Anda di halaman 1dari 13

Curs Semiotica Truisme: totul este semn. Totul este comunicare. Functia cognitiva serveste la descrierea realitatii.

Functia expresiv-comunicativa serveste la exteriorizarea subiectului la transmiterea de informatii. Functia retorica vorbeste cu ea insasi, cu de la sine putere produc efecte hipertrofiate. Solutia lui Pierce semnele sunt de 3 feluri: iconi, indecsi, simboluri. Ideal ar fi sa lucram cu cat mai multi indecsisi iconi(unelte prin care putem reproduce o situatie dintr-un mediu in altul) si cu putine simboluri. Fiecare act de numarare sau calculare scoate din discutie trasaturi specifice ale indivizilor numarati si pune in acelasi timp in evidenta o anumita trasatura comuna care nu-i obligatoriu cea esentiala. Cunoasterea reala se poate face prin iconi si indecsi, sistematizarea se poate face numai prin simboluri. La introducerea in calcul semnele naturale devin simboluri. O mare parte a datelor din realitate se pierd atunci cand calculam. In momentul in care am terminat calculul, cat mai este el de reprezentativ? Cu cat se simplifica si abstractizeaza regulile sistemului, cu atat sistemul devine mai puternic din punct de vedere logic, dar el devine mai putin reprezentativ pentru realitate. Ce se castiga in sistematicitate, se pierde in referinta. Heidegger: fenomen spiritual catastrofal, transformarea numeralismului in numarat. Societate calculatorie care nu face altceva decat sa masoare, sa numere, sa reduca totul la cifre. A recunoaste drept real numai ceea ce a fost numarat altfel dispare din realitatea pana si psihologica. Pozitivismul recunoaste ca e existent doar ceea ce poate fi cunoscut la modul palpabil. Ce fel de semne trebuie sa folosim in comunicare, in care culegem date din realitate? Un nume propriu! Idealul cognitiei este unul care are instrumente pentru a prinde fiecare individ. Russel despre demolare(logica formala). Idealul uzului corect al limbajului este denotarea, posibilitatea de a trimite la indivizi, acest ideal este indeplinit cel mai bine de numele proprii. Wittgenstein Tractactus logico-filosofims: tot ceea ce poate fi spus in genere, poate fi spus clar. Despre ceea ce nu poate fi spus, dar trebuie sa se faca. Ne arata un creion si zice: acesta se numeste TOFF: am den umit obiectul respectiv si nu l-am caracterizat. Toff creion lung albastru. Definitii ostensive, prin trimitere, numesc obiecte dar nu le caracterizeaza in niciun fel fac contact cu realitatea. Fiecare semn trimite la un singur obiect/ la o clasa de obiecte bine determinata.

Numai dublarea realitatii, nu foloseste la nimic. Ostensivele nu pot fi utilizate in sistemele conceptuale, care caracterizeaza obiectele. Locul limbii intre faptele umane Saussure despre semnologie, studierea tuturor semnelor umane. Semnul lingvistic e doar un semn printre altele, e cel mai important dintre semne. Sistemul lingvistic ne poate face sa intelegem natura problemei semiologice. Nimic nu este distinct inaintea aparitiei limbii. Distinctiile din gandirea noastra sunt determinate de patrunderea de semnificate a limbii orice activitate cognitiva sau comunicativa sufera aceasta influenta: semiologia va trebui sa recunoasca intaietatea semnului lingvistic. Limbajul nu este o terminologie. Nu este ceva coordonat, vine posterior existentei unor obiecte; nu da denumiri. Limbajul este ceva anterior amintirii noasstre, oferind o cunoastere intuitiva si primara de la care se pleaca spre cunoasterea stiintifica; opereaza cu o nterminologie, mai degraba decat cu limba insasi. Toate distinctiile din realitate sunt date de un limbaj. In cunoasterea originara, dilema lingvistica nereflectarii. In cunoasterea stiintifica, terminologic, balena este mamifer. Orice cunoastere generala a semnelor va trebui sa tine seama de specificitatea pe care semnul lingvistic are cuvantul a confesionalismului si lumii sale. A treia cale semn, limbaj, istoricitate. Stabilitati, imuabil, fiinta. Miscare continua, devenire, fiinta, contingenta empirism multiplul, individualul. Filosofia lui Kant incearca sa impace cele 2 lumi: intuitia/intelectul nu functioneaza una fara cealalta. Humboldt, Saussure nu incearca sa le impace, ci afirma ca intotdeauna a existat o a treia. Abordare diacronica A.Codoban Structura semiologica a structuralismului Semn si interpretare. Exista 3 etape in istoria filosofiilor occidentale 1. anticii rationalism vs empirism: filosofie a Fiintei, ceva de sine statator, exterior si independent de cunoasterea umana e diferita: mai intai nu exista nimic 2. empirist vs rationalist(Kant) Saussure a filosofiei cunoasterii(gnoseologie), in care nu se mai pune in discutie Fiinta, ci problema limitelor cunoasterii noastre. 3. dupa Saussure filosofia comunicarii si a lingvisticii, totul e discurs; exista doar ceea ce poate fi comunicat. Donatella di Cesare exista 3 etape in desfasurarea gandirii occidentale o filosofia Fiintei de la inceputuri pana la Kant o Kant Humboldt o Posthumboldtiana interesul pentru limbajul neorientat ca finalitate inspre altceva

orice referire in teoria ideilor innascute care sunt in afara istoriei cainii se mai schimba, ideea de caine e incoruptibila - gandirea este aplicarea conceptelor incoruptibile - nu exista idei innascute; doar indivizii sunt reali; orice cunoastere provine inductiv din datele empirice Problema sunetelor pentru empiristi sunt importante, pentru rationalisti nu. Rationalisti - Semnele nu participa la contituirea garndirii si a cunoasterii, ele tin doar de practica comunicativa, de un domeniu secundar. Empiristi semnele sunt singurele instrumente prin care ne putem ridica deasupra individualului doar semnul cal tine la un loc toti caii pe care i-am intalnit. Rationalistii ar [propune o abordare gramaticala si logica a semnelor in general dar nu catadicsesc nu cum sunt semnele, ci cum ar trebui sa fie. Abordarea empirista a semnelor este una de tip retoric: priveste efectele sistemului de semne, mai degraba decat legitimarea lor in relatia cu realitatea. Semnul artificiu necesar. Pericolul: suprasemnificare. Pentru a putea avea o cunoastere a rationalismului, trebuie sa scapam de prejudecati, printre care de utilizarea necorespunzatoare a limbii semnelor. HUMBOLDT SI SAUSSURE A TREIA CALE Pentru exponentii celor de-a treia cai, conceptele nu sutn ncii innascute, imuabile si universale, nici dobandite prin abstractizare din experienta; ele sunt istorice, provin pur si simplu pentru orice individ care le utilizeaza, din traditie. Orice activitate cognitiva sau practica a omului e afectata de relativitate culturala si/ sau lingvistica; de faptul ca in comunitati distincte continuturile primare ale gandirii sunt configurate diferit. Gestul lui Saussure de gandire epistemologica a lingvisticii urmareste tocmai despartirea teritoriului obiectual al acesteia si a metodelor, ci de alte descipline filologice, printre care gramatica si retorica. Structuralismul si poststructuralismul reprezinta o exacerbare a celei de-a treia cai privita in exclusivitate; ele afirma ca totul este limbaj. Primul raport semiotic miscarea semnificate designate Al doilea raport semiotic: designate+semnificat sens; un continut unic si irepetabil specific fiecarui individ in actul sau singular de vorbire sau gandire Primim mereu de la planul istoric, de la care plecam la planul universal; ceea ce de fapt producem e ceva specific noua. Ideea stiintelor spiritului si semiotica Moeschler criterii ca o cercetare sa fie stiintifica 1. matematizarea empiricului 2. stabilirea unei relatii cu tehnica 3

3. caracterul falsificabil al propozitiilor Ricoeur ideea generala este ca inainte de a se cerceta natura textelor particulare trebuie sa examinam natura intelegerii insesi. Schleirmacher efectueaza deregionalizarea hermeneuticii; trebuie sa se ocupe nu de anumite texte scrise, ci de tot ceea ce este mediat prin discurs. Hermeneutica e vazuta de Schleirmacher ca o arta a limitarii neintelegerii in comunicare. Situatia normala: e normal sa fim diferiti, sa intelegem fiecare altfel. Acest mod de a vedea hermeneutica trebuie legat, e evident, de tematica romantica a geniului care cuprinde creativitate, deci neintelegere. Dezideratul final al hermeneuticii: optimizarea progresiv infinita a intelegerii pana in momentul in care interpretul intelege opera mai bine decat autorul insusi. - ideea interpretarii plurale - toate ideile care la autor erau inconstiente, sunt descoperite de interpret - in orice proces de comunicare avem de-a face cu un fel de traducere Actul interpretativ e vazut ca reconstructie a unei constructii si are 4 forme diferite: 1. reconstructia istoric-obiectiva; proces metodic, analizarea limbii si a momentului social respectiv de ordin stiintific 2. reconstructia istoric-divinatorie, daca se preconizeaza efectele transformatoare la nivelul limbii si al operei 3. reconstructia istoric-obiectiva: precizarea aspectului incheiat al gandului exprimat de autor 4. reconstructia subiectiv-divinatorie: se incearca preconizarea efectelor pe care ideea operei le va prodyce in autorul insusi Wilhelm Dilthey (1833-1911) 1. Pt o noua scientificitate - Caracterul imediat si intuitiv al cunoasterii noastre referitoare la domeniul spiritual. - Dincolo de domeniul a ceea ce este sistematizabil, masurabil, calculabil ca fenomen fizic exista un teritoriu al libertatii, al vointei orientate teleologic - Exista un contrast evident intre metodele sau chiar lipsa de metode din stiintele umane si cele recomandate de asa-numitii pozitivisti si o tendinta evidenta a acestora de a-si aroga dreptul de decizie privitor la acele ocupatii care merita numele de stiinte - Sistemul de principii poate fundamenta concomitent judecatile istoricului, concluziile economistului politic 2. Trairea si obiectivarile vietii

dihotomia subiect-obiect trebuie relaxata sau inlocuita cu conceptul de traire care surprinde mai degraba o unitate bipolarizata - prin acest concept de traire se anunta un concept foarte important pentru filosofia moderna, fie conceptul fenomenologic de intentionalitate - intentia fenomenologiei este de a reduce dualismul subiectobiect la un monism intentionat mai important decat subiectul sau obiectul este intentia actul de raportare Trairea nu poate face obiectul cercetarii stiintei decat intr-o triada conceptuala traire, expresie, intelegere. Orice traire umana e mereu pusa in expresii, deschisa catre altii prin expresii. Comprehensiunea e o privire indirecta asupra unui obiect punandu-te in locul altciuva sa privesti acel obiect. Fenomenul de atribuire a eului. Vorbitorul primar al comprehensiunii il reprezinta obiectivarile vietii fapte materiale ce pot fi constatate in interiorul ansamblului natural si care au luat nastere din actiunile oamenilor Toate aceste obiecte au un sens dublu Coseriu: semanticitatea prezenta a problemei pentru ca se afla doar in propriile noastre minti e necesar un limbaj universal materialitate, o exteriorizare cu forma materiala prin ea obiectele apartin si naturii, dar au si o latura culturala 1. Humboldt opera de arta nu e un obiect, ci un individ obiectele nu sunt clasificate, opera de arta e un unicat atitudinea potrivita nu e teoretizarea operei de arta, ci inflacararea prin imaginatie 2. Coseriu 3 fundamente a. Creativitate limbajul e energeie+poiesis b. Semanticitate c. Alteritate limbajul e mereu orientat catre altul - limbajul are continut propriu care nu presupune trimiterea de ceva - din combinatia a+c un universal numit istoricitate - in fiecare moment al lui, limbajul are niste tehnici impartasote comunitar care se modifica in timp - din combinatia b+c materialitatea limbajului - b nu e decat in mintea noastra, nu se poate manifesta in exterior, totul se face prin medierea materialitatii - scoaterea din materialitate DECODARE - efortul comprehensiv al unui interpret are de trecut prin obiectivarile vietii inspre cunoasterea subiectivitatii din care provine Dithey Spirit si natura - omul, datorita existentei sale in ansamblul naturii, se raporteaza la sistemul natural in cel putin 2 privinte: 5

o individul e afectat fizic mereu de evenimentele din mediul natural. Cand doreste sa actioneze in realitate trebuie sa-si configureze scopurile, mijloacele potrivit legilor naturale. Atunci stiintele naturale sunt pe deplin legitimate atata vreme cat sunt constiente de propriile limite, nu-si aplica criteriile la fenomene de alt ordin decat cel natural o valoarea cognitiva a cercetarilor din stiintele naturale nu poate fi insa stabilita decat cele interne. Necesita colaborarea stiintelor spiritului. Acestea sunt intrucatva dependente de stiintele naturii, dar trebuia situate ierarhic deasupra lor. Ele constituie ultimul si cel mai inalt membru a unei progresii epistematice care incepe cu matematica O dihotomie celebra explicatie vs comprehensiune si intelegere Explicatia procedura prin definire a stiintelor naturii; presupune descrierea obiectivista a starilor de fapte si descrierea cauzalista a inlantuirii lor Intelegerea trecerea printr-o/dintr-o subiectivitate; presupune o judecata teleologica finalista. Explicatia disociere a sarcinilor, nu o ruptura Cu ce ramanem dupa Diethey? O sarcina de a regandi relatia dintre categorii de stiinte la modul non-conflictual; lasa mai degraba o problema decat o solutie => deschiderea unui teritoriu de dezbatere => ne lasa o posibilitate de a ramane curati. Domeniile simbolice in care isi desfasoara activitatea omul: 1. domeniul mitului si al religiei 2. domeniul limbajului 3. domeniul artei 4. domeniul istoriei 5. domeniul stiintei - mari tipuri de discurs; de a media obiectul si lumea - caracteristica remarcabila a omului, semnul sau distinctiv, nu este natura lui metafizica sau fizica, ci opera sa - o limita metafizica, apriorica, caracteristica, observabila empiric - nu trebuie plecat nici de la prejudecati rationaliste, nici din generalizarea situatiilor empirice pentru a judeca natura umana/omul - ceva care se vede prin intermediul operei umane pentru judecarea omului si intermediar - in regiunea natura domina proto-obiectul, un lucru solid, subsistent si foarte putin schimbator, fixe, palpabile - in regiunea constiinta avem impresia ca este o idee clara si distincta si miza lui Husserl este ca ne inselam obiectul constiintei este flux de cogitatie - cele 5 domenii ale lui Cossire ar putea fi 5 regiuni ontologiei regionale de domeniul culturii la Husserl - aceeasi lume vazuta in 5 sisteme de ierarhii diferite 6

avem aici 2 probleme: o este atacata pozitia pe care si-o aroga stiinta in relatia ei traditionala cu filosofia sau rationalitatea se afirma ca stiinta este doar un tip de discurs printre altele/una din 5 modalitati egal plauzibile de raportare la realitate o cum pot sa existe stiinte ale culturii din moment ce stiinta este doar una dintre formele culturii? Conceptia biologica a lui Johannes von Vexkull si formele sintactice - doua sisteme de raportare: receptor si efector - la om, intre aceste 2 sisteme intra un al treilea care este decisiv sistemul simbolic - libertatea omului decurge din sistemul simbolic reactia nu este previzibila Semn sau semnul vs simbol o Semnalele si simbolurile apartin de 2 domenii diferite ale discursului; semnalul este o parte a lumii fizice a existentei; simbolul este o parte a lumii umane a semnificatiei; semnalele sunt operatori, simbolurile sunt designatori. Semnalele folosite ca atare, au un fel de existenta fizica si substantiala; simbolurile au doar o valoare o Simbol semne conventionale, umane, nonmotivate o Semnul semne care fac parte din determinismul natural o Pentru Saussure semnul lingvistic e un semn conventional, arbitrar vs simbol, un semn care pastreaza o relatie de motivatie cu natura sau realitatea o Omul este animal simbolicum o Omul ce produce cultura in interiorul a 5 versuri simbolice, si ar putea fi cunoscut doar prin intermediul acestor opere o Pentru gandirea si configuratia umana a lumii conteaza functia si nu substanta o Autonomie puternica, nu independenta intre natura si cultura Hans Georg Gadamer 1. lingualitatea experientei mundane 2. o alta definitie a omului 3. noi suntem un dialog 4. orizonturi 5. intelegere comprehensiune, interpretare, aplicare 6. metoda si adevar 7. provocari epistemologice 8. ce este adevarul? Finitudine, teleologie 9. adevar fara metoda, problema eficacitatii istoriei -

1.Lingualitatea experientei mundane - daca la Cassiner formele simbolice erau corupte dar egale intre ele, la Gadamer nu se mai intampla asa - exista un nivel care este dedesubtul celorlalte si le ofera un fundament domeniul limbajului - toata experienta lumii trece prin limbaj - exista un strat al lumii empirice in jurul nostru de unde omul nu pleaca ci isi castiga o libertate fata de acest stiut, cel simbolic - lumea nu e in niciun caz ceva obiectual, o exterioritate cu care eul sa se confrunte; ca este o intelegere anticipatoare a totalitatii, un fl de aura a doseinului care invaluia lucrurile, le cuprinde si le face abia acum sa fie Doua modalitati de raportare la lume 1. catedrele din aceasta sala au aceeasi obiectualitate si realitate ca si cele de oriunde 2. de fapt, lucrurile, persoanele din aceasta sala nu sunt mult mai evidente, palpabile, prezente vizual decat cele de altundeva a. lume auratica inspre margini, granite de realitate b. lumea se termina intr-un franj, se pierde la margini in real 3. in termeni senzoriali, fiecare experienta este de fiecare data noua Gadamer: datorita limbajului ne putem inalta de la Umwelt la o relatie cu ceea ce este lumea, nu mediu. Suntem in acelasi timp si in lume. Experienta lumii nu este una naturala, ci una culturala si linfvistica/linguala Gadamer reia ideea potrivit careia toate lucrurile ne sunt date prin intermediul limbii dar trebuie precizat ca avem de-a face aici cu o cunoastere intuitiva, nonrefleziva, ce nu s-a orientat inca spre obiecte spre a le izola ci a le descrie mai exact. Coseriu: avem de-a face in raport la lucruri cu 3 faze 1. o faza prelingvistica exclusiv practic-creativa 2. un moment propriu-zis lingvistic momentul gandirii ce intra in operare cu modurile de a fi ale lucrurilor asa cum sunt date ele de limba - gandire intuitiva 3. o faza post-lingvistica gandire cu ajutorul limbajului care a devenit acum instrument al cunoasterii rationale si care poate corecta intuitiile primare orientandu-se dupa delimitarile manifeste in obiect Observatii: - necesitatea de a trece de la aprehensiunea primara, lingvistica, a lumii la o cunoastere cu un grad mai ianlt de scientificacitate se face prin orientarea spre reditatiile interioare si observarea/descrierea lor doar in cazul stiintelor naturii; in cazul

stiintelor culturii, ne orientam mai degraba din interior asupra unor forme produse ca atare de om - limbajul ne poate asigura de obiectivitatea lucrurilor, dar aceasta nu se intampla, de fapt, in mod direct, ci doar trecand prin dialog si intersubiectivitate - limba nu este un instrument de cunoastere, chiar din toate experienta umana este linguala - nu o manevram, si nu o lasam de-o parte dupa utilizare - suntem inconjurati de limba - in structuralism: limba e o inchisoare, si cea mai perversa 3. O alta definitie a omului - omul este fiinta huermeneutica, adica cea care este prinsa continuu, fara scapare, intr-un proces de interpretare - ca sa poata exista interpretare, trebuie sa existe libertate - hermeneutica este: metoda(inainte), baza a metodelor, aspect universal al filosofiei, in orice fel de proces cognitiv - situatia asta provine din urmatoarea dificultate: cunoasterea R se face prin dialog si dialogul apare acolo unde exista o neintelegere - cuvintele limbii materne ne apare ca limbajul respectivului obiect; intuitiv, nonreflexiv - exemplul cel mai bun al hermeneuticii este cel al traducerii - Coseriu: diferenta intre limbi nu tine de ceea ce pot spune pt ca orice limba poate spune la limita orice lucru ci de aceea ce ele trebuie sa spuna sau, mai exact, nu pot sa nu spuna in circumstante determinante Gadamer Noi suntem un dialog - fiecare eu este constituit prin raportarea la ceilalti - dialogism continuu - eul nu este matricea de tip rational ca in kantism, ori fenomenologic; nici macar ceva ce trebuie sa ramana stabil, ci o constituie nici care suporta continuu o alterare in relatie cu celelalte euri - suntem oarecum stabili, dar si sedusi de variante posibile de a fi - eul este intr-o modificare continua si pe care il recuperezi mereu din dialogul cu ceilalti - continua circularitate hermeneutica - primul lucru despre care dialogam este structura lucrurilor, a realitatii, a lumii. Ceva mai complex devine cand vorbim despre obiecte culturale, dar tot despre lucruri. Aici interpretarile sunt esential diferite momente o discutam despre lucruri o interpretam obiecte culturale

o interpretarea de sine/care trece tot timpul prin aceste lucruri Orizontul 3 tipuri de orizonturi - de asteptare - de comprehensiune - de interpretare Un orizont este modul deschis si centrat in care se vad toate obiectele cognitiei 1. acumularile cantitative de obiecte 2. contaminarea cu alte orizonturi, alte moduri de a vedea obiectele - centrat in subiect: centrat in instanta ca agent, locul, timpul si sistemul de semnificatie in care a fost produsa opera - intr-un dialog fata in fata arizonturi care coincid - dialogurile culturale - pentru realizarea unui dialog perfect trebuie realizata fuziunea orizonturilor - cazul limita al diferentierii orizontice si cel care ridica cea mai mare dificultate in calea dialogului este diferenta de limba, cazul traducerii - fuziunea orizonturilor: forma de efectuare a dialogului in care accede la exprimare un lucru ce nu imi apartine mie sau autorului, ci este unul comun - ca si cum lucrurile ar fi acolo si si-ar astepta exprimabilitatea - din pacate, Gadamer revine la viziunea Sch., discutand cel mai mult interpretarea unei opere din trecut - Gadamer nu spune ca operele au valabilitate, ci au dreptul de a o capata Triada intelegere/comprehensivism interpretare aplicare - subiectul in relatie cu ceilalti si cu operele se misca in continuu o intelegerea tine de cele mai multe ori de modul pasiv in care tindem sa vedem lucrurile prin intermediul propriului nostru orizont. Aceasta intelegere este conditionata de limba, de prejudecatile si valorile fixate istoric. Nu exista gandire fara prejudecati, cel mai bun lucur e sa ne cunoastem prejudecatile, neputand a le da la o parte o interpretarea e o explorare a sistemelor de intelegere, a sistemacitatii intelegerii, din celalalt orizont. Credem mereu ca exista un nucleu fix, o idee o aplicarea discutata mai des in relatie cu textele juridice si teologice. Orientarea spre raspunsul activ la intrebarea ce relevanta are ceea ce a fost descoperit prin interpretare pentru cazul vazut? Metoda si adevar Metoda caracteristica stiintelor naturii, presupune exactitate, verificabilitate cantitativa si scopul intregii opere a lui Gadamer, este

10

de a scoate adevarul de sub incidenta metodei, o intuitie personala poate fi mai adevarata decat intuitia masei. Exista adevaruri care nu pot fi constituite, asta nelipsindu-le de caracterul lor adevarat. Metoda are tendinta de a decupa portiuni ale realitatii, a le declara semnificative si apoi a sistematiza pe baza lor - mai e un singur pas pana la a declara detaliile care nu sunt prinse in clasificare - experienta metodica este atemporala, supraistorica si obiectivista - atemporala exista o stare a lucrurilor care e aceeasi indiferent de instrumentele de examinare; vede mai bine ceea ce exista deja - supra-istorica actiunea celui ce face clasificarea este aceeasi, indiferent de perioada istorica - obiectivista explorarile nu aduc nimic in lucruri Acesteia ii este contrapusa experienta hermeneutica care se caracterizeaza prin: 1. este situata istoric 2. este contienta de propriul ei orizont 3. capabila sa riste acest orizont si sa il reconstruiasca in relatie cu alte orizonturi sau in confruntare cu alte orizonturi care nu sunt niciodata cu totul straine Provocari epistemiologice Gadamer pune problema utilitatii diferitelor tipuri de cunoastere si a tipurilor de stiinta problema deontologica, de etica stiintifica. Orice metoda afirma despre stiinta ca este libera de etica. Un singur individ poate defini adevarul in contra masei care gandeste diferit, tocmai prin diferenta. Primul acre pune probleme deontologice Husserl introduce conceptul de lumea vietii stratul originar al vietuirii Heidegger - tehnicizarea fiintarilor existenta noastra intr-un univers de unelte/ustensile/dispozitive. Omul a inlocuit natura cu o imagine tehnica a naturii. Privim toate fiintarile dintr-un unghi utilitar. Lumea subiectului este un urias ansamblu de dispozitive. Oamenii de stiinta din stiintele non-umane sunt acuzati de catre lingv de non-etica. Fiecare isi are propriile criterii de validare si tinde sa excluda din domeniul realitatii acele fenomene ce nu pot fi validate prin aceste criterii. Domeniul uman este prin definitie teleologic, al scopului, nu al cauzei. O epistemiologie care se bazeaza exclusiv pe legi de tip obiectivist este periculoasa in sensul in care poate duce la scoaterea din discutie a valorilor si a criteriilor de validare specific umane sau chiar subiective.

11

Domeniile din interiorul carora ne raposrteaza la adevar. Adevarul nu este ceva din afara noastra, care trebuie descoperit, descris, ci devine o sarcina. Nu este un dat, ci o sarcina, un domeniu inspre care ne indreptam finititudinea oricarui subiect uman. Daca exista o pozitie omniscienta asupra lumii, aceasta nu ne apartine noua, oamenilor. Eficacitatea istoriei efectul de distantiere hermeneutica pe care il provoaca inmagazinarea duratei. Timpul fiind corelat cu memoria, sterge in cel putin tot atat de mare masura precum scrie. Bergson tipuri de memorie - autentica depozitate toate senzatiile; totul ramane senzorial cum s-a intamplat - discursiva si practica sintetizeaza elementul - dominanta - gandirea ce intra peste Pragmatism: gandirea e instruemtn al muncii. Coseriu: gandirea e valorizata in lumea spiritului, nu in cea empirica. Limbajul are dimensiune de conformitate si una de creativitate. Subiectil absolut depasire a dimensiunii alteritatii. Nu-si pune problema intelegerii geniu geniul kantian nu doar se abate de la normalitate, ci stabileste regulile. Opera de arta nu e obiect ci individ Humboldt. Functia operei de arta inflacararea imaginatiei prin imaginatie. Repartitie logos apoplantikos/pragmatikos/poetikos. Cuvintele luate separat nu tin de logoc op, nu sunt adevarate sau false, ci de logos semantic are inteles. Ca sa avem l. Op, trebuie sa fie mai multe cuvinte luate la un loc. Dar orice oropozitie trebuie sa fie A sau F? NU performativele. Exista 3 intentionalitati ale vorbitorului: l op., limbajul utilizat in scop cognitiv sau stiintific care se raporteaza la o realitate considerata ca deja existenta si o caracterizeaza. Logos pragmatikos: limbaj folosit pentru generarea actiunii sociale si/sau modificarea realitatii. Logos poetikos: utilizarea limbajului pentru a produce fictiune de dragul fictiunii: maximalizarea potentialitatilor existente in limbajul semantic. Literatura propune lumi fictionale utopice. Cele 3 sunt intentionalitati din care individul alege pentru a folosi limbajul. Limbajul nu este niciunul dintre acestea. Lingvistica trebuie sa studieze limbajul ca limbaj semantic, nu ca una dintre cele 3. Dilthy trairea realitate primara a vietii naturale spirituale dar ea nu poate face obiectul unei cunoasteri stiintifice decat intr-o triada. Orice traire e pusa in expresie. Traire: perpetuu deschisa pt altii prin expresie. Comprehensiune a intelege un lucru incercand sa treci printr-o alta subiectivitate. Sa incerci sa privesti un obiect oarecare asa 12

cum l-ar privi un alt subiect. Aceasta mediere printr-o alta subiectivitate. Obiectul primar al comprehensiunii il reprezinta obiectivarile vietii fapte materiale ce pot fi constatate in interiorul ansamblului naturii. Acestea sunt si in natura, dar au o latura civilizationala. Spirit si natura Omul datoreaza experientei sale in ansamblu naturii se raporteaza la sistemele naturii in cel putin 2 privinte: individul primeste stimuli atunci cand doreste sa actioneze in realitate, individul va configura scopurile si mijloacele potrivit legilor naturii Stiintele naturii sunt pe deplin legitimate atata vreme cat sunt constiente de propriile limite. Valoarea cognitiva a rezultatelor din cercetarea stiintelor naturii nu poate fi stabilit decat din punctul de vedere al unei experiente interne, solicita cel putin stiinta spiritului. Stiinta spiritului e oarecum dependenta de stiinta naturii dar e situata in ierarhie asupra acesteia. Constituie ultimul si cel mai inalt membru al unei progresii. Ratiunea pura(a priori, universala, determinativa) si cea istorica (provizorie, comunitara si regulativa). O dihotomie celebra: Explicare vs Comprehensiune - procedura rin definitie a stiintelor naturii si presupun descrierea obiectivista a starilor de fapte si descrierea cauzalista a scrierii lor. Presupune si trecerea printr-o sau inspre o subiectivitate si o judecata teleologica si finalista.

13