e.

lovinescu

Ion -Rezolvnd "o problema" si curmnd "o controversa", romanul "Ion" afirma dreptul la reprezentarea artistica a unei categorii sociale preponderente cum e taranimea; - reflectarea tine, ntre altele, de metoda, "Ion" marcnd "o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea poporanista si fata de eticismul ardelean, consituind o data istorica... n procesul de obiectivare a literaturii noastre epice". (Istoria literaturii romne contemporane, Ed. Minerva, Buc, 1973, pag.256-257); - formula "lui Ion este a marilor constructii epice"; - se fac asocieri ntre Balzac, Tolstoi si L.Rebreanu privind "formula ciclica a zugravirii unui vast panou curgator de fapte nvalmasite, ce se perinda aproape fara nceput si fara sfrsit.. nu printr-o selectiune a elementelor simple, caracteristice, ci printr-o ngramadire de imponderabile"; metoda este apreciata de catre Lovinescu fiind "fara stralucire artistica, fara stil... dar care ne da impresia vietii n toate dimensiunile ei... curgatoare si naturala; formula realizata rar n toate literaturile si pentru prima data la noi n romanul Ion" (Idem, pag.257); Obiectul de studiu n romanul Ion "este viata sociala a Ardealului care, desi nchisa n celula unui sat, este zugravita n ntreaga ei stratificatie, de la simplul vagabond pna la candidatul de deputat si la mediul administratiei unguresti, cu o fauna bogata n exemplare variate"; - se releva faptul ca, desi materialul operei e "aparent haotic", totul se organizeaza "n jurul unei figuri centrale, al unui erou frust si voluntar, al lui Ion"; - afinitati ale lui L.Rebreanu cu lumea "taranilor lui Balzac din Les paysans si a lui Zola din La terre", privind trasaturile lui Ion, care "este expresia instinctului de stapnire a pamntului, n slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica strnsa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa: nimic nu-i rezista; n fata ogorului aurit de spice, e cuprins de betia unei nalte emotii si vrea sa-l aiba cu orice pret,". - Ana, la rndul ei, n "epica lupta pentru pamnt" este "o tragica victima"; -Se fac apropieri ntre Ion si Julien Sorel, personajul stendhalian, ambilor fiindu-le comuna ascensiunea brusca, slujindu-se de femeie "ca de o treapta necesara... ca de un obiect de schimb n vederea stapnirii bunurilor pamntesti". - Sublinierea virtutilor artei clasice, sub pana lui L.Rebreanu, n prezentarea psihologiei lui Ion, prin simplificare, "reducndu-l la instinctul principal", autorul centrndu-si eroul pe o dominanta de caracter, o singura "mare pasiune"; - Alte asemanari se fac ntre personajul lui Rebreanu si cele nsufletite de Moliere si Balzac si se reliefeaza profilul moral particular al lui Ion, personaj cu suflet "unitar, simplu, frust si masiv, el pare crescut din pamntul iubit cu ferocitate"; Ion e un personaj simbolic "si poate mai mare ca natura", realizat astfel gratie impasibilitatii scriitorului, a respectarii cu rigurozitate a legilor obiectivitatii; - Mnuind un limbaj critic limpede, concis, Lovinescu eticheteaza specificul fiecarui personaj sau grup de personaje, asa cum se desprinde din secventa urmatoare: "nvatatorul Herdelea... se zbate n attea nevoi, suflet bun, dar slab, oportunist din saracie, cu o casa de copii, cu fete gospodine si romantioase si cu tnarul Titu, poetul pierde-vara, sentimental si entuziast, sfrsind prin a se capatui n regat...; aprigul popa Belciug... teologul Pintea, pitoresc n prozaica lui onestitate... jovialul avocat Grofsoru...biata Ana... aprigul Vasile Baciu, Florica...voluptuoasa Roza Lang si betivul ei sot... lumea de "domnisoare", "inteligenta" din Amaradia... studenti nationalisti... avocati, notari, inspectori scolari evreo-maghiari, oameni n exemplare felurite ce se desprind n indiferenta obiectiva a scriitorului; - Reliefarea virtutilor constructive ale epicului masiv, L.Rebreanu fiind vazut de Lovinescu drept "un adunator de materialuri pentru piramide faraonice", a caror naltare se supune total "obiectivitatii fundamentale". Concluzii E.Lovinescu sustine ca se afla n fata unei adevarate minuni a literaturii romne, ca "aparitia lui Ion... este o data n istoria literaturii romne contemporane... ca prima mare creatie obiectiva"; Spirit polemic, Lovinescu ia atitudine fata de "esteti", "adica cioplitorii cuvntului izolat", ca T.Arghezi, care, "lund ca motiv stilul cenusiu, sters... plat al scriitorului", comit o evidenta

"confuzie de valori". Dupa ce citeaza pozitia lui Arghezi, polemistul afirma "incompatibilitatea dintre spiritul liric si spiritul epic" si l proclama pe L.Rebreanu ca arhitectul "celor mai mari constructii epice din literatura noastra", tocmai cu ajutorul "platitudinii" stilistice si aglomerarii de "materialuri" pe care i le reproseaza autorul "Cuvintelor potrivite"; In ansamblu, activitatea de critic literar a lui E.Lovinescu este de o importanta covrsitoare. In vederea realizarii acestei "Istorii...", e lesne de nteles documentarea bogata ntreprinsa de autor, urmata de selectare, ierarhizare si interpretare cu ajutorul unui aparat critic mnuit cu competenta si suplete. Criticul a observat, a analizat obiectul cercetarii sale, facnd judecati de valoare durabile n timp.

SURSA DE INSPIRATIE Ion: -este lumea de zi cu zi pe care autorul o recreeaza respectand principiul verosimilitatii Daca in scrisul meu, in creatiile mele e vreo calitate, e aceea a vietii traite Liviu RebreanuMarturisiri -tot in Marturisiri vorbind despre geneza romanului Ion, autorul aminteste cateva episoade din viata personala care au influentat subiectul operei: scena vazuta de scriitor pe hotarul satului Prislop in care un taran saruta pamantul; relatarea surorii sale despre taranul vaduv care isi bate fata, pe Rodovica, insarcinata cu pleava satului....un prapadit de flacau care nu iubea pamantul si nici nu stia sa-l munceasca cum se cuvine ; discutia cu un tanar din vecini, voinic, harnic, dar foarte sarac numit Ion Pop al Glanetasului, nemultumit ca nu are pamant. De altfel, vorbind despre primul capitol al romanului, Rebreanu afirma ca suntamintiri din copilaria mea.