AMELIORAREA ANIMALELOR

Ameliorarea animalelor este procesul de modificare dirijata a potentialului productiv, a caracterelor ereditare, a genofondului populatiilor de animale domestice, in directia dorita de om. Este deci, o adaptare genetica, determina modificarea structurii genetice a populatiei, modificarea potentialului de productie si indirect productia. Unitatea de lucru a ameliorarii este populatia, nu individul. Modificarea structurii genetice a populatiilor se face prin interventia omului in procesul de reproductie a populatiilor. Ameliorarea, deci, este o disciplina care are ca obiect dirijarea evolutiei populatiilor de animale domestice. 4.1. FACTORII DE CARE DEPINDE PRODUCTIA ANIMALA GLOBALA Productia animala globala depinde de numarul de animale, cat si de productia medie pe cap de animal. Cresterea productiei globale zootehnice se poate realiza prin cresterea numarului de animale. Insa aceasta cale nu este totdeauna cea mai economica, intrucat presupune cheltuieli in plus. Este de dorit sa se obtina o productie globala mai mare prin cresterea productiei medii pe cap de animal. Marirea productiei medii pe cap de animal se poate realiza prin actiunea simultana a ameliorarii genetice si imbunatatirea conditiilor de exploatare. Pana in zilele noastre, ritmul de ameliorare genetica a fost in general sub 1% anual; optimizarea programelor de ameliorare a determinat cresterea acestui ritm in jur de 2% anual Pentru a realiza progrese mai rapide trebuie actionat concomitent atat prin ameliorare genetica, cat si prin ameliorarea mediului. 4.2. FACTORII AMELIORARII Factorii ameliorarii sunt factorii care modifica frecventa genelor si genotipurilor intr-o populatie. Acesti factori sunt: mutatia, migratia, selectia, deriva genetica si consangvinizarea. Mutatia - este procesul de aparitie a unei modificari in materialul genetic. Mutatia este sursa primara de variatie genetica. Migratia (imigratia) - este procesul de introducere a unor gene in populatie prin intermediul unor indivizi imigranti. Migratia este a doua sursa de variatie genetica. Selectia - este procesul de discriminare reproductiva, facuta de catre mediu (selectia naturala) sau de catre om (selectia artificiala). Deriva genetica - este procesul de modificare a frecventei genelor intr-o directie imprevizibila, dar intr-o cantitate previzibila.

Consangvinizarea - este procesul de imperechere a indivizilor mai apropiat inruditi intre ei, decat media gradului de inrudire din populatie. Mutatia, migratia, selectia se numesc procese sistematice pentru ca tind sa modifice frecventa genelor de o maniera previzibila, atat cantitativ, cat si ca directie. Deriva genetica este un proces dispersiv pentru ca modificarea frecventei genelor este previzibila cantitativ, dar nu si in ce directie. Mijloacele principale de modificare a frecventei genelor si genotipurilor folosite de om intr-o populatie sunt: selectia si dirijarea imperecherilor. Dirijarea imperecherilor, in functie de gradul de inrudire dintre indivizi, se poate face astfel: - imperecherea de indivizi mai putin inruditi intre ei decat media gradului de inrudire din populatie, aceasta numinduse incrucisare (imigratie, hibridare); - imperecherea de indivizi mai apropiat inruditi intre ei decat media gradului de inrudire din populatie, aceasta numindu-se consangvinizare. Dirijarea imperecherilor in functie de asemanarea fenotipica dintre indivizi, se poate face astfel: imperecherea de animale asemanatoare (homogamia); imperecherea de animale neasemanatoare (heterogamia).

Homogamia si heterogamia au efecte slabe in ameliorare, de aceea, se considera ca principali factori ai ameliorarii: selectia, incrucisarea si consangvinizarea. Actiunea factorilor ameliorarii si efectul lor, modificarea genetica a populatiilor depind de: structura de reproductie a populatiilor, caracterele demografice ale populatiilor (natalitate, mortalitate, precocitate, etc.) si de sistemul genetic al populatiei. Trebuie precizat ca factorii ameliorarii nu sunt folositi practic izolat unul de altul, ci concomitent. 4.3.CARACTERE, VALORI, DEVIATII, VARIANTE, PARAMETRII GENETICI 4.3.1. CARACTERELE CANTITATIVE Caracterele cantitative sunt cele care intereseaza in ameliorare, ele fiind economic utile (productia de lapte, productia de lana, greutatea carcasei etc.). La aceste caractere exista de la individ la individ diferente de grad de manifestare, ele fiind exprimate in unitati metrice de masura. Variatiunile de acest gen, fara discontinuitate naturala, sunt denumite variatiuni continue, iar caracterele care sunt prezentate sunt denumite caractere cantitative sau metrice. Cele doua legi fundamentale ale ereditatii (legea segregarii si legea gruparii independente a materialului genetic) actioneaza in acelasi grad, indiferent daca este vorba de caractere cantitative sau calitative.

Manifestarea fenotipica a unui caracter cantitativ este coordonata de mai multe perechi de gene (uneori de ordinul zecilor), fiecare cu efect minor, de aceea, se numesc gene minore sau poligene. Variatia provocata de segregarea simultana a mai multor perechi de gene este numita variatie poligenica.