Anton Pavlovici Cehov

Pescrusul
Comedie n patru acte (1896)

In romneste de MONI GHELERTER si R. TEGULESCU


Personaje:
IRINA NIKOLAEVNA ARKADINA, dup soj Trepleva,
artist KONSTANTIN GAVRILOVICI TREPLEV, un tinr,
fiul ei
PIOTR NIKOLAEVICI SORIN, fratele ei NINAMIHAILOVNA ZARECINAIA, o tnr, fiicaunui
moier bogat
ILIA AFANASIEVIGI SAMRAEV, locotenent n retragere, administrator la Sorin POLI NA ANDREEVNA,
sojia lui MASA, fiica lui
BORIS ALEXEEVIGI TRIGORIN, scriitor EVGHENI SERGHEEVIGI DORN, medic SEMION
SEMIONOVIGI MEDVEDENKO, nvjtor IAKOV, argat
Un buctar. O fat In cas.
Aciunea se petrece la conacul lui Sorin. Intre actul al treilea i al patrulea trec doi ani.


ACTUL NTI
Un col| al parcului de pe mosia lui Sorin. O alee larg porneste de la scen spre fundul parcului, ctre malul unui
lac. Dar deoarece o scen improvizat a fost ridicat pentru spectacol tocmai n fa|a lacului, acesta nu se vede de
loc. In stnga si n dreapta scenei, tufisuri. Cteva scaune, o msu|. Pu|in dup asfin|itul soarelui. Pe scen, dup
cortina lsat, Iakov si al|i argaji. Se aude zgomot si tuse. Masa si Medvedenko vin din stnga, Intorcndu-se de
la plimbare.
MEDVEDENKO: De ce umbli totdeauna n negru?
MASA: Port doliul vie|ii mele. Snt nefericit.
MEDVEDENKO: De ce? (npjndurat.) Nu n|eleg... Esti sntoas, iar tatl dumitale, desi nu e bogat,
nu duce lips de nimic. Via|a mea e mult mai grea dect a dumitale. Primesc cu totul douzeci si trei de
ruble pe lun. Din ei mi se mai re|ine ceva si pentru pensie si totusi nu port doliu. (Se aaz.)
MASA: Nu e vorba de bani. Si sracul poate fi fericit.
MEDVEDENKO: Asta n teorie. In practic ns e cu totul altfel. Din salariul meu de numai douzeci
si trei de ruble, trebuie s mncm si s bem, si sntem mul|i: eu, mama, dou surori si un frate... Ceai
si zahr ne trebuie? Tutun ne trebuie? Descurc-te cum stii!...
MASA: (cu privirile spre scen): n curnd o s nceap spectacolul.
MEDVEDENKO: Da. O s joace Zarecinaia, iar piesa e de Konstantin Gavrilovici. Se iubesc, si astzi
sufletele lor se vor contopi n dorin|a de a da o imagine artistic unic. Su-
23
fletele noastre ns, al dumitale si al meu, n-au puncte comune. Eu te iubesc si de dorul dumitale nu
pot sta acas. In fiecare zi fac pe jos pn la dumneata, sase verste la dus si sase la ntors, si nu
ntmpin dect indiferen|. E lesne de n|eles. Eu n-am mijloace si am familie grea... Nu se mrit
cineva cu un om care n-are nici el ce mnca!
MASA: Fleacuri. (Prizeaz tabac.) Dragostea dumitale m nduioseaz, dar eu nu pot s-|i rspund la
fel. Asta-i tot. (i ntinde tabachera.) Te rog...
MEDVEDENKO: Mul|umesc. Nu iau.
(Pauz.)
MASA: E zduf. La noapte sigur c o s fie furtun. Dumneata ori faci filozofie, ori vorbesti despre
bani. Pentru dumneata nu exist mai mare nenorocire dect srcia. Pentru mine e de o mie de ori mai
usor s umbli n zdren|e si s cersesti dect... Dar dumneata nu po|i n|elege asa ceva...
(Prin dreapta intr Sorin i Treplev.)
SORIN (sprijinindu-se n baston): Eu nu m simt n apele mele la |ar, dragul meu, si se n|elege de la
sine c n-am s m obisnuiesc niciodat aici. Asear m-am culcat la zece si m-am trezit azi la nou, cu
senza|ia c de-atta somn mi s-a lipit creierul de fundul capului si altele de soiul sta. (Ride.) Dup
mas, nu stiu cum, dar iar m-a furat somnul si acum m simt frntl E un fel de cosmar, ca s zic asa...
TREPLEV: Adevrat! Tu trebuie s stai la oras. (V-zndu-i pe Masa i pe Medvedenko.) Au s v
cheme cnd va ncepe. Acum nu e voie s sta|i aici. Pleca|i, v rog.
SORIN (ctre Masa): Mria Ilinisna, fii bun, si roag-l pe tatl dumitale s spun s dea drumul
cinelui! Altfel, url iar. Sor-mea n-a nchis ochii toat noaptea.
MASA: Vorbi|i dumneavoastr cu tata, c eu nu vorbesc. Pe mine v rog s m scuti|i! (Ctre
Medvedenko.) Haidem!
MEDVEDENKO (ctre Treplev): Atunci s ne anun|a|i cnd o s-nceap.
(Amlndoi pleac.)
SORIN: Prin urmare, iar o s urle cinele toat noaptea! Vezi, asta e! Niciodat n-am trit la |ar dup
cum am vrut. Se ntmpla s iau concediu cte douzeci si opt de zile, si
24
veneam aici s m odihnesc. Dar att m scoteau din fire cu tot felul de prostii, nct sim|eam nevoia s
plec n aceeasi zi. (Rde.) Totdeauna am plecat cu plcere de-aici... Dar acum, de cnd am iesit la
pensie, ca s zic asa, nu mai am unde s m duc. Vreau, nu vreau, trebuie s stau aici...
IAKOV (ctre Treplev): Noi, Konstantin Gavrilci, ne ducem s ne scldm.
TREPLEV: Bine, dar peste zece minute s fi|i la locurile voastre. (Se uit la ceas.) O s-nceopo n
curnd.
IAKOV: Am n|eles. (Pleac.)
TREPLEV (arunc;nd o privire asupra scenei): sta-i tot teatrul. Cortina, culisa, nti, a doua, si ncolo
nimic. Nici un fel de decor. Fundalul ni-1 dau lacul si zarea. Vom ridica cortina la opt si jumtate
precis, cnd rsare luna.
SORIN: Minunat.
TREPLEV: Dac Zarecinaia ntrzie, pierdem tot efectul. Ar fi trebuit s fie aici. Tatl si mama ei
vitreg se |in scai de ea. I-ar fi mai usor s scape dintr-o nchisoare dect s plece de-acasl (li
ndreapt lui Sorin cravata.) Barba |i-e zbrlit si prul ciufulit. Ar trebui s te mai tunzi...
SORIN (pieptnndu-i barba): Asta-i tragedia vie|ii mele. Si n tinere|e aveam o mutr de parc as fi
fost vesnic beat si asa si pe dincolo. N-am plcut niciodat femeilor. (Se aaz.) De ce o fi mbufnat
sor-mea?
TREPLEV: De ce?Se plictiseste. (Se aaz alturi de el.) E geloas. E pornit mpotriva mea,
mpotriva spectacolului, mpotriva piesei mele, pentru c nu joac ea, ci Zarecinaia. Nici nu-mi stie
piesa, dar o si detestai'
SORIN (rde): Ei si tu! Sari peste cal...
TREPLEV: i e ciud c, uite, pe scena asta mic, Zarecinaia o s aib succes si nu ea! (Se uit la
ceas.)\Mama mea este o curiozitate psihologic. Desigur, are talent, e inteligent, e n stare s plng
cnd citeste o carte, l stie pe Ne-krasov n ntregime pe dinafar, ngrijeste pe bolnavi ca un nger; dar
ncearc s-o lauzi pe Eleonora Duse n fa|a ei! Oho-ho I Trebuie s-o lauzi numai pe ea, s scrii numai
despre ea, s o aclami, s fii ncntat de jocul ei nentrecut n La dams aux camelias sau n Bejia viejii,
si cum aici, la |ar, nu se gseste o asemenea be|ie", se plictiseste, se nfurie, to|i sntem dusmanii ei,
to|i sntem vinova|i. iApoi e supersti|ioas, se teme de trei luminri, de numrul trei-
25

sprezece... E zgrcit. Stiu sigur c are la banca din Odesa saptezeci de mii de ruble, dar dac-i
ceri un mprumut, ncepe s plng.'
SORIN: |i-a intrat n cap c piesa ta n-o s-i plac mamei tale, si ai nceput s te frmn|i, uite
asa. Fii linistit. Maic-ta te ador!
TREPLEV (rupnd petalele unei flori): M iubeste nu m iubeste, m iubeste nu m
iubeste. (Rde.) Vezi? Maic-mea nu m iubeste.tCum s m iubeasc, dac ea vrea s
triasc, s iubeasc, s poarte bluze de culoare deschis, iar eu am douzeci si cinci de ani si-
i amintesc mereu c nu mai e tnr? Cnd nu snt lng ea, are numai treizeci si doi de ani. iar
cnd snt patruzeci si trei. De asta m urste. Pe de alt parte, stie c eu nu recunosc teatrul.
Ea iubeste teatrul si i se pare c jucnd st n slujba omenirii, a artei sacre. Dup prerea mea,
teatrul contemporan e numai rutin si prejudecat. Cnd se ridica cortina si n lumina rampei,
n ncperile cu trei pere|i, aceste mari talente, preo|ii artei sacre, ne arat cum mnnc
oamenii, ucum beau, cum iubesc, cum umbl, cum snt mbrca|i; cnd din scene si fraze
vulgare se cznesc s scoat o moral, o biat moral pe-n|elesul tuturor, folositoare n via|a
de toate zilele; cnd n mii de varia|iuni mi servesc mereu acelasi lucru si numai acelasi lucru,
mi vine s fug, si fug asa cum a fugit Maupassant din fa|a turnului Eiffel,'care-i strivea
creierul cu vulgaritatea lui!
SORIN: Nu se poate tri fr teatru.
TREPLEV' Trebuie cutate forme noi. Si dac aceste forme noi nu snt, mai bine s nu mai fie
nimic. (Se uit la eeas.jjmi iubesc mama, o iubesc mult, dar duce o via| nesocotit, l trste
mereu dup ea pe scriitorul la, numele ei este comentat prin gazete, si toate astea m
obosesc. Uneori vorbeste n mine egoismul muritorului de rnd si mi pare ru c mama mea
este o artist cunoscut. Mi se pare c dac ar fi o femeie obisnuit, as fi mai fericit. Spune
unchiule, exist o situa|ie mai stupid si mai desperat dect asta?"La mama, deseori erau
invita|i artisti si scriitori celebri. Printre ei numai eu nu eram nimic si eram ngduit numai
pentru c eram fiul ei. Dar cine snt eu? Ce snt? Am prsit universitatea dup trei ani din
motive de for| major, cum s-ar spune. Nu am nici un talent, nici un ban, iar
26

pe actul meu de identitate snt trecut ca trgove| din Kiev. De altfel, tata era un trgove| din
Kiev, desi era si el un artist cunoscut. De aceea, cnd n salonul mamei to|i artistii si scriitorii
mi ddeau o aten|ie binevoitoare, mi se prea c privirile lor mi msurau nimicnicia, le
ghiceam gndurile si m sim|eam umilit...
SORIN: Spune-mi, te rog, ce fel de om e romancierul sta? Nu po|i s-l n|elegi. Tace mereu.
TREPLEV: 'E un om destept, simplu, dar, hai s zicem, pu|in melancolic. Foarte cumsecade.
N-are nici patruzeci de ani, dar e celebru si stul de celebritate... n ce priveste scrierile lui...
cum s-|i spun? Snt drgu|e. Are talent... dar... dup Tolstoi, sau Zola, nu-|i mai vine s-l
citesti pe Trigorin.
SORIN. Mie, frate, mi plac litera|ii. Gndva mi doream cu ardoare dou lucruri: s m nsor
si s ajung literat. Dar n-am izbutit nici una, nici alta. Dar e plcut s fii chiar si un literat mai
mrunt, la urma urmei...
TREPLEV (ascultnd): Aud pasi... (l mbrjieaz pe Sorin.) Nu pot s triesc fr ea... Pn
si zgomotul pasilor ei m ncnt... Snt nebun de fericire!... (Merge repede intru ntmpinarea
Ninei Zarecinaia, care intr. ) Vraja mea, visul meu...
NINA (emojionat): Cred c n-am ntrziat... Sigur c nu...
TREPLEV (srutindu-i minile): Nu, nu, nu...
NINA: Toat ziua am fost nelinistit. M-am frmntat ngrozitor. M temeam c tata n-o s
m lase... Dar a plecat adineauri cu mama mea vitreg. Cerul era rosu si rsrise luna. Am
gonit calul pn aici nu glum! (Rde.) Dar mi pare bine! (i strnge cu putere mina lui Sorin.)
SORIN (rUind): Mi se pare c-|i slnt cam plnsi ochisorii... Ehe-he, nu e bine!
NINA: Vezi c... Abia mai pot s respir. Plec peste o jumtate de or. Trebuie s ne grbim.
Nu pot, nu pot! Pentru Dumnezeu, nu m face|i s ntrzii! Tata nu stie c snt aici.
TREPLEV: ntr-adevr, ar trebui s ncepem. S chemm toat lumea!
SORIN: M duc s-i chem, ca s zic asa. Chiar acum. (Se ndreapt spre ieirea din dreapta,
cntnd.) Spre Franja
27

pornir doi grenadieri..." (Privete n jurul lui.) Odat am cntat asta si un substitut de procuror mi-a
spus: Dumneavoastr, excelen|, ave|i o voce foarte puternic". Apoi s-a mai glndit si a adugat:
...dar... respingtoare". (Ride fi pleac.)
NINA: Tatl meu si so|ia lui nu m las s vin aici. Ei spun c la voi e o atmosfer boem..^Le e
team ca nu cumva s m fac artist... Dar pe mine m atrage lacul sta ca pe un pescrus... Sufletul
mi-e plin de dumneata. (Privete n jurul ei.) *
THEPLEV: Sntem singuri.
NINA: Mi se pare c e cineva acolo.
TREPLEV: Nu-i nimeni. (O srut.)
NINA: Ce copac e sta?
TREPLEV: Un ulm.
NINA: De ce-i asa de ntunecat?
TREPLEV: E sear si toate lucrurile se ntunec. Te rog din suflet, nu pleca devreme.
NINA: Nu se poate 1
TREPLEV: Si dac-as veni eu la dumneata, Nina? Dac as sta toat noaptea n grdin si as privi spre
fereastra du-mitale?
NINA: Nu se poate. Te-ar vedea paznicul... Trezor nu s-a obisnuit nc cu dumneata si o s latre.
TREPLEV: Te iubesc.
NINA: Sssstl
TREPLEV (auzind pai): Cine e? Dumneata esti, Iakov?
IAKOV (din spatele scenei): Da, eu snt.
TREPLEV: Trece|i la locurile voastre! E vremea. Rsare luna?
IAKOV: Da.
TREPLEV: Spirt ai? Dar pucioas? |ine minte, cnd se vor arta ochii ia rosii, trebuia s miroas a
pucioas! (Ctre Nina.) Intr, te rog. Totul e pregtit. Esti emo|ionat?
NINA: Da, foarte! Nu mi-e team de mama dumitale, dar stiu c e si Trigorin de fa|... Mi-e fric si
mi-e rusine s joc n fa|a lui... Un scriitor celebru... E tnr?
TREPLEV: Da!
NINA: Ce povestiri minunate scrie!
TREPLEV (rece): Nu stiu. Nu le-am citit.
28
NINA: Piesa dumitale e greu de jucat. Nu are personaje vii.
TREPLEV: Ce nseamn personaje vii"? Nu trebuie s nf|ism via|a asa cum e, sau cum ar trebui s
fie, ci cum ne-o nchipuim n visurile noastre!
NINA: Piesa dumitale are prea pu|in ac|iune. Numai literatur. Si, dup prerea mea, ntr-o pies
trebuie s existe neaprat si dragoste...
(Se retrag amtndoi in dosul scenei).
(Intr Polina Andreevna i Dorn.)
POLINA ANDREEVNA: E umezeal. Intoarce-te si pune-|i galosii.
DORN: Mi-e cald.
POLINA ANDREEVNA: N-ai grij de sntatea dumitale? Asta e ncp|nare! Esti doctor si stii prea
bine c umezeala nu-|i face bine, dar |i place s m chinuiesti; ieri ai stat dinadins toat seara pe
teras...
DORN (fredoneaz): Nu-mi spune c eti jertf a tinere-
POLINA ANDREEVNA: Te-a prins att de mult discu|ia cu Irina Nikolaevna, nct nici n-ai mai sim|it
frigul! Mrturiseste c-|i place...
DORN: Am cincizeci si cinci de ani!
POLINA ANDREEVNA: Ce are a face? Pentru un brbat asta nu nseamn btrne|e. Esti nc bine si
tot mai placi femeilor.
DORN: Unde vrei s ajungi?
POLINA ANDREEVNA: To|i snte|ilafel. n fa|a unei actri|e, to|i snte|i la pmnt! To|i.
DORN (fredoneaz): n faja ta snt iari
11
... Dac n societate artistii snt iubi|i si trata|i altfel dect
negustorii, de pild, asta e n firea lucrurilor, asta nseamn idealism.
POLINA ANDREEVNA: Femeile si-au pierdut ntotdeauna capul dup dumneata si |i s-au aruncat de
gt. Si sta e idealism?
DORN (dnd din umeri): Ei si? In purtarea femeilor fa| de mine au fost multe lucruri frumoase. In
primul rnd ele |ineau la mine pentru c eram un doctor foarte bun. |i mai aduci aminte c acum zece-
cincisprezece ani eram sin-
29

gurul mamos de ncredere din tot |inutul? Si afar de asta, am fost totdeauna un om cinstit!
POLINA ANDREEVNA (i apuc mina): Dragul meu!
DORN: Mai ncet. Uite-i c vin.
(Intr Arkadina la braj cu Sorin, apoi Trigorin, Sam-raev, Medvedenko i Masa.)
SAMRAEV: n 1873, la blciul de la Poltava, jocul ei era uimitor. O adevrat minune! Doamne, cum
mai juca! Nu sti|i cumva pe unde o mai fi acum comicul Ciadin, Pa-vel Semionci? n rolul lui
Raspliuev era nentrecut. Era mai bine ca Sadovski, v-o jur, stimat doamn! Pe unde o mai fi acum?
ARKADINA: M ntreb ntotdeauna de oameni care au trit acum o sut de ani! N-am de unde s stiu
! (Se aaz.)
SAMRAEV (oftnd): Paska Ciadin! Nu mai snt actori ca el! Teatrul a deczut, Irina Nikolaevna!
nainte erau stejari puternici, azi nu mai snt dect cioturi.
DORN: Azi, ntr-adevr, snt pu|ine talente strlucite, dar actorul mijlociu e acum cu mult mai bun!
SAMRAEV: Nu snt de prerea dumitale. Dar n cele din urm, asta e o chestiune de gust. De gustibus
aut bene, aut nihil
1
...
(Treplev iese de dup scen.)
ARKADINA (jiuijii su): Nu ncepe, dragul meu? TREPLEV: Numaidect. V-as ruga s ave|i pu|in
rbdare.
ARKADINA (recitind din Hamlet):
Dar fiul meu, oprete... ochii parc Pe dos mi i-ai ntors acum, i vd A titea pete n fiinja mea C m
ntreb: se vor mai terge-odat?...
TREPLEV (recitind din Hamlet):
M-ntreb de ce pcatului te-ai dat, Iubire in mocirl cutnd?
1
Despre gusturi sau bine, sau nimic cuvinte luate din dou locu|iuni latine: De gustibus non disputandum(Gusturile nu se discut) si De
mortuisaut bene, aut nihil (Despre morji, sau vorbeti de bine, sau nimic).
30
(Se aude un sunet de corn de dup scen.)
TREPLEV: Domnilor, ncepe! V rog, aten|ie! (Pauz.) ncep! (Bate de trei ori cu un baston i
vorbete cu glas apsat.) O, voi umbre strvechi si venerate ce v ridica|i n noapte deasupra acestui
lac, adormi|i-ne ca s vism ce va fi peste dou sute de mii de ani!
SORIN: N-o s mai fie nimic peste dou sute de mii de ani.
TREPLEV: Atunci, acest nimic s ni-1 arate...
ARKADINA: Fie! Am adormit.
(Se ridic cortina. Se vede lacul. Luna e deasupra orizontului i se oglindete n ap; pe-o piatr mare st Nina Zarecinaia,
mbrcat toat n alb.)
NINA: Oamenii, leii, vulturii si potrnichile, cerbii cu coarne nrmurate, gstele, pianjenii, pestii cei
tcu|i ai apelor, stelele de mare si cele ce nu puteau fi vzute cu ochiul liber, ntr-un cuvnt toate
viet|ile, toate, toate s-au stins dup ce-au ncheiat tristul ciclu al vie|ii lor... Snt mii de veacuri de
cnd pmntul nu mai poart nici o fiin| vie, si aceast biat lun n zadar si mai aprinde candela. Co-
corii nu se mai trezesc |ipnd n lunc si crbusii nu se mai aud prin crnguri de tei. E frig, frig, frig...
E pustiu, pustiu, pustiu... E nfricostor, nfricostor, nfricostor... (Pauz.) Trupurile fiin|elor vii s-au
pierdut n pulbere si materia cea vesnic le-a prefcut n pietre, n ap, n nori, iar sufletele tuturor s-au
contopit ntr-unui singur. Si sufletul lumii snt eu... Eu... n mine e sufletul lui Alexandru cel Mare si al
lui Cezar, si al lui Shakespeare si al lui Napoleon, si sufletul celei din urm lipitori. n mine constiin|a
oamenilor s-a contopit cu instinctele animalelor si mi amintesc, totul, totul, totul si retriesc n mine
fiecare via| n parte.
(Se ivesc focuri jucue.)
ARKADINA (ncet): E ceva decadent.
TREPLEV (cu un ton plin de rugminte i mustrare): Mam!...
NINA: Snt singur. O dat la o sut de ani deschid buzele pentru a vorbi, si glasul meu rsun trist n
pustiul acesta si nimeni nu m aude... Nici voi, palide focuri juc-
31
use, nu m auzi|i... Mlastina putred v naste spre diminea| si rtci|i pn-n zori, dar fr ginduri,
Ir voin|, fr fiorul vie|ii. Temndu-se ca n voi s nu se aprind via|a, diavolul, printele materiei
vesnice, svrseste n fiecare clip n voi, ca n pietre si n ap, schimbul atomilor, si astfel v preface|i
necontenit. n univers, numai spiritul rmne vesnic acelasi si neschimbat. (Pauz.) Ga un prizonier
aruncat ntr-o fntn adnc si goal, nu stiu nici unde snt, nici ce m asteapt. Un singur lucru stiu:
c mi e sortit s nving n lupta nversunat si ndrjit cu diavolul, izvorul for|elor materiei, si c dup
aceea, materia si spiritul se vor contopi ntr-o armonie desvrsit si va ncepe mpr|ia voin|ei
universale. Dar aceasta nu se va ntmpla dect dup un lung, foarte lung sir de milenii si foarte ncet,
cnd luna si luminosul Sirius si pmntul se vor fi prefcut n pulbere. Dar pn atunci, numai spaim,
spaim... (Pauz. Pe fondul lacului se arat dou puncte roii.) Se apropie diavolul, puternicul meu
dusman. i vd ochii fiorosi si cu flcri purpurii...
ARKADINA: Miroase a pucioas. Era neaprat nevoie?
TREPLEV: Da.
ARKADINA: (rde): Da, e un efect...
TREPLEV: Mam!
NINA: i e urt fr om.
POLINA ANDREEVNA (ctre Dorn): |i-ai scos plria. Pune|i-o pe cap. Ai s rcesti.
ARK4.DINA: Doctorul si-a scos plria n fa|a diavolului, printele materiei vesnice.
TREPLEV (ieiniu-i din fire, cu glas tare): Piesa s-a terminat ! Ajunge! Cortina!
ARKADINA: De ce te superi?
TREPLEV: Ajunge! Cortina! Las cortina! (Bate din picior.) Lsa|i cortina! (Cortina caie.) Ierta|i-m!
Am scpat din vedere c numai pu|inii alesi pot scrie piese si le pot juca. Am clcat monopolul! Mie...
eu... (Vrea s mai spun ceva, gesticuleaz, apoi iese prin sting.)
ARKADINA: Dar ce-i cu el?
SORIN: Irina, draga mea, nu se cade s rnesti amorul propriu al unui tnr!
ARKADINA: Da ce i-am spus?
SORIN: L-ai jignit!
32
ARKADINA: Chiar el ne-a prevenit c e numai o glum. Si i-am luat piesa ca pe-o glum!
SORIN: Totusi...
ARKA.DINA: Dar acum vrea s ne dovedeasc c a scris o oper mare! S m ierte Dumnezeu! Prin
urmare, dac a pus la cale spectacolul sta si ne-a otrvit cu pucioas, n-a fut-o n glumi, ci p3itru a
ne demonstra ceva... A vrut s ne nve|e cum trebuie s se scrie si ce trebuie s se joace. La urma
urmelor, m plictiseste. Oricum, aceste vesnice porniri mpotriva mea, aceste n|epturi scot pe
oricine din sleite! E un biat cu toane si plin de trufie.
SORIN: Voia s-|i fac o plcere.
ARKADINA: Da? Totusi, n-a ales o pies obisnuit, ci ne-a silit s ascultm aiureala asta decadent!
De dragul glumei snt gata s ascult si aiureli, dar aici snt preten|ii de a aduce forme noi, de a ncepe o
nou er n art. Dup mine ns n-avem de-a face cu forme noi, ci numai cu un caracter urcios.
TRIGORIN: Fiecare scrie cum vrea si cum poate.
ARKADINA: S scrie cum vrea si cum poate, numai s m lase n pace!
DORN: J upiter, te superi...
1

ARKADINA: Eu nu snt J upiter, ci o femeie. (i aprinde o jigar.) Nu m supr, dar mi pare ru c
un tnr si petrece vremea att de anost. N-am vrut s-l jignesc.
MSDVEDENKO: Nimnui nu-i e ngduit s despart spiritul de materie, deoarece se prea poate ca
spiritul s fie o nmnunchere de atomi materiali. (Cu vioiciune, ctre Trigorin.) Ar trebui fcut si
apoi jucat o pies n care s se vad cum triesc si de-alde noi, nv|torii... c greu i mai e s
triasc...
ARKADINA: E adevrat! Dar s nu mai vorbim nici de piese, nici de atomi. Ce frumoas sear!
Asculta|i, domnilor, cnt cineva! (Ascult.) Ce frumos e!
POLINA ANDREEVNA: E de pe malul cellalt.
(Pauz.)
ARKADINA (ctre Trigorin): Ia stai ling mine... Acum zece-cincisprezece ani, aici, pe lac, se
auzeau aproape n
1
nceputul dictonului latin: J upiter, te superi, prin urmare n-ai dreptate.
3 Cehov Teatru
33
fiecare noapte muzic si cntece. Pe mal erau vreo sase conace boieresti. Mi-aduc aminte... Zarv,
rsete, mpuscturi si attea aventuri de dragoste... J unele prim si idolu tuturor acestor sase conace era,
pe atunci (l arat pe.doctor), doctorul Evgheni Sergheici, aici prezent. Si-acum e fermector, dar
atunci era irezistibil. Totusi, ncepe s m mustre constiin|a. De ce l-am jignit pe bietul meu bie|as?
Nu am liniste. (Tare.) Kostea! Fiule! Kostea!
MASA: M duc s-l caut.
ARKADINA: Te rog, drgu|!
MASA (iese prin sting): Uuuu ! Konstantin Gavrilovici! (Pleac.)
NINA (ieind de dup scen): Probabil c nu vom mai continua! Pot s ies. Bun seara! (Se srut cu
Arkadina i Polina Andreevna.)
SORIN: Bravo, bravo!
ARKADINA: Bravo, bravo! Te-am admirat cu to|ii. Cu o nf|isare ca a dumitale si cu o voce att de
minunat e pcat s stai la |ar. Ai fr ndoial talent. M-n|elegi? Trebuie neaprat s joci teatru.
NINA: O, acesta e si visul meu! (Oftnd.) Dar n-o s se mplineasc niciodat!
ARKADINA: Cine stie? D-mi voie s-|i recomand pe Trigorin, Boris Alexeevici!
NINA: Ce bine-mi pare! (Zpcindu-se.) Am citit toate cr|ile dumneavoastr...
ARKADINA (aezind-o ntre ei): Nu te fstci, draga mea? E celebru, dar are un suflet simplu. Uite c
s-a zpcit si el...
DORN: Propun s se ridice cortina. E prea trist asa.
SAMRAEV (tare): Iakov, frate, ridic cortina!
(Cortina se ridic.)
NINA (ctre Trigorin): Nu e asa c piesa e ciudat?
TRIGORIN: N-am n|eles nimic. ncolo, am ascultat-o cu plcere. Ai jucat cu atta sinceritate si
decorul a fost att de frumos! (Pauz.) Trebuie s fie mult peste n lac.
NINA: Da.
TRIGORIN: mi place s pescuiesc, nu cunosc o plcere mai mare dect s stau n amurg si s privesc
pluta undi|ei.
34
N: Dar eu cred c pentru acela care a ncercat plcerile crea|iei nu mai exist alte plceri.
ARKADINA (rznd): Nu-i mai spune de astea. Ori de cte ori i se spun vorbe de laud, se fstceste.
SAMRAEV: |in minte c odat, la Moscova, la oper, celebrul Silva a luat un do de jos. Si s-a
ntmplat c n acelasi timp, parc dinadins, s se afle la galerie un bas, un cntre| de-al nostru de cor
bisericesc, care s strige: Bravo, Silva"... cu o octav mai jos! V pute|i nchipui surprinderea
noastr! Uite, cam asa: (cu o voce joas) Bravo, Silva"... Toat sala a nlemnit...
(Pauz)
DORN: A trecut un nger!
NINA: E timpul s plec. La revedere!
ARKADINA: Unde pleci? De ce asa devreme? Nu-|i dm voie !
NINA: M asteapt tata.
ARKADINA: Ce om... (Se srut.) Dar dac nu se poate altfel!... Ne pare ru, foarte ru, c pleci...
NINA: Dac-a|i sti ce greu mi-e s plec!
ARKADINA: S te conduc cineva, draga mea...
NINA (speriat): O, nu, nu!
SORIN (rugtor): Mai stai!
NINA: Mi-e cu neputin|, Piotr Nikolaevici!
SORIN: O or mcar... uite-asa...
NINA (gndindu-se, apoi printre lacrimi): Mi-e cu neputin|... (D mina cu toji i pleac grbit.)
ARKADINA: ntr-adevr, ce fat nenorocit!!Se spune c rposata ei mam a lsat mostenire so|ului
ei pn la ultima opeic toat averea, care era foarte mare! Si acum feti|a asta a rmas fr nimic,
pentru c tatl ei a si fcut testament, lsnd totul celei de-a doua so|ii! E revolttori!
DORN: Da, tatl ei e un mare ticlos. Ce-ialluieal lui. SORIN (frecindu-i minile reci): Ce-ar fi dac
am pleca si noi! Se las umezeal. M dor picioarele.
ARKADINA: Picioarele tale abia te duc. Parc-s de lemn. Hai s mergem, btrn nefericit! (l ia de
braj.)
SAMRAEV (oferind brajul sojiei sale): Madame?
SORIN: Iar url cinele. (Ctre Samraev.) Fii bun, Ilia Afanasievici, si spune s-i dea drumul!
3*
33
SAMRAEV: Nu se poate, Piotr Nikolaevici. Mi-e team s nu vin ho|ii la hambar. Am tot meiul
acolo. (Ctre Med-vedenko.) Da, cu o octav mai jos: Bravo Silva!" Si nu uita c nu era un artist, ci
un biet cntre| de biseric!
MBDVEDENKO: Si ce leaf au cntre|ii stia de biseric?
(Pleac toji, afar de Dorn.)
DORN (singur): Nu stiu. Sau eu mi-am pierdut min|ile, sau nu n|eleg nimic, dar mie piesa mi-a
plcut. E ceva n ea. Gnd feti|a aceea vorbea despre singurtate si cnd s-au vzut si ochii rosii ai
diavolului, mi-au tremurat minile de emo|ie. Are prospe|ime si naivitate. Uite-l... Mi se pare c vine...
As vrea s-i spun lucruri care s-i fac plcere.
TREPLEV (intr): Nu mai e nimeni.
DORN: Ba snt eu.
TREPLEV: Masenka m caut peste tot prin parc. Ce fiin| nesuferit!
DORN: Stii, Konstantin Gavrilovici, c piesa dumitale mi-a plcut foarte mult! E oarecum ciudat si
nu i-am auzit sfrsitul, totusi m-a impresionat puternic. Ai talent. Trebuie s mergi mai departe.
(Treplev ii strnge mina i-l mbrjieaz nervos.)
DORN: Da ce naiba, stpneste-|i nervii! |i-au dat lacrimile... Ce vroiam s-|i spun? |i-ai luat
subiectul din lumea ideilor abstracte. Asa si trebuia, pentru c o oper de art trebuie neaprat s
exprime o idee mare. Numai ceea ce e serios, e frumos. Ce palid esti!
TREPLEV: Atunci... m sftuiesti s continui?
DORN: Da... dar s nf|isezi numai ce-i important si vesnic. Am avut bun gust n via| si am trit-o n
fel si chip. Snt mul|umit. Dar dac-as fi sim|it si eu avntul ce-l nsufle|este pe artist cnd creeaz, snt
sigur c as fi dispre|uit nvelisul meu material si tot ce e legat de el si m-as fi avn-tat de pe pmnt ct
mai sus spre nl|imi.
TREPLEV: Iart-m, te rog. Unde-i Zarecinaia?
DORN: Si mai e ceva.Orice oper de art trebuie s aib o idee clar, bine definit. Trebuie s stii
pentru cescrii. Altfel, dac vei porni pe acest drum pitoresc fr s ai vreo |int hotrt, te vei rtcisi
talentul dumitale te vapierde.J
36
TREPLEV (nerbdtor): Unde-i Zarecinaia? DORN: A plecat acas.
TREPLEV (desperat): Ce sa fac? Vreau s-o vd... Trebuie neaprat s-o vd. M duc.
(Intr Masa.)
DORN (ctre Treplee): Linisteste-te, prietene!
TREPLEV: Totusi am s plec. Trebuie s plec.
MASA: Konstantin Gavrilovici, intr n cas. Te-asteap-t mama dumitale. E nelinistit.
TREPLEV: Spune-i c-am plecat. Si v rog pe to|i: lsa-|i-m n pace! Lsa|i-m! Nu v mai |ine|i
dup mine!
DORN: Ei, ei, dragul meu, nu merge asa! Nu sade frumos!
TREPLEV (printre lacrimi): La revedere, doctore, si |i mul|umesc!... (Pleac.)
DORN (oftnd): Tinere|e, tinere|e!
MASA: Cnd nu mai ai nimic de spus, oftezi: tinere|e, tinere|e!... (Prizeaz tabac.)
DORN (i ia tabachera i o arunc ntr-un tufi): Isprveste, e dezgusttor. (Pauz.) Mi se pare c n
cas au nceput s joace cr|i. Hai si noi acolo...
MASA: Mai asteapt pu|in.
DORN: De ce?
MASA: Vreau s-|i mai spun o dat. Vreau s-|i vorbesc... (Emojionat.) Nu-l iubesc pe tata.
Dumitale ns mi deschid inima. Nu stiu de ce simt din tot sufletul c-mi esti apropiat... Ajut-m.
Ajut-m, c altfel am s fac o prostie. Am s-mi bat joc de via|a mea, am s mi-o stric...Nu mai pot...
DORN: Si cum s te ajut?
MASA: Sufr. Nimeni, nimeni nu-mi stie suferin|ele! (i pune capul pe pieptul lui, ncet.) l iubesc pe
Konstantin.
DORN: Ce nervosi snte|i cu to|ii! Ce nervosi! Si ct dragoste... O, lac fermecat! (Cu blndeje.) Dar
cu ce te J >ot ajuta eu, copilul meu? Cu ce?
Cortina
ACTUL AL DOILEA
Un teren de crichet. n fundul scenei, la dreapta, o cas cu teras mare; n stnga se vede lacul, n care se oglin-
deste soarele. O grdin de flori. Amiaz. Cldur. Pe marginea terenului, la umbra unui tei btrn, stau pe-o
banc Arkadina, Dorn si Masa. Pe genunchii lui Dorn o carte deschis.
ARKADINA (ctre Masa): Ridic-te si dumneata! (Se ridic amindou.) Vino lng mine. Dumneata
ai douzeci si doi de ani, eu aproape de dou ori pe att. Evgheni Serghee-vici, care pare mai tnr
dintre noi?
DORN: Desigur c dumneata!
ARKADINA: Ai vzut? Si stii de ce? Pentru c eu lucrez, simt, m zbucium toat ziua, pe ct vreme
dumneata stai mereu locului si nu triesti... Eu una stiu: c nu trebuie s. m gndesc la viitor. Nu m
gndesc niciodat nici la btr-ne|e, nici la moarte. Nu po|i ocoli ceea ce trebuie s se n-tmple.
MASA: Iar eu m simt ca si cum m-as fi nscut demult
r
demult, si-mi trsc via|a dup mine ca pe o
tren fr de sfrsit... Si deseori mi se ntmpl s nu mai am nici o poft de via|! (Se aaz.) Desigur
c toate astea snt fleacuri. Trebuie s te scuturi bine si s te lepezi de ele!
DORN (cnt ncet): Povestiji-i voi, florile mele..."
ARKADINA: Si mai trebuie s stii c snt corect ca UIL englez. Eu, draga mea, snt totdeauna scoas
ca din cutie. Totdeauna snt mbrcat si coafat comme ii faut
1
. S-mi ngdui eu vreodat s ies din
cas, fie numai pn n gr-
1 Corect. (Fr.)
38

din, n capot sau nepieptnat? Niciodat! De-asta m si tin bine, pentru c n-am fost niciodat llie
si nu m-am lsat, ca altele... (Cu minile n olduri, se plimb pe teren.) Uita|i-v, art sau nu tnr?
Snt n stare s joc si rolul unei feti|e de cincisprezece ani!
DORN: Cu toate astea, eu tot am s citesc mai departe... (Ia cartea.) Ne-am oprit la negustorul de
Iin si la sobolani...
ARKADINA: Da, la sobolani. Citeste! (Se aaz.) Sau mai bine, d-mi mie cartea. Am s citesc eu. E
rndul meu. (Ia cartea i caut pasajul.) La sobolani... Uite-aici. (Citete.) Si e tot att de primejdios
pentru oamenii de lume s rsfeje i s atrag pe scriitori la ei, cit e pentru un negustor de fin s
creasc obolani n hambarele lui. Si, totui, scriitorii snt iubiji. De aceea, cnd o femeie a pus ochii
pe un scriitor i dorete s-l cucereasc, l mpresoar cu laude, cu drglenii i rsfjuri..." Ei,
asta, poate, la francezi; la noi ns nu exist nimic asemntor... nimic nu se face dup program.
Femeile noastre, de obicei, nainte de a cuceri inima unui scriitor, snt ndrgostite de el pn peste cap.
S nu cutm prea departe! Uita|i-v, de pild, la mine si la Tri-gorin...
(Sorin, sprijinindu-se in baston, i Nina. Medvedenko mpinge in urma lor un fotoliu pe rotile.)
SORIN (cu tonul cu care mngi un copil): Ei? Ne bucurm si noi astzi? Sntem si noi veseli, ca s zic
asa? (Ctre sora lui.) Sigur c ne bucurm! Tatl si mama vitreg au plecat la Tver, si trei zile n cap
sntem liberi!
NINA (se aaz lng Arkadina i o mbrjieaz): Snt att de fericit! Acum snt numai a voastr.
SORIN (aezndu-se n fotoliul su): Ce frumusic e astzi!
ARKADINA: Si cochet si nostim... Asta-mi place! (O .srut pe Nina.f Ba.r s nu te mai ludm, c
te deochiem. Unde e Boris Alexeevici?
NINA: La pescuit, lng cabina de baie.
ARKADINA: Cum de nu s-a plictisit? (Vrea s continue cititul.)
NINA: Ce citi|i?
39
ARKADINA: Maupassant, Sur Veau, drgu|o! (Citeteciteva rnduri pentru sine.) Ei, mai departe nu-i
nici interesant
?
nici adevrat. (nchide cartea.) Sufletul mi-e nelinistit. Spune|i-mi, ce-i cu fiul meu? De
ce-i att de plictisit si de morocnos? si petrece zilele pe lac; nu-l mai vd aproape de loc!
MASA: li e sufletul zbuciumat. (Ctre Nina, sfioas.) Te rog, citeste-ne din piesa lui!
NINA (dlnd din umeri): |ii dumneata neaprat? E att de pu|in interesant!
MASA (stpinindu-i emojia): Gnd citeste, pleste si i ard ochii. Are un glas frumos si trist si se
poart ca un poet.
(Sorin sforie.)
DORN: Noapte bun! ARKADINA: Petrusa! SORIN: Da! ARKADINA: Dormi? SORIN: De fel!
(Pauz.)
ARKADINA: Faci ru, frate, c nu te ngrijesti.
SORIN: Eu as vrea s m caut, dar nu vrea doctorul!
DORN: Ce s te mai cau|i la saizeci de ani?!
SORIN: Dar si la saizeci de ani mai vrei s triesti!
DORN (cu ciud): Ia si dumneata, acolo, picturi de valerian!
ARKADINA: Cred c-ar fi bine s plece undeva la bi.
DORN: S plece! Ar putea s plece, dup cum ar putea s nu plece!
ARKADINA: Mai pricepe ceva dac po|i.
DORN: N-ai ce s pricepi. Totul e limpede. (Pauz.)
MEDVEDENKO: Piotr Nikolaevici ar trebui s se lase de fumat...
SORIN: Astea-s prostii!
DORN: Nu, nu snt prostii. Vinul si tutunul |i iau personalitatea. Dup o |igar sau un pahar de votc,
dumneata nu mai esti Piotr Nikolaevici, ci Piotr Nikolaevici plus nc: cineva. Eul dumitale se
destram si te por|i cu dumneata cum te-ai purta cu o a treia persoan; cu el...
40
SORIN (rde): E usor s judeci pe al|ii. Dumneata |i-ai trit via|a, dar eu? Am fost douzeci si opt de
ani la Ministerul de J usti|ie, dar nu am trit nc, nu am ncercat nimic n viat, ca s zic asa, si
lucru lesne de n|eles mi-e nc sete de via|! Dumneata esti stul si indiferent, si de asta nclini
spre filozofie. Eu vreau s triesc, si de asta beau vin de Xeres la mas si fumez |igri de foi, uite-asa...
Asta e-.-
DOR>S: Via|a trebuie luat n serios! Dar ca s te ngrijesti la saizeci de ani si s-|i par ru c n
tinere|e ai avut prea pu|ine plceri, asta, iart-m, denot neseriozitate!
MASA (se ridic): Mi se pare c e vremea mesei. (Merge alene.) Mi-a amor|it un picior... (Pleac.)
DORN: Acum se duce si d peste cap dou phrele, nainte de mas.
SORIN: Dac n-are alt bucurie n via|, srcu|a de eal
DORN: Toate snt desertciuni, excelen|!
SORIN: Dumneata ra|ionezi ca omul stul.
ARKADINA: Ah, Doamne, ce poate fi mai plicticos dect dulcea plictiseal a vie|ii de la |ar! E cald,
liniste, nimeni nu face nimic, to|i filozofeaz... mi place s stau cu voi, prieteni, mi place s v ascult,
dar... e mult mai plcut s m aflu ntr-o camer de hotel si s-mi nv| rolul. NINA (exaltat): Ce
frumos e! Cum v n|eleg!
SORIN: Desigur, e mai bine la oras. Stai la biroul tu, lacheul nu d voie nimnui s intre neanun|at,
ai telefon... pe strad birjari, uite-asa...
DORN (fredoneaz): Povesti|i-i voi, florile mele..,"
(Intr Samraev i dup el Polma Andreevna.)
SAMRAEV: Uite-i pe ai nostri! Bun ziua. (Srut mina Arkadinei i apoi a Ninei.) Snt mul|umit c
v vd pe to|i sntosi. (Ctre Arkadina.) So|ia mea spune c ave|i de gnd s pleca|i chiar azi,
mpreun cu ea, la oras. E adevrat?
ARKADINA: Da, asa avem de gnd.
SAMRAEV: Hm! Foarte bine! Dar cu ce o s v duce|i, stimat doamn? Azi se transport secara si
to|i arga|ii snt ocupa|i. Si cu ce cai, dac-mi da|i voie s ntreb?
ARKADINA: Cu ce cai? Stiu eu cu ce cai?
SORIN; Avem caii de trsur.
i !
41
SAMRAEV (enervlndu-se): Caii de trsur? Da hamuri de unde s iau? De unde? E de nenchipuit! S
nu-|i vie s crezi! Stimat doamn, m nchin n fa|a talentului dumneavoastr, snt gata s-mi jertfesc
zece ani din via| pentru dumneavoastr, dar cai nu v pot da!
ARKADINA: Dar dac trebuie s m duc la oras! Curios lucru!
SAMRAEV: Mult stimat doamn, nu sti|i ce nseamn 8 gospodrie!
ARKADINA: (aprinzndu-se): Mereu aceeasi poveste! Dac e asa, plec chiar azi la Moscova.
Porunceste s-mi tocmeasc n sat niste cai, dac nu vrei s m duc pe jos pn la gar!
SAMRA.EV (aprinzndu-se): Atunci, eu mi dau demisia! Cuta|i-v un alt administrator. (Pleac.) :
ARKADINA: Nu e var s nu se-ntmple la fel! Aici nu e var s nu fiu jignit. N-am s mai calc pe-
aici!
(Iese in sting in direcjia cabinei de baie. Dup un minut
trece spre cas, urmat de Trigorin, care duce nite undije
i o gleat.)
SORIN (aprinzndu-se): Asta-i obrznicie! Dracu mai stie ce el M-am sturat, la urma urmei! S se-
aduc to|i caii numaidect.
NINA (ctre Polina Andreevna): S-o refuzi pe Irina Niko-taevna, o artist att de celebr! Oare fiecare
dorin| a ei, fie ea si un capriciu, nu e mai important dect gospodria voastr? E de necrezut!
POLINA ANDREEVNA (desperat): Ce pot face? Pune|i-v in locul meu. Ce pot face?
SORIN (ctre Nina): S mergem la sor-mea... S-o rugm cu to|ii s nu plece. Nu? (Privind In
direcjia n care aieit Samraev.) E un om de nesuferit! Un adevrat tiran!
NINA (nu-l las s se scoale): Rmi, nu te scula! Te ducem noi! (Ea i Medvedenko mping fotoliul
cu rojile.) E ngrozitor !
T
SORIN: Da, e ngrozitor! Dar n-o s plece! Vorbesc eu cu el! (Cei doi ies. Rmn Dorn i Polina
Andreevna.)
DORN: Ce oameni anosti! De fapt, so|ul dumitale ar merita s fie dat pe us afar! Totul se va sfrsi
ns altfel. Si
muierea asta btrn de Piotr Nikolaevici si sora lui i vor cere iertare. Ai s vezi!
POLINA ANDREEVNA: A trimis si caii de trsur la cmp i n fiecare zi nu snt dect nen|elegeri de-
astea! Dac ai sti ct snt de chinuit! M mbolnvesc! Uite, tremur... Nu pot s-i rabd mojicia! (Cu
ton rugtor.) Evgheni, iubitule, scumpule, ia-m la dumneata... Timpul trece,nu maisntem tineri si
mcar acum, la sfrsitul vie|ii, s nu ne mai ascundem, s nu mai min|im...
(Pauz.)
DORN: Am cincizeci si cinci de ani. E prea trziu s-mi
schimb via|a.
POLINA ANDREEVNA: Stiu, refuzi pentru c n afar de mine mai snt si alte femei n via|a
dumitale. E cu neputin| s le iei pe toate la dumneata... n|eleg... Iart-m, stiu c te-ai sturat de
mine...
(Nina se arat ling cas; culege flori.)
DORN: Ba nu e chiar asa.
POLINA ANDREEVNA: M roade gelozia. Desigur, ca doctor nu po|i s nu vezi femei. n|eleg...
DORN (ctre Nina, care se apropie): Ce mai e nou?
NINA: Irina Nikolaevna plnge, iar Piotr Nikolaevici are o criz de astm.
DORN (se ridic): M duc s le dau valerian la emndoi,
NINA (i ofer florile): mi dai voie?
DORN Merci bien. (Se ndreapt spre cas.)
POLINA ANDREEVNA (mergnd cu el): Ce flori frumoasei (Ling cas, cu glas surd.) D-mi
florile! D-mi florile! (Ia florile, le rupe i le arunc. Amndoi intr n cas.)
NINA (singur): Ce curios e s vezi c o artist celebr plnge si nc pentru un fleac ca sta! Dar nu e
si mai curios
c
un scriitor celebru, la care se nchin cititorii, despre care scriu toate gazetele, ale crui
fotografii le poate cumpra oricine, care e tradus n limbi strine, si petrece vremea pescuind si se
bucur c a prins doi cosaci? Credeam c oamenii celebri snt mndri si inaccesibili, c dispre|uiesc
mul|imea, ca si cum s-ar rzbuna prin gloria si strlucirea numelui lor de faptul c mul|imea pune mai
presus de toate
43
I
bog|ia si boieria din nastere. Dar uite c si ei plng, prind pesti, joac cr|i, rd si se supr, la fel ca
to|i ceilal|i!...
TREPLEV (intr fr plrie, jinlnd n min o puc i un pescru mpucat): Esti singur?
NINA: singur.
(Treplev ii puie la picioare pescruul.)
NINA: Ce nseamn asta?
TREPLEV: Am fost att de ticlos, nct am tras n acest pescrus, li pun la picioarele dumitale!
NINA: Ce-i cu du-nneata? (Ridic pescruul i se uit la el.) - TREPLEV (dup o pauz): n curnd
si n acelasi fel m voi omor si eu.
NINA: Nu te mai recunosc!
TREPLEV: Da, dup ce si eu am ncetat s te mai recunosc pe dumneata. Te-ai schimbat fa| de mine.
Ai o privire race si prezen|a mea te stinghereste.
NINA: In ultimul timp te-ai fcut suprcios, te exprimi tot mai obscur, cu fel de fel de simboluri.
Uite, snt sigur c si pescrusul sta e un simbol, dar eu nu te supra mi n|eleg! (Pune
pescruul pe banc.) Snt prea simpl ea s n|eleg.
TREPLEV: Toate au nceput din seara n care piesa mea a czut att de stupid. Femeile nu iart
insuccesul. Am ars totul, pn la ultima fil. Dac ai sti ct de nenorocit snt! Rceala dumitale e
cumplit, nefireasc. E ca si cum m-as trezi din somn si as vedea c lacul acesta a secat dintr-o dat
sau c l-a nghi|it pmntul. Chiar acum mi-ai spus c esti prea simpl ca s m n|elegi. Dar ce-i de
n|eles aici? Piesa n-a plcut, dumneata nu ai dect dispre| pentru inspira|ia mea, m crezi un om
mediocru, un om de nimic, la fel ca mul|i al|ii. (Bate din picior.) mi dau perfect de bine seama, mi
dau bine seama! Parc as avea un cui nfipt n creier, blestemat s fie si el, si mndria asta a mea, care
mi suge angele, mi-1 suge ca un vampir! (Vzndu-lpe Trigorin care se apropie citind dintr-un
carnet.) Uite, vine adevratul talent! Umbl ca Hamlet, ca si el |ine o carte n mn. (O tachineaz.)
Vorbe, vorbe, vorbe!" Soarele sta nici nu s-a apropiat de dumneata, si ai si nceput s zmbesti si pri-
virea |i s-a topit sub razele lui. Nu vreau s v supr...
(Pleac grbit.)
TRIGORIN (notnd in carnet): Trage tabac pe nas si bea vodc... Totdeauna n negru... O iubeste
nv|torul...
NINA: Bun ziua, Boris Alexeevici!
TRIGORIN: Bun ziua. Pe neasteptate lucrurile s-au ncurcat att de mult, nct mi se pare c vom
pleca chiar astzi. S-ar putea s nu ne mai vedem niciodat. mi pare ru. Mi se ntmpl att de rar s
ntlnesc fete tinere, tinere si fermectoare! Am si uitat si mi-e greu s-mi mai nchipui cum se simte
cineva la optsprezece-nousprezece ani. De aceea n povestirile si nuvelele mele, fetele snt de obicei
false. As vrea s fiu mcar o singur or n locul dumitalq, s stiu cum gndesti si s aflu ce fel de
fiin| esti.
NINA: Iar eu as vrea s fiu n locul dumitale. i TRIGORIN: De'ce?
NINA: Ga s stiu ce simte un scriitor talentat si celebru. Cum se simte celebritatea? Ce sim|i cnd stii
c esti celebru?
TRIGORIN: Ce simt? Cred c... nimic. La asta nu m-am gndit niciodat. (Gndindu-se.) Uaa din
dou: sau dumneata exagerezi celebritatea mea, sau celebritatea nu se simte de loc.
NINA: Dar cnd citesti despre dumneata n gazete?
TRIGORIN: Cnd te laud, e plcut, iar cnd te njur vreo dou zile nu mai esti n apele tale.
NINA: Ce lume minunat! Dac-ai sti ct te invidiez. Ursitele oamenilor snt att de deosebite! Unii abia
trsc dup ei o existen| plictisitoare si nensemnat, semnnd cu to|ii ntre ei, to|i neferici|i. Altora
dumitale, de pild, si esti unul la un milion le e dat s aib o via| interesant, luminoas, plin
de con|inut... Esti fericit...
TRIGORIN: Eu? (Dnd din umeri.) Cum s-|i spun... dumneata vorbesti de celebritate, de fericire, de o
via| luminoas si interesant, dar pentru mine, iart-m, toate cuvintele astea frumoase snt ca o
dulcea| din care eu nu gust niciodat. Esti foarte tnr si foarte bun.
NINA: Via|a dumitale e att de frumoas!
TRIGORIN: Ce vezi n ea att de frumos? (Se uit la ceas.) Uite, acum trebuie s m duc s scriu.
Iart-m, nu am timp... (Rde.) Dumneata ai pus, cum se spune, degetul pe ran si eu m simt tulburat
si aproape pu|in suprat,
45

Dar fie! Hai s vorbim. S vorbim despre minunata si luminoasa mea via|... De unde s ncepem? (Se
gndete pujin.) De multe ori esti stpnit de idei struitoare: ziua si noaptea nu te gndesti dect la
lun, de pild. Am si eu o lun a msa. Zi si noapte duc povara unui gnd ce nu m prseste... Trebuie
s scriu, trebuie s scriu, trebuie... N-am isprvit bine o povestire, cnd, nu stiu de ce, trebuie s scriu o
a doua, apoi o a treia, dup a treia o a patra... Asa, scriu si eu cum as merge cu caii de post, fr
ntrerupere, si nu pot altfel. Si acum te-ntreb: ce e luminos si minunat n toate astea? O, ce via|
barbar! Uite, acum stau de vorb cu dumneata, mi pun tot sufletul, si totusi nu pot s uit nici o clip
c m asteapt o nuvel neterminat. Vd un nor care seamn cu un pian. M gndesc: trebuie s
pomenesc undeva, ntr-o povestire, c pe cer plutea un nor eare seamn cu un pian. Miroase a
heliotrop? Repede mi fixez n minte: un miros foarte dulce, floarea vduvelor. A se pbmsni n
descrierea unei seri de var. Te iscodesc pe dumneata si m iscodesc si pe mine, la fiecare fraz, la fie-
care cuvint si m grbesc s nchid aceste fraze si cuvinte in cmara mea literar: poate-mi vor trebui!
Dup ce am isprvit o lucrare, alerg la teatru sau la pescuit. Ar trebui mcar atunci s m odihnesc si
s uit. Da de unde! n capul meu a si nceput s se miste, ca o ghiulea, un subiect nou. Si iarsi m simt
trt spre masa mea de lucru, si iarsi m u grbesc s scriu, s scriu msreu. Asa mi se ntmpl mereu.
Nelinistea vine din mine, simt c-mi irosesc via|a, simt c pentru mierea pe care o mpart orbeste
attor necunoscu|i risipesc polenul celor mai frumoase flori ale mele, le smulg si le calc n picioare
rdcinile. Nu snt oare un nebun? Oare cunoscu|ii si prietenii mei se poart cu mine cum s-ar purta eu
un om sntos? Ce mai scrii?" Ce ne vei mai drui?" Mereu aceleasi cuvinte, aceleasi cuvinte! Si mi
se pare c toat aten|ia cunoscu|ilor, laudele si entuziasmul, toate snt numai nselciune. M mint ca
pe un bolnav, si uneori mi-e team c se vor apropia de mine pe furis, pe la spate, c m vor nsIca si
m vor duce ca pe Popriscin
1
la balamuc ! Chiar n anii tinere|ii mele, n cei mai buni ani ai mei, ca
scriitor nceptor, a fost un chin nentrerupt. Scriitorul
1
Personajul principal din nuvela nsemnrile unui nebun de N.V. Gogol.
<6
mrunt mai ales cnd nu-i merge cu scrisul se simte stngaci, inutil, nendemnatic, nervii i snt
ncorda|i, irita|i. D nencetat ocol celor apropia|i de via|a literar si artistic, nerecunoscut, neluat n
seam de nimeni, temn-du-se s priveasc oamenii n fa|, asemenea unui juctor pasionat care nu are
bani. Necunoscndu-mi cititorii, nu stiu de ce mi-i nchipuiam dusmnosi si nencreztori. De public
mi-era team, m ngrozea. De cte ori mi se juca o pies nou mi se prea c n sal to|i oamenii bruni
mi snt vrjmasi si c celor blonzi nici nu le pas de mine. O! Ce chinuri ngrozitoare!
NINA: Te-as ntreba numai dac inspira|ia, procesul nsusi al crea|iei nu-|i dau clipe de adnc
fericire?
TRIGORIN: Da, cnd scriu e plcut. Plcut e si citirea corecturii, dar... abia a iesit lucrarea de sub
tipar si n-o mai pot suferi. Vd c nu e ceea ce trebuia, c am gresit, >c n-ar fi trebuit scris de fel.
Snt abtut, m doare-n suflet... (Rznd.) Si publicul citeste si spune: Da, e drgu|... are talent...
Drgu|, dar e departe de Toistoi", sau: Frumoas carte, dar Prinji i copii a lui Turgheniev e mai
bun". Si asa mereu, pn la groap, totul va fi drgu| si scris cu talent; drgu| si scris cu talent si nimic
mai mult. Iar cnd voi muri, cunoscu|ii mei, trecnd pe lng mormn-tul meu, vor spune: Aici
odihneste Trigorin. A fost un scriitor bun, dar a scris mai prost dect Turgheniev."
NINA: Iart-m, dar refuz s te n|eleg. Cred mai degrab c te-a rsf|at succesul.
TRIGORIN: Care succes? N-am fost niciodat ncntat de mine. Nu m plac ca scriitor. Si, ce e mai
ru, e c m simt nvluit ca de-o pcl si c de multe ori nu n|eleg ce scriu... mi plac de pild
apa asta, copacii, cerul, simt natura, ea trezeste n mine o pasiune, o dorin| de ne-stpnit de a scrie.
Dar eu nu snt numai peisagist,ci si cet|ean, mi iubesc |ara, poporul, si simt c dac snt scriitor, am
datoria s vorbesc despre popor, despre suferin|ele lui, despre viitorul lui. Am datoria s vorbesc
despre stiin|, despre drepturile omului et caetera, et caetera. Si vorbesc despre toate, m grbesc, snt
mboldit din toate pr|ile, unii se supr, n timp ce eu alerg dintr-o parte ntr-alta, ca o vulpe ncol|it
de cini. Privesc cum via|a si stiin|a merg mereu nainte, iar eu rmn tot mai mult n urm, ca un
4T
|ran care a pierdut trenul. Si simt n cele din urm c nu m pricep s descriu dect o priveliste, iar n
toate celelalte snt fals, fals pn n mduva oaselor.
NINA: Lucrezi prea mult si nu mai ai nici timp, nici poft s stii ct pre|uiesti. Dumneata po|i s fii
nemul|umit de dumneata, dar pentru al|ii esti un om mare si minunat. Dac eu as fi un scriitor ca
dumneata, mi-as da toat via|a mul|imii, stiind c fericirea ei e s-o nal| pn la mine, si mul|imea m-ar
purta pe un car triumfal.
TRIGORIN: Ei, pe un car triumfal! Da ce, snt Agamem-aon?
(Zmbesc amindoi.)
NINA: Pentru fericirea de a fi scriitoare, sau artist as indura ura rudelor, srcia si dezamgirea, as
locui ntr-un pod sub acoperis, as mnca numai pine neagr, as rbda ehinul de a fi nemul|umit de
mine, de a-mi recunoaste imperfec|iunea, dar pentru toate acestea as cere n schimb gloria... gloria
adevrat, rsuntoare... (i acoper faja mminile.) Am ame|it... Of!
VOCEA ARKADINEl' (din cas): Boris Alexeevici"!
TRIGORIN: M cheam... Desigur ca s-mi fac geamantanele. Si tare n-as vrea s plec! (Se uit spre
lac.) Ce frumos e aici!... Minunat!
NINA: Vezi casa si porcul de pe cellalt mal?
TRIGORIN: Da.
NINA: Fac parte din mosia rposatei mele mame. Acolo m-am nscut. Toat via|a mi-am petrecut-o
lng lacul sta. li stiu si cel mai mic ostrov!
TRIGORIN: E frumos aici la voi. (Vzlni pescruul.) Ce-i asta?
NINA: Ufl pescrus L-a mpuscat Konstantin Gavrilci.
TRIGORIN: Frumoas pasre. Zu c nu-mi vine s plec. ncearc si o convinge pe Irina Nikolaevna
s mai rmn. (Noteaz ceva n carnet.)
NINA: Ce scrii?
TRIGORIN: Nimic important. mi notez ceva... Mi-a trecut prin gnd un subiect. (Ascunznd carnetul.)
Un subiect pentru o scurt povestire: pe malul unui lac trieste din copilrie o fat tnr, asa, ca
dumneata. Iubeste lacul ca un pescrus si e fericit si liber ca si el. Dar vine din
ntmplare un om, o vede si, asa, din lips de altceva, o nimiceste ca pe acest pescrus.
(Pauz.) (La fereastr se arat Arkiiina.)
ARKADINA: Boris Alexeevici, unde esti? TRIGORIN: Vin numaidect. (Pleac, uitlndu-se
mereu la Nina. Ctre Arkadina, care a rmas la fereastr.) Ce e? ARKADINA: Nu mai plecm!
(Trigorin intr in cas.)
NINA (se apropie de ramp; dup clteva clipe de gndire): Visez!
Cortina
ACTUL AL TREILEA
Sufrageria din casa lui Sorin. In dreapta si n sting, usi. Un bufet. Un dulap cu medicamente. n mijlocul odii, o
mas. Geamantane si cutii de voiaj pregtite pentru plecare. Trigorin ia dejunul. Masa st lng el.
MA.SA: Toate astea |i le povestesc dumitale, pentru c sti scriitor. Ai putea s le folosesti.|i-o spun
cinstit. Dac s-ar fi rnit serios, n-as mai fi trit nici o clip. Si, totusi, snt curajoas. Uite, m-am
hotrt s smulg din inim iubirea asta, s-o smulg din rdcin!
TRIGORIN: Si n ce fel?
MASA: M mrit. Cu Medvedenko.
TRIGORIN: Cu nv|torul?
MASA: Da!
TRIGORIN: Nu vd de ce ar fi nevoie?
MASA:'La ce bun s iubesti fr nici o ndejde, ani de-a rndul, si s tot astep|i ceva?'Cnd voi fi
cstorit, n-o s-mi mai stea gndul la dragoste si grijile cele noi le vor nbusi pe cele vechi. Orice s-
ar zice, tot o s se schimbe ceva/ Mai bem un phrel?
TRIGORIN: S nu fie prea mult!
MASA: Ei, asta-i! (Umple cte un pahar.) Nu m privi asa! Femeile beau mult mai des dect crezi
dumneata. Unele din ele, cele mai pu|ine, beau ca mine, n vzul tuturora. Cele mai multe beau ns
pe-ascuns. Da, fireste... Si toate beau vodc sau coniac. (Ciocnesc.) Dumneata esti un om cumsecade
si mi pare ru c ne despr|im.
(Beau.)
50
TRIGORIN: Nici eu n-as vrea s plec.
MASA: Atunci, roag-te de ea s rmn.
TRIGORIN: Nu, acum nu mai rmne. Fiul ei se poart a un smintit. Dup ce a ncercat s se
sinucid, vrea, pare-se, s m provoace la duel. De ce? Se bosumfl, se nfurie, propovduieste forme
noi... E loc pentru toate, si pentru cele noi si pantru cele vechi, de ce s ne nghiontim unii pe al|ii?
MASA: Mai e si gelozia. Dar asta nu m priveste. (Pauz.)
(Iakov trece din sting spre dreapta cu un geamantan. Intr Nina i se oprete la fereastr.)
MASA: nv|torul meu nu e el prea destept, dar e om bun si srac si m iubeste mult. Si mi-e mil si
de el si de btrna lui mam. Ei, d-mi voie s-|i urez numai bine. Si s rmi cu gnduri bune despre
noi. (i stringe mina cu putere.) |i mul|umesc mult pentru bunvoin|a dumitale. Si s-mi trimi|i cr|ile,
dar neaprat cu autograf. Numai s nu scrii mult stimatei", ci simplu Mriei, care si-a uitat obrsia si
nu stie pentru ce trieste pe lumea asta". Adio! (Pleac.)
NINA (Intinznd spre Trigorin pumnul strns): So| sau fr?
TRIGORIN: So|!
NINA (oftind): Nu, am n mn un singur bob de mazre. M gndeam dac s m fac sau nu actri|...
Dac as gsi pe cineva s-mi dea un sfat!
TRIGORIN: n cazuri de astea nu se pot da sfaturi.
(Pauz.)
NINA: Ne despr|im si... poate nu ne vom mai vedea niciodat. Te-as ruga s iei acest mic medalion
ca amintire. Am dat s se graveze pe el ini|ialele dumitale... si pe partea cealalt titlul cr|ii dumitale
Zile i nopji.
TRIGORIN: Ct' gra|ie! (Srut medalionul.) Un dar minunat.
NINA: S-|i aduci aminte de mine din cnd n cnd.
TRIGORIN: Am s-mi aduc aminte.
1
Mi te voi aminti asa cum erai atunci, n ziua aceea senin... |ii
minte? Acum o sptmn, cnd purtai o rochie deschis si am stat de vorb... iar pe banc zcea un
pescrus alb...
51
NINA (gnditoare): Da, pescrusul... (Pauz.) Nu putem vorbi mai mult. Vine lume... nainte de
plecare, dou clipe, te rog din suflet... (Pleac prin sting; n acelai timp prin dreapta intr Arkadina,
Sorin n frac i cu decorajie apoi Iakov, ocupat cu mpachetatul.)
ARKADINA: Rmi acas, btrnelule. Nu se mai fac vizite cu reumatismele tale. (Ctre Trigorin.)
Cine a iesit acum? Nina?
TRIGORIN: Da.
ARKADINA: Pardon, v-am deranjat? (Se aaz.) Cred c-am mpachetat totul. Snt frnt de
oboseal...
TRIGORIN (citind inscripjia de pe medalion): Zile i nopji, pagina 121, rndurile 11 si 12...
IAKOV (strngnd masa): S mpachetez si undi|ele?
TRIGORIN: Da, o s mai am nevoie de ele. Cr|ile d-le cuiva...
IAKOV: Am n|eles.
TRIGORIN (pentru sine): Pagina 121, rndurile 11 si 12 f Ce-o fi n rndurile astea? (Ctre Arkadina.)
Aici n cas snt cr|i de-ale mele?
ARKADINA: Da. n biroul fratelui meu, n dulapul din col|.
TRIGORIN: Pagina 121... (Iese.)
ARKADINA: Zu, Petrusa, rmi acas...
SORIN: Voi pleca|i, si o s-mi fie greu fr voi n casa asta.
ARKADINA: Si la oras ce-ai s faci?
SORIN: Nimic deosebit. Totusi! (Rde.) E un eveniment: punerea pietrei de temelie la Palatul
Administrativ si alte alea... As vrea mcar o or, dou, s scap de via|a asta anost. M simt mbcsit
ca o lulea veche. Am spus s trag trsura pe la unu, asa c vom pleca n acelasi timp.
ARKADINA (dup o pauz): Fie! Trieste aici, dup pofta inimii, numai s nu te plictisesti si s nu
rcesti. Vezi si de fiul meu. Ingrijeste-l, sftuieste-l. (Pauz.) Uite, plec si nici nu stiu de ce a vrut
Konstantin s se mpuste. Cred c motivul principal a fost gelozia. Cu ct l voi lua mai iute pe
Trigorin de aici, cu att o s fie mai bine.
SORIN: Cum s-|i spun?/Au mai fost si alte motive, si nu e greu de n|eles: e tnr, inteligent, si
trieste numai la |ar, izolat de lume, fr bani, fr situa|ie, fr viitor,
52
Ir nici un fel de ocupa|ie, i e si lui rusine si se ngrozeste de trndvia lui.'Eu |in foarte mult la el si
el m iubeste, totusi i se pare c e de prisos, la urma urmei, n casa asta, si c st de poman. Si acest
amor propriu al lui nu e greu de n|eles...
ARKADINA: Cit btaie de cap am cu el! (nglndurat.) S-si caute o slujb, ce zici?
SORIN (fluier; apoi nehotrt): Mi se pare c cel mai potrivit lucru ar fi ca tu... s-i dai ceva bani.
Mai nti de toate trebuie s se mbrace omeneste, c s zic asa. Uit-te la el! Poart aceeasi hain de
trei ani, umbl fr palton... (Rde.) Si nu i-ar strica biatului s petreac pu|in... s plece n strintate,
de pild... Nu cost cine stie ct...
ARKADINA: Oricum... Pentru un rnd de haine, mai merge; dar ca s plece n strintate... Dar nu, n
momentul de fa| n-am nici psntru un rnd de haine! (Cu hotrre.) Nu am bani!
(Sorin rlde.)
ARKADINA: N-am!
SORIN (fluier): Bine, iart-m, draga mea, nu te supra, te cred... Tu esti o femeie generoas si
nobil.
ARKADINA (printre lacrimi): Dar n-am bani!
SORIN: Dac as avea, se-n|elege c i-as da eu, dar n-am nici o lscaie. (Rde.) Toat pensia mi-o ia
administratorul si mi-o cheltuieste pentru gospodrie, pe vite, pe prisci, si banii mei se duc pe grl.
Albinele mor, vitele pier si cai de trsur nu mi se dau niciodat...
ARKADINA: Ba eu am bani, dar vezi, snt artist si toaletele m-au ruinat cu totul...
SORIN: Tu esti att de bun... Am mult stim pentru tine. Da... Dar iar nu mi-e bine. (Se clatin.) Am
ame|it. {Se sprijin de mas.) Mi-e ru...
ARKADINA (speriat): Petrusa! (Silindu-se s-l susjin.) Petrusa, dragul meu!... (Strig.)
Ajutor! Ajutor!
(Intr Treplev, bandajat la cap, i Medvedenko.)
ARKADINA: i e ru.
SORIN: Nu-i nimic, nu-i nimic... (Zmbete, apoi bea ap.) Mi-a si trecut... uite-asa...
53
TREPLEV (ctre Arkadina): Nu te speria, mam, nu e-grav. De la o vreme i se ntmpl des.
(Unchiului.) Unchiule,, trebuie s stai culcat.
SORIN: Da, pu|in... Si totusi, am s m duc la oras... Am s stau culcat pu|in si apoi am s plec... vezi
bine... (Merge, sprijinindu-se n baston.)
MEDVEDENKO (lduce la braj): Stii ghicitoarea: diminea|a n patru labe, la amiaz n dou, seara n
trei...
SORIN (rde): ntocmai. Iar noaptea pe spate. I|i mul|umesc, pot merge si singur...
MEDVEDENKO: Hai... fr nazuri...
(Iese cu Sorin.)
ARKADINA: M-a speriat!
TREPLEV: Nu e bine c st la |ar. Lncezeste. Uite
?
mam, vezi, dac te-ar apuca asa, dintr-o dat,
generozitatea si l-ai mprumuta cu vreo mie cinci sute, dou mii de ruble, ar putea tri la oras un sn
ntreg.
ARKADINA: Nu am bani! Snt artist, nu bancher!
(Pauz.)
TREPLEV: Mam, schimb-mi pansamentul. O faci att de bine!
ARKADINA (ia din dulapul cu medicamente o sticluj cu iodoformi o cutie cu pansamente):
Doctorul a ntrziat.
TREPLEV: A fgduit s vin pe la zece si acum e amiaz.
ARKADINA: Stai jos! (i scoate vechiul pansament.) Parc ai avea un turban. Asear ntreba un drume| la
buctrie de ce na|ionalitate esti. Rana e aproape vindecat. A mai rmas o nimica toat. (l srut pe
frunte.) n lipsa mea n-ai s mai faci din nou pac-pac?
TREPLEV: Nu, mam. A fost o clip de desperare necugetat; n-am mai fost stpn pe mine. Dar n-o
s se mai repete. (i srut mina.) Minile tale snt de aur. mi aduc aminte, demult, demult erai nc
la teatrul de stat, eu eram mic pe atunci a fost o btaie la noi n curte. Au btut o spltoreas. |ii
minte? Au ridicat-o n nesim|ire... Tu te duceai mereu pe la ea, i duceai doctorii, i splai copiii n
albie. Nu se poate s nu-|i aduci aminte!
ARKADINA: Nu. (i face un nou pansament.)
54
TREPLEV: n aceeasi cas cu noi locuiau dou balerine... Veneau s bea cafeaua la tine...
ARKADINA: Da, de asta mi aduc aminte.
TREPLEV: Erau foarte bisericoase. (Pauz.) Zilele astea am nceput s te iubesc iar cu duiosie si din
tot sufletul, ca n copilrie. Nu mi-a mai rmas nimeni afar de tine. Numai c de ce, de ce te lasi
influen|at de acest om?
ARKADINA: Tu nu-l n|elegi, Konstantin! E o fire dintre cele mai nobile...
TREPLEV: Totusi, cnd i s-a spus c vreau s-l provoc la duel, noble|ea nu l-a mpiedicat s se
dovedeasc las. Si-acum, uite-l c pleac! Fuge rusinos!
ARKADINA: Ce absurditate! Eu l-am rugat, doar, s plece de-aici!
TREPLEV: O fire din cele mai nobile! Uite c sntem aproape s ne ncieram din pricina lui, iar el, n
clipa asta, desigur, undeva prin salon sau prin parc, rde de noi... O cultiv pe Nina si se strduieste s-o
conving definitiv c uel e un geniu.
ARKADINA: Tu sim|i un fel de bucurie s-mi spui lucruri neplcute. Pe omul sta eu l stimez, si te
rog s nu vorbesti urt despre el n fa|a mea!
TREPLEV: Eu ns nu-l stimez. Ai vrea s m uit la el uca la un geniu, dar, iart-m, nu stiu s mint si
scrierile lui m dezgust.
ARKADINA: Te roade invidia! Oamenilor fr talent, dar cu preten|ii, nu le rmne altceva dect s
tgduiasc adevratele talente. E si asta o mngiere, n-am ce zice!
TREPLEV (ironic): Adevratele talente! (Furios.) Dac e asa, ei bine, am eu mai mult talent dect voi
to|i la un loc! (i smulge pansamentul de pe cap.) Voi, nvechi|i, a|i pus stpnire pe art si crede|i c
numai ce face|i voi e legitim si adevrat, iar pe ceilal|i i prigoni|i si-i sugruma|i! Nu v recunosc. Nu
v recunosc nici pe tine, nici pe el!
ARKADINA: Decadentule!...
TREPLEV: ntoarce-te la teatrul tu scump si joac n piese ntnge si fr duh.
ARKADINA: Niciodat n-am jucat n piese de-astea. Sl-beste-m! Nu esti n stare s scrii nici cel
mai nenorocit vodevil. Tirgove| din Kiev! Parazitule!
TREPLEV: Zgrip|oroaico!
55
ARKADINA: Zdren|rosule! (Treplev se aaz i plnge ncet.) Om de nimic. (Se plimb agitat.)
Linisteste-te! Nu trebuie s plngi! (Plnge i ea.) Nu trebuie!... (i srut fruntea, obrajii, prul.)
Copilul meu drag, iart-m!... Iart-o pe mama ta pctoas! Iart-m, nenorocita de minei
TREPLEV (o mbrjieaz): Dac-ai sti! Am pierdut totul! Ea nu m iubeste! Nu mai pot s scriu... Mi
s-au spulberat toate speran|ele...
ARKADINA: Nu dezndjdui... Vor trece toate. El o s plece si ea o s te iubeasc din nou. (li terge
lacrimile.) Ajunge. Ne-am mpcat.
TREPLEV (i srut minile): Da, mam.
ARKADINA (duioas): Impac-te si cu el! Nu e nevoie de duel. Nu e asa?
TREPLEV: Bine. Numai d-mi voie, mam, s nu-l mai vd. Mi-e greu... E peste puterile mele...
(Intr Trigorin.) Uite... M duc... (Strnge grbit medicamentele n dulap.) Pansamentul o s mi-1 fac
doctorul...
TRIGORIN (caut n carte): Pagina 121... rndurile 11 si 12. Ah, iat! (Citete.) Dac vreodat vei
avea nevoie de viaja mea, vino i ia-o.
u

(Treplev ridic pansamentul i pleac.)
ARKADINA (uitndu-se la ceas): Peste pu|in vor trage caii la scar.
TRIGORIN (pentru sine): Dac vreodat vei avea nevoie, de viaja mea, vino i ia-o
il
.
ARKADINA: Sper c ai mpachetat totul?
TRIGORIN (nerbdtor): Da, da... (ngndurat.) De ce la chemarea asta a unui suflet curat m-am
sim|it trist, si inima mi s-a strns de durere?... Dac vreodat vei avea nevoie de viaja mea, vino i ia-
o.
u
(Ctre Arkadina.) S mai rmnem nc o zi! (Arkadina d din cap negativ.) O zi mcar...
ARKADINA: Nu, dragul meu! Stiu ce te re|ine. Dar trebuie s fii stpn pe tine. Esti pu|in ame|it,
trezeste-te.
TRIGORIN: Fii si tu treaz, rogu-te, si dovedeste c esti n|elegtoare si cu judecat si ia lucrurile ca o
adevrat prieten... (i strnge mina.) Tu stii s te jertfesti... Poar-t-te ca un prieten... Renun|...
ARKADINA (foarte emojionat): Att esti de nnebunit?
56
TRIGORIN: M cheam ceva spre ea. Poate c e tocmai ceea ce-mi trebuie.
ARKADINA: Dragostea unei feti|e de provincie! Ce pu|in te cunosti!
TRIGORIN: Uneori oamenii dorm mergnd. La fel si eu: vorbesc cu tine acum si parc dorm si o vd
pe ea, n vis... Visuri fermectoare si dulci au pus stpnire pe mine... Renun| la mine...
ARKADINA (tremurndj: Nu, nu... Snt si eu o femeie ca oricare alta. De ce-mi vorbesti asa? Nu m
chinui, Boris! Mi-e groaz...
TRIGORIN: Dac ai vrea, ai putea fi o femeie extraordinar. Numai iubirea tinereasc, plin de
farmec si poezie, care te fuf n lumea visurilor, numai ea |i poate da fericirea pe pmnt. Pn acum
n-am mai ntlnit iubirea asta. In tinere|e n-am avut timp. Am btut la usa tuturor redac|iilor, m-am
luptat cu srcia. Acum ns iat-o, a sosit, n. sfrsit, si m cheam! Ce rost ar avea s fug de ea?
ARKADINA (mnioas): Ai nnebunit!
TRIGORIN: Fie si-asa!
ARKADINA: V-a|i n|eles cu to|ii astzi s m chinui|i? (Plnge.)
TRIGORIN (se apuc de cap): Nu n|elege! Nu vrea s n|eleag!
ARKADINA: S fiu oare chiar att de urt si de btrn, nct s mi se poat vorbi fr nici o jen
despre alte femei? (l mbrjieaz i-l srut.) O, ai nnebunit, scumpul meu, idolul meu! Tu esti
ultima fil a vie|ii mele! (ngenuncheaz.) Bucuria mea... mndria mea, fericirea mea... (i cuprinde
genunchii.) Dac m prsesti, fie si pentru un ceas, n-am s pot ndura, am s nnebunesc, stpnul
meu minunat, stpnul meu fr seamn...
TRIGORIN: Ar putea s intre cineva. (i ajut s se ridice.)
ARKADINA: N-are dect, nu mi-e rusine de iubirea mea pentru tine. (Ii srut minile.) Comoara
mea, minte zvpiat, esti gata s faci o nebunie, dar eu nu vreau si n-am s te las... (Rde.) Esti al
meu... Si fruntea asta e a mea si ochii snt ai mei si prul sta mtsos e al meu... Esti tot al meu! Cu
talentul tu, cu inteligen|a ta, esti cel mai bun dintre scriitorii de azi, esti singura ndejde a Rusiei. Esti
sincer, simplu, proaspt, ai un umor attde sntos. Tu stii
s redai, cu o singur trstur, ce e mai caracteristic la un personaj sau ntr-un peisaj, oamenii ti snt
vii si triesc... O, tu nu po|i fi citit fr emo|ie. Crezi c te tmiez, c te lingusesc! Uit-te n ochii
mei, priveste... Am aerul unei mincinoase? Nu sim|i c numai eu stiu s te pre|uiesc, c numai eu |i
spun adevrul, dragul meu, minunea mea..; O s pleci? Nu-i asa? Si n-ai s m prsesti?
TRIGORIN: N-am voin|... Niciodat n-am avut voin|. Vlguit, moale, supus ntotdeauna, s plac eu
oare femeilor? Ia-m, du-m, dar s nu m lasi s fac un pas fr tine!
ARKDiNA (pentrusine): Acum e al meu! (Cu nepsare, aa i cumnu s-ar fi ntlmplat nimic.) De
altfel, dac vrei, po|i s rmi. Am s plec singur, iar tu o s vii peste o sp-tmn. La urma urmei, de
ce s te grbesti?
TRIGORIN: Nu, mai bine plecm mpreun.
ARKDINA: Cum vrei! Fie si mpreun... (Pauz. Trigo-rin nseamn ceva n carnet.) Ce scrii
acolo?
TRIGORIN: Am auzit azi diminea| o vorb frumoas: Crngul fecioarei". O s-mi foloseasc. (Se-
ntinde.) Asadar, plecm, nu-i asa? Iar vagoane, iar gri, iar bufete, iar geamantane, iar discu|ii...
SAMRAEV (intrnd): Am cinstea s v anun| cu prere de ru c trsura a tras la scar. Mult stimat
doamn, e timpul s pleca|i la gar; trenul vine la ora dou si cinci minute! Fii bun, Irina Nikolaevna,
si nu uita s afli unde acum doctorul Suzdal|ev! Trieste? E sntos? Pe vremuri trgeam cte un
chef mpreun. Era nentrecut n Curierul din Lyon. |in minte c mpreun cu el, la Elisavet-grad, juca
tragedianul Izmailov, un foarte bun actor si el. Nu te grbi, stimat doamn, mai snt cinci minute.
Odat, ntr-o melodram jucau pe conspiratorii si fuseser descoperi|i trebuind s spun: Am
czut ntr-o curs", Izmailov a spus: Am czut ntr-o curc"... (Rde cu hohote.) Auzi, curc!
(n timp ce vorbete, Iakov umbl la geamantane, fata din cas li aduce Arkadinei plria, mantoul, umbrela, mnuile, toji o
ajut pe Arkidina s se mbrace. Buctarul privete din pragul uii din sting, apoi intr neho-
trt. Intr i Polina Andreevna, apoi Sorin i Medvedenko.)
58
POLINA ANDREEVNA (cu un co n min): Poftim si prune pentru drum... Snt foarte dulci. O s v
prind bine.
ARKDINA: Esti foarte bun, Polina Andreevna.
POLINA ANDREEVNA: La revedere, draga mea! Dac a fost ceva care v-a suprat... Ierta|i-m!
(Plnge.)
ARKDINA: Totul a fost cum nu se poate mai bine. Numai c nu trebuie s plngi.
POLINA ANDREEVNA: Cum trece via|a!
ARKDINA: Ce s-i faci!
SORIN (n palton, cu pelerin, cu plrie, baston, trece prin camer intrnd pe ua din sting):
Surioar, e timpul. S nu ntrziem, la urma urmei... Eu m duc la trsur!
(Pleac.)
MEDVEDENKO: Ca s v petrec, o s-o iau pe jos la gar.
Ajung numaidect. (Pleac.)
ARKDINA: La revedere, dragii mei... Dac om mai tri. si om fi sntosi, o s ne vedem la var din
nou. (Fata n cas, Iakov i buctarul i srut mina.) S nu m uita|i. (i d buctarului o rubl.) Uite
o rubl. mpr|i|i-o ntre
voi trei.
BUCTARUL: V mul|umim, coni|. Drum bun! V
sntem foarte recunosctori.
IAKOV: S fie ntr-un ceas bun!
SAMRAEV: Ne-ai ferici cu o scrisoric. La revedere,
Boris Alexeevici!
ARKDINA: Unde e Konstantin? Spune|i-i c plec. Trebuie s ne lum rmas bun. S-mi pstra|i o
smintire bun. (Ctre Iakov.) I-am dat o rubl buctarului,pentru ctesi-trei.
(Ies cu tojii in dreapta, scena rmine goal. n dosul scenei, zgomot ca la o plecare. Fata din cas se ntoarce i ia coul cu
prune, apoi iese.)
TRIGORIN (ntorcndu-se): Mi-am uitat bastonul. Trebuie s fie pe teras. (Se ndreapt spre ua din
stnga i se ntlnete cu Nina care intr.) Dumneata? Noi plecm...
NINA: Am presim|it c-o s ne mai vedem. (Emojionat.}Boris Alexeevici, am luat o hotrre
definitiv. Zerurile snt aruncate, m-apuc de teatru! Mine nu voi mai fi aici, l prsesc pe tata,
prsesc totul si ncep o via| nou. Plec si eu la Moscova, ca si dumneata. Ne vom vedea acolo.
TRIGORIN (dup ce privete in jur): S tragi la Bazarul slav". Si d-mi de stire imediat n strada
Molceanovka la ucasa lui Groholski... M grbesc...
(Pauz.)
NI NA: nc o clip!
TRIGORIN (cu vocea sczut): Esti att de frumoas! O, uce fericire la gndul c ne vom revedea n
curnd! (Ea i las capul pe pieptul lui.) Voi vedea iarsi ochii stia minuna|i, zmbetul sta nespus de
frumos si de gingas... Trsturile astea blajine, chipul sta plin de cur|ie ngereasc... Diraga mea!
(Srutare prelung.)
Cortina
ntre actul al treilea si al patrulea au trecut doi ani.
ACTUL AL PATRULEA
Un salon din casa lui Sorin, transformat de Konstantin. Treplev n cabinet de lucru. In dreapta si stnga, usi ce
duc n camerele interioare. In fa|, o us de sticl, spre teras. Afar de mobila de salon, obisnuit, n col|ul din
dreapta, o mas de scris: lng usa din stnga un divan turcesc, un dulap cu cr|i, cr|i pe fereastr, pe scaune. E
sear. Arde o singur lamp cu abajur. Semintuneric. Se aude fosnetul frunzelor copacilor si vuietul vntului n
cosuri. Paznicul de noapte bate toaca. Intr Medvedenko si Masa.
MASA (strignd): Konstantin Gavrilci! Konstantin Ga-vrilci! (Se uit njur.) Nu e nimeni. Btrnul
ntreab n fiecare clip unde e Kostea, unde e Kostea... Nu poate tri
Ir el...
MEDVEDENKO: Se teme de singurtate. (Ascult.) Ce vreme ngrozitoare. |ine de dou zile.
MASA (face lampa mai mare): Ce valuri snt pe lac, ce valuri uriase!
MEDVEDENKO: n parc e ntuneric. Ar trebui s drme scena aceea. St goal, urt, ca un schelet,
si cortina pocneste n btaia vntului. Cnd am trecut asear pe acolo,, mi s-a prut c plngea cineva
nuntru.
MASA: Ei, ca s vezi...
(Pauz.)
MEDVEDENKO: Masa, s mergem acas! MASA (d din cap): Eu rmn s dorm aici.
6*
MEDVEDBNKO (o implor): Hai acas, Masa! I-o fi foame copilului...
MASA: Fleacuri. O s-i dea Matreona de mncare.
(Pauz.)
MEDVEDENKO: E pcat. E a treia noapte de cnd st fr maic-sa.
MASA: Tare te-ai mai fcut plicticos! nainte, cel pu|in, i ddeai cu filozofia. Acum ns atta stii: hai
acas, copilul, hai acas, copilul! Altceva nu mai aud de la tine!
MEDVEDENKO: S plecm, Masa!
MASA: Du-te singur!
MEDVEDENKO: Taic-tu n-o s-mi dea calul.
MASA: O s |i-1 dea. Roag-l si o s |i-1 dea.
MEDVEDENKO: Bine. Am s-l rog. Asta nseamn c tu vii mine?
MASA (prizeaz tabac): Da, mine. Tare esti pislog!...
(Intr Treplev i Polina Andreevna. Treplev aduce cteva perne i o ptur, iar Polina Andreevna, rufria de pat. Le put ps
divinul twcssc, apoi Treplev se aaz la masa lui de lucru.)
MASA: Da ce faci cu asta, mam?
POLINA ANDREEVNA: Piotr Nikolaevici ne-a rugat s-i .facem patul aici, lng Kostea.
MASA: Las, c-l fac eu! (Face patul.)
POLINA ANDREEVNA (oftind): Omul btrn e ca un copil. (Se apropie de masa de scris, se sprijin
n coate i se uit Intr-un manuscris; pauz.)
MEDVEDENKO: Atunci, m duc. La revedere, Masa! (i srut mina.) La revedere, mam! (Vrea s
srute mina ,soacr-si.)
POLINA ANDREEVNA (plictisit): Haide! Du-te cu Dum-aie zeu.
MEDVEDENKO: La revedere, Konstantin Gavrilci!
(Treplev ii d mina tcut. Medvedenko pleac.)
POLINA ANDREEVNA (privind manuscrisul): Cine credea sau bnuia c dumneata, Kostea, ai s
ajungi un scriitor adevrat si uite, slav Domnului, au nceput s-|i tri-
2
mit si bani de pe la reviste! (li mnglie prul.) Si ce frumusel te-ai fcut... Bunul, dragul meu Kostea,
fii mai blnd cu Masenka mea!
MASA (fcind patul): D-i pace, mam!...
POLINA ANDREEVNA (ctre Treplev): E tare drgu|.. (Pauz.) Stii, Kostea, unei femei nu-i
trebuie nimic altceva dect o mngiere din ochi. O stiu de la mine.
(Treplev, fr s scoat o vorb, se scoal de la mas i pleac.)
MASA: Uite c l-ai suprat. De ce nu-i dai pace?
POLINA ANDREEVNA: mi pare ru de tine, Masenkaf:
MASA: Nu e nevoie!
POLINA ANDREEVNA: M doare inima pentru tine. Vd totul si n|eleg totul.
MASA: Toate snt numai prostii. Dragoste fr speran| nu exist dect n romane. Toate snt fleacuri.
Numai c nu trebuie s te lasi si s tot astep|i, s astep|i fr s stii ce.... Cum |i s-a furisat dragostea n
inim, trebuie s-o smulgi. Ni s-a fgduit c o s-l mute pe brbatul meu n alt jude|. Cnd o s ne
mutm acolo, am s uit totul!... Am s smulg dragostea din suflet, cu rdcin cu tot.
(Se-aude un vals melancolic din odile vecine.)
POLINA ANDREEVNA: Kostea cnt. nseamn c-i trist.
MASA (face cjiva pai uori de vals): Ceea ce e important, mam, e s nu-l tot ai n fa| mereu. Dac
l-or muta pe Semion, crede-m c-ntr-o lun l-am si uitat. Toate astea snt fleacuri.
(Se deschide ua din sting. Dorn i Medvedenko mping un jilj in care st Sorin.)
MEDVEDENKO: Acum am sase guri acas. Si fina s-a fcut saptezeci de copeici pudul.
DORN: Descurc-te dac po|i!
MEDVEDENKO: Usor |i vine s rzi dumitale, care esti cptusit cu bani.
DORN: Cu bani? Dup treizeci de ani de practic, prietene, de practic fr rgaz, n care timp n-am
fost stpn. pe mine nici noaptea, nici ziua, am izbutit s strng abia dou mii de ruble si le-am cheltuit
si pe astea nu demult,, n strintate. Nu mai am nimic!
MASA (ctre sojul ei): N-ai plecat?
MEDVEDENKO (scuzndu-se): Cum era s plec dac nu-mi d cal!
MASA (cu vocea sczut, suprat): De nu te-as mai vedea odat!
(J iljul lui Sorin e mpins n partea sting a camerei. Polina Andreevna, Masa i Dorn se aaz n jurul lui. Medvedenko,
necjit, se retrage ntr-un colj.)
DORN: Gte schimbri la voi! Din salon a|i fcut birou.
MASA: Lui Konstantin Gavrilci i e mai la ndemn s lucreze aici. Cnd vrea, poate iesi n parc s
stea s se gindeasc la ale lui.
(Se aude btaia paznicului.)
SORIN: Unde e sora mea?
DORN: A plecat la gar s-l ntmpine pe Trigorin. Se ntoarce numaidect.
SORIN: Dac ai crezut c e nevoie s-o chemi si pe so-r-mea, nseamn c boala mea e primejdioas!
(Dup uopauz.) Si, totusi, m mir! Snt greu bolnav si cu toate astea nu mi se d nici un fel de
doctorie!
DORN: Ce vrei s-|i dau? Valerian, bicarbonat, chinin?
SORIN: Acum iar ncepem cu filozofia. O, ce chin! (Ar-tlnd cu capul spre divan.) Pentru mine l-a|i
pregtit?
POLINA ANDREEVNA: Pentru dumneata, Piotr Niko-laeviei.
SORIN: Mul|umesc.
DORN (fredoneaz): Plutete luna-n ceruri noaptea
u
...
SORIN: Stii, am un subiect de nuvel pentru Kostea! O s se cheme Omul care a vrut, Uhomme qui a
voulu. Cndva, n tinere|e, am vrut s fiu scriitor si n-am izbutit. Am vrut us vorbesc frumos si am
vorbit detestabil. (Sestrimb.) Ei, si-asa, la urma urmei, ca s zic, asa, asa si pe dincolo"... mi se
ntmpla la tribunal s fac o expunere de motive si ncepeam s lungesc vorba si s m blbi, de m
treceau sudorile. Am vrut s m cstoresc si nu m-am cstorit. Am vrut s triesc ntotdeauna la oras
si iat c mi sfr-,sesc zilele la |ar... Ei, si-asa...
DORN: Ai vrut s cape|i titlul de consilier si-1 ai.
SORIN (rde): Asta n-a fost |inta mea. A venit de la sine.
64
DORN: Recunoaste c nu e prea n|elept s te mai plngi de via| la saizeci si doi de ani.
SORIN: Ce ncp|nat! Dar n|elege c vreau s triesc!
DORN: E o nechibzuin|. Dup legile naturii, orice via| trebuie s aib un sfrsit.
SORIN: Dumneata judeci ca un om stul. Esti stul si de aceea nu-|i mai pas de via|. |i-e totuna.
Dar o s-|i fie si dumitale fric de moarte, cum le e tuturor.
DORN: Frica de moarte e o fric animalic. Trebuie s-o nbusim. Se tem de moarte numai cei care
cred n via|a viitoare si crora le e fric de pcatele lor. Dar dumneata? Mai nti c nu esti credincios
si apoi, ce pcate ai fcut? Ai fost judector douzeci si cinci de ani. Asta e tot.
SORIN (rde): Ba douzeci si opt...
(Intr Treplev i se aaz pe un taburet la picioarele lui Sorin. Misa l privete tot timpul.)
DORN: l mpiedicm pe Konstantin Gavrilci s lucreze. u TREPLEV: Nu face nimic.
(Pauz.)
MEDVEDENKO: D-mi voie, doctore, s te-ntreb care oras din strintate |i-a plcut mai mult.
DORN: Genova.
TREPLEV: De ce Genova?
DORN: Acolo e o mul|ime neobisnuit pe strzi. E foarte frumos. Cnd iesi seara din hotel, strada e
ticsit de lume. Te misti prin mul|ime fr nici o |int, ncoace si ncolo, n linii frnte, triesti cu ea, te
contopesti cu sufletul ei si ncapi s crezi c ntr-adevr poate s existe un singur suflet universal, ca
acela pe care l-a jucat cndva Nina Zare-einaia n piesa dumitale. Dar, pentru c veni vorba, unde-o
mai fi acum Zarecinaia si ce-o mai fi fcnd?
TREPLEV: Cred c e sntoas. -
;
^'uuuu
DORN: Mi s-a spus c ar duce o via| cam bitfaif. S fie adevrat?
' u
TREPLEV: E o poveste lung, doctore. ;
;
' u
DORN: Spune-o pe scurt. . u,><;u.
(Pauz.) 'uu' " '
:
'
TREPLEV: A fugit de-acas si a trit eu |rigoriii. Stiai?
5 Cehov Teatru . -65
DORN: Asta stiu.
TREPLEV: A avut si un copil care a murit. Dup cum era de asteptat, Trigorin a lsat-o si s-a ntors la
legturile lui de mai nainte. De altfel, el nu a rupt niciodat vechile lui legturi; dar, fr caracter cum
l stii, s-a nvrtit si ici si colo. Dup cte am n|eles, din cele cte am aflat, via|a personal a Ninei n-a
fost de loc reusit.
DORN: Dar cu teatrul?
TREPLEV: Se pare c a nimerit-o si mai ru. A debutat undeva, lng Moscova, la un teatru de var,
apoi a plecat n provincie. Pe vremea aceea n-o pierdeam din ochi, si unde era ea, eram si eu. ncerca
numai roluri mari, dar jocul ei cam vulgar, fr gust, cu |ipete si gesturi exagerate, n-o ajuta. Erau si
unele momente cnd striga cu talent, cnd murea cu talent, dar erau numai momente.
DORN: Va s zic, o brum de talent tot are.
TREPLEV: Greu de deslusit. Fr ndoial c trebuie s aib. Eu am vzut-o jucnd, dar ea n-a vrut s
m vad. Servitorii de la hotel nu m lsau s intru. Am n|eles ce se petrece cu ea si n-am mai struit.
(Pauz.) Si... ce s v mai spun? Mai trsiu, cnd m-am ntors acas, am primit scrisori de la ea.
[Scrisori inteligente, calde, interesante. Nu se plngea, dar cii ddeam seama c trebuie s fie foarte
nenorocit. n fiecare rnd al ei sim|eai ncordare nervoas si-o imagina|ie cam dezordonat. Isclea
Pescrusul". n Rusalca, morarul spune despre el c e un corb. Ea, n scrisorile ei repeta nencetat
despre ea c e un pescrus^Acum e aici.
DORN: Cum aici?
TREPLEV: n oras, la un han. Si-a luat o camer. A sosit de vreo cinci zile. M-am dus s-o vd
Mria Ilinisna a fost si ea dar nu primeste pe nimeni. Semion Semionovici ne-a spus c-ar fi vzut-o
ieri dup mas pe cmp, la vreo dou verste de-aici.
MEDVEDENKO: Da, am vzut. Se ducea spre oras. Am salutat-o si am ntrebat-o de ce nu vine la noi
n vizit. Mi-a spus c-o s vin.
TREPLEV: N-o s vin. (Pauz.) Tatl si mama ei vitreg nu vor s mai stie de ea. Au pus peste tot
paznici, s n-o lase nici s se apropie de conac. (Se duce mpreun cu
66

doctorul lng masa descris.) Ce usor e, doctore, s fii filozof pe hrtie, si ce greu e n realitate!
SORIN: Ce fat ncnttoare era!
DORN: Ce-ai spus?
SORIN: C era o fat ncnttoare! Consilierul Sorin a fost ntr-o vreme chiar ndrgostit de ea.
DORN: Don juan btrn!
(Se aude rsul lui Sarnraev.)
POLINA ANDREEVNA: Se pare c se ntorc ai nostri de la gar...
TREPLEV: Da. O aud pe mama!
(Intr Arkxdina, Trigorin i Samraev.)
SAMRAEV (intrnd):. Toi mbtrnim, pe to|i ne roade vitregia anilor, numai dumneata, preastimat
doamn, esti mereu tnr... Ca ntotdeauna ai o bluz de culoare deschis, esti vioaie si plin de
gra|ie...
ARKADINA: Iar vrei s m deochi, plicticosule!
TRIGORIN (ctre Sorin): Bine te-am gsit, Piotr Nikola-evici! Tot bolnav? Nu-mi place! (Vzind-o
pe Masa, bucuros.) Mria Ilinisna!
MASA: M-ai recunoscut? (i strnge mina.)
TRIGORIN: Cstorit?
MASA: De mult!
TRIGORIN: Fericit? (l salut pe Dorn i pe Medvedenko, apoi, nehotrt, se apropie de Treplev.)
Irina Nikolaevna mi-a spus c ai uitat tot ce-a fost si nu mai esti suprat.
(Treplev i ntinde mina.)
ARKADINA (ctre fiul ei): Boris Alexeevici a adus revista cu noua ta povestire.
TREPLEV (lund revista): Mul|umesc. Esti foarte amabil. (Toji se aaz.)
TRIGORIN: Admiratorii dumitale |i trimit salutri.., La Petersburg si la Moscova lumea se
intereseaz de dumneata si m tot ntreab mereu. Vor s stie ce fel de om esti, c|i ani ai, dac esti
blond sau brun... To|i cred nu stiu de ce c nu mai' esti tnr. Si nimeni nu-|i stie numele
adevrat, de vreme ce scrii sub pseudonim. Esti misterios ca Masca de Fier.
67
TREPLEV: Pentru mult timp la noi?
TRIGORIN: Nu. Am de gnd s plec chiar mine la Moscova. Trebuie. M grbesc s termin o nuvel
si apoi am fgduit si ceva pentru o antologie. ntr-un cuvnt, tot vechea poveste!
(In timp ce ei vorbesc, Arkadina i Polina Andreevna aaz
i desfac in mijlocul camerei o mas de joc. Samraev aprinde
luminrile, aaz scaunele. Apoi scoate din dulap un joc
de loto.)
TRIGORIN: Vremea nu m-a primit prea bine. Bate un vnt aspru. Mine diminea|, dac s-o mai
linisti, am s m duc la lac s prind peste. Vreau s vd cu acelasi prilej parcul si locul unde |ii
minte s-a jucat piesa dumi-tale. Mi-a venit n gnd un subiect, trebuie numai s-mi mprosptez n
minte locul ac|iunii.
MASA (ctre tatl ei): Tat, d-i voie brbatului meu s ia calul! Trebuie s plece acas.
SAMRAEV (ngn): Calul... acas... (Sever.) Ai vzut doar si tu. Acum au venit caii de la gar. Nu-i
potporni iar.
MASA: Dar mai snt si al|i cai... (Vznd c nu-i rspunde, face un gest descurajat cu mina.) Dect s
ai de a face cu voi...
MEDVEDENKO: Las, Masa, c m duc pe jos... Da...
POLINA ANDREEVNA (oftind): Pe jos, pe o astfel de vreme... (Se aaz la masa de joc.) Lua|i loc,
v rog!
MEDVEDENKO: Snt numai sase verste... La revedere!... (Srut mina sojiei sale.) La revedere,
mam! (Polina Andreevna li ntinde n sil mina s i-o srute.) N-as fi suprat pe nimeni, dar e vorba
de copil! (Salut pe toji ceilalji.) La revedere!... (Pleac, cu aerul unui omvinovat.)
SAMRAEV: Nu face nimic. O ia el si pe jos, c doar nu-i general!...
POLINA ANDREEVNA (bate in mas): Rog pe toat lumea s pofteasc... S nu pierdem vremea! In
curnd vom fi chema|i Ia cin.
(Samraev, Dorn i Masa se aaz la mas.)
ARKADINA (ctre Trigorin): Cnd ncep serile lungi de toamn, aici se joac loto. Uit-te la lotoul
sta de mod veche, cu care jucam cu rposata maic-mea cnd eram co-
68

pil Nu vrei s joci cu noi o partid pn la cin? (Se aaz cu Trigorin la mas.) J ocul e plictisitor, dar
dac te obisnuiesti cu el., merge. (mparte la toji clte trei cartoane.)
TREPLEV (frunzrind revista): Nivela lui a citit-o, la a mea ns nici n-a tiat filele! (Pune revista pe
masa de scris, apoi se ndreapt spre ua din sting i, treclnd pe Ung Arkadina, ii srut prul.)
ARKADINA: Kostea, tu nu joci?
TREPLEV: Iart-m, dar n-am chef... M duc s m plimb... (Iese.)
ARKADINA: Miza zece copeici! Doctore, pune pentru mine.
DORN: Am n|eles!
MASA: A|i pus to|i? ncep... Douzeci si doi!
ARKADINA: Este!
MASA: Trei!...
DORN: Uite-l!
MASA: Ai pus trei? Opt! Optzeci si unu! Zece!
SAMRAEV: Nu asa de iute!
ARKADINA: Nu sti|i ce primire mi s-a fcut la Harkov, dragii mei! Si-acum snt sub impresie!
MASA: Treizeci si patru!
(n spatele scenei se aude un vals rmlancolic.)
ARKADINA: Studen|ii mi-au fcut ova|ii... Trei cosuri eu flori, dou jerbe si asta... (Scoate de la
piept o broa i-o uarunc pe mas.)
SAMRAEV: E ceva...
MASA: Cincizeci!
DORN: Cincizeci n cap?
ARKADINA: Purtam o toalet minunat! Orice s-ar zice, stiu s m-mbrac!
POLINA ANDREEVNA: Kostea cnt. E trist, bietul
biat!
SAMRAEV: l njur gazetele tare de tot.
MASA: Saptezeci si sapte!
ARKADNA: sta's-i fie necazul!
TRIGORIN: N-are noroc. Nu-si poate gsi tonul adevrat. E la el ceva ciudat, neprecis, care de multe
ori seamn a aiureal. Nici un personaj nu e viu!
MASA: Unsprezece!
o:
ARKADINA (uitndu-se la Sorin): Petrusa, tu te plictisesti! (Pauz.) Doarme.
DORN: Doarme consilierul nostru.
MASA: Sapte! Nouzeci!
TRIGORIN: M ntreb dac as mai scrie trind la o mosie ca asta, lng un lac! Mi-as nvinge patima
asta si as pescui toat ziua!
MASA: Douzeci si opt!
TRIGORIN: S prinzi un cosac sau un biban e o mare plcere.
DORN: Eu cred n Konstantin Gavrilci. Are ceva! Are ceva! Gndeste n imagini, povestirile lui snt
pitoresti, colorate, le sim|i cu adevrat. Pcat numai c nu urmreste idei precise. Impresioneaz, dar
att. Si numai cu asta n-ajungi departe. Irina Nikolaevna, |i pare bine c fiul dumitale e scriitor?
ARKADINA: nchipui|i-v c n-am citit nc nimic din ce-a scris. N-am timp niciodat.
MASA: Douzeci si sase!
(Treplev intr \incet i se ndreapt spre masa lui de scris.)
SAMRAEV (ctre Trigorin): Boris Alexeevici, a rmas la noi ceva de-al dumneavoastr.
TRIGORIN: Ce anume?
SAMRAEV: Pescrusul pe care l-a mpuscat ntr-o zi Konstantin Gavrilci. Mi-a|i spus s-l dau la
mpiat...
TRIGORIN: Nu-mi aduc aminte. (Gndindu-se.) Nu-mi aduc aminte!
MASA: Saizeci si sase! Unu!
TREPLEV (deschide fereastra i ascult): Ce bezn! Nu n|eleg de ce snt att de nelinistit!
ARKADINA: Kostea, nchide fereastra, e curent!
(Treplev nchide fereastra.)
MASA: Optzeci si opt!
TRIGORIN: Domnilor, am cstigat partida! ARKADINA (vesel): Bravo! Bravo! SAMRAEV:
Bravo!
ARKADINA: Omului sta i merge mereu n plin. (Se ridic.) Si acum, hai s mncm ceva!
Celebritatea noastr
70
n-a prnzit astzi. Cjntinum dup mas. (Ctre fiul ei.) Ivostea, las-|i manuscrisele si hai s mncm!
TREPLEV:'N-am chef, mam. Nu mi-e foame! ARKADINA: Cum vrei. (II trezete pe Sorin.)
Petrusa, la cin! (l ia pe Samraev de braj.) Am s v povestesc cum am fost primit la Harkov.
(Polina Anireevna stinge luminrile de pe mas, apoi
mpreun cu Dimmpinge scaunul lui Sorin. Ies cu tojii
pe ua din sting; pe scen rmne Treplev, la masa de
scris.)
TREPLEV (se pregtete descris; recitete ce a nsemnat): Am vorbit att de mult despre forme noi,
dar acum simt c lunec si eu spre rutin, pu|in cte pu|in. (Citete.) Afisul de pe gard vestea... Fa|a
palid ncadrat de un pr ntunecat"... Vestea... ncadrat... E banal. (Sterge.) Am s ncep cu ploaia al
crei ropot l-a trezit pe erou, iar restul am s-l sterg. Descrierea serii cu lun e lung si cutat... Pentru
Trigorin e usor. Si-a fcut un fel al lui de a scrie... La el, pe un stvilar strluceste gtul unei sticle
sparte, cade umbra ro|ii de la moar, si noaptea cu lun e gata! Pe ct vreme la mine e si lumin
tremurtoare, si sclipirea lin a stelelor, snt si sunetele ndeprtate ale unui pian, ce mor n aerul
linistit si aromat... E chinuit! (Pauz.) Da. Ajung din ce n ce mai mult s cred c nu e vorba nici de
forme vechi si nici de forme noi si c omul scrie fr s se gndeasc la nici un fel-de forme, scrie
pentru c scrisul se revars liber din sufletul lui. (Cineva bate n geamul din dreapta mesei.) Ce-i asta?
(Se uit pe fereastr.) Nu vede nimic... (Deschide ua cu geamuri i privete n parc.) Cineva a cobort
n fug scrile. (Strig.) Cine e? (Iese. Se aude cumtrece repede pe teras. Peste o clip se ntoarce cu
Nina Zarecinaia.) Nina! Nina!
(Nina i las capul pe pieptul lui i plnge stpnit.)
TREPLEV: Nina! Nina! Dumneata esti... Dumneata... (Pauz.) Parc aveam un fel de presim|ire!
Toat ziua mi-a fost inima grea! (li scoate plria i pelerina.) O, buna mea, frumoasa mea, ai venit!
S nu plngem, nu!
NINA: E cineva pe-aici?
TREPLEV: Nimeni.
NINA: ncuie usa. Altfel, vor da buzna peste noi!
71
TREPLEV: N-o s vin nimeni!
NI NA: Stiu c Irina Nikolaevna e aici. ncuie usa...
TREPLEV (ncuie ua din dreapta, apoi se apropie de cea din sting): Asta n-are cheie. Am s pun un
fotoliu. (Pune un fotoliu in faja uii). Nu-|i fie team. N-are s intre nimeni.
NINA (l pripete lung n faj): Las-m s te privesc! (Se uit n jurul ei.) E cald... E bine... Aici era
pe vremuri salonul. M-am schimbat mult?
TREPLEV: Da, ai slbit, si ochii |i snt mai mari. Nina, ce ciudat e c te vd. De ce nu mi-ai dat voie
s vin la dumneata? De ce n-ai venit pn acum? Stiu, esti de aproape o sptmn aici... In fiecare zi
am ncercat de cteva ori s te vd si am stat sub fereastra dumitale ca un cersetor.
NINA: Mi-a fost team c m ursti. n fiecare noapte visez c m privesti si c nu m mai recunosti.
O! Dac-ai sti! De cnd m-am ntors, rtcesc mereu pe aici... prin jurul lacului. M-am oprit de multe ori
prin preajma casei voastre, dar nu m-am hotrt s intru. S ne asezm! (Se aaz.) S ne-asezm si s
vorbim, s vorbim! Aici e bine, e cald si plcut... Auzi cum url vntul? Turgheniev spune undeva:
Ferice de-acela care-n astfel de nopji are un acoperi i-un coljior cald". Eu snt un pescrus... Nu,
nu, n-am vrut s spun asta... (i trece mina pe frunte.) Despre ce vorbeam? Da... Turgheniev... i s
le-ajute Domnul tuturor celor ce rtcesc fr adpost"... Nu-i nimic! (Plnge cu suspine.)
TREPLEV: Nina! Iar ncepi... Nina!
NINA: Nu-i nimic, mi face bine... N-am mai plns de doi ani. Asear, trziu, m-am dus n parc s vd
dac teatrul nostru mai e acolo. Tot mai e. Si-am putut plnge dup doi ani pentru prima dat, si parc
mi-am usurat sufletul si mi l-am luminat. Uite c nu mai plng. (l ia de min.) Si asa, acum esti
scriitor... Dumneata esti scriitor si eu actri|... Ne-a luat acelasi vrtej pe amndoi... Triam vesel ea
un copil. M trezeam diminea|a si ncepeam s cnt; te iubeam, visam glorie, si-acum? Mine dis-de-
diminea| trebuie s plec la Ele|, cu clasa a treia... la un loc cu |ranii; iar la Ele|, negustorii mai sub|iri
or s m scie cu amabilit|ile lor. Ce via| ticloas!
TREPLEV: De ce te duci la Ele|?
NINA: Am un angajament pe toat iarna. E timpul s plec.
72
TREPLEV :/Nina, te-am blestemat, te-am urt, |i-am rupt scrisorile si fotografiile, dar n fiecare clip
sim|eam c sufletul meu e pentru vecie legat de dumneata. Nu pot s nu te mai iubesc, Nina. Din clipa
n care te-am pierdut si am nceput s public ce scriu, via|a mea e un chin. Sufr... Ca si cum tinere|ea
mea ar fi zburat deodat, parc as fi de nouzeci de ani pe lume! Te strig, srut pmntul pe care-ai
clcat; oriunde as prrvi, vd numai chipul dumitale cu zm-betul lui blajin, care mi-a luminat anii cei
mai buni ai vie-
|ii-/-
NINA (ncurcat): De ce-mi vorbesti asa? De ce-mi vorbesti asa?
TREPLEV: Snt singur, nici o dragoste nu-mi nclzeste inima. Mi-e frig de parc as tri sub pmnt,
si tot ce scriu e searbd, uscat, ntunecat. Rmi aici, Nina, te implor! Sau, dac nu, las-m s vin cu
dumneata!
(Nina i pune repede plria i pelerina.)
TREPLEV: Nina, de ce? Pentru numele lui Dumnezeu, Nina!... (O privete cumse mbrac. Pauz.)
NINA: Trsura m asteapt la poart. Nu m nso|i. M duc singur... (Printre lacrimi.) D-mi pu|in
ap...
TREPLEV (i d s bea): Unde te duci acum?
NINA: n oras. (Pauz.) Irina Nikolaevna e aici?
TREPLEV: Da... J oi, unchiul meu nu s-a sim|it bine si i-am telegrafiat s vin.
NLNA: De ce-mi spui c ai srutat pmntul pe care am clcat? Mai bine m-ai fi omort! (Se apleac
pe mas.) Snt att de obosit! Dac as putea s m odihnesc... S m odihnesc! (Ridicnd capul.) Snt
un pescrus. Nu, nu e asta... Eu snt actri|... Da! (Auzind nsul ArkadineTi al lui Tri-gorin sta sa
asculte, apoi alearg la ua din sting ise uitpe gaura cheii.) Si el e aici!... (Se ntoarce la Treplev.)
Da, da... Nu face nimic... Da... El nu credea n teatru, rdea de visurile mele, si ncetul cu ncetul n-am
mai crezut nici eu si mi-am pierdut curajul... Si-apoi, zbuciumul dragostei, gelozia, nencetata fric
pentru copilul meu... M-au coplesit ra^siihiariile, nimicurile, jucam fr via|... Nu~s|TnTce s fac
cu minile si cum s stau pe scen, nu eram stpn pe vocea mea. Nu po|i n|elege starea asta, s^im|i-
e joci *i4d|Eu snt un pescrus. Nu, nu e asta...
73
*l |i mai aduci aminte c ai mpuscat odat un pescrus? Un om a venit din ntmplare si neavnd ce
face l-a nimicit... l/ite un subiect pentru o scurt povestire... Nu, nu-i asta... (i trece mina pe frunte.)
Daspre ce vorbeam? Da, despre teatru. Acum nu mai snt ca atunci... Snt o actri| adevrat: joc cu
plcere, cu entuziasm. Scena m mbat si simt c snt fruimas^li acum, de cnd snt aici, am mers
mult pe jos si, tot umblnd, mam gndit si am sim|it cum cu fiecare zi ce trece cresc puterile sufletului
meur77 Acum stiu, n|eleg, Kostea, c n ceea ce facem noi, ori-ea am juca pe scen, ori c am scrie,
principalul nu e gloria, nu e strlucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastr de a ndura. S stii
s-|i por|i crucea si s-|i pstrezi credin|a. Eu cred si sufr mai pu|in. Si atunci cnd m gndesc la
chemarea mea, nu m mai tem de via|.
TREPLEV (trist): |i-ai gsit calea, stii ncotro mergi, pe ct vreme eu tot mai orbeciesc prin haosul
visurilor si al imaginilor, fr s stiu la ce si cui foloseste. Nu cred si nu stiu care-i chemarea mea!
NINA (ascultnd): Ssst... Si-acum plec!... Rmi cu bine. Cnd voi fi actri| mare, vino s m vezi. mi
Igduiesti? Si-acum... (istrnge mina). E trziu. Abia m mai |in picioarele... Snt istovit, mi-e
foame...
TREPLEV: Rmi, am s-|i aduc de mncare...
NINA: Nu, nu... Nu m conduce. Ajung si singur... Trsura e aproape... Asadar, l-a adus si pe el? Ei
si? Mi-e totuna! Cnd l vezi pe Trigorin, s nu-i spui nimic... l iubesc, l iubesc chiar mai mult dect
nainte... Un subiect pentru o scurt povestire... l iubesc, l iubesc cu patim, pn la dezndejde. Ce
bine era nainte, Kostea! |i mai aduci aminte? Ce via| luminoas, cald, fericit, curat si ce sim-
|minte! Sim|minte ce semnau cu niste flori gingase si delicate! |i aduci aminte... (Declam.)
Oamenii, leii, vulturii i potirnichile, renii cu coarne nrmurate, gtele, pianjenii, petii cei tcuji
ai apelor, stelele de mare i cele ce nu puteau fi vzute cu ochiul, intr-un cuvnt toate viejuitoarele,
toate, toate s-au stins dup ce au ncheiat tristul ciclu al viejii lor. Sint mii de veacuri de cnd pmntul
nu mai poart nici o fiinj vie, i aceast biat lun n zadar i mai aprinde candela. Cocorii nu se
mai trezesc jipnd prin lunci i crbuii nu se mai aui prin crnguri de tei..."
74
(l mbrjieaz i iese repede pe ua de sticl.) TREPLEV (dup o pauz): De n-ar ntlni-o cineva n parc si
de nu i-ar spune mamei! Asta ar putea-o supra... (Timp de dou minute rupe, n tcere, toate
manuscrisele i le arunc sub mas, apoi deschide ua din dreapta i iese.)
DORN (ncercnd s deschid ua d,in sting): Ciudat. S-ar zice c usa e ncuiat. (Intr i aaz
scaunul la loc.) Curs cu obstacole...
(Intr Arkadina, Polina Andreevna, dup ele lakov cu
sticlele i Masa, apoi Samraev i Trigorin.) ARKADINA: Pune-le aici, pe mas. Vinul rosu si berea snt
pentru Boris Alexeevici. O s jucm si o s bem. Lua|i
Ioc, domnilor!
POLINA ANDREEVNA (ctre lakov): Serveste si ceaiul. (Aprinde luminrile i se aaz la masa de
joc.)
SAMRAEV (l duce pe Trigorin la dulap): sta e obiectul despre care v-am vorbit... (Scoate din
dulap pescruul mpiat.) Comanda dumneavoastr.
TRIGORIN (privind pescruul): Nu-mi aduc aminte! (Gndindu-se.) Nu-mi aduc aminte!
(n dreapta, n spatele scenei, se aude o mpucatul. Toji tresar.)
ARKADINA (speriat): Ce s-a ntmplat?
DORN: Nimic. O fi plesnit ceva n trusa mea cu medicamente. Nu v nelinisti|i. (Iese prin dreapta:
peste o clip se ntoarce.) Asta era. A plesnit sticla cu eter. (Fredoneaz.) Din nou n faja ta stau
fermecat"...
ARKADINA (se aaz la mas): Of, cum m-am speriat. Mi-am amintit de... (i acoper faja cu
minile.) Am vzut negru naintea ochilor...
DORN (frunzrind revista, ctre Trigorin): Acum dou luni a fost publicat aici un articol... O
scrisoare din America... Si am vrut s te-ntreb ntre altele... (l ia de talie i-l duce n faja rampei.)
Deoarece chestiunea asta m intereseaz foarte mult... (Cu glas sczut.) Ia-o de-aici pe Irina
Nikolaevna. Konstantin Gavrilovici s-a mpuscat...
Cortina