie managementul firmei si managementul vnzarilor n asigurari. Acesta poate fi definit ca fiind procesul prin care, ntr-un mediu de afaceri n continua schimbare, sunt adoptate decizii referitoare la toate activitatile ce faciliteaza schimbul n scopul satisfacerii unui anumit segment de piata si al ndeplinirii obiectivelor stabilite [CONSTANTINESCU, 1999, p.505]. n principal, managementul vnzarilor nseamna coordonarea tuturor activitatilor menite sa puna agentii de asigurare n legatura cu clientii potriviti, la momentul potrivit. Din partea agentiei, aceasta implica ndeplinirea urmatoarelor functii: prospectarea pietei, identificarea necesitatilor de asigurare ale clientilor, pregatirea ofertelor, prezentarea ofertelor, ncheierea contractului, prestarea de servicii initiale si prestarea de servicii pe termen lung. Pentru o agentie de asigurari, strategiile de vnzare vizeaza volumul afacerilor, portofoliul de produse oferite si specializarea. Strategiile legate de volumul de afaceri sunt proiectate n vederea dezvoltarii agentiei pna
218

la un anumit nivel. Strategiile referitoare la portofoliul de produse implica un plan coerent de scadere a procentului de vnzari de polite dintr-o anumita categorie de asigurari si de crestere a procentului de asigurari din alta categorie. Strategiile de specializare presupun perfectionarea ntr-o anumita clasa de asigurari, cum ar fi categoria asigurarilor de raspundere profesionala, sau specializarea n servirea unui anumit segment de piata. Pe masura ce conditiile de mediu se schimba si agentia se dezvolta, obiectivele si strategiile trebuie sa se modifice. Pentru piata asigurarilor, marketingul prezinta importanta si dupa felul n care contribuie la nlaturarea unor aspecte negative, cum ar fi: majorarile nejustificate de prime, acoperirile anulate si despagubirile neplatite sau platite incomplet. Numai prin nlaturarea acestor manifestari se poate crea o imagine publica favorabila a activitatilor de asigurare. 11.7. Dinamica pietei asigurarilor si incidenta asigurarilor asupra economiei Dinamica asigurarilor este reflectata cel mai bine de raportul dintre primele de asigurare ncasate si produsul intern brut realizat.

Astfel, pe masura ce veniturile cresc si trebuintele de baza sunt satisfacute, oamenii sunt dispusi sa aloce o parte din veniturile lor disponibile pentru procurarea unor bunuri si servicii care nu sunt de prima necesitate. Printre acestea se numara si contractarea de asigurari. Dezvoltarea asigurarilor si mbunatatirea raportului dintre primele de asigurare si produsul intern brut sunt rezultat al cresterii venitului mediu pe locuitor. n practica internationala, s-a constatat ca pe masura ce creste produsul intern brut pe locuitor, creste si marimea primelor de asigurare ce revin pe un locuitor sau invers, cu ct este mai mic produsul intern brut pe locuitor, cu att mai reduse sunt cheltuielile pentru asigurari ce revin n medie pe locuitor. Pe ansamblu, primele de asigurare cresc atunci cnd sunt ndeplinite simultan doua conditii de baza: cresterea veniturilor persoanelor fizice si juridice; cresterea numarului acelor persoane constiente de utilitatea asigurarii si la care spiritul de prevedere este mai dezvoltat. Asa se explica acele situatii n care desi se nregistreaza venituri mari, nu are loc o crestere n aceeasi masura a primelor de asigurare. n plan financiar, societatile de asigurari exercita o influenta pozitiva. Acestea pun la dispozitia autoritatilor publice, a societatilor
219

comerciale de productie si a bancilor un volum nsemnat de resurse financiare. Realiznd o activitate de intermediere financiara, societatile de asigurari atrag resurse banesti n circuitul economic. Astfel, fondurile banesti disponibile sunt reciclate si orientate fie pentru cresterea capitalului productiv al societatilor comerciale (direct sau prin mijlocirea bancilor), fie pentru acoperirea deficitului bugetar, la nivelul administratiei centrale de stat sau al celei locale. Prin redistribuirea resurselor financiare, societatile de asigurari contribuie att la consolidarea echilibrului monetar, ct si la finantarea deficitului bugetar. Societatile de asigurari pot influenta pozitiv sau negativ balanta de plati a tarii. Aceasta se ntmpla atunci cnd, pe lnga asigurari directe, societatile de asigurari mai efectueaza si operatiuni de reasigurare. Adica, cedeaza altor societati o parte din riscurile subscrise de ele si primesc, n schimb, riscuri subscrise de alte societati. n masura n care operatiunile de reasigurare depasesc cadrul national, apar fluxuri n valuta ntre tara respectiva si tarile partenerilor societatilor de asigurare si reasigurare, constnd din prime, comisioane, despagubiri, participari la beneficii, primite sau platite. Toate aceste sume se reflecta n balanta de plati, influentnd soldul, pozitiv sau negativ, dupa caz.
220

12. ASPECTE SPECIFICE CONTABILITATII DIN DOMENIUL ASIGURARILOR, ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE SI CU STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE 12.1. Principii aplicate n activitatea financiar-contabila n Uniunea Europeana, contabilitatea specifica domeniului asigurarilor se aplica n mod obligatoriu conform Directivelor europene emise n acest sens si care sunt cunoscute sub denumirea de Insurance According Directives (IAD). n Romnia, pe data de 28.12.2001, Ministerul Finantelor Publice si Comisia de Supraveghere a Asigurarilor au emis Ordinul Comun nr. 2328/2390, privind Reglementarile contabile specifice domeniului

asigurarilor, care sunt armonizate cu Directivele europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate. Aceste Reglementari au intrat n vigoare ncepnd cu data de 1 ianuarie 2002 si permit societatilor ce activeaza pe piata asigurarilor sa comunice ntr-un limbaj international, unanim recunoscut si nteles. Potrivit Ordinului nr. 94/2001 al ministrului finantelor publice, Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate se aplica mpreuna cu Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata. n conformitate cu Reglementarile mai sus amintite, ntocmirea situatiilor financiare ale unei societati trebuie sa fie efectuata n acord cu urmatoarele principii: a. Principiul continuitatii activitatii. Acesta presupune ca societatea si continua n mod normal functionarea ntr-un viitor previzibil, fara a intra n imposibilitatea continuarii activitatii sau fara reducerea semnificativa a acesteia. Daca administratorii societatii au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua
221

activitatea, aceste elemente trebuie prezentate n notele explicative. n cazul n care situatiile financiare nu sunt ntocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata mpreuna cu explicatii privind modul de ntocmire a raportarii financiare respective si motivele care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu si mai poate continua activitatea. b. Principiul permanentei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, nregistrarea n contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurnd comparabilitatea n timp a informatiilor contabile. Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile societatii. Este foarte importanta mentionarea n notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia: daca noua politica contabila a fost aleasa n mod adecvat; care este efectul modificarilor asupra rezultatelor raportate ale perioadei si care este tendinta reala a rezultatelor activitatii societatii. Corespunzator Directivei a IV-a Europeana, modurile de evaluare a elementelor patrimoniale nu pot fi modificate de la un exercitiu financiar la altul. Astfel, aceleasi metode de evaluare se aplica an de an. Daca metodele de evaluare se modifica, aceasta modificare se mentioneaza n anexa la bilant, fiind adusa la cunostinta celor interesati (Adunarea Generala a Actionarilor, investitori etc.), mpreuna cu motivatia aferenta si cu precizarea impactului acestei schimbari asupra rezultatelor financiare ale societatii. Totusi, exista evenimente economico-financiare care determina n mod obiectiv modificari si completari ale modurilor de evaluare. Astfel de situatii sunt: restructurarea societatii, prin fuziune sau prin divizare; schimbari de strategii economice, de marketing etc. n aceste cazuri, schimbarea modurilor de evaluare fiind justificata, ea trebuie mentionata n anexa la bilant. c. Principiul prudentei. Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei. n mod special vor fi avute

n vedere urmatoarele aspecte: se vor lua n considerare numai profiturile recunoscute pna la data nchiderii exercitiului financiar;
222

se va tine seama de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere n decursul exercitiului financiar ncheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar ntre data ncheierii exercitiului si data ntocmirii bilantului; se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere. d. Principiul independentei exercitiului. Se vor lua n considerare toate veniturile si cheltuielile corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data ncasarii sumelor sau a efectuarii platilor. Potrivit Legii Contabilitatii nr. 82/1991, republicata, exercitiul financiar ncepe la 1 ianuarie si se ncheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate, cnd acesta ncepe la data nfiintarii, respectiv nmatricularii. e. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. n vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv, pentru a respecta cerinta de imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei, a modificarilor capitalului propriu si a fluxurilor de trezorerie ale societatii, pentru respectivul exercitiu financiar. f. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de nchidere a exercitiului precedent. g. Principiul necompensarii. Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor ntre active si pasive, admise de Standardele Internationale de Contabilitate. h. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Informatiile prezentate n situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica. i. Principiul pragului de semnificatie. Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct n cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare trebuie nsumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. n consecinta, la elaborarea situatiilor financiare, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cnd acestea se produc (nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este ncasat sau platit) si sunt nregistrate n evidenta contabila si raportate n situatiile financiare ale perioadelor aferente.
223

12.2. Forma si continutul situatiilor financiare ntocmite la societatile din domeniul asigurarilor Fiecare societate care si desfasoara activitatea n domeniul asigurarilor are obligatia sa ntocmeasca situatii financiare anuale, care cuprind: bilantul; contul de profit si pierdere; situatia modificarilor capitalului propriu; situatia fluxurilor de trezorerie; politicile contabile si notele explicative la situatiile financiare. 12.2.1. Bilantul Formatul cerut este urmatorul:

BILANT ACTIV A. Active necorporale 1) cheltuieli de constituire; 2) cheltuieli de dezvoltare; 3) concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi si valori similare si alte imobilizari necorporale daca au fost: a) achizitionate contra unei plati; b) create de societate, n cazul n care reglementarile permit nscrierea acestora ca active; 4) fondul comercial, n cazul n care a fost achizitionat; 5) avansuri si imobilizari necorporale n curs de executie; 6) alte imobilizari necorporale. B. Plasamente I. Terenuri si constructii: 1) terenuri si constructii; 2) avansuri, terenuri si constructii n curs de executie. II. Plasamente detinute la societatile din cadrul grupului si sub forma de interese de participare si alte plasamente n imobilizari financiare: 1) titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului; 2) titluri de creanta si mprumuturi acordate societatilor din cadrul grupului;
224

3) participari la societatile n care exista interese de participare; 4) titluri de creanta si mprumuturi acordate societatilor n care exista interese de participare; 5) alte plasamente n imobilizarii financiare. III. Alte plasamente financiare: 1) actiuni, alte titluri cu venit variabil si unitati la fondurile comune de plasament; 2) obligatiuni si alte titluri cu venit fix; 3) parti n fonduri comune de investitii; 4) mprumuturi ipotecare; 5) alte mprumuturi; 6) depozite la institutiile de credit; 7) alte plasamente financiare. IV. Depozite la societati cedente. C. Plasamente aferente contractelor n unitati de cont D. Partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate n reasigurare 1) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate n reasigurare la asigurarile generale; 2) partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate n reasigurare la asigurari de viata; 3) partea din rezervele tehnice aferente contractelor n unitati de cont cedate n reasigurare. E. Creante (cu prezentarea distincta a sumelor de ncasat de la societatile din cadrul grupului si a celor din interese de participare) I. Creante provenite din operatiuni de asigurare directa: 1) asigurati; 2) intermediari n asigurari; 3) alte creante provenite din operatiuni de asigurare directa.

II. Creante provenite din operatiuni de reasigurare III. Alte creante IV. Creante privind capitalul subscris si nevarsat. F. Alte elemente de activ I. Imobilizari corporale si stocuri II. Casa si conturi la banci III. Actiuni proprii (cu indicarea valorii nominale) IV. Alte elemente de activ G. Cheltuieli n avans I. Dobnzi si chirii nregistrate n avans
225

II. Cheltuieli de achizitie reportate III. Alte cheltuieli n avans PASIV A. Capital si rezerve I. Capital subscris (prezentndu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat) II. Prime de capital III. Rezerve din reevaluare IV. Rezerve V. Rezultatul reportat VI. Rezultatul exercitiului financiar B. Datorii subordonate C. Rezerve tehnice 1) rezerva de prime; 2) rezerve tehnice privind asigurarile de viata, din care: a) rezerve matematice; b) rezerva pentru participare la beneficii si risturnuri; c) alte rezerve tehnice. 3) rezerva pentru participare la beneficii si risturnuri privind asigurarile generale; 4) rezerva de daune privind asigurarile generale; 5) rezerva de daune privind asigurarile de viata; 6) rezerva de egalizare; 7) alte rezerve tehnice pentru asigurarile generale, din care: a) rezerva pentru riscuri neexpirate; b) rezerva de catastrofa; c) alte rezerve tehnice. D. Rezerve tehnice aferente contractelor n unitati de cont E. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli 1. provizioane pentru pensii si alte obligatiuni similare; 2. provizioane pentru impozite; 3. alte provizioane. F. Depozite primite de la reasiguratori G. Datorii (cu prezentarea distincta a datoriilor privind societatile din cadrul grupului si a celor privind interesele de participare)
226

I. Datorii provenite din operatiuni de asigurare directa II. Datorii provenite din operatiuni de reasigurare III. mprumuturi din emisiuni de obligatiuni, prezentnduse separat mprumuturile n monede convertibile IV. Sume datorate institutiilor de credit

V. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii pentru asigurarile sociale H. Venituri n avans 12.2.2. Contul de profit si pierdere Att la asigurarile generale, ct si la asigurarile de viata, contul se va ntocmi pentru domeniile de asigurare directa si domeniile corespunzatoare de reasigurare. Pentru contul tehnic al asigurarii generale, formatul cerut este urmatorul: I. Contul tehnic al asigurarii generale 1. Venituri din prime nete de reasigurare a) venituri din prime brute subscris (+); b) prime cedate n reasigurare (); c) variatia rezervei de prime, cedate n reasigurare ( +/-). 2. Cota din venitul net (diferenta dintre veniturile si cheltuielile din plasamente) al plasamentelor, transferata din contul netehnic (+) 3. Alte venituri tehnice, nete reasigurare (+) 4. Cheltuieli cu daunele, nete de reasigurare a) daune platite: sume brute; partea reasiguratorilor; b) variatia rezervei de daune, neta de reasigurare ( +/-). 5. Variatia altor rezerve tehnice, nete de reasigurare, din care: a) variatia rezervei pentru riscuri neexprimate (+/); b) variatia rezervei de catastrofa (+/); c) variatia altor rezerve tehnice (+/). 6. Variatia rezervei pentru participare la beneficii si risturnuri (+/-) 7. Cheltuieli de exploatare nete a) cheltuieli de achizitie; b) variatia sumei cheltuielilor de achizitie reportate (+/);
227

c) cheltuieli de administrare; d) comisioane primite de la reasiguratori si participari la beneficii (). 8. Alte cheltuieli tehnice, nete de reasigurare 9. Variatia rezervei de egalizare ( +/) suma bruta; partea reasiguratorilor (). 10. Rezultatul tehnic al asigurarii generale La asigurarile de viata, formatul cerut pentru contul tehnic este urmatorul: II. Contul tehnic al asigurarii de viata 1. Venituri din prime nete de reasigurare: a) venituri din prime brute subscrise (+); b) prime cedate n reasigurare (). 2. Venituri din plasamente: a) venituri din participari la societatile n care exista interese de participare, cu prezentarea distincta a veniturilor din plasamente la societatile din cadrul grupului; b) venituri din alte plasamente, cu prezentarea distincta a veniturilor din plasamente la societatile din cadrul grupului: venituri provenind din terenuri si constructii, venituri provenind din alte plasamente;

c) venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor cu plasamentele; d) venit net provenind din realizarea plasamentelor. 3. Plusvalori nerealizate din plasamente 4. Alte venituri tehnice, nete de reasigurare 5. Cheltuieli cu daunele nete de reasigurare a) sume platite: sume brute; partea reasiguratorilor (+); b) variatia rezervei de daune (+/) suma bruta; partea reasiguratorilor. 6. Variatia rezervelor tehnice privind asigurarile de viata (+/): a) variatia rezervei matematice: suma bruta; partea reasiguratorilor ();
228

b) variatia rezervei pentru participare la beneficii si risturnuri: suma bruta; partea reasiguratorilor (); c) variatia altor rezerve tehnice (+/); d) suma bruta: partea reasiguratorilor (). 7. Variatia rezervelor tehnice privind contractele n unitati de cont (+/): suma bruta; partea reasiguratorilor (). 8. Chetuieli de exploatare nete: a) cheltuieli de achizitii; b) variatia sumei cheltuielilor de achizitii reportate (+/); c) cheltuieli de administrare; d) comisioane primite de la reasiguratori si participarile la beneficii (). 9. Cheltuieli cu plasamentele: a) cheltuieli de gestionare a plasamentelor , inclusiv cheltuielile cu dobnzile; b) cheltuieli privind constituirea provizioanelor pentru plasamente; c) pierderi provenind din realizarea plasamentelor; 10. Minusuri de valoare nerealizate din plasamente 11. Alte cheltuieli tehnice nete de reasigurare 12. Cota din venitul net al plasamentelor transferata n contul netehnic 13. Rezultatul tehnic al asigurarii de viata Pentru contul netehnic, formatul cerut este urmatorul: III. Contul netehnic 1. Rezultatul tehnic al asigurarii generale 2. Rezultatul tehnic al asigurarii de viata 3. Venituri din plasamente: a) venituri din participari la societatile n care exista interese de participare, cu prezentarea distincta a veniturilor din plasamente la societatile din cadrul

grupului;
229

b) venituri din alte plasamente, cu prezentarea distincta a veniturilor din plasamente la societatile din cadrul grupului: venituri provenind din terenuri si constructii, venituri provenind din alte plasamente; c) venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor cu plasamentele; d) venituri provenind din realizarea plasamentelor. 4. Cota din venitul net al plasamentelor transferata din contul tehnic al asigurarii de viata 5. Cheltuieli cu plasamentele: a) cheltuieli de gestionare a plasamentelor, inclusiv cheltuielile cu dobnzile; b) cheltuieli privind constituirea de provizioane pentru plasamente; c) pierderi provenind din realizarea plasamentelor. 6. Cota din venitul net al plasamentelor transferata n contul tehnic al asigurarile generale 7. Alte venituri netehnice 8. Alte cheltuieli netehnice 9. Rezultatul curent: profit; pierdere. 10. Venituri extraordinare 11. Cheltuieli extraordinare 12. Rezultatul extraordinar: profit; pierderi. 13. Venituri totale 14.Cheltuieli totale 15. Rezultatul brut: profit; pierderi. 16. Impozit pe profit. 17. Alte impozite (care nu figureaza la pozitiile precedente). 18. Rezultatul net al exercitiului. profit; pierderi.
230

Sintetic, contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri neta, veniturile si cheltuielile exercitiului (profit sau pierdere). n asigurari, cifra de afaceri este data de primele brute subscrise din asigurarea directa, coasigurare si reasigurare acceptari n cursul exercitiului financiar, plus variatia rezervelor de prime rezultata ca diferenta ntre rezervele de la nceputul perioadei si rezervele de la sfrsitul perioadei. n cursul unui exercitiu financiar, rezultatul subscrierii = prime ncasate daune aparute cheltuieli aparute + modificarea cheltuielilor de achizitii amnate. Rezultatul asigurarii = rezultatul subscrierii + veniturile financiare obtinute din investirea rezervelor tehnice. De fapt, performanta financiara a unei societati din domeniul asigurarilor, este data de ecuatia: Rezultatul asigurarii = Prime ncasate Daune aparute

Cheltuieli aparute. 19. Venituri financiare 20. Primele ncasate reprezinta: Prime subscrise brute prime platite pentru reasigurari = prime subscrise nete + rezerva pentru prime nencasate la nceputul anului (neta de reasigurari) rezerva pentru prime nencasate, la sfrsitul anului (neta de reasigurare) = prime ncasate nete. 21. Daunele aparute, se obtin din: Daune platite brute Reasigurari si alte sume de ncasat + Rezerva pentru daune nelichidate, la sfrsitul anului (neta de reasigurari) Rezerva pentru daune nelichidate, la nceputul anului (neta de reasigurari) = Daune aparute nete. Cheltuieli aparute sunt date de : Comisioane platite + Cheltuieli efectuate Comisioane de reasigurare primite = Cheltuieli nete 22. Modificarea cheltuielilor de achizitie amnate este reprezentata de: Cheltuielile de achizitie amnate la sfrsitul anului Cheltuielile de achizitie amnate, la nceputul anului.
231

12.2.3. Situatia modificarilor capitalului propriu n practica economica, capitalul propriu, denumit si fonduri proprii sau resurse proprii, se constituie initial la nfiintarea unei societati comerciale (si fara de care aceasta nu poate functiona), fiind format din capitalul social varsat, fondul de rezerva, fondul de risc si beneficiu, mai putin participatiile societatii comerciale la alte societati. Din punct de vedere financiar, capitalul propriu reprezinta dreptul actionarilor (interesul rezidual) n activele societatii, dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia. Situatia modificarilor capitalului propriu este ca o componenta separata a situatiilor financiare, care sa evidentieze: a) profitul net sau pierderea neta a perioadei; b) fiecare element de venit si cheltuiala, cstig sau pierdere, care, asa cum este cerut de un standard, este recunoscut direct n capitalul propriu si totalul acestor elemente; c) efectul cumulativ al modificarilor politicilor contabile si corectia erorilor fundamentale. n plus, societatile trebuie sa prezinte fie n situatia modificarilor capitalului propriu, fie n notele explicative: tranzactiile de capital cu proprietarii si distributiile catre acestia; soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la nceputul perioadei si la data bilantului si modificarile pe parcursul perioadei; o reconciliere ntre valoarea contabila a fiecarei categorii de capital propriu la nceputul si la sfrsitul perioadei, prezentnd distinct fiecare modificare. 12.2.4. Situatia fluxurilor de trezorerie Att pentru asigurarile generale, ct si pentru asigurarile de viata, se poate prezenta, de exemplu : SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE La data de 31 decembrie.............. a. Metoda directa Fluxuri de numerar din activitati de exploatare: ncasarile n numerar din primele brute; platile n numerar privind primele de reasigurare;

 platile n numerar privind daunele;

232

ncasarile n numerar catre furnizorii de bunuri si servicii; platile n numerar privind comisioanele catre agenti de asigurare si brokeri de asigurare. Numerar net din activitati de exploatare (A) Fluxuri de numerar din activitati de investitii platile n numerar pentru achizitionarea de terenuri, constructii si alte active corporale si necorporale pe termen lung; ncasarile n numerar din vnzarea de terenuri, constructii si alte active corporale si necorporale pe termen lung; platile n numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor societati; avansurile n numerar si mprumuturile efectuate catre alte parti; ncasarile n numerar din rambursarea avansurilor si mprumuturilor efectuate de catre alte parti; ncasarile n numerar din dividende, dobnzi si asimilate; ncasari din cstiguri, plasamente (investitii). Numerar net din activitati de investitii (B) Fluxuri de numerar din activitati de finantare veniturile n numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu; platile n numerar catre actionari pentru a achizitiona sau rascumpara actiunile societatii; veniturile n numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte mprumuturi; rambursarile n numerar ale unor sume mprumutate; platile n numerar a dividendelor actionarilor. Numerar net din activitati de finantare (C) Cresterea neta a numerarului si a echivalentelor de numerar (A+B+C) b. Metoda indirecta Fluxuri de numerar din activitati de exploatare: rezultat net; modificarile pe parcursul perioadei a capitalului circulant; ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse la activitatile de investitii sau de finantare. Numerar net din activitati de exploatare (A) Fluxuri de numerar din activitati de investitii:
233

platile n numerar pentru achizitionarea de terenuri, constructii si alte active corporale si necorporale pe termen lung; ncasarile n numerar din vnzarea de terenuri, constructii si alte active corporale si necorporale pe termen lung; platile n numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor societati; avansurile n numerar si mprumuturile efectuate catre alte parti; ncasarile n numerar din rambursarea avansurilor si mprumuturilor efectuate catre alte parti; ncasarile n numerar din dividente, dobnzi si asimilate. Numerar net din activitati de investitii (B) Fluxuri de numerar din activitati de finantare

 veniturile n numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu; platile n numerar catre actionari pentru a achizitiona sau rascumpara actiunile societatii; veniturile n numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte mprumuturi; rambursarile n numerar ale unor sume mprumutate; platile n numerar a dividendelor actionarilor. Numerar net din activitati de finantare (C) Cresterea neta a numerarului si a echivalentelor de numerar (A+B +C) 12.2.5. Politicile contabile si notele explicative la situatiile financiare Politicile contabile reprezinta setul de proceduri stabilite de catre conducerea fiecarei persoane juridice, pentru toate operatiunile derulate, pornind de la ntocmirea documentelor justificative si pna la ntocmirea situatiilor financiare anuale simplificate. Procedurile sunt elaborate de catre specialisti din domeniul economic, carte tin seama de specificul activitatii si de strategia adoptata de persoana juridica. Politicile contabile trebuie sa asigure ca informatiile furnizate n situatiile financiare anuale sa fie: a) relevante pentru nevoile utilizatorilor n luarea deciziilor; b) credibile n sensul ca: reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei juridice;
234

sunt neutre; sunt prudente; sunt complete sub toate aspectele semnificative. Notele explicative contin informatii suplimentare care sunt relevante pentru necesitatile utilizatorilor n ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. n general, la ntocmirea situatiilor financiare anuale, notele explicative se refera la: 1. Active imobilizate, si anume, daca imobilizarile sunt incluse n situatiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata sau la valoarea ajustata la inflatie. Pentru cheltuielile de dezvoltare se vor prezenta motivele imobilizarii si perioada de amortizare cu justificarea acesteia. 2. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli. n notele explicative vor fi prezentate ndeosebi: a) valoarea provizioanelor , att la nceputul ct si la sfrsitul exercitiului financiar; a) sumele transferate la sau de la provizioane n timpul exercitiului financiar. 3. Repartizarea (destinatia) profitului, care este urmatoarea: Profit net de repartizat: rezerva legala; acoperirea pierderii contabile; dividende; alte repartizari. Profit nerepartizat. 4. Capitalul social, n legatura cu care se va mentiona: a) capitalul social subscris;

b) tipurile si numarul de actiuni emise de catre societate n timpul exercitiului financiar, valoarea lor nominala totala, precum si valoarea ncasata de societate la distribuirea lor. 5. Datoriile, garantiile si orice alte obligatii financiare, la care trebuie mentionate: clauzele legate de achitarea sau rambursarea datoriilor, precum si ratele dobnzilor aferente; valoarea totala a datoriilor pentru care societatea a depus garantii sau a gajat ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligatii n favoarea unui tert, precum si valoarea acestora.
235

6. Anumite elemente de cheltuieli, care se vor prezenta separat: a) cheltuielile cu chiriile si ratele care sunt achitate n cadrul unui contract de leasing operational ; b) onorariile platite auditorilor financiari; c) profitul sau pierderea aferenta iesirilor de mijloace fixe (vnzare, casare etc.). 7. Detalii privind impozitul pe profit, care sa evidentieze proportia n care impozitul pe profit revine rezultatului activitatii curente, respectiv, rezultatul activitatii extraordinare. 8. Asigurarile generale, la care se specifica sumele urmatoare: primele brute subscrise; primele brute ncasate; cheltuieli brute ncasate; cheltuieli brute cu daunele; cheltuieli de exploatare brute; soldul de reasigurare. Aceste sume trebuie prezentate separat pentru asigurarea directa si acceptarile n reasigurare, atunci cnd valorile reprezinta cel putin 10% din suma totala a primelor brute suscrise. n plus, n cadrul asigurarii directe, se vor prezenta urmatoarele categorii de asigurari: asigurari de accidente si boala; asigurari de sanatate; asigurari de mijloace de transport terestru, altele dect cele feroviare; asigurari de mijloace de transport feroviar; asigurari de mijloace de transport aeriene; asigurari de mijloace de transport navale; asigurari de bunuri n tranzit, inclusiv marfuri transportate, bagaje si orice alte bunuri; asigurari de incendiu si calamitati naturale; asigurari de daune la proprietati; asigurari de raspundere civila a autovehiculelor; asigurari de raspundere civila a mijloacelor de transport aerian; asigurari de raspundere civila a mijloacelor de transport naval; asigurari de raspundere civila generala; asigurari de credite si garantii; asigurari de pierderi financiare; asigurari de protectie juridica; asigurari de asistenta turistica.
236

Prezentarea distincta a categoriilor de asigurari din domeniul

asigurarii directe nu este necesara atunci cnd suma primelor brute subscrise n asigurarea directa pentru categoriile indicate nu depaseste 10 milioane de EURO. Societatile sunt obligate totusi sa indice sumele referitoare la trei categorii de asigurari care detin ponderea cea mai mare n activitatea acestora. 9. Asigurarile de viata, la care se indica urmatoarele sume: a) primele brute subscrise, separat pentru asigurarea directa si acceptarile n reasigurare, atunci cnd aceste acceptari reprezinta cel putin 10% din suma totala a primelor brute. n cadrul asigurarii directe, sunt mentionate elementele: prime individuale; prime cu titlu de contract de grup; prime periodice; prime unice; prime de contract fara participare la beneficii; prime de contract cu participare la beneficii; prime de contract atunci cnd riscul din plasamente este suportat de catre asigurati; b) soldul de reasigurare. 10. Detalii privind salarizarea administratorilor si directorilor, respectiv salarii platite sau care urmeaza a fi platite acestora, pe parcursul exercitiului financiar. De asemenea, se vor mentiona distinct: obligatiile societatii cu privire la plata pensiilor catre fostii directori si administratori; valoarea avansurilor si creditelor acordate de catre societate, directorilor si administratorilor sai n timpul exercitiului financiar, indicndu-se rata dobnzii aplicate, principalele clauze ale creditului si suma rambursata pna la acea data. 11. Detalii privind salariatii, respectiv: a) numarul mediu de salariati angajati n cursul exercitiului financiar; b) numarul mediu de salariati pentru fiecare categorie de personal; c) sumele totale privind: salariile platite sau de platit aferente acestui exercitiu financiar; cheltuielile cu asigurarile sociale suportate de societate.
237

12.3. Particularitati ale contabilitatii din domeniul asigurarilor 12.3.1. Reglementari privind elementele de activ si de pasiv Conform prevederilor referitoare la bilant, activul necorporal este un activ fara suport material, care trebuie recunoscut n bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru persoana juridica si costul activului poate fi evaluat n mod credibil2. Cheltuielile de constituire sunt ocazionate de nfiintarea sau modificarea activitatii societatii si implica: taxe si alte cheltuieli de nscriere si nmatriculare; cheltuieli privind emiterea si vnzarea de actiuni; cheltuieli de prospectare a pietei, de publicitate si alte cheltuieli de acesta natura; cheltuieli legate de nfiintarea si modificarea activitatii. Cheltuielile de constituire se amortizeaza ntr-o perioada de cel

mult cinci ani. Elementele nscrise la postul Cheltuieli de constituire se vor prezenta detaliat n notele explicative. Cheltuielile de dezvoltare sunt atribuite direct activitatii de dezvoltare si trebuie alocate acesteia n mod rational. Pentru valoarea nscrisa n bilant la postul Cheltuieli de dezvoltare, n notele explicative, trebuie prezentate urmatoarele informatii: perioada pe parcursul careia valoarea cheltuielilor imobilizate este sau urmeaza a fi amortizata (cel mult cinci ani); motivele care au determinat imobilizarea respectivelor cheltuieli. Activele imobilizate n concesiuni, brevete, licente, marci si alte drepturi si valori similare se nregistreaza n conturile de imobilizari necorporale la valoarea de achizitie, respectiv la costul dobndirii lor, dupa caz, se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre societatea care le detine, dar nu mai mult de cinci ani. Ca urmare a achizitiei de catre o societate a actiunilor altei societati, n situatiile financiare consolidate, fondul comercial este
2 Ordinul

Ministrului Finantelor Publice nr. 306/2002, pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene. 238

inclus n bilantul societatii ca activ. Valoarea acestuia trebuie amortizata sistematic, astfel nct perioada de amortizare nu trebuie sa depaseasca durata de utilizare a fondului comercial respectiv si n nici un caz nu poate depasi 20 de ani de la data achizitiei. n notele explicative, se vor prezenta: perioada aleasa pentru amortizare; motivele care au dus la determinarea acelei perioade. Avansurile si imobilizarile necorporale n curs de executie reprezinta imobilizarile necorporale pna la sfrsitul perioadei, fiind evaluate la costul de productie, respectiv, costul de achizitie. La alte imobilizari necorporale, se nregistreaza programele informatice create de societate sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, evaluate la costul de productie, respectiv, la valoarea de achizitie. Valoarea programelor informatice se amortizeaza n functie de durata probabila de utilizare, care nu poate depasi o perioada de 5 ani. Un activ necorporal se prezinta n bilant, la cost, mai putin amortizarea si provizioanele cumulate din depreciere. Valoarea amortizabila a unui activ necorporal trebuie sa fie alocata sistematic de-a lungul duratei sale de viata utila. Un activ necorporal este scos din evidenta la cerere sau casare, atunci cnd nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara. Contabilitatea plasamentelor tine evidenta existentei si miscarii plasamentelor pe termen lung efectuate de societati n terenuri, constructii si imobilizari financiare, precum si a plasamentelor pe termen scurt. Asiguratorii pot investi n bunuri imobiliare, ndeosebi cladiri destinate activitatii proprii sau nchirierii, si n bunuri mobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte titluri de participare si depozite bancare. Plasamentele n bunuri imobiliare de natura terenurilor si constructiilor sunt evidentiate n contabilitate distinct, fiind evaluate la costul de achizitie sau de productie. n cazul terenurilor si constructiilor, valoarea actuala este valoarea de piata la data evaluarii. Valoarea de piata este pretul la care ar putea fi vndute terenurile si constructiile la data evaluarii si, evident, bunul

respectiv a facut obiectul unei oferte publice pe piata. Atunci cnd nu este posibil sa se determine valoarea de piata a unui teren sau a unei
239

constructii, valoarea determinata pe baza principiului costului de achizitie sau costului de productie este considerata a fi valoarea actuala. Plasamenatele n imobilizari financiare cuprind titluri de participare, interesele de participare, titluri puse n echivalenta, alte titluri si creante imobilizate. mprumuturile ipotecare, precum si alte mprumuturi reprezinta mprumuturile acordate asiguratilor, n conditiile n care contractul de asigurare este garantia principala. La asigurarea de viata, plasamentele aferente contractelor n unitati de cont cuprind: plasamentele aferente contractelor de asigurare asociate la un fond de investitii; plasamentele destinate acoperirii angajamentelor si care sunt determinate prin referinta la un indice; plasamentele detinute n contul membrilor unei asociatii si destinate a fi repartizate ntre ei. n categoria altor plasamente financiare pe termen scurt, sunt incluse n functie de veniturile pe care le genereaza, titlurile cu venit variabil si titlurile cu venit fix. Titlurile cu venit variabil includ n principal actiunile cotate si necotate. Titlurile cu venit fix sunt considerate titluri cu rata fixa a dobnzii, cum sunt obligatiunile, certificatele de trezorerie si alte titluri cu venit fix. Sunt asimilate obligatiunilor si altor titluri cu venit fix, titlurile cu dobnda, care variaza n functie de anumiti factori specifici, ca, de exemplu, rata dobnzii pe piata interbancara sau pe piata europeana. Partile n fondurile comune de plasament cuprind partile detinute de societati n plasamentele comune constituite de mai multe societati sau fonduri de pensii, a caror gestiune a fost ncredintata uneia dintre aceste societati sau fonduri de pensii. Contabilitatea rezervelor tehnice. Sumele transferate rezervelor tehnice reprezinta obligatii ale asiguratorului si se deduc din veniturile acestuia, n vederea determinarii profitului. Rezervele tehnice constituite si mentinute n valuta se nregisteraza n contabilitate n lei, la cursul de schimb n vigoare la data efectuarii operatiunilor. Rezervele tehnice se inventariaza si se evalueaza la sfrsitul fiecarei perioade. Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adopate de catre
240

societate (prorata temporis, statistice etc.), trebuie sa fie aceleasi n tot cursul exercitiului financiar, precum si de la un exercitiu la altul. Contabilitatea tertilor tine evidenta creantelor si datoriilor societatii n relatiile acesteia cu persoane fizice si/sau juridice si care sunt nregistrate n contabilitate la valoarea lor nominala. Creantele si datoriile n valuta se nregistreaza n contabilitate n lei, la cursul de schimb n vigoare, la data efectuarii operatiunilor. Diferentele de curs valutar, ntre data nregistrarii creantelor si datoriilor n valuta si data ncasarii lor, respectiv platii lor, se nregistreaza n contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz. n conturile de cheltuieli sau venituri n avans, n principal, se nregistreaza urmatoarele: chirii si dobnzi nregistrate n avans;

 cheltuieli de achizitie reportate; cheltuieli pentru reparatii; abonamente efectuate anticipat; cheltuieli cu daunele platite ce intra n sarcina reasiguratorului; alte venituri aferente perioadelor sau exercitiilor urmatoare. Cheltuielile de achizitie reportate reprezinta cheltuielile ocazionate de ncheierea contractelor de asigurare, comisioane de achizitie, cheltuieli de deschidere a dosarului sau de admitere a contractelor de portofoliu si alte cheltuieli administrative (publicitate, ntocmirea contractelor de asigurare etc.). Pentru deprecierea creantelor societatii, decontari n cadrul grupului si debitori diversi, de regula, se constituie provizioane. Contabilitatea altor elemente de activ. n cadrul imobilizarilor corporale de exploatare se cuprind mijloacele fixe, exclusiv constructiile si terenurile. Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte care se utilizeaza ca atare si ndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: are o valoare de intrare mai mare dect limita stabilita prin hotarre a guvernului, care poate fi actualizata anual n functie de indicele de inflatie; are o durata normala de utilizare mai mare de 1 an. Contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe urmatoarele categorii: echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru); aparate si instalatii de masurare, control si reglare; mijloace de transport; mobilier; aparatura birotica; echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.
241

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe si se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii acestora n functiune si pna la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor normale de functionare si conditiilor de utilizare a acestora. Societatile de asigurari amortizeaza mijloacele fixe, utiliznd unul din urmatoarele regimuri de amortizare: a) amortizarea liniara, care se realizeaza prin includerea uniforma n cheltuielilele de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijloacelor fixe; b) amortizarea degresiva, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineara cu coeficientii prevazuti de lege; c) amortizarea accelerata, constnd n calcularea, n exercitiul n care mijloacele fixe intra n activul societatii, a unei amortizari de pna la limita prevazuta de lege din valoarea de intrare a acestora. n exercitiile urmatoare, amortizarea se calculeaza dupa regimul amortizarii lineare. Amortizarea aferenta mijloacelor fixe se nregistreaza distinct n contabilitate, pe categorii si obiecte de evidenta. Prin deducerea amortizarii din valoarea de intrare se obtine valoarea contabila neta a mijloacelor fixe. Reevaluarea activelor imobilizate se efectueaza la valoarea justa a acestora, care se determina pe baza unor evaluari facute, de regula, de evaluatori autorizati. 12.3.2. Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si a rezultatelor La societatile de asigurari, cheltuielile reprezinta sumele sau

valorile platite sau de platit pentru: daune si prestatii; cheltuieli cu personalul; cheltuieli de achizitie privind contractele de asigurare; executarea unor obligatii legale sau contractuale; consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de care beneficiaza societatea; cheltuieli cu plasamentele si alte cheltuieli. n cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercitiului financiar se cuprind, de asemenea: cheltuielile privind rezervele tehnice; amortizarile si provizioanele constituite;
242

valoarea contabila a activelor cedate, distruse sau constatate lipsa. Contabilitatea cheltuielilor se tine distinct, pentru activitatea de asigurari generale, pe feluri de cheltuieli, dupa natura si destinatia lor, astfel: 1. Dupa natura cheltuielilor a. Cheltuielile de exploatare, care cuprind: cheltuieli privind daunele si prestatiile (anuitatile, rascumpararile, recuperarile si alte cheltuieli privind daunele si prestatiile suportate de societatea de asigurari); cheltuieli privind rezervele tehnice; cheltuieli cu presonalul (salarii si alte drepturi de personal, asigurarile si protectia sociala, contributia unitatilor la asigurarile sociale si pentru ajutorul de somaj, cheltuieli cu pregatirea si perfectionarea profesionala si alte cheltuieli suportate de societatea de asigurare); cheltuieli privind comisioanele de reasigurare; cheltuieli privind consumurile de materiale consumabile, combustibil, piese de schimb, materiale de natura obiectelor de inventar; cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti (ntretinere, reparatii), redevente, locatii de gestiune si chirii, studii si cercetari, cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori, comisioane, cheltuieli de protocol, reclama si publicitate, transportul de bunuri si personal, deplasari, detasari si transferari, posta si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele); pierderi din creante, cheltuieli privind despagubiri, amenzi, penalitati, donatii si subventii acordate, cheltuieli privind activele cedate si alte operatiuni de capital. b. Cheltuielile cu plasamentele si alte cheltuieli, care cuprind: pierderi din creante legate de participatii; cheltuieli privind plasamentele cedate; cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor; cheltuieli din diferente de curs valutar; cheltuieli privind dobnzile; cheltuieli privind sconturile acordate; alte cheltuieli similare. c. Cheltuielile extraordinare reprezinta acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a societatii (cheltuieli cu calamitati si alte evenimente extraordinare).
243

d. Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, care cuprind: amortizarea imobilizarilor corporale si n curs, de natura plasamentelor; amortizarea imobilizarilor de natura altor active; amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor; provizioanele pentru riscuri si cheltuieli; provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor; provizioane pentru deprecierea imobilizarilor; - provizioane pentru deprecierea altor elemente de activ; provizioane privind plasamentele; cheltuieli privind ajustarea la inflatie. e. Cheltuieli cu impozitul pe profit calculat potrivit legii. 2. Cheltuieli pe destinatii: cheltuieli de achizitie (cheltuieli ocazionate de achizitionarea contractelor de asigurare, cheltuieli de deschidere a dosarelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.); cheltuieli de administrare a contractelor (cheltuieli cu ncasarea primelor, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, etc.); cheltuieli cu gestionarea daunelor (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu informatica, cheltuieli cu seviciile de daune etc.); cheltuieli cu administrarea plasamentelor. Cheltuieli care pot fi direct atribuite unei destinatii nregistrarea acestora pe destinatii trebuie efectuata individual, fara aplicarea cheilor forfetare. n cazul n care o cheltuiala are mai multe destinatii sau nu poate fi direct atribuita, atunci ea este repartizata pe destinatii, prin aplicarea unei chei de repartitie fundamentata, cel putin la nchiderea exercitiului financiar. Cheile utilizate trebuie sa fie fondate pe criterii cantitative, obiective, controlabile si n legatura directa cu natura cheltuielii. Procedurile de repartizare a cheltuielilor dupa natura, n conturi de cheltuieli pe destinatie, dupa cum si modalitatile de calcul care stau la baza cheilor de repartitie, trebuie sa faca parte integranta din programul informatic si sa fie definite ntr-o maniera explicita n documentele interne ale societatii, n asa fel nct oricnd sa poata fi controlabile. Cheltuielile privind sumele platite pentru contractele de cercetare care se includ n costuri, comisioanele platite agentilor economici cu activitate de comert exterior, taxa pentru folosirea terenurilor, taxa asupra
244

mijloacelor de transport, cotele prevazute de lege pentru constituirea fondului de protejare a asiguratilor, cheltuielile cu pregatirea si perfectionarea profesionala, prelevarile si donatiile facute n scopuri umanitare si pentru sprijinirea activitatii sociale, culturale si sportive, precum si alte cheltuieli, se nregistreaza distinct n conturi analitice, n cadrul conturilor respective de cheltuieli. n cadrul categoriilor de cheltuieli dupa natura lor, acestea se pot dezvolta n analitice n functie de necesitatile impuse de anumite reglementari sau potrivit nevoilor proprii. Principalele elemente care formeaza veniturile societatii sunt sumele sau valorile ncasate sau de ncasat din: executarea obligatiilor contractuale privind asiguratii; avantaje pe care societatea de asigurari a consimtit sa le primeasca;

 executarea unor obligatii legale sau contractuale privind tertii; venituri extraordinare. n cadrul veniturilor, pentru determinarea rezultatului se cuprind, de asemenea, veniturile din: productia imobilizata; eliberarea rezervelor tehnice; plasamente; diminuarea sau anularea provizioanelor; cedarea activelor; alte venituri. Cifra de afaceri reprezinta primele brute subscrise din asigurarea directa, coasigurare si reasigurare acceptari n cursul exercitiului financiar , plus variatia rezervelor de prime rezultata ca diferenta ntre rezervele de la nceputul perioadei si rezervele de la sfrsitul perioadei. Contabilitatea veniturilor se tine pe categorii de venituri, care se grupeaza astfel: a) venituri din exploatare care cuprind: venituri din prime subscrise; n contabilitate, se nregistreaza primele ncasate si de ncasat, inclusiv primele de reasigurare ncasate si de ncasat, aferente tuturor contractelor de asigurare si reasigurare, care intra n vigoare n perioada de referinta, nainte de deducerea oricaror sume din acestea. venituri din servicii prestate; venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii; venituri din eliberarea rezervelor tehnice;
245

venituri din productia de imobilizari, reprezentnd costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de societate pentru ea nsasi, care se nregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale; venituri din subventii de exploatare, reprezentnd finantari de care beneficiaza societatea, acordate de stat sau de alte societati; alte venituri de exploatare, cuprinznd veniturile din recuperari aferente asigurarilor generale, venituri din creante reactivate si alte venituri netehnice. b) venituri din plasamente, cuprinznd venituri din titluri de participare, venituri din creante imobilizate, venituri din plasamente cedate, venituri din diferente de curs valutar, venituri din dobnzi, venituri din sconturi obtinute si alte venituri similare; c) venituri extraordinare, reprezentnd acele venituri care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a societatii de asigurare; d) venituri din provizioane si ajustarea la inflatie, cuprinznd venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli, din provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor si a altor elemente de activ, venitul din fondul comercial negativ, venituri din provizioane privind plasamentele. Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se nregistreaza la venituri n cazul n care nu se mai justifica mentinerea provizioanelor constituite, respectiv, are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibila. Cheltuielile si veniturile determinate de operatiunile asocierilor n participatie se contabilizeaza distinct de catre unul dintre asociati, conform prevederilor contractului de asociere. La sfrsitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile nregistrate pe naturi se transmit pe baza de decont fiecarui asociat n vederea nregistrarii acestora n

contabilitatea proprie. n conformitate cu Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, n contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc lunar, cumulat de la nceputul anului.
246

13. MANAGEMENTUL N ASIGURARI SI REASIGURARI 13.1. Structura organizatorica la o societate de asigurare Structura organizatorica a unei societati de asigurari difera n functie de tipurile de asigurari pe care societatea respectiva le practica si n functie de contextul economic n care actioneaza. O societate de asigurari este condusa de catre Adunarea Generala a Actionarilor, care ia decizii asupra activitatii acesteia si stabileste coordonatele politicii pe plan economic si comercial. Administrarea societatii de asigurari se exercita de catre Consiliul de Administratie, a carui componenta este stabilita de catre Adunarea Generala a Actionarilor. Consiliul de Administratie are n principal atributii privind angajarea si stabilirea drepturilor si obligatiilor personalului, repartizarea acestuia pe compartimente, stabilirea strategiilor si tacticilor de marketing, aprobarea conditiilor si tarifelor privind asigurarile facultative si programele de reasigurare. Consiliul de Administratie are latitudinea de a delega Comitetului de Directie o parte din problemele de care el raspunde. Acest comitet este compus din membri alesi din cadrul Consiliului de Administratie. n teritoriu, societatile de asigurari pot avea sucursale la nivelul fiecarui judet, precum si filiale si agentii n alte localitati dect resedinta de judet. La stabilirea pe compartimente a unei societati de asigurari trebuie sa se tina seama de complexitatea procesului de decizie si responsabilitatile pe care acesta le implica. Realizarea principalelor functiuni ale unui asigurator impune ca fiind obligatorii urmatoarele compartimente: marketing, contracte, despagubiri, controlul daunelor, reasigurari, calcul actuarial, investitii, contabilitate, auditul primei, procesare date, resurse umane, juridic si training. Desi fiecare compartiment al unui asigurator trebuie sa aiba o anumita autonomie pentru a-si desfasura activitatea, acestea trebuie sa coopereze n permanenta pentru ca asiguratorul sa functioneze eficient.
247

Grafic, structura unei societati de asigurari este reflectata de catre organigrama acesteia, care, n general, difera de la o societate de asigurari la alta, n functie de strategia de actiune a fiecareia. Orientativ, structura pe compartimente a unei societati de asigurari se prezinta astfel:
248

13.2. Particularitatile managementului n asigurari si reasigurari Managementul activitatii de asigurare are particularitatile sale specifice ce deriva din faptul ca aceasta activitate economica apare, pe de o parte, ca o relatie de repartitie n forma baneasca, iar pe de alta parte ca o prestare de servicii de un gen deosebit care se efectueaza n baza contractului de asigurare. Managementul societatilor de asigurari, pe lnga factorii comuni tuturor domeniilor de activitate, depinde si de influenta factorilor specifici, si anume: caracterul aleatoriu al daunelor;

 forma juridica a asigurarilor (prin efectul legii sau facultativa); tipul de asigurare (de bunuri, de persoane sau de raspundere civila); cuprinderea n profil teritorial a asigurarii (asigurari interne sau externe si reasigurari); dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui o societate de asigurari etc. Caracterul aleatoriu al daunelor rezulta din faptul ca volumul acestor daune nu se poate cunoaste cu exactitate, ci se poate doar aproxima, prin calcule bazate pe teoria probabilitatilor. De aceea, se impune existenta unui sistem informational ct mai complet, care sa cuprinda date privind frecventa si intensitatea riscurilor pe perioade de timp ct mai ndelungate. Pe baza acestui sistem informational se pot efectua calcule privind evolutia n perspectiva a cheltuielilor cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate, se poate stabili nivelul primelor de asigurare si se pot adopta decizii legate de normele de functionare si de structura organizatorica a societatii de asigurari. Organizarea si conducerea activitatii de asigurare sunt diferite n cazul asigurarii prin efectul legii fata de asigurarea facultativa (contractuala). Managementul asigurarilor prin efectul legii se limiteaza doar la crearea conditiilor necesare ncasarii primelor de asigurare la termenul prevazut de lege, ca si evaluarea pagubelor, respectiv, stabilirea si plata despagubirilor (sau a sumelor asigurate) sa se efectueze pe baze reale si ct mai rapid. n cazul asigurarilor facultative, este necesar ca managementul sa aiba n vedere: maximizarea gradului de cuprindere n asigurare pentru realizarea unei dispersii optime a riscurilor;
249

perfectionarea continua a activitatii de contractare a asigurarii si de ncasare a primelor de asigurare; efectuarea prompta si corecta a operatiunilor de constatare, evaluare a daunelor si de stabilire a despagubirilor. Tipul de asigurare impune ca fiind necesara prezenta specialistilor care sa se ocupe cu constatarea si evaluarea daunelor. De asemenea, este indispensabil un sistem eficient de nregistrare a datelor privind situatia fiecarui asigurat. Astfel, pe baza evidentelor existente se poate cunoaste volumul primelor de asigurare achitate pna la un moment dat, eventualele sume rascumparate, sumele asigurate reduse si mprumuturile primite de la asigurator. Sfera de cuprindere n profil teritorial vizeaza doua aspecte: a) n cazul asigurarilor interne, la adoptarea cadrului organizatoric si managerial trebuie sa se tina seama de specificul tarii si de cerintele de ordin economic, financiar si social al potentialilor asigurati; b) la asigurarile externe, ce au ca obiect bunuri sau persoane care ies n afara granitelor tarii, precum si bunuri apartinnd unui stat si aflate pe teritoriul altor state, o importanta deosebita o are cunoasterea posibilitatilor oferite de piata internationala a asigurarilor si reasigurarilor. De asemenea, este necesara cunoasterea politicii economice a statului n domeniul comertului exterior si al relatiilor internationale. Prospectarea directa, permanenta si sistematica a pietei externe de asigurari si reasigurari se poate efectua prin intermediul unor agentii proprii, create pe cele mai importante piete de asigurari din lume, prin trimiterea periodica a unor reprezentanti ai societatii de asigurare pentru documentare la fata locului. n practica asigurarilor din Uniunea Europeana3, n ceea ce

priveste managementul societatilor de asigurari, se constata existenta unei serii de probleme considerate a fi de natura tehnica, investitionala sau de alta natura. Problemele de natura tehnica, fiind legate direct de activitatea de asigurare, sunt generate de urmatoarele situatii: tarifele de prime se dovedesc a fi insuficiente (neacoperitoare), datorita faptului ca la fundamentarea acestora nu au existat suficiente date statistice care sa permita o extrapolare cu privire la evolutia riscului asigurat;
3 Studiu

privind supravegherea n asigurari, uz intern, Oficiul de supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, Bucuresti, 1997, p. 4. 250

pe parcursul desfasurarii activitatii de asigurare, se nregistreaza o evolutie a daunelor si a costurilor activitatii de asigurare mult diferita de cele care au stat la baza calcularii primelor. O astfel de evolutie poate fi determinata de schimbari privind rata de mortalitate si morbiditate, nivelul preturilor si al salariilor, rata somajului, legislatie, criminalitate, nregistrarea unei secvente si intensitati la unele calamitati naturale cu mult peste media din perioadele precedente etc.; determinarea insuficient de riguroasa a rezervelor tehnice de prime, astfel nct acestea nu permit asiguratorului sa acopere integral obligatiile asumate prin contractele de asigurare ncheiate; n cazul asigurarilor care se ncheie pe termen lung (de exemplu, la asigurarile de viata), elementele incluse n prima de asigurare, cu scopul acoperirii cheltuielilor de constituire si administrare a fondului de asigurare, nu permit realizarea acestui lucru n viitor, datorita cresterii cheltuielilor curente de la un an la altul; n cazurile n care producerea unui numar excesiv de daune i expune pe asiguratori la plati de despagubiri de un volum imens, aceasta le poate perturba serios echilibrul financiar; producerea unui singur eveniment (de exemplu: cutremur, uragan etc.) care poate conduce la o acumulare de daune, ntr-o anumita zona geografica, n proportii deosebit de mari, face ca asiguratorii sa se confrunte cu dificultati financiare majore; atunci cnd fondurile unui asigurator nu sunt la nivelul obligatiilor acestuia fata de terti, el este pus n situatia ncetarii activitatii de asigurare. Pentru rezolvarea problemelor de natura celor mentionate anterior, managerii din cadrul asigurarilor pot ntreprinde o serie de masuri, grupate astfel: a. Privitor la tarifele de prime: sa se elimine practica primelor reduse, nejustificate din punct de vedere tehnic, doar din dorinta de a mari gradul de atractivitate fata de asigurarea respectiva; sa existe o anumita preocupare pentru introducerea, n cazuri deosebite, a unei clauze de modificare a primelor; sa se introduca tarife suplimentare pentru riscuri agravante; sa se utilizeze bonificatii care sa stimuleze preocuparea pentru prevenirea aparitiei daunelor.
251

b. Referitor la conditiile de asigurare: sa fie stimulati asiguratii n directia limitarii si prevenirii pagubelor; sa se excluda riscurile cu frecventa mare care creeaza

probleme n realizarea echilibrului financiar; sa se specifice dreptul asiguratorului de a anula orice contract n cazul n care, ntr-un fel sau altul, asiguratul a contribuit la provocarea unor daune. c. Cu privire la ncheierea contractelor de asigurare: sa existe o constanta a preocuparilor pentru selectarea grupelor de risc; sa fie promovata politica de diversificare a riscurilor acoperite printr-un singur contract; sa se acorde o atentie deosebita dispersarii optime a riscurilor. n ceea ce priveste investitiile, dificultatile ntmpinate de catre asigurator sunt generate de urmatoarele riscuri: a) riscul de devalorizare; o anumita investitie poate sa nregistreze o pierdere de valoare n urma schimbarilor intervenite ntre cererea si oferta pe piata de capital sau pe piata bunurilor imobiliare. Alte cauze pot fi modificarea ratei de schimb valutar sau cresterea volumului sumelor de ncasat de la diferiti debitori; b) riscul de supraevaluare initiala a unei investitii, ca urmare a efectuarii unor analize si calcule preliminare eronate. 13.3. Supravegherea, solvabilitatea si eficienta n domeniul asigurarilor si reasigurarilor 13.3.1. Activitatea de supraveghere a asigurarilor si reasigurarilor Instituirea unui cadru legal de supraveghere a asigurarilor are ca scop prevenirea si limitarea riscurilor. Prin activitatea de supraveghere, se urmareste ca un asigurator sa fie n masura, n orice moment, sa-si achite obligatiile asumate fata de asigurati prin contractele de asigurare. n scopul apararii drepturilor asiguratilor si al promovarii stabilitatii activitatii de asigurare n Romnia, prin Legea nr, 32/2000 (modificata si completata prin Legea nr. 403/2004) privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, s-a hotart nfiintarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor ca autoritate administrativa autonoma de
252

specialitate, cu personalitate juridica si cu sediul n municipiul Bucuresti. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor si-a nceput activitatea n data de 2 iulie 2001, avnd rolul de supraveghere a stabilitatii pietei asigurarilor si de aparare a drepturilor asiguratilor. C.S.A., din punct de vedere administrativ si financiar, este autonoma, fiind subordonata direct Parlamentului. Comisia de supraveghere a asigurarilor are urmatoarele atributii: a) elaboreaza si/sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementarile contabile specifice domeniului asigurarilor armonizate cu directivele europene si standardele internationale de contabilitate; b) avizeaza actele administrative individuale, daca au legatura cu activitatea de asigurare, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari, iar n ceea ce priveste reglementarile contabile, si dupa avizul/informarea Ministerului Finantelor Publice; c) autorizeaza asiguratorii, reasiguratorii si brokerii de asigurare si/sau reasigurare sa desfasoare activitate de asigurare, reasigurare ori intermediere n asigurari si/sau reasigurari, dupa caz, si avizeaza orice modificare a documentelor sau conditiilor pe baza carora s-a acordat aceasta autorizare; d) autorizeaza practicarea asigurarilor obligatorii stabilite prin lege si ncaseaza ca venituri proprii o contributie procentuala din

valoarea primelor brute ncasate, aferente asigurarilor respective, n vederea exercitarii supravegherii si controlului activitatii de asigurari obligatorii; e) aproba actionarii semnificativi directi ori indirecti, persoane fizice sau juridice, accepta si retrage aprobarea persoanelor semnificative ale asiguratorilor, reasiguratorilor, brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare. Prin actionar semnificativ se ntelege orice persoana, care nemijlocit si singura ori prin intermediul sau n legatura cu alte persoane fizice ori juridice, exercita drepturi ce decurg din detinerea unor actiuni care, cumulate, reprezinta cel putin 10% din capitalul social al unui asigurator/reasigurator ori i confera acesteia cel putin 10% din totalul drepturilor de vot n Adunarea Generala a Actionarilor sau care dau posibilitatea sa exercite o influenta semnificativa asupra conducerii unui asigurator/reasigurator/broker de asigurare si/sau de reasigurare. f) aproba divizarea sau fuzionarea unui asigurator/ reasigurator/ broker de asigurare si/sau de reasigurare autorizat n Romnia;
253

g) aproba transferul de portofoliu (prin portofoliu de asigurari se ntelege totalitatea sau o parte din contractele de asigurari ncheiate de un asigurator), inclusiv pentru sucursalele societatilor de asigurari din Romnia, aflate pe teritoriul altor state membre, catre un alt asigurator romn sau catre un alt asigurator ori o sucursala stabilita pe teritoriul Uniunii Europene, dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei, precum si pentru sucursalele din Romnia ale asiguratorilor cu sediul social n afara Uniunii Europene; h) aproba suspendarea sau, dupa caz, ncetarea activitatii asiguratorilor, reasiguratorilor si brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, dupa verificarea situatiei financiare a acestora, la cererea acestora; i) supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor/ reasiguratorilor/ intermediarilor n asigurari si n reasigurari, inclusiv a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor membre (n conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii), dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei. n vederea protejarii intereselor asiguratilor sau ale potentialilor asigurati, dispune efectuarea de controale ale activitatii acestora; j) asigura o supraveghere suplimentara a urmatoarelor entitati: orice societate de asigurare care este o societate participativa n cel putin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat tert; orice societate de asigurare a carei societate-mama este, dupa caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat tert; orice societate de asigurare, a carei societate-mama este un holding mixt de asigurare; k) solicita prezentarea de informatii si documente referitoare la activitatea de asigurare, att de la asiguratori, reasiguratori, brokeri de asigurare si/sau de reasigurare si agenti de asigurare, ct si de la oricare alta persoana, fizica sau juridica, care are legatura, directa ori indirecta, cu activitatea acestora, inclusiv informatii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare si al rezervelor tehnice; l) ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice; m) aplica masuri privind redresarea financiara, reorganizarea sau, dupa caz, falimentul asiguratorilor si reasiguratorilor, precum si a/al sucursalelor si filialelor acestora;

n) aplica masuri de sanctionare, inclusiv n legatura cu exercitarea unei influente directe sau indirecte, care este incompatibila
254

cu principiile de conducere prudentiala a activitatii asiguratorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; o) primeste si raspunde sesizarilor si reclamatiilor privind activitatea asiguratorilor, reasiguratorilor si intermediarilor n asigurare si reasigurare; p) aproba propriul buget de venituri si cheltuieli; r) participa, n calitate de membru, la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere n asigurari si reprezinta Romnia la conferinte si ntlniri internationale referitoare la supravegherea n asigurari; s) informeaza autoritatile competente din statele membre pe teritoriul carora sunt sucursale ale asiguratorilor, reasiguratorilor, brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare ori a agentilor de asigurare romni sau unde se presteaza de catre acestia servicii, despre orice masuri sanctionatorii luate mpotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizatiei de functionare; s) deschide si mentine Registrul asiguratorilor, reasiguratorilor si intermediarilor n asigurari si/sau n reasigurari. Sub aspect legislativ, conditiile de autorizare si functionare ale societatilor de asigurari din Romnia trebuie sa fie apropiate de cele practicate n tarile U.E. n Romnia, conform Legii nr. 403/2004, care modifica si completeaza Legea nr.32/2000, privind societatile de asigurare si supraveghere a asigurarilor, un asigurator care solicita autorizare achita la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 75 milioane lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei de Supraveghere Asigurarilor, n functie de indicele preturilor comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica. n cazul respingerii cererii de autorizare, taxa de autorizare nu se restituie. Din momentul acordarii autorizatiei de functionare, asiguratorul achita, pe durata valabilitatii acesteia, o taxa de functionare, stabilita anual de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, de maximum 0,3% din primele brute ncasate n perioada pentru care sunt datorate. 13.3.2. Solvabilitatea n asigurari si reasigurari Att cadrul legal, ct si calitatea activitatilor desfasurate de catre societatile de asigurari impun ca acestea sa fie n permanenta solvabile. Astfel, n orice moment, societatile de asigurari trebuie sa fie n masura sa-si onoreze obligatiile asumate prin contractele de asigurare
255

ncheiate. Din punct de vedere tehnic, un asigurator este solvabil atunci cnd activele sale sunt mai mari sau cel putin egale cu datoriile pe care acesta le are. Pentru mentinerea solvabilitatii unui asigurator, este necesar ca partea de active sa includa un anumit surplus, numit marja de solvabilitate. Aceasta reprezinta totodata un instrument de supraveghere a activitatii asiguratorilor, iar nivelul ei este stabilit prin lege. Ca atare, legislatia specifica n domeniu solicita fiecarei societati de asigurari sa-si constituie o marja de solvabilitate suficient de acoperitoare pentru ansamblul activitatii ei. Pe durata unui exercitiu financiar, marja de solvabilitate se poate determina utiliznd urmatoarea formula: Ms = [ Vpa + Pr ( Tpa + Tit ) ] Tdn / Tdb n care:

Ms = marja de solvabilitate; Vpa = volumul primelor de asigurare ncasate; Pr = primele ncasate din activitatea de reasigurare; Tpa = totalul primelor anulate n decursul ultimului exercitiu financiar; Tit = totalul impozitelor si al taxelor aferente primelor de asigurare incluse n calcul; Tdn = totalul daunelor nete, respectiv totalul daunelor din ultimul exercitiu financiar ce ramn n sarcina societatii de asigurari, dupa cedarile n reasigurare; Tdb = totalul daunelor brute din ultimul exercitiu financiar. Practica din diferite tari europene confirma faptul ca solvabilitatea minima nu poate fi mai mica dect capitalul social varsat, n cazul societatilor de asigurari care practica numai asigurari generale (altele dect cele de viata). La societatile care practica asigurari de viata, marja de solvabilitate care trebuie mentinuta n permanenta nu poate fi mai mica dect capitalul social varsat, plus 4 % din rezerva matematica aferenta fondului asigurarilor de viata. Metodologia de calcul a marjei de solvabilitate, att pentru asigurarile generale, ct si pentru asigurarile de viata, se stabileste prin norme elaborate de catre autoritatea care exercita supravegherea activitatilor de asigurare. Astfel, calculul marjei de solvabilitate a fiecarei societati cuprinde urmatoarele elemente: capitalul social varsat; rezerva de capital;
256

prime ncasate din asigurari si reasigurari; prime cedate n reasigurare; alte rezerve statutare, rezultate din situatiile financiare semestriale sau anuale si din machetele de indicatori pe ramuri si categorii de asigurari. Nu n ultimul rnd, solvabilitatea unui asigurator este data de structura activelor sale, astfel nct, la nevoie, activele sa poata fi transformate cu usurinta n lichiditati. n Romnia, conform Legii nr. 32/2000 (modificata si completata prin Legea nr. 403/2004), fiecare asigurator trebuie sa mentina cumulativ: a) capitalul social varsat (fondul de rezerva libera varsat, n cazul unei societati mutuale); b) marja de solvabilitate minima; c) fondul de siguranta. Capitalul social varsat sau fondul de rezerva libera varsat este integral varsat numai la constituire. Odata stabilite prin norme emise de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, capitalul social varsat si fondul de rezerva libera varsat, se actualizeaza periodic. n orice moment, asiguratorul trebuie sa detina o marja de solvabilitate disponibila, corespunzatoare activitatii desfasurate de catre acesta. Ca indicator, marja de solvabilitate (transmisa anual la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) este utilizata la determinarea gradului de solvabilitate al unui asigurator, pentru fiecare categorie de asigurare practicata si reprezinta capacitatea financiara a unei societati de asigurare de a-si acoperi n orice moment obligatiile asumate prin contractele de asigurare. Conform normelor emise de catre Comisia de Supraveghere a

Asigurarilor, gradul de solvabilitate al unei societati se determina ca un raport ntre activul net si marja de solvabilitate minima. n cazul n care acest raport este subunitar sau egal cu 1, societatea este insolvabila sau se afla n pragul insolvabilitatii. n scopul prevenirii starii de insolvabilitate, conducerea societatii de asigurari trebuie sa monitorizeze permanent evaluarea riscurilor asumate, a activelor care trebuie sa fie libere de sarcini, a rezervelor tehnice constituite, a ratei daunelor pe fiecare clasa de asigurari, a contractelor de reasigurare ncheiate si, nu n ultimul rnd, a politicii de investitii.
257

Fiecare asigurator este obligat sa constituie un fond de siguranta care reprezinta o treime din marja de solvabilitate minima. n cazul societatilor mutuale, fondul de siguranta reprezinta cel putin din valoarea minima a fondului de siguranta stabilita pentru asigurator. Rezultatele financiare ale societatii de asigurari se reflecta, ndeosebi, n marimea profitului brut, data de diferenta dintre totalul veniturilor si cel al cheltuielilor. Experienta n domeniul asigurarilor a demonstrat ca profitul se calculeaza numai la nivelul societatii de asigurari, deoarece, practic, acoperirea cheltuielilor din venituri nu este relevanta la nivelul sucursalelor. Aceasta se explica prin caracterul aleatoriu al cheltuielilor cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate. Existenta unor diferentieri mari n ceea ce priveste nivelul cheltuielilor cu plata despagubirilor, de la o sucursala la alta, justifica aplicarea gestiunii financiare numai la nivelul societatii de asigurari. Avnd n vedere caracterul aleatoriu al riscurilor, o societate de asigurari si construieste, pe lnga fondul de rezerva, mentionat mai sus, fonduri care reprezinta rezervele tehnice. Reglementarile stabilite de Legea nr. 32/2000, precizeaza ca asiguratorul care exercita o activitate de asigurari generale, are obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele rezerve tehnice 4: a) rezerva de prime se calculeaza lunar, prin nsumarea cotelor parti din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel nct, diferenta dintre volumul primelor nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile expirate la data calcularii; b) rezerva de daune se creeaza si se actualizeaza lunar, n baza estimarilor primite de asigurator, astfel nct, fondul creat sa fie suficient pentru plata acestor daune. La ncheierea exercitiului financiar, aceasta se ajusteaza de catre asigurator prin estimari bazate pe date statistice sau calcule actuariale. c) rezerva de catastrofa este destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala; se creeaza prin aplicarea lunara a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale, pna cnd fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii proprii sau 10 % din acumularea raspunderilor asumate prin contract; d) rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa nchiderea exercitiului financiar,
4 Conform

art. 21, din Legea 32/2000.

258

aferente contractelor de asigurare ncheiate nainte de acea data, n masura n care valoarea estimata a acestora depaseste suma data de diferenta dintre rezerva de prime si primele care urmeaza sa se ncaseze la aceste contracte; e) rezerva de egalizare se creeaza n anii cu rezultate tehnice

favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor n anii n care rezervele tehnice vor fi nefavorabile. Pentru fondul asigurarilor de viata, asiguratorul are obligatia sa constituie si sa mentina rezerve tehnice, supranumite si rezerve matematice. Acestea se stabilesc pe baza calculelor actuariale, se administreaza separat de rezervele de prime pentru celelalte tipuri de asigurari si reasigurari si se constituie din cotele-parti corespunzatoare riscurilor neexpirate n anul n care s-au ncasat primele. Fondul de rezerva al societatii de asigurari este destinat sa acopere cheltuielile cu plata despagubirilor ori de cte ori volumul acestora depaseste fondurile stabilite n acest scop, din ncasarile curente. La fondul de rezerva se recurge doar n situatiile n care frecventa si intensitatea pagubelor nregistreaza valori mai mari dect cele care au stat la baza stabilirii primei nete de asigurare. n aceste conditii, fondul de asigurare are doua componente: fondul curent, constituit prin alocarea unei parti din primele de asigurare ncasate ntr-un an si care serveste la achitarea despagubirilor din anul respectiv; fondul de rezerva, care se realizeaza prin alocarea unei parti din profitul total. 13.3.3. Eficienta activitatilor de asigurare si reasigurare Ca scop si rezultat al asigurarilor, eficienta activitatii de asigurare trebuie privita att din punct de vedere al asiguratorului, ct si al asiguratului. Privita prin prisma asiguratorului, activitatea de asigurare este cu att mai eficienta cu ct cheltuielile efectuate cu plata indemnizatiilor (sume asigurate si despagubiri), precum si cele legate de formarea si gestionarea fondului de asigurare sunt mai reduse. n cadrul unei societati de asigurari, fluxurile financiare sunt influentate n mare masura de faptul ca evenimentele generatoare de pagube se produc aleator. De aceea, este indicat ca analiza eficientei sa se efectueze pe o perioada de minim 5 ani, deoarece numai n acest mod concluziile desprinse vor fi corecte.
259

Din perspectiva asiguratului, eficienta asigurarilor este cu att mai mare cu ct despagubirile primite la producerea riscului asigurat sunt mai mari, iar primele de asigurare mai mici. De asemenea, cu ct timpul scurs de la intrarea n vigoare a contractului de asigurare si pna la plata despagubirii este mai scurt, cu att activitatea de asigurare este mai eficienta. Aprecierea activitatii de asigurare se face folosindu-se anumiti indicatori care sa reflecte att rezultatele obtinute de asiguratori, ct si eficienta din punctul de vedere al asiguratului. Prezentam n continuare cei mai utilizati indicatori: a. Rata daunei se exprima ca raport ntre despagubirile sau sumele asigurate platite de asigurator si primele de asigurare ncasate conform relatiei :

= _ 100 P D Rd
n care : D este totalul despagubirilor sau sumelor asigurate platite

de asigurator; P totalul primelor de asigurare ncasate de asigurator. b. Costul relativ al activitatii de asigurare (Ca) arata ct reprezinta cheltuielile de asigurare fata de veniturile realizate din acestea si se obtine ca raport ntre (C) totalul cheltuielilor efectuate de asigurator (pentru: plata despagubirilor si sumelor asigurate, constituirea si administrarea fondului de asigurare) si (P) totalul primelor de asigurare si al altor venituri ncasate de asigurator, conform relatiei:

100 P C Ca = _

c. Rata venitului net se calculeaza ca raport ntre diferenta dintre totalul veniturilor si totalul cheltuielilor nregistrate ntr-o anumita perioada (de obicei un an ) la totalul veniturilor. Formula de calcul este:

()

P P C 100 Rvn _ = ,
260

Unde Rvn reprezinta rata venitului net. Rata venitului net arata, n procente, ct i revine asiguratorului din fiecare 100 u.m. prime ncasate. d. Cheltuieli la 1 u.m. venit net se calculeaza ca raport ntre diferenta dintre totalul cheltuielilor si totalul despagubirilor sau sumelor asigurate platite de asigurator pe parcursul unui an si diferenta dintre totalul veniturilor si cheltuielilor. Formula de calcul se prezinta astfel: PC CD C( .) 1u.m = Cu ct valoarea acestui indicator este mai mica, cu att situatia este mai favorabila pentru asigurator. e. Gradul de cuprindere n asigurare este un raport ntre totalul bunurilor (persoanelor) asigurate si totalul bunurilor (persoanelor) asigurabile, si se calculeza cu ajutorul formulei:

= _ 100 N n Gc
n care: Gc gradul de cuprindere n asigurare; n numarul bunurilor (persoanelor) asigurate; N numarul bunurilor (persoanelor) asigurabile. Cu ct gradul de cuprindere n asigurare este mai mare, cu att exista mai multa certitudine ca se va nregistra un raport mai favorabil ntre despagubirile platite si primele ncasate, dispersia riscului fiind optimizata pe masura ce numarul de asigurari facultative ncheiate creste, conform actiunii legii numerelor mari. Ca urmare, cu ajutorul acestui

indicator este apreciat nivelul de dezvoltare al asigurarilor facultative. f. Gradul de acoperire prin asigurare arata n ce raport se afla suma asigurata fata de valoarea reala a bunului asigurat si se determina utiliznd formula:

= _ 100 V S Gaa
261

n care: Gaa gradul de acoperire prin asigurare; S suma asigurata; V valoarea reala a bunului n momentul ncheierii asigurarii. Acest indicator se calculeaza pentru fiecare bun cuprins n asigurare. g. Gradul de acoperire a daunei arata raportul n care se afla despagubirea fata de valoarea pagubei produse si se obtine aplicnd relatia:

= _ 100 P D Gad
n care: G ad gradul de acoperire a daunei; D despagubirea acordata asiguratului; P valoarea pagubei produse la bunul asigurat. h. Durata medie de lichidare a daunelor se calculeaza ca un raport ntre numarul de zile trecute de la avizarea daunei pna la plata despagubirilor si numarul daunelor solutionate. n acest caz, se aplica formula:

N t N ttt D
n i i n m

= ++ + = 1 2 1 ...

n care: DM durata medie de lichidare a daunelor; t numarul de zile trecute de la avizarea daunelor si pna la solutionarea acestora; N numarul daunelor solutionate. Durata medie de lichidare a daunelor se calculeaza pe categorii de bunuri asigurate. n cazul n care se nregistreaza o durata medie de lichidare a daunelor mai mica, asiguratii au posibilitatea de a intra mai rapid n posesia despagubirilor, putnd reface sau nlocui bunul avariat sau distrus. Pentru aprecierea eficientei activitatii personalului operativ din cadrul asigurarilor, se utilizeaza indicatorii : a. Numarul mediu de asigurari contractate de un agent de

intermediere se determina ca un raport ntre numarul total de asigurari facultative contractate ntr-o anumita perioada de timp si numarul agentilor de intermediere. Formula utilizata n acest scop este:
262
c c

L A N=
ac

n care: Nac numarul mediu de asigurari contractate de un agent de intermediere; Ac numarul asigurarilor contractate ntr-o anumita perioada; Lc numarul persoanelor care se ocupa cu ncheierea de asigurari. b. Suma medie asigurata reprezinta raportul dintre totalul sumelor asigurate si numarul total al contractelor de asigurare ncheiate la asigurarile facultative de viata. Pentru aceasta, se utilizeaza formula:
c a

N S S=
ma

n care: Sma suma medie asigurata; Sa totalul sumelor asigurate. Nc numarul total al contractelor de asigurare ncheiate la asigurarile facultative de viata. c. Prima medie ncasata pe contract se obtine raportnd totalul ncasarilor din prime la numarul de contracte de asigurare ncheiate, corespunzator formulei:
c

N P P=
m

n care: Pm prima medie ncasata pe contract; P totalul ncasarilor din prime. d. Productivitatea muncii unui angajat n asigurari se obtine raportnd ncasarile din primele de asigurare la numarul total de angajati, conform urmatoarei formule:

L P W=
s

n care: W productivitatea medie a muncii pe un angajat; Ls numarul total de angajati.

263

Trebuie mentionat ca, din punctul de vedere al asiguratilor, eficienta poate fi apreciata cel mai bine pe baza urmatorilor indicatori: gradul de acoperire prin asigurare, gradul de acoperire a daunei si durata medie de lichidare a daunelor. 13.4. Sistemul informational din sfera asigurarilor n activitatea de asigurare, sistemul informational presupune mai nti identificarea fiecarui tip de utilizator, si anume: furnizorii de asigurari: actionarii, managerii, investitorii si creditorii;

 clientii, respectiv, cumparatorii de asigurari; agentii care vnd asigurari; autoritatile financiare si de supraveghere, care solicita informatii detaliate despre activitatile de asigurare; comisiile de statistica, interesate n culegerea, analiza si transmiterea informatiilor privind evolutia activitatii de asigurare; reasiguratorii; asociatiile profesionale ale asiguratorilor. Ca prghie a managementului, sistemul informational din asigurari, ofera informatiile necesare desfasurarii operatiunilor curente de asigurare. Are ca functie principala transformarea datelor financiare n informatii utile, care sa sprijine conducerea companiei n procesul de elaborare a deciziei. Pentru contabilitate, sistemul informational culege, clasifica, prelucreaza, analizeaza datele necesare si comunica cele mai importante informatii de natura financiara, avnd totodata capacitatea de a furniza n orice moment informatiile solicitate. n scopul obtinerii informatiilor necesare, firmele recurg la procesarea electronica a datelor (PED). Astfel, diverse activitati desfasurate cu ajutorul computerului sunt atribuite departamentului PED, fiind denumite sisteme informationale. Elementele de baza ale unui sistem de procesare a informatiei sunt prezentate schematic n figura de mai jos [CONSTANTINESCU, 1999, p. 539].
264

Pe scurt, intrarile sunt reprezentate de date, care sunt supuse procesarii prin: clasificare, sortare, calculare, centralizare, cu scopul de a fi transformate n informatii. Pentru a fi utilizate ulterior, datele sunt stocate n memorie. Iesirile sunt reprezentate de rapoarte si alte documente, care furnizeaza informatiile necesare adoptarii deciziilor. Feed-back-ul are un rol de control si consta ntr-o serie de masuri de protectie si verificari ale acuratetei datelor procesate, astfel ca rezultatele obtinute sa fie corespunzatoare si sa serveasca scopurilor propuse. Feedbackul informational este necesar managerilor pentru ca acestia sa poata evalua stadiul de realizare a obiectivelor propuse. El este structurat pe trei categorii: informatii referitoare la evidenta societatii, informatii curente si informatii legate de procesul decizional. Informatiile referitoare la evidentele societatii descriu activitatea anterioara a acesteia si sunt obtinute din rapoartele financiare, de exemplu, rapoartele de venituri si balantele contabile. Informatiile curente sunt oferite de raportarile bugetare care furnizeaza situatii comparative ntre nivelurile obiectivelor planificate si cele realizate. Planurile anuale si cele strategice, care includ diferite estimari ale planificarii financiare, reprezinta exemple de informatii cu privire la procesul decizional. Informatizarea activitatii de asigurare se realizeaza ndeosebi prin urmatoarele sisteme informationale: sistemul de subscriere; sistemul de prelucrare a politelor; sistemul de acordare a despagubirilor. Functiile sistemului de subscriere a politelor de asigurare includ: selectarea asiguratilor, stabilirea cotelor de prima corespunzatoare, verificarea istoricului de dauna al solicitantului, precum si stabilirea termenelor si a conditiilor de asigurare.

265

Procesul de selectie al asiguratilor se efectueaza n functie de acceptabilitatea riscului conform criteriilor de selectie ale societatii. Astfel, daca un risc se ncadreaza n limitele acceptate de catre societate, un subscriitor poate accepta cererea de asigurare. Daca, dimpotriva, riscul depaseste aceste limite, numai managerii de la nivelurile superioare pot decide asupra acceptabilitatii acestuia. Necesitatea accelerarii procesului de subscriere a impus automatizarea acestuia. n acest sens, un exemplu elocvent l poate constitui prezentarea urmatorului model de subscriere automata: un agent de asigurari contacteaza un potential asigurat, persoana juridica, n postura unei societati comerciale de marime medie. Agentul a venit cu un laptop sau o agenda electronica, care contine soft-ul necesar colectarii datelor. Agentul, prin completarea cmpurilor succesive din program, introduce informatiile necesare asigurarii. Informatiile colectate pot fi preluate apoi automat n sistemul informatic al agentiei. Cererea de subscriere este introdusa n procesul de prelucrare din cadrul compartimentului subscriere care a primit-o. Cererea trece apoi prin cteva analize preliminare de subscriere, efectuate de catre un program, care evalueaza nivelul de risc n functie de criteriile stabilite de societate. Potrivit acestor criterii, programul poate respinge sau accepta cererea. Stabilirea cotelor de prima corespunzatoare este necesara pentru calcularea primelor care trebuie ncasate de la asigurati. n urma stabilirii cotelor de prima, rezulta tabelele de cote de prima, care sunt esentiale, deoarece pe baza acestora se calculeaza ulterior primele de asigurare. Deoarece cotele de prima nu trebuie sa fie exagerate si sa fie corect mpartite, asiguratorii colecteaza si utilizeaza date legate de despagubiri, astfel nct cotele lor de prima sa se bazeze pe cea mai larga structura statistica posibila. Sistemul de prelucrare a politelor constituie baza sistemului informatic al unei societati de asigurare si utilizeaza n functie de necesitati att prelucrarea automata, ct si cea manuala. n cazul asigurarilor de persoane fizice, la unele societati de asigurare, politele sunt prelucrate nca manual din cauza volumului lor mic. La alte societati de asigurare, partial informatizate, cotele de prima sunt calculate manual, iar prin sistemul informatic se obtin date statistice si informatii necesare emiterii politelor. Prelucrarea asigurarilor pentru persoane juridice nu este informatizata precum cea pentru persoane fizice, deoarece adesea necesita mai multe cote si poate implica modificarea limitelor politelor, respectiv a
266

fransizelor, pentru atingerea unui anumit nivel al primelor. n comparatie cu asigurarile pentru persoane fizice, asigurarile pentru persoane juridice implica un nalt nivel de analiza si de interpretare. Standardele de subscriere sunt mai flexibile, n functie de profitabilitatea fiecarui tip de asigurare si de actiunile de marketing ale concurentei. n general, societatile de asigurare au informatizat mai nti primele de asigurare usor de prelucrat. Sistemul de acordare a despagubirilor implica efectuarea unor operatiuni de investigare, evaluare si solutionare a cererilor de despagubire, care fac posibila ndeplinirea termenilor contractului de asigurare. Exista societati de asigurari care detin un sistem principal de nregistrare a cererilor de despagubire, care poate nregistra si oferi date legate de despagubiri. Activitatile legate de despagubiri urmarite de sistem includ stabilirea de noi rezerve si prelucrarea sumelor de despagubire, a

cheltuielilor, a chitantelor de decontare si a modificarii marimii rezervelor. Aceste activitati sunt salvate lunar ntr-un fisier, care este apoi prelucrat prin diverse subsisteme, pentru a ntocmi rapoarte lunare, trimestriale, semestriale si anuale utilizate de catre conducere la nivelul administratiei centrale sau la nivelul reprezentantelor teritoriale. Evident, practica din domeniul asigurarilor a impus utilizarea informaticii si n activitatea de estimare a daunelor. De exemplu, un registru de daune, la asigurarile de bunuri, complet informatizat, poate stoca date despre cererile de despagubire a bunurilor asigurate. De fiecare data cnd un inspector de dauna ntocmeste un raport pentru o noua cerere de despagubire, sistemul compara automat informatiile primite cu datele existente. Aceasta verificare automata permite societatii de asigurari sa reconstituie istoricul de dauna dupa un incident, de exemplu, un jaf sau un furt. De asemenea, o verificare poate descoperi daca exista mai multe polite ale asiguratului pentru acelasi bun. 13.5. Crearea si promovarea unui comportament etic n asigurari si reasigurari Mai mult dect celelalte activitati, asigurarile sunt bazate pe ncredere. Produsele de asigurare fiind intangibile, reprezinta de fapt o promisiune din partea societatii de asigurare cu privire la despagubirea asiguratilor pentru eventualele pierderi financiare, daca acestea sunt consecinta evenimentului asigurat. Contractul dintre asigurator si asigurat este ndeosebi un contract de buna credinta, ce necesita onestitate si ncredere de ambele parti.
267

n majoritatea culturilor lumii exista stereotipuri negative ale agentului de vnzare/asigurari, insinuant si necinstit, care manipuleaza si nu are scrupule n a convinge oamenii sa dea un pret prea mare pentru produse de care, de fapt, nici nu au nevoie. Un agent de succes este o persoana care inspira ncredere. Este recunoscut faptul ca farmecul personal si siguranta de sine sunt atribute ale personalitatii care contribuie la cstigarea ncrederii. Totusi, aceste calitati trebuie nsotite si consolidate de o conduita deosebita. Aceasta nseamna, printre altele, punctualitate, fiind cu att mai importanta cu ct relatia agent-client este ntr-o faza incipienta. Un alt element important care contribuie la cstigarea ncrederii l reprezinta respectarea promisiunilor. n nici un caz, nu se fac promisiuni fara acoperire, doar pentru a obtine acceptul imediat al unui client la ncheierea unei tranzactii; exista pericolul ca efectul sa fie chiar contrar. De exemplu, nu trebuie sa se promita unui potential client, care este interesat sa-si asigure locuinta, o reducere de prima, fara a exista convingerea ca sunt temeiuri suficiente n baza carora societatea de asigurari acorda asemenea facilitati. Exista trei principii pe care un agent de asigurari trebuie sa le respecte, astfel nct sa aiba un comportament etic: a. Principiul utilitarist: sa nu iroseasca resursele societatii. De exemplu, acest principiu este ncalcat de acel program publicitar care ndemna oamenii saraci sa achizitioneze bilete de loterie, n locul bunurilor strict necesare familiei lor. b. Principiul respectarii drepturilor: profesionistii din domeniul asigurarilor trebuie sa i trateze pe clientii lor la modul n care ar dori si ei sa fie tratati daca rolurile s-ar inversa. n tranzactiile comerciale si de piata, dreptul la libertate este deosebit de important. De exemplu, reclama mincinoasa si practicile de marketing agresive violeaza libertatea clientului.

c. Principiul justitiei: impune un tratament egal pentru toti partenerii de afaceri. De aceea, nu trebuie speculata eventuala naivitate a unor potentiali clienti, doar de dragul ncheierii unei tranzactii.
268

14. ASIGURARILE SOCIALE DE STAT DIN ROMNIA 14.1. Sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale 14.1.1. Sistemul public de pensii n conformitate cu reglementarile de ordin juridic, dreptul la pensie este imprescriptibil. Ca atare, orice persoana, care ndeplineste conditiile impuse de lege privind dreptul la pensie, poate oricnd sa solicite acest drept, indiferent de timpul scurs de la data intrarii n vigoare a drepturilor n cauza. De retinut ca plata pensiei nu se face retroactiv. Totodata, legea prevede ca dreptul la pensie nu poate fi cedat total sau partial altcuiva, fiind deci, incesionabil. n Romnia, prin Legea nr. 19/2000, dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, care este organizat si functioneaza avnd ca principii de baza: a) principiul unicitatii, potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept; b) principiul egalitatii, care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu n ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege; c) principiul solidaritatii sociale, conform caruia participantii la sistemul public si asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau nlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege; d) principiul obligativitatii, potrivit caruia persoanele fizice si juridice au, conform legii, obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitndu-se corelativ cu ndeplinirea obligatiilor; e) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite;
269

f) principiul repartitiei, pe baza caruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public, conform legii; g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine statatoare a sistemului public, conform legii. n baza Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, n Romnia functioneaza n prezent Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). n subordinea acesteia se afla Casele Judetene de Pensii n fiecare municipiu-resedinta de judet, precum si Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti, denumite case teritoriale de pensii. n sistemul public sunt asigurate persoanele fizice, avnd calitate de asigurati, care pot fi: cetateni romni, cetateni ai altor state sau apatrizi, pe perioada n care au domiciliul sau resedinta n Romnia. Prin efectul Legii nr. 19/2000, n sistemul public sunt asigurate obligatoriu: 1) persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca; 2) persoanele care si desfasoara activitatea n functii elective sau care sunt numite n cadrul autoritatii executive, legislative sau

judecatoresti, pe durata mandatului; 3) membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate cu ale persoanelor care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca; 4) persoanele care beneficiaza de ajutor de somaj, ajutor de integrare profesionala sau alocatie de sprijin, ce se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj; 5) persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie. 6) persoanele care realizeaza un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se afla ntr-una dintre situatiile urmatoare: a) asociat unic, asociati, comanditari sau actionari; b) administratori sau manageri care au ncheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociatiei familiale; d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;
270

e) persoane angajate n institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora; f) proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere; g) persoane care desfasoara activitati agricole n cadrul gospodariilor individuale sau activitati private n domeniul forestier; h) membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura; i) persoane care desfasoara activitati n unitatile de cult recunoscute potrivit legii si care nu au ncheiat contract individual de munca; 7) persoanele care realizeaza prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel putin 3 salarii medii brute pe economie, si care se regasesc n doua sau mai multe situatii prevazute la punctul 6. Salariul mediu brut pe economie pentru anul urmator se prognozeaza si se face public de catre CNPAS pna la data de 31decembrie a anului curent. Persoanele care desfasoara activitati pe baza de conventii civile de prestari de servicii au obligatia sa declare angajatorului, pe propria raspundere, daca sunt ncadrate cu contract individual de munca la alt angajator. Asigurarile sociale se acorda sub forma de: pensii si alte drepturi de asigurari sociale (indemnizatii si ajutoare), corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale. n sistemul public, asiguratii nu pot beneficia concomitent de doua sau mai multe prestatii de asigurari sociale pentru acelasi risc asigurat, cu exceptia celor pentru prevenirea mbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca. Constituie stagiu de cotizare perioadele n care persoanele au platit contributii de asigurari sociale n sistemul public din Romnia, precum si n alte tari, n conditiile stabilite prin acordurile sau conventiile internationale la care Romnia este parte. n sistemul public stagiul de cotizare se constituie din nsumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat. n sistemul public, se asimileaza stagiului de cotizare si perioadele necontributive, denumite perioade asimilate, n care asiguratul: a) a beneficiat sau beneficiaza de drepturi de asigurari sociale,

cu exceptia drepturilor de pensie prevazute n sistemul public; b) a urmat cursurile de zi ale nvatamntului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu conditia absolvirii acestora;
271

c) a satisfacut serviciul militar ca militar n termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilita, a fost concentrat, mobilizat sau n prizonierat. Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare si care au nascut cel putin 3 copii si i-au crescut pna la vrsta de 10 ani beneficiaza de reducerea vrstei standard de pensionare dupa cum urmeaza: a) cu un an-- pentru 3 copii; b) cu doi ani---pentru 4 sau mai multi copii. n sistemul public, asigurarile sociale reprezinta un venit de nlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batrnetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului, denumite riscuri asigurate. n sistemul public sunt contribuabili, dupa caz: a) asiguratii care datoreaza contributii individuale de asigurari sociale; b) angajatorii; c) persoanele juridice la care si desfasoara activitatea asiguratii, pe baza de contract individual de munca; d) persoanele care au ncheiat contract de asigurare; e) Agentia Nationala de Ocupare si Formare Profesionala care administreaza bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj. Cotele de contributii de asigurari sociale se aproba anual prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat, fiind diferentiate n functie de conditiile de munca apreciate ca: normale, deosebite sau speciale. Locurile de munca n conditii deosebite reprezinta acele locuri care, n mod permanent sau n anumite perioade, pot afecta esntial capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc. Locurile de munca n conditii speciale sunt cele din: a) unitatile miniere, pentru personalul care si desfasoara activitatea n subteran cel putin 50% din timpul normal de munca n luna respectiva; b) activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii; c) aviatia civila, pentru personalul navigant; d) activitatea artistica desfasurata n profesiile prevazute de lege. Pentru someri, contributia de asigurari sociale se suporta integral din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, la nivelul
272

cotei stabilite pentru conditii normale de munca, cu exceptia platilor compensatorii si a veniturilor de completare acordate salariatilor din industria de aparare n perioada de reducere temporara a activitatii. Contributia de asigurari sociale pentru persoane care beneficiaza de plati compensatorii se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de somaj, la nivelul unei treimi din cota stabilita pentru conditii normale de munca. Baza lunara de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale n cazul asiguratilor o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile

si adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca si/sau veniturile asiguratilor; b) venitul lunar asigurat, prevazut n declaratia sau contractul de asigurare, care nu poate fi mai mic de o patrime din salariul mediu brut lunar pe economie. Stabilirea sistemului de pensii se bazeaza pe aplicarea principiului echitatii sociale. Astfel, marimea pensiei acordate celui n drept este calculata n raport cu salariul obtinut n perioada activa. Sursele de constituire a fondurilor banesti destinate platii pensiilor se realizeaza prin contributia salariatilor, agentilor economici, institutiilor, ntreprinzatorilor particulari si a celor care folosesc personal casnic. Potrivit legii, sarcina contributiei la fondul asigurarilor sociale de stat revine cu precadere angajatorului, aportul salariatilor la alimentarea fondului fiind redus doar la pensia suplimentara si ajutorul de somaj. Plata contributiei la asigurari sociale datorate de persoanele juridice se face la data achitarii drepturilor salariale pe luna expirata. Neplata contributiei la asigurari sociale de catre persoanele juridice nu trebuie sa afecteze drepturile de asigurari sociale cuvenite asiguratilor. Contributia la asigurari sociale care cade n sarcina salariatilor este virata la fondul de pensii suplimentare. Este de mentionat faptul ca oricine poate primi doar o singura pensie de baza. n cazul n care o persoana are dreptul sa primeasca mai multe pensii de baza, ea este obligata sa opteze pentru una dintre ele. Persoanele care au lucrat n sectorul de stat, precum si n alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare vor primi att pensia de asigurari sociale de stat, ct si cea care li se cuvine din sectoarele n care au activat, suma pensiilor cumulate neputnd nsa sa depaseasca nivelul pensiei care s-ar fi cuvenit persoanei respective n situatia n care ntreaga munca depusa ar fi fost n sectorul de stat.
273

n sistemul public se acorda urmatoarele categorii de pensii: a. Pensia pentru limita de vrsta. Se acorda asiguratilor care ndeplinesc cumulativ, la data pensionarii, conditiile privind vrsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat n sistemul public. Vrsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati. Stagiul minim de cotizare att pentru femei, ct si pentru barbati este de 15 ani. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Pe lnga conditiile impuse de lege privind vrsta si vechimea n munca, legea mai prevede anumite clauze legate de grupele I si II de munca, diferite categorii de personal, maternitate, particularitati ale activitatii didactice universitare si de cercetare stiintifica, existenta de handicapuri fizice etc. Atingerea vrstei standard de pensionare de 60 de ani pentru femei si de 65 de ani pentru barbati se va realiza n termen de 13 ani de la data intrarii n vigoare a Legii nr. 19/2000, prin cresterea vrstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati. Asiguratii care si-au desfasurat activitatea, total sau partial, n conditii deosebite de munca au dreptul la pensie pentru limita de vrsta, cu reducerea vrstelor standard de pensionare, conform tabelului de mai jos:
Stagiul de cotizare n conditii deosebite de munca (ani mpliniti)

Reducerea vrstelor standard de pensionare (ani mpliniti) 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 28 30 32 35 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0 6,5 7,0 7,5 8,0 274

Conform tabelului, vrstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei si de 55 de ani pentru barbati. Asiguratii care si-au desfasurat activitatea la locurile de munca n conditii speciale si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani, beneficiaza de pensie pentru limita de vrsta ncepnd cu vrsta de 45 de ani. b. Pensia anticipata. Privind pensionarea anticipata, Legea nr.19/2000 stipuleaza ca asiguratii care au depasit stagiul complet de cotizare cu cel putin 10 ani pot solicita pensia anticipata cu cel mult 5 ani naintea vrstelor standard de pensionare. Cuantumul pensiei anticipate se stabileste n aceleasi conditii cu cel al pensiei pentru limita de vrsta. c. Pensia anticipata partiala. Asiguratii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum si cei care au depasit stagiul complet de cotizare cu pna la 10 ani pot solicita pensie anticipata partiala cu reducerea vrstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani. Cuantumul pensiei anticipate partiale se stabileste din cuantumul pensiei pentru limita de vrsta, prin diminuarea acestuia n raport cu stagiul de cotizare realizat si cu numarul de luni cu care s-a redus vrsta standard de pensionare conform tabelului de mai jos:
Stagiul de cotizare realizat peste stagiul standard, complet de cotizare Procentul de diminuare pentru fiecare luna de anticipare (%) pna la 1 an peste 1 an

peste 2 ani peste 3 ani peste 4 ani peste 5 ani peste 6 ani peste 7 ani peste 8 ani ntre 9 si 10 ani 0,50 o,45 0,40 0,35 o,30 0,25 0,20 0,15 0,10 0,05

d. Pensia de invaliditate. Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza: a) accidentelor de munca, conform legii; b) bolilor profesionale si tuberculozei;
275

c) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca. Au dreptul la pensie de invaliditate elevii, ucenicii si studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca datorita accidentelor sau bolilor profesionale survenite n timpul si din cauza practicii profesionale. n caz de invaliditate, n functie de gravitatea situatiei, o persoana se ncadreaza n una din cele trei grade de invaliditate astfel: gradul I, cnd are loc pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, individul necesitnd ngrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane; gradul II, cnd se constata pierderea totala a capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spatial, fara ajutorul altei persoane; gradul III, cnd individul sufera pierderea a mai mult de jumatate din capacitatea de munca, invalidul putnd sa presteze o activitate profesionala. ncadrarea sau nencadrarea n una din cele trei grupe de invaliditate se face prin decizie, emisa de medicul specializat n expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca denumit medic expert al asigurarilor sociale: Asiguratii care si-au pierdut capacitatea de munca datorita unei boli obisnuite sau unor accidente care nu au legatura cu munca beneficiaza de pensie de invaliditate, daca ndeplinesc stagiul de cotizare necesar n raport cu vrsta, conform tabelului de mai jos:
Vrsta asiguratului n momentul ivirii invaliditatii Stagiul de cotizare necesar (ani) sub 25 de ani 25-31 ani 31-37 ani 37-43 ani 43-49 ani

49-55 ani peste 55 ani 5 8 11 14 18 22 25

Pensionarii ncadrati n gradul I de invaliditate au dreptul, n afara pensiei, la o indemnizatie pentru nsotitor n cuantum fix. Cuantumul indemnizatiei pentru nsotitor se stabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat si nu poate fi mai mic dect salariul de baza minim brut pe tara.
276

n functie de afectiune, pensionarii de invaliditate sunt supusi revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, pna la mplinirea vrstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii. Dupa fiecare revizuire, medicul expert al asigurarilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o noua decizie prin care se stabileste, dupa caz: a) mentinerea n acelasi grad de invaliditate; b) ncadrarea n alt grad de invaliditate; c) ncetarea calitatii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobndirii capacitatii de munca. Nu sunt supusi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care: a) prezinta invaliditati ce afecteaza ireversibil capacitatea de munca; b) au mplinit vrstele prevazute de Legea nr. 19/2000 pentru obtinerea pensiei pentru limita de vrsta; c) au vrsta mai mica cu pna la 5 ani fata de vrsta standard de pensionare si au realizat stagiile complete de cotizare, conform prevederilor legale. e) Pensia de urmas. Au dreptul la pensie de urmas copii si sotul supravietuitor, daca persoana decedata era pensionar sau ndeplinea conditiile pentru obtinerea unei pensii. Copii au dreptul la pensie de urmas: a) pna la vrsta de 16 ani; b) daca si continua studiile ntr-o forma de nvatamnt organizata potrivit legii, pna la terminarea acestora fara a depasi vrsta de 26 de ani. c) pe toata durata invaliditatii de orice grad, daca aceasta s-a ivit n perioada n care se aflau ntr-una dintre cele doua situatii anterioare. Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii la mplinirea vrstei standard de pensionare, daca durata casatoriei a fost de cel putin 15 ani. n cazul n care durata casatoriei este mai mica de 15 ani, dar de cel putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas cuvenit sotului supravietuitor se diminueaza cu 0,5 % pentru fiecare luna, respectiv 6,0 % pentru fiecare an de casatorie n minus. Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de vrsta, pe perioada n care este invalid de gradul I sau II, daca durata casatorie a fost de cel putin 1 an. De asemenea, sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de vrsta si de durata casatorie, daca
277

decesul sotului sustinator s-a produs ca urmare a unui accident de munca, a unei boli profesionale sau tuberculozei si daca nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 1/4 din salariul mediu brut pe economie. n functie de numarul urmasilor ndreptatiti, cuantumul pensiei de urmas se stabileste procentual, astfel: a) pentru un singur urmas------------------- 50% b) pentru 2 urmasi ----------------------------75% c) pentru 3 sau mai multi urmasi ----------100% n cazul orfanilor de ambii parinti, cuantumul pensiei de urmas, reprezinta nsumarea drepturilor de urmas, calculate dupa fiecare parinte. Sotul supravietuitor, care are dreptul la o pensie proprie si ndeplineste conditiile prevazute de lege pentru obtinerea pensiei de urmas dupa sotul decedat, poate opta pentru cea mai avantajoasa pensie. Calculul pensiilor. n sistemul public de pensii cuantumul pensiei la data nscrierii la pensie se determina prin nmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat n perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din luna iesirii la pensie. Punctajul mediu anual, realizat de asigurat n perioada de cotizare, se determina prin mpartirea numarului de puncte rezultat din nsumarea punctajelor anuale realizate de asigurat n perioada de cotizare la numarul de ani corespunzatori stagiului complet de cotizare. Punctajul anual al asiguratului se determina prin mpartirea la 12 a punctajului rezultat n anul respectiv din nsumarea numarului de puncte realizat n fiecare luna. Numarul de puncte realizat n fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica. Punctajul asiguratului, stabilit astfel, nu poate fi mai mare de 3 puncte ntr-un an calendaristic. Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat. n situatia n care ntr-o anumita perioada se constata abateri mai mari de 10% ntre salariul mediu brut lunar pe economie realizat fata de cel prognozat, CNPAS, de comun acord cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si cu Ministerul Finantelor Publice, va recalcula valoarea punctului de pensie pe baza unei noi prognoze a salariului mediu brut lunar pe economie.
278

14.1.2. Alte drepturi de asigurari sociale n afara de pensie, asiguratii sistemului public au dreptul la: a) indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau de accidente n afara muncii, boli profesionale si accidente de munca; b) prestatii pentru prevenirea mbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca; c) indemnizatie pentru maternitate; d) indemnizatie pentru cresterea copilului sau ngrijirea copilului bolnav; e) ajutor de deces. A. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca Beneficiari ai acesteia sunt asiguratii care au un stagiu de cotizare de cel putin 6 luni, realizat n ultimele 12 luni anterioare producerii

riscului. Baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza carora s-a stabilit contributia individuala de asigurari sociale n lunile respective. n situatia n care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, la asiguratii de mai sus, baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contributia de asigurari sociale din lunile respective sau, dupa caz, venitul lunar din prima luna de activitate pentru care s-a stabilit sa se plateasca contributia de asigurari sociale. Pentru calculul indemnizatiilor de asigurari sociale se utilizeaza numarul de zile lucratoare din luna n care se acorda concediul medical sau, dupa caz, se solicita alte drepturi de asigurari sociale. La stabilirea numarului de zile lucratoare din luna n care se acorda dreptul de asigurari sociale se au n vedere prevederile legii cu privire la zilele de sarbatori legale n care nu se lucreaza. n sistemul public, asiguratii beneficiaza de concediu medical si de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, daca dovedesc incapacitatea temporara de munca printr-un certificat medical. n cazul bolilor profesionale sau accidentelor de munca, certificatul medical se vizeaza n mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de catre Inspectoratul de Sanatate Publica, respectiv, de Inspectoratul teritorial de munca n raza caruia se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
279

Somerii aflati la cursuri de calificare, recalificare, perfectionare sau, dupa caz, la alte forme de pregatire profesionala, care, datorita accidentelor survenite n timpul si din cauza practicii profesionale, suporta o incapacitate temporara de munca mai mare de 3 zile, benefi-ciaza de aceleasi prevederi ca si ceilalti asigurati privind accidentul de munca. Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de cel mult 180 de zile n interval de un an, socotit din prima zi de mbolnavire. ncepnd cu a 90-a zi, concediul medical se poate prelungi pna la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale. Asiguratii a caror incapacitate temporara de munca a survenit n timpul concediului de odihna sau al concediului fara plata beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, concediile fiind ntrerupte si urmnd ca zilele neefectuate sa fie reprogramate. De asemenea, beneficiaza de indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca, n aceleasi conditii ca si ceilalti asigurati, pensionarii care realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala pentru care se calculeaza si se plateste contributia de asigurari sociale. Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca se determina prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale. Pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boala profesionala, accident de munca sau asimilat acestuia, tuberculoza, SIDA, cancer de orice tip si boala infectocontagioasa din grupa A, cuantumul indemnizatiei este de 100% din baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale. B. Prestatii pentru prevenirea mbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca n scopul prevenirii mbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca, n sistemul public asiguratii pot beneficia de: a) indemnizatie pentru trecerea temporara n alta munca; b) indemnizatie pentru reducerea timpului de munca; c) indemnizatie pentru carantina;

d) ajutoare pentru procurarea de proteze, orteze si de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate de la asigurarile sociale de sanatate; e) tratament balnear care nu este suportat de la asigurarile sociale de sanatate; f) reabilitare profesionala.
280

Asiguratii aflati n incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de 90 de zile, precum si pensionarii de invaliditate pot beneficia de tratament balnear si reabilitare profesionala, conform prevederilor programului individual de recuperare. Asiguratii care, datorita unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu mai pot lucra n conditiile de la locul de munca anterior producerii riscului pot trece temporar n alta munca. Indemnizatia pentru trecerea temporara n alta munca se acorda, daca la noul loc de munca asiguratul realizeaza un venit salarial brut inferior mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare riscului, care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale n lunile respective. Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca cu o patrime din durata normala se acorda asiguratilor cu contract individual de munca care, din motive de sanatate, nu mai pot realiza durata normala de munca. Cele doua indemnizatii mentionate anterior se acorda la propunerea medicului curant cu avizul medicului expert al asigurarilor sociale pentru cel mult 90 de zile ntr-un an calendaristic, ntr-una sau mai multe etape. Cuantumul lunar al indemnizatiilor respective este egal cu diferenta dintre baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale (determinata ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni) si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, nsa fara a depasi 25% din baza de calcul. Indemnizatia pentru carantina se acorda asiguratilor carora li se interzice continuarea activitatii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilita prin certificatul eliberat de catre Inspectoratul de sanatate publica. Cuantumul lunar al indemnizatiei pentru carantina reprezinta 75% din baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale. Asiguratii si pensionarii sistemului public pot beneficia de ajutoare si indemnizatii de la bugetul asigurarilor sociale de stat pentru procurare de proteze, orteze si de alte produse ortopedice, care nu sunt suportate de la asigurarile sociale de sanatate. Pentru tratamentul balnear care nu este suportat de la asigurarile sociale de sanatate si care este impus de programul individual de recuperare, medicul expert al asigurarilor sociale ntocmeste programul individual de recuperare, n functie de natura, stadiul si prognosticul bolii structurat pe etape. Programul individual de recuperare este obligatoriu. Dreptul la prestatii de asigurari sociale se suspenda n cazul n care asiguratii nu urmeaza sau nu respecta programul individual de recuperare.
281

Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile, n functie de tipul afectiunii si de natura tratamentului. Pentru asiguratii aflati n incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de 90 de zile, precum si pentru pensionarii de invaliditate, contravaloarea biletelor de tratament se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat. Criteriile pe baza carora se acorda bilete pentru tratament balnear, precum si nivelul cotei de participare individuala a asiguratilor se aproba anual de

catre CNPAS. C. Indemnizatia de maternitate Asiguratele au dreptul, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcina si lauzie, perioada n care beneficiaza de indemnizatie de maternitate. De aceleasi drepturi beneficiaza si femeile care au ncetat plata contributiei de asigurari sociale, dar care nasc n termen de 9 luni de la data pierderii calitatii de asigurat. Concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile nainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile dupa nastere. Concediile pentru sarcina si lauzie se compenseaza ntre ele, n functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare. Persoanele cu handicap asigurate beneficiaza, la cerere, de concediu pentru sarcina, ncepnd cu luna a 6-a de sarcina. n cazul n care copilul se naste mort sau moare n perioada concediului de lauzie, indemnizatia de maternitate se acorda pe toata durata acestuia. Cuantumul lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale. Indemnizatia de maternitate se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat. D. Indemnizatia pentru cresterea copilului sau ngrijirea copilului bolnav n acest caz, asiguratii au dreptul la: a) indemnizatie pentru cresterea copilului pna la mplinirea vrstei de 2 ani si, n cazul copilului cu handicap, pna la mplinirea vrstei de 3 ani; b) indemnizatie pentru ngrijirea copilului bolnav n vrsta de pna la 7 ani, iar n cazul copilului cu handicap, pentru afectiunile intercurente, pna la mplinirea vrstei de 18 ani.
282

Cuantumul lunar al indemnizatiilor mentionate la acest paragraf este de 85% din baza de calcul a indemnizatiilor de asigurari sociale. E. Ajutorul de deces n cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiaza de ajutor de deces o singura persoana care poate fi, dupa caz, sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, n conditiile dreptului comun, sau n lipsa acesteia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces. Cuantumul ajutorului de deces se stabileste anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat si nu poate fi mai mic dect valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat si facut public de catre CNPAS. Asiguratul sau pensionarul beneficiaza de ajutor de deces n cazul decesului unui membru de familie aflat n ntretinerea sa si care nu are un drept propriu de asigurari sociale. Se considera membru de familie: a) sotul; b) copiii proprii, copiii adoptati, aflati n plasament familial sau cei ncredintati spre crestere si educare familiei n vrsta de pna la 18 ani sau, daca si continua studiile, pna la terminarea acestora, fara a depasi vrsta 26 de ani; c) parintii si bunicii oricaruia dintre soti. Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezinta jumatate din cuantumul ajutorului de deces stabilit anual prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Ajutorul de deces care

este suportat din bugetul asigurarilor sociale de stat se acorda, la cerere, pe baza certificatului de deces. 14.1.3. Bugetul asigurarilor sociale de stat Bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului public. Fiind o componenta a bugetului public, alcatuit la nivel national, bugetul asigurarilor sociale de stat are la baza un plan financiar, ntocmit anual, care reflecta constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare ocrotirii sociale a salariatilor, a pensionarilor, precum si a membrilor familiilor acestora. La capitolul venituri, bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde: contributia pentru asigurarile sociale de stat;
283

contributiile pentru fondul de ajutor de somaj, alocatia de sprijin si ajutorul de integrare profesionala; contributia partiala a personalului salariat pentru bilete de tratament balnear si odihna; contributia pensionarilor pentru bilete de tratament; dobnzi pentru disponibilitati n conturi; alte venituri (sume obtinute din lichidarea debitelor din anii anteriori, restituirea subventiilor acordate n anii precedenti si nefolosite, majorarile si amenzile aplicate pentru neplata la timp si integrala a contributiilor de asigurari sociale, restituirea sumelor platite din eroare, pensii neachitate si prescrise etc.); excedentul bugetului anului precedent care se reporteaza pe anul urmator. La capitolul cheltuieli, bugetul asigurarilor sociale de stat cuprinde: pensiile platite prin oficii; pensiile platite prin ntreprinderi; indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca; indemnizatiile pentru prevenirea mbolnavirilor, refacerea si ntarirea capacitatii de munca; indemnizatii n caz de maternitate si pentru ngrijirea copilului bolnav; ajutoare de deces; ajutoare sociale; contravaloarea biletelor de odihna si tratament acordate; cheltuieli cu plata taxelor postale ocazionate de transmiterea pensiilor; diverse cheltuieli cu ocrotirea sanatatii. n partea finala, bugetul cuprinde diferenta dintre venituri si cheltuieli. Bugetul asigurarilor sociale de stat este format din: bugetul realizat la nivelul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, n care sunt cuprinse, centralizat, veniturile si cheltuielile; bugetele realizate la nivelul directiilor judetene si al Municipiului Bucuresti, subordonate Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si sunt rezultate din concentrarea bugetelor ntocmite de catre ntreprinderi, institutii si comune. Bugetul asigurarilor sociale de stat se ntocmeste distinct de bugetul administratiei centrale de stat si se aproba de catre Parlament odata cu acesta si se elaboreaza, respectiv se administreaza, de catre
284

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale prin Directia Generala a Asigurarilor Sociale si Pensiilor. Ministerul Muncii si Solidaritati Sociale, cu avizul Ministerului Finantelor, stabileste metodologia elaborarii, executarii si ncheierii bugetului asigurarilor sociale de stat. Pe baza datelor proprii si a celor primite de la directiile judetene si din Municipiul Bucuresti pentru probleme de munca si protectie sociala, elaboreaza proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat pentru anul urmator cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor. Proiectul de buget se depune la Guvern. Apoi, cu eventualele amendamente, proiectul de buget se nainteaza Parlamentului, cel mai trziu, pna la data de 30 noiembrie, pentru dezbatere si adoptare. Dupa aprobare, veniturile si cheltuielile bugetului asigurarilor sociale de stat se repartizeaza pe trimestre si pe unitatile teritoriale ale Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale. Cheltuielile nu se pot nscrie n buget si nu se pot aproba fara stabilirea surselor din care urmeaza sa fie efectuate. Att n procesul elaborarii, ct si n cel al executarii bugetului asigurarilor sociale de stat, Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale urmareste realizarea unui echilibru ntre venituri si cheltuieli. 14.2. Sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca 14.2.1. Sistemul asigurarilor pentru somaj Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca defineste somerul ca fiind persoana care ndeplineste cumulativ urmatoarele conditii: a) este n cautarea unui loc de munca de la vrsta de minimum 16 ani si pna la ndeplinirea conditiilor de pensionare; b) starea de sanatate si capacitatile fizice si psihice o fac apta pentru prestarea unei munci; c) nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate venituri mai mici dect indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni; d) este disponibila sa nceapa lucrul n perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca; e) este nregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare.
285

Beneficiari ai ajutorului de somaj sunt persoanele care cauta un loc de munca si se afla ntr-una dintre urmatoarele situatii: a) au devenit someri; b) nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de nvatamnt sau dupa satisfacerea stagiului militar; c) ocupa un loc de munca si, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia; d) au obtinut statut de refugiat sau o alta forma de protectie internationala; e) sunt straini care au fost ncadrati n munca sau au realizat venituri n Romnia; f) nu au putut ocupa loc de munca dupa repatriere sau dupa eliberarea din detentie. Persoanele care au devenit someri se pot afla ntr-una dintre urmatoarele situatii: a) le-a ncetat contractul individual de munca din motive neimputabile lor; b) le-au ncetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

c) le-a ncetat mandatul pentru care au fost numiti sau alesi, daca anterior nu au fost ncadrati n munca sau daca reluarea activitatii nu mai este posibila din cauza ncetarii definitive a activitatii angajatorului; d) sunt militari angajati pe baza de contract, carora li s-a desfacut contractul naintea expirarii duratei pentru care a fost ncheiat; e) le-a ncetat raportul de munca n calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor; f) au ncheiat contract de asigurare pentru somaj si nu realizeaza venituri sau realizeaza venituri din activitati autorizate mai mici dect indemnizatia de somaj ce li s-ar fi cuvenit; g) au ncetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate si care, n cazul recuperarii capacitatii de munca, nu mai pot fi rencadrate n munca din cauza ncetarii definitive a activitatii angajatorului sau din lipsa unui post vacant, de natura celui ocupat anterior; h) la ncetarea concediului platit pentru cresterea copilului pna la mplinirea vrstei de 2 ani, respectiv 3 ani n cazul copilului cu handicap, si nu a mai fost posibila reluarea activitatii din cauza ncetarii definitive a activitatii angajatorului; i) nu s-au putut rencadra n munca dupa efectuarea stagiului militar din cauza ncetarii definitive a activitatii angajatorului;
286

j) n urma unei hotarri judecatoresti, reintegrarea n munca nu mai este posibila la unitatile la care au fost ncadrate n munca anterior, din cauza ncetarii definitive a activitatii, sau la unitatile care au preluat patrimoniul acestora; k) le-a ncetat activitatea desfasurata exclusiv pe baza conventiei civile. Persoanele care nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de nvatamnt sau dupa satisfacerea stagiului militar sunt asimilate somerilor, daca ndeplinesc urmatoarele conditii: a) sunt absolventi ai institutiilor de nvatamnt, n vrsta de minimum 18 ani, care ntr-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se ncadreze n munca potrivit pregatirii profesionale; b) sunt absolventi ai scolilor speciale pentru persoane cu handicap sau sunt absolventi ai institutiilor de nvatamnt, n vrsta de 16 ani, care, n cazuri justificate, sunt lipsite de sustinatori legali sau ai caror sustinatori legali dovedesc ca sunt n imposibilitatea de a presta obligatia legala de ntretinere datorata minorilor; c) sunt persoane care, nainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost ncadrate n munca si care ntr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut ncadra n munca. n sistemul asigurarilor pentru somaj, asiguratii pot fi: a) cetateni romni care sunt ncadrati n munca sau realizeaza venituri n Romnia; b) cetateni romni care lucreaza n strainatate; c) straini care, pe perioada n care au domiciliul sau resedinta n Romnia, sunt ncadrati n munca sau realizeaza venituri. n sistemul asigurarilor pentru somaj, prin efectul legii, sunt asigurate n mod obligatoriu: a) persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventie civila de prestari de servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de baza minime brute pe tara; b) functionarii publici si alte persoane care desfasoara activitati pe baza actului de numire;

c) persoanele care si desfasoara activitatea n functii elective sau care sunt numite n cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului; d) militarii angajati pe baza de contract;
287

e) persoanele care au raport de munca n calitate de membru cooperator; f) alte persoane care realizeaza venituri din activitati desfasurate potrivit legii. n conditiile Legii nr. 76/2002, de asemenea se pot asigura n sistemul asigurarilor pentru somaj urmatoarele persoane: a) asociat unic, asociati; b) administratori care au ncheiat contracte; c) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente; d) membri ai asociatiei familiale; e) cetateni romni care lucreaza n strainatate. 14.2.2. Bugetul asigurarilor pentru somaj Bugetul asigurarilor pentru somaj se aproba prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat si cuprinde veniturile si cheltuielile sistemului asigurarilor pentru somaj. Veniturile bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie din: a) contributiile angajatorilor si ale persoanelor juridice asimilate angajatorului, la care si desfasoara activitatea asiguratii; b) contributiile individuale ale persoanelor asigurate n mod obligatoriu, prin efectul legii; c) contributiile datorate de persoanele care ncheie contract de asigurare pentru somaj; d) venituri din alte surse, inclusiv din finantare externa. n cazul n care aceste surse nu acopera finantarea cheltuielilor, deficitul bugetar va fi acoperit prin subventii de la bugetul de stat. Constituirea resurselor si efectuarea cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se realizeaza prin trezoreria statului. Angajatorii au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, n cota de 5%, aplicata asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurati. Angajatorii care ncheie cu persoane fizice conventii civile de prestari de servicii pentru desfasurarea unor activitati nu au obligatia de a contribui la bugetul asigurarilor pentru somaj n raport cu drepturile banesti platite acestora din fondul de salarii, daca acestea au ncheiat si un contract individual de munca. Angajatorii au obligatia de a retine si de a vira lunar contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj, n cota de 1%, aplicata asupra salariului de baza lunar brut.
288

Au obligatia de a plati lunar o contributie la bugetul asigurarilor pentru somaj, n cota de 6%, aplicata asupra venitului lunar declarat, n contractul de asigurare pentru somaj, urmatoarele persoane: asociat unic, asociati, administratori care au ncheiat contracte potrivit legii, precum si persoanele autorizate sa desfasoare activitati independente; membrii asociatiei familiale; cetatenii romni care lucreaza n strainatate. Veniturile din alte surse ale bugetului asigurarilor pentru somaj se constituie, n principal, din: dobnzi, majorari pentru neplata la termen a contributiilor, restituiri ale creditelor acordate n baza legii, taxe ncasate de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de

Munca din activitatea de formare profesionala, precum si cele pentru acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare, penalitati, amenzi si orice alte sume ncasate la bugetul asigurarilor pentru somaj. Din sursele financiare constituite n cadrul bugetului asigurarilor pentru somaj se acopera, n principal, urmatoarele cheltuieli privind: a) plata indemnizatiilor de somaj; b) plata contributiilor pentru asigurari sociale de stat si a contributiilor pentru asigurari sociale de sanatate pentru beneficiarii indemnizatiilor de somaj; c) platile compensatorii acordate; d) taxe, comisioane si alte cheltuieli ocazionate de efectuarea platilor; e) finantarea masurilor pentru stimularea ocuparii fortei de munca, precum si a masurilor pentru prevenirea somajului; f) finantarea serviciilor de formare profesionala pentru persoanele aflate n cautarea unui loc de munca; g) finantarea studiilor, rapoartelor si analizelor privind piata muncii, comandate institutiilor de specialitate de catre Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca si de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca; h) organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, inclusiv relizarea de obiective de investitii, dotari si alte cheltuieli de natura cheltuielilor de capital, n limitele prevazute de lege; i) participarea la activitatea unor organizatii internationale, inclusiv plata cotizatiilor pentru afilierea la acestea; j) aplicarea masurilor n vederea recuperarii debitelor;
289

k) cofinantarea unor proiecte privind modernizarea serviciilor de ocupare si formare profesionala pe baza unor acorduri internationale; l) cofinantarea unor programe privind stimularea ocuparii fortei de munca; m) rambursarea mprumuturilor contractate, precum si plata de dobnzi si comisioane aferente acestora; n) alte cheltuieli. Nivelul cheltuielilor bugetului asigurarilor pentru somaj se fundamenteaza de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, la propunerea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, n functie de indicatorii sociali stabiliti pe baza analizelor, studiilor si prognozelor privind evolutiile de pe piata muncii. 14.2.3. Indemnizatia de somaj Beneficiaza de indemnizatie de somaj somerii, daca ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni n ultimele 24 de luni premergatoare datei nregistrarii cererii; b) nu realizeaza venituri sau realizeaza, din activitati autorizate, venituri mai mici dect indemnizatia de somaj; c) nu ndeplinesc conditiile de pensionare, conform legii; d) sunt nregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca n a caror raza teritoriala si au domiciliul sau, dupa caz, resedinta, daca au avut ultimul loc de munca ori au realizat venituri n acea localitate. Indemnizatia de somaj se acorda la cerere, n functie de caz, persoanelor, de la data: a) ncetarii contractului individual de munca; b) ncetarii raporturilor de serviciu;

c) ncetarii mandatului pentru care au fost numite sau alese; d) desfacerii contractului militarilor angajati pe baza de contract; e) ncetarii calitatii de membru cooperator; f) ncetarii contractului de asigurare pentru somaj; g) ncetarii motivului pentru care au fost pensionate; h) ncetarii concediului pentru cresterea copilului pna la mplinirea vrstei de 2 ani, respectiv de 3 ani; i) ncheierea efectuarii stagiului militar; j) ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti; k) ncetarii activitatii desfasurate exclusiv pe baza conventiei civile;
290

l) expirarii perioadei de 60 de zile de la absolvire, pentru absolventii institutiilor de nvatamnt n vrsta de minimum 18 ani care nu au reusit sa se ncadreze n munca potrivit pregatirii profesionale; m) absolvirii pentru absolventii scolilor speciale pentru persoane cu handicap sau pentru absolventii institutiilor de nvatamnt n vrsta de 16 ani, care sunt lipsite de sustinatori legali sau ai caror sustinatori legali se afla n imposibilitatea de a-i ntretine; n) expirarii perioadei de 30 de zile de la data lasarii la vatra, timp n care nu s-au putut ncadra n munca, pentru persoanele, care, nainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost ncadrate n munca. Indemnizatia de somaj se acorda la cerere de la data mentionata ca intrare n perioada de somaj, daca cererea este nregistrata la agentia pentru ocuparea fortei de munca, n termen de 30 de zile de la aceasta data, dar nu mai trziu de 12 luni. Termenul maxim de 12 luni este considerat ca termen de decadere din drepturi. n functie de stagiul de cotizare, indemnizatia de somaj se acorda somerilor, astfel: a) 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de pna la 5 ani, dar nu mai putin de 1 an; b) 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins ntre 5 si 10 ani; c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani. Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, care se acorda lunar si reprezinta 75% din salariul de baza minim brut pe tara, n vigoare la data stabilirii acestuia. Nu beneficiaza de indemnizatie de somaj persoanele care, la data solicitarii dreptului, refuza un loc de munca potrivit pregatirii sau nivelului studiilor, situat la o distanta de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuza participarea la servicii pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentiile pentru ocuparea fortei de munca. De asemenea, nu beneficiaza de indemnizatie de somaj absolventii care, la data solicitarii dreptului, urmeaza o forma de nvatamnt. 14.3. Sistemul asigurarilor sociale de sanatate n conformitate cu Ordonanta de Urgenta nr.150 din 31 octombrie 2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romnia, asigurarile sociale de sanatate unt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, pe baza urmatoarelor principii:
291

a) alegerea libera a casei de asigurari de sanatate; b) solidaritate si subsidiaritate n colectarea si utilizarea fondurilor; c) alegerea libera de catre asigurati a medicului de familie, a medicului specialist din ambulatoriu si a unitatilor sanitare;

d) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; e) participarea persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; f) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza n mod echitabil si nediscriminatoriu, oricarui asigurat; g) transparenta activitatii sistemului de asigurari sociale de sanatate. Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate este un fond special constituit, fiind alcatuit din contributia asiguratilor (persoanele fizice si persoanele juridice care angajeaza personal salariat), din subventii de la bugetul de stat, precum si din alte surse donatii, sponsorizari, dobnzi etc. Administrarea fondului national unic de sanatate se face de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) si prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene si a Municipiului Bucuresti, inclusiv prin Casa Asigurarilor de Sanatate a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei si Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti, denumite case de asigurari. Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei: a) toti copiii pna la vrsta de 18 ani, tinerii de la vrsta de 18 ani pna la vrsta de 26 de ani, daca sunt elevi, ucenici sau studenti si daca nu realizeaza venituri din munca; b) sotul, sotia si parintii fara venituri proprii, aflati n ntretinerea unei persoane asigurate; c) persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin legi speciale (Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu ncepere de la 6 martie 1945, Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordare unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate n Romnia cu ncepere de la 6 septembrie 1940 etc.);
292

d) persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca, pensie sau alte surse si se afla n ngrijirea familiei; e) pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militari, precum si alte categorii de pensionari; f) bolnavii cu afectiuni incluse n programele nationale de sanatate stabilite de Ministerul Sanatatii si Familiei, pna la vindecarea respectivei afectiuni, daca nu realizeaza venituri din munca, pensie sau din alte surse; g) femeile nsarcinate sau lauzele, daca nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe tara; h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; i) persoanele care se afla n executarea unor masuri prevazute de Codul penal, precum si cele aflate n perioada de amnare sau ntrerupere a executarii pedepsei privative de libertate, daca nu au venituri. Sunt asigurate cu plata contributiei din alte surse, persoanele aflate ntr-una dintre urmatoarele situatii pe durata acesteia: a) satisfac serviciul militar n termen; b) se afla n concediu medical, n concediu medical pentru sarcina si lauzie sau n concediu medical pentru ngrijirea copilului

bolnav n vrsta de pna la 7 ani; c) executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla n arest preventiv; d) persoanele care beneficiaza de indemnizatie de somaj. Asigurarea sociala de sanatate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane: a) membrii misiunilor diplomatice acreditate n Romnia; b) cetatenii straini si apatrizii care se afla temporar n tara; c) cetatenii romni cu domiciliul n strainatate care se afla temporar n tara. Dupa caz, obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane cu contract individual de munca sau conventie civila, precum si persoanelor fizice. Persoanele juridice sau fizice la care si desfasoara activitatea asiguratii sunt obligate sa depuna lunar la casele de asigurari declaratii privind obligatiile ce le revin fata de Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Aceste obligatii revin si persoanelor care exercita profesii liberale sau celor care sunt autorizate sa desfasoare activitati independente.
293

Asiguratii au dreptul la un pachet de servicii de baza care cuprinde servicii medicale, de ngrijire a sanatatii, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale. Drepturile prevazute pentru asigurati sunt stabilite pe baza contractului-cadru, care este elaborat de CNAS pe baza consultarii Colegiului Medicilor din Romnia, Colegiului Farmacistilor din Romnia si Ordinului Asistentilor Medicali din Romnia. Contractulcadru este avizat de Ministerul Sanatatii si Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor si institutiilor centrale cu retea sanitara proprie si este aprobat de guvern. n principal, contractul-cadru reglementeaza conditiile acordarii asistentei medicale, cu privire la: a) pachetul de servicii de baza la care au dreptul persoanele asigurate; b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de ngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale etc.; c) criteriile si standardele calitatii pachetului de servicii; d) alocarea resurselor si controlul costurilor sistemului de asigurari sociale de sanatate; e) tarifele utilizate n contractarea pachetului de servicii de baza, modul de decontare si actele necesare n acest scop; f) internarea si externarea bolnavilor; g) criteriile de internare n spital; h) asigurarea tratamentului spitalicesc, masuri de ngrijire la domiciliu sau de recuperare; i) conditiile generale de acordare a tratamentului ambulatoriu; j) prescrierea si eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor si a ortezelor, a dispozitivelor de mers si de autoservire; k) modul de informare a asiguratilor; l) coplata pentru unele servicii medicale. De asemenea, prin contractul-cadru sunt stabilite conditiile organizarii licitatiilor n vederea contractarii unor servicii din pachetul de servicii de baza. n caz de boala sau de accident asiguratii beneficiaza de pachetul

de servicii de baza, din prima zi de mbolnavire sau de la data accidentului si pna la vindecare. De asemenea, asiguratii au urmatoarele drepturi: a) sa aleaga medicul de familie, medicul specialist din ambulatoriu, unitatea spitaliceasca ce le va acorda servicii medicale, precum si casa de sanatate la care se asigura;
294

b) sa fie nscrisi pe lista unui medic de familie pe care l solicita, suportnd cheltuielile de transport daca optiunea este pentru un medic din alta localitate; c) sa si schimbe medicul de familie ales numai dupa expirarea a cel putin 3 luni de la data nscrierii pe listele acestuia; d) sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare si dispozitive medicale n mod nediscriminatoriu; e) sa li se efectueze cel putin un control profilactic n fiecare an, n functie de sex si de grupa de vrsta careia i apartin; f) sa beneficieze de servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor; g) sa beneficieze de servicii medicale n ambulatorii si spitale acreditate; h) sa beneficieze de servicii medicale de urgenta i) sa beneficieze de unele servicii de asistenta stomatologica; j) sa beneficieze de tratament fizioterapeutic si de recuperare; k) sa beneficieze de dispozitive medicale si alte materiale specifice; l) sa beneficieze de servicii si ngrijiri medicale la domiciliu. Pentru a beneficia de drepturile prevazute, asiguratii au urmatoarele obligatii: a) sa se nscrie pe lista unui medic de familie acreditat; b) sa anunte medicul de familie ori de cte ori apar modificari n starea lor de sanatate; c) sa se prezinte la controalele profilactice si periodice stabilite prin contractul-cadru; d) sa anunte n termen de 15 zile medicul de familie si casa de asigurari asupra modificarilor datelor de identitate sau modificarilor referitoare la ncadrarea lor ntr-o anumita categorie de asigurati; e) sa respecte cu strictete tratamentul si indicatiile medicului; f) sa aiba o conduita civilizata fata de personalul medico-sanitar; g) sa achite contributia datorata Fondului si suma reprezentnd diferenta dintre tarifele acceptate la plata de sistemul de asigurari sociale de sanatate si cele practicate pe piata, cu plata, n conditiile stabilite prin contractul-cadru; h) sa prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atesta calitatea de asigurat. Persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai n cazul urgentelor medico-chirurgicale si al
295

bolilor cu potential endemo-epidemic n cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. Din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate nu sunt suportate urmatoarele servicii medicale: a) servicii de sanatate acordate n caz de boli profesionale, accidente de munca si sportive, asistenta medicala la locul de munca, asistenta medicala asportivilor; b) unele servicii medicale de nalta performanta;

c) unele servicii de asistenta stomatologica; d) servicii hoteliere cu grad nalt de confort; e) corectii estetice efectuate persoanelor peste 18 ani; f) unele medicamente, materiale sanitare si tipuri de transport; g) eliberarea actelor medicale solicitate de autoritatile care prin activitatea lor au dreptul sa cunoasca starea de sanatate a asiguratilor; h) fertilizare in vitro; i) transplantul de organe si tesuturi, cu exceptia cazurilor prevazute n contractul-cadru; j) asistenta medicala la cerere; k) costul unor materiale necesare corectarii vazului si auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere; l) cota-parte din costul protezelor si ortezelor; m) serviciile medicale legate de eliberarea actelor medicale solicitate de asigurat; n) unele tratamente de recuperare si de fizioterapie. Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra: a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit; b) veniturilor din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii liberale sau autorizate sa desfasoare activitati independente; c) veniturilor din agricultura si silvicultura, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se ncadreaza n cele doua situatii anterioare; d) indemnizatiilor de somaj si alocatiilor de sprijin; e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobnzi, precum si a altor venituri care se supun impozitului pe venit.
296 BIBLIOGRAFIE 1. Alexa, Constantin, Ciurel, Violeta, Sebe, Emil, Mihaescu, Ana Maria, Asigurari si reasigurari n comertul international, Editura All, Bucuresti, 1992. 2. Alexa, Constantin, Ciurel, Violeta, Suta, Nicolae, Sebe, Emil, Transporturi si asigurari, Editura Metropol, Bucuresti, 1994. 3. Aubert, Jean-Luc, L' assurance-vie et les assurances de personnes, Presses Universitaires de France, Paris, 1982. 4. Barrel, Genevive, L'Assurance de crdits l' exportation, NathanEconomie, Paris, 1987. 5. Bennet, C., Dictionnary of Insurance, Pitman Publishing, London, 1996. 6. Bercea, Florian, Asigurarile si lumea afacerilor, Tribuna Economica, nr. 37, 38 si 43, din 1994. 7. Bistriceanu, Gh., Bercea, F., Macovei, E., Lexicon de protectie sociala, asigurari si reasigurari, Editura Karat, Bucuresti, 1997. 8. Bistriceanu, Gh., Finante si credit, Editura Oscar, Bucuresti, 1999. 9. Burlacu, Veronica si Cenusa, Gheorghe, Bazele matematice ale asigurarilor, Editura Teora, Bucuresti, 2000. 10. Caraiani, Gh., Tudor, Mihaela, Asigurarile maritime, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998. 11. Capatna, Octavian, Contractul comercial de transport, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995. 12. Cistelecan, Lazar, Cistelecan, Rodica, Asigurari comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mures, 1997. 13. Ciumas, Cristina, Modernizarea si diversificarea n lumea asigurarilor, Tribuna Economica, nr. 2-21, 1996. 14. Ciumas, Cristina, Economia Asigurarilor, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003.

15. Ciurel, Violeta, Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000. 16. Constantinescu, Dan Anghel, Dobrin, Marinica, Introducere n asigurari, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998. 17. Constantinescu, Dan Anghel, Dobrin, Marinica, Asigurarea si managementul riscului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998. 297 18. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Asigurari si reasigurari, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998. 19. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Marketing n asigurari, Editura Brend, Bucuresti, 1998. 20. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul societatilor de asigurare, Editura Brend, Bucuresti, 1998. 21. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Sisteme informationale n asigurari, Editura Brend, Bucuresti, 1998. 22. Constantinescu, Dan Anghel, Dobrin, Marinica si colectiv, Despagubiri n asigurari, Editura Brend, Bucuresti, 1998. 23. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul riscului n asigurari, Editura Semne '94, Bucuresti, 1999. 24. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Practica asigurarilor, Editura Semne '94, Bucuresti, 1999. 25. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Tratat de asigurari, Editura Semne '94, Bucuresti, 1999. 26. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Dictionar de asigurari, Editura Semne '94, Bucuresti, 1999. 27. Deak, Francisc, Contracte civile si asigurari, Editura ACTAMI, Bucuresti, 1995. 28. Deak, Francisc, Tratat de drept civil (contracte speciale), Editura ACTAMI, Bucuresti, 1999. 29. Dobrin, Marinica, Ionescu, Luminita, Contabilitatea societatilor de asigurari, Editura Semne '94, Bucuresti, 2000. 30. Dobrin, Marinica, Asigurari si reasigurari, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2000. 31. Dorion, Georges, Guionnet, Andr, La securit sociale, Pressses Universitaires de France, Paris, 1989. 32. Galiceanu, Ion, Asigurari (curs), Universitatea din Craiova, 1994. 33. Galiceanu, Ion, Economia asigurarilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996. 34. Gherasim, Alexandru, Asigurarile n agricultura n conditii de risc si incertitudine, curs ASE, Bucuresti, 1996. 35. Iancovici, Leon, Dreptul asigurarilor comerciale, Editura Horion, Craiova, 1998. 36. Iosif, Gh., Tanasescu, P. si colectiv, Sistemul asigurarilor n Romnia, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1997. 37. Lambert-Faivre, Yvonne, Droit des assurances, Dalloz, Paris, 1985. 298 38. Louberg, Henri, conomie et finance de l'assurance et de la rassurance, Dalloz, Paris, 1981. 39. Manole, Gh., Galatescu, Em., Asigurarile sociale de sanatate, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998. 40. Moldovan, Tudor, Introducere actuariala n asigurari generale, lucrare de uz intern, Bucuresti, 1999. 41. Moldoveanu, Nicolae, Instrumentarea dosarelor de dauna n asigurari (strategii, metode, tehnici), Editura BREN, Bucuresti, 2004. 42. Moldoveanu, Nicolae, Combaterea fraudei n asigurari, Editura BREN, Bucuresti, 2002. 43. Negoita, Ion, Asigurari si reasigurari n economie, vol. I, Editura POLSIB, Bucuresti, 1998. 44. Negoita, Ion, Aplicatii practice n asigurari si reasigurari,

Editura ETAPE, Sibiu, 2001. 45. Negru, Titel, Economia asigurarilor, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2002. 46. Negru, Titel, Asigurari si reasigurari (sinteze si aplicatii), Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2003. 47. Negrus, Mariana, Plati si garantii internationale, Editura ALL, Bucuresti, 1996. 48. Petrescu, Eva-Cristina, Marketing n asigurari, Editura Uranus, Bucuresti, 2005. 49. Popescu, D., Macovei, E., Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iasi, 1982. 50. Purcaru, Ion, Mircea, Iulian, Lazar, Gheorghe, Asigurari de persoane si de bunuri aplicatii, cazuri, solutii, Editura Economica, Bucuresti, 1998. 51. Tanasescu, Paul, Ionescu, Luminita, Asigurarile sociale de sanatate din Romnia, Editura Fundatiei Romnia de Mine, Bucuresti, 1998. 52. Tudor, Mihaela, Asigurarea marfurilor pentru transport, Tribuna Economica, nr. 6, din 1996. 53. Tufan, Constantin, Forme de asigurari sociale n Romnia, Editura Sansa, Bucuresti, 1997. 54. Ticlea, Alexandru, Tufan, Constantin, Pensiile si alte drepturi de asigurari sociale, Editura Sansa, Bucuresti, 1994. 55. Vacarel, Iulian, Politici economice si financiare de ieri si de azi, Editura Economica, Bucuresti, 1996. 56. Vacarel, Iulian, Bercea, Florian, Asigurari si reasigurari, ed. II-a, Editura Expert, Bucuresti, 1999. 299 57. Vacarel, Iulian, Bistriceanu, Gh. si colectiv, Finante publice, ed. II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2000. 58. Vulpoi, Ion, Asigurarea productiei agricole n Romnia mpotriva riscului si incertitudinii (curs ASE), Bucuresti, 1997. 59. * * * Codul civil, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995. 60. * * * H.G. nr. 1279 / 8.12.1990, privind nfiintarea unor societati comerciale pe actiuni n domeniul asigurarilor, publicata n M.O. nr. 145/17.12. 1990. 61. * * * H.G. nr. 189 / 22.03.1991, privind aprobarea nfiintarii Bancii de Export-Import a Romniei societate pe actiuni Romanian EXIMBANK, publicata n M.O. Nr. 293/ 1992, cu modificarile aprobate prin H.G. nr. 293/ 1992, publicata n M.O. nr. 139 / 22.04.1992. 62. * * * H.G. nr. 844/ 20.12.1991, privind nfiintarea Comitetului International de Garantii si Credite de Comert Exterior, publicata n M.O. nr. 3/ 15.01.1992. 63. * * * H.G. nr.293 pentru aprobarea atributiilor, competentelor si modului de functionare ale Comitetului Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior, precum si a conventiilor-cadru pentru derularea activitatii de finantare si asigurare a creditelor de comert exterior n numele si n contul statului, publicata n M.O. nr. 139, din 22.06.1992. 64. * * * Legea nr. 136 / 21.12.1995, privind asigurarile si reasigurarile din Romnia, publicata n M.O. nr. 303/ 29.12.1995. 65. * * * Legea nr. 19 / 17.03.2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata n M.O. nr. 140/ 1.04.2000. 66. * * * Legea nr. 32 / 31.03.2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata n M.O. nr. 148/ 10.04.2000. 67. * * * Ordinul nr. 94 al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate, publicat n M.O. nr. 85, din 20.02.2001. 68. * * * Ordinul nr. 340/ 4.05.2001 al Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/ 2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat n M.O.

nr. 237, din 10.05.2001. 69. * * * Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, publicata n M.O. nr. 103 din 6.02.2002. 300 70. *** O.U. a Guvernului nr.150, din 31.10.2002, privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, publicata n M.O. nr. 838, din 20.11.2002. 71. *** Legea nr. 381/2002 privind acordarea despagubirilor n caz de calamitati naturale n agricultura, publicata n M.O. nr. 442, din 24.06.2002. 72. *** Legea nr. 172/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile n Romnia, publicata n M.O. nr. 473, din 26.05.2004. 73. *** Legea nr. 403/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata n M.O. nr. 976, din 25.10.2004. 74. *** Legea nr. 440/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2000 privind organizarea si functionarea Bancii de Export-Import a Romniei EXIMBANK-S.A. si instrumentele specifice de sustinere a comertului exterior, publicata n M.O. nr. 985, din 26.10.2004. 75. *** Ordinul nr. 3108 al C.S.A. pentru punerea n aplicare a Normelor n domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, publicat n M.O. nr. 1214, din 17.12.2004. 301

Anexa 1
Tabela de mortalitate a populatiei Romniei ambele sexe
perioada 1994-1996

302 303

Anexa 2
Tabelul numerelor de comutatie ntocmit pe baza tabelei de mortalitate a populatiei Romniei din anul 1996
(la o dobnda de 3,50% pe an)

304