Balada lui Ilie de la sculrie

Cic-ntr-o uzin dintr-un mic ora a venit un lider din strintate, gazdele cu dnsul se purtau ginga, ca s-i intre-n v oie, le fceau pe toate. Vizitnd strinul seciile lor, s-a oprit deodat i cu bucurie art spre-un simplu, vrstnic muncitor: sta nu-i Ilie de la sculrie ? Iar oficialii tare s-au mirat de aceast fapt, totui, peste poate, i l-au pus pe list nentrziat ca s plece grabnic n strintate. A ajuns la Roma c-un autobuz, Dup ce un vame, fir-ar el s fie, Fr ezitare cic le-ar fi spus: sta nu-i Ilie de la sculrie ? Iar la Roma, papa nsui i-a primit, i-a tratat amabil c-un pahar cu ap i era i dnsul foarte fstcit, netiind totui de unde s-o-nceap. Dar ca orice pap, a gsit un drum i pe unul gure, vocea lui mldie, l-antrebat c-un tandru scrit postum: sta nu-i Ilie de la sculrie ? Observnd acestea, cei ndrituii care mersul lumii zilnic l vegheaz s-au simit datornici, lui Ilie, bli s-i organizeze i o mic paz. Cnd erau la papa, Doamne, ce necaz, unul dintre paznici lein afar, medicii de gard l fcur treaz i motivul bolii toi l cutar. Poi cumva i nou tu s ne explici cauza din care ai cazut n lupt ? Domnilor v-a spune: cum stteam aici, ncordat n veghea asta ne-ntrerupt. A trecut regina Angliei pe aci, c-o suit mare i cu protocoale, m-am retras n umbr spre-a nu stingheri i-am simit genunchii cum mi pic moale.

Cnd am auzit-o cu ct interes i ntreab Curtea c ar vrea s tie cine-i btrnelul purttor de fes de lng Ilie de la sculrie !