Dinu Karina Ana-Maria Facultatea de Istorie-RISE Anul al II-lea URSS si perioada interbelica Perioada interbelica a fost marcata inca

de la sfarsitul razboiului de un puternic curent pacifist. Dupa terminarea Primlui Razboi Mondial, statele au adoptat o politia a incheierii (si respectarii) de tratate, intelegeri si alinate cu scopul de a consolida securitatea nationala (aceasta fiind, potrivit lui J-B. Duroselle forma cea mai generala si cea mai esentiala a unui stat), respectarea teritoriilor si a status-quo-ului acestora, asigurarea pacea si bunastarii natiunilor. In anul 1917, armata rusa lupta pe frontul Primului Razboi Mondial. In februarie 1917, la Petersburg, izbugnea prima revolutie pe care istoriografia bolsevica a numit-o revolutia burghezo-democratica. In urma manifestarilor de strada, tarul Nicolae al II-lea a abdigat. Toate acestea au insemnat destramarea vechii societati ruse si destramarea armatei ruse, a frontului pe care ea lupta. (retragerea Rusiei din razboi nu a facut-o partasa la inchiera Tratatelor de pace de la Paris - 1919- 1920) Pe 3 martie 1918, la Brest, are loc semnarea tratatului intre Rusia si Puterile Centrale, marcand iesirea Rusiei din Primul Razboi Mondial1. Dupa abdigarea tarului, in fruntea tarii a fost instaltat un guvern provizoriu condus mai intai de Prinul Gheorghi Evghenievici si apoi de Alexandr Kerenski. Acesta din urma a refuzat sa faca pace cu Puterile Centrale; de asemenea, Guvernul Provizoriu nu a fost in stare sa promulge o reforma agrara, atat de asteptata de taranimea rusa, aceasta reprezentand 80% din populatia tarii. Datorita conditiilor scazute de trai, ritmul lent al reformelor, cresterea inegalitatilor sociale, indreptarea guvernului provizoriu spre o organizatie autocrata (putin lipsind de a se transforma intr-un guver militar) si dezordinea sociala si militara (nesupunerea la ordine si dezertarea erau fenomene larg intalnite, dezertorii se rentorceau n orae pentru a se altura muncitorilor socialiti nemulumii, crora le ceda de cele mai multe ori armele aduse de pe front), toate acestea au oferit un teren fertil pentru dezvoltrea miscarilor revolutionare. n timpul revoluiei, bolevicii au adoptat sloganuri populare: "Toat puterea, Sovietelor!" sau "Pmnt, pace i pine!" Sovietele erau consilii locale oreneti formate din reprezentanii lucrtorilor diferitelor fabrici sau afaceri. Sovietele erau organizaii ale democraiei directe populare i cu toate c ele nu aveau o funcie oficial n structura puterii, exercitau o influen important asupra muncitorilor, influen de care guvernanii ar fi trebuit s in seama. Dup victoria revoluiei, conductorii comuniti au conceput o constituie care prea s recunoasc autoritatea sovietelor locale. Cel mai nalt corp legiuitor era Sovietul Suprem. Cel mai nalt corp executiv era Biroul Politic al CC al PCUS. Primul conductor al Uniunii Sovietice a fost Vladimir Ilici Lenin, care fusese conductorul faciunii bolevice a fostului Partid Social Democrat al Muncii din Rusia. Tulburrile sociale care preau s favorizeze revoluia l-au convins pe Lenin s cucereasc puterea printr-o micare de for n octombrie 1917. Primul act al guvernului comunist a fost ncetarea

participrii Rusiei la luptele primului rzboi mondial. n schimbul pcii, tnrul stat comunist ceda Germaniei cea mai mare parte a Ucrainei i Belarusului prin Tratatul de la BrestLitovsk2. Rzboiul civil din Rusia (1918-1920) a avut ca si consecinte neintelegerile si dezacordurile dintre guvernul bolevic nou-format i Armata Roie, pe de o parte, i forele antibolevice, de cealalt parte. Dezavantajosul Tratat de la Brest-Litovsk ncheiat cu Germania i-a determinat pe socialitii antileniniti s se desprind de bolevici i s se alture armatei de voluntari a Albilor (aripa de dreapta), sub comanda lui Anton Denikin. n ncercarea de a deschide un alt front n Primul Rzboi Mondial, aliaii au oferit sprijin limitat Albilor3. Guvernul de la Moscova a rspuns amplei micri antibolevice prin excluderea din guvern a deputailor menevici i a social-revoluionarilor, ncepnd o campanie a Terorii roii", prin care i acorda puteri sporite poliiei secrete (Ceka4), n ceea ce privete arestarea i executarea suspecilor. n timp ce bolevicii i menineau controlul asupra centrului rii, antibolevicii ctigau teren n Ucraina i Omsk, unde Aleksandr Kolceak i alte grupri dizidente s-au unit pentru a lupta mpotriva Armatei Roii. Fiind deconcertai de luptele ntre comuniti, Albii rui i naionalitii ucraineni, Aliaii i-au retras treptat sprijinul, pn n 1919. Dup cteva prime succese militare mpotriva Armatei Roii, forele Albilor, conduse de Kolceak, erau deja nfrnte la nceputul lui 1920. Alte trupe ale Albilor conduse de Nikolai Iudenici au euat n ncercarea de a cuceri Sankt Petersburg. Ultima linie de rezisten a Albilor din Crimeea, sub comanda lui Piotr Vrangel, succesorul lui Denikin, a fost nfrnt n noiembrie 1920, punnd capt Rzboiului Civil Rusesc. Pe 22 decembrie 1922 este semnat Tratatul pentru crearea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste acesta fiind documentul care a oficializat creare federaiei a mai multor republici sovietice n forma URSS-ului. Preambulul acestui tratat a fost Declaraia pentru crearea URSS. Pe 29 decembrie 1922 a fost convocat o conferin a delegaiilor din RSFS Rus, RSFS Transcaucazian, RSS Ucrainean i RSS Belarus, care a aprobat Declaraia5 i Tratatul pentru crearea URSS6. Aceste dou documente au fost aprobate de Primul Congres al Sovietelor i semnate a doua zi de efii delegaiilor: Mihail Kalinin, Mihail hakaya, Mihail Frunze, Grigori Petrovski Aleksandr Cerviakov. Rusia sovietica (din decembrie 1922, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste URSS) nu a fost admisa la Conferinta de pace si nu a semnat tratatele care au pus bazele noii ordini internationale. Din aceasta cauza, statul sovietic nu a recunoscut aceste tratate si aceasta noua ordine, implicit Societatea Natiunilor. Pe de alta parte, puterile invingatoare au sprijini fortele militare impotriva Rusiei, fara sa poata reusi lichidarea regimului bolsevic. Au recurs apoi la blocarea economica, politica si diplomatica impotriva Rusiei si la sprijinirea consolidarii puterii statelor vecine acesteia. Excluderea partiala de catre Marile Puteri a Rusiei si Germaniei din viata politica internationala a facut ca legaturile dintre cele doua state sa se consolideze. Intre 1922 si 1932 relatiile dintre Germania si Rusia sovietica (ulterior URSS) au fost directionate de Tratatul de la Rappalo din 16 aprilie 1922 si de Tratatul de neutralitate si negresiune (cunoscut si ca Tratatul Ribbentrop-Molotov) din 24 aprilie 1926.

Invinsa in razboi, cu mari obligatii de plata, Germania era interesta sa stabileasca raporturi bune cu Rusia sovietica, pentru plasarea marfurilor sale pe piata sovietica si procurarea de materii prime. La 16 aprilie 1922 a fost incheiat Tratatul de la Rappalo, intre Germania si Rusia. Cele doua state renuntau reciproc la datoriile de razboi si la reparatiile pentru pagube militare pe care si le datorau. Relatiile diplomatice si consulare trebuiau imediat restabilite. Cele doua puteri decideau sa aplice in raporturile economice caluza natiunii celei mai favorizate. Prin acest tratat URSS iesea din izolarea economica si politica, iar Germania era primul mare stat occidental care stabilea relatii normale cu statul ovietic. Rusii incercau sa beneficieze de sprijinul tehnic al inginerilor germani, iar germanii sa deturneze Tratatul de la Versailles, experimentand in Rusia Sovietica arme interzise si antrenandu-si pesonalul sa le utilizeze. Puterile occidentale au privit cu ostilitate tratatul, adresand o nota Germaniei si acuzand-o ca a incalcat Conventia de la Cannes. In iulie 1923, are loc Conferinta de la Lausanne care propune elaborarea unui nou tratat de pace cu Turcia in care se voia libertatea de circulatie a vaselor comerciale prin stramtori. Rusia este nemultumita de aceasta propunere, considerand ca astfel se va aduce atingere suveranitatii Turciei si nu putea fi garantata securitatea statelor riverane Marii Negre. Astfel, URSS nu va ratifica conventia, problema stramtorilor fiind rezolvata in cadrul Conferintei de la Montreux (1936) 7. La 25 februarie 1925, incepe la Paris o conferinta franco-sovietica pentru dezbaterea problemei obtinerii rambursarii datoriilor rusesti. Delegatia sovietica, prezidata de ambasadorul Rakovski, cerea restituirea flotei ruse de la Marea Neagra, care fusese sechestrata la Bizerta, ca si a altor bunuri. Rusia accepta rambursarea imprumuturilor dinainte de razboi, mijlocind acordarea de credite corespunzatoare. Delegatia franceza, prezidata de Monzie, ar fi acceptat compromisul, dar Poincar il considera iluzoriu. Conferinta s-a incheiat in martie 1927 cu un esec. Romania incearaca sa obtina garantarea frontierelor sale si mai ales ale Basarabiei. Protocolul din 1920 ii recunoaste Basarabia; acesta a fost ratificat de Franta si Anglia, insa nu si de Japonia si Italia. La 2 octombrie 1926, URSS riposteaza fata de acest tratat protestand contra anexarii Basarabiei de catre Romania. Dupa aceasta nota si esecul definitiv alconvorbirilor awsupra datoriilor rusesti, in Franta s-a conturat o puternica miscare in favoarea unei rupturi a relatiilor dintre cele doua tari, insa Briand a preferat sa nu impinga lucrurile la extrem. In urma semnarii tratatului de prietenie italo-roman prin care se recunosteau formal drepturile Romaniei asupra Basarabiei, semnat la 16 septembrie 1926, Rusia adreseaza o nota de protest (la 6 octombrie, la patru zile dupa o nota asemenatoare adresata Frantei). Rusia semneaza, in 1925 si 1926 doua acorduri cu Germania, unul economic (12 octombrie 1925) iar altul politic (Berlin, 12 aprilie 1926), acestea constituind un tratat de prietenie si neurtalitate. Articolul 2 prevedea ca in cazul in care, in ciuda atitudinii sale pasnice, una dintre partile contractante ar fi obiectul agresiunii unei alte puteri, cealalta parte sa-si pastreze neutralitatea. Articolul 3 obliga pe fiecare dintre partile contractante sa nu adere la o coalitie care ar avea rept scop supunerea celeilalte la un boicot financiar sau economic. La cateva luni dupa ceea, Germania intra in Liga Natiunilor8. Aceasta aderare i-a nelinistit din nou pe rusi, care considerau acest organism drept un instrument al politicii capitaliste indreptat contra Uniunii Sovietice.

La 30 noiembrie 1926, ambasador itinerat al guvernului sovietic, a expus Comisiei de la Geneva9 propunerile sovietice privind dezarmarea generala si completa. Acestea au fost prezentate la urmatoarele sesiuni ale comisiei de pregatire a Conferintei de dezarmare, in anii 1927-1928, dar acestea au fost respinse. In aceasta situatie guvernul sovietic a venit cu un nou proiect, care avea in vedere masuri de reducere partiala a inarmarilor, dar a fostrespins de reprezentantii celorlalte state. Un nou proiect al sovieticilor, vizand aceasi problema a impartit soarta celor precedente. Protocolul de la Moscova, din 9 februarie 1929, punea in vigoare Pactul Briand-Kellog10 intre partile contractuante imediat dupa ratificare. De asemenea, punerea in vigoare a Pactului de la Moscova este idendent de Pactul Briand-Kellog. Pactul de la Moscova avea ca obiectiv renuntarea la razboi ca instrument de politica nationala. La acest pact adera Estonia, Letonia, Polonia, Romania si URSS. Uniunea Sovietica a participat la Conferinta de la Geneva11 (1932-1934) alaturi de Statele unite si statele membre ale Ligii Natiunii. Conferinta a reprezentat unefort adus pentru a actualiza ideologia dezarmarii. Discutiile au esuat in octombrie 1933 cand Hitler a retras Germania din cadrul Conferinei dar si din cadrul Ligii Natiunii. Tratatul de neagresiune germano-sovietic, semnat in 1939 (cunoscut si ca Tratatul Ribbentrop-Molotov) avea ca principal obiectivapararea cauzei pacii. Partile contractante se angajau sa nu sustina o terta putere, care ar intra in razboi cu una dintre ele; sa nu se alature unei aliante ostile unuia dintre parteneri; sa rezolve diferendele numai pe cale amicalasau prin arbitraj. Exista si un protocol aditional secret, mult mai important, care avea 3 articole principale: -Finlanda, Letonia si Estonia sa fie puse sub influenta rusa, iar Lituania sub cea germana; -fixarea liniei zonelor de influenta in Polonia pe linia Narev-Vistula-San; se adauga faptul ca necesitatea de a mentine de a mentine un stat plonez independent nu putea fi determinta decat de exsolutii politice ulterioare, si ca, in orice caz, celedoua guverne vor rezolva chestiunea printr-o intelegere amicala; -art.3 sublinia interesul sovietic pentru Basarabia, Germania declarand ca nu are nici un interes in aceasta zona. Practic intelegerea germano-sovietica a deschis drumul catre un nou razboi european. Pactul Ribbentrop-Molotov a insemnat pentru Hitler oportunitatea nu numai de a ataca Polonia dar si de a dezlantui masina de razboi germana imotriva puterilor occidentale nemaifiind retinut de teama unui conflict purtat pe doua fronturi. In viziunea lui Stalin pactul ii permitea expansiunea teritoriala spre vest,asigurarea frontierelor si, conform axiomelor comuniste, oportunitatea uriasa adusa de razboiul intre statele capitaliste de a extinde la nivel continental revolutia comunista. Cele doua sisteme totalitare semnau astfel intrarea Europei intr-o perioad tragica. La 1 septembrie 1939, Germania incepea operatiunea militara asupra Poloniei, iar la 3 septembrie, Anglia si Franta declarau razboi Germaniei. Razboiul, mai intai european apoi mondial, incepuse. Desi a incercat sa isi asigure securitatea prin incheierea de diferita pacte si alinate, Rusia nu a reusit decat sa ajute la producerea celui de-al doilea Razboi Mondial. Uniunea Sovietica nu prezenta suficienta incredere pentru occidetaali, pentru a fi antrenata intr-o alinata contra

agresorilor. De asemenea, in ciuda multiplelor pacte incheiate cu Germania, Uniunea Sovietica a fost atacata de aceasta din urma (Planul Barbarossa12). Curentul pacifist si politica de promovare a pacii si securitatii ce cuprinsese lumea la sfarsitul Primului Razboi Mondial au disparut, facand loc unei noi catastrofe a omenirii, unui razboi total. Incheierea tratatelor si a aliantelor nu a fost decat preludiul noului conflict. Politica dusa de Rusia pe plan extern, in perioada interbelica, nu a facut decat sa ajute la crearea fundamentului ostilitatilor. Prin egoismul si orgoliul ei, Rusia a cazut in capcana maretiei, fiind atacata de prietena interbelica, Germania, care nu a ezitat atacarea acesteia. Astfel, putem spune, ca Rusia a cazut in propria plasa, iar politica de securitate dusa in perioada interbelica nu a facut decat sa ii creeze o imagie de neincredere fata de tarile occidentale.

Note de subsol:
1,2) Tratatul de la Brest-Litovsk a fost un tratat de pace semnat pe 3 martie 1918 la Brest, (cunoscut n epoc cu numele de "Brest-Litovsk"), ntre Rusia i Puterile Centrale, marcnd ieirea Rusiei din primul rzboi mondial. Tratatul a devenit practic nul pn la sfritul anului dar, importana lui major, dei neexistent n inteniile semnatarilor, a fost aceea de declanator al procesului de cucerire a independenei Finlandei, Poloniei, Estoniei, Letonie i Lituaniei. De asemenea, acesta a marcat o reducere important a teritoriului controlat de bolevici. n timp ce independena Poloniei i Finlandei a fost acceptat n principiu, pierderea Ucrainei i a rilor baltice a creat o baza primejdioas pentru aciunile antibolevice n Rzboiul civil rus care avea s vin, (1918 1920). Muli naionaliti rui i chiar i unii dintre revoluionari erau nfuriai de acceptarea de ctre bolevici a condiiilor tratatului, ei nrolndu-se n forele Armatei Albe anticomuniste. Dei cea mai mare parte a Ucrainei a fost recucerit pn n 1920, rile Baltice i districtele poloneze din Ucraina i Belarusul din zilele noastre au rmas n minile antibolevicilor pn la finele celui de al doilea rzboi mondial. 3) Anglia, Franta, Canada, SUA si alte 17 puteri au intervenitin razboiul civil de partea albilor. Dupa ce Aliatii au invins Puterile Centrale in noiembrie 1918, au continuat interventia in razboiul impotriva comunisilor, pentru a preintampina cea ce ei se temeau ca poate deveni Revolutia Socialista Mondiala. 4) Primul conducator al CEKA a afirmat in ziarul Viata noua: Noi reprezentam prin noi insine teroarea organizata aceasta rebuie spusa foarte clar aceasta teroare este foarte necesara inremea in care traim, in conditiile unor timpuri revolutionare. 5) Declaraia era o reflectare a relaiilor internaionale contemporane i coninea o expunere de motive. Aceast declaraie statua c lume ar fi fost mprit n dou tabere distincte: a exploatatorilor capitaliti, colonialiti, ovini, promotori ai discriminrii i inegalitii sociale, opus celei libere a socialismului, a ncrederii reciproce, pcii i cooperrii i solidaritii internaionale. Societatea libera urma s o distrug pe cea a exploatatorilor, iar nfrngerea interveniei aliate n Rzboiul Civil era reflectarea acestui principiu. Declaraia prezenta n detaliu motivele pentru care crearea Uniunii era necesar. n primul rnd, dup ncheierea Rzboiului Civil, economia multor republici era distrus, iar recldirea acestora dup modelul superior socialist ar fi fost mai dificil fr o cooperare economic strns. n al doilea rnd, ameninarea extern continua s planeze asupra taberei socialiste, iar nevoia aprrii suveranitii acesteia fcea necesar o alian defensiv. n cele din urm era subliniat factorul ideologic conform cruia regimul sovietic era internaionalist i promova unirea maselor muncitoare ntr-o singur mare familie socialist. Aceti trei factori justificau unirea ntr-un singur stat, care avea s garanteze prosperitatea, securitatea i dezvoltarea. La sfrit, Declaraia subliniaz c URSS este o uniune creat prin dorina liber exprimat a popoarelor i c scopul acesteia este s mplineasc idealurile Revoluiei din Octombrie. De asemenea, Declaraia afirm c fiecare republic sovietic poate s se alture sau s prseasc Uniunea dup cum dorete, iar obiectivul politicii externe este revoluia mondial. La final, Declaraia exprim convingerea c tratatul va servi ca un pas decisiv pe calea unirii tuturor muncitorilor n Republica Socialist Sovietic Mondial. 6)-Tratatul este format dintr-o Prefata si 26 de puncte -Tratatul a fost un rezultat al numeroaselor conflicte politice interne din rndurile bolevicilor i guvernelor republicane. Vladimir Ilici Lenin nu a prevzut ca Revoluia din Octombrie s duc la prbuirea granielor internaionale n modul n care a fcut-o. El i colaboratorii si apropiai precum Troki credeau c victoria revoluiei n Rusia nu era dect primul pas spre declanarea viitoarei Revoluii Mondiale. Odat ce Armata Roie a preluat controlul a unor teritorii mult mai ntinse, inclusiv din apropierea frontierelor interne i internaionale, a aprut nevoia unei justificri a violrii acestor granie. Una dintre metodele folosite a fost crearea unor guverne alternative a unor republici sovietice, care s cear sprijinul Armatei Roii. Acesta a fost scenariul folosit cu succes n cazul interveniilor din Ucraina, Georgia, Armenia i Azerbaidjan. Scenarii asemntoare au euat ns n campanile din Lituania i Belorusia sovietice sau Polonia. Variante ale acestei politici au fost folosirea minoritilor naionale pentru lupta mpotriva etniei majoritare ca ncazul fondrii unor republici autonome n

Tatarstan sau Bachiria. n zonele n care nu existau minoriti naionale s-a folosit formarea unor entiti statale artificiale, bazate doar pe amplasarea geografic, precum Republica din Chita sau Turkestanul. nfrngerea Armatei Roii n campania din Polonia a dus la amnarea oricror planuri pentru declanarea revoluiei mondiale. n paralel, creterea puterii lui I. V. Stalin a dus apariia unei noi orientri politice, i anume a socialismului ntr-o singur ar. Lenin a considerat mai potrivit crearea unor republici naionale i a sprijinit noua politic de indigenizare. Lenin a suferit primul atac cerebral n primvara anului 1922, iar Stalin, pe atunci doar comisar al naionalitilor, a fost promovat ca Secretar General. Stalin a afirmat c, odat cu ncheierea Rzboiului Civil, comunismul de rzboi fiind ncheiat de Noua Politic Economic are nevoie de o ar a crei structur de jure sa corespund cu cea de facto. Din acest motiv era nevoie de o reorganizarea a statului bolevic ntr-o singur entitate, care s elimine guvernele separate sovietice i s restaureze supremaia Moscovei. Aceast orientare intra n conflict direct cu sprijinitorii politicii de indigenizare i cu organele republicane de conducere. Printre oponenii cei mai cunoscui ai acestei politici au fost Cristian Racovski n Ucrania i Filipp Makharadze i Polikarp Mdivani n Georgia (vedei i Afacerea georgian). Tratatul unional poate fi considerat ca un compromis ntre diferitele grupuri din tabra bolevicilor, care satisfcea aspiraiile popoarelor mai mici (precum ucrainenii i georgienii) i asigura cadrul pentru posibile expansiuni viitoare. Astfel Belarusul, dei era cea mai mic republic, a adopta ca limbi oficiale i poloneza i idi n ncercarea de subminare a autoritii vecinei sale, Republica Polonez, prin folosirea minoritilor belaruse i evreieti pe post de coloana a cincea. n acelai timp, tratatul a creat un guvern federal centralizat, n care cele mai importante funcii urmau s treac n mninile Moscovei. 7) Conferinta de la Montreux (1936) a reprezentat un instrument diplomatic important n evoluia dreptului internaional. Acordul statelor s-a bazat pe un real spirit de armonizare a intereselor politice i economice ntr-un cadru conciliant.La 10 aprilie 1936 guvernul Turciei a trimis o not oficial semnatarilor Conveniei de la Lausanne, invitndu statele s participe la negocieri pentru o nou reglementare a statutului strmtorilor, n condiiile garantrii securitii i inviolabilitii teritoriului statului turc i pentru dezvoltarea constant a navigaiei comerciale ntre Marea Mediteran i Marea Neagr. In urma conferintei, Turcia a obtinut dreptul de a militariza zona strmtorilor (BOSFOR, DARDANELE) n situaie de conflict armat. 8) Liga Natiunilor organizatie internationala al carui unic scop era cel de a mentine pacea in lume si de a rezolva disputele internationale atunci cand ele aveau sa se intample. 9) Comisia de la Geneva- in cadrul conferinte au participat 61 de state, toate militand pentru dezarmare (politica dezarmarii); toate proiectele au fost respinse. 10) Pactul Briand-Kellog condamna recurgerea la razboi pentru reglementarea diferendelor internationale si a cerut renuntarea la razboi ca instrument de politica internationala si in relatiile mutuale. Aderarea majoritatii statelor la acest pact sa facut cu rezerva pastrarii dreptului la legitima aparare. 11) Conferinta de la Geneva - a reprezentat un efort al membrilor Ligii Natiunilor alaturi de Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietica pentru a actualiza ideologia dezarmarii. A avut loc in orasul elvetian Geneva, aparent intre 1932 si 1934, dar mai corect pana in luna mai a anului 1937. Discutiile au esuat in octombrie 1933, cand Hitler a retras Germania din cadrul Conferintei, dar si din Liga Natiunilor. 12) Planul Barbarossa - Operaiunea Barbarossa (n german Unternehmen Barbarossa) a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operaia militar de invadare a Uniunii Sovietice n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, aciune nceput la 22 iunie 1941. Scopul iniial al operaiunii a fost cucerirea Rusiei Europene i a Ucrainei pn la Arhanghelsk n nord i Astrahan n sud.

Bibliografie: Jean-Baptiste Duroselle Istoria relatiilor internationale 1919-1947 , vol. I, Ed. Stiintelor Sociale si Politice Bogdan Antoniu si Alin Matei Politica si societate in secolul XX http://www.scribd.com/doc/85119209/52505236-POLITICA-EXTERNA-A-URSS-19171991 Laurentiu Constantiniu Glacisul strategic in politica Uniunii Sovietice: plan si realizare (1919-1949)

http://optdolari.blogspot.ro/2011/02/politica-externa-urss-in-perioada.html

https://sites.google.com/site/supergabonesistorialumii/secolul-xx/2-perioada-interbelica