ALCHIMIE EMOTIONALA ALCHIMIE EMOTIONALA 1 Emotiile sunt parte din noi insine.

Desi de multe ori incercam sa le negam, sa l e suprimam sau macar sa le reducem, emotiile ( chiar si cele negative) sunt extr em de importante pentru supravietuire. Ele ne orienteaza si ne pregatesc corpul pentru a raspunde mediului inconjurator. Etichetarea acestor emotii ca fiind ,,n egative , ,,rele , ,,periculoase ne va determina insa, sa facem eforturi sa scapam d e ele. Cuprinsi de valul neplacut al sentimentului negativ, avem tendinta de a c auta modalitati cat mai rapide de a iesi la suprafata. Ca un om care nu stie sa inoate si se ineaca, avem tendinta de a ne zbate haotic pentru o gura de aer. In incercarea de a iesi la suprafata, vom incerca sa negam, sa evitam sau sa ascun dem sentimentul negativ. Incercarea de a scapa cu orice prt de aceste emotii nu v a face insa decat sa le intareasaca. In mod natural, emotiile negative sunt autolimitate. Ele isi indeplinesc rolul s i apoi se estompeaza , pe masura ce am inteles si actionat in concordanta cu ,,s faturile lor. Caci oricat ar fi de neplacute, ele exista cu un scop. Organismul u man le foloseste ca mijloc de ghidare al vietii noastre. Ca o hartie de turnesol care se coloreaza diferit, spectrul emotional va vira catre anumite nuante in f unctie de mediu . Ph-ul vietii noastre este reflectat de nuanta emotiilor pe car e le resimtim: un mediu bun, o actiune ,,hranitoare , ,,nutritiva , va determina em otii resimtite ca pozitive. Asa cum o planta se indreapta spre lumina, sau o cel ula se apropie de mediul nutritiv existenta acestui ,,tropism natural a fost de monstrata de experimentele lui Brad Lipton- si noi ne apropiem de ceea ce ne fa ce bine, si ne indepartam de ceea ce este nociv. Modalitatea prin care functione aza acest mecanism este fie prin informatiile pe care le avem ( ne aparam de s oarele puternic chiar daca nu simtim disconfort in momentul respectiv ) , fie p rin emotiile pe care le percepem. Acest al doilea mecanism functioneaza la nivel subconstient si, de multe ori, intra in contradictie cu nivelul mental. Caci ,, etichetarea emotiilor neplacute ca fiind ,,negative , ,,periculoase , ,,incontrolabi le ne va face sa actionam impotriva lor si nu urmandu-le sfatul Este o actiune care seamana cu medicina allopata: incercam sa scadem durerea, sa suprimam simptomul , desi acestea sunt semnale de alarma cu care ne-a dotat natura si care au rolul de a ne atrage atentia asupra unor lucruri care nu functioneaza bine, asupra un or pericole care ar trebui indepartate. Suprimarea sau ignorarea semnalului de a vertizare de la bordul masinii nu va repara insa carburatorul stricat ci dimpotr iva: ne va face sa ratam sansa de a ne opri si de a rezolva defectiuni care , ne rezolvate la timp, se vor amplifica ! In acelasi mod, reactia noastra la percepe rea sentimentelor negative, ar trebui sa fie cea de a incerca sa intelegem ca su ntem pe un drum gresit, ca ceva trebuie reajustat. Ar trebui sa facem eforturi d e a intelege semnalul de avertizare pe care ni-l da emotia, si de a actiona in consecinta. Modul impropiu de raportare la emotiile negative nu vine numai din faptul ca le percepem ca fiind neplacute. Ci si din felul in care am ,,invatat de la parintii sau mediul nostru ca trebuie sa le indepartam. De exemplu: copiii care au fost admonestati sau dezaprobati in momentul in care isi manifestau sentimentele nega tive, vor invata ca exista emotii care ,,sunt gresite si vor concluziona ca at unci cand le simt, ,,ceva este in neregula cu ei . Acesta este modelul de functi onare emotional al lui Natrium Muriatic, care va inhiba exprimarea emotionala si la varsta adulta, considerand ca prezenta acestor emotii in sine este confirmar ea faptului ca el este nemeritoriu. Sau al Staphysagriei , care va retine furia in sine -dar pe care o va elimina prin supape de tip ,,sado-masochist sau ,,wor king-out . Sau poate am crescut in familii in care modelul cultural impune blocare a emotionala; familii in care ,,barbatii nu plang sau in care exprimarea emotiona la este ,,semn de slabiciune

Si atunci cum ar trebui sa reactionam in fata senzatiei de disconfort pe care o resimtim uneori? ,,Daca furia ne va face sa ne pierdem mintile si sa facem lucr uri pe care le vom regreta ? Daca tristetea ne va cufunda in abisuri din care nu vom mai putea iesi? Exact ca in cazul corpului fizic uman, exista intr-adevar pericolul ( foarte mic ) ca febra ( care este de fapt un mecanism de aparare in fata unei invazii micro biene si care creste eficienta sistemului imunitar) sa depaseasca o anumita valo are si sa devina perciculoasa in sine. Dar acest lucru se intampla rarisim si nu mai daca agresivitatea agentului patogen este extrem de mare. In rest insa, in m area majoritate a sindroamelor febrile, febra nu trebuie combatuta, pentru ca vo m inactiva astfel principalul mecanism de aparare antimicrobiana. In cazul emot iilor negative, inhibarea/negarea acestora ne va impiedica sa rezolvam problema pe care ne-o semnaleaza. Desigur ca in cazuri acute, de furie puternica de exemp lu, putem avea nevoie de actiuni care sa ,,moduleze furia. Dar acest lucru nu ins eamna suprimarea ei ,ci exprimarea in forme ,,modulate de ratiune. ,,Antitermicul administrat in aceste cazuri nu are rolul de a ne impiedica sa simtim febra, ci de a controla modul in care ea afecteaza persoana in sine sau pe cei din jur. In incercarea de a ,,modula , de a ,,manageria emotiile negative, primul pas este intelegerea emotiei pe care o percepem. Obisnuiti de mici sa sublimam emotiile n egative, unora dintre noi le este greu sa defineasca exact ce fel de emotie simt . Putem avea impresia ca suntem plictisiti, cand- de fapt- ceea ce simtim este t ristete, sau nemultumire, sau ,,aplatizare emotionala De altfel, emotiile se trans forma, sublimeaza din una in alta, in functie de modul in care ne raportam la el e, in functie de modul in care le ,,etichetam , in functie de modul in care le int erpretam si vrem sa le manageriem. Exista o adevarata ,,alchimie emotionala , o transformare a emotiilor din una in alta, o cascada de reactii , de succesiuni emotionale- pe care le urmam conform unui pattern pe care l-am dezvoltat in decursul timpului. Faptul ca am reusit as tfel sa modificam o emotie pe care am considerat-o intolerabila, transformand-o in sfarsit intr-un sentiment mai usor de acceptat, ne-a validat acest mod defect uos de a ne raporta la emotii. In felul acesta ne-am indepartat insa de la ,,sfa tul pe care emotia originala il avea pentru noi. Percepand abia emotiile derivate , ne ratacim in hatisul transformarilor emotionale si nu mai intelegem de ce ne simtim asa, nu mai invatam nimic ,ne consideram ,,anormali sau ,,incontrolabili Un exemplu de interpretare negativa eronata a reactiilor corpului este faptul c a in trecut, copiii care mancau materii fecale sau tencuiala de pe pereti erau c onsiderati ca avand probleme psihice si tratati ca atare. In ziua de azi, odata cu dezvoltarea investigatiilor biochimice , s-a ajuns la concluzia ca aceste co mportamente bizare erau cat se poate de benefice si indreptatite: acesti copiii aveau carenta de oligoelemente in organism, iar indigestele meteriale pe care l e ingerau sunt bogate exact in aceste minerale ! Asa ca primul pas pe care ar trebui sa il facem in fata unui sentiment neplacut este sa intelegem ce anume simtim. Inteligenta emotionala, adica intelegerea mod ului in care simtim noi si cei din jur, nu este o calitate nativa. Ea se dezvolt a in copilarie, in cazul in care mediul in care am crescut ne-a validat emotiile , ne-a permis intelegerea si recunoasterea acestora. Este ,intr-un fel, ca si in vatarea cititului si scrisului. Trebuie sa recunoastem literele pentru a putea c iti cuvinte, propozitii, fraze sau opere literare. Caci spectrul emotional uman e ste, intr-adevar, o opera literara . Daca nu am avut parte de astfel de lectii in copilarie, va trebui sa apelam din nou la cea mai ,,sincera si ,,nedisimulata parte a noastra: corpul fizic. In el se exprima toate emotiile noastre iar exprimarea aceasta este directa, obiectivabi la: contracturi, rigiditati, ritm cardiac, inrosirea/paloarea fetei, transpirati e, tremuraturi, amorteli, vasodilatatie/vasoconstrictie, etc. Toate aceste simpt

ome sunt obiectivari ale hormonilor declansati odata cu gandurile si sentimentel e noastre. Intelegerea cestei ,,harti corporale ne va ghida in cunoasterea de sin e Urmatorul pas va fi intelegerea sensului pe care il are emotia. Caci ea are un s ens, are un scop. Intelegand si acceptand ,,sfatul acesteia, vom putea reajusta d irectia in care ne indreptam, prioritatile pe care le avem, necesitatile pe care le ignoram, dorintele pe care nu le implinim Odata inteles motivul aparitiei emotiei negative, vom cauta modalitati cat mai p otrivite de actiune, de reorientare, de exprimare. In felul acesta vom fi in sfa rsit fideli noua insine, vom actiona in concordanta cu adevarul nostru interior, tinand cont de noi si de ceilalti, de interesul nostru pe termen scurt si pe te rmen lung. Iar acest comportament va face inutile -si va inactiva astfel- emotii le negative. Acesta este modul productiv de a manageria sentimentele neplacute. FRICA-FURIE-TRISTETE-DEPRESIE-APLATIZARE AFECTIVA STIMULUL PRIMAR: NOUTATEA Cascada emotionala incepe intotdeauna cu un stimul: actiunea unui agent din medi u care nu exista in starea de echilibru relativ in care ne aflam. Fara stimul, n u exista reactie. Stimulul poate fi diferit: o schimbare de mediu, o actiune, o persoana, o intalnire, orice Stimulul reprezinta deci o ,,noutate , ceva ce a intervenit asupra noastra, ceva ce are capacitatea sa ne afecteze, o schimbare pe care simturile noastre o perce p. Sa ne imaginam ca deschidem ochii intr-o dimineata si ne trezim intr-un med iu nou, nefamiliar. In mintea noastra, odata cu primul licar al constientei, ap are gandul:,, nu recunosc nimic in jur! Se elibereaza serotonina, hormon produs de creier, care va activa rapid nivelul constientei: apare atentia, concentr area. Ochii scruteaza decorul, urechea ,,se ascute , mintea sta la panda de aici in colo, urmeaza scenariul perceptiei si al interpretarilor pe care le dam percepti ilor noastre. A.) FRICA

MECANISMUL SI SCOPUL FRICII Prima preocupare a fiintei umane aflata in fata necunoscutului este, desigur, su pravietuirea. Asa ca urmatorul gand va fi: ,, Oare exista pericole? Acest gand , de cele mai multe ori izvorat la granita dintre constient si inconstient, straba te mintea in fractiuni de secunda, asemenea unui cadru din pelicula fotografica. Inainte poate sa il cuprindem in granitele constientei, corpul nostru reaction eaza la el. Perceperea unor semne de pericol va declansa un impuls nervos care se propaga c atre hipotalamus( aflat sub emisferele cerebrale) , de unde, pe calea axului hi potalamo-hipofizo-suprarenalian, se va transmite la suprarenale, glande care sun t responsabile de eliberarea unor hormoni ce ne pregatesc organismul pentru apar are, adica pentru cele doua actiuni fizice, comportamentale, pe care le avem la dispozitie in caz de pericol: fuga sau lupta! Suprarenalele vor elibera in acest scop adrenalina, hormon care va pregati corpul pentru actiune: se va produce va sodilatatie musculara( largirea vaselor, astfel incat sangele sa ajunga la musch i in cantitate mai mare) vasoconstrictie in zona organelor interne ( micsorarea circulatiei in zona acestora pentru asigurarea de rezerve suplimentare de sange pentru aparatul locomotor) , tahicardie ( cresterea numarului de batai ale inim ii pe minut pentru a pompa sangele necesar), ritm respirator crescut (pentru a e limina dioxidul de carbon rezulat in urma metabolismului crescut) ,midriaza ( la rgirea pupilei) pentru a creste scanarea vizuala. Aceste pregatiri ale corpului

sunt percepute de persoana in cauza, fiind considerate de catre noi toti expres ia fricii: inima bate mai repede, fata paleste, respiram agitat si superficial, ne tremura mainile si picioarele. Aceste modificari ale corpului, cronicizate, pot fi raspunzatoare de bolile pe care psihosomatica ( stiinta transformarii emo tiei in boala) le atribuie fricii: afectiunile renale de exemplu, se coreleaza c u un nivel crescut al adrenalinei, cu tensiune arteriala crescuta si vasoconstri ctie renala care scade filtrarea glomerulara. Tot in hipotalamus se afla centrul emotiei (amigdala) , astfel incat, in acelasi moment cu modificarile corpului simtim si emotia : teama. Daca teama depaseste o anumita intensitate, atunci se produc alte modificari in corp: vasoconstricti a(scaderea fluxului de sange) apare la nivelul creierului, ceea ce va determin a ,,blocarea acestuia si a intregului corp. . Acesta este motivul pentru care spu nem de multe ori: ,,am incremenit de frica , sau ,,m-am blocat de frica , sau ,,mi s -a golit mintea de frica .Este un alt mecanism de supravietuire cunoscut in lumea animala: ,,sa faci pe mortul . Mai mult decat atat, teama poate apare si prin folosirea unui scurt-circuit decl ansat la vederea /auzul unor dusmani naturali : sarpe de ex emplu. In acest caz ea se produce prin impuls direct de la nivelul paleocortexului, adica ,,crei erul primitiv , fara sa mai fie nevoie de aparitia gandului produs de neocortex, creierul nou. Acest mecanism se regaseste la toate vietuitoarele prevazute cu sistem nervos central si este determinat genetic . Specific omului modern este insa mecanismul complex , care include gandul, mai ales in conditiile in care ,odata cu dezvoltarea societatii umane, dusmanii nat urali au fost indepartati din mediul apropiat. Principalul mecanism de supravie tuire al speciei umane este adaptabilitatea: gasirea de solutii, de alternative foarte variate de aparare. Dotati cu un fizic precar ( daca ne comparam cu m amiferele din jur) oamenii au compensat prin dezvoltarea creierului fragilitate a cu care i-a inzestrat natura. In fata amenintarii, corpul insusi alege diferi t,in functie de gradul pericolului: evaluarea rapida a situatiei va declansa ras punsul de tip activ ( fuga sau lupta) sau pe cel pasiv( ,,playing dead ). Pariind pe sansele noastre, avand deci asteptari pozitive , vom alege lupta,actiunea dep lina. Asteptarile pozitive , anticiparea unei recompense ( a succesului) ,determ ina eliberarea de dopamina din creier. Acest hormon este raspunzator de crestere a fortei de contractie a inimii si de o coordonare mai buna a sistemului motor , precum si de o sporire a capacitatii de a lua decizii. Este chiar asociat cu o stare de placere ( asa se explica succesul trenuletelor de tip montagne-russe sau bungie-jumping). Acestea sunt motivele pentru care, in situatii speciale su ntem capabili de performante speciale. Suntem astfel bine echipati pentru a por ni in lupta cu agresorul. . In cazul in care percepem insa un pericol foarte mare, cand teama depaseste o intensitate prag, organismul alege sa ,,incremeneasca . In acest caz, nu ne mai simtim picioarele, inima parca se opreste, atentia este scazuta, capacitatea de rationalizare scade. Blocajul ne da sansa sa supravietuim prin neatragerea ate ntiei agresorului. O sansa mica, pe care insa o jucam in ultima instanta. REMEDII ALE FRICII Astfel de sentimente si gandurile asociate lor le regasim la cateva remedii cara cteristice, remedii a caror administrare este foarte eficienta in astfel de situ atii: Stramonium: frica asociata cu reactie activa de tip lupta dusa la extrem. Team a intensa ( ca si cum ar fi lasat singur in padure) insotita de agitatie extrema l oveste, tipa, musca, etc. Argentum nitricum: frica mai difuza (de tip anxietate) iar actiunea este de tip

,,fuga : dezvolta fobii de situatii din care fuge (inaltime, tuneluri, aglomerati e,etc) Gelsemium: frica paralizanta. Tremura, nu se misca, paleste blocaj. Iata deci ca frica este un mecanism complex si important de aparare. In urmatoar ea etapa, frica se va metamorfoza in furie sau va vira spre disperare, in functi e de modul in care apreciem gravitatea pericolului si sansele de aparare. B.) FURIA MECANISMUL SI SCOPUL FURIEI Provine din frica. Este o emotie sincera, onesta! Nu disimuleaza nimic, este directa o aparare pura! Ne infuriem atunci cand suntem prejudiciati. Atunci cand ni se ia ceva pretios sau atunci cand doar suntem amenintati ca vom fi privati de un bun/drept/placere /sistem de valori . Este deci o aparare, dar una care ne impinge la actiune. Nu poti fi furios fara sa actionezi : inima iti bate puternic, fata se inroseste, muschii se tensioneaza adrenalina la cote inalte. Adrenalina este eliberata si in frica. Pe buna dreptate se spune ca,, agresivit atea este masura fricii ! Furia este emotia care se succeda fricii ( in cazul in care suntem amenintati), si care ne asigura energia necesara luptei. Energia p e care o furnizeaza organismului produce in noi o presiune enorma: vorbim mai t are, gesticulam, ne miscam rapid chiar daca nu sunt foarte bine gandite, actiunile pe care le facem avand ca si combustibil furia, sunt rapide, puternice, agresiv e. In circumstante acute,amenintatoare de viata, energia suplimentara este bene fica si se numeste curaj. Ne putem apara pe noi sau pe cei apropiati noua, uitan d de frica , anuland instinctul de conservare care in mod normal ne-ar impiedica sa ne angajam in lupta. Desi nu ne luam ragazul de a gandi, genul acesta de act iuni al caror scop este apararea proprie sau a celor din jur este meritorie. In cazul in care viata nu ne este amenintata direct (noua sau semenilor nostri ) si nu ne luam ragazul de a analiza optiunile de actiune pe care le avem, precum si consecintele lor, avem sanse foarte mari sa actionam gresit. Caci furia este o emotie atavica, veche, existenta cu siguranta la toate mamiferele. Modulare a efectelor ei, a actiunilor la care ea ne impinge este insa specific umana. Am invatat in cursul evolutiei ca furia este energie pura, animalica, dar ca direct ia in care ea poate fi folosita ar trebui sa fie rezultatul unei evaluari cognit ive,rationale. Daca in urma analizarii situatiei ajungem la concluzia ca ne put em apara prin anumite actiuni, atunci acestea vor fi modulate de ratiune, astfel incat sa ne asigure sansele maxime de aparare sau recastigare a dreptului nostr u . Actiunile rezultate in urma modularii furiei se constituie in modul corect d e a ne apara drepturile respectand in acelasi timp drepturile celorlalti , si c are se numeste ,,asertivitate . Motto-ul asertivitatii este: ,,imi apar drepturile , dar dreptul meu se termina acolo unde incepe dreptul tau! REMEDII ALE FURIEI Exista remedii specifice persoanelor care isi exprima furia rapid, fara sa gande asca , care nu isi moduleaza productiv actiunea solicitata de manie: Hepar sulphur: este o persoana cu un prag de sensibilitate la agresiune foarte s cazut. Il deranjeaza orice stimul puternic: lumina puternica, zgomote intense, e tc. Desigur ca alte tipuri de stimuli agresivi ( jigniri, agresiuni fizice, etc) vor fi cu atat mai mult percepute ca intolerabile. Va avea deci tendinta de a r eactiona puternic sub actiunea furiei brusc declansate: frecvent va spune:,,imi venea sa dau foc! . De altfel chiar este un remediu care functioneaza bine in caz

de piromanie. Agaricus: este remediul eroilor dar si al tortionarilor ( ca si cele doua fete a le unei monede, exprimarea directa a furiei poate face din persoana respectiva u n erou sau un antichrist, totul in functie de ,,scopul reactiei si, in ultima ins tanta, de valorile ,,morale ale societatii). Discursul lor interior este : ,,om oara sau vei fi omorat! . Provin din medii agresive, fiind copii care au fost agr esati si pusi in pericol frecvent, copii care au supravietuit in situatii except ionale. Aspectul pulsional al furiei lor este determinat deci de istoricul traum atizant. Belladonna: furie brusca,rapida si intensa. Simptomele somatice, fizice, pe care le trateaza acest remediu sunt exact simptomele corporale ale furiei: debut bru sc,fata rosie, tensiune arteriala crescuta rapid, temperatura corporala crescuta , pupile dilatate,gura uscata Nux vomica: furie produsa de lucruri marunte: intarzieri, blocaje in trafic, etc . Reactioneaza rapid, exprimandu-se verbal destul de agresiv, dar nu sunt agresi vi la nivel fizic. MANAGEMENTUL GRESIT AL FURIEI Marea provocare a furiei nu este abolirea ei, negarea sau diminuarea cu orice prt . Modul in care ar trebui sa manageriem furia este alegerea corecta a actiunii p rin care energia ei se va consuma. Caci ea asta cere: actiune. 1).Negarea sau inhibarea furiei este unul din motivele cele mai importante ale p roblemelor psihice si ale bolilor fizice. Caci aceasta energie puternica este in chisa in noi si acoperita cu un capac opresiv care va fi supus unor presiuni tot mai mari. Rezultatul va fi inchiderea comunicarii noastre cu exteriorul, in inc ercarea de a pastra etanseitatea capacului. Inchiderea in sine a furiei poate fi urmata de prelucrarea acesteia, ceea ce im piedica transformarea ei in ura, dar va naste alte sentimente, considerate mai , ,tolerabile . Pretul platit este insa mare: energia negativa inchisa in noi va e roda , va agresa propriul sine. Multi spihologi considera, de altfel, ca depres ia este furie intoarsa spre sine. Incapabili si ne exprimam furia in exterior ( de teama consecintelor mai ales) , vom intoarce catre propriul sine energia rest anta, acuzandu-ne in secretul subconstientului nostru pentru modul gresit in car e ceilalti ne-au tratat. Si intr-un fel, chiar avem o vina Motivul temerii de a exprima furia este diferit. Ne putem teme ca sporim agresiu nea ( copilul batut care nu poate riposta-Anacardium ), ne putem teme ca pierdem persoana agresoare si ca nu putem trai fara ea ( sotia dependenta material/emot ional , care accepta un sot abuziv-Carcinosinum) sau putem considera tirania ind reptatita ( sotia care accepta un sot agresiv dar ,,iubitor -Staphysagria) , etc . De exemplu Carcinosinum : nu isi exprima furia fata de persoanele care il domin a deoarece presupune ca aceasta exprimare il pune in pericolul de a pierde p ersoana ce l-a ranit si nu se crede capabil sa traisca fara acea persoana. In consecinta va ajunge la concluzia ca trebuie sa faca si mai multe eforturi p entru a multumi acea persoana. In incercarea de a-si imbunatati stima de sin e prejudiciata , va dezvolta mania perfectiunii si va munci enorm pentru asi depasi propriile limite si pentru a multumi persoana dominatoare. Isi va asu ma responsabilitati pe care vrea sa le duca la indeplinire la perfectie. Se imp inge pe sine dincolo de limitele umane. (Pot fi copii cu parinti severi , domin atori si pretentiosi pe care incearca sa ii multumeasca, sau la maturitate pot f i mame care isi cresc copiii, au serviciu, se dezvolta intelectual,etc, de obic ei cu un sot revendicativ si neimplicat, jongland zilnic cu toate aceste respons abilitati. ) Cand insa aceste limite vor fi depasite, persoana Carcinosinum va

intra in depresie, depresie care o opreste din febrilitatea cu care vrea sa i si dovedeasca sie insesi si celuilalt ca este meritorie. In acest caz, depresi a ii blocheaza mecanismul compulsiv de compensare a self-esteem-ului scazut, obl igandu-o la reflectie. Daca va profita de aceasta oprire si va intelege ca nu ar trebui sa accepte de la persoanele din jur comportamente care o prejudiciaza , daca va alege sa lupte pentru drepturile ei, daca va dezvolta asertivitatea si latura ludica a vietii, la iesirea din depresie va merge pe un drum mai put in perfectionist . Isi va putea asuma eventuala pierdere a persoanei dominatoar e, se va vedea capabila sa traiasca prin sine, imbunatatindu-si de data asta pe cai corecte, pretuirea de sine Daca insa nici depresia nu o va determina sa reevalueaza corect lucrurile, sa ga seasca greseala de gandire care a adus-o aici, vor exista premise ca boala( din care este si preparat remediul-cancerul ) sa o puna in aceeasi situatie. De data aceasta, aflata contra-timp, fiind obligata sa inteleaga ce are de pierdut cu adevarat odata cu viata, va avea ocazia sa realizeze care sunt cu adevarat propr iile dorinte, propriile modalitati de implinire. De altfel, cancerul este asocia t cu persoanele care s-au indepartat de sine, care au preluat sistemele de valor i ale altora, care nu au fost fidele cu ele insele. Staphysagria, remediul furiei reprimate, are un alt motiv pentru reprimarea furi ei: convingerea imuabila ca ,,trebuie sa te supui autoritatii . Accepta umilirea , pedeapsa, fara sa se revolte . Agresiunea persoanei autoritare asupra Staphys agriei este perceputa de aceasta ca fiind indreptatita, considerandu-se in sinea ei vinovata pentru tot felul de ,,pacate mai mult sau mai putin existente, pe ca re le-a facut acum, ieri sau in urma cu 10 ani. Este considerata de homeopatii psihanalisti ca fiind remediul masochismului sau al sado-masochismului, corespu nzand pacientilor care par a se simti iubiti de persoanele care ii agreseaza. I n cazul copiilor, parintii le descriu comportamentul prin termenii: ,,cauta bata ie cu lumanarea! Este remediul care se potriveste unor persoane care provin fi e din familii traditionaliste ( in care se respecta cu sfintenie autoritatea ,,p arintelui , ,,rabinului , a ,,barbatului , etc) si in care copilul este considerat o povara pe umerii adultilor carora le datoreaza recunostinta si obedienta , fie din familii in care parintii au aplicat corectii severe pentru ,,binele c opiilor . In aceste cazuri , copilul va integra ideea ca persoanele care sunt ,, chinuite de existenta sa sau cele care ii dau ,,corectii , sunt de fapt persoane care il iubesc. La maturitate va alege parteneri care ii vor da sentimentul ca au de pierdut intrand intr-o relatie cu el (prestigiu social, libertate, etc) s au persoane agresive dar ,,bine intentionate , ,,protectoare fata de el. In fe lul acesta se ajunge la reprimarea maniei fata de comportamentele agresive ale a cestora, Staphysagria considerandu-le intrucatva indreptatite. Mecanismul cognitiv al acestui ,,masochism se bazeaza pe circumstantele atenuant e pe care victima i le acorda agresorului. Este bine zugravit de felul in car e gandesc unule victime ale violului , mai exact cele care reactioneaza nevran d sa vorbeasca despre viol sau sa depuna plangere impotriva violatorului. Discu rsul lor interior este de genul : ,,m-a dorit atat de mult( probabil si din cau za mea, probabil ca l-am provocat! ) incat si-a pierdut ratiunea! Mai exista un pattern al istoricului Staphysagriei, si anume familiile cazone. C rescuti in obligativitatea supunerii in fata autoritatii, avand implementata ideea ca supunerea este necesara pentru functionarea familiei si a societatii in general, copiii cu parinti militari vor accepta dominatia persoanelor invest ite cu autoritate si la maturitate. (In treacat fie spus, cel mai grav pacat pe care si-l poate imagina Staphysagria este tradarea, lipsa de fidelitate, iar ce a mai importanta calitate este onoarea.) Energia maniei o va folosi insa in activitati , devenind o persoana de tip working-out ( va munci pana la epuizare) , sau va dezvolta interes pentru activitati care consuma adrenalina, de tipul ba ngie-jumping,motociclism etc. Acest debuseu prin hiperactivitate poate fi exp licatia pentru care un copil Staphysagria abia pedepsit pentru ca a stricat ceva

, va sparge inca ceva in urmatoarele minute parca inadins! Amuzant cumva este ca s i in rarele momente de manifestare a maniei, va arunca sau va sparge obiecte 2). Un alt mod de a scapa de furia pastrata in noi este eliberarea acesteia pri n ,,supape . Acestea vor arunca in exterior aburii sub presiune, in alte locuri de cat ar fi trebuit. Baricadand curgerea furiei catre persoana careia ii era desti nata, vom crea premisele unei revarsari la distanta, in afara cursului firesc, s i la un anumit interval de timp in care energia s-a acumulat. Astfel, putem evacua presiunea furiei catre alte persoane, care nu reprezinta un pericol. Este clasica scena unui parinte care vine acasa de la serviciu furios pe seful sau si se rasteste la copii Lycopodium, remediul lasitatii, este un exe mplu tipic: neasumandu-si curajul de a fi in dezacord cu sefii sai, temandu-se c a astfel isi va risca pozitia ierarhica, va descarca furia asupra persoanelor ca re nu ii pun in pericol statutul social, adica asupra subalternilor si familiei. 3). Furia neexprimata ,incarcerata in sine,pusa la pastrare, se va transforma in ura: incercarea de a-l determina pe adversarul ce ne-a prejudiciat sa sufere la randul sau .Ura este considerata singura emotie inutila. Nu ne ajuta nici pe noi si nici pe ceilalti. Sa fi facut insa natura un mecanism inutil? Ar fi pentr u prima oara .Sa fie exceptia de la regula? C) URA MECANISME DE PRODUCERE SI ROL Apare prin ,,punerea la pastrare a furiei neexprimate. Presupune amanarea actiun ilor pulsionale ale furiei, pentru momente in care acestea ar putea fi mai efici ente. Discursul mental nu ,,metamorfozeaza furia ci o intretine si o amplifica, t ransformand-o astfel in ura. Ura se dizolva in urma indeplinirii unei actiuni: razbunarea. Razbunarea consuma ca prin farmec rezervele enorme de energie ale urii ! Care sa fie motivul? In m omentul in care agresorul care a produs suferinta unei persoane este pus in sit uatia de a experimenta aceeasi situatie, aceeasi durere, ura dispare din sufletu l victimei. Scopul urii este deci de a-l face pe agresor sa simta ceea ce a sim tit victima in urma agresiunii. Razbunarea este o actiune la care recurg atat vi ctimele cat si apropiatii acestora. Aceasta observatie ne duce la concluzia ca u ra este un mecanism de aparare al speciei: daca unul dintre specimene il agrese aza pe altul, acela sau cei apropiati lui il vor pune in aceeasi situatie, in in cercarea de a-l invata consecintele actelor sale, sau de a-l elimina impreuna cu pericolul pe care il reprezinta. Este un mod de a limita agresiunea membrilor s peciei asupra semenilor lor, fie prin a-i invata pe agresori lectia consecintel or actelor lor, fie prin a-i anihila. Ura si consecinta ei, razbunarea, au fost create pentru a apara specia de propri ile ei specimene. Asemanator unei celule canceroase, agresorul face rau unei ,,celule din jur ,unui seaman al sau.. Organismul in ansamblul sau va determina i nsa indepartarea pericolului prin limitarea celulei canceroase agresive . Asa au aparut legile morale si pedepsele. Desigur insa ca, in momentul in care celula agresata reactioneaza exagerat, aceasta devine, la randul ei, celula canceroasa, periculoasa. ,,Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte! a fost prima lege morala care a incercat sa tina in frau , sa reglementeze dreptul la ,,razbunare al unui specimen uman. Ulterior, cuantificarea reactiilor legale la agresiune s-a subti lizat, odata cu dezvoltarea metodelor de a-i face pe oameni sa inteleaga conseci ntele actelor lor fara a fi nevoiti sa le experimenteze pe propria piele Ura este deci o furie care nu mai are rolul de aparare directa, rapida. Actiunea la care invita capata caracter de premeditare raul a fost facut dj. La origini a fo st creata pentru a proteja macar specia, daca individul a fost oricum prejudicia

t. Ca si furia, trebuie modulata de ratiune. Exprimarea ei directa si fara a t ine cont de rolul natural de aparare al speciei, va determina aparitia unor act e pur si simplu crude, cu consecinte negative atat asupra victimei cat si agres orului. Remediile care incorporeaza ura sunt cele care vor stoca furia in interior , o vor pastra in forma initiala, nu o vor sublima in alte emotii si nu o vor d escatusa in alte ,,teritorii . REMEDII ALE URII Mercurius: isi inchid furia in interior, se controleaza, ceea ce va determina o mare presiune a interiorului. Se tradeaza in tremuraturi: tremura de nervi! Este unul dintre remediile pentru Boala Parkinson, caracterizata prin tremuraturi al e membrelor si capului si prin scaderea expresivitatii mimicii, exact asa cum f ace o persoana care incearca sa isi controleze furia Nitric acid: nu pot uita si nu pot ierta; este remediul clasic al resentimentulu i pe care nici scuzele si nici parerile de rau nu il pot face sa uite este remedi ul cel mai important al afectiunilor somatice prin care se exprima resentimentul : acneea, abcesul, infectii cutanate inchistate ( in care resentimentul este ,,p us la pastrare ) Hyosciamus: urasc si se razbuna intr-un mod caracteristic:glume rautacioase, mai ales cu tenta sexuala, paranoia exhibitionista, gelozie feroce, razbunatoare. Furia si ura sunt deci emotii furnizatoare de energie. Energie atavica, bruta, care era esentiala la fiintele umanoide, dar nu chiar umane. Dezvoltarea consti intei si a ratiunii a redus insa importanta acestor emotii. Asa cum coada ne-a disparut pe masura ce ne-am indepartat de primate, aceste emotii rudimentare ar trebui sa se limiteze la a fi furnizori de energie pentru actiuni rationale. Sun t importante pentru supravietuirea personala si a speciei, dar trebuiesc slefuit e de ratiune. D) TRISTETEA

MECANISME DE PRODUCERE SI ROL Apare in urma unei lipse pe care nu o putem suplini . Neimplinirea unei nevoi , lipsa, poate fi ,,de novo sau aparuta printr-o pierdere emotionala, relational a, materiala sau sociala. Avem multe de pierdut: fiinte dragi, relatii, validar e, chiar valori materiale. Si avem aceleasi numeroase necesitati .a caror neinde plinire poate naste in noi sentimentul de tristete cu O CONDITIE : sa nu consi deram ca neindeplinirea necesitatii respective depindea de alte persoane. Sa o atribuim doar propriei incapacitati, sau vietii in general. Pentru ca daca ne implinirea este atribuita unei persoane, sentimentul se schimba: neimplinirea p e care o atribuim altor persoane este manie , frustrare sau dezamagire. Tristetea ne semnaleaza deci o necesitate neimplinita sau pierduta si care se da toreaza noua insine sau vietii. Presupune insa o senzatie de inacapacitate perso nala, de imposibilitate de a compensa lipsa. E.) DEPRESIA Accentuata la extrem- sau persistenta o perioada lunga de timp- tristetea se va transforma in depresie: este o stare psihica mai stabila decat emotia .din pacate . Este un fel de ,,resemnare in fata neputintei de a implini nevoia e ca si cum am renunta la lupta, ca si cum am spune: nu ma mai intereseaza, nu mai vreau nimic! Cui ne adresam insa? Fata de cine/ce intram in greva? Fata de viata sau fata de

noi insine. Caci depresia este o suparare pe viata si pe exponentul cel mai impo rtant al ei: eu insumi. Asa ca nu mai vrem sa o traim ca un copil care s-a suparat pe colegul sau, vrem,, sa ne luam jucariile si sa plecam din viata, sa nu ne mai traim pe noi. In depresie actiunile noastre se reduc, lucruri pe care le percep eam altadata ca placute sau importante ne par acum inutile si obositoare. Em otiile se estompeaza, dorintele palesc, actiunile incremenesc in nemiscare. Oricat ar parea de dureroasa sau de inutila, chiar si depresia este necesara vie tii. Daca nu este determinata de o pierdere ci se iteste asa, pe neasteptate , in drumul nostru, atunci ea ne obliga sa ne oprim din ceea ce faceam, din cale a pe care o urmam. Telurile asumate anterior isi pierd importanta, astfel inca t energia depusa in urmarirea lor se reduce. Este ca si cum am alerga pe un drum , depunand eforturi mari sa ajungem la o anumita destinatie. Intr-un anumit mome nt incepem insa sa realizam ca ceea ce ne impinge in acea directie , ceea ce ast eptam sa gasim la destinatia pe care o urmaream nu este ceea ce ne doream, sau d rumul nu este cel corect. Alergam in continuare, in virtutea inertiei ,sau pentr u ca am mers dj prea departe, inca o bucata de drum .dar depresia este bariera care ne opreste. Este cheia care taie alimentarea motorului , atunci cand volanul es te blocat pe o directie gresita Ne obliga sa ne oprim, ne suspenda actiunea. Testele de laborator au demonstrat ca pacientii depresivi au nivelul de serotoni na scazut. Am vazut ca acest hormon este implicat in placere, atentie, interes. Scaderea ei produce deci cateva dintre simptomele depresiei : scaderea intere sului, a atentiei, a placerii pentru ceea ce faceam. Un alt hormon secretat tot in creier, dopamina ,este si el scazut in depresie. In cursul experimentelor de la universitatea Cambridge facute de prof. Wolfgang Schultz, s-a demonstrat ca in momentul in care maimutele se asteptau sa primea sca o recompensa ca rezultat al unei actiuni pe care o efectuasera,se activa sec retia de dopamina. Este logic ca in momentul in care ne asteptam ca actiunile n oastre sa nu aiba un efect pozitiv, secretia de dopamina sa scada. Iar aceasta scadere ne opreste din actiune. ( Dopamina este raspunzatoare de cresterea capac itatii de a lua decizii, a capacitatii de invatare, a coordonarii motorii si for tei de contractie a inimii.) Iata deci ca ceea ce determina scaderea acestor ho rmoni si in consecinta simptomele depresive, este concluzia la care am ajuns : ,,ceea ce fac nu va avea rezultatul pe care il doresc . Daca am putea asculta ga ndurile unui pacient aflat in pragul depresiei, am auzi ceva de genul : ,,nu ma simt bine imi lipseste nu reusesc sa Depresia reprezinta deci o stopare, o reducere la minim a energiei, un mecanism prin care ne oprim pentru a consulta busola. Este o perioada necesara de reeva luare a drumului pe care il urmam. Punctul ei de pornire este interpretarea p e care gandurile noastre o fac asupra sanselor de implinire a necesitatilor noas tre. Interpretarea negativa a acestor sanse ne va determina sa reevaluam drumul si destinatia etapei de viata in care ne aflam. Este sansa la reajustare. Cee a ce avem de facut este sa interpretam depresia ca pe un ,,respiro , ca pe un ind icator al necesitatii de a ,,sta stramb si a judeca drept sa ne gandim la ce ne f oloseste de fapt depresia, ce vrea sa ne spuna, care este directia gresita pe ca re ar trebui sa o schimbam, care este noul drum pe care ar trebui sa-l incercam . DEPRESIA CRONICA Atunci cand depresia se prelungeste, cand incapacitatea si lipsa ,,chefului de viata se cronicizeaza, este util sa luam masurile necesare pentru a iesi din acea sta stare. Ceea ce ne face insa sa ramanem ancorati de plumbii depresiei sunt mo durile in care gandim despre depresie. Este un fel de gand despre gand, de metac ognitie. Felul in care ne raportam la depresie- ca si la alte sentimente negativ e- felul in care interpretam sau manageriem aparitia acestora, va determina grad ul lor de remanenta in mintea noastra. Daca ne invinovatim pentru faptul de a f i deprimati, daca ne consideram slabi sau incapabili pentru ca suntem depresivi

, daca nu ne permitem pentru un timp sa fim mai atenti la ceea ce ne comunica se ntimentele noastre, atunci avem sanse ca depresia noastra sa se perpetueze. Si interpretarea inversa( acordarea unei atentii exagerate sentimentului depresi v, credinta ca depresia ne va cuprinde ,,pe viata si ca nu vom avea cum sa mai ie sim din ea, ca nu vom fi in stare sa ii facem fata) ne va conduce pe acelasi dr um, cel al depresiei cronice. Mecanisme de producere 1.) Depresia cronica implica o desconsiderare a noastra , o dezamagire de noi insine, un self-esteem scazut. ,,Self-esteem sau ,,stima de sine este un concept e xtrem de important in dinamica psihica umana . Construit inca din copilarie, ace st mod de a ne evalua pe noi insine este legat de modul in care parintii nostri ne-au evaluat pe noi si pe ceilalti. Iubirea neconditionata , validarea sentimen telor noastre, incurajarea , recompensarea, increderea , acceptarea , toate aces te ,,ingrediente ale hranei emotionale furnizata de parinti ,se vor oglindi mai t arziu intr-o ,,stima de sine inalta, pozitiva. Dimpotriva, ,,otravirea imaginii d e sine cu reprosuri, standarde foarte inalte, critici ,conditionari ale iubirii parentale, se vor reflecta in modul identic in care ne vom ,,judeca pe noi insine mai tarziu. Aurum metallicum, marele remediu al depresiei cronice este remediul supararii pe noi insine din motive de autoevaluare negativa. Fiind copii care au fost aban donati emotional, care au fost iubiti numai cand au excelat sau au indeplinit ex pectatiile parentale, actualii adulti cu nucleu cognitiv de tip Aurum au conving eri disfunctionale care ii predispun la depresii : convingere disfunctionala de realizare (,,totul trebuie facut perfect /,,trebuie sa fii cineva ), de acceptare ( ,,trebuie neaparat sa fiu perfect pentru a fi acceptat/iubit ) , etc. Atunci cand evenimentele externe sugereaza un esec personal ( inerent vietii de altfel) , s e vor activa gandurile negative ce altereaza ego-ul (,,nu am valoare ) , ganduri n egative automate ce contin suprageneralizari (,,nimic nu e bine ), abstrageri sele ctive (,,mereu am esuat ), personalizari (,,doar eu sunt de vina ),etc. 2. )Transformarea furiei in depresie este o alta modalitate de aparitie a depre siei cronice. Este un mecanism de reprimare si sublimare a furiei in scopul de a ne eliberara de ea , in conditiile in care nu ne permitem sa o exprimam , din diferite motive: 1. Teama de abandon-carcinosinum, 2.Teama de represalii -Ly copodium , Anacardium2. Valori morale/etice care ne impiedica -respectul pentru autoritate-Staphysagria 3. Teama de respingere -Natrium Muriaticum . Oricare a fost motivul incapacitatii de a exprima furia, de a ne lupta pentru dr epturile noastre, supararea pe celalalt se intoarce ca un boomerang impotriva no astra. Undeva in interiorul nostru cel mai profund , suntem suparati pe incapac itatea noastra de a ne ,,lua apararea , de a ne lupta pentru dreptul nostru asa ca v a urma supararea pe noi insine, scaderea propriului ,,respect de sine a ,,self-es teem . Caci toate aceste motive de sublimare a furiei se datoreaza unei senzatii de incapacitate personala : nu ma pot descurca singur-Carcinosinum; sunt incomp etent si trebuie sa ma prefac a fi competent-Lycopodium; nu am capacitatea sa m a apar-Anacardium;sunt o povara-Staphysagria; ceva e in neregula cu mine-Natrium Muriaticum. 3.)In cazul in care apare dupa o pierdere, depresia este o perioada in care , ,purtam doliu , este o depresie reactiva. in aceste momente organismul intra intr -o stare de ,,hibernare care il ajuta sa se vindece, sa se adune o hibernare in ca re va aduna energia necesara reinnoirii. Ignatia este remediul pierderii, al depresiei acute reactive. In perioada imedia t urmatoare pierderii persoanei dragi, se va exprima prin tristete adanca, profu nda plans nestavilit. Ulterior , durerea se va exprima prin nod in gat si oftat.

Este un remediu bun pentru multe tipuri de pierderi ale persoanelor dragi: dece s, despartire, divort, copii care parasesc caminul parental , copiii ai caror p arinti divorteaza,etc. Sentimentul cel mai puternic pe care il percepe un pacien t justitiabil de Ignatia este ,,abandonul . Daca depresia reactiva, normala, se cronicizeza , persoana va vira catre Natriu m muriatic si ulterior spre Sepia. F.)APLATIZAREA AFECTIVA Iata cum descrie un pacient aceasta stare interioara: ,,Sunt alb ca o coala de hartie. In jur e alb,albul acela nonculoare,nu are nici o legatura cu albul pur, cu albul pe care se va scrie ceva, cu inceputul. Sunt alb de iubire si alb de bucurie si de dragoste de viata. Sunt alb ca indiferenta ,sunt alb ca depresia. Sau nu chiar: depresia este neagra, este tristete. ..ia r starea asta este alba si egala,este inerta si nepasatoare,este plictis si lip sa culorii, a sperantei As vrea sa dorm, dar nu ca sa uit ceva sau ca sa amortes c ceva, as vrea sa dorm asa, de plictiseala, sa las lumea sa mearga inainte f ara mine, sa ma retrag din ea caci nu o mai iubesc si nu o mai urasc Ii invidiez din nou pe oamenii care trec pe strada, care merg undeva sau vin de undeva,pe c ei ce simt, pe cei ce se grabesc ,pe cei ce traiesc pentru ca le place asta Cum f ac oamenii astia sa traiasca? Cum se suporta pe ei insisi si viata? Cum se aduna ,se misca, se motiveaza? As pleca undeva dar trebuie sa ma iau cu mine, as prefe ra un alt partener de drum interior, unul mai viu Considerata sau confundata de multe ori cu depresia, aplatizarea afectiva est e o diminuare la minimum a rezervelor emotionale. Poate semana cu indiferenta :I ndiferenta fata de toti si de toate un pic de ,,autism necongenital ci castigat in incercarea de a reduce amplitudinea emotionala negativa. O cunosc mai ales persoanele care iau substante antidepresive de tipul Prozac (f luoxetine). Utila in caz de depresie acuta cand exista risc suicidar, aceasta su bstanta determina scaderea emotiilor in intregimea spectrului lor nu mai simti tr istete dar nici bucurie nici furie dar nici entuziasm nici ura dar nici iubire Aplatizarea emotionala este catalogata frecvent ca ,,plictis de viata , ,,lipsa de interes , ,,absenta curiozitatii , ,,tocire afectiva . Sau poate fi zugravita (asa cu m spunea cineva ) prin ,,viata in alb/negru ,,lipsa de culoare ,,stingerea luminil or Nu este neaparat un sentiment dureros, ci inert. De altfel , asa am si ajuns la el: incercand sa scapam de sentimentele dureroase. Transformand frica in furie, pe aceasta in tristete,apoi depresie, ajungem la punctul in care ne resemnam in fata vietii. Caci aplatizarea afectiva este pur si simplu resemnare sau indiferent a. Rolul acestei trairi este ,desigur, abolirea durerii , a disconfortului psihic. Este un fel de sincopa emotionala Diferenta fata de depresie nu consta doar in p erceptia mai putin agresiva a disconfortului emotional. Si la nivel comportament al exista diferente: in depresie interesul pentru activitati este scazut, ceea c e se regaseste si in aplatizarea afectiva. Insa in aplatizare, activitatile sunt indeplinite, nu cu entuziasm sau placere, dar efectuarea lor nu necesita un di sconfort chiar atat de mare ca in depresie, unde mobilizarea de orice fel presup une un efort dureros. Am putea ghici ca in aplatizarea afectiva este scazut niv elul de dopamina (placere, coordonare, anticipare pozitiva) dar nu si cel de ser otonina ( atentie). Dovada in acest sens este si faptul ca aceasta stare este pr odusa de administrarea la pacientii depresivi (la care sunt scazute atat nivelu l serotoninei cat si cel al dopaminei) a Prozacului, care scade metabolizarea serotoninei,fara efect pe dopamina.

Nucleul cognitiv al aplatizarii emotionale il regasim in remediul Sepia. Se car acterizeaza (atunci cand se decompenseaza) prin tocirea sentimentelor pe care le indeparteaza, le estompeaza, impreuna cu cheful de viata. Isi indeplineste in c ontinuare obligatiile dar pierde ,,aroma vietii. Evadarea din traire se manifesta si in sfera genitala ( a ,,daruirii de viata ) :capata aversiune pentru sex, are menstre prelungite (peste 7 zile), poate face avorturi spontane sau solicitate. Este remediul cel mai folosit in afectiuni genitale care se soldeaza cu avort pr ecum si a ptozelor (laxitatilor, ,,caderilor de organe). Un amanunt interesant: s e imbraca in intregime in negru (uneori in alb) reflectand in aspectul personal ,,absenta culorii Aparitia aplatizarii emotionale dupa depresie ar putea fi privita insa ca o spe ranta care apare la orizont Nu vine cu ,,surle si trambite , dar undeva se intreza reste renasterea emotionala. Si din punct de vedere biochimic ne putem gandi la inceputul unei reveniri: daca in depresia cronica, pe fundul abisului emotio nal, sunt scazute atat dopamina cat si serotonina, in aplatizarea afectiva serot onina incepe sa creasca, sugerand reintoarcerea la viata Si cum ciclul biochimic si emotional descris aici incepe cu serotonina (adica a tentia), vom invata poate sa folosim sansa de a iesi din ,,ziua cartitei si de a reactiona de data aceasta printr-o interpretare diferita a noutatii: in loc sa percepem stimulul din exterior ca pe un semn de pericol, avem optiunea de a gand i diferit. Caci perceptia diminuata a pericolului sta in puterea gandurilor noas tre. Avem optiunea de a interpreta noutatea ca pe o provocare, ca pe o experien ta noua. De aici incolo, scenariul nostru emotional si biochimic o va lua pe alt drum cel al experientei, cel al curiozitatii. Iata sfatul pacientului de mai sus ,care a trait aceasta ,,renastere : ,,Asa cum tristetea nu e unica, fericirea se reproduce, primavara apare din n ou, iubirea reinvie in suflet,caci el, sufletul, este pamantul iubirii. Cata vre me va fi pamant roditor, va fi si iubire, e doar o optiune personala, nu o intam plare. Sa lasi toamna sa vina, sa nu te temi de iarna, si atunci va veni si prim avara.Nu turna beton cand vezi noroi, cand iarna se va termina nu vor avea unde sa creasca flori, iar semintele sunt acolo, asteapta momentul sa incolteasca. N U TURNA NICIODATA BETON PESTE SUFLET. Primavara va veni si nu va putea sa inflor easca si in coltul tau de viata. Ar fi pacat, pt ca ea oricum vine Tine minte ast a si aminteste-ti in serile lungi de iarna ! ALCHIMIE EMOTIONALA (2) FRICA SE INVATA In prima parte a acestui articol am aratat cum ,atunci cand simtim frica, se de clanseaza o succesiune de emotii care au ca scop apararea ; iar neintelegerea ,, sfatului pe care ni-l da emotia ne poate rataci pe caile depresiei Constientizarea emotiei si intelegerea scopului ei, impreuna cu actiunile pe care ea le solicit a, poate intrerupe insa lantul metamorfozarii emotiilor negative din una in cea lalta, si ne poate readuce starea de bine odata ce am facut ajustarile necesare . Nu ne dorim sa ne eliberam, desigur, de frica normala si determinata geneti c. Nici nu ar fi bine. Caci ea este un mecanism de aparare, ca si durerea fizica . Fara semnalul ei nu am lua masurile necesare pentru a ne apara. Si nici frica ,,sanatoasa , cea care ne face sa fim atenti la situatii cu potential periculos n u trebuie eliminata ( de exemplu cand traversam strada). Frica ce se soldeaza c u ,,atentie nu este nociva! Ea va urma cursul firesc care va duce la actiuni adap tate situatiei, asa cum am aratat in partea (1) a acestui articol. Exista insa ,,frici exacerbate, care nu se soldeaza cu atentie si respectiv actiu ni bine adaptate situatiei, ci cu atitudini exagerate care stau la baza limitari

i vietii noastre: fobii, anxietate generalizata, ipohondrie, atacuri de panica, etc. Aceste temeri se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta reactii exagarate la s ituatii care nu ne pun neaparat in pericol persoana, ci doar au un ,,potential periculos . Actiunile pe care le facem in cursul acestor reactii sunt adevarata sursa a limitarii dezvoltarii noastre, a netrairii vietii in complexitatea sa, a saracirii experientei. Fobiile sunt un bun exemplu in acest sens: toti ne temem de serpi, dar o teama e xacerbata aparuta si cand vedem un sarpe la televizor nu mai este fireasca, ci e ste consecinta unei hiperreactivitatii . E valabil in toate fobiile- nimeni nu dezvolta fobii la stimuli care au o conotatie pozitiva , ci doar la stimuli cu potential periculos: tuneluri, inaltime, foc, paianjeni, sange, cutite, intun eric, microbi, boala, etc. Asa ca nu potentialul periculos al stimulului , ci reactia exagerata pe care o produce in noi stimulul respectiv este ceea ce il t ransforma in stimul fobic. Caci de multe ori, pacientii fobici sunt constienti de faptul ca paianjenul de pe perete nu ii poate omori si totusi reactioneaza c a si cum ar fi in pericol de moarte! Un alt exemplu: toti avem emotii in fata unei situatii necunoscute ( o calatorie , de exemplu), dar nu toti alegem sa nu mai iesim din casa ! Sau: tuturor ne tr ec prin minte ganduri suparatoare cand ne intarzie sotul/sotia, dar nu toti stam lipiti pe fereastra incercand sa scapam cu 10 secunde mai devreme de groaza de a ne stimti abandonati pe veci! Toti ne temem de boala, dar nu toti dam buzna pe usa cabinetului doctorului care ne va interpreta buletinul de analize! Ce ne face sa reactionam exagerat in fata unui stimul cu potential negativ? Ce o determina pe o persoana sa aiba vocatie pentru interpretari negative si, in ultima instanta, pentru nefericire? 1. Genetica :teama congenitala

Emotiile originare sunt determinate genetic ( la fel ca la toate animalele) : s ugarul plange cand vede o fata agresiva , se sperie de zgomote puternice, is i flecteaza membrele la stimuli durerosi, inchide ochii in fata unei lumini put ernice, reactioneaza cu teama la vederea dusmanilor naturali ai omului. Stimuli i agresivi din mediu determina in noi reactii de aparare naturale. Exista persoane cu un prag de sensibilitate scazut. Aceste persoane reactioneaz a natural mai puternic la stimuli care , la majoritatea oamenilor, nu ar fi prod us reactii 2.Copilaria: frica invatata conditionat. In noile studii de neuroplasticitate s-a demonstrat ca ,,neurons that fire toget her wire together adica: ,,neuronii care se activeaza simultan , se conecteaza. (legea lui Hebb) Iata deci ca neuronii care transmit perceptii, senzatii si ganduri in acelasi ti mp, se vor constitui intr-o retea , mai ales daca aceste simultaneitati se repet a. Acesta este substratul neurologic al invatarii diverselor abilitati dar si a l conditionarii, adica al obtinerii unei anumite reactii la un anumit stimul. Sa ne amintim in acest sens experimentul lui Pavlov care a demonstrat modul de pro ducere al reflexului conditionat: un caine care primea mancare in acelasi timp c u aprinderea unui bec, reactiona ulterior prin salivatie numai daca vedea becul aprins, desi nu mai primea si mancare.. Experimentul ( nu foarte umanist) al lui Watson a demonstrat ca acest mecanism a l conditionarii este implicat si in ceea ce priveste activitatea emotionala: un

copil care era speriat de un zgomot puternic ce aparea in acelasi timp cu un soa rece, a dezvoltat ulterior frica si la simpla vedere a soarecelui de care nu se temea anterior experimentului. Emotiile sunt si ele prinse astfel in reteaua de perceptii simultane si reactii aferente unei situatii. In cursul primilor ani de viata, semnalele de pericol congenitale ( fata incrunt ata, zgomot puternic,durere) se vor ,,lipi de multe alte situatii, determinand as tfel teama si la alti stimuli, din ce in ce mai complecsi, de data aceasta cond itionati. Asa cum fata relaxata, prietenoasa a mamei va fi asociata frecvent c u comportamente ale copilului pe care aceasta le aproba, tipatul si fata incru ntata se vor asocia cu situatii sau comportamente ,,indezirabile din punctul de v edere al mamei. In felul acesta se produc reactii conditionate la stimuli care i nitial erau poate indiferenti. De exemplu :apropierea copilului de marginea patu tului, asociata frecvent cu semne din partea mamei pe care copilul le interprete aza deja ca semne de pericol ( tipat, incruntare materna) va determina in final copilul sa se teama de acest teritoriu, asa cum am vazut ca se intampla in expe rimentul lui Watson cu soarecele . La aceasta conditionare simpla se adauga inca un element pe care l-a descoperit Thorndicke : reactiile cu consecinte satisfacatoare sunt intarite , cele cu cons ecinte neplacute sunt evitate.( O pisica se va duce des intr-o curte in care gas este mancare si le va evita pe cele cu caini agresivi). Prin urmare, daca se as ociaza si alte efecte neplacute ale apropierii de marginea patului ( durere rezu ltata in urma caderii sau agresiune materna) conditionarea fricii va fi si mai p uternica. Un mecanism de invatare care actioneaza in conditionarea fricii este invatare a prin recompense simbolice : ,,daca un comportament are un rezultat pozitiv, recompensator, el va fi intarit chiar daca recompensa nu este reala ( ca in inv atarea conditionata clasica) ci doar simbolica . Un exemplu de astfel de recompen sa simbolica este un standard personal, cognitiv, de tipul: ,,e bine sa fii doct or! . Aceasta recompensa simbolica, va face persoana respectiva sa munceasca mai mult pentru a o obtine. In cazul nostru, al conditionarii fricii, recompensare a de tipul: ,,ce copil cuminte! obtinuta ca urmare a unui comportament pasiv, sta tic, de neasumare a niciunui risc, va intari reactiile de aparare in fata unui s timul cu potential periculos. Acest mecanism de conditionare opereaza insa in multe alte ,,temeri ale noastre, mai disimulat, mai ascuns. Poate fi implicat -de exemplu in frica de singuratate : o fetita care a fost crescuta in ideea ca ,,e bine sa fii maritata, sa fii in randul lumii! va internaliza acest imperativ si , in momentul in care absenta rep etata a sotului o va pune in situatia de a ,,risca un divort , va experimenta o e scaladare a fricii de singuratate. Nu ar fi de mirare sa dezvolte atacuri de pan ica sau agorafobii care o vor asigura de prezenta constanta a sotului. 3.Mediul in care am crescut: Bandura a demonstrat ca un comportament pe care il avem este intarit, repetat, d aca il intalnim frecvent in jurul nostru. ( Copiii delicventilor ajung mai frec vent delicventi, colegii fumatorilor se apuca mai usor de fumat, etc). Acest tip de invatare este deci mediat de identificarea cu mediul, de apartenenta noastra la un grup social. Concluzia este ca preluam sistemele cognitive si comportam entele persoanelor cu care ne identificam. Poate acesta este unul dintre motive le pentru care ,,repetam pattern-ul parintilor nostri , desi ne-am promis deseori sa nu o facem. Aceasta ,,imitare se aplica si in cazul evaluarii pericolului: tra ind intr-un mediu ostil, in care cei din jur sunt anxiosi, tematori, vom prelua aceste stiluri de interpretare a mediului. Genul acesta de ,,invatare a fricii este frecvent intalnit in cazul ipohondriei s i al problemelor de alimentatie. O mama care se temea de o boala fatala pentru o

rice simptom al copilului pe care il supunea la investigatii si consultatii exce sive , va induce acestuia aceeasi atitudine de grija excesiva pentru sanatate. Anorecticele sunt , de obicei, fete care provin din familii in care o mare part e din timpul conversational era alocat alimentatiei si imaginii corporale: ,,vai , ce m-am ingrasat, arat groaznic! sau ,,ce noua dieta ai mai aflat? sau ,,azi am mancat enorm, o sa devin obeza! . etc, sunt discutii ruminative la care tanara ano rexica de azi a asistat in toata copilaria ei. 4. Experiente de viata traumatizante Si in etapele urmatoare de viata se pot construi modele anxiogene: experimentar ea unor traume sau asocierile frecvente ale noutatii cu esecul sau pericolul in perioade de viata mai putin faste, se va repercuta in probabilitatea cu care , aflati in fata unui stimul nou, vom raspunde pesimist la intrebarea: ,,cat d e periculos este ? Chiar in lipsa unei predispozitii pentru anxietate construita in copilarie, experimentarea unor situatii speciale, traumatizante sau repetat e, va determina imprimarea in circuitele noastre neuronale a asocierii unor sti muli particulari cu frica, prin conditionare simpla sau mediata. Fobiile se vor dezvolta prin asocieri directe sau simbolice. Teama de necunoscut se amplific a dupa o experienta noua cu sfarsit neplacut , frica de boli se ascute dupa eve nimente de acest tip care i-au afectat pe cunoscutii nostri, s.a.m.d. Experientele cu incarcatura emotionala mare sunt cele mai susceptibile de a se , , tipari in mintea noastra, sub forma unui tablou care are si miros si gust. Stim uli diferiti de agresiunea initiala a experientei , dar prezenti in ,,imaginea d e ansamblu a acesteia , vor declansa aparitia fricii resimtite atunci. Acestia su nt , in fapt, niste ,,stimuli simbolici . ( Imi amintesc cazul unei paciente care dezvoltase fobie de culoarea rosie pe care de fapt o asocia cu sangele menstrual . Fobia debutase dupa un avort spontan in urma caruia pierduse o sarcina mult-as teptata). *** Vom avea astfel o predispozitie catre teama , catre interpretarea evenimentelor vietii ca fiind,,periculoase , amenintatoare. Aceasta predispozitie de care sunt raspunzatori parintii nostri , mediul in care am crescut sau istoria de viata nu este insa implacabila. Din fericire, avem posibilitatea sa ,,rescriem soft-ul cac i creierul uman are capacitatea de a se remodela, restructura. ,, Soft-ul psihic uman se rescrie permanent, fie ca suntem constienti, fie ca nu. Orice experient a noua prin care trecem produce noi legaturi neuronale. Metamorfozarea continua a psihicului uman, a sistemelor cognitive pe care le cuprinde, a fost demonstra ta de Eric Kandel, castigator al premiului Nobel in 2000. El a dovedit ca o car acteristica a creierului uman este neuroplasticitatea, adica posibilitatea ace stuia de a se modela, de forma circuite noi (sau de a dezactiva circuite vechi ) atunci cand experimenteaza situatii noi. Neuroplasticitatea este motivul pentru care putem invata lucruri inedite pana la sfarsitul zilelor noastre. Este si vestea buna care ne face sa intelegem ca put em schimba obiceiuri vechi, ca ne putem imbunatati comportamentul, ca putem evol ua la nivel profund in decursul intregii noastre vieti. Vechea zicala ,,nu mai i nveti iapa batrana la jug! nu se aplica in cazul fiintei umane. ,, Orice invat ar e si dezvat! este mai aproape de adevarul nostru, atunci cand avem determinarea necesara. Plasticitatea creierului uman este sansa de a ne modela propria gandi re si implicit viata, pana in ultimul moment al existentei noastre. Folosindu-ne de mecanismele prin care am ,,invatat frica, putem sa o si ,,dezvata m : 1. Genetica.

Cognitiv-comportamental: Pragul de sensibilitate nu poate fi modificat prin p sihoterapie. In schimb, putem intelege ca avem o astfel de sensibilitate si sa l uam masurile adecvate pentru a ne proteja, in loc sa ne infuriem pe cei care sun t sursa stimulului neplacut.( De exemplu vom alege sa nu ne ducem in vizita int r-o casa cu copii , daca ne deranjeaza zgomotul, in loc sa ii agresam obligandui sa taca!) Homeopatic: Un exemplu de persoana cu prag de sensibilitate scazut este persoana justitiabila de remediul Hepar sulphur. Aceasta are pragul de sensibilitate at at de scazut incat este deranjata foarte tare de orice stimul neplacut : zgomo te puternice, lumina , frig, etc. 2.Conditionare operanta: Comportamental: experimentarea voita a unor situatii care anterior ne produc fri ca, se poate asocia cu efecte pozitive, care vor intari increderea noastra in as tfel de experimantari. Exemple: daca ne este frica sa zburam cu avionul si totus i o facem, vom trai placerea calatoriilor, a vacantelor, si astfel vom fi mai pr edispusi sa repetam experienta, ajungand in timp sa scapam de teama. Cognitiv: intelegerea modului in care am asociat anumiti stimuli cu teama ne poa te conduce la ,,invalidarea acestei asocieri. Va trebui insa sa facem o incursiun e in amintirile si traumele noastre. In acest scop, psihoterapia cognitiva folos este tehnici de relaxare, NLP,imagerie dirijata sau hipnoza. Homeopatic: Aconitul: este remediul indicat in socul emotional produs dupa o experienta real periculoasa( accident, incendiu, etc). Tot el este insa indicat in cazul atacur ilor de panica in care pacientul ,,simte ca va muri dintr-o clipa in alta . La ba za lui sta conditionarea simpla: daca am avut un accident de masina traumatizant , vom simti teama acuta si la zgomotul unui motor. Atacurile de panica justitia bile de acest remediu sunt cele in care pacientul depisteaza stimulul declansat or. De exemplu stie ca atacurile de panica apar atunci cand este singur la vo lan. Sau, cum i s-a intamplat unei paciente care isi pierduse toata averea intr -un incendiu, atunci cand auzea vorbindu-se despre foc. Nu intotdeauna pacientii stiu exact de la ce conjunctura au inceput atacurile de panica, dar stiu ce a nume le declanseaza in prezent. Si intotdeauna se insotesc de senzatia de ,,moar te iminenta . Stramonium: este indicat in frica acuta produsa de o sperietura: de exemplu dupa ce am fost atacati de un caine ( fobia de caini, de animale). Caracterist ic este stimulul care declanseaza ulterior atacurile de panica : intunericul ( pacientii justitiabili de Stramonium vor sa doarma cu lumina aprinsa). Ceea ce i nseamna ca frica se reactiveaza avand ca punct de pornire propriile imagini ment ale , imaginatia, visul propriul subconstient. (Acesta este motivul pentru care au frecvent si frica de spatiile intinse de apa: lacuri, mari ,oceane ,,care ar pu tea avea ,,orice sub suprafata ). La copii se manifesta prin cosmaruri agresive di n care copilul se trezeste tipand si lovind. Punctul de pornire al cosmarurilo r poate fi moartea/pierderea unui apropiat pe care copilul l-a urat. ( Se stie c a la copil exista senzatia de ,,omnipotenta , adica isi imagineaza ca orice isi do reste se va indeplini. Acesta este motivul pentru care -de multe ori- se vor inv inovati in mintea lor pentru divortul parintilor sau bolile acestora.) 2. Invatarea prin model: Comportamental: observand in jurul nostru cum alte persoane se bucura de experi mente pe care noi le evitam, vom capata curajul de a le experimenta pe propria p iele. Exemple: observarea modului in care persoane din jurul nostru au reusitin conditii nu foarte favorizante- sa obtina succes in activitatea lor , ne va

determina sa incercam si noi variante alternative. Este clasic modul in care , observand un terapeut cum interactioneaza cu un caine, copiii isi pot depasi fo bia de caini. Cognitiv: identificarea dicursului mental care ne saboteaza: ,,nu se poate, e im posibil, nu sunt in stare, societatea nu ma sprijina, guvernul nu ma lasa, . etc l a cei care ne-au crescut, ne va ajuta sa il invalidam ( caci intregul se vede m ai bine din afara ). ,,Abstragerea selectiva ( adica acordarea atentiei cu priorita te anumitor fapte care ne valideaza convingerile negative) este una dintre disto rsiunile de gandire care au favorizat intarirea acestui discurs. Observarea inte ntionata a unui discurs opus la persoanele ,,de succes din jurul nostru va contr acara aceasta greseala de gandire. Homeopatic: Baryta carbonica: sunt in general copii care au avut probleme de dezvoltare/bol i. Acesta este motivul pentru care parintii i-au tratat ca pe niste persoane in capabile sa se descurce singure: ,,tu nu poti sa mergi singur la scoala, nu esti ca ceilalti copii! Insusindu-si acest model de raportare la lumea din jur , se v or simti intotdeauna incapabili sa managerieze situatiile neprevazute , temanduse de orice noutate : sa iasa din casa, sa calatoreasca, sa performeze in profes ie. Cauta cu orice prt protectia altora, pe care ii considera mai capabili. ,,Se simt ca niste copii in mijlocul adultilor ( George Vitoulkas). Si spre senectute s e poate imprumuta acest model de incapacitate si respectiv anxietate: simtindu-s e tratati cu condescendenta de semenii lor mai tineri (,,ce mai stii tu ,tataie ? ) , considerati incapabili sa mai performeze sau sa se mai adapteze, pacient ii Baryta carbonica in varsta, vor integra incapacitatea prezumata de ceilalti s i se vor simti incapabili sa mai faca fata provocarilor vietii. Se vor ancora de membrii mai tineri ai familiei , pentru a se simti protejati. 2. Invatarea prin recompensa simbolica:

Cognitiv: atribuind valoare nu numai standardelor traditionale invatate de la pa rinti ( de tipul: e bine sa fii bogat, faimos, important, puternic, etc) ci si unor obiective mai centrate pe noi insine (de tipul: e important sa fii fericit , implinit, multumit, etc), vom dezvolta abilitati care sa intoarca beneficiul, recompensa, dinspre placerea de a fi apreciat de altii catre modul in care ne s imtim noi. Homeopatic: Recompensele simbolice ne sunt implementate in sistemul psihic i nca din copilarie. Cati dintre noi nu ne-am ales profesia in functie de meseriil e pe care le valorizau parintii nostri? Sau cati dintre noi nu s-au cutremurat la auzul cuvantului ,,ratat pe care parintii nostri il atribuiau unei persoane ca re nu corespundea admiratiei lor sau societatii? Iata cateva remedii care se ad reseaza anxietatii produsa de o teama bazala de a nu castiga aprecierea semenilo r nostri: Lycopodium- acorda o importanta atat de mare statutului social, incat se t eme profund de faptul ca nu va putea ajunge ,,cineva . Aceasta temere il face sa f uga de responsabilitati , fie pentru ca acestea il vor sustrage de la telul sau (responsabilitatile familiale) , fie pentru ca il vor pune in pericolul de a-si dovedi incompetenta(responsabilitatile profesionale). Se teme astfel de situati i noi si solicitante. Psorinum-acorda importanta aspectului material, asa ca vor dezvolta anxietati in legatura cu viitorul financiar: frica de saracie , chiar daca au afaceri care merg bine Sunt ,,saracii oameni bogati ! Argentum metallicum- tine cu orice prt la performanta (in orice domeniu ) , motiv pentru care este predispus la anxietate legata de profesie, de a nu esua profes

ional. Este important sa deosebim frica de adaptare, cea care ne apara, de temerile exc esive care ne limiteaza viata, ne blocheaza in atitudini repetitive si ne impi edica sa ne alegem liber experientele de viata . Teama de viitor care ne impied ica sa traim in prezent , teama de moarte care ne impiedica sa ne traim viata, t eama de necunoscut care ne blocheaza in plictiseala, teama de singuratate care n e face prizonierii altora, teama de anarhie care ne priveaza de placere, teama de nebunie care ne fura creativitatea, teama de boala care ne face invalizi, tea ma de tine care ma indeparteaza de mine aceste temeri da, stau in calea fericiri i noastre! Invatand sa ne eliberam de ele , ne vom elibera pe noi insine