Afectivitatea este o component fundamental a psihicului uman, la fel de prezent n comportamentul i activitatea noastr cotidian ca i cogniia.

Nu ntmpltor, analiza psihologic s-a nvrtit ntotdeauna n jurul relaiei raiune-emoie, cu exagerrile cunoscute n direcia supraestimrii raiunii i subestimrii afectivitii sau n direcia supraestimrii rolului tririlor emoionale i subestimrii rolului raiunii. n mod firesc, opoziiile exclusiviste i absolutizrile unilaterale nu pot conduce dect la soluii eronate. Realitatea psihologic a omului este de aa natur c nici una din cele dou componente ale ei nu poate fi eliminat fr a-i provoca o mutilare grav. Dimpotriv, modelul ideal al omului ar fi acela n care ambele componente s ating niveluri de dezvoltare ct mai nalte i s se echilibreze reciproc: ct gndire, atta i sentiment, ct sentiment atta i gndire. Filogenetic i ontogenetic, proprietatea i disponibilitatea vibrrii i tririi emoionale preced disponibilitatea i capacitatea nu numai a gndirii, ci i a percepiei. La subiectul adult, pragul rspunsului emoional la un stimul vizual sau auditiv este mai sczut dect al percepiei, astfel c se poate trage concluzia general c rspunsul primordial al nostru la stimulrile din afar este unul emoional. Activarea emoional nespecific pregtete i mediaz activarea perceptiv-cognitiv specific. Pe msura diferenierii i identificrii stimulului, reacia emoional primar, nespecific, va fi nlocuit cu trirea emoional specific, adecvat naturii i semnificaiei stimulului. Reacia primar intr n componena reflexului necondiionat de orientare, iar cea de-a doua intr n componena actului cognitiv propriu-zis. De aici decurge dubla condiionare i dublul rol al sferei afective. O prim condiionare rezid n deficitul de informaie despre stimul, iar cea de-a doua n semnificaia stimulului, stabilit n urma identificrii lui. Corespunztor celor dou tipuri de condiionare, vom avea i cele dou roluri: unul de alertactivare energetic, prin care se accelereaz procesul percepiei sau interpretrii, altul de selectare i potenare a atitudinii i comportamentului n raport cu stimulul. i ntr-un caz i ntraltul, la baza producerii reaciei i tririi emoionale st interaciunea dintre subiect i situaie. Semnificaia care acioneaz ca factor determinativ n apariia emoiei rezult din raportarea proprietilor obiective ale stimulului la ateptrile i strile de motivaie ale subiectului. n lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflect, sub forma unor triri subiective specifice, raportul de concordan, respectiv, discordan, dintre dinamica evenimentelor interne (strile proprii de necesitate, motivaie) i dinamica evenimentelor externe (stimulii, situaiile obiective i proprietile lor). Procesele afective, indiferent de forma n care se structureaz, pun n eviden cteva trsturi comune, i anume: polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea i ambivalena.

Cuprins
[ascunde]

1 Coninutul informaional al afectivitaii

2 Funciile afectivitii 3 Structurile operatorii ale afectivitii 4 Produsul afectivitii

[modific] Coninutul informaional al afectivitaii

Afectivitatea reflect relaiile dintre subiect i obiect sub form de triri afective. Afectivitatea reflect raportul de concordan sau discordan dintre dinamica strilor interne de necesitate i dinamica evenimentelor, a situaiilor obiective externe. ntre stimulii interni i realitatea nconjurtoare au loc confruntri i ciocniri ale cror efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau satisfacerea cerinelor interne genereaz plcere, mulumire, entuziasm, pe cnd nesatisfacerea acestor cerine genereaz stri de neplcere, nemulumire, frustrare, tristee. Astfel, n cadrul proceselor afective pe primul plan se situeaz valoarea i semnificaia obiectului pentru subiect. Nu obiectul n sine este important, ci relaia dintre el i subiect, ntruct numai ntr-o asemenea relaie obiectul capt semnificaii, n funcie de gradul i durata satisfacerii trebuinelor. nistreana forever

[modific] Funciile afectivitii

Afectivitatea ndeplinete funcii de alert i activare energetic, de selectare i potenare a comportamentului, n raport cu stimulii i posibilitile satisfacerii trebuinelor. Afectivitatea are att o funcie reflectorie, ct i una adaptativ reglatorie. Ea organizeaz conduita, susine energetic activitatea, dar poate s o i dezorganizeze la nivele de intensitate prea ridicat. Funcia esenial a afectivitii n raport cu ntreaga via psihic este aceea de susinere i potenare energetic. Prin afectivitate, omul se manifest ca o fiin capabil s vibreze, s empatizeze, s se transpun i s triasc n plan intern raporturile sale cu lumea.

[modific] Structurile operatorii ale afectivitii

Afectivitatea nu dispune de structuri operatorii, deoarece este un proces pulsional, tensional. Raporturile afective cu lumea sunt foarte fluide, parcurg o succesiune de stri ce nu pot fi subordonate sau manipulate prin intervenia unor operaii automatizante. Putem vorbi cel mult despre o serie de structuri i reacii emoionale, de expresii emoionale dintre care unele sunt nnscute i identice la toi oamenii, iar altele sunt dobndite prin nvare, imitaie i chiar convenionalizare.

[modific] Produsul afectivitii

Afectivitatea este trit n plan subiectiv ca o vibraie concomitent organic, psihic i comportamental. Ea este tensiunea ntregului organism cu efecte de atracie sau respingere, cutare sau evitare. Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului cu lumea sau cu sine. Afectivitatea reprezint reflectarea lumii n subiect i vibraia subiectului n lumea sa. Tririle afective constituie deci produsul afectivitii, ele sunt concomitent stare i aciune, concentrate intern, dar i uvoi nentrerupt de manifestri exterioare. Tririle afective pot fi: triri afective primare, care au un caracter spontan, fiind mai apropiate de instinct, mai slab contientizate i raionalizate, (tonul afectiv al proceselor cognitive, tririle afective de provenien organic i afectele); complexe (emoiile curente, emoiile superioare, dispoziiile afective) i superioare, (sentimentele i pasiunile).
AFECTEVITATEA

9.1. Definirea proceselor afective In capitolul despre motivatie s-a aratat ca in structura psihica a persoanei exista cerinte interne care actioneaza ca motive ale comportamentului. Daca luam in consideratie ca mediul ofera individului o gama foarte larga de situatii care pot sa fie sau sa nu fie in concordanta cu cerintele interne, vom intra in sfera proceselor afective (emotionale). Procesele afective constau in trairea subiectiva a concordantei sau discordantei dintre cerintele interne ale individului si realitatile din mediu. De exemplu, ati dorit mult sa obtineti o nota mare la admitere. Cand s-au afisat rezultatele, ati vazut ca ati obtinut nota 9. Mare v-a fost bucuria. Dorinta, ca cerinta interna, s-a realizat in rezultatul nota 9. Concordanta dintre dorinta si rezultat ati trait-o subiectiv ca "bucurie". Procesele afective au functie adaptativa Fac parte din structura de baza a fiintei si au substratul neurologic in hipotalamus. "Stimularea unor parti ale nucleului amigdalian din hipotalamus produce teama. Cand voltajul este scazut, animalul priveste imprejur temator, iar cand voltajul creste, el se va ascunde, au constatat Hess si Holst. () Oamenii carora li se stimuleaza nucleele amigdaliene in timpul operatiilor pe creier pot incerca nelinistea sau pot chiar tipa de groaza." (R M. Milner) Legatura proceselor afective cu cele de cunoastere decurge din faptul ca ele sunt declansate de informatiile venite din mediul extern sau intern. Ganditi-va, de exemplu, la tonalitatea afectiva a senzatiilor sau la ce simtiti cand vedeti pe cineva care v-a facut un rau, sau cand priviti un apus de soare etc. Componenta de cunoastere este necesara pentru a defini procesele afective, dar nu este si suficienta. Este la fel de importanta componenta motivationala informatiie fiind raportate la cerintele interne. Referitor la legatura proceselor afective cu motivatia, sa facem urmatoarea subliniere: emotiile sunt conditionate de motive (emovere = a pune in miscare) dar, la randul lor, unele dintre motivele dobandite au fost la origine emotii. Relatia cognitiv - afectiv - motivational apare bine ilustrata in acel gen de motiv complex care este convingerea.

Afectivitatea are functie evaluativa: trairea relatie cu realitatea determina o anumita atitudine fata de aceasta. Intotdeauna procesele afective au, ca si forta in fizica, directie si sens, reprezinta latura dinamica a psihicului. De aceea, ele sunt foarte importante in orice activitate umana, fie ca activitatea este joc, este munca, este invatare sau este creatie. De asemenea, influenteaza toate procesele de cunoastere, fie pozitiv (cand materialul iti place, de exemplu, il memorezi mai usor), fie negativ (de pilda, nu poti intelege, nu poti invata daca esti foarte suparat). Termeni de retinut: procese afective; functii ale proceselor afective. 9.2. Proprietatile proceselor afective Polaritatea proceselor afective Intr-un moment anume, trairea afectiva este pozitiva sau negativa, de acceptare sau de neacceptare; placere -neplacere; bucurie sau tristete; iubire sau ura; admiratie sau dispret; incredere sau neincredere etc. Trairile formeaza, in general, perechi contrare si nu poti avea in acelasi timp, pentru acelasi obiect decat una din cuplul de opuse. Dar poti avea in momente diferite trairea contrara (sa treci de la iubire la ura sau invers, de la teama la incredere sau invers), daca situatia relatiei cu obiectul s-a inversat. Caracterul stenic sau astenic Tema Privind lucrurile din punctul de vedere al relatiilor cu lumea (realitatea exterioara omului), folosim expresii ca: am fost profund miscat; am fost tulburat; am fost cuprins de elan; o persoana s-a prabusit sufleteste; am fost zguduit; m-am legat trainic. 1) Ce exprima, miscari sau stari? 2) Sunt ele intrutotul metaforice cand exprima emotiile? 3) Amintiti-va o situatie cand ati trait vreuna dintre emotiile denumite de expresiile de mai sus si aratati ca intr-adevar emotia este miscare (vibratie) organica, psihica si comportamentala. 4) la ce serveste energia nervoasa daca luam in consideratie ca exista cerintele interne si conditiile externe? O traire are caracter stenic atunci cand ofera energie pentru activitatea persoanei, o intareste, o mobilizeaza. O traire afectiva are caracter astenic atunci cand ea duce la scaderea tonusului persoanei in activitate, o demobilizeaza, ii scade eficienta. Relatia dintre sensul pozitiv sau negativ al trairii afective si efectul ei stenic sau astenic depinde de particularitatile individuale ale persoanei. Cercetand 224 de persoane, WA. Hunt a constatat urmatoarele: in cazul fricii -47% au spus ca este neplacuta si 1 % ca este placuta; 55% au spus ca pentru ei este o stare de excitare si de incordare, iar 14% au spus ca ii demobilizeaza; in cazul bucuriei - 96% au spus ca este stenica, iar 1 % ca este astenica. Referitor la rolul trairilor afective in eficienta activitatii persoanei, H. Pieron spune ca cele foarte puternice dezorganizeaza, creand deruta, alarma. Invers, W. B. Cannon spune ca mania sau frica, chiar daca produc pentru moment dereglare, totusi pana la urma duc la conduite de adaptare optima.

Durata proceselor afective In mod normal, o traire afectiva dureaza: 1) cat timp dureaza factorul care a generat-o (factorul afectogen); 2) cat dureaza semnificatia obiectului respectiv pentru persoana. De exemplu, frica dureaza cat persista cauza care a provocat-o, apoi este normal sa dispara. Dar dragostea poate sa dureze si toata viata, chiar daca cel iubit nu este prezent. Anumite persoane au tendinta de perseverare a afectului, pastreaza mult timp starea afectiva negativa respectiva, desi imprejurarile care au provocat-o s-au schimbat. Este daunator si pentru ei insisi, precum si pentru ceilalti. Intensitatea proceselor afective Se refera la profunzimea trairii. Aceasta depinde de particularitatile afective ale persoanei si de semnificatia pe care obiectul (factorul afectogen) respectiv o are pentru acea persoana. In mod normal, intensitatea factorului afectogen si intensitatea trairii afective sunt direct proportionale: la intensitati medii ale situatiei, trairi de intensitate moderata; la intensitate slaba, traire slaba, iar la intensitati inalte ale situatiei, trairi puternice. Cine este echilibrat afectiv are trairi proportionale cu intensitatea factorului afectogen. Omul matur afectiv este echilibrat. Hipoafectivul are trairi slabe chiar si cand situatia provoaca in mod normal traire puternica; el este "rece", nu "vibreaza", este "insensibil". Hiperafectivul are un prag de activare afectiva prea scazut (invers decat hipoafectivul); de aceea are trairi intense si pentru situatii cand ar trebui sa fie moderate. Copilul este hiperafectiv. Echilibrul afectiv depinde de maturizarea afectiva care, la randul ei, depinde de ereditatea persoanei respective si de mediul in care aceasta se formeaza (in special familia). Mobilitatea proceselor afective Se refera la doua aspecte: 1) trecerea procesului afectiv de la faza de activare la cea de intensitate maxima, apoi la stingerea lui. 2) trecerea de la o traire afectiva la alta, in functie de aparitia factorilor afectogeni. Echilibrul afectiv se manifesta si intr-o mobilitate in functie de situatie, deci mobilitate medie, iar dezechilibrul afectiv apare si ca o mobilitate prea ridicata (fluctuatie, trecere fara motiv de la o stare la alta) si ca mobilitate prea scazuta (perseverarea afectului). La copil, dezechilibrul apare ca o mobilitate prea mare, mobilitate care se normalizeaza prin maturizare. Mobilitatea afectiva prea ridicata are influenta negativa asupra atentiei, instabilii afectiv au dificultati in adaptarea scolara (instabilitatea afectiva este o cauza a dificultatilor la invatatura). Expresivitatea proceselor afective

Vom intelege prin expresivitatea proceselor afective faptul ca ele se exprima in afara, pot fi vazute. Trairea este interioara, expresia ei este in afara, in diferite categorii de manifestari.. Manifestari motorii, miscari ale intregului corp (fugi sau intepenesti de groaza, plangi de se zguduie camasa pe tine, dansezi, mergi saltaret cand esti vesel sau abia te misti cand esti trist etc.); miscari ale fetei (mimica la veselie, la tristete, la frica, la groaza, la ura, la dispret, la admiratie, la mila etc.); miscari ale bratelor (mangai, bati etc.). Manifestari ale vocii : intonatie, ritm, viteza, intensitate, inaltime etc. Stralucirea ochilor: de bucurie, de ura, de manie, de tristete, de mila etc. Manifestari organice : lacrimi, vine sangele in obraz (roseasti) sau fuge (paloare), inima "o ia fuga sau abia mai bate, si uneori trairi foarte puternice, mictiune sau chiar defecatie. Manifestarile organice nu pot fi controlate in mod constient. Sub influenta emotiilor se mareste amplitudinea reflexului psihogalvanic si create conductibilitatea electrica a pielii. Expresiile mimice, pantomimice se invata in copilaria timpurie, sunt conditionate cultural. De exemplu, Amala si Kamala, doua fetite crescute de lupi, cand au fost aduse printre oameni, urlau, nu stiau sa vorbeasca, iar cand radeau, de fapt, ranjeau. In cultura de tip european, cand ti se face observatie, trebuie sa te arati mahnit, in felul acesta acceptand ca i gresit La japonezi, trebuie sa zambesti. Tema Ce ati spune despre cel care ar rade in timpul unei inmormantari? Dar despre cel care ar plange in timpul unui botez sau la o cununie? Expresiile emotionale sunt foarte importante in afectivitatea de grup, in psihologia sociala, in perceptia sociala, in arta teatrala.

Termeni de retinut: polaritatea proceselor afective, procese stenice, procese astenice, factor afectogen, perseverarea afectulul, echilibru afectiv, hipoafectiv, hiperafectiv, mobilitatea proceselor afective, instabilitate afectiva, expresivitatea proceselor afective. 9.3. Clasificarea proceselor afective Pentru a clasifica procesele afective, se iau in consideratie simultan mai multe criterii: masura constientizarii, intensitatea, durata, intensitatea de manifestare a expresivitatii, gradul de conditionare culturala, gradul de organizare (complexitatea). Procese afective primare Sunt conditionate mai mult de mecanisme biologice, sunt spontane (nu pot fi controlate constient), au un grad scazut de organizare, de diferentiere. 1.Dispozitii organice. Sunt legate de disfunctionalitati organice. La cardiopati anxietate ca alarma interna, cu teama. in maladiile gastro-intestinale -mohoreala.

la hepatici -sensibilitate deosebita si euforie. in maladiile pulmonare -iritabilitate si incordare. senzatiile de sete, foame, frig etc. sunt conexe unor dispozitii organice specifice. 2.Afecte. Se caracterizeaza prin: descarcare brusca, fara control constient, durata scurta, intensitate foarte mare, caracter instinctiv, neculturalizat, foarte expresiv, dezvoltare unipolara ca furie oarba, agresivitate oarba, acces nestapanit de ras, abandon de sine, acces nestapanit de plans. In cazul afectelor, poti savarsi acte grave. Consecintele pot fi prevenite cu ajutorul unor miscari cu efect cathartic, ca de exemplu, desfacerea pumnilor, miscari respiratorii, numeri pana la. Un caz special de afect este angoasa, un sindrom de teama fara obiect, fara justificare reala. Efecte: oboseala, tulburari de concentrare, dezangajare. Opusul angoasei este furia ca acumulare de excitatie si descarcare in comportamente irationale. 3. Stres psihic. Ansamblu de stari si reactii de aparare determinate de: suprasolicitare, agresiune, socuri, zgomote prea puternice. Manifestari: frica, manie, groaza, stari penibile, suferinta sufleteasca, reactii defensive. Procese afective secundare Se caracterizeaza prin faptul ca sunt constientizate si conditionate cultural (sunt educabile, se invata in conditiile vietii sociale), au un grad mai inalt de organizare si diferentiere, desfasurare fazica (spre deosebire de afecte care se descarca brusc), au intensitate moderata in functie de situatie, tin cat tine situatia. Emotii . indeplinesc caracteristicile de mai sus. Sunt bipolare: bucurie - tristete; admiratie dispret; simpatie - antipatie; speranta - deznadejde. Avem emotia unui eveniment actual sau in perspectiva deoarece este nou, puternic semnificativ pentru viata noastra si insuficient controlat de catre noi. Invatare afectiva. Se invata motivele secundare care genereaza emotii (deci se invata sursele interne ale emotiilor). Se invata, de asemenea, modul de a manifesta emotia, deci expresivitatea emotiva, sub aspectul controlului formei, dozarii, interpretarii etc. Cand factorul afectogen are o forta foarte mare si exista un conflict intre asteptarile persoanei, pe de-o parte, si imprejurarea cu totul neobisnuita, pe de alta parte, se produce instantaneu socul emotional. Dispozitii afective. Se folosesc expresii ca: "cum te simti?" in sensul de "in ce dispozitie esti?". Astazi sunt in buna dispozitie, totul mi se pare ca merge bine". "lasa-ma, sunt prost dispus". Buna sau proasta dispozitie sunt dispozitii afective difuze si generalizate, de intensitate moderata, care sunt un efect sumatoriu al imprejurarilor in care te afli. In formarea bunei sau proastei dispozitii, un rol insemnat il au relatiile sociale. Pentru explicarea aparitiei unor asemenea fenomene afective, se folosesc notiunile de contagiune afectiva si climat afectiv.

 Contagiunea afectiva consta in transmiterea trairii afective la altii si de la altii. Pe stadion are loc o contagiune afectiva, la o ceremonie funebra, la fel; muzica si spectacolul teatral, orice arta in general, genereaza dispozitii afective. Climatul afectiv consta in dispozitii afective resimtite de membrii grupului. De exemplu dispozitia sarbatoreasca, dispozitia entuziasta sau dispozitia antrenanta sunt stenice pentru grup si pentru fiecare membru. Dispozitii astenice sunt: agitatia superficiala; neincrederea; insecuritatea; blazarea. Dispozitiile afective pot sa devina trasaturi de caracter daca persista multa vreme in perioada cand se formeaza personalitatea. Sentimente. Iau nastere ca efect si persistentei emotiilor de o anumita polaritate. Exemple: dragoste-ura; admiratie-dispret. Sunt puternic constientizate; fac parte din structura personalitatii, deoarece se permanentizeaza. Au momente de activare intensa si momente de latenta. De exemplu, nu iti este permanent dor de persoana iubita. Pentru trecerea de la simple emotii la sentiment, este necesara proiectarea ta in altul si valorizarea aceluia. Prin deprindere, se poate ajunge la satietate si este nevoie de o noua valorizare, o noua motivare. Pasiuni. Sunt procese sau stari afective foarte stabile si angreneaza in structura lor obisnuinte de conduita ale individului. De aceea creeaza necesitatea de a efectua actiunea respectiva. De exemplu, pasiunea pentru arta, pasiunea pentru sport, pasiunea pentru jocuri de noroc. Uneori sentimentele pot ajunge pasiuni. Termeni de retinut: proces afectiv primar; proces afectiv secundar,; dispozitie organica, afect, stres psihic, emotii, invatare afectiva, dispozitie afectiva, contagiune afectiva, climat afectiv sentiment, pasiune. 9.4.Afectivitatea in raporturile interpersonale Cel mai important in contactele mutuale dintre oameni este aspectul afectiv. Reactiile de apropiere, de respingere sau de indiferenta nu sunt de natura rationala decat in foarte mica masura. In perceptia sociala, adica in imaginea pe care ti-o faci despre altul, intervine in primul rand ceea ce simti despre celalalt. Primele raporturi interpersonale sunt intre copil si mama sa. Mama este primul obiect de iubire pentru copil, este primul partener de relatie. Ea ii ofera securitatea (a se vedea nivelul al doilea din piramida trebuintelor la A. Maslow). In consecinta, formarea emotionala a omului, de care va depinde afectivitatea lui in grupurile sociale, se intemeiaza pe relatia din copilarie cu mama. Prima forma de rivalitate vizeaza obtinerea primului loc in atentia si iubirea mamei. Cand apare fratele, apare rivalitatea fraterna forma de conduite precum: conduita de superioritate (de punere in valoare), reactii agresive, reactii de esec (demisionare) cand parintii ii spun "renunta ca esti mai mare". Studiile asupra delincventei au pus in evidenta ca imaturitatea afectiva a tanarului care nu renunta la obiceiurile din copilarie este o consecinta si a relatie mama - copil distorsionata de conflicte.

Atasarea din copilarie sta la baza comportamentelor adaptate de mai tarziu. Dupa Erikson, are loc un proces intre poli "incredere arhaica - "neincredere arhaica a copilului fata de persoana care il ingrijeste, de care va depinde daca copilul va avea ulterior incredere in oameni sau se va raporta in mod fundamental cu neincredere in oricine. Afectivitatea in invatarea sociala Cand copilul este aprobat, el traieste o stare de confort, de placere a contactului cu ceilalti (cu parintele, cu educatorul). Cand este dezaprobat, situatia este inversa. Copiii cu comportament deviant obtin mai putine consecinte sociale pozitive din partea mediului inconjurator decat ceilalti copii. In consecinta, au un status mai scazut si din aceasta cauza pot sa apara noi comportamente deviante. (A se vedea si Capitolul "Comportamente pro si antisociale"). Potrivit "legii efectului" (E. Thorndike), pentru ca un comportament sa fie invatat subiectul trebuie sa primeasca o recompensa (intarire pozitiva). Afectivitatea la copiii crescuti in orfelinat Studiile au pus in evidenta efectul frenator si cresterii copiilor in lipsa unei legaturi stranse cu mama sau o persoana care sa o inlocuiasca. Guildford arata ca a studiat un grup de copii crescuti in orfelinat pana la 3 ani comparativ cu un grup de copii crescuti din frageda copila in familii adoptive. Cei crescuti in orfelinate au prezentat o frecventa ridicata de tulburari de comportament. La varsta de 10-14 ani aveau cerinte nediscriminate de atentie si afectiune si erau instabili, agitati. Tema Care credeti ca sunt consecintele neincrederii excesive? a) pentru persoana respectiva; b) pentru ceilalti. Contagiunea. In lucrarea Psihologia multimilor, Gustave Le Bon arata rolul contagiunii afective care are ca efect imitatia. Contagiunea afectiva paralizeaza judecatile critice, oamenii se iau unii dupa altii (aclama sau huiduie). "Atunci cand o idee sfarseste prin a se incrusta in sufletul multimii, ea capata o forta invincibila. Am pus capat razboiului din Vandea facandu-ma catolic; m-am stabilit in Egipt facandu-ma musulman; i-am castigat pe preoti in Italia facandu-ma papist, a spus Napoleon Bonaparte. Nu cu demonstratii adresate ratiunii, ci cu imagini socante pot fi impresionate multimile." (G. Le Bon) Termeni de retinut: afectivitate de grup, contagiune.
Afectivitatea - Definirea si specificul proceselor afective, Proprietatile proceselor afective, Functiile afectivitatii, Clasificarea trailor afective, Afectivitatea individuala

Referat La tema : Afectivitatea

Planul : 38871jcx41xko8g

1. Definirea si specificul proceselor afective 2. Ptoprietatile proceselor afective 3. Functiile afectivitatii 4. Clasificarea trailor afective ck871j8341xkko 5. Afectivitatea individuala si afectivitatea in grup
Activitatea umana , in afara axei motivatie scop , esentiala pentru buna ei desfasurare , trebuie sa dispuna si de un puternic support energetic . Cind ne intilnim cu o serie de situatii noi , neprevazute , cind trebuie sa facem fata actiunii unor factori pertubatori , mijloacele pur intelectuale suntabsolut necesare , dar nu si suficiente . In asemenea imprejurari se impune cu stringenta reactivarea . Acest lucru este posibil de realizat cu ajutorul unor noi procese psihice pe care le denumim procese afective . Omul nu se raporteaza indifferent la realitate , dinpotriva obiectele , fenomenele , evenimentele care actioneaza asupra lui au unecou , o rezonanta in constiinta sa trezesc la viata anumite trebuinte , corespund sau nu nevoilor lui , ii satisfac sau nu interesele , aspiratiile idealurile . In cadrul proceselor affective pe prim plan se afla nu atit obiectul , cit valoarea si semnificatia pe care aceasta o are pentru subiect . Nu obiectul in sine este important ci relatia dintre el si subiect , pentru ca numai intr-o asemenea relatia obiectul capata semnificatii in functie de gradul si durata satisfacerii trebuintelor . Desi strins legate si in interactiune cu toate celelalte fenomene psihice , procesile affective au propriul lor specific . Afectivitatea este o vibratie concomitent organica , psihica si comportamentala , ea este tensiunea intregului oganism cu efecte de atractie a sau respingere , cautare sau evitare . Procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi , uneori atitudinile , poarta denumirea de procese affective . Cu o formula mai generala am putea spune afectivitatea reprezinta rezonanta lumii in subiect si vibratia subiectului inlumea sa . Polaritatea proceselor affective consta in tendinta acestora de a gravita fie in jurul polului pozitiv , fie in jurul polului negativ , si aparate ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii diferentiate a trebuintelor , aspiratiilor . De obicei , procesele afective sunt cuplate doua cite doua in perechi cu elemente contrare : bucurie tristete , simpatie antipatie , entuziasm deprimare , iubire ura etc . Polaritatea se exprima incaracterul placut si neplacut al starilor afective . Intensitatea proceselor affective indica forta , taria , profunzimea de care dispune la momentul dat trairea afectiva . Durata proceselor affective consta in intinderea, persistentain timp a acestora, indifferent daca persoana sau obectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Mobilitatea proceselor affective exprima fie trecerea rapida in interiorul aceleiasi trairi emotionale de la o faza la alta , fie trecerea de la o stare afectiva la alta .

Expresivitatea proceselor affective consta in capacitatea acestora de a exterioriza , de a putea fi vazute , citite , simtite . Exteriorizarea , manifestaea in afara se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare care poarta denumirea de expresii emotionale . Functia reflectorie . Ca orice proces psihic si procesele affective dispun de un continut reflectoriu propriu . Formularea data ceva mai inainte se cere s fi adincita si explicata . Relatia subiectului cu obiectul nu este atemporata si a patiala , ci se realizeaza intr-un timp si intr-un spatiu determinat . Corelarea tuturor factorilor prezenti la un moment dat , da nastere la un anumit context , situatie , imprejurare de viata . Trairile sfective reflecta , de fapt , nu relatia in sine , ci relatia integrata si subordonata acestor situatii si imprejurari de viata , extrem de concrete si differentiate intre ele . Fiecare individ isi reflecta propriile sale situatii si imprejurari de viata asa cum le-a trait , cum le traieste sau cum ar dori sa le traiasca . Functia adaptive reglatorie .Componenta afectiva a personalitatii nu se epuizeaza in emotiile de moment , dinpotriva , ea are o consistenta si durabilitate in timp , fapt care permite constituirea unor adevarate profiluri emotionale . Aceste profiluri , mai ales ultimele doua , au ridicat problema rolului afectivitatii in viata individului . Unii autori au considerat ca emotiile , prin starea de agitatie difuza , prin intensitatea si desfasurarea lor tumultoasa deorganizeaza conduita umana . Altii autori sustin , din contra , ca emotia prin mobilizaea energeticaa intregului organism organizeaza conduita . Procesele affective au unroll in sustinerea energetica a activitatii . Procesele affective primare au un rol caracter elimentar , spontan ,sunt slab organizate , mai aproape de biologic si mai putin elaborate cultural , ele tind sa scape constient , rational .in categoria lor includem :

a. tonul afectiv al proceselor cognitive , care se refera la reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice orice act de cunoastere o senzatie , o amintire b. trairele affective de provenienta organica sunt cauzate de buna sau proasta functionare a organelor interne . c. afectele sunt forme affective simple , primitive si impulsive , puternice , foarte intense si violente , de scurta durata ,cu aparitie brusca si desfasurare impetuasa .
Procesele affective complexe beneficiaza de un grad mai mare de constientizare si intelectualizare . Cuprind :

a. emotiile curente care sunt forme affective de scurta durata , active ,

intense , provocate de insusirile separate ale obiectelor .

b. emotiile superioare , legate nu atit de obiecte , cit de o activitate pe

care o desfasoara individual .

c. dispozitiile affective sunt stari difuze , cu intensitate variabila si

durabilitate relativa . Procesele affective superioare se caracterizeaza printr-o mare estructurare si raportare valorica , situata nu la nivel de obiect , ci la nivel de personalitate depasind prin continutul si structura lor starile emotionale disparate si tranzitorii .

a. sentimentele sunt trairi affective intense , de lunga durata , relativ stabile , specific umane , conditionate social istoric . b. pasiunile sunt sentimente cu o orientare , intensitate de gradul de stabilitate si generalitate foarte mare , antrenind intreaga personalitate.
Trebuie distinse doua mari forme de afectivitate , si anume afectivitatea individuala care este generata si traita de individ in functie de particularitatile sale psihoindividuale , fara ca ea sa influenteze starile affective ale altor personae, si afectivitatea de grup sau intragrupala , care viseaza combinarea spontana a emotiilor si sentimentelor individuale , soldata cu aparitia unor stari affective commune , ce este traita si impartasita de toti membrii grupului.