Tanatopsihologie

Prof. Dr. Doina Cosman

Tanatologia
Disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul invatamantului medical in a doua jumatate a secolului XX, in SUA (anii 60, ca o consecinta a cartii publicate de Elisabeth Kubler-Ross, On death and dying) Tanatologia - Def. = disciplina care se ocupa cu studiul comportamentelor, conceptiilor si afectelor legate de comportamentul mortii. In cadrul acestei discipline se dezbat probleme precum: ingrijirea paliativa, asistenta acordata bolnavului terminal, dreptul la moarte si eutanasie, transplantul de organe.

Moartea 4 cauze
1. 2. 3. 4. Naturala Accidentala Sinucidere Omucidere

Dg dif sinucidere /crima

In favoarea sinuciderii pledeaza: 1. Locul leziunilor reg. precordiala sau gatul pt folosirea cutitului; capul (regiunea temporala dreapta sau urechea la dreptaci) 2. Absenta leziunilor de violenta extrema 3. Cicatricile unor tentative anterioare de sinucidere 4. Starea imbracamintei (cel mai frecvent ordonata, in caz de sinucidere) 5. Acte sau scrisori disperate, dar nu foarte explicite, marturia anturajului 6. Metoda folosita. Spanzurarea este cel mai putin banuita de ascunderea unei crime, deoarece este foarte dificil de a agata un corp la inaltime, fara a provoca echimoze. Strangularea este insa aproape intotdeauna o crimaa. Imersia, inecul cadavrului este practicata destul de trecvent pentru a ascunde crima, in spatele supozitiei de sinucidere.

Dg. Dif sinucidere/accident

Accidentele de vanatoare pun uneori astfel de probleme, in momentul in care se presupune o descarcare intamplatoare a armei de foc. In aceste cazuri anchetarea apartinatorilor constituie o veritabila autopsie psihologica, intentionalitatea mortii fiind deseori discutabila.

Clarificari conceptuale - Death and dying

Moartea si procesul mortii (death and dying) nu sunt termeni sinonimi. S-a observat ca organismul incepe sa moara de cand se naste. In cursul vietii organismului, nivelurile inferioare traiesc si mor, inlocuindu-se necontenit, nefiind niciodata pentru mult timp aceleasi. Procesele continue de regenerare celulara, care se desfasoara la nivelurile inferioare, in mod coordonat si integrat, asigura regenerarea lor perpetua, si viata intregului macrosistem

Definitia mortii
Definitia uzuala: incetarea permanenta si ireversibila a respiratiei, a batailor cordului si a functiei cerebrale cu disparitia cunostintei individului. Fiziologic incetarea activitatii tisulare Genetic deconstructie programata, datorata acumularii de erori de traducere,n mutatii capitale ai dereglari in sinteza proteinelor Biochimic trecerea de la organic la anorganic Biologic - forma de selectie naturala prin care se elimina ceea ce nu este util speciei. Filosofic moartea este un fenomen natural, necesar si universal.

Certitudinea diagnosticului de deces = moartea cerebrala

Comisia pt Studiul Problemelor de Etica in Medicina (1821, SUA) declara ca mort individul care prezinta o incetare irevocabila a functiilor circulatorii, respiratorii sau o irevocabila incetare a functiilor creierului. National Institut of Neurological Disease and Stroke certifica moartea daca: persoana este in coma ireversibila, in apnee, fara ROT si cu aspect de linie izoelectrica pe EEG, care se mentine cel putin 6 ore de la debutul comei sau apneei.

Criterii de dg. a mortii cerebrale

Imobilitate absoluta si atonie musculara completa Midriaza fixa bilaterala Insensibilitatea corneei, hipotonia oculara si absenta luciului corneei cele mai sigure semne denota leziuni ireversibila ale bulbului cerebral. Oprirea respiratiei spontane pt mai mult de 5 minute. Ritm cardiiac neinfluentat de atropina sau de compresia globilor oculari Prabusirea TA Poikilotermie scaderea ireversibila a tempperaturii la 35-30 grade celsius Inconstienta completa.

Etapele trecerii de la viata la moarte

Preagonia manif psihice specifice, conditionate de factori individuali (Belis) Agonia trecerea de la fen biologice la cele tanatologice (pierderea contactului cu realitatea, delir, retrairi onirice, haos vegetativ, anestezie) Moartea clinica disparitia functiei respiratorii si a celei circulatorii, abolirea reflexelor, coma depasita, abolirea activitatii EEG Moartea reala cu semnele specifice racirea, deshidratarea, lividitatea cadaverica, putrefactia.

Ingrijjirea muribundului
3 scopuri principale 1. Siguranta si protectie. 2. Moarte demna 3. Moarte conforma dorintei persoanei

Cele 7 C-uri = 7 conduite esentiale in asistarea pacientilor terminali

Concern grija plina de intelegere si compasiune Competence competenta Communication comunicare Children reintalnirea cu copiii Cohesion coeziunea familiei in jurul muribundului Cheerfulness atitudine curajoasa Consistency atentie constant indreptata spre nevoile pacientului

Asistarea psihologica a muribundului este centrata pe empatie

Exista 3 factori capabili de a usura suferinta bolnavului: Apelul la sentimentele religioase ale acestuia; Prezenta rudelor apropiate (prieteni) Auto(centrarea) asupra realizarilor din timpul vietii Probleme psihologice reale ridica variantele opuse celor mentionate mai sus: absenta convingerilor religioase, absenta suportului social real, lipsa sentimentului de autorealizare. Un bun sfarsit al vietii nu se petrece daca nu se tine cont de caracteristicile fizice, psihologice, culturale, spirituale ale persoanei pe cand era in deplina posesie a constiintei de sine.

Concluzii.
Moartea este un proces care parcurge o anumita dinamica (etapele mortii) Moartea ca eveniment universal, se intalneste in toate timpurile si la toate speciile. Longevitatea fiecarei specii si, in cadrul acesteia, a fiecarui individ este programata genetic. Medicul poate ajuta doar cand poate sa intarzie momentul mortii, tratand si vindecand un proces patologic.

Concluzii
Ingrijirea pacientului terminal presupune o relatie terapeutica perfecta. Obiectivul principal al medicului si a familiei muribundului grija pentru evitarea sau diminuarea la maximum a suferintei, a.i. nivelul calitatii vietii, al demnitatii, al libertatii vointei si spiritului persoanei sa nu decada din atributele umanitatii.