As infiinta o scoala... Daca as fi directorul unei fundatii si as avea sarcina de a infiinta o scoala, as opta pentru o scoala a parintilor.

Parintii elevilor actuali s-au format intr-o perioada in care in societatea romanesca domnea o democratie tanara si prost inteleasa de foarte multi oameni. Cum inainte de 89 erau foarte multe si mari restrictii, in perioada imediat urmatoare, multi oameni au inteles ca e democratie, fac ce vreau. In virtutea acestei gresite lozinci, multi oameni si-au permis libertatea de a uita reguli elementare de buna functionare a unei societati. Amintindu-si frustrarile cauzate de lipsurile copilariei proprii, parintii transfera asupra copiilor lor un fel de compensare a acestora. Ei traduc a purta de grija prin a rasfata copilul, a face totul sau aproape totul in locul lui, nedandu-i astfel posibilitatea de a-si forma deprinderi elementare de independenta. Astfel, copii de 6, 7, 8 sau chiar 9 ani nu stiu sa se incalte/descalte, sa-si lege sireturile, sa-si incheie nasturii, sa se descurce singuri la toaleta sau sa pastreze ordinea si curatenia acolo unde isi desfasoara activitatile. Obisnuiti fiind ca aceste lucruri le fac parinti sau bunici, ei considera pe buna dreptate - ca si in mediul scolar trebuie sa le faca altcineva. Copiii sunt surprinsi neplacut si multi dintre ei dezvolta sentimente negative fata de mediul scolar din cauza ca, brusc, trebuie sa faca mult prea multe lucruri pe care ori nu le stiu face, ori le fac cu foarte multa greutate si neindemanare. Un alt aspect este felul in care parintii inteleg sa satisfaca nevoile si pretentiile copilului, notiuni intre care de multe ori apar confuzii. Pe cand nevoile copilului se refera la hrana, imbracaminte, incaltaminte, timp de calitate petrecut impreuna, afectiune, respect, colaborare si prietenie, mofturile sunt legate de achizitionarea a nenumarate jocuri / jucarii sau aparate electronice (telefoane, tablete, laptopuri etc), majoritatea vazute in reclamele televizate si avand preturi exorbitante. Parintii se straduiesc din rasputeri sa satisfaca toate dorintele copiilor, ceea ce duce, in timp, la o lipsa de dorinte, de vise, de ambitie a viitorilor adulti. Ei se dezvolta vazand ca trebuie sa ceara, sa planga, sa faca scandal, sa insiste sau chiar sa lovesca pe cineva ca sa obtina ceea ce doresc. In mintea lor nu exista ideea de a munci, a face ceva pentru a obtine ceea ce-si doresc, fapt care creeaza ulterior viitorilor adulti in lipsa sustinatorilor - mari probleme de adaptare. Pe de alta parte, evolutia societatii a dus la o supraaglomerare a actualilor parinti, in goana dupa bunuri materiale. Parintii muncesc din ce in ce mai mult, multi dintre ei avand chiar cate doua slujbe. Timpul petrecut cu copii se micsoreaza si, in consecinta, si posibilitatea de a forma caracterul, de a modela personalitate de a educa - . Copiii, de multe ori nesupravegheati, isi creaza o lume a lor care nu intotdeauna coincide cu realitatea. Avand la indemana televizor, calculator/laptop/tableta, telefon mobil, copiii, cu acordul tacit al

parintilor, isi dedica foarte mult timp acestor obiecte. In urma unor studii ale CNA s-a constatat ca postul de televiziune Cartoon Network post de desene animate abunda in violenta. Copiii fac cunostinta inca de la varste extrem de fragede cu personaje monstruoase, cu lupte crude intre ele, cu comploturi si rautati. Neavand un sistem de valori si puncte de repere, ei inteleg ca aceea este normalitatea si transpun in lumea reala tot ce ei vad in desenele animate. Astfel, jocurile lor cu alti copii constau in lupte, razboaie, impuscaturi, vocabular suburban si nu considera ca ar gresi undeva cu ceva. Jocurile pe calculator/tableta/telefon sunt un alt mare pericol pentru copiii aflati in formare. Rapiditatea cu care se succed imaginile, actiunea care se deruleaza intr-un ritm rapid nu sunt deloc benefice copiilor. Amuzamentul copiilor devin impuscaturile, luptele crude cu sabii, torturarea sau uciderea personajelor, astfel incat viitorii adulti inteleg violenta si cruzimea ca forma de amuzament, nicidecum ca atitudine reprobabila. Fie din lipsa de timp, fie din comoditate, fie din nestiinta sau alte motive, parintii neglijeaza toate aceste aspecte, lasand copiilor acces liber la toate aceste aparaturi, neconstientizand pericolelemajore care se ascund in dosul lor si formarea / educarea defectuoasa a copilului in asemenea conditii. Alimentatia si programul zilnic al copilului este o alta problema care merita adusa in discutie. Parintii nu de putine ori cedeaza insistentelor copiilor tentati de curiozitate si de gusturile sau mirosurile ispititoare si ii lasa sa manance deseori mancare fast-food sau gustari gen chipsuri, alimente total nesanatoase pentru organismul in crestere al copiilor. Semipreparate salveaza parintii comozi, dar ingerate in exces dauneaza dezvoltarii copiilor. Sunt parinti care permit copiilor inclusiv consumul de bauturi alcoolice. Spre stupefactia mea, am auzit candva o mama spunandu-i fiului ei de 6 ani: Hai, termina intai de mancat si, daca mananci tot, te las sa bei si bere. Copilul a fost atat de entuziasmat de idee, incat s-a grabit sa termine din farfurie si astepta cu vizibila nerabdare si incantare premiul promis. A primit bere. Grotesc exemplu. Programul zilnic al unui copil trebuie sa respecte anumite reguli elementare si absolut necesare unei dezvoltari fizice si psihice a copiilor. Am vazut deseori parinti care le permit copiilor sa stea treji pana la ore tarzii in noapte; si asta nici macar ocazional, ci ori de cate ori cei mici isi manifestau dorinta de a sta si ei treji, ca adultii, pana tarziu, chiar daca a doua zi trebuiau sa mearga la gradinita sau la scoala. Pentru scolari, de multe ori teme reprezinta o pacoste de care le amintesc parintii seara tarziu, cand ei ar trebui sa fie deja in pat. Ajung frecvent sa-si faca temele obositi, grabiti, superficial. O alta greseala pe care o fac foarte multi parinti consta in faptul ca nu fixeaza limite si reguli constante in comportamentul copiilor. Vor sa fie prieteni cu copiii lor, ceea ce consider ca este foarte bine, dar aceasta prietenie poate fi uneori exagerata. Copiii au, intr-adevar nevoie sa fie tratati cu respect, prietenie

si echitate, Dar, in acelasi timp au nevoie si de reguli, clare, constante, respectate cu strictete. Multi parinti inteleg aceasta prietenie cu copiii lor prin a le permite mult prea multe lucruri, lipsindu-i astfel de posibilitatea de a invata inca de acasa norme elementare de comportament. Exemple in acest sens ar putea fi felul in care se adreseaza, modul de exprimare, atitudinea in timpul mesei, la locurile de joaca, in compania altor adulti sau copii, in timpul unor vizite sau in magazine. In calitate de cadre didactice, ne plangem adeseori de elevii nostri. M-am intrebat de multe ori in ce masura elevii sunt problema sau parintii si mediul in care au crescut si s-au format. Concluzia mea a fost ca, de cele mai multe ori, parintii sunt cei care gresesc fundamental in cresterea si educarea copiilor lor. Mi-a ramas adanc intiparit in minte un fragment din Mizerabilii lui Victor Hugo: Nu exista plante rele, nici oameni rai. Nu exista decat cultivatori prosti. Copiii nu sunt rai, sunt doar nazdravani. Oamenii adulti sunt rai, iar ei nu mai pot fi nazdravani.