Anda di halaman 1dari 13

VIOLENA I SOCIETATEA

Introducere

Evoluia societilor contemporane evideniaz faptul c dei sau intensificat msurile i interveniile instituiilor specializate de control social mpotriva faptelor de delicven i criminalitate, n multe ri se constat o recrudescen i o multiplicare a delictelor comise cu violen i agresivitate precum i a celor din domeniul economic i financiar-bancar, fraud, antaj, mit i corupie. Reprezentnd o problem social a crei modalitate de manifestare i soluionare intereseaz att factorii de control social (poliie, justiie, administraie) ct i opinia public. Asemenea de delicte i crime comise prin violen i corupie tind s devin deosebit de intense i periculoase pentru stabilitatea i securitatea instituiilor, grupurilor i indivizilor; fiind asociat de multe ori cu cele de crim organizat, terorism i violen instituionalizat, specifice, subculturilor violenei i crimei profesionalizate. Dei cauzele recrudescenei violenei i crimei organizate sunt dificil de identificat i explicat datorit existenei unor diferene sensibile n ceea ce privete amploarea i intensitatea lor de la o ar la alta; majoritatea specialitilor i cercettorilor consider c sursele acestor fenomene rezid n perpetuarea unor structuri politice, economice i normative deficitare, n meninerea i accentuarea

discrepanelor

sociale

economice

dintre

indivizi,

grupuri

comuniti i intensificarea conflictelor i tensiunilor sociale i etnice. Dificultile ntmpinate n definirea actelor i crimelor comise prin violen sunt determinate att de varietatea formelor de violen i crim violent ntlnite n diverse societi ct i de diferenele n ceea ce privete sancionarea i pedepsirea acestora, mai ales c, de multe ori, violena acoper o gam larg de comportamente individuale i sociale ce in de propria lor etiologie. Totodat, aprecierea i definirea violenei se face n funcie de anumite criterii istorice, culturale i normative, de ordinea social existent la un moment dat ntr-o anumit societate, de anumite interese politice i sociale, dar i n funcie de anumite criterii i contexte subiective i accidentale, care sunt ns relative spaial i temporal (att de la o societatea la alta ct i de la o perioad la alta). Violena nu constituie totui, un fenomen nou, apariia i evoluia ei fiind strns legat de evoluia indivizilor, grupurilor, organizaiilor i societilor umane. Pentru acest motiv unii cercettori i specialiti consider c violena reprezint o permanen uman, fiind intens legat de esena uman i de funcionarea societii. Ea este amplificat n prezent de acte de terorism i crim organizat, comise cu scopul de a inspira fric, spaim i groaz n rndul opiniei publice, dar i o serie de delicte i crime, ce violeaz drepturile i libertile individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alturi de violena primitiv, ocazional, pasional sau utilitar se constat amplificarea i proliferarea violenei raionale, specific crimei organizate i organizaiilor criminale profesioniste. Asistm la o aa numit internaionalizare a violenei i crimei organizate la nivelul diferitelor societi, state i naiuni prin apariia i proliferarea unor noi tipuri de delicte i crime, ce transgreseaz i interpenetreaz noi forme de prevenire, combatere i

neutralizare a violenei i crimei organizate la nivel naional i internaional. Dezvluirea cauzelor fenomenului infracional nu poate fi realizat dect printr-o cercetare care s exploateze toate laturile acestui fenomen. Sunt necesare n acest sens investigaii cu caracter sociologic, psihologic, juridic, psihiatric, biologic i antropologic. Afirmarea caracterului complex biopsihosociolegal al criminalitii i nlturarea, prin acest concept, a susinerilor biologizante, psiho-sociologizante, corespunde realitii obiective i reprezint una din premisele majore necesare cercetrilor criminologice fundamentale n scopuri profilactice.

Violena i agresivitatea n societatea uman

Una dintre marile probleme ale umanitii a constituit-o problema violenei i agresivitii umane,a acelor tipuri de personaliti pentru care agresivitatea i violena le apar ca cele mai corespunztoare pentru existena i supraveuirea social. n epoca marximului din Romnia,ideologii partidului din psihiatrie negau existena sociopatiilor i mai ales n societatea socialist (care nu putea s aib dect un rol sanogen,n ciuda tarelor i a totalitarismului care agresa personalitatea uman.n acest fel s-a constatat c fenomenele violenei i agresivitii i chiar a criminalogiei pot s coincid parial i cu domeniul psihiatriei sociale. Furia i agresivitatea. n ultimii 30 de ani,aproape c nu a trecut un an fr a se consacra acestui subiect,cel puin un congres,la care au participat profesioniti foarte diferii (psihologi,sociologi,psihiatri,geneticieni,neurochimiti etc). Dac la animal comportamentul agresiv apare ca motivat (sexual,legat de instinctul de aprare sau alimentar),la om apare adesea fr asemenea motivaii (bande de tineri care agreseaz trectorii,luarea de ostatici etc).Numeroi autori vorbesc,n sens social de agresivitate,n sensul unor ambiii comportamentale competitive.Von Bertalanffy (1958) descrie omul ca pe o fiin cu instincte srac desvoltate,consecina fiind apariia unei fiine periculoase pentru el nsi i mediu.Acest lucru,subliniaz Bastians (1972),se bazeaz pe faptul c omul nu are totdeauna capacitatea de a conduce i controla

universul simbiolic care face comunicarea posibil.ntrebarea dac natura uman este bun sau rea a fost pus de mult vreme.Hobbes spunea c "home homini lupus",n timp ce Locke arat c n natur oamenii triesc mpreun,fr lideri,n raport cu dreptatea i legile naturale,ca o comunitate a virtuoilor anarhiti,aceast lege natural fiind,spune Locke "de origine divin".Dar subliniaz Hiwert (1969) criminalul,ca i bolnavul mintal particip la aceiai mitologie a omului alienat.Contrar numeroaselor preri,n acest domeniu,Durkheim (1885) nu vede caracterul patologic al crimei,pentru el crima fiind un fapt social normal,deoarece fenomenul nu apare doar n unele societi sau la unele specii,ci n toate societile,din toate timpurile.Din acest motiv,delictul,crima apar legate de condiiile vieii colective,de toate vrstele,ceea ce face din violen o adevrat maladie social.Mai mult,chiar,Durkheim subliniaz c aceasta este un "fapt social normal",deoarece ar fi util i necesar,legat de condiiile fundamentale ale vieii sociale i util cci aceste condiii care o genereaz sunt ele nsi indispensabile evoluiei normale a moralei i a dreptului.Din acest motiv,rufctorul nu mai apare ca un antisocial radical,ca o specie parazit,un corp strin,inasimilabil n snul societii,ci ca un agent regulator al vieii sociale.Transformnd crima ntr-un fapt oarecare,nu nseamn s nu o urm,deoarece nici durerea nu este dezirabil (Durkheim).Dei individul i societatea ursc violena i crima-acesta fiind aspectul normal al problemei-ea ar juca totui un rol util n societate. Totui trebuie subliniat c Durkheim scria acestea n 1895,n anumite condiii specifice i c,a denatura aceast viziune,n sensul c el ar face apologia crimei nu este real,deoarece autorul avea nevoie de aceast exagerare pentru a se opune,la acea epoc,unor concepii statice sau religioase ale timpului su i pentru a implica fenomenul violenei n cadrul unui complex studiu sociologic,n care nsi autorul a fost printre pioneri.Realitatea ste c fiina uman se afl angajat continuu n gsirea de soluii n ceea ce privete agresivitatea i crima,aceasta fiind poate mult mai actual dect n secolul trecut. Imaturitatea afectiv a tinerilor va face ca la acetia furia i agresivitatea s apar n condiii mult mai uoare,fiind implicai mai ales factorii familiali (prini cruzi,criticism exagerat,favorizarea unui frate etc).Exist,subliniaz Jersild i colab. (1978) o serie de condiii care cresc susceptibilitatea adolescenilor i mresc frecvena i intensitatea comportamentelor agresive,a furiei i a urei.Aceste fenomene ar fi:foamea i oboseala fizic i psihic,ironizarea permanent,lezarea constant a mndriei i autostimei.Eecul este o adevrat traum psihic,el produce adesea sentimentul de ruine din care mai ales tinerii caut s ias prin violen.

Etiologia violentei

Etiologia violentei este multifactorial, influentele socio-economice si de dezvoltare psiho-emotional si educational fiind precumpnitoare fat de factorii biologici. Dintre factorii socio-economici citm discriminarea, alienarea social, inechitatea social generatoare de frustrri care i fac pe cei ce se simt dezavantajati s devin ostili, si apoi, n situatii date violenti, srcia si imposibilitatea de a dobndi nivelul material minimal, sciziunea marital, somajul. Evident c toate conditiile economice si sociale enuntate se rsfrng n conditiile de crestere si educare a copiilor. Dintre acestea cele mai implicate n aparitia violentei sunt abuzul fizic al copilului, violenta intrafamilial, prezenta tulburrilor psihice majore n familie, abuzul de substante psiho-active. O cauz general care pericliteaz adolescentii este televiziunea, care promoveaz programe impregnate de comportamente si situatii violente, programe muzicale care stimuleaz prin imitatie antisocialitatea si violenta. Dintre factorii biologici dovediti se retin nivelul sczut al hormonului stimulator al glandei corticosuprarenale, al serotoninei si nivelul crescut al testosteronului liber n lichidul cefalorahidian, care pot fi asociati separat sau laolalt cu manifestri episodice de violent. Studiile care au ncercat s lmureasc relatia dintre delictualitatea criminal si factorul genetic, au artat n principal un posibil rol al anomaliilor cromozomilor sexuali. Este cunoscut opinia unor cercettori avizati din anii 70, c prezenta unui cromozom sexual suplimentar, fie X fie Y, ar asocia o deficient n functionarea sistemului nervos central, care ar determina risc crescut pentru un comportament deviant, dac nu criminal (Skodol, 1998, p. 105). Chiar dac studii repetate din anii 80 confirm asocierea statistic semnificativ ntre cariotipul de tip XYY sau XXY si criminalitate, Schiavi (1984) citat de Skodol (1998) consider c subiectii (este vorba de brbati) cu un astfel de cariotip sunt suficient de rari n populatia criminal pentru a deveni o caracteristic definitorie a acestei populatii, iar agresivitatea lor este doar minimal crescut atunci cnd sunt comparati cu subiecti similari (randomizati) din populatia general. Oricum, aceleasi studii nu au reusit s explice care este mecanismul asocierii acestor dou cariotipuri cu agresivitatea criminal. O posibil explicatie ar decurge doar din constatarea lui Hunter (1977) conform creia brbatii cu cariotipul XYY ar avea o inteligent sczut si un slab control emotional, caracteristici psihologice care cresc, n mod cert, riscul pentru comportamentul criminal. Ct priveste entittile (bolile/tulburrile) psihiatrice cel mai frecvent asociate cu violent, acestea trebuie considerate ca diagnostice de risc si nu obligatorii generatoare de violent. Asa cum spune Geberth (1997), nu toti cei diagnosticati cu tulburare antisocial de personalitate comit crime (delicte), si nu toti criminalii sufer de tulburare antisocial de personalitate. Cea mai frecvent ntlnit tulburare psihic n populatia de delincventi referiti expertizei psihiatrice judiciare, sunt cei cu tulburare antisocial de personalitate. Alte tulburri de personalitate care se pot nsoti episodic de acte violente sunt: tulburarea exploziv intermitent, tulburarea de tip borderline, tulburarea de comportament. Afectiuni psihiatrice psihotice ntlnite n practica judiciar sau care predispun la acte violente fr consecinte medico-legale, sunt schizofrenia, episoadele maniacale. Alcoolismul nsoteste sau constituie cauza primar a 50-75% din delictele prezentate expertizei psihiatrice judiciare, actionnd prin efectul de dezinhibare si exteriorizare a comportamentului violent cruia i augmenteaz caracterul vtmtor. Greenland (1980) a studiat tipologia faptelor antisociale corelate cu diagnosticul pe 91 de pacienti din

spitalul psihiatric de mare securitate al statului Ontario. Au fost studiati 69 brbati, 22 femei, care au comis printre altele 70 homicide asupra a 50 de brbati si 20 de femei. Jumtate din pacienti aveau istoric de tratamente psihiatrice anterioare, tot jumtate mai avuseser internri obligatorii pentru fapte comise, iar o treime fuseser fapte violente. Lotul a fost comparat cu un alt lot randomizat format din detinuti din penitenciare. Autorul descrie o tipologie a faptei pe care o vom reda mai jos, nu nainte de a reproduce constatrile sale de ordin general: femeile au comis tentative/homicide aproape exclusiv asupra membrilor familiei (copiii si sotii au fost aproape totdeauna victimele), aproape o jumtate din femei aveau antecedente de depresie pentru care primiser tratament, 47% din brbati au comis homicidul asupra unor strini. Autorul trage concluzia c fenomenologic, homicidul comis de femei este diferit de cel comis de brbati. Tipologia violentei psihopatologice observat de autor const pe scurt n urmtoarele: 1) Tipul antisocial cronic (35% din lotul de pacienti psihici, n comparatie cu 60% din lotul detinutilor de penitenciar). Sunt brbati habitual agresivi, alcoolismul nsotind totdeauna violenta lor care sugereaz o dezadaptare cronic. 2) Tipul episodic psihotic (50% vs. 36%, respectiv). Violenta este n mod obisnuit asociat cu un episod acut psihotic (delirant si/sau cu pierderea contactului cu realitatea). Fapta este precedat frecvent de o acumulare de conflicte si tensiuni emotionale insuportabile care se descarc odat cu aceasta. 3) Violenta episodic/situational (6% vs. 4%, respectiv). Apare n psihoza bipolar de tip I, sindroame organice cerebrale, alcoolism episodic si n context situational. 4) Suicidul extins (21% vs. 0, respectiv). n acest grup au fost 1 brbat si 20 de femei care au comis homicidul din motive altruiste (asa-numitul suicid altruist). Aproape toate fuseser tratate anterior pentru depresie si s-au putut descrie retrospectiv evenimente prodromale cu semnificatie de solicitare a ajutorului, a unei interventii din partea medicilor, asistentilor sociali etc. Au existat de asemenea semnale (amenintri directe sau voalate la adresa viitoarelor victime, comportamente anormale care au devenit ulterior faptei semnificative) care ar fi putut preveni fapta, ar fi pus viitoarea victim n situatii sigure, de evitare. Un studiu nepublicat, citat de autor (Greenland, Rosenblat, 1975), pe criminali care s-au sinucis dup fapt, arat ca cel putin 19% din acestia aveau mai multe tentative de suicid anterioare

Tipuri de violenta: n general, cercetrile identific mai multe tipuri de violen: (a) violena fizic (este nucleul dur al violenei n care sunt incluse: omorurile, tentativele de omor, violurile, loviturile voluntare grave, furturile, tlhrii); violena economic (se refer la distrugeri i degradri de bunuri); violena moral sau simbolic (determinat de modurile de exercitare a autoritii, de dominaie). Diversele tipologii ale violenei aduc n discuie faptul c exist grade diferite de violen. Nu putem pune pe acelai plan o crim, un viol, o tlhrie cu o violen verbal. Violenele delimitate de codul penal constituie doar un nivel al

violenei. La un al nivel se situeaz ceea ce francezii au numit les incivilits, n care sunt incluse o serie de fapte care aduc atingere persoanei i care in de nclcarea bunelor maniere i a modului de via n societate (cuvinte jignitoare, umiliri, ceretoria etc.).

Violenta in familie
Potrivit legii 217/25 mai 2003, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala, savarsita cu intentie de un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica sexuala sau un prejidiciu material. Aceasta lege contribuie in mod semnificativ la evolutia legislatiei romanesti in ce priveste protectia drepturilor omului, tinand cont de frecventa cazurilor de violenta in familie si consecintele fizice si psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Din ultimul Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii, rezulta ca anual, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata in urma unor acte de violenta (procentual inseamna ca 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) si multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen. Violenta casnica a crescut alarmant in contextul unei societati generatoare de nemultumiri si frustrari, ce ofera premisele unui comportament violent in familie. Femeile sunt, in mod evident, parte vulnerabila din cadrul familiei, un fapt bine demonstrat de mass-media si de statisticile existente. Violenta domestica asupra femeilor reprezinta o amenintare permanenta, insotita sau nu de o ranire fizica sau psihica in cadrul relatiei cu partenerul, indiferent daca sunt sau nu casatoriti legal sau daca exista raporturi de familie intre ei, daca au aceelasi domiciliu. Conform legii, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material si, in acelasi timp, impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplul motiv ca unele fapte nu sunt raportate politiei sau spitalelor. In aceste familii este evidenta izolarea sociala a sotiei de catre sotul violent, care nu doreste ca sotia lui sa aiba relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si eventual sa poata primi un sprijin. Conform legii, aceste cazuri de violenta in familie trebuie supuse medierii la cererea partilor, mediere realizata de catre persoane specializate, prin consiliul de familie format din rude sau de catre mediatori autorizati. Acesta mediere insa nu opreste

desfasurarea procesului penal sau aplicarea de sanctiuni pentru cei care au savarsit abuzuri. De asemenea, legea prevede si infiintarea de Centre pentru adapostirea victimelor violentei in familie, care sunt unitati de asistenta sociala ce asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa fuga de acasa. In acelasi timp, este interzis accesul in incinta adapostului a agresorului, acesta izolare a victimelor se face cu consimtamantul acestora. Adaposturile publice sau private asigura gratuit atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia: protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea vor avea drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor probleme de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala. La primirea in adapost, victima este ajutata din punct de vedere legal sa-si protejeze bunurile ramase la agresor. Acest ajutor este gratuit, la fel ca si ingrijirea medicala si psihiatrica, oferita victimei pentru a o ajuta sa treaca peste socul si trauma unei astfel de violente. Insa, in acelasi timp cu adapostirea si protejarea victimei, se poate incepe urmarirea penala si judecarea in instanta, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice care dovedesc ca un membru al familiei a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru. Din studiul situatiei violentei in familie, majoritatea infractiunilor savarsite intre membrii familiei le constituie cele de omor, tentativa de omor, loviri cauzatoare de moarte, pruncucidere, vatamare corporala grava, vatamare corporala, viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuala, coruptie sexuala, incest, talharie, abandon de familie - art. 305 Cod penal (numai litera "a" - parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, prin expunerea la suferinte fizice sau morale care se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda), rele tratamente aplicate minorului si punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji. Astfel infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, prin care acesta este pus in primejdie grava de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani. Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani iar vatamarea corporala se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Important este ca toate persoanele care ajung victime ale violentei in familie sa-si cunoasca drepturile si sa apeleze cu incredere la institutiile si persoanele care le pot ajuta (Politie, centre de adapost, avocat, medic, psiholog, familie, prieteni etc.), fara teama si fara a-si ascunde suferinta, de care, in multe cazuri, se considera tot ele vinovate. Lucrarile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape de noi, cele ale lui Charles Tilly sau Julien Freund, ne permit sa mergem mai departe si ne atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte privind violenta : extinderea fenomenului si relativitatea sa, modalitatile de abordare si evolutia sa, uzajul si finalitatile sale, caracteristicile fenomenului si factorii sai explicativi, politicile duse pentru medierea si prevenirea fenomenului si eficacitatea lor. De exemplu, E.Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in supunerea prin violenta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna).

Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea claselor si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre altele (violenta externa).Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei pozitiv in imprejurarile revolutionare,cand ea devine necesara datorita impotrivirii armate a fortelor reactionare, dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in actiune violenta, cat si mijloacele prin care se realizeaza (armatele, tehnica militara) sunt determinate in ultima analiza de conditiile economice. Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut,ulterior generalizarii, in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, a interesului privind prevenirea maltratarii copilului.Ete interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta, abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. Principala functie a familiei si a parintelui izolat protejarea copiilor- este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent e : in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii.."Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut. In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. Acest corp de judecati morale vor fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, inculcate copiilor. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit nasterea psihica a copilului, sunt actul de identitate al individului in lume, in societate. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa regleze relatiile intre membrii familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei. Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs

anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiile dintre membrii familiei reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample, mai variate si mai frecvente. O nevinovata remarca de genul nu-mi place cum ti-ai aranjat parul sau nu-mi place cum te-ai imbracat va atrage dupa sine, in timp, consecinte tot mai dramatice. Aceste remarce pot fi apreciate de cel /cea caruia ii sunt adresate ca o manifestare a interesului sau, altfel spus, a iubirii. In realitate, apare aici deja o arogare a dreptului de a impune celuilalt limitele existentei si ale manifestarilor, dupa bunul plac al celui care se simte in pozitia dominanta. Cel supus nu are dreptul la o existenta proprie, la nevoi proprii. Existenta si nevoile lui se vor forma conform principiilor si ingradirilor impuse, adeseori arbitrat, de catre cel care domina. In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala. In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respectare exista un aparat bine articulat si detinand depline puteri puse in slujba protejarii cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la obligativitatea fiecarui cetatean de respectare a lor. Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare normala, implinita. De la Declaratia de Independenta a Statelor Unite, ce stipuleaza dreptul la fericire al fiecarui individ, si pana la legile care se regasesc la nivelul fiecarui stat si care protejeaza bunurile private ale individului, toate aceste reglementari alcatuind corpul drepturilor omului, la nivel national sau international, transforma in lege nevoile fiecaruia si, in acelasi timp, pun limite modalitatilor de implinire a lor astfel incat nici un individ sa nu sufere. In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti, implicati social, ea are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai constituie o problema indivizi care sa poata functiona fericiti. Dar satisfactia unui individ nu este permisa daca realizarea ei se face in detrimentul celorlalti, caci egalitatea indivizilor, in drepturi si obligatii e o lege de baza in orice stat democratic. Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt : 1Accesul permanent al agresorului la victima. In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de adapostire si tocmai de aceea agresorul are contro total asupra victimei sau victimelor.Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a victimelor. 2Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp. 3Angrenarea intregului sistem al familiei. Toti membrii familiei violente devin victime -directe si indirecte- ale agresorului. 1In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati. Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei. Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul social din afara

familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari de integritate sociala. Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie. 2Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice. Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt : amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii. De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile amuzante ce se fac auzite adeseori in randul gardienilor absenti : sta pentru ca ii place, daca nu i-ar placea ar pleca sau nu ma amestec, pentru ca daca o fac, ea va fi cea care ma va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor sunt inacceptabile. 3Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie. Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor, de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile. 4Ne- interventionismul. Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu. Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin :agresor, victima si gardianul absent . 5Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta domestica. 6Violenta domestica are un registru larg de manifestari :psihice, fizice, sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor. Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice. Principala functie in familie, aceea de a creste tinerele generatii, facandu-le capabile de o viata autonoma si de a-si asuma responsabilitatea cresterii generatiei urmatoare, este profund alterata de violenta. Brazelton si Greenspan (2001), identifica nevoile copilului pentru o dezvoltare normala ca fiind: 1.Nevoia de a avea relatii emotionale calde, apropiate, stabile ; 2.Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranta si o viata regulata ; 3.Nevoia de a avea experiente adaptate nivelului de dezvoltare a copilului ; 4.Nevoia de a avea limite, de viata cotidiana structurata si de responsabilitati adecvate nivelului de dezvoltare ; 5.Nevoia de experiente adecvate diferentelor individuale ale copilului, intereselor lui

particulare ; 6.Nevoia de a trai intr-o comunitate stabila, de a beneficia de sprijinul si cultura acesteia ; 7.Nevoia de a avea un viitor protejat. Parintii violenti vor expune copiii la riscuri fizice, fie prin tintirea lor in timpul incidentelor de violenta, fie prin neglijarea lor. In familiile violente stabilitatea si reguleritatea vietii e intrerupta de evenimente violente si nu exista o preocupare speciala pentru a procura copilului experientele de care are nevoie, in acord cu varsta si particularitatile ei. Responsabilitatile acordate copiilor depasesc de regula capacitatile lor, devenind abuzuri. Intrebata asupra dorintei ei de a avea copii atunci cand va fi mare, o fetita provenind dintr-un cuplu violent,raspunde : da, vreau sa am copii pentru ca vreau sa ma ingrijeasca si pe mine cineva, ca am obosit tot avand grija de parintii mei . Regula existentei familiilor violente este marginalizarea lor in comunitate. Ca o consecinta a acestei marginalizari, din randurile familiilor violente provin cei mai multi copii analfabeti sau cu abandon scolar. Cat despre viitor, unul din semnele distincte ale victimelor violentei domestice e absenta planurilor de viitor, asa cum capacitatea femeii victima de a-si construi un plan de viitor si de a-l urmari cu consecventa o consideram a fi semnul reabilitarii ei, dupa convietuirea cu un partener violent. Program OMS pentru prevenirea violentei Consecintele maladive ale violentei au determinat OMS sa lanseze, in 1996, un program de prevenire a violentei, in special amanifestarii de violenta in familie. Programul indica 4 nivele de risc si in acelasi timp, de interventii necesare in abordarea fenomenului : 1.Nivelul individual : Riscul de violenta e dat de experiente anterioare de abuz si respingere, precum si de boli si tulburari mintale. Este evident faptul ca ample programe de educatie comunitara pot fi de maxima utilitate la acest nivel. 2.Nivelul interpersonal : Riscul de violenta se leaga de consumul de alcool sau droguri, de controlul barbatului asupra bunurilor familiei, precum si de conflictele in cadrul familiei. Preventia inseamna cresterea coeziunii familiei, cultivarea bunelor relatii intre parinti si copii si incurajarea femeii spre a lua parte la controlul veniturilor casei. 3.Nivelul institutional : Este reprezentat de factorii cauzali pentru comportamentele violente : statutul socioeconomic scazut, somajul, etc. Preventia se poate materializa prin frecventarea scolilor si a programelor educative comunitare, dezvoltarea serviciilor si a facilitatilor pentru familii in vecinatate, etc. 4.Nivelul structural : Riscul de violenta este insotit de tolerarea culturala a violentei in rezolvarea

disputelor, promovarea unor roluri de gen rigide, cultivarea dominantei elementului masculin. Protectia o reprezinta stabilitatea politica, un control al pietei muncii, promovarea egalitatii de gen si a non violentei in societate. In final, concluzia la toate aceste afirmatii este ca violenta in familie se afla la originea celor mai dificile probleme sociale ale comunitatilor. Pare de necrezut faptul ca atentia publica si a specialistilor pentru aceasta maladie sociala dateaza de putin timp.Atata vreme cat violenta domestica e ignorata, lasata sa isi continue existenta secreta si devastatoare, nu putem vorbi de o reala politica sociala, tinzand spre o buna calitate a vietii individului si a familiei.

BIBLIOGRAFIE:

Violenta, Aspecte generale volum coord. de Gilles Ferreol si Adrian Neculau Dictionarul Enciclopedic Roman vol. IV, editura Politica, Bucuresti 1966 http://www.psihiatrie.org/artb/violenta-si-boala-ps-1.php?idr=86