Acea noapte

Micrile lente ale vntului mi ddeau fiori. Simeam cum inima mi se fcea din ce in ce mai mica iar respiraia mai greoaie. Mergeam prin pdure nencetat, doar eu si umbra mea cutnd disperata drumul spre casa. Parul mi dansa ntr-o armonie produsa de adierea vntului, in timp ce umbra mi copia micrile. Ochii mei priveau in acel abis ntunecat cu o ruptura alba, un alb pur ce exprima frumuseea, bucuria, formnd un contrast perfect intre bucurie si tristee, frica si curaj. Ruptura alba ii ddea acelei seri o pictura de acuratee, lumina lunii strbtnd ntreaga pdure. Crengile copacilor se ncolceau in jurul acelei lumini puternice, iar trunchiurile lor se nlau pana-n cer parca vrnd sa o fac prizoniera pe acea prinesa a nopii-luna. Un fior m strbate, simind cum deodat cineva se afla in spatele meu. Cnd m ntorc vad o umbra nalta in lumina lunii nelsnd sa i se vad fata. M apropii si mai mult, acesta deodat disprnd. O rsuflare calda mi bate acum in ceafa, fcndu-m sa tresar. M ntorc speriata cutndu-l pe el. Un ras malefic ncepe sa se aud, era din nou in spatele meu. Simt ca nu mai pot sa respir, un ipat de frica auzindu-se in ecou in toata pdurea. M prinsese. M zbat fr ncetare, apoi, eliberndu-mi toate gndurile negre, simt cum strnsoarea devine din ce in ce mai slaba, disprnd treptat. Acea persoana dispare iar eu cad in genunchi respirnd repede. Fusese doar rodul imaginaiei mele. Picturi de sudoare se formau pe fruntea mea. M uit in toate prile asigurndu-m ca nu mai este nimeni, ridicndu-m si tresrind la cea mai mica micare a frunzelor Un sunet se aude iar un fulger lumineaz cerul pentru un moment. Ploaia a nceput. Picturi reci mi atingeau fata, putnd fi confundate uor cu lacrimile ce izvorau din ochii mei. M uit spre cer, acea prinesa a nopii plecnd odat cu lumina. Umbra mea dispruse, eu rmnnd singura, fr aprare. Nu mai suport. Cad in genunchi, ncepnd sa tip fr ncetare, chiar daca tiam ca nimeni nu m poate auzi. Strimbu Andreea