Despre ecumenism

Am mai vorbit despre greseala amestecarii la rugaciune cu cei de alta confesiune. Dupa ce diavolul eresului a desprins un numar considerabil de credinciosi de la Biserica mama, ratacindu-i n tot felul de secte, celor care au mai ramas n dreapta credinta li se arunca o momeala de nerefuzat, dragostea. Toti sa fie una si dragoste n unitate! Sunt porunci evanghelice spun ei, ndemnandu-i pe ortodocsi sa-i accepte pe eretici asa cum sunt. Ortodocsii care nu sunt practicanti si se ndeletnicesc cu altceva, nu-si dau seama ca acceptandu-i pe eretici asa cum sunt, se fac partasi la toate ratacirile (hulele) lor. Din punct de vedere social putem avea orice relatii cu cei de alte credinte, dar acceptandu-le credinta, nu numai ca ne autodesfiintam credinta ortodoxa, dar le facem rau si lor, dandu-le de nteles prin acceptarea noastra, ca sunt bine n ratacirea si hulele n care traiesc. Mai sunt unii, care n inconstienta lor, spun ca ecumenismul nu a fost condamnat de niciun sinod ca fiind erezie, nsa nu este adevarat. Ea a fost condamnata nca de la Sfantul Sinod tinut de Sfintii Apostoli, iar daca sinoadele de astazi nu reiau hotararile Sfintelor Sinoade recunoscute de toata Biserica, atunci se ntelege de aici ca cei de astazi fac greseala pe care au facut-o si catolicii, aceea prin care se departeaza de Biserica adevarata, si implicit de adevarat. Sfintele Canoane, n ntregul lor, interzic nu doar coliturghisirile si rugaciunile n comun n biserici, ci si simplele rugaciuni n comun n spatii private. Pozitia severa a Bisericii vis-a-vis de eretici provine dintr-o adevarata iubire, dintr-un sincer interes pentru mantuirea lor si dintr-o grija pastorala ca nu cumva credinciosii sa fie atrasi ntr-o erezie. Cine iubeste, arata adevarul, nu-l lasa pe celalalt n minciuna. Altfel, iubirea, concordia si pacea cu el sunt prefacute si false. i sa nu uitam ce spunea Parintele Arsenie Boca despre ecumenism: Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni. Inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

*** Adunarile celor care alearga dupa alti dumnezei

Inmultitu-s-au slabiciunile celor care alearga dupa alti dumnezei. Nu voi lua parte la adunarile lor cu jertfe de sange, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele (cf. Psalmi 15,4). Astazi, se aude peste tot si toti oamenii au devenit stiutori spunand ca toti avem un singur Dumnezeu. Un singur Dumnezeu adevarat exista, nsa ce ne facem cu diavolul, care a pus stapanire peste lume si n chip nselator vrea ca lumea sa i se

nchine ca unui Dumnezeu? Tot el se va da drept hristos salvatorul lumii, cu alte cuvinte lupul paznic la oi. Mai mult, Psaltirea, care este inspirata de la Duhul Sfant, ne vorbeste de mai multi dumnezei, nu pentru ca ar fi mai multi, ci pentru ca sunt multi care se dau drept dumnezei, sau pentru ca sunt multi care si fac o altfel de imagine a lui Dumnezeu, diferita de Adevaratul Dumnezeu. Ce legatura are adevaratul Dumnezeu cu minciuna, care se gaseste din plin n nvatatura catolica, sau n nvatatura celorlalte confesiuni care hulesc Duhul Sfant, mpotrivindu-se adevarului nvederat? De cate conferinte au nevoie sa nteleaga ca un om nu poate fi infailibil, ca Hristos este capul bisericii (cf. Efeseni 4,15; 1,22), ca primatul papal sfideaza ntreaga nvatatura a lui Hristos, iar ceilalti protestanti de cate demersuri au nevoie sa nteleaga ca Maica Domnului nu a fost o femeie oarecare, ca icoanele si Sfanta Cruce nu sunt idoli, de necesitatea spovedaniei si a celorlalte taine bisericesti, de necesitatea unei continuitati apostolice, si de necesitatea pastrarii traditiei adevarate a Bisericii? Mai mult, ajungem sa ne amestecam cu ei, numind aceasta dragoste, dar ce fel de dragoste este aceasta, n afara adevarului? Rugaciunea mpreuna cu cei de alte confesiuni este o sfidare a ntregii traditii de 2000 de ani a Bisericii, o sfidare a Canoanelor Apostolice si a Sfintilor Parinti, o sfidare a Sfintei Scripturi care spune: De omul eretic, dupa ntaia si a doua mustrare departeaza-te (cf. Tit 3,10). Noi avem dragoste mai mare decat Sfintii Apostoli si toti Sfintii, care au blestemat asemenea ntruniri? Vai de capul nostru! Ajungem si noi ca sectarii sa ne credem mai presus decat sfintii. In alta parte, tot n Psalmii lui David, se spune ca: Dumnezeii neamurilor sunt idoli (sau draci n alte traduceri). Nu putem sa nu amintim si pe altii, care negand pe Dumnezeu, ncearca sa ne bage n cap despre marile descoperiri ale omului, si permanent se ncearca o alimentare a stirilor, cu asa-zise descoperiri ale originii vietii, cu alte civilizatii, si tot ce se mai poate, ca doar omul de rand de unde poate sa le verifice? Mai avem si alti dumnezei mai mici, mari idoli care nu dau slava lui Dumnezeu, ba mai si fac scene hulitoare la adresa Lui. Nici numele lor, spune finalul citatului, sa nu-l pomenim pe buzele noastre. Sa ne rugam pentru oameni ca sa cunoasca adevarul, nsa nu altfel decat ne-au nvatat Sfintii Parinti, caci altfel, nu numai ca nu o sa-i apropiem pe ei de biserica, dar chiar noi ne vom departa de adevar, ca unii care am lepadat nvatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti. (din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)