ALEXANDRU LAPUSNEANUL de Costache Negruzzi Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana,

o capodopera a speciei. Publicat n perioada pasoptista, n primul numr al revistei Dacia literara(1840), cu titlul originar Scene istorice din cronicile Moldaviei, nuvela apartine prozei romantice, fiind inspirata din istoria nationala, potrivit recomandarii lui Mihail Kogalniceanu, din manifestul literar al romantismului romanesc, articolul-program intitulat Introductie. Opera literara Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica, deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si aparenta verosimilitatii faptelor prezentate. Personajele sunt relativ putine, caractere formate, caracterizate succint si gravitand in jurul personajului principal. Este o nuvela istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Tema, subiectul, personajele si culoarea epocii mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj sunt toate reflectari ale unei perioade din istoria nationala. Nuvela are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. Sursele de inspiratie se regasesc in cronicile moldovenesti, in Letopisetul Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche si in cel al lui Miron Costin, dar autorul se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin originalitatea propriei viziuni. Astfel, din cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului, precum si scene, fapte si replici, de exemplu mottourile capitolelor I si al IV-lea, iar din cea a lui Miron Costin scena linsarii de catre multime a boierului Batiste Veveli, pe care o foloseste in episodul uciderii lui Motoc. Personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati istorice, dar elaborarea lor se realizeaza prin transfigurare artistica, in conformitate cu viziunea romantica a autorului si conceptia pasoptista despre istorie. Naratiunea la persoana a III-a, cu focalizare zero, viziunea ,,dindaratse desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a episoadelor, iar naratorul este omniscient si omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, desi pe alocuri intervine direct prin cateva epitete de caracterizare, precum ,,miselul boier, ,,tiran,, , ,,desantata cuvantare. Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere puternice se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. In functie de rolul lor in actiune, personajele sunt puternic individualizate sau portretizate succint.Conflictul nuvelei este dat de lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar ultimul capitol, patru ani mai tarziu. Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a domnitorului si atitudinea sa vindicativa, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar, obiectiv.

Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ si care constituie replici memorabile ale personajelor:primul capitol cuprinde expozitiunea si intriga si sta sub semnul replicii lui Alexandru Lapusneanul, ,,Daca voi nu ma vreti, eu va vreu..si constituie raspunsul dat soliei formata din cei patru boieri trimisi de Tomsa, Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici, care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pentru ca norodul nu il vrea. Intriga este constituita de hotararea domnitorului de a-si relua tronul si de dorinta sa de razbunare fata de boierii tradatori. Capitolul al II-lea are ca motto avertismentul pa care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului, ,,Ai sa dai sama, Doamna!si corespunde desfasurarii actiunii, cuprinzand o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, desfiintarea armatei pamantene,confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia domanei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurilr si promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al III-lea , ,,Capul lui Motoc vrem...surprinde punctul culminant si contine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil si exceptional: participarea si discursul domnitoru-luila slujba religioasa de la Mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui motoc de multimea revoltata si ,,leacul de fricapentru doamna Ruxanda. In capitolul al IV-lea, ,,De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu.., este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la evebnimentele sangeroase, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit , dupa datina, dar cand isi revine, ameninta sa-i ucida pe toti, inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron, fapt care o determina pe doamna Ruxanda sa accepte sfatul boierilor de a-l otravi. Conflictul nuvelei este complex, fiind pe de o parte de natura politica - lupta pentru putere dintre domnitor si boieri, pe de alta parte social - intre boieri si popor si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza, iar Negruzzi exceleaza in folosirea acestui procedeu. Pe de o parte, sunt plasate n opoziie personaje, nu numai cele principale, ci i personajele episodice: Spancioc i Stroici se detaeaz de Mooc prin refuzul lor de a-l sluji pe Lpuneanul i prin rolul lor important n eliminarea din scaunul Moldovei domnului tiran. Pe de alt parte, putem vorbi i despre scene antitetice: absenta din cronica lui Ureche, scena discursului lui Lpuneanul de la biseric este o ficiune a lui Negruzzi cu scopul de a sublinia cruzimea mcelului de la osp din scena imediat urmtoare. Personajele nuvelei se situeaza, conform esteticii romantice, in relatii de antinomie. Ele sunt personaje exceptionale prezentate in imprejurari exceptionale, si construite antitetic. Astfel, Lapusneanul, personaj principal al nuvelei, ilustreaza tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si defecte puternice, fiind ,,un damnatromantic , dupa cum il numea G. Calinescu. Trasaturile sale de caracter se subordoneaza uneia principale, si anume vointa de putere, care ii dicteaza, de fiecare data, comportamentul si reactiile. Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic,

personajul este puternic individualizat. Avand ,,capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convingator, Lapusneanul este, conform viziunii lui E.M Foster, un personaj rotund, sper deosebire de celelalte personaje din nuvela, personaje plate, ,,construite in jurul unei singure idei sau calitati.Se opune ca dimensiune caracterologica mai ales Ruxandei, sotia sa, care ilustreaza sensibilitatea, generozitatea sufleteasca, delicatetea. Aceasta este un personaj secundar, de tip romantic, care infatiseaza in nuvela un caracter slab, menit a pune in lumina, prin contrast, vointa personajului principal. Tot prin antiteza se construieste si relatia domnitorului cu boierii Spancioc si Stroici, care intruchipeaza idealul de libertate si demnitate umana. Ei reprezinta boierimea tanara si au rol justitiar, sfatuind-o pe doamna Ruxanda sa-l otraveasca pe tiran si asistand impasibili la sfarsitul acestuia: ,,Invata a muri , tu care stiai numai a omori. Caracterizarea personajului se realizeaza atat prin mijloace directe, cat si prin mijloace indirecte. Caracterizarea indirecta vizeaza mai ales elementele exterioare, de vestimentatie: ,, in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasaca. Nici o arma nu avea alta decat un mic junghiu cu plasele de aur; iar printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma. Se remarca, in descrierea vestimentatiei domnitorului utilizarea tehnicii amanuntului semnificativ, prin care se sugereaza intentia vindicativa. Caracterizarea protagonistului se realizeaza si in mod direct, prin motivarea reactiilor psihologice ale acestuia in conformitate cu gesturile, atitudinea si faptele sale. La nivelul artei narative, s-a remarcat ca nuvela respecta principiile textului dramatic prin structurarea echilibrata a subiectului in cele patru capitole, dar si prin prezenta masiva a dialogului si prin interventiile sumare ale naratorului referitoare la gestica, mimica, tonalitate care seamana cu didascaliile din textul dramatic. Un aspect important il constituie si acuratetea infatisarii culorii locale, realizata prin surprinderea elementelor specifice de vestimentatie, prin reliefarea obiceiurilor si a relatiilor sociale, descrierile avand de data aceasta valoare documentara si nu epica. Limbajul arhaic si regional este unul dintre principalele mijloace de caracterizare, concentrand atitudini si redand trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile. Stilul narativ se remarca, asadar, prin concizie, sobrietate, simplitatea topicii, alternanta vorbirii directe cu cea indirecta. Ilustrand principiile ideologiei pasoptiste si ale romantismului romanesc, prin inspiratia din istoria nationala, dar si prin specie, tema, construirea unor personaje exceptionale surprinse in situatii exceptionale si prin exploatarea valentelor estetice ale antitezei angelic-demonic, prin infatisarea culorii epocii, nuvela Alexandru Lapusneanul valorifica si elemente specifice clasicismului, precum echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii. De asemenea, prin utilizarea tehnicii detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, imaginea revoltei personajului colectiv deschide drumul prozei realiste. Capodopera a speciei, sinteza a esteticii romantice, clasice si realiste, nuvela istorica Alexandru Lapusneanul justifica afirmatia criticului G. Calinescu, potrivit careia aceasta ,,ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.