Shambala in Romania - Mai aproape decat crezi

Scris de Administrator

font size Print Email

Rate this item

1 2 3 4 5
(0 votes)

Shambala in Romania - Mai aproape decat crezi De ce sa mergeti pana in Himalaya pentru a cauta ceea ce nu mai exista acolo? Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate nazuintele sale catre o lume spirituala ascunsa ferita de griji si pericole. Pentru yoghinii din toate timpurile, aceasta tara a exercitat o fascinatie greu de egalat. Dar Tibetul actual este devastat din punct de vedere spiritual. In schimb, exista pretutindeni in lume focare spirituale, unele latente, altele inca vii sau chiar foarte intense, care ne pot pune in legatura cu taramul cel tainic al inteleptilor, Shambala. In Romania exista numeroase centre active, veritabile porti permanent deschise, care ne permit sa translatam in Shambala si sa intram in stare de comuniune profunda cu aceasta lume. Sfinxul din Bucegi Un focar tainic de putere care ne permite sa intram in rezonanta cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatra si, mai ales, capul sau. Desi se considera, in general, ca este numai o stanca modelata de-a lungul a milioane de ani de ploaie, zapezi si vant, Sfinxul din Bucegi ramane invaluit in mister. Roca din varf este foarte diferita de rocile existente in zona si, spun specialistii, este similara cu cea din care este construit Sfinxul din Egipt. Daca vom realiza in aceasta zona proiectii in trecutul indepartat vom putea patrunde cu usurinta intr-o perioada fascinanta a miturilor, in Varsta de Aur a umanitatii, de unde razbat pana la noi ecourile unei sacralitati dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor si nu erau limitati la existenta in aceasta lume fizica. - Totul parea sa vina catre mine intr-o cascada luminoasa, care pornea de undeva din negura timpului. Ma simteam eu insumi precum un fel de stea, o fiinta gigantica, dilatata in cosmos, traind undeva in sfera marilor adevaruri universale (in planul cauzal, n.n.). Si Sfinxul era ca un Mare Spirit aflat undeva, in inima lumii. Aveam sentimentul foarte clar al evenimentelor marete care au avut loc aici, al fiintelor de lumina care au trait pe aceste meleaguri. Totul era sub semnul luminii, sub semnul Soarelui si al intelepciunii. Acest Mare Spirit al Sfinxului din Bucegi parea, in mod covarsitor pentru mine, a fi undeva in afara timpului si mult deasupra noastra. Parea a fi protectorul nostru al tuturor si parintele nostru. (Mihai, 35 de ani) - Era ger si se starnise o furtuna de zapada; ne-am asezat in cerc, eram patru prieteni pe care un imbold dincolo de puterea noastra de intelegere ne indemnase sa mergem atunci la Sfinx, sa meditam. Imediat s-a creat intre noi un fel de vortex de energie foarte intens, care radia caldura parca, si acea energie ne-a propulsat cu forta intr-o lume a linistii si a armoniei, intro lume unde era foarte multa lumina si frumusete. Aveam senzatia de bunatate si bucurie divine care pluteau in aer si am stiut fara nici un dubiu ca suntem in Shambala. Interesant a fost faptul ca eram impreuna cu totii si acolo, in Shambala, si ne-am indreptat impreuna catre un fel de templu minunat si fastuos unde ne-a intampinat Regele Lumii si ne-a numit Cavaleri ai lui. Nu am reusit sa ii vedem chipul, dar eram siguri ca este chiar Regele Shambalei si ca ne-a chemat la Sfinx pentru a putea sa intram mai usor in legatura cu el. (Daniel, 30 de ani) Histria Cetatea de pe malul marii unde s-a dezvoltat in antichitate o traditie infloritoare si aceasta, ca si cea de la Sarmizegetusa, mult anterioara istoriei oficial recunoscute. Si foarte diferita de ceea ce se invata in cartile de scoala. Faptul ca

aici a existat o comunitate spirituala puternica si autentica este usor resimtit in meditatii, iar rezonanta cu lumea Shambalei este si acum vie. - Atunci cand ne-am apropiat de Histria, pe soseaua spre Constanta, am remarcat cu incantare pe cer tot felul de manifestari luminoase de exceptie. Raze care se conturau mirific, curcubee, explozii de culori. Desi nu intentionam sa vizitam Histria, am simtit ca toate acestea erau un semn special pentru noi. Asa ca ne-am dus pana la ruinele cetatii. Acolo am ramas in contemplare profunda si am simtit cum cerurile se deschid pentru noi. Spontan, am inceput sa facem meditatie de comuniune cu lumea Shambalei. Am perceput foarte clar raspunsul plin de gratie al Regelui Lumii si in momentul in care am deschis ochii ne-a incantat sufletele un nou curcubeu. Am interpretat acest curcubeu ca pe un semn divin, ca pe acea punte care leaga lumea fizica de lumile nevazute. A fost un moment extraordinar de frumos, de neuitat. (Alin, 40 de ani) Sarmizegetusa In complexul de la Sarmizegetusa, unul din cele mai incarcate locuri din punctul de vedere al rezonantei cu Shambala, este chiar Soarele de andezit sau discul solar. In zona se remarca o incarcare vitala cu totul si cu totul exceptionala, evidentiata si de dimensiunea mult peste medie a arborilor si a vegetatiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiectii in timp, mai ales daca nu avem idei preconcepute in ceea ce priveste traditia spirituala dacica - pentru ca adevarata civilizatie care a inflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decat datele vehiculate de istoria conventionala. - Am simtit foarte clar ca deasupra discului de piatra era un tub ascendent luminos pe care l-am perceput atunci ca pe o poarta care se deschide. Si acolo, in interiorul acelui tub, erau valabile alt fel de legi ale timpului si ale spatiului, totul era complet diferit de ceea ce stiam sau am simtit eu vreodata. Atunci mi se parea evident ca pot sa ajung oricand doresc, chiar imediat, in Shambala. Mi se parea ca pot intinde mana si sa ating acea lume, ca pot vorbi cu fiintele care traiesc acolo. Ma simteam invincibil si nemuritor, una cu pamantul si cu stelele. (Horia, 45 de ani) - De cate ori ajung la sanctuarul de la Sarmizegetusa am sentimentul ca as vrea sa raman acolo pentru totdeauna, ca as putea ramane mereu acolo, pentru ca acolo este tot ceea ce imi doresc. Simt mai ales o nevoie organica, de-a dreptul covarsitoare, de a atinge discul solar, de a ma lipi de el, de a ma intinde, de exemplu, pe acest disc. Atunci am certitudinea ca sunt, pe de o parte, in deplina siguranta si, pe de alta parte, ca sunt conectata la un fel de baterie vitala care ma incarca cu forta vietii. Atunci vorbesc in inima mea in mod tainic chiar cu Regele Shambalei si pentru mine acest dialog este dincolo de orice indoiala. Ori de cate ori vreau sa intru in stare de comuniune cu Regele Lumii din Shambala, pentru mine este suficient sa evoc foarte intens momentele in care ating piatra acelui disc de la Sarmizegetusa. (Andreea, 26 de ani) Varful Omu Conexiunea acestui munte special cu lumea Shambalei este directa, prin simbolismul de centru, axa a lumii sau buric al pamantului care ii este asociat in traditia romaneasca acestui loc cu totul extraordinar. Calatoria in timp (fie in viitor, fie in trecut) este, de fapt, o proiectie in memoria magnetica universala, akasha, cea care inregistreaza fidel toate evenimentele care au avut loc vreodata pe planeta noastra (si in intreg universul). Va puteti imagina akasha ca pe niste imense arhive celeste. Pentru a avea acces la aceste arhive este esentiala dinamizarea centrului de forta Vishuddha chakra. De asemenea, pentru a selecta cu precizie destinatia proiectiilor noastre in timp, ne ajuta considerabil dinamizarea foarte intensa a lui Ajna chakra, iar atunci cand ne aflam intr-un anumit loc cu o incarcatura spirituala speciala atingerea cu mana stanga a vestigiilor istorice care exista acolo (o piatra, o coloana, o statuie). - Vedeam parca in fata mea, in ceata, un sir de oameni tineri si frumosi, imbracati in alb. Parea ca apartin unei traditii imemoriale sau poate unei alte dimensiuni. I-am urmat cu toata fiinta mea si am simtit ca pasesc in miracol, undeva intr-o lume a ritualurilor si spiritualitatii, intr-o lume a Soarelui si a Luminii. Aparuse de undeva, de nicaieri Soarele si era foarte aproape de mine; incercand sa il privesc am realizat, de fapt, ca acolo, intre Soare si mine era o prezenta plina de putere si orbitor de luminoasa. Poate ca era acea prezenta pe care eu o asociam cu Soarele. Fiinta aceea mi-a spus ca este Regele Shambalei. Mi-a spus ca va veni curand o vreme cand si Pamantul va deveni un loc sacru, va deveni un taram al luminii. Ceea ce am simtit atunci si mi-a ramas apoi cel mai intens in amintire este senzatia de purificare intensa a inimii si a mintii. Parca aveam un fel de cristal in cap si in inima un foc. (Maria, 32 de ani) Pestera Ialomitei Alt loc sacru al traditiei spirituale dacice stravechi. Legendele asociaza mari mistere cu aceasta pestera, in care se spune ca se desfasurau initierile dacice, iar unii cred ca aceasta era chiar pestera lui Zalmoxis. Chiar si printre calugarii care locuiesc la schitul de aici circula in ultimii ani povesti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct in Shambala, lumea nevazuta a inteleptilor.

- Eram un grup destul de mare si am meditat in intuneric perfect. La inceput nu a fost confortabil, dar cu timpul am inceput sa percep intunericul ca pe ceva viu, cald si chiar usor luminos. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai sigur pe mine si protejat. Simteam ca acel intuneric este un fel de bariera din ce in ce mai fragila intre mine si alte lumi. Mi-am dorit atunci foarte intens, din tot sufletul, sa translatez in lumea Shambalei. Launtric, a fost ca si cum m-am aruncat cu pieptul inainte, pentru a sparge acea bariera subtila. Am simtit imediat cum ea s-a rupt si am fost catapultat instantaneu intr-o lume plina de lumina si culoare. Am certitudinea ca aceasta a fost o proiectie autentica in lumea Shambalei, pentru ca ulterior am avut posibilitatea sa experimentez in diferite si numeroase circumstante proiectii astrale in Shambala. (Bogdan, 25 de ani) Langa Pestera Ialomitei mai exista o mica pestera unde multi yoghini romani au mers sa realizeze meditatii, urmarind in special comuniunea cu lumea Shambalei. - Am fost sa meditam in aceasta pestera impreuna cu un grup de prieteni, trei dintre noi eram inauntru si meditam, iar ceilalti doi erau la intrarea pesterii si se odihneau. La un moment dat am inceput sa auzim glasuri - toti trei care eram in pestera si meditam am avut aceleasi perceptii, cu o acuratete si o similitudine uluitoare. Se auzeau tot felul de voci, in special barbatesti, ca si cum erau mai multi oameni stransi la o adunare. Se auzeau din ce in ce mai aproape, noi am crezut chiar ca era cineva la intrare si au venit apoi in pestera, dar colegii de afara ne-au asigurat ca nu fusese nimeni si ei au mentinut o liniste perfecta. Ne-am dat seama apoi ca nu intelegem limba in care vorbesc acei oameni, desi ne parea foarte familiara. Apoi s-a facut brusc liniste si la un moment dat a inceput un fel de ritual insotit de incantatii care ne-au indus tuturor o stare de transa pentru cateva ore. Eram siguri, nu stiam de ce, ca e vorba de un ritual pentru pacea pe Pamant. In noaptea aceea am dormit cu totii la gura pesterii si am avut vise extraordinar de frumoase, in care se facea ca hoinaream prin lumea Shambalei. (Cristina, 30 de ani) Insula Serpilor Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu inchinat lui Apollo. In secolul al XIX-lea rusii l-au demontat insa piatra cu piatra si l-au transportat bucati la Moscova si astfel vestigiile au disparut. Insula Serpilor sau Insula Alba este strans legata de traditia Shambalei si, din acest punct de vedere, faptul ca administratia Constantinescu a cedat in mod absurd aceasta insula Ucrainei este cel putin bizar. Desi acum nu mai este nimic aici, probabil ca memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci cand accesul pe aceasta insula va fi din nou permis.