Anda di halaman 1dari 37

Cuprins : Articolul .................................................................... 2 Articolul hotarat ....................................................... 5 Articolul Demonstrativ(Adjectival)........................... 9 ARTICOLUL POSESIV (SAU GENITIVAL) ...................

12 Articolul nehotrt ............................................... 16 Articolul la substantiv ............................................ 26 BIBLIOGRAFIE ......................................................... 37

Articolul

Articolul romanesc este unul dintre cele mai concludente domenii pentru urmarirea pe viu a modului in care s-a realizat, in dezvoltarea istorica a limbii si in care continua sa se produca, sub ochii nostri, procesul de gramaticalizare, adica de pierdere treptata a autonomiei unor cuvinte si de transformare a lor din marci lexicale (pentru exprimarea unor/unei functii) in marci (morfeme) gramaticale. Articolul face parte din sistemul de determinare a numelui. El precizeaza in ce masura obiectul denumiteste cunoscutori este considerat cunoscut de cei care spun ceva despre obiect. Articolul se comporta in unele imprejurari ca o parte de vorbire propriu-zisa, pe cand in altele, ca un sufix, unindu-se cu partea finala a cuvantului. El apare ca parte de vorbire cand se utilizeaza inaintea substantivului, a adjectivului sau a numeralului, dar nu si atunci cand este unit cu sfarsitul substantivului, adjectivului sau numeralului. Tinand seama insa ca functiile lui sunt, in mare, aceleasi, Il putem trata in amandoua situatii ca parte de vorbire. Cand sta inaintea cuvantului, articoluluii se da nume de articol prespus sau proclitic, iar cand sta dupa cuvant, unit cu acesta, articolul este numit postpus sau enclitic. In literatura de specialitate din ultimul timp apareuneori ideea ca articolul nu este o parte de vorbire, ci un morfem al categorie determinarii.Argumentele pentru a sustine aceasta inovatie terminological consta in utilizarea articolului cand substantivul se repeta (Am cumparat paine. Painea era proaspata) sau cand substantivul este isotit de adjectivul tot (Tot orasul a luat parte la demonstratie.) Faptul ca poate fi cerut de un anumit element prezent in comunicare constituie un argument in afirmarea caracterului gramatical al categoriei determinarii in limba romana si justifica considerarea articolului care reprezinta mijlocul de exprimare al acestei categorii, nu ca parte de vorbire ci ca morfem, si anume morfem dependent, de acelasi tip cu desinentele care exprima numarul, cazul, etc. Situarea articolului in seria afixelor flexionare este sustinuta mai ales cu urmatoarele doua argumente:-Articolele participand la opozitiile de determinare sun numai doua:- (u)l si un. O parte de vorbire cu un numar asa de restrans de membri e ceva cu totul exceptional. Articolele cu valoare individualizatoare sunt strict limitate distributional: nu
2

apar decat in prezenta unui substantiv, in apropierea directa a acestuia, fuzionand eventual cu finala substantivului( o floare, floarea, o casa, casa). In literatura de specialitate nu s-a demonstrat inca in mod convingator ca trebuie sa incetam de a mai vorbi de articol si sa vorbim de morfemul categoriei determinarii. Spunand acestea, avem in vedere, pe de o parte, ca opinia mai noua vizeaza in mare masura aspectul formal al problemei, mai exact terminologia (de ex: ceea ce se propune sa se numeasca morfemul categoriei determinarii este cunoscut in gramatica sub numele de articol care are functia de individualizare). In favoarea mentinerii articolului care este reprezentat intr-adevar prin putine elemente, dar acestea au o fregventa foarte mare, se poate invoca faptul ca din toate tipurile de articole despre care se vorbeste in gramatica romaneasca sunt intotdeauna cuvinte de aceeasi natura cu prepozitiile, verbele auxiliare, adverbele morfem etc., adica cuvinte care fiind golite de sens lexical, au functie de marca. Faptul care prezinta cuvinte este probat si de provenienta lor ( de ex: un provine din numeralul latinescunus) , si de posibilitatea izolarii lor prin pauza( de ex: intre niste si pere se poate crea o pauza fara sa se distruga comunicarea Niste frumoase pere ceea ce nu este posibil intre radicalul per- si desinenta -e). Admitand acest lucru, rezulta in mod logic ca, daca negam calitatea de cuvinte a articolelor, trebuie sa negam calitatea de cuvinte si a prepozitiilor, verbelor auxiliare, adverbelor morfem etc., tot la fel cum, daca admitem ca prepozitiile, verbele auxiliare, adverbele morfem etc. sunt cuvinte, trebuie sa admitem ca si articolele au aceasta calitate. La articol genul, numarul si cazul sunt marcate de desinente. Astfel, pentru a putea vorbi de radical, este necesar sa existe un corp fonetic care sa apara in toate formele flexionare ale cuvantului respectiv. In cazul nostru insa nici la seria de articole de tipul un, o, niste, etc. nici la seria de articolel, -e, -I nu exista un corp fonetic comun fiecareia din aceste serii de forme,

ceea ce inseamna, practic, ca nu exista un radical. Numai din acest punct de vedere, s-ar putea vorbi de radical doar la articolele de tipul cel, cea, cei, cele(unde campul fonetic comun este ce-), precum si la articolele de tipul al, a, ai, ale etc. (unde campul fonetic comun este a-). Insa nici aceste corpuri fonetice nu reprezinta radicali, pentru ca functia de baza a radicalului estea ceea de asigura sensul lexical al cuvantului din care face parte. Daca articolul este o parte de vorbire lipsita de sens lexical si daca radicalul are functia principala de a asigura sensul lexical al cuvantului din care face parte, atunci ce- din articolul genitival cel, cea, cei, cele etc) si a- (din articolul posesiv genitival al, a, ai, ale etc) nu reprezinta radicali. Admitand ca articolul nu are radical trebuie sa admitem implicit ca aceasta parte de vorbire nu are nici desinenta, pentru ca
3

desinenta - ce element structural cu functie in primul rand de marca poate exista numai pe langa radical care are functie in primul rand lexicala. Daca nu are nici desinenta nici radical articolul poate fi considerat parte de vorbire fara structura morfologica. La articol categoriile gramaticale de gen, numar si caz sunt indicate in principiu prin supletivism de ex, -l, un, ai etc. sunt forme pentru masculin, singular, nominativ-acuzativ; -a, -o, ale etc. sunt forme pentru feminin, singular, nominativ-acuzativ. Concluzii: Multimea de functii s imai ales, interferenta acestora, exprimate cand simultan, cand succesiv si contolate cand semantic, cand sintactic, cand morfologic, cand lexical sau lexicogramatical, fac din capitolul articolul romanesc unul dintre cele mai complexe si mai specific domenii ale limbii romane, in sensul ca particularitatile limbii romane privesc manifestarea fiecarui tip de reguli (semantice, sintactice, morfologice, lexical si lexico-gramaticale) si a fiecarui tip de articol. La intrebarea carui domeniu ii apartine clasa articolului: morfologie, sintaxa, lexic, semanintica, stilistica, raspunsul nu poate fi decat unul singur: apartine tuturor acestor domenii, iar o privire dintr-un singur punct de vedere ar fi simplificatoare si neconforma cu realitatea lingvistica, care, in cazul articolului, este mult mai complexa. In concluzie, putem spune ca faptele articolului romanesc sunt complexe nu numai din perspective istorica, ci si din punctul de vedere al romaniei actuale. In functionarea sa dinamica, articolul a ajuns, in etapa actuala de limba, la stadii diferite de gramaticalizare si la utilizari cu functii diferite, stadii diferite chiar in ce priveste aceeasi forma de articol, si functii diferite, de la o forma la alta, de la un context la altul, functii a caror manifestare este uneori simultana, alteori, interferenta, iar, alteori, succesiva.

Parvu Madalina

Articolul hotarat

Definitie: Articolul hotarat este articolul care insoteste un substantive, aratand ca obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. A S-a facut lumina. Gardul nu avea poarta. Afara e vant. Te cauta un prieten. Au cazut nameti de omat. B Aprinde lumina! S-a deschis poarta. A inceput vantul. Te cauta prietenii. S-a topit omatul.

In exemplele din coloana (A) substantivele lumina, poarta, vant, prieten, omat nu au nici un fel de articol, pe cand in exemplele din coloana (B) substantivele lumina, poarta, vantul, prietenii si omatul au articol (a,l,i). Cu ajutorul articolului se arata ca obiectele denumite sunt cunoscute; lumina inseamna lumina electrica dintr-o incapere, poarta inseamna poarta stiuta a unei curti, etc Articolul hotarat este subdivizat in: a) Articol hotarat propriu-zis: eleva,copacii b) Articol genitival(posesiv): un elev al clasei c) Articol adjectival(demonstrativ): bradul cel inalt Partile de vorbire articulate cu articol hotarat: 1. Substantive Articularea cu articol hotarat este speciifica atat substantivelor commune, cat si celor proprii:

a) Toate substantivele comune se pot articula cu articol hotarat indifferent de genuri: elevii, casa, stiloul b) Articularea substantivelor proprii cu articol hotarat prezinta cateva particularitati in raport cu cele commune cat si in functie de grupele semantice pe care acestea le acopera: Nume de persoane si animale: - masculine:( Ciobanu; Codrescu; Puiu); cu functia articolului preluata de vocala precedentau; cele mai multe substantive proprii masculine care denumesc persoane(nume si prenume) si animale apar fara articol hotarat la nominative si acuzativ; la genitive si dativ, el fiind antepus:(Andrei, Anton, Buzdugan, Costache, Ion, Grivei, Labus). feminine: de cele mai multe ori au forma articulata: Ana, Iulia, Maria, Lizuca; substantivele terminate in consoana sau in alte segmente grafice(Carmen, Lili, Zoe) apar fara articol hotarat la nominative si acuzativ, iar la genitiv si dativ au la fel ca masculinele articol hotarat antepus. Nume geografice(orase, tari, munti, insule, rauri): - masculine: (Bucurestiul, Iasiul); cu u final pe post de articol(Paltinu, Frasinu, Stejaru) -feminine: Craiova, Dunarea, Islanda, Romania, Magurele -neutre: Crisul, Brasovul, Ceahlaul, Somesul.. 2. Adjective Adjectivele calificative primesc articol hotarat enclitic a) cand se afla imediat inaintea substantivului la care se refera, iar acesta denumeste un obiect considerat cunoscut: bogata toamna; iubitul coleg; rosul drapel; negrul pix. Articolul trece, dupa cum se vede, de la substantiv la adjectivul aflat inainte; b) cand intre adjectivul calificativ si substantivul la care se refera el apare un adjectiv sau un pronume posesiv: frumoasa noastra patrie; simpaticul meu coleg; eroicul lui act. c) cand adjectivul se afla dupa substantive, dar este o porecla sau un supranume,de exemplu: Mihai Viteazul, Petru Schiopul, Milecu Carnul, Laie Chiorul etc. In astfel

de combinatii, adjectivul este echivalent cu cel + adjectivul (nearticulat): Mihai cel Miteaz, Petru cel Schiop, Milescu cel Carn, Laie ce Chior etc. Atentie: Articolul hotarat poate sa transforme un adjectiv in substantive, dar acesta nu este o functie specifica lui, caci dupa cum avem Frumosul n-are intotdeauna cautare, avem si Un frumos nu-I o minune, Acel frumos imi place mie, Orice frumos trebuie respectat etc. Nota: O pozitie aparte fata de articol ocupa adjectivele tot si intreg. Inaintea substantivului, tot si intreg cer ca acesta sa fie articulate: tot omul, toata suflarea, tot poporul, intreaga biruinta, intreg poporul. La fel si cand tot si intreg se afla dupa substantive: strugurele tot, vara toata, biruinta intreaga, muntele intreg, poporul intreg. Intreg are insa si posibilitatea de a fi adjectiv obisnuit, primind el insusi articolul daca este asezat inainte de substantiv: intreaga vara; intregul ciorchine; intregul popor. 3. Alte parti de vorbire Articolul hotarat mai poate insoti: -pronumele personale: dansul,dansa, dansii, forme mai vechi precedate de prepozitii: intrinsul, intr-insa, intr-insii, intr-insele.. -numerale ordinale: primul, prima, primii, primele, intaiul, intaia, intaii.. -numerale cardinale: unul, una.. -pronume nehotarat: unul, una, unii, unele.. La pronume si la numerale articolul hotarat apare numai la formele de nominative si acuzativ. -prepozitii si locutiuni prepozitionale de genitive provenite din adverbe prin articulare: inaintea, inapoia, inauntrul, imprejurul.. Categorii gramaticale si declinare Articolul hotarat detasat de substantive are gen, numar si caz. El are, astfel, forme pentru cele trei genuri( masculine, feminine, neutru), pentru cele doua numere(singular si plural) si pentru cele cinci cazuri(Nominativ, Genitiv, Dativ, Acuzativ si Vocativ).
7

SINGULAR GEN Caz Nominativ -l; -le; (codrul; boul) Genitiv Dativ Acuzativ Vocativ -lui; (codrului;boului) -lui; -l; -le; -le(codrule;boule) -a(doctorita;cearta) -i(doctoritei) -i -a -l; -le -lui -lui -l; -le -le Masculin Feminin Neutru

PLURAL GEN Caz Nominativ Genitiv Dativ Acuzativ Vocativ -i(codrii;boii) -lor(codrilor;boilor) -lor -i -lor -le(doctoritele;stelele) -lor(doctoritelor) -lor -i -lor -le -lor -lor -le -lor Masculin Feminin Neutru

Matei Alina Maria

Articolul Demonstrativ(Adjectival)

Este articolul care leaga un substantiv articulat cu articol hotarat enclitic sau un nume propriu de persoana de determinantul sau(adjectiv,numeral,substantiv sau adverb cu prepozitie),substantivizeaza un adjectiv,un numeral,sau constructii prepozitionale si este format al superlativului relativ.Daca in unele situatii nu se face decat sa sublinieze individualizarea marcata prin articol hotarat propriu-zis,in altele il poate inlocui pe acesta,dovedindu-si clar calitatea de articol hotarat:prietenul cel mai bun=cel mai bun prieten;lenesii=cei lenesi.Formele acestui articol sunt:singular m.si n.cel,celui;f:cea,celei;plural m.cei,f.si n.cele. Atentie la scrierea corecta,intr-un singur cuvant,a formelor cel,cea si cei(nu cu cratima,cum se scriu secventele omofone din Ce-l doare?,Ce-a spus?,Ce-i dai?)Acentuarea corecta a formelor de genitiv-dativ este pe radacina,nu pe desinente.Forma de genitiv-dativ f.sg.cei( in loc de celei)este invechita si regionala.Folosirea corecta a articolului demonstrativ pune mai multe probleme. In stransa legatura cu formele trebuie retinuta necesitatea acordului in gen,numar si caz cu substantivul determinant sau inlocuit.Abateri de la aceasta regula se produc la acordul in caz cu substantivul determinant,in speta la genitiv-dativ singular si plural:(impotriva tendintei de parasire a acestui acord si de folosire,la genitiv-dativ,a formelor de nominativ-acuzativ),e bine de stiut ca,in conformitate cu normele,se spune corect baiatului celui harnic (nu cel harnic),fetei celei harnice(nu cea harnica),si ca numai in nume proprii ca Mircea cel Batran,Ecaterina cea Mare este corecta folosirea articolului si a adjectivului la genitiv-dativ in forma de nominativacuzativ (al) lui Mircea cel Batran,(al)Ecaterinei cea Mare. In limba literara actuala folosirea articolului demonstrativ ca element de legatura pentru un atribut adjectival sau prepositional si chiar ca mijloc de substantivizare a unui adjective este in evident regres fata de perioadele mai vechi.In prima situatie la atribute el nu e concurat de alt element,preferandu-se alaturarea directa adjectivului,a numeralului sau a constructiei prepozitionale:fata harnica/fata cea harnica,ceea ce denota slabirea sensului demonstrative originar al articolului.
9

In a doua situatie la substantivizari articolul demonstrativ este concurat de articolul enclitic:cel harnic/harnicul.Pentru prezenta sau absenta articolului demonstrativ(prepozitia de)inaintea unui numeral ordinal.Omiterea nejustificata a articolului demonstrativ se produce in constructia toti-cei numeral cardinal propriu-zis echivalenta cu numeralul colectiv:correct se spune toti cei 15 vorbitori,toate cele 30 de vagoane(nu toti 15 vorbitori sau toate 30 de vagoane) Cand se coordoneaza mai multe attribute referitoare la acelasi substantiv,articolul demonstrativ se pune o singura data la primul termem:baiatul cel harnic si cuminte;la fel stau lucrurile la concordarea a doua sau mai multe superlative relative:cel mai bun si mai atent elev.Prin aceasta se face deosebire intre un substantiv cu atribut multiplu (=un singur obiect)si un substantiv legat de cel plus alt substantiv reprezentat de cel ca mijloc de substantivizare(=doua obiecte),de aceaa in baiatul cel( mai )harnic si cel ( mai) lenes omiterea lui cel ar constitui o greseala. In opozitie cu pierderea sensului demonstrativ care are ca rezultat renuntarea la articolul cel prin inlocuirea lui cu zero-apare inlocuirea articolului cu adjectivul sau pronumele demonstrativ inrudit,ceea ce inseamna o subliniere a sensului demonstrativ:de retinut ca nu sunt literare nici imbinarile regionale- de tipul omul( a)cela bunul(in care se produce si repetarea articolului hotarat propriu-zis ),nici cele livresti- de tipul matusa de aici si aceia de la Iasi sau interesul personal si acel colectiv. Articolul demonstrativ este folosit uneori in mod superfluient inaintea articolului posesiv (mai ales cand acesta are valoarea apropiata de pronume);este suficient si preferabil sa se spuna .Raspunsul ei a fost corect,nu insa si cel al lui X(nu si cel al lui X). Nearticularea sau lipsa oricarui articol Substantivele nearticulate se gasesc in mai multe situatii.In primul rand trebuie facuta distinctie intre situatiile in care individualizarea este exprimata prin alte mijloace decat

articol(prin adjective pronominale sau prin pronume personale si reflexive la dativul posesiv sau este marcata la determinantele antepuse ale substantivului(tipui ca simpaticul baiat,al nostrum steag,cel mai bun elev) si situatiile in care substantivul apare fara nici o determinare.La aceasta din urma trebuie facuta alta distinctie,precizandu-se situatiile in care substantivul nearticulat are sau nu un rol legat de gradele de individualizare:la folosirea substantivului nearticulat dupa
10

prepozitie lipsa articolului nu spune nimic despre faptul ca obiectul respective ar fi prezentat,in timp ce lipsa articolului la un substantive fara prepozitie are roluri specifice. Intrebuintari caracteristice pentru substantivul nearticulat,fara determinari echivalente cu vreun articol si fara prepozitii au numai formele de nominativ-acuzativ,cu unele deosebiri intre posibilitatile singularului si pluralului.Comuna ambelor numere este folosirea substantivului nearticulat in functiile de:nume predicativ(El este elev.Ei sunt elevi ),element predicativ suplimentar(S-a dus bou si s-a intors vaca.Au fost alesi delegate)si opozitie(Cel mic sugar era acasa,cei mari,elevi erau la scoala) la aceasta se adauga unele complemente de mod,loc,sau de timp in care substantivul are valoare apropiata de adverb(L-a asteptat zi si noapte). Articulat si nearticulat Oricat ar parea de curios,in unele situatii exista o sinonimie intre lipsa oricarui articol si prezenta articolului hotarat propriu-zis .Aceasta se constata la intrebuintari ale substantivului nearticulat iesite din uzul activ si pastrate numai in imbinari fixe:in proverbe ca:Munte cu munte se intalneste ,dar om cu om!,Cui pe cui se scoate. In ultima vreme se manifesta tendinta gresita de extindere a folosirii substantivului nearticulat in locul articularii lui cu articolul hotarat in mai multe situatii: in numele de titluri si de functii antepuse numelor proprii de persoana:(inginer Costache in loc de inginerul ....)si in imbinarea hotel plud nume propriu respectiv( hotel Intercontinental in loc de hotelul.) la substantive comune care denumesc obiecte individualizate (prin sens sau

determinate):de retinut ca se spune corect Pastrati curatenia sau linistea(nu liniste,curatenie)Stationarea interzisa nu(stationare)

Racu Liliana- Valentina

11

ARTICOLUL POSESIV (SAU GENITIVAL)

Este articolul care, pe de o parte, apare ca element constant n structura pronumelor posesive i a numeralelor ordinale (de la 2 nainte) i, pe de alt parte, nsoete, n anumite condiii, adjectivele posesive i genitivul substantivelor i al pronumelor de diverse specii, marcnd legtura cu substantivul sau adjectivul determinat. Un substantiv poate fi adesea determinat de alt substantiv n cazul genitiv, amndou cu articol hotrt: soarele dimineii, vremea treieratului, personajul piesei. Cnd din diferite motive, primul substantiv din construcii ca cele de mai susnu este determinat sau este determinat altfel dect prin articolul hotrt, sau are articol hotrt cerut de alt cuvnt dect de genitiv, al doilea substantiv trebuie sa fie precedat de unul din termenii seriei al (a, ai, ale) ca s exprime genitivul: Singular m. i n. N. A. G. D. al f. a Plural m. ai alor f. i n. ale

acest acel alt un orice Al (a, ai, ale) suplinete lipsa articolului hotrt de la primul substantiv i are acelai gen i numr ca i acesta, adic: un pantof- al Cenuresei acel cine al grdinarului acea vorb- a mamei o culoare- a cmpului orice picior- al mesei cei doi pantofi- ai Cenuresei; nite cini- ai grdinarului; acele vorbe- ale mamei; acele culori- ale cmpului; patru picioare- ale mesei;
12

soare

al dimineii

un stilou- al colarului care urmeaz genitivul: acel pantof pierdut al fetei acei pantofi pierdui ai fetei culoarea verde a cmpului un picior rupt al mesei piciorul rupt al mesei

dou stilouri- ale colarului.

n acelai fel se folosete al i atunci cnd primul substantiv este determinat de un adjectiv dup

pantoful acela al fetei; pantofii aceia ai fetei; culorile vii ale cmpului; dou picioare rupte ale mesei; picioarele rupte ale mesei.

Al (a, ai, ale) apare i cnd substantivul este urmat de adjective sau pronume posesive, de exemplu: calul acesta al meu; fratele cel mare al tu; sania cea mic a noastr; gndul celfrumos al lui. Datorit faptului c asigur legtura dintre un substantiv fr articol hotrt cerut de alt determinativ i genitiv, al (a, ai ale) a fost numit articol genitival, iar pentru c asigur i legtura dintre substantiv i adjectivul sau pronumele posesiv, el a fost numit i posesiv. Genitiv-dativul familiar i popular alor mei (ti, si, lui, ei, notri etc.) nu conine articolul posesiv, n ciuda aparenelor, ci un pronume care ine locul unui substantiv subneles: prinilor, sau unei locuiuni celor foarte apropiai. Pronumele al apare i n construcii populare i familiare, la nominativ-acuzativ, de exemplu n al meu, care poate nsemna acest lucru al meu , copilul meu, i se schimb dup gen: a mea = (orice obiect de genul feminin), fata, mevasta etc. mea, ai notri, ai votri = partizanii, coechipierii, cei care au aceleai preri, care sunt din acelai grup, tabr, ceat,neam, popor cu noi, cu voi. Articolul genitival-posesiv face legtura dintre un substantiv determinat prin altceva dect articolul hotrt i genitiv, pe de o parte, i posesivele care urmeaz dup un substantiv determinat altfel dect prin articolul hotrt, pe de alt parte. Articolul genitival-posesiv se folosete obligatoriu naintea numeralului ordinal, cu excepia lui primul, prima. Articolul genitival-posesiv se combin cu cel, cea, cei, pentru a exprima genitivul i dativul n formulele ca deschiderea celei de-a treia conferine de..., deoarece al, a, ai, ale nu au form de
13

genitiv-dativ. Dup formulri ca aceasta s-a constituit i un nominativ-acuzativ cel de-al cincilea concurs de..., care nu este necesar; exprimarea mai simpl i mai elegant pentru asemenea nominativ-acuzative rmnnd: al cincilea concurs de.... Omiterea articolului posesiv de feminin singular a se explic uneori prin cauze fonetice, n imediata vecintate a unui cuvnt cu a iniial: n vorbirea rapid cei doi a se pot contrage, dar n scris sunt greite mbinri ca mpotriva lor i acestora (altora) n loc de a acestora(a altora). Cnd este element constitutiv, formant al numeralului ordinal, articolul al, a trebuie s apar totdeauna, indiferent de valoarea numeralului, de poziia lui fa de substantiv sau de felul substantivului din punctul de vedere al articulrii. Prin reacia fa de situaiile de omitere greit a articolului posesiv, se produce apariia lui incorect n construcii cu dou dative coordonate dependente de prepoziiile datorit, graie, mulumit, de verbe ca a mulumi sau a aparine i de adverbe de tipul conform: de reinut c se spune corect datorit ajutorului i indicaiilor (nu i a indicaiilor). Faptul c unele cuvinte- n special numerale i adjective cu sens cantitativ- dispun, pe lng genitiv, de posibilitatea folosirii unei construcii echivalente, realizate cu prepoziia a, are adesea ca rezultat contaminarea celor dou formule, n construcii cu articolul posesiv ntre un substantiv articulat enclitic sau o prepoziie cu form articulat i genitivul urmtor; n asemenea construcii articolul apare n forma a omonim cu prepoziia: destinul a multor capodopere (n loc de destinul multor... sau a multe), de-a lungul a ctorva ore (n loc de delungul ctorva... sau a cteva), comemorarea a celor 350 de ani (n loc de comemorarea celor 350.. sau a 350). Confundarea prepoziiei a cu articolul posesiv omonom n forma lui de feminin singular sau n varianta regional invariabil se ntlnete n diverse construcii n care, din hipercorectitudine, unii vorbitori ajung s modifice forma prepoziiei din construcii echivalente cu genitivul, tratnd-o drept variabil dup gen i numr ca i cum ar fi vorba de articol. De reinut c articolul posesiv nu poate aprea nainte de un numeral cardinal propriu-zis care nu este nsoit de cel de, nici nainte de ceea ce sau ce, de civa, diferii, muli, numeroi, puini, toi n forma de acuzativ: se spune corect reprezentani a (nu ai) 21 de state; autor a (nu al)dou cri; exponentul a (nu al) ceea ce se numete...; caracterul a (nu al) numeroase boli. Articolul, n majoritatea lucrrilor de gramatic, este tratat ca parte vorbire auxiliar de sine stttoare, care nsoete un substantiv i servete la marcarea categoriilor morfologice ale acestuia.
14

n studiile mai recente ns articolul nu mai este interpretat ca o clas morfologic de sine stttoare. El este examinat la prile de vorbire pe care le caracterizeaz i n cadrul acelor categorii morfologice a cror marc formal este. Aceast dispersare a articolului se explic prin faptul c unitile care-l constituie sunt eterogene din punct de vedere semantic i funcional i prin faptul c semnificaia lor nu poate fi sesizat independent de partea de vorbire pe care o nsoesc. Astfel, articolul hotrt i cel nehotrt funcioneaz ca morfe ale numrului, cazului i determinrii minime la substantiv. Iar articolul posesiv (genitiva) servete la diferenierea cazului genitiv de dativ.C t privete articolul demonstrativ (adjectival), el face legtura ntre adjectiv i substantivul determinat, acordndu-se cu acesta n gen, numr i caz.

SBARCEA RODICA

15

Articolul nehotrt

Articolele nehotrte care provin din numeralul latinus "aunus,una(la formele de singular)i din sintagma latin a nescio quid(nu tiu ce) la form de plural,se folosesc proclitic,naintea substantivelor pentru c acestea s arate un obiect gramatical mai puin cunoscut,mai puin individualizat,n raport cu clasa sau specia crei i aparine. odat un mprat i o mprteas . Observm faptul c obiectele sunt detaate de cele dou categorii - mprat i Ex. : A fost

mparteas,fr o definire precis a acestora,nedefinite .Articolele nehotrte sunt aici nite indici abstraci ai unui grad sczut de individualizare a obiectelor gramaticale. Se numete nehotrt pentru c obiectul este considerat necunoscut : Ex. : Un elev,un profesor,o carte,un pix,un apartament,o doamn,un brad. Se numete proclitic pentru c se aeaz in faa substantivului : Singular masculin N. Ac. G. D. un unui feminin o unei Plural masculin feminin nite unor

Singura problem pe care o ridic articolul nehotrt proclitic este confuzia lui un/o/nite cu alte pri de vorbire(vezi,mai jos,Valorile morfologice ) Formele articolelor nehotrte sunt urmatoarele : Singular : N.Ac.-(pe) un elev,un tablou(masculin si neutru) -(pe) o elev(feminin)

16

G.D.-(al,a,ai,ale)unui elev,tablou(masculin si neutru) -(al,a,ai,ale)unei eleve(feminin) Plural : N.Ac. (pe) nite elevi,tablouri,eleve(pentru toate cele trei genuri) G.D.(al,a,ai,ale)unor elevi,tablouri,eleve(pentru toate cele trei genuri) Observaii : 1.Articolul nehotrt substantiveaz adjective i adverbe : El este un inelept,ia fcut un bine. 2. Un,o pot fi i adjective pronominale nehotrte : Un elev vine,altul pleac. Sau numerale cu valoare adjectival : Un elev nva,doi se joac. Articolele nehotrte i modific forma dupa gen,numr i caz,devenind morfeme ale cazurilor (vezi exemplele de mai jos).Simultan cu aceast calitate,ele pot avea si calitate de morfeme ale substantivizrii unui adjectiv,numeral,pronume,verb,adverb sau interjecie : N.Ac.(pe) un lene-G.D.(al,a,ai,ale)unui lene ; N.Ac.(pe) un trei-G.D.(al,a,ai,ale)unui trei ; N.Ac.(pe)un nvat-G.D.(al,a,ai,ale)unui nvat ; N.Ac.(pe)un of-G.D.(al,a,ai,ale)unui of ; Sau de morfeme ale trecerii unor substantive proprii la substantivele comune: N.Ac.(pe)un harpagon-G.D.(al,a,ai,ale)unui harpagon.

17

Formele i funciile articolului nehotrt Articolul nehotrt are numai singular.Acesta este pentru maculine i neutre un ,iar pentru feminine o i se declin astfel: N.A. un,o ; G.D. unui,unei ; V.Articolul nehotrt prezint obiectul exprimat de substantiv ca nefiind bine cunoscut sau ca nedefinit n mod voit de vorbitor. Atunci cnd nsoete un nume propriu,el d nelesul de unul ca, un asemenea om ca,introducnd ideea de alegere: Ex. : Un Brncoveanu nu se putea turci. Observaie! Deosebirea dintre articolul hotrt si numeralul corespunytor const in aceea c articolul hotrt nu ncepe o numrtoare i,prin urmare,el nu nseamn unul singur ori numai unul. Articolul nehotrt preced adesea pe altul,alta i numeralul ordinal:un alt frate vitreg,un al patrulea cntre,o alt idee,o a doua aciune etc.Dei formulele citate nu sunt n principiu recomandabile,totui,ele arat faptul c articolul nehotrt capt in asfel de situaii nelesul unui determinativ sinonim cu oricine,oricare,fiecare. 2.Valorile morfologice ale unor cuvinte care sunt si articole Un poate fi : 1)articol nehotrt proclitic : Am admirat un tablou la Muzeul de Art.
18

2)numeral cardinal cu valoare adjectival : Eu am un biat,tu ai doi. Am cerut un caiet,nu dou. Dai-mi i mie un pix ! numai un pix ! doar un pix ! Nu-mi dai dect un pix ! nc un pix ! cel puin un pix !

3)adjectiv nehotrt : Un copil deseneaz,altul citete !

4)substantiv (prin conversiune) : Uneste un cuvant monosilabic. NITE poate fi : 1)articol nehotrt proclitic,N.Ac.,plural : Mi-au telefonat nite studeni albanezi. 2)adjectiv nehotrt(cnd st pe lng substantiv la numrul singular) : Am cumprat nite brnz i nite ciocolat. 3)substantiv(prin conversiune) : Nite este un cuvnt bisilabic. CEL poate fi : 1)articol demonstrativ adjectival : a)cnd nsoete adjectivul i l articuleaz : Mircea cel Bratran,tefan cel Mare,elevul cel bun ;

19

b)cnd substantiveaz adjective i locuiuni adjectivale : Cel bogat,cel harnic,cel mic,cel neastmprat ; Cel cu noroc,cel cu judecat,cel cu scaun la cap ;

c)cnd ajut la formarea gradelor de comparaie ale adjectivului i adverbului : Gabriel este cel mai blond dintre ei. El scrie cel mai corect pentru vrsta lui.

d)cnd substantiveaz participii,supine,gerunzii Cel nvat,cel mulumit,cel prdat Cel cules,cel citit,cel explicat Cel suferind,cel aburind 2)adjectiv pronominal demonstrativ de deprtare,forma scurt : Cel moneag uit mereu. Au urcat pe cel deal,pe cel colnic.. Sertarul cel din dreapta e al tu ? 3)pronumele demonstrativ de deprtare forma scurt : A) Cel de la Iai este mai vechi. Pe cel din copilrie nu-l vom uita !

B)Cel de la stnga e al meu. C)Cel al colegului n-a fost corectat. D)Am vzut pe cel/ care a spart geamul./ E)Cel de ieri a fost mai greu.

4)substantiv(prin conversiune) : Cel este un cuvnt monosilabic.


20

I poate fi :

1)substantiv : I este o vocal n alfabetul latin. 2)articol hotrt enclitic(face corp comun cu substantivul) : Ceasul grii e defect. 3)pronume personal n D.,forma neaccentuat : I le ofer cu plcere. 4)pronumele personal n Ac.,forma neaccentuat : I-am ajutat pe elevii mei. 5)verb predicativ personal(=a exist) : Unde-i telecomanda ? 6)verb predicativ impersonal(=a se ntmpla,a trebui) : Dac-i/s ctige/,ctig./ 7)verb copulativ personal : Mama-i blnd i frumoas. 8)verb copulativ impersonal : Nu-i bine/s lipseti de la coal./ 9)verb auxiliar personal : Copilu-i ajutat de prinii si.

10)verb auxiliar impersonal : Nu-i indicat/s stai picior peste picior./ 11)interjecie : I ! ce grea este ecuaia asta! 12)substantiv(prin conversiune) : I este i verb auxiliar.

21

A poate fi : 1)substantiv : Litera a este prima din alfabet. 2)articol posesiv-genitival : O carte a feei este nou. 3)articol hotrt enclitic(face corp comun cu substantivul sau cu adjectivul antepus) : Tnra fat va reui. 4)articol demonstrativ : A btrn e cam bolnav. 5)pronume demonstrativ de deprtare : A de acolo este sora mea. 6)adjectiv pronominal demonstrativ de deprtare : Casa a de la dreapta e a ta ? 7)verb auxiliar : De-a fi/s mor/,s nu plngei./(pentru viitor) El a neles totul.(pentru perfectul compus)

8)prepoziie : a)cu cazul Ac. : Miroase a levnic.

b)marc a infinitivului :a pleca,a invaa,a citi,a veghea .a.

22

9)interjecie : M uit in gt i tu trebuie sa spui : A! A ! mi-am adus aminte.

10)substantiv(prin conversiune) : A este si prepoziie.

O poate fi : 1)substantiv : O este o liter in alfabetul latin. 2)articol nehotrt proclitic : Am vizitat o moschee din centrul Ierusalimului. 3)adjectiv nehotrt : O elev scrie,alta inva. 4)pronumele personal in Ac.,forma neaccentuat,cu rol de complement direct : O ajutm pe mama cu placere. 5)pronume personal in Ac.,valoare neutr,fr funcie : Au inut-o una si bun. 6)pronumele personal in Ac.,valoare neutr,cu rol de complement direct: C e un ignorant/,o tie toat lumea./ 7)numeral cardinal cu valoare adjectival : Dai-ne i nou o idee ! 8)verb auxiliar(pentru viitor,perfect compus i prezumtiv) : O fi venit oare ? 9)interjecie : O !ce brad frumos ! 10)substantiv(prin conversiune) : O este i articol.

23

OBSERVAII ! Articolul este o parte de vorbire sinsematic(adic nu funcioneaz singur,ci este doar instrument gramatical,alturi de prepoziie si de conjucie). Articolul cei,cele nu ajut la conversiunea numeralului cardinal,ci doar l articuleaz : Cele trei sunt caietele mele. Subiect N. (num.card.cu val. Subst. Cu art.dem.adj.) Articolul posesiv-genitival intr in componena numeralului ordinal: Al doilea a plecat ieri. Articolele cel,cea,cei,cele intr in componena pronumelui relativ compus:

Singular masculin N.Ac. cel ce feminin ceea ce(inv) G.D. celui ce celei ce masculin cei ce

Plural feminin cele ce

celor ce

Normele actuale,stabilite prin cea de-a doua ediie a DOOM,accept existena pronumelui relativ compus,feminin singular cea ce.De asemenea,se precizeaz c pronumele relativ compus ceea ce.(considerat pn de curnd a fi singurul pronume relativ compus!)este de genul neutru: I-am rugat s rmn,ceea ce au i fcut.(faptul care,lucrul care) Ceea ce s-a ntmplat ne-a bulversat pe toi. Pentru a-i da valoare de G.D.,se folosete construcia analitic cu prepoziia a: El n-a venit,/din cauza a ceea ce a auzit./ c.d. in Ac. Cu sens de G. El a venit/,graie a ceea ce a auzit./ c.d. in A.c. cu sens de D.
24

Aadar,datorit prepoziiei simple a,cu A.c.,precedat de prepoziie sau de locuiune prepoziional cu G. Sau D.,se poate da nuan,sens de G. ori de D. unor pri de propoziie.

Disociai formele analitice de G.,obinute cu ajutorul prepoziiei a: a=prepoziie Trei a trei sunt corecte. a muli a=articol Tezele a multora dintre ei sunt corecte. (Tezele multora...) Exist situaii cnd articolul hotrt enclitic nu trebuie comentat in analiza gramatical:dnsul,dnsele,unele,altele sau in sinea .a. Nu se comenteaz nici articolul demonstrativ din componena gradelor de comparaie,nici articolul posesiv-genitival din componena numeralului ordinal. Din punct de vedere al flexiunii,substantivele pot fi:

I.

Declinare nearticulat(lipsit de articol): N.subiect G. atribut D. c.ind. Ac. C.dir. Aceste persoane sunt competente. Reputaia acestor persoane e bun. O sa le telefonm acestor persoane. Noi le apreciem pe aceste persoane.

II.

Declinare articulat (cu artiol hotrt sau cu articol nehotrt): a) N. Subiect G.atribut D. c.ind. Ac. C.dir. b) N.subiect G. atribut D. c.ind. Ac. C. Dir. Elevul scrie. Tema elevului e corect. I-am dat elevului nota 10. Eu il ajut pe elevul bolnav. Un elev scrie. Tema unui elev e greit. I-am dat unui elev nota 10. Eu l ajut pe un elev bolnav.

25

Dicionar Morfem=cea mai mic unitate din structura morfologic a cuvantului,avnd un sens determinat(lexical sau gramatical) Harpagon=om zgrcit,avar Prezumtiv=socotit ca probabil

Tabus Denisa

Articolul la substantiv

Articolul are rolul de morfem al determinarii numai in situatiile in care este posibila macar una dintre opozitiile proprii categoriei determinarii , si anume daca aceasta opozitie apare in cursul intregii paradigme a cuvantului. Daca niciuna dintre opozitii nu se realizeaza, articolul nu are nimic comun cu categoria determinarii si are cu totul alt rol. Astfel articolul poate fi element constitutiv, formativ al unui cuvant, ca de exemplu in al doilea, in dansul, in unul, altul(in acest ultim caz are si rolul de a distinge adjectival pronominal de pronumele respective), in inaintea, imprejurul(unde are si rolul de a diferentia formal prepozitia de adverbul din care deriva). Pe de alta parte, articolul cumuleaza, in situatiile in care insoteste un subtantiv, pe langa rolul de morfem al determinarii, pe acela de indice al cazului. Cand insoteste si alte parti de vorbire substantivate(substantive provenind din adjective: frumosul, adverbe: binele, pronume: eul etc. ) , are pe langa cele doua valori mentionate mai inainte si pe aceea de indice al substantivarii.

26

In cazul numelor proprii de persoana care se caracterizeaza , intre altele, prin indiferenta de categoria gramaticala a determinarii, articolul, aparand totdeauna, nu are decat rolul de indice al categoriei cazului. Insotind aceasta categorie de substantive, articolul nu are virgula deci, rolul de morfem al determinarii. In cazul unor substantive proprii feminine, limba romana utilizeaza cele doua forme, articulata si nearticulata, pentru a exprima categoria gramaticala a cazului : opozitia articulat/nearticulat corespunde opozitiei nominativ acuzativ/ vocativ, si nu cum neam astepta opozitiei determinat/nedeterminat. Concluzia la care duce analiza situatiilor in care apare articolul este ca ceea ce ne-am obisnuit sa numim articol reprezinta o categorie extrem de eterogena de elemente, avand in limba roluri foarte diferite, disparate, greu de redus la o clasa unica. Rolul cel mai important il reprezinta acela de expresie gramaticala a categoriei determinarii. In acest caz, articolul nu poate fi considerat parte de vorbire. Dar nici in celelalte situatii, cand apare cu rolul de element formative al unor cuvinte, sau ca indice al cazului, considerarea articolului ca parte de vorbire nu ar fi justificata. De altfel, chiar termenul de articol este, in lumina acestor consideratii, ambiguu, si s-ar impune restrangerea lui, specializarea pentru una sau alta dintre cele doua situatii si ar fi, poate, mai comod sa fie pastrat numai pentru situatiile in care are rolul de element formative, utilizand pentru cele in care exprima categoria determinarii pe acela de morfem al acestei categorii (asa cum in situatiile in care exprima numai cazul poate fi considerat simplu morfem al cazului) Ca morfem al determinarii, articolul apare in situatii in care se realizeaza toate cele trei opozotii, si in situatii in care nu se realizeaza prin asanumitul articol definit enclitic ul, -a etc si prin articolul nedefinit proclitic un, o. In limba romana actual predomina ca frecventa folosirea substantivului determinat (definit sau nedefinit), fata de cea a substantivului nedeterminat. Se constata de asemenea deosebiri de intrebuintare in raport cu cazurile: a). La genitive-dativ substantivul este aproape totdeauna insotit de articol definit sau nedefinit: Opera scriitorului, opera unui scriitos, Da cartea copilului, da cartea unui copil; vine inaintea prietenilor, vine inaintea unor prieteni; reuseste gratie perseverentei etc.

27

Substantivele in genitive-dativ se intrebuinteaza fara articol numai cand sunt precedate de un adjectiv pronominal: opera acestui scriitor, vine inaintea fiecarui prieten etc. Cand substantivul este precedat de un adjectiv propriu-zis, articolul se ataseaza adjectivului: opera marelui scriitor, da cartea frumosului copil etc. b). Substantivul in nominative este de obicei, insotit de articol: vine trenul; vine un tren; elevul constiincios invata; un elev constiincios invata etc. Situatiile in care substantivul subiect apare nearticulat sunt in limba actual autin numeroase. Astfel pot aparea fara articol, deci nedeterminate: 1. Substantivele care denumesc fenomene ale naturii: bate vant, vine furtuna. Sunt posibile insa si constructiile cu substantivul determinat: bate vantul, vine furtuna. In limba romana actual predomina net constructiile de acest ultimo tip. Substantivu nedeterminat se intalneste mult mai rar, mai ales in textile literare. Dintre scriitori folosesc frecvent fara articol substantivele care denumesc fenomene ale naturii si au rol de subiect: M. Eminescu si M. Sadoveanu. 2. Substantivele nume de rudenie insotite de un adjectiv posesiv: a venit frate-meu, tata-tau a spus etc. Constructiile de acest fel, in care substantivul si posesivul formeaza un grup sudat, un compus, se intalnesc in limba popular. Limba literara prefer constructiile cu substantivul determinat: tatal tau a spus, fratele meu a venit etc 3. Un substantiv la plural: Pleaca vopoare , Se joaca copii. Deosebit de frecvent este nearticulat subiectului lui a trebui : Imi trebuie carti , dar si Imi trebuie niste carti , Imi trebuie cartile. In aceasta situatie predomina ca frecventa substantivul nedeterminat , cu conditia ca subiectul sa fie la plural. Cand subiectul este un substantive la singular, acesta se intrebuinteaza mai des articulat. Imi trebuie o carte (cartea) si nu : Imi trebuie carte . 4. Orice subtantiv in unele proverb , deci in constructii cu character arhaic : Corb la corb ochii nu scoate , de ex.

28

5. Subtantivul subiect in constructii negative : Pic de nour nu se vede, Tipete de om nu se arata pe strada, Din aceasta situatie nu exista iesire . Subtantivele nearticulate subliniaza in astfel de contructii negatia. Subtantivele in nominative cu rol de nume predicative se folosesc mai ales nearticulate : El este profesor (bun), dar si articulate : El este un profesor bun , El este profesorul bun etc. Daca verbul nepredicativ este a deveni, a iesi, a ajunge , numele predicativ este aproape totdeauna nearticulat : Voi deveniti scriitori (mari) , Ion iese doctor etc. Constructiile cu substantivul determinat sunt posibile, dar putin frecvente . Se intalnesc, mai ales, cand subtantivul este insotit de un determinant : El devine un scriitor mare , El iese un doctor bun , El devine poetul generatiei sale , El ajunge poetul cel mare etc. Se foloseste de asemeni nearticulat subtantivul in constructii fixate de tipul (Mi-) e somn , (Ti-)e frig etc. c) Subtantivul in acuzativ poate aparea in egala masura determinat sau nedeterminat : Cumpara carti (niste carti , cartile). Subtantivul nedeterminat se intrebuinteaza de obicei atunci cand 1. Substantivul complement direct este la plural : Cumpara carti , dar Cumpara o carte sau Cumpara cartea. Constructia Cumpara carte nu se foloseste in limba actuala . 2. Substantivul nedeterminat singular se intalneste in constructii cu caracter fix , ca , de ex. , Invata carte , Da veste etc. 3. Substantivul complement direct la singular reprezinta un nume de materie : Cumpara paine , Bea lapte , Respira aer curat etc. ( Sunt posibile insa si constructiile cu substantivul determinat : Bea un lapte cald , Bea laptele cald etc. ) 4. Substantivul are rol de circumstantial : Strange florile manunchi, Lasa cartile vraf etc. In acest caz, substantivul nu poate fi determinat de un atribut. 5. Substantivul este precedat de o propozitie (care cere acuzativul) : Vine la timp , Sta in casa , Pune carte ape masa etc. Substantivul precedat de prepozitie poate fi determinat de articol :

29

1. Cand este insotit de un atribut : Pune carte ape o masa de lemn , Pune carte ape masa de lemn , Sta intr-o casa mare , Sta in casa mare etc. 2. Cand substantivul este un nume de rudenie indicand o fiinta unica pentru un anumit vorbitor. In acest caz substantivul este determinat definitive : Ma duc la mama , Vede pe bunicul etc. 3. Cand substantivul este precedat de prepozitia cu : Vine cu trenul , Scrie cu creionul rosu. In cazul ultimului exemplu , e posibila, uneori, si constructia cu substantivul nedeterminat : Scrie cu creion rosu (constructia Vine cu tren nu este insa posibila). E de obicei nearticulat substantivul precedat de cu cand are rol de atribut : cafea cu lapte , cosul cu flori etc. d) Substantivele precedate de un adjectiv pronominal sau de un numeral se intrebuinteaza intotdeauna , indiferent de caz sau de rolul sintactic , fara articol : Au venit acesti copii , A adus aceasta carte , S-au intalnit patru calatori, A tesut cinci covoare , Al doilea participant la concurs la concurs corect etc. e) Substantivul precedat de un adjectiv propriu-zis este aproape totdeauna articulate , articolul atasindu-se adjectivului : A terminat minunatul basm , A cantat un frumos cantec etc. In concluzie, se poate spune ca in limba actuala se constata tendinta de a restrange folosirea substantivului nedeterminat, tendinta care se manifesta mai puternic la genitive-dativ si la nominative(subiect) , mai slab la acuzativ. Substantivul determinat definit sau nedefinit apare in aceleasi conditii sintactice. Intrebuintarea unuia sau altuia dintre cele doua articole depinde de sens: articolul definit insoteste substantivul cand acesta indica un obiect clar individualizat, iar cand determinarea e mai putin precisa se recurge la articolul nedefinit . Articolul definit enclitic-morfem al determinarii se intrebuinteaza : Cand substantivul este insotit de un atribut determinativ si atributul exprima o caracteristica a obiectului indicat de substantivul regent capabila sa-l deosebeasca pe acesta de celelalte obiecte din aceeasi categorie : zambeste vesel soarele balai si
30

steagurile rosii ard in soare (Beniuc); n-am cosit din holda lor un pai(Idem); rodul muncii sale; muntii Carpati; bulevardul Balcescu etc. Prezenta unui atribut pe langa substantiv arata ca obiectul in discutie este cunoscut vorbitorului. Cand atributul nu are character determinativ, substantivul este nearticulat sau articulat cu articol nedefinit. Spunem astfel atitudinea tovarasului , dar (o) atitudine de tovaras ; in primul caz este vorba de atitudinea unui tovaras cunoscut , deci determinat , si de aceea ambele substantive primesc articolul, in al doilea atributul serveste ca un simplu calificativ , la fel cu adjectivul, cum dovedeste faptul ca , in loc de atitudine de tovaras , putem spune, cu exact acelasi inteles , atitudine tovaraseasca . Daca in constructia a doua se adauga un atribut determinative , articolul apare : atitudinea de tovaras a profesorului nostru (sau atitudinea tovaraseasca a profesorului nostru). Cand substantivul nu este insotit de un atribut , dar indica un obiect cunoscut:

1. Pentru ca a aparut mai inainte in comunicare : A cumparat paine si unt. Painea a mancato; Am vazut o casa frumoasa... casa era sediul Sfatului popular. 2. Pentru ca exprima un fenomen al naturii sau o senzatie sau un femomen fiziologic general uman : Arde soarele, Vine toamna , Foamea-i cel mai bun bucatar. 3. Pentru ca indica o fiinta unica pentru un anumit vorbitor : A venit mama, A intalnit pe bunicul ( dar si A venit o mama, Un bunic este totdeauna folositor, daca substantivul este utilizat pentru a denumi o categorie). Numele celorlalte grade de rudenie, care nu indeplinesc conditia aratata , nu se pot intrebuinta articulate , daca nu sunt insotite de un determinant. Este , deci , gresit sa spunem : am scris sorei; deseara ma intalnesc cu fratele etc. Si substantive care desemneaza fiinte bine cunoscute pot sa fie considerate de catre vorbitor ca unice in imprejurarea data si sa primeasca, deci , articolul : au inceput a pisca din somn pe imparatul (Creanga); cand fu a se infatisa la boierul (Ispirescu). Cf. si vine domnul, am sa te spun la domnul (in vorbirea scolarilor de pe vremuri) . Si nume de lucruri se construiesc la fel , daca vorbitorul le considera unice. De ex : luna si stelele cufundate in marea; pana la marea (Creanga). In limba veche astfel de constructii erau frecvente. Astazi ele au caracter arhaic si popular, de aceea apar in opere literare , cu scopuri stilistice.
31

Cand substantivul indica generic specia ca totalitate : numai randuneaua era sfanta si putea sa-si creasca linistita puii ; Ca taranul printre snopi de grau voi intra masiv si greu in vreme (Beniuc). In astfel de cazuri intervine, indirect, si opozitia dintre doua sau mai multe specii, deci tot individualizarea, separarea uneia de celelalte. Datorita acestei opozitii , substantivul apare articulat si atunci cand este vorba de un

singur exemplar al speciei. In i-a mancat lupul oaia, prezenta articolului se explica prin faptul ca , desi are in vedere un singur lup, vorbitorul il infatiseaza ca pe un reprezentant al intregii specii , in sensul ca nu ursul sau vulpea , ci lupul , ca atare , in calitatea lui de lup (=specie), a savarsit actiunea enuntata. Experienta de veacuri a ciobanului si a taranului a creat aceasta siguranta ca numai lupul, si nu alt animal , poate sa le manance oile. Cand substantivul face parte din constructia cu caracter fix a face pe ~ : a face pe savantul , a face pe poetul etc. In aceasta constructie substantivul indica intr-un fel (figurat) tot specia. Daca modelul acesta s-au creat formule similare cu adjective carora li se da valoare substantivala : a face pe desteptul (pe marele , pe teribilul etc.) Tot constructii fixe reprezinta si la anul , la luna , la saptamana, unde substantivul articulat arata repetarea , la intervale bine determinate, deci cunoscute , a actiunii verbului pe care il determina. Substantivele determinate de adjectivul tot sunt intotdeauna articulate , indiferent de caz si de topica adjectivului : Tot orasul (orasul tot) a participat la demonstratie , Am vizitat tot orasul. Substantivul insotit de adjectivul intreg este articulat cand preceda adjectivul : grupul intreg , dar poate fi articulat sau nearticulat , cand sta dupa adjectiv : Intreg grupul a luat parte la actiune , Intregul grup a raspuns la apel . Substantivul precedat de adjectivul biet poate fi articulat sau nu in functie de adjectiv : daca articolul se ataseaza adjectivului , substantivul se intrebuinteaza fara articol si invers : biata mama , biata mama. Se constata o usoara deosebire de sens intre cele doua constructii.

32

Substantivul determinat nedefinit se intrebuinteaza in conditii sintactice similare cu cele in care apare substantivului determinat definit; folosirea unui grad de determinare sau a altuia depinde in sens strict de continutul comunicarii. De aceea, nu ne oprim asupra articolului nedefinit decat pentru a releva unele situatii mai speciale. Astfel : Uneori substantivul insotit de articol nedefinit poate avea un sens general, intocmai ca atunci cand este insotit de articol definit. Ex. : Un profesor trebuie sa fie constiincios si corect este echivalent ca sens cu Profesorul trebuie sa fie constiincios si corect, cu deosebirea ca un profesor are capacitatea de a exprima prin individualitati , faramitat generalitatea, caci este asociat in mintea noastra cu sinonime ca orice (fiecare) profesor. Forma de nominativ acuzativ plural niste, forma specifica articolului nedefinit, poate avea uneori o nuanta depreciativa. De aceea trebuie folosita cu prudenta. (Cf. titlul, nepotrivit, al articolului din Gazeta literara, 9 dec. 1954 : Niste marturisiri ; ar fi fost mai potrivit Marturisiri) .

In grupul articolului mai sunt inglobate de obicei , in afara de elementele discutate in paragrafele anterioare, inca doua : articolul genitival (sau posesiv) si articolul adjectival (sau demonstrativ) . Sa vedem care este raportul dintre aceste elemente si categoria determinarii. In ce priveste articolul genitival, el nu poate fi inclus printre morfemele categoriei

determinarii, pentru ca prezenta sau lipsa lui in anumite pozitii nu presupune nici un fel de diferenta sub aspectul determinarii. Asa, de ex. , articolul genitival apare atunci cand substantivul (sau pronumele) in genitiv are ca element regent un substantiv nearticulat enclitic : o carte a studentului , dar cartea studentului , cand intre elementul regent si substantivul in genitiv se intercaleaza un alt determinant. Opozitia dintre articulat si nearticulat Fiind unul din cele mai importante elemente ale determinarii numelui, articolul se intrebuinteaza dupa anumite reguli. Ele privesc in principiu stabilirea gradului in care un obiect
33

este cunoscut sau necunoscut. Articolul se deosebeste de celelalte determinative pentru ca este specializat, adica nu contine alte indicatii decat pe cele care rezulta din relatia cunoscutnecunoscut cu diversele ei trepte. Articolul nu are insa totdeauna libertatea de a marca relatia pentru care s-a apecializat. Adesea, el trebuie sa asigure o legatura gramaticala. Altfel, la numeralul ordinal prezenta lui se explica prin aceea ca ordinea in care se insira obiectele cere ca locul fiecaruia sa fie precizat. De aceea genitivul nu se poate construi decat cu articolul (celui, celei) urmat de propozitia de:celui de al doilea; celei de a doua. Prin urmare, articolul se foloseste uneori fara sa se mai ia in seama gradul de cunoastere amintit. In alte situatii, articolul nu se foloseste, chiar daca obiectul denumit este foarte bine cunoscut; de exemplu in formula mama-mea, tata-tau etc, fata de mama mea, tatal meu etc., desi gradul de cunoastere a fiintelor denumite prin aceste cuvinte este acelasi. Toate aceste deosebiri de intrebuintare a articolului formeaza ceea ce numim opozitia dintre articulat si nearticulat. Principalele reguli ale acestei opozitii sunt: Substantivul primeste numai articol hotarat 1). Cand este urmat de acesta, aceasta, acela, aceea si formele lor sau de numeralul ordinal. 2). Cand este urmat sau precedat de tot, toata si de compusele acestora: tustrei, tuspatru etc. 3). Cand subliniaza o calitate, un titlu al unei persoane, asezat imediat inaintea numelui ei propriu: prietenul Nicolae, colegul Popescu , doctorul Marin, strungarul Lupu, cercetatoarea Vasilica, profesoara Nicoleta etc. 4). Cand este o porecla sau un supranume asezat dupa numele propriu-zis: Mircea Ciobanul,Vlad Calugarul,Constantin Stolnicul,Titi Geambasul etc. 5). Cand, fara a fi precedat de alt determinativ, este urmat imediat de genitiv: copita calului, strugurii viei, tovarasii lui Gheorghe etc.
34

6). Cand se afla in genitiv imediat dupa substantiv cu articol hotarat sau cand este in dativ fara alta determinare; 7). Cand exprima unul dintre urmatoarele grade de rudenie: mama, tata, bunicul, bunica. 8). Cand exprima un lucru care apartine persoanei indicate de dativul verbelor construite cu acest caz: Si-a scrantit piciorul, Ti-ai rupt rochita!, Isi bate capul, Unde mi-ai pierdut umbrela? 9). Cand este construit cu locutiunea prepozitionala de-a:de-a ulii si porumbeii, de-a baba oarba etc. Substantivul nu primeste articol hotarat: 1). Cand este precedat de: acest, aceasta, acel, aceea si formele lor de numeral cardinal sau de cel ordinal; de: care, oricare, fiecare, oricine; de: vreun vreo, niste; de: cat, cata, cati, cate catva, catava, catorva, oricat, oricata, oricati,oricate; de: nici un, nici o, niste. 2). Cand este precedat imediat de o propozitie si nu are dupa el un determinativ: in casa, pe strada, pentru tigari, de la tara, carne de miel etc. NOTA: Faptul ca substantivul nu primeste in aceste conditii articolul hotarat nu inseamna neaparat ca obiectul denumit este necunoscut sau prezentat ca atare. In se duce la gara, de ex: gara este ceva precis, stiut de vorbitori. 3). Cand exprima o stare calitativa a subiectului, de exempu: A plecat flacau (copil, elev, lucrator etc) si s-a intors barbat (om in toata firea, profesor, maiestru, ofiter etc.) 4). Cand exprima insusirea unui subiect prin numele predicativ: Dumitru ste student, Fratele lui se facr tractorist etc. 5). Cand exprima gradele de rudenie in formule fixe cu adjectivul posesiv enclitic unit cu substantivul: tata-meu, tau, -sau; mama-mea, -ta, -sa; fi-meu, fi-mea; frate-meu, -tau, sau; sora-mea, -ta, -sa; nora-mea, -ta, -sa; soacra-mea, -ta,-sa; cuscra-mea,-ta,-sa; unchiu-meu, -tau, -sau etc. NOTA: Substantivele insirate la 5 sunt, de fapt compuse si adjectivul posesiv este incorporat, cum rezulta din genitiv-dativ celor feminine: mama-mii, mama-tii, mama-sii
35

(mama-mei, mama-tei, mama-sei) etc. Sa se compare cu aceleasi substantive fara adjective posesive incorporate: mamei mele, mamei tale, mamei sale, surorii mele, surorii tale etc. 6). Cand indica un lucru privit din punct de vedere general apartinand unei persoane indicate de dativul posesiv din constructii ca: Si-a lasat (sa-i creasca) plete (barba, mustati, favoriti etc); Si-a cumparat ceas (masina) etc. 7). Cand exprima subiectul in constructii ca: E soare (caldura, ceata, fum, frig, ger, liniste, lumina pacla, racoare, umezeala etc.) 8). Cand exprima subiectul in constructii ca: Mi-e (ti-e, ne o, va e, le e), mi se face (ti se face, i se face etc.) frica, foame, greata, lene, pofta, rusine, sete, somn etc.) 9). Cand exprima ideea de partitiv: bea lapte; vrea mamaliga; mananca inghetata, (clatite, sarmale, ridighi etc). Se intreprind cercetari. Au facut descoperiri (importante) etc. Substantivele care nu exprima materia sunt intrebuintate in aceasta acceptiune mai ales la plural. Astfel, mananca mere, dar nu manca mar, ci mananca un mar. NOTA: Regula este incalcata uneori, de ex: cand se spune familiar: Mananca, ma, mar! Dar atunci, mar are intelesul de ceea ce se cheama mar, si nu pe acela de partitiv. 10). In proverbe si zicatori in care uzul a fixat substantivul nearticulat acolo unde, astazi, se cere articulat; de ex: Corb la corb nu scoate ochii. Stanescu Daniela

36

BIBLIOGRAFIE
1. MIRCEA MOT, CORNELIA CHIRITA, STELUTA PESTREA SUCIU - "Gramatica de la A la Z",2002, Editura Paralela 45 2. DUMITRU BEJAN - "Gramatica limbii romane", 1995, Editura Echinox 3. ION COTEANU - "Gramatica de baza a limbii romane, 1982, Editura Albatros" , Bucuresti 4. Dimitriu C :Gramatica Limbii Romane Explicata,1982,Editura Junimea 5. Avram Mioara: Gramatica pentru toti,1986, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania 6. coord. Teodor COTELNIC:Gramatica uzual a limbii romne , 2000, Editura Litera

37