Anda di halaman 1dari 84

Universitatea AGORA FACUL TATEA DE DREPT SI STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA DREPT

Dreptul comertului international


Note de seminar pentru uz intern

Prep.univ PASCA MADALINA

DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL


In conditiile revolutiei tehnico- tiintifice i a revolutiei informationale incheierea, reglementarea sau realizarea in aceea i tara a tuturor bunurilor i serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibila i economic nerentabila. Este ratiunea pentru care statele lumii se vad determinate obiectiv sa participe la circuitul mondial de valori materiale i spirituale. Aceasta participare nu este haotica, ea este directionata, reglementata de anumite reguli juridice, de anumite norme de drept. Revine intre altele DCI sarcina de a disciplina, de a reglementa relatiile care se stabilesc in acest proces de schimb mondial de valori materiale i spirituale. Acest proces are 2 componente: - comert mondial cu bunuri i servicii - activitate de cooperare economica i tehnico- tiintifica intemationala Cele 2 componente se reunesc intr-un concept mai larg, acela de comert international (care nu inseamna numai comercializare, cum comertul intern nu se reduce la comercializare). In aceasta sfera a comertului mondial in sensul eel mai cuprinzator se stabilesc relatii intre state suverane i egale in drepturi, 'intre state pe de o parte i comercianti (persoane fizice sau juridice) din alte state pe de alta parte sau in sfar it intre comercianti-(persoane fizice sau juridice) din diferitele state. DCI, 'intr-o prima abordare, 'in conditiile 'in care nu exista pe plan mondial o cfefinitie sintetica a acestei discipline, poate fi considerat ca reprezentand totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile ce se stabilese=in sfera comertului mondial In sensul eel mai cuprinzator al acestuia lntre state suverane i egale in drepturi, intre state i comercianti (persoane fizice sau juridice) din alte state sau intre comercianti din diferitele state. ' DCI a a cum s-a conturat el in doctrina internationala , iar ca instrumente interstatale in actul final al Conferintei de la Helsinki pentru Cooperare i Securitate in Europa (1992-1993) se precizeaza caracterul interdisciplinar i pluridisciplinar al DCI. Este primul i singurul instrument interstatal care abordeaza i problematica DCI. Din aceasta perspectiva DCI reprezinta o a ezare la confluenta sistemelor nationale de drept cu dreptul international public i cuprinde norme de drept national (intern) i norme de drept international care reglementeaza raporturile inrati ate. Cat prive te componenta nationala, DCI va cuprinde toate normele de drept intern ale statelor lumii care pentru fiecare stat in parte organizeaza i reglementeaza comertul exterior al respectivelor state, iar 'in ce prive te componenta de drept international public DCI va cuprinde acele norme de drept international public care reglementeaza participarea statului la rapmiurile comerciale sau participarea statelor. Ca totalitate de norme juridice in conditii diferite DCI materie interdisciplinara i pluridisciplinara nu se prezinta ca un conglomerat de norme juridice, ca o juxtapunere mecanica de asemenea reguli obligatorii de conduita ci ca o materie juridica de sine statatoare definita printr-un obiect propriu de reglementare i prin metode specifice de reglementare. Cat privqte obiectul de reglementare, acesta este dat de un fenomen obiectiv al relatiilor sociale, respectiv de raportul juridic care se stabile te in sfera comertului mondial. Ca expresie a caracterului de sine statator al materiei, raportul juridic de comert international se particularizeaza fata de alte raporturi juridice. Aceasta particularizare este data de prezenta concomitenta a 2 trasaturi: comercialitatea i internafionalitatea.
1

Comercialitatea este o trasatura definita de fiecare sistem national de drept 'in parte. Din acest punct de vedere se retin 2 criterii esentiale de definire a comercialitatii : subiectiV:--care caracterizeaza sistemul de drept german i de influenta germanica. Potrivit acestui sistem de drept sunt considerate ca fiind comerciale raporturile juridice !ncheiate de comercianti respectiv societati comerciale i persoane fizice ce au J:nmatriculata in Registrul Comertului o firma. -obiectiv care pornete de la natura intrinseca, obiectiva a actelor i faptelor juridice considerate. Sistemele de drept care retin acest criteriu de calificare a raporturilor comerciale procedea za de regula la o enumerare 'in lege a actelor i faptelor juridice pe care le califica drept comerciale. Este situatia sistemelor de drept de inspiratie romanista (care provin din dreptul roman: dreptul francez, roman). Intrucat viata economica este mult mai rapida prin raportare la fenomenul juridic, aceasta enumerare poate fi exhaustista. De exemplu 'in Codul comercial se vorbete de contractul de carauie i de transportul naval , dar nu exista nici o referire la transportul feroviar sau aerian, sau despre contractele de leasing. Este ratiunea pentru care doctrinarii au stabilit criteriile care permit calificarea unui act sau fapt juridic, aunui raport juridic sau raport comercial. Aceste criterii sunt: - interpunerea in schimb - activitatea organizata sub forma de 1ntreprindere - acte i fapte juridice grefate pe primele doua ca accesorii - fidejusiune Aadar, comercialitatea se definete 'in sistemele nationale de drept. Internationalitatea consta in prezenta in structura raportului juridic considerat a unui element strain, international, de extraneitate , de asemenea intensitate incat face pasibila supunerea raportului juridic considerat , concomitent, la eel putin doua sisteme de drept diferite. Datorita faptului ca acest element de extraneitate atrage problema aplicarii unei legi straine, numita i problema conflictului de legi s-a incercat definirea elementului de extraneitate in primul rand in legea nationala. Astfel, din economia dreptului roman rezulta ca sunt considerate ca raporturi internationale raporturile !ncheiate !ntre parteneri avand sediul , domiciliul sau reedinta pe teritorii straine, deci raporturile juridice incheiate cu strainatatea sau raporturile incheiate pe piete straine (locul !ncheierii). Codul comercial roman in vigoare spune ca nu sunt considerate ca avand caracter international acele raporturi care se !ncheie i se consuma pe aceleai teritoriu. Elementul de extraneitate 'in optica legislatiilor nationale trebuie sa fie atat de puternic incat sa atraga aplicarea concomitenta a eel putin doua legi din doua state diferite deoarece aceasta problema a conflictului de legi este de natura sa creeze incertitudine pe ntru comercianti (ei ocupandu-se de comert, nu de drept). Prin instrumentele interstatale care se ocupa de reglementarea unor materii comerciale s-a evidentiat preocuparea pentru definirea unitara , uniforma a elementului de extraneitate. Astfel in conventiile internationale 'in materie de transporturi internationale: - Conventia de la Varovia din 1929 modificata prin Protocolul de la Haga din 1955 i a fost renegociata prin Conventia de la Montreal din 1996 privind transportul international aerian de marfuri, calatori i bagaje. Prin aceste conventii s-a definit i elementul de internationalitate i se considera ca fiind international un contract de transport aerian daca locul de !ncarcare/imbarc are i locul de descarcare/debarcare se
2

gasesc pe teritorii statale deosebite sau daca aflandu-se pe acelai teritoriu nava survoleaza un teritoriu...4;rt cu escala. - in materie de vanzare internat'ionala de marfuri Convent,ia de la Viena din 1980 considera o vanzare avand caracter international daca la momentul incheierii contractului vanzatorul i cumparatorul ii au sediul, domiciliul sau reedinta pe teritorii statale deosebite . Raportul juridic caracterizat concomitent prin comercialitate i internationalitate este un raport juridic de comert international. Al doilea element definitoriu, particularizant pentru o disciplina juridica este metoda de reglementare. DCI are o metoda de reglementare proprie, specifica. Aceasta este metoda dreptului uniform i are o metoda imprumutata din dreptul international privat , aceasta fiind metoda conflictuala. Cat privqte metoda dreptului uniform aceasta are in vedere efortul sporit al comunitatii internationale pentru elaborarea de instrumente interstatale care sa cuprinda norrne de drept material reglementand domenii ale comertului international. Exemple: Conventiile de la Geneva 1930-193 1 privind legea uniforrna aplicabila cambiei, biletului la ordin i cecului; Conventia de la New York 1988 privind cambia i biletul la ordin internationale; Conventia de la Ottawa 1988 privind contractul international de factoring; Conventia de la Ottawa 1988 privind contractul international de leasing financiar; Conventia de la Haga 1978 privind legea aplicabila intermedierii; Conventia de la New York 1958 privind recunoaterea i executarea sentintelor arbitrare straine; Conventia de la Washington 1965 privind solutionarea litigiilor nascute in legatura cu investitiile straine intre un stat i un investitor strain; Conventia de la Seul 1985 privind agentia multilaterala de garantare a investitiilor straine; Conventia de la Haga 1986 privind legea aplicabila vanzarii internationale. Pe calea acestor conventii se realizeaza un drept uniform i uneori chiar un drept unificat in materia unora dintre raporturile de comert international. Metoda conflictuala este imprumut ata din dreptul international privat.

Departajarea dintF-e DCI i alte 111aterii juridice conexe


DCI i dreptul international public Dreptul international public este un sistem de drept care . c _oexista cu sistemele nationale de drept i care reprezinta totalitatea normelor juridice elaborate de state i care reglementeaza 1n esenta raporturile de lupta i colaborare dintre state suverane i egale in drepturi. Dreptul international public este un drept coordonator in sensul ca norma de drept este elaborata de chiar subiectul caruia i se aplica (norma este elaborata de stat i se aplica statelor). Dreptul international public are ca subiect de drept originar, tipic statul suveran i are ca subiecte de drept atipice, derivate organizatiile interstatale daca i in masura in care statele membre i-au conferit calitate de subiect de drept.
3

Sfera de reglementare a DCI este concomitent mai larga i mai restransa decat aceea a dreptul international public: - este mai larga pentru ca pe langa raporturile de comert international dintre state, DCI reglementeaza i raporturi la care participa persoane fizice sau juridice (comerciantii), adica alte subiecte decat cele ale dreptului international public; - este mai restransa pentru ca din totalitatea raporturilor juridice interstatale (culturale, militare, politice) DCI reglementeaza numai raporturile interstatale care se leaga in sfera comertului mondial in sensul eel mai larg al acestuia. Punctele de interferenta sunt stc;itul ca subiect comun de drept i izvoarele internationale de reglementare.
DCI i dreptul international privat Dreptul international privat este o ramura a fiecarui sistem national de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile juridice civile in sens larg avand un element de extraneitate (casatoria intre straini, adoptia intre straini). Norma juridica de drept international privat nu este o norma de drept material, nu solutioneaza un raport juridic, ea este este o norma de drept conflictual numita i norma colizionala pentru ca indica numai care este legea straina aplicabila. Aceasta specificitate face ca norma de drept conflictual sa fie o norma de trimitere . Norma de drept conflictual este norma care datorita punctului de legatura (datorita elementului de extraneitate) indica legea straina normal competenta. Pentru a se putea stabili care este legea straina normal competenta, eel care este chemat sa solutioneze raportul juridic forul de jurisdictie trebuie sa procedeze mai intai la calificare, la incadrarea juridica a situatiei de fapt cu care se confrunta. Aceasta calificare se face intotdeauna potrivit legii forului i este diferita de la un sistem de drept la altul.

>

Dreptul international privat


In temeiul normei de drept international privat este posibila aplicarea unei legi straine. Pe teritoriul unui stat se aplica numai dreptul acelui stat insa sunt i exceptii prin care se poate aplica legea altui stat. Problema aplicarii legii straine are ca baza un principiu de drept international public, respectiv principiul egalitatii in drepturi al statelor, care are drept componenta i egalitatea sistemelor de drept din statele respective. Datorita egalitatii in drepturi a statelor (datorita egalitatii sistemelor de drept) pe teritoriul unui stat se poate aplica teoretic sistemul de drept al celuilalt stat pentru ca au aceea i valoare . 0 a doua componenta , aplicarea legii straine pe teritoriul unui stat nu se face in temeiul suveranitatii straine, respectiv in temeiul suveranitatii statului caruia ii apartine legea (statului emitent al legii), ci se face in temeiul suveranitatii statului care accepta aplicarea legii straine, deci in temeiul lui lex Jori. Cu alte cuvinte cand aplic pe teritoriul roman legea belgiana pentru femeia belgiana i legea italiana pentru barbatul italian, nu 0 fac pentru ca astfel imi ordona suveranitatea italiana sau cea belgiana, ci o fac pentru ca astfel dispune dreptul international privat al Romaniei, deci dreptul international privat al forului de jurisdictie.

Aplicarea legii straine are 2 limite :


1. Frauda la lege In dreptul international privat

Frauda la lege este o cauza de nulitate absoluta. Exemplu: Sotii pe durata casatoriei nu au voie sa J:ncheie intre ei contracte de vanzare-cumparare, nu au capacitate de folosinta. Aceasta este o dispozitie nefavorabila partilor implicate (sotilor). Dqi nu au voie sa faca contract de vanzare -cumparare, !nsa legea le permite sa faca contract de donatie. De fapt este un contract de vanzarecumparare deghizat intr-un contract de donatie. A fost fraudata legea care interzicea vanzarea, s-a inlaturat aplicareq__Jegii competente, nefavorabile partilor insa, i s-a inlocuit cu alta lege care permitea donatia (favorabila partilor). intelegem prin rrauda la lege in dreptul international privat utilizarea de mijloace permise de lege pentru modificarea punctului de legatura i prin aceasta J:nlocuirea aplicarii legii straine normal competente defavorabila partii interesate cu o alta lege favorabila acesteia. -Exceptia de frauda la lege se ridica de partea interesata i are drept consecinta, in general, inlaturarea aplicarii legii straine aduse prin frauda i inlocuirea acesteia cu legea fraudata . Cat prive te dreptul roman, potrivit Legii 105/ 1992 privind raporturile juridice de drept international privat, consecinta admiterii exceptiei de frauda la lege consta in inlocuirea legii aduse prin frauda cu legea corespunzatoare din dreptul roman.
2. Ordinea publica In dreptul international privat

Intelegem prin ordine publica in dreptul international privat totalitatea normelor juridice de maxima imperativitate care pentru fiecare stat in parte consfintesc i apara valori esentiale, definitorii pentru societate, pentru sistemul social politic, istoric al statului in cauza. Ordinea publica de drept international privat este diferita de la un stat la altul, pentru ca traditiile sunt diferite de la un stat la altul, sistemul politic, religios i ordinea publica de drept international privat este diferita i de ordinea publica in dreptul intern al acelui stat. Daca orice norma de ordine publica in dreptul international privat este i norma de ordine publica in dreptul intern, nu orice norma de ordine publica din dreptul intern este i norma de ordine publica in dreptul international privat. Exceptia de ordine publica in dreptul international privat se invoca i din oficiu i are drept consecinta inlaturarea aplicarii legii straine normal competente, potrivit lui lex fori i inlocuirea acesteia cu norma corespunzatoare din legea forului. Exemplu cu poligamia (un barbat din Iran care are deja 2 neveste vine in Romania sa incheie 0 a treia casatorie cu 0 femeie iraniana - i . se opune 0 norma de ordine publica in dreptul international privat roman care spune ca pentru societatea romana, pentru traditiile romane ti, familia monogama este o unitate indestructibila )
Retrimiterea Aceasta institutie a aparut in doctrina de drept international privat de la problema de a ti daca trimiterea pe care norma conflictuala a forului o face la o lege straina, opereaza cu privire la intregul sistem de drept strain inclusiv norma conflictuala a acestuia sau daca opereaza cu privire la legea material a din dreptul strain. (Speta Forgo) Retrimiterea este de 2 grade : Potrivit retrimiterii de gradul unu, dreptul forului trimite la un sistem de drept strain i acesta retrimite la legea-materiala a forului (ca in speta Forgo). Retrimiterea de gradul al doilea opereaza cand dreptul forului trimite la un sistem de drept strain i acesta retrimite la legea materiala a unui stat tert.

Cat prive te dreptul roman prin Legea 105/1992 nu se recunoa te decat retrimiterea de gradul unu. Daca dreptul forului prin ipoteza ar trimite la un sistem de drept strain urmeaza a se aplica legea romana. Intrucat mecanismul retrimiterii este de natura a crea incertitudine comerciantilor, instrumentele internationale care cuprind norme uniforme in materie de comert international urmaresc, de regula, inlaturarea retrimiterii. Aceasta se realizeaza prin precizarea in actul international respectiv a ce se intelege prin legea straina aplicabila . Dreptul comertului international are o sfera de reglementare concomitent mai larga i mai restransa decat dreptul international privat. Are o sfera de reglementare mai larga pentru ca spre deosebire de dreptul international privat care reglementeaza raporturile dintre subiecte de drept civil, persoane fizice i juridice, dreptul comertului international regelmenteaza i raporturi cu participare statala mai restrdnsa pentru ca din totalitatea raporturilor juridice cu element de extraneitate, legate intre persoane aflate de picior de egalitate juridica, dreptul comertului international reglementeaza numai pe acelea care se caracterizeaza concomitent i prin comercialitate Punctele comune: metoda conflictuala de reglementare i norma conflictuala care se aplica deopotria i la nivelul subiectelor, persoanele fizice sau juridice avand calitatea de comerciant.
DCI i dreptul international economic Dreptul international economic este o ramura a dreptului international public, reglementand raporturile interstatale de drept public care se leaga intre state, raporturi in care statul este reprezentat prin Ministrul Afacerilor Externe, raporturi in care statul apare in exercitiul lui iure imperi (in exercitiul puterii suverane). Dreptul comertului international reglementeaza raporturile interstatale comerciale de drept privat, in care statul este reprezentat de Ministrul Finantelor i se afla in exercitiul lui iure gestionis (de administrator de proprietate, de gestionar de proprietate sau chiar de proprietar). Deci, in nici un caz nu se poate pune semnul egalitatii intre dreptul international economic, care este o ramura a sistemului de drept international public i dreptul comertului international care este o materie interdisciplinara, cuprinde in mod special norme de drept privat

>

> DCI - dreptul comercial


Un reputat autor de drept comercial , Stanciu Carpenaru face o gre eala ce prive te calificarea dreptului comertului international. Acesta considera dreptul comertului international ca o subramura a dreptului comercial. Este total eronat pentru ca ar insemna sa existe pe mapamond atatea drepturi comerciale internationale cate state exista, pentru ca pentru fiecare stat ar trebui sa fie subramura a dreptului respectiv; alt motiv - statele lumii nu cunosc toate drept comercial (sistemele de common-law). Dreptul comertului international nu este subordonat dreptului comercial, ci este supraordonat dreptului comercial , adica atunci cand este vorba de un raport al dreptului comertului international, daca se pune problema aplicarii unei legi inteme, legea interna este aleasa din cadrul dreptului comercial. Deci, normele de drept comercial pot sa fie incluse in dreptul comertului international, insa nu i invers
6

Prof. Drago Sitaru accepta ca dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara i interdisciplinara, dar considera ca dreptul international privat, ca normele de drept international privat nu fac parte din dreptul comertului international. In contraponedere autori de drept francez considera, din contra, ca substanta dreptului comertului international o reprezinta normele de drept international privat. Dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara, cuprinzand norme de drept intern i norme de drept international public cuprinde din categoria normelor de drept intern i norme de drept international privat pentru ca altfel nu am stii care este legea aplicabila raportului comercial international 1n discutie. In structura dreptului comertului international intra i norme de drept international privat din fiecare stat al comunitatii internationale.

Denuniirea niateriei
In doctina de specialitate au fost utilizate mai multe denumiri. 0 prima denumire a fost aceea de drept international privat al comertului (prezenta 1n lucrari din primul sfert al secolului XX). 0 asemenea denumire este ne tiintifica pentru ca daca am accepta-o ar trebui sa acceptam ideea ca exista un singur drept international privat de aplicatiune mondiala (ceea ce nu este real) . Fiecare sistem national de drept avarldpropriul drept international privat. 0 a doua ratiune: daca am accepta aceasta denumire ar trebui sa ne limitam numai la raporturile de comert international legate intre subiecte ale dreptului international privat; 9-._eci, am lasa in afara reglementarii raporturile de comert intre state. 0 alta denumire utilizata este dreptul international al comertului sau dreptul international comercial - de asemenea ne tiintifica. Daca am accepta-o ar trebui sa consideram materia noastra ca ramura a dreptului international public. Este neadevarat pentru ca se ignora specificitatea materiei, caracterul sau interdisciplinar i ramane J:n afara substanta raporturilor , respectiv raporturile dintre comercianti persoane fizice i juridice din diferitele state, pentru ca, daca am accepta ca este ramura a dreptului international public ar acoperi numai rap01iurile interstatale. Denumirea de drept comercial international prezenta pe ratiuni istorice, pana la aparitia OMC-ului i 1n lucrarile ONU, denumirea este ne tiintifica pentru urmatoarele ratiuni: 1. daca am accepta-o ar trebui sa existe un drept comecial unic i unitar de aplicatiune mondiala. 2. daca am accepta-o ar insemna sa nu existe corespondent pentru sistemele de drept care nu cunosc dualitatea dreptului privat i care, deci, nu au in structura lor un drept comercial (dreptul italian, elvetian, din Israel, anglo-american). Denumirea care a ca tigat teren i care astazi este utilizata in cvasitotalitatea lucrarilor doctrinare este aceea de drept al comertului international, denumire prezenta i J:n lucrarile OMC-ului . Aceasta denumire are valente tiintifice prin aceea ca, pe de o parte sugereaza dintr-un inceput caracterul interdisciplinar al materiei (drept - totalitate de norme juridice) i pe de alta parte, tot din denumire, rezulta caracterul de sine statator dat de obiectul de reglementare - comertul international. Exista unele lucrari de sorginte anglo-americana care folosesc denumirea de dreptul afacerilor internationale (denumire care nu se suprapune in totalitate pentru ca

in dreptul afacerilor internationale ar trebui sa fie incluse i norme de drept international economic, sfera de drept al afacerilor fiind mai cuprinzatoare).

Izvoarele DCI

Fiind o materie interdisciplinara se <listing izvoare internationale de reglementare i izvoare interne. Izvoarele internationale de reglementare le vom gasi intre izvoarele dreptului international public, in masura in care acestea cuprind norme aplicabile raporturilor juridice de comert international. Dreptul international public are 2 izvoare: CUTUMA i TRATATUL. Cutuma-- este eel mai vechi izvor de drept , un izvor nescris care reprezinta o practica indelungata, repetata, urmata de state cu con tiinta ca valoreaza drept, cu con tiinta obligativitatii acesteia. Ori de cate ori o cutuma reglementeaza o materie de comert international ea este i izvor al DCI. Astfel , tram;portul de marfuri pe mare cunoa te numeroase obligatii, a a numitele obligatii subintelese ale partilor care au sorginte cutumiara. Indiferent ca nu se scrie nimic despre aceasta in contract, expeditorul de marfa este obligat sa aduca marfa la locul de incarcare pentru ca exista cutuma ca marfa a teapta nava (daca a venit nava i nu a venit marfa se platesc locatiile, daca a venit marfa in-a venit nava nu se platqte nimic). Cutuma ca izvor de drept trebuie deosebita de UZURI i UZANTE. In materie internationala uzurile reprezinta reguli de conduita stabilite pe cale de practica, intocmai ca i cutuma, dar care nu au valoare obligatorie in sensul ca infrangerea unui uz nu are consecinte juridice. In materie de drept international public sunt mai ales uzurile diplomatice care reprezinta i ele reguli de conduita, de asemenea stabilite pe cale de practica , prin repetabilitate dar care nu au caracter obligatoriu. Infrangerea unei asemenea reguli nu atrage consecinte juridice. Astfel in materia diplomatica exista uzul ca ori de cate ori in ma ina ambasadei unui stat in alt stat se gase te ambasadorul sau un reprezentant oficial al statului de origine sa fie arborat fanionul. Ori de cate ori un ef de stat este primit in vizita oficiala de un alt ef de stat se desfa oara covorul ro u. Dar daca acest covor este galben, are picatele sau lipse te, nu apare din aceasta un conflict diplomatic. Cutuma ca izvor al DCI trebuie deosebita i de uzante. Uzantele internationale comerciale sunt reguli de predare a marfii i de partajare a cheltuielilor de transport in vanzarea internatinala de marfuri. Au fost stabilite pe cale de practica de catre comercianti; au fost reunite, codificate de Camera Internationala de Comert de la Paris, dar nu au valoare obligatorie, partile le aplica numai daca vor. Astfel INCOTERMS reprezinta o codificare a acestor uzante. Cel mai important izvor international al DCI este tratatul - un izvor scris . Indiferent de denumire acord, protocol , nota diplomatica, gentlemen agreement , declaratie, act final , proces verbal, ad memoire, compromis, concordat, conventie , tratatul reprezinta acordul de vointp a 2 sau mai multe state prin care acestea convin sa reglementeze, intr-un anumit mod, relatiile lor reciproce intr-un anumit domeniu. Ori de cate ori, domeniul de reglementare se suprapune pe domeniul comertului mondial, acordul respectiv , tratatul respectiv este i izvor international al DCI. Vom distinge intre:

- tratate internationale multilaterale sau bilaterale, care cuprind incidental norme care se aplica i raporturilor juridice de comert international - tratatele speciale multila terale i bilater ale care reglementeaza materii de DCI. Astfel eel mai cuprinzator tratat international, Carta ONU, atunci cand reglementeaza principiul cooperarii dintre state, principiul egalitatii in drepturi a statelor, principiul solutionarii pa nice a diferendelor, principiul pacta sunt servanda (principiul executarii obligatiilor asumate prin acorduri) , acestea toate se aplica i raporturilor de comert international. La fel, un acord bilateral de frontiera, care reglementeaza regimul frontierei comune, reglementand i micul trafic de frontiera, se aplica i raporturilor de comert exterior dintre cele 2 state. 0 conventie bilaterala care reglementeaza asistenta juridica bilaterala implicit cuprinde i asistenta juridica in materia rapmiurilor juridice de comert international. Cele mai importante sunt acordurile speciale i !ntre acestea distingem acordurile multilaterale, care sunt tot mai numeroase, fie ca sunt acorduri de tip acordurile de la Marachesh, aplicabile comertului interl1;ational, fie ca sunt acorduri internationale speciale precum: in materie de vanzare Conventia de la New York (1974), modificata prin Protocolul de la Viena (1980) privind prescriptia extinctiva 1n vanzarea internationala de marfuri; Conventia de la Haga (1964) privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de marfuri: Conventia de la Geneva ( 1961) privind conventia de arbitraj; Conventia de la Berna ( 1861) renegociata la Budapesta; Conventia Cotif care are 2 compon ente: Conventia privind transportul international de marfuri pe calea ferata (CMR) i Conventia pentru transportul internatronal de calatori pe calea ferata (CIV); Conven-#-a SMGP (transportul feroviar): transport de marfuri pe calea ferata intre state care au fost membre CAER; Conventia de la Geneva (1956) renegociata in 1978 privind transportul international de marfuri pc osele; Conventia CMR, Conventia TIR conventie vamala incheiata la Geneva in 1959 i renegociata in 1975. Acordurile bilaterale speciale - acestea sunt acordurile de plati, acordurile de comert i navigatie , acordurile aeriene, acordurile de transport rutier bilateral, acordurile de cooperare, de regula pentru exploatarea in comun a cursurilor de apa frontiera, acordurile economice, acordurile comerciale. Pe langa izvoarele internationale, DCI are i izvoare interne. Acestea vor fi izvoarele specifice fiecarui sistem de drept care cuprind norme ce organizeaza i reglementeaza comertul exterior al respectivelor state, precum i paiiiciparea statelor in cauza la activitatea de cooperare economica ti tehnico- tiintifica internationala . Cat privesc sistemele de drept ale lumii putem, in general, sa le clasificam in trei categorii: 1 sisteme de drept de inspiratie romanista (provin din preluarea i prelucrarea dreptului roman); 2 sisteme de common- law (anglo- american);

3 sisteme religioase de drept (musulmane). Cat prive$te prima categorie, sistemele de drept de inspiratie romanista, caracterizeaza = 1n special sistemele de drept din Europa $i o parte din Asia. Aceste sisteme de drept sunt de 2 feluri: sisteme care cunosc unitatea dreptului privat, care reglementeaza indistinct raporturile juridice civile $i raporturile juridice comer.dale; sisteme care cunosc dualitatea dreptului privat, care reglementeaza distinct raporturile juridice civile de raporturile juridice comerciale. Pentru sistemele de sorginte romanista, izvorul principal de drept este LEGEA. In ordine valorica descrescatoare urmeaza celelalte acte normative bazate pe lege, care au denumiri diferite de la un stat la altul. Iar cat prive$te raportul de drept comercial fie in unitate, fie in dualitatea dreptului privat se recunoa$te valoare de izvor de drept i obiceiului. Pentru sistemele de sorginte romanista care cunosc unitatea dreptului privat (Elvetia, Italia), izvorul principal intern va fi legea civila (Codul civil) $i apoi legile speciale care intregesc legea civila: legile constitutionale, administrative, funciare, penale, vamale care cuprind $i norme aplicabile raporturilor de comert international. Pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat, izvorul principal va fi Codul comercial intregit de legile comerciale speciale $i ca drept comun, legea civila. Cat privesc sistemele de common-law, acestea au o puternica specificitate $i din punctul de vedere al izvoarelor pentru ca sistemul de common -laws-a format prin efortul judecatorilor itineranti. Izvorul principal de drept il reprezinta precedentul judeciitoresc. Solutia data de o anumita instanta este obligatorie a se aplica tuturor litigiilor similare solutionate de instantele inferioare sau de instan ele de acela$i grad. Solutia judecatoreasca are 2 componente - ratio decidenti (de ce s-a ajuns a$a, situatia de fapt) $i ce s-a spus in legatura cu situatia de fata. In ordine valorica descrescatoare urmeaza cutuma, obiceiul $i numai in ultim rand legea. Cat privesc sistemele de drept islamic (religioase) izvorul principal de drept il reprezinta CORANUL $i alaturi de Coran, SUNELE - interpretarile date Coranului de catre Imani (preoti musulmani). Pe langa Coran i sune in ordine descrescatoare urmeaza obiceiul pamantului i in masura foarte mica legea.
, ---..

CODIFICAREA DC1
Codificarea presupune ordonarea normelor juridice in institutii juridice pentru a fi facilitata utilizarea acestora de catre cei carora normele se adreseaza. In materie juridica i in --mod special in materia DCI , codifzcarea presupune activitatea de armonizare , de standardizare, de unifzcare si uniformizare. Aceasta activitate este rezultatul efortului depus fie de comercianti reuniti in asociatii internationale, fie efortul unor institutii internationale, eel mai adesea organizatii irrterstatale, fie efortul statelor reunite in conferinte internationale. Cat prive$te activitatea de armonizare, cea mai importanta activitate de armonizare in materia DCI, a fost realizata de Camera Internationala de Comert de la Paris, care a realizat o interpretare armonizata a uzantelor comerciale internationale. Acestea sunt reguli evidentiate de practica comerciantilor $i privesc: partajarea cheltuielilor de transport i predarea marfii in vanzarea internationala de marfuri.
10

Uzanfele comerciale internationale au aparut, cat prive te efortul Camerei Internationale de Cor t de la Paris, 1ntr-o prima varianta in 1936. Este vorba de INCOTERMS (International Rules for Interpretation of Commercial Terms). Codificarea cea mai importanta in evolutia armonizarii acestor uzante s-a realizat in 1953 cand a fost publicat pentru prima oara acest document, INCOTERMS. Ele au fost ulterior imbunatatite, adaugite, ultima varianta datand din anul 2000 (este vorba de clauzele CIF, FOB). Aceste uzante, a a cum sunt ele codificate in INCOTERMS, au aplicatiune teritoriala, respectiv se aplica la nivelul continentului european. Cu aceea i denumire, dar cu un continut diferit, la nivelul SUA, aceste uzante au aparut prima oara in 1946, fiind codificate intr-un document care poarta denumirea de RAFTD. Uzantele comerciale internationale au aplicatiune facultativa, in sensul ca intr-un caz concret, partenerii concreti pot decide aplicarea uneia sau alteia dintre uzante, existand obligativitatea ca referirea la uzanta sa se faca i cu precizarea variantei care se aplica (varianta 2000, 1999, 1990). Alaturi de aceste uzante, trebuie sa retinem ca aceea i Camera Internationala de Comert de la Paris a elaborat, tot pe baza codificarii practicii, reguli i uzanfe uniforme in materia modalitatilor internationale de plata (in materia incaso-ului, acreditivului, scrisorii comerciale de credit, garantiilor independente, garantiilor la prima cerere) . Aceste reguli, datorita utilitatii lor, au fost recomandate comerciantilor de Adunarea Generala a ONU, i sunt astazi aplicate de covaqitoarea majoritate a bancilor lumii (modalitatile internationale de plata fiind operatiuni interbancare, intre altele). 0 alta activitate de codificare este realizata sub forma standardizarii. Aceasta consta in elaborarea de modele de contract: contracte tip, contracte cadru, contracte standard, ghiduri de contractare, conditii generale, de asemenea, cu valoare facultativa, realizate de comercianti printr-o practica repetata i de cele mai multe ori elaborate de asociatii internationale de comercianti sau organisme internationale. Cat prive te contractul tip, acesta cuprinde de regula o parte speciala care se negociaza in fiecare situatie concreta i o parte generala, preelaborata, recomandata partilor ca reprezentand clauzele utile respectivei operatii. Ghidul de contractare atentioneaza paf!ile asupra a ceea ce este util sa se inscrie in contractul in cauza, fiind recomandate respectivelor parti diferite variante ale clauzelor utile i posibile. Spre exemplu, ghidul de contractare al contractului de ,,know-how" in industria mecanica, elaborat de Comisia Economica ONU pentru Europa. Contractele cadru elaboreaza numai elementele esentiale ale contractului cu precizarea posibilitatii completarii acestora de subcontracte subsumate aceluia i obiectiv. Sunt de regula utilizate in aqiunile de cooperare economica i tehnico- tiintifica internationala. ._,,,.... Contractele standard sunt contracte tinand de anumite activitati comerciale, in care o parte sau un grup de parti au pozitie dominanta. Astfel, in materia transportului de marfuri pe mare sunt utilizate asemenea contracte standard in fun.Gtie de natura marfii transportate (contractul RETCON, METCON, LETCON). Contractele standard sunt de asemenea elaborate de asociat,ii de comerciant,i. Condifiile generale au in vedere elaborarea obligatiilor uneia dintre parti in contractul respectiv, in dependenta de specificitatea acelui contract. Spre exemplu, conditiile generale 5 88 A elaborate de Comisia Economica ONU pentru Europa, privind furnizarea la export de echipament industrial, sau conditiile generale 574 D privind montarea in strainatate de echipament industrial.

11

Toate aceste modele de contract - contracte tip, contracte standard, contracte cadru, ghiduri de contractare, conditii generale - sunt de aplicafiune facultativii. Partile le aplica daca in cazul concret convin in mod expres la aceasta. Cea mai importanta activitate de codificare este realizata insa de state, de statele reunite in conferinte internationale sau in cadrul organizatiilor interstatale. Aceasta activitate imbraca 2 forme: activitatea de uniformizare i activitatea de unificare, care se realizeaza prin intermediul unor instrumente interstatale, de valoare obligatorie. In consecinta, partile unui contract care cunoa te o asemenea reglementare, provenind din state parti la conventie sunt obligate sa se conformeze normelor prevazute in acea conventie. Cat prive te uniformizarea, aceasta rezulta din includerea in conventia in cauza a unor norme uniforme de drept conflictual. Aceasta inseamna ca in conventie s-a inclus o norma de drept international privat, aceea i pentru statele membre. De exemplu, in ceea ce prive$te legea alicabila vanzarii internationale de marfuri, exista reglementarea intr-o conventie din 1955, care spune ca ,,legea aplicabila vanzarii internationale de marfuri este legea vanzatorului"' dar in fiecare stat in parte legea materiala aplicabila vanzarii poate sa fie diferita. Sa presupunem ca la aceasta conventie este parte Romania (care in realitate nu este parte) ii este parte Belgia, ca de altfel i Olanda; in Romania exista o lege aplicabila vanzarii comerciale (Codul comercial), in Belgia este o alta reglementare, iar 1n Olanda alta reglementare. In aceste conditii, va $ti vanzatorul ca este legea sa, dar cumparatorul nu va ti decat in cadru concret care este aceasta lege . Daca se va incheia contractul cu un vanzator belgian, atunci se aplica legea belgiana, daca vanzatorul este olandez, se aplica legea olandeza. Dar niciodata nu se va cunoa te de la inceput continutul acestor legi pentru ca nu este posibil. Aceasta solutie este utila, dar nu este cea mai utila. Cea mai utila solutie o reprezinta dreptul unificat. Dreptul unificat rezulta din includerea in conventiile in cauza a unor norme de drept material uniform care la nivelul statelor piirfi la convenfie presupun includerea for fn dreptul national al statelor respective. Daca in materie de vanzare se elaboreaza o lege uniforma, pentru statele parti nu mai are importanta daca va fi legea vanzatorului pentru ca prin -pfeluarea normelor in dreptul intern ca drept material va fi aceea i lege. Astfel, in materia vanzarii internationale de marfuri, in 1955, cu renegociere in 1986 ultima oara, s-a adoptat Conventia privind legea aplicabiHi vanzarii internationale de marfuri, care indica o norma conflictuala uniforma ,,lex vffiditori". In 1964, s-a adoptat tot la Haga, Conventia cuprinzand legea uniforma asupra vanzarii internationale de marfuri. Aceasta lege, devenind prin ratificare drept intern al statelor parti, a realizat o reglementare unificata a vanzarii de marfuri la nivelul respectivelor state. In materia titlurilor de credit, in 1930, la Geneva s-au adoptat 2 conventii privind cambia i biletul la ordin: 1. o conventie cuprinzand legea uniforma asupra cambiei i biletului la ordin care a condus la nivelul statelor ratificante la realizarea unui drept unificat, preluanduse reglementarea in dreptul national al statelor respective 2. o a doua conventie, cuprinzand unele principii de solutionare a conflictelor de legi in materie de cambie i bilet la ordin, conventie care a introdus la nivelul statelor ratificante solutii conflictuale uniforme. Astfel, se prevede in aceasta conventie ca plata titlului de credit este supusii legii locului pliifii. De asemenea, se mai prevede ca in materie de capacitate, capacitatea obligatiilor cambiale este supusa legii nationale . Acestea sunt solutii conflictuale uniforme care nu pun semnul de egalitate intre reglementarile dintre statele membre.
12

Activitatea de codificare se datoreaza asociatiilor internationale de comercianti, cum este Camera Internationala de Comert de la Paris (sau de exemplu contractele tip in materia de consulting engineering in industria electrica, elaborate de Asociatia Internationala a Inginerilor care lucreaza in materie de electricitate). Ea este i rezultatul activitatii unor organizatii internationale (ONU - Organizatia Natiunilor Unite, cea mai cuprinzatoare organizatie internationala). Prin rezolutia 2205 din 1966 a Adunarii Generale ONU, s-a 1nfiintat UNCITRAL-ul, adica Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial International. UNCITRAL-ul a fost constituit pentru: 1. stimularea ad_Q1>tarii 'in cadrul statelor membre ale ONU de norme reglementand materiile comerciale 2. sa intocmeasca studii 3. sa faca propuneri de reglementare uniforma a unor asemenea materii 4. sa elaboreze proiecte de conventii (la nivelul expertilor) pe care sa le propuna statelor pentru ratificare, respectiv aderare. Datoram UNCITRAL-ului (United Nations Commission on International Trade Law): Conventia de la New York (1974) modificata prin Protocolul de la Viena (1980) privind prescriptia extinctiva 'in vanzarea internationala de marfuri Conventia de la Viena (1980) privind vanzarea intemationala de marfuri Conventia de la Hamburg (1978) privind contractul international de transport de marfuri pe mare sub conosament Conventia de la New York (1988) privind cambia i biletul la ordin internationale (nu a intrat in vigoare) Conventia de la New York (2002) privind cesiunea de creanta (nu a intrat in vigoare) Conventia de la Geneva (1982) privind transportul international multimodal de marfuri UNCITRAL a elaborat legi model precum: legea model privind comertul electronic legea model privind semnatura electronica legea model privind arbitrajul A perfectat o lege model privind falimentul i de asemenea privind terminalele de transport - proiect de conventie care nu a intrat inca in vigoare. Alaturi de UNCITRAL un rol major in codificarea DCI 1-au avut Comisiile Economice ONU. Exista 5 comisii economice cu competenta zonala. Comisia Economica ONU pentru Europa a elaborat norme uniforme de care este i Romania interesata, pe care Romania le-a ratificat. Datoram Comisiei Economice ONU pentru Europa: Ghidul de contractare, contracte standard, conditii generale de aplicatiune facultativa. De asemenea datoram i conventii interstatale in materie: Conven!ia de la Geneva ( 1956) renegociata privind transportul international de marfuri pe osele - Converifia CMR Conventia de 1-a- Berna cunoscuta sub numele de Cotif care are in vedere transportul de marfuri i de calatori pe calea ferata Conventia de la Geneva ( 1961) privind conventia de arbitraj
13

A participat alaturi de UNCITRAL la elaborarea Conventiei de la Hamburg $i a Conventiei de la Geneva (1980) privind vanzarea. Datoram Comisiei Economice ONU pentru Europa prin Comitetul pentru Transporturi a a numitul Uniform Agreement (1951) care pune in lucru Cartea Verde respectiv polita de asigurare civila auto practicata in statele Europei mai putin 'in Albania i Rusia (care nu a ratificat-o). Alaturi de ONU activitati de codificare au des:fa urat $i alte organizatii interstatale precum Consiliul Europei caruia li datoram: Conventia de la Strabourg ( 1964) privind recunoa$terea persoanelor juridice europene Conventia de la Istanbul ( 1990) privind falimentul Activitati 'in domeniu a des:fa urat i Organizatia de Cooperare i Dezvoltare Economica (OCDE) care s-a nascut din ruinele OCEE (Organizatia de Cooperare Economica Europeana). OCDE a elaborat coduri de conduita pentru societatile transnationale $i multinationale aplicabile materiei investitiilor straine i care au stat la baza elaborarii conventiilor bilaterale pentru protectia $i garantarea reciproca a investitiilor straine. De asemenea, OCDE a elaborat numai in faza de proiect ('inghetat 1n 1998) - Acordul multilateral privind investitiile straine. In materia stricta a codificarii DCI exista doua organizatii internationale respectiv UNIDROIT $i conferinta de la Haga pentru unificarea dreptului privat. UNIDROIT (Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat) organizatie interstatala de la Roma - caruia 'ii datoram: doua conventii intrate 'in vigoare - Conventiile de la Ottawa (1988) una privind contractul international de factoring $i a doua privind contractul international de leasing financiar principiile fundamentale ale contractelor de comert international - ultima editiie din 2004 Are pe agenda de lucru elaborarea unei conventii internationale in materie de contract de franchising. Conferinta internationala de la Haga pentru unificarea dreptului privat careia 'ii datoram numeroase conventii printre care: conventia din 1956 (nu a intrat in vigoare) privind recunoa$terea persoanelor juridice straine conventia din 1955 renegociata in 1986 privind legea aplicabila vanzarii internationale de marfuri conventia din 1964 privind legea uniforma asupra vanzarii internationale de marfuri conventia din 1978 privind legea aplicabila intermedierii Trebuie amintit rolul deosebit in materie al comunitatilor europene $i mai precis al Comunitatii Europene. Pe de o parte, intre statele membre s-a stimulat incheierea de conventii internationale in materie comerciala, dar, datorita mecanismului greoi de intrare in vigoare al acestor conventii s-a adoptat metoda elaborarii (reglementarii) a materiilor prevazute de conventie prin regulamente care sunt acte direct aplicabile in ordinea interna de drept a statelor membre. Amintim regulamentul care a intrat in vigoare in 2002 privind falimentul , de$i conventia fusese elaborata in 1996.
14

Fara a fi vorba de domeniul comunitar, 'intre statele membre s-au adoptat conventii internationale cu aplicabilitate in materii comerciale. Astfel: Conventia de la Bruxelles (februarie 1968) privind recunoa terea societatilor comerciale europene (nu a intrat in vigoare) Conventia de la Bruxelles (septembrie 1968) cunoscuta sub numele de Bruxelles 1 care reglementeaza procedura i recunoa terea sentintelor judecatore ti in materie civila i comerciala care a fost modificata in 1978 prin Tratatul de la Lugano Conventia de la Roma (1980) privind legea aplicabila obligatiilor contractuale; se pregate te a a-numita Roma 2 care se va ocupa de legea aplicabila obligatiilor extracontractuale Conventia de la Munchen (1994) privind evitarea dublei impuneri pe profitul consolidat al societatilor comerciale Conventia de la Munchen (1973) privind brevetul european. In momentul in care Romania va deveni stat membru al UE va aplica toate aceste conventii. Aceste conventii se aplica i astazi deoarece statele membre se obliga sa respecte conventiile respective intre ele i in relatiile cu tertii.

{; .../-- Principiile fiiida1nentale ale DC/


Ca materie interdisciplinara situata la confluenta sistemelor nationale de drept cu dreptul international public, DCI va avea ca principii fundamentale principiile fundamentale ale relatiilor interstatale a a cum au fost ele conturate de Carta ONU. Intre aceste principii vom mentiona ca fiind pertinente DCI: > principiul egalitatii in drepturi a statelor > principiul solutionarii pa nice a diferendelor inclusiv cele economice > principiul pacta sunt servanda (obligativitatea indeplinirii angajamentelor asumate prin acorduri , tratate, contracte) > principiul cooperarii economice internationale i al avantajului reciproc Celelalte principii nu sunt direct aplicabile raporturilor comerciale internationale. In afara acestor principii exista principii speciale ale DCI conturate juridic de actul constitutiv al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) respectiv de Tratatul de la Marrakesh (1994). Aceste principii speciale au in vedere principiul libertatii comertului care este insotit firesc de principiul liberei circulatii a marfurilor, a capitalurilor. Ratiune pentru care in componenta Tratatului de la Marrakesh exista acordul general pentru tarife i comert, acordul privind comertul cu servicii, acordul privind circulatia capitalurilor legate de comert i acordul privind dreptul de proprietate industriala legat de comert. Alt principiu care decurge din principiul libertatii comertului este principiul liberei concurente. Legat de acesta, la nivelul OMC-ului discutam despre Codul international anti-dumping. Adaugam datorita componentei de drept national in cadrul DCI principiul liberta}ii contractuale.

Participanfii la raporturile de comer{ international


Participa la raporturile de comert international:
15

statele suverane, statul ca participant la raporturile de comert international este reprezentat prin Ministrul Finantelor comercian(ii - comerciantul persoant! fizicii sau comerciantul persoana j uridica

Comerciantul persoanii fizicii


Toate statele lumii definesc intr-un fel sau altul comerciantul persoana fizica. Unele sisteme de drept cum este dreptul roman considera ca fiind comerciant persoana fizica ce desfa.Joara fn nume propriu, pe cont propriu , cu titlu de profesie (adica in mod repetat) acte obiective de comer/ fn scopul obfinerii de mijloace de existenfa. Alte sisteme de drept, cum este dreptul german, considera ca fiind comerciant persoana fizica ce are inmatriculata in Registrul Comertului o firma. Pentru dreptul german, inmatricularea firmei are caracter constitutiv. Toate sistemele de drept reglementeaza conditiile accesului la profesia comerciala. 0 prima conditie este capacitatea . Toate sistemele de drept cer ca persoana fn cauza sa aiba fnainte de toate deplina capacitate de erercifiu civila. Aceasta estc realizata la varsta majoritatii civile, dar unele sisteme de drept datorita riscului comertului stabilesc ca limita minima a deplinei capacitati comerciale de exercitiu o varsta superioara varstei majoritatii civile. In unele state varsta majoritatii comerciale intervine la 21 ani Anglia, 23 ani SUA sau la varste superioare in alte state - Mexic. In general, statele care reglemente aza ca punct de pornire a capacitatii depline comerciale o varsta superioara prin raportare la majoritatea civila reglementeaza a a numita institutie a emanciparii minorului in temeiul careia cu implicarea instantelor judecatore ti i a autoritatii tutelare se permite (se recunoa te) persoanei fizice care a depa it varsta majoritatii civile pana la atingerea varstei majoritatii comerciale sa aiba o anumita capacitate de comert, respectiv sa savar easca acte de comert cu exceptia actelor de dispozitie asupra fondului de comert. Unele sisteme de drept, de regul a toate, stabilesc incompatibilitati, mai precis incapacitati de folosinta comerciala determinate de o anumita stare sociala, situatie sociala, de exercitiul unei anumite functii. Astfel, pe durata functiei nu pot fi comercianti persoane fizice: - magistratii de orice fel - avocatii , notarii - functionarii de cariera - ofiterii superiori - clericii Unele sisteme de drept cunosc incap acitati de folosinta care privesc mai ales femeia . In sistemele de drept islamic, femeia nu are nici un fel de capacitate de folosinta comerciala. Exista i sisteme de drept ale unor state evaluate unde femeia maritata are o anumita incapacitate de exercitiu, in sensul ca actele de dispozitie asupra fondului de comert trebuie incuviintate de sot (Elvetia, Franta). In anumite sisteme de drept este obturat (lngreunat) accesul la activitatea comerciala al strainul. Fie ca strainii nu au deloc capacitate comerciala, fie ca nu pot savar i anumite activitati comerciale , fie ca ele sunt conditionate de obtinerea in prealabil a unui pennis de sejur ( edere) eliberat de autoritatile politiene ti. Toate sistemele de drept obliga comerciantul la transparenta, la publicitate. El este obligat sa se 1nmatriculeze intr-un registru de evidenta care este tinut diferit - in unele state la J?Jimarie (Italia), in alte state la tribunal (Germania), in alte state la
16

Ministerul de Justitie (Romania), la Ministerul Comertului sau la Camerele de Comert i Industrie. Organismul tutelar este diferit de la un stat la altul, dar 'in aceste registre de evidenta comerciantul trebuie sa- i 1nmatriculeze firma i sa declare orice modificare in statutul sau personal. Intelegem prin statut personal totalitatea problemelor care privesc starea civila, capacitatea i in materia noastra, i averea persoanei in cauza. Toate sistemele de drept obliga pe comerciant la o riguroasa evidenta a activitatii comerciale a acestuia. Ea este realizata prin intermediul registrelor.

Criteriul controlului a aparut 'in perioada primului razboi mondial 'in dreptul francez pentru societatile anonime pe aqiuni (pe cand actiunile erau la purtator) pentru descoperirea capitalului inamic i s-a considerat ca o societate pe actiuni are nationalitatea actionarului care detine cota prioritara de capital - care controleaza capitalul i decizia - i daca nu se cunoa te cetatenia respectivului aqionar s-a considerat ca are nationalitatea unicului administrator sau a majoritatii administratorilor daca este Consiliu de Administratie. Acest criteriu s-a pastrat 'in legislatia franceza i astazi cu privire la societatile cu capital strain i cu privire la banci . El este utilizat pentru calificarea investitorului strain in:

Conventia de la Washington 1965 referitoare la solutionarea litigiilor nascute intre un stat i un investitor strain referitor la investitiile straine Conventia de la Seul 1985 privind 1nfiintarea i regimul juridic al agentiei multilaterale pentru garantarea investitiilor straine. Criteriul sediului social principal este eel mai utilizat i eel mai raspandit. Datorita faptului ca din UE fac parte state cu sisteme de drept diferite i care au criterii de nationalitate diferita (Anglia,_f'ranta, etc.) tot mai mult se vorbe te de criteriul locului intereselor principale care coincide, de fapt, cu sediul social principal sau sediul real. Cea de-a doua problema legata de nationalitate, mai precis, de conditia juridica a societatilor comerciale straine - acestea sunt o creatie a dreptului din statele respective, iar pentru a li se putea recunoa te drepturi in alte state aceasta creatre a dreptului dintr-un stat ar trebui sa fie recunoscuta, se pune astfel problema recunoa terii societatilor comerciale straine. Datorita importantei acestei recunoa terii pentru activitatea extrateritoriala a societatilor comerciale i a persoanelor juridice, 'in general, in materie s-au 'incheiat mai multe conventii intemationale: c Conventia de la Haga 1956 - inca nu a intrat in vigoare - cea mai importanta (Romania a preluat-o in legislatie) din doua motive: precizeaza deopotriva criteriul locului de constituire ca i criteriul sediului social principal, define te notiunea de sediu real i stabilete limitele conditiei juridice a persoanelor juridice straine o Conventia de la Strasbourg 1964-incheiata sub egida Consiliului Europei o Conventia de la Bruxelles 1968 - privind recunoaterea societatilor comerciale europene. In general, recunoa terea societatilor comerciale straine se face automat de fiecare stat in parte prin acte unilaterale de suveranitate sub conditia reciprocitatii i daca respectiva societate 1ndeplinqte conditiile de valabilitate (de existenta valida) prevazute de legea nationala (legea lor nationala).
17

Societatile comerciale straine cunosc sub aspectul conditiei juridice fie regimul tratamentului national acordat prin act unilateral de suveranitate, fie tratamentul clauzei natiunii celei mai favorizate. Ambele tratamente cunosc doua limite precizate in Conventia de la Haga: =o- societate comerciala straina nu poate avea in statul vizitat mai multe drepturi decat are ]n statul sau national potrivit legii sale nationale; o societate comerciala straina nu poate avea in statul de referinta mai multe drepturi decat au in acest stat sociela!ile comerciale nationale de acela i fel.

Grupurile de societafi comerciale


Sunt reglementate in unele state $i au menirea sa permita concentrarea capitalurilor in conditiile in care legislatiile nationale cuprind reglementari care interzic concurenta de tip monopolist sau asoc1en de 'intreprinderi de natura sa distorsioneze concurenta. Aceste forme sunt: > in dreptul geman: concern-ul > in dreptul francez: grupurile de interes economic $i participatiunile > in dreptul englez: holding-urile Concernul se poate constitui in 2 moduri: > contract de dominare - societatea dominanta cumpara pe piata (la bursa sau pentru societatile de persoane prin negociere directa) parti sociale (nu se pot negocia) sau aqiuni (liber negociabile) $i dobandesc cota de control de capital - care permite controlul deciziei. Astfel influenteaza compunerea organelor de conducere i apoi politica economica $i comerciala. Se ajunge prin acest mecanism la controlarea, de fapt, a unei 'intregi piete de produs sau de serviciu. > contract de incorporare - o societate dominanta devine singurul asociat (actionar) al societatii incorporate; practic conducerea societatii 'incorporate este asigurata de organele de conducere ale societatii dominante care decide i politica firmei. Toate societatile iti pastreaza individualitatea, respectiv capacitatea lor comerciala, personalitatea juridica. Holding-ul consta in cumpararea pe piata libera a actiunilor asupra uneia sau a mai multor societati comerciale. Ex:daca societatea holding detine 90% din capitalul social al societatii controlate va negocia cu actionarii ce detin restul actiunilor, de regula fondatorii , $i le ofera la schimb actiuni asupra holding-ului in schimbul celor asupra societatii. Astfel, societatea holding devine=singurul actionar al societatilor controlate i fondatorii din societatile controlate devin actionari la holding. Prin aceasta se controleaza decizia economica a societatilor controlate. Grupurile de interes economic (GIE) -- in legisl-frtia franceza unde au aparut pentru prima data - sunt forme asociative, persoane juridice rara scop lucrativ care realizeaza pentru asociati activitati de interes comun: cercetare tiintifica, case de comenzi, publicitate, marketing, etc. - cheltuielile fiind acoperite de catre asociati.

18

Grupul de interes economic nu are patrimoniu propriu i reprezinta o persoana juridica noua, distincta de asociati. La nivel european vorbim de Grupurile Europene de Interes Economic (GEIE)- cu membri din diverse state UE. In dreptul roman sunt reglementate de Legea 161/2003 care reglementeaza GIE i GEIE. Participatiunile (asociatiile in participatiune) nu au personalitate juridica i au in vedere asocierea la intregul comert sau la o activitate a comerciantului a uneia sau mai multora persoane. Sunt prezente in dreptul italian, francez, roman, belgian, dar nu reprezinta propriu-zis grupare de societati comerciale. Exista insa posibilitatea ca o societate-mama sa infiinteze mai multe filiale - deci cu personalitate juridica - asupra carora sa aiba capitalul majoritar (de control) sau o societate sa cumpere asupra altei societati parti sociale sau actiuni, adica sa faca investitii de portofoliu controland astfel decizia. Dar aceasta nu presupune un contract intre societatea-mama i filiala ci controlul se realizeaza prin dobandirea de participatiuni.

Societafile 1nultinafionale i transna{ionale


Societatile transnationale sunt societati nationale care au dezmembraminte ' ' ' ' (filiale sau sucursale ) in ma multe state. Acestea se supun legilor nationale, filialele sunt i supuse legii nationale i criteriului de nationalitate al statului unde i i au sediul sau unde s-au constituit, iar sucursalele (nu au personalitate juridica) se supun legii nationale a societatii-mama cu respectarea normelor de aplicatiune necesara (norme de politie) de la locul de activitate. Societatile multinationale sunt societati care provin din fuziunea societatilor nationale din mai multe state. Ele se constituie daca i in masura in care legea permite fuziunea cu capitalul strain. De regula, se constituie prin acte internationale i prin actul constitutiv se prevede i nationalitatea fie direct (cazul societatii EUROSHIMI), fie indirect prin desemnarea sediului social principal. Ori de cate ori se contracteaza o societate multinationala trebuie sa se ceara precizarea nationalitatii pentru contractul respectiv pentru ca partenerul sa tie la ce se a teapta. De altfel, trebuie tiut ca a a cum OCDE a elaborat un cod de conduita al societatilor transnationale, i UNCITRAL a elaborat un cod de conduita al societatilor multinationale tocmai pentru a obliga societatile multinationale sa- i defineasca nationalitatea in raporturile contractuale.

Falimentul
Procedura falimentului a cunoscut o evolutie de reglementare in sensul ca la inceput cand numarul prioritar de comercianti era dat de persoancle fizice comercianti, hotararea de faliment avea consecinte asupra persoanei falitului care nu mai putea sa savar easca fapte comert, nu putea sa fie tutore, nu putea sa fie curator, nu putea fi administrator intr-o societate comerciala, nu mai avea voie sa intre in Cladirea Burselor. Ulterior, numarul (ponderea) s-a schimbat in favoare societatilor comerciale care aveau in spatele lor un numar mare de salariati i s-a incercat prin schimbarea procedurii falimentului gasirea unor solutii pentru salvarea intreprinderii de comert, tocmai datorita salariatilor care eliberati ar fi condus la cre terea omajului. De aceea au aparut reglementari privind procedura reorganizarii judiciare i a falimentului. Aceasta procedura se aplica diferit de un stat la altul. In America, ea se aplica tuturor persoanelor
19

--------------------------(fizice, juridice, comercianti sau necomerciantti)_ aflati J:n :;tare manifesta de J:ncetare de plati, J:n Anglia se aplica numai persoanelor juridice, J:n Franta se aplica numai comerciantilor. Aceasta diferenta de reglementare a pus problema de a ti care este legea aplicabila falimentului. Dat fiind faptul ca societatile comerciale au activitate extrateritoriala i mai mult au creante asupra lor localizate J:n diferite state i au bunuri care le apartin localizate J:n diferitele state. In diferitele sisteme de drept se retin doua teorii cu privire la faliment: > una porne te de la definitia patrimoniului care este o universalitate juridica i cuprinde drepturi i obligatiile aferente. Si in optica acestor state se retine teoria unitatii i universalitatii falimentului. Adica, se deschide o unica procedura de faliment la sediul (domiciliul) comerciantului care privqte toate bunurile i creantele oriunde s-ar gasi ele. > a doua optica, teoria pluralitatii i teritorialitatii falimentului care presupune deschiderea de proceduri de faliment J:n fiecare stat in care sunt localizate bunurile sau creantele. In unele state, falimentul se cere pentru insolvabilitate cand pasivul este mai mare decat activul, in alte state (Franta, Romania, Belgia) procedura se deschide pentru insolventa - situatia in care societatea (comerciantul) este in stare manifesta de incetare de plati, nu au cu ce sa plateasca, de i activul este mai mare decat pasivul.

INSTITUTIA CONTRACTULUI DE COMERT ' ' INTERNATIONAL


' Contractul de comer{ international este contractul comercial marcat de prezenta unui element de extraneitate atat de puternic fncat antreneaza posibilitatea reglementarii concomitente a respectivului contract de eel pufin doua sisteme de drept diferite. In legatura cu contractul de comert international vom discuta clasificarea (are consecinte pe planul regimului juridic), incheierea contractului, cuprinsul contractului, legea aplicabila- contractului i solutionarea litigiilor nascute din contractele de comert international. Cat privqte clasifi,carea contractelor de comert inte tional: 1) un prim criteriu de clasificare este acela al partenerilor 1 in funqie de participantii la contractul de comert internationalClistingem intre: - contracte incheiate intre state - contracte incheiate intre state i comercianti din alte state (contracte mixte sau semiinternationale) - contracte incheiate intre comercianti din diferitele state

Cat privqte contractele incheiate 1ntre state - statul ca partener contractual este reprezentat prin Ministrul Finantelor care legitimat in aceasta calitate nu are nevoie de depline puteri. Ori de cate ori contractul in cauza este incheiat pentru statul respectiv de o alta persoana decat Ministrul Finantelor sau la rigoare ambasadorul statului respectiv in tara locului de incheiere - persoan a in cauza trebuie sa se legitimeze printr-o scrisoare

20

de depline puteri, adica dovada ca statul a 1mputernicit expres un m1mstru, mm1stru adjunct, un expert ca pentru stat i 1n numele statului sa 1ncheie respectivul contract. In legatura cu regimul juridic al acestor contracte - 1n contractele comerciale 1ncheiate de state, partile (statele) trebuie 1n mod obligatoriu sa aleaga legea aplicabila contractului respectiv i sa o precizeze 1n contract. De asemenea, 1n contractele respective este obligatoriu sa se precizeze instanta competenta sa solutioneze eventualele litigii nascute din acel contract. In contractul respectiv statele parti trebuie sa faca declaratie expresa de renuntare la-imunitatea de jurisdictie pentru contractul 1n cauza. A doua categorjs de contracte i anume contractele incheiate intre state i comercianti din diferitele state - 1n aceste contracte statul continua sa fie reprezentat prin Ministrul Finantelor. Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila, daca nu au racut-o contractul este supus legii in vigoare in statul parte. Partile_not sa aleaga instanta competenta sa solutioneze litigiile, daca nu au racut-o competenta revine instantei judecatore ti supreme din statul parte. Statul parte la contract trebuie sa faca declaratie expresa de renuntare la imunitatea de jurisdictie pentru acest contract. Contractele J:ncheiate intre comercianti din diferitele state reprezinta categoria cea mai numeroasa. 2) un al doilea criteriu este eel al duratei contractului - in functie de durata contractului este bine ca in cuprinsul acestora sa fie inserate anumite clauze. Distingem intre contracte pe termen scurt pana la 1 an, contracte pe termen mediu (3-5 ani) i contracte pe termen lung (peste S ani). Nu exista un instrument international, interstatal care sa cuprinda elemente obiective care sa permita clasificarea in functie de o anumita durata determinata. Aceste intervale temporare evocate au fost stabilite pe cale de practica - pe de o parte imprumutate din materia contractelor bancare internationale, pe de alta parte din materia investitiilor straine directe. In Conventia de la Washington din 1965 care se ocupa de solutionarea litigiilor in legatura cu investitiile straine nascute intre un stat i un investitor strain se apreciaza ca putem vorbi despre investitie straina directa daca aceasta a depa it 3 ani. In Conventia de la Seul din 1985 privind infiintarea Agentiei Multilaterale pentru Garantarea Investitiilor Straine se retine de asemenea ca prag de timp durata de 3 ani. In principiile directoare adoptate de Banca Internationala de Reconstructie i Dezvoltare (BIRD - Banca Mondiala) cu privire la investitii apare aceea i durata sub 3 ani, 3-5 ani, peste 5 ani. Din aceste instrumente coroborate ca avant la aceasta clasificare considerandu-se contracte pe termen scurt intre 1-3 ani, pe termen mediu 3-5 ani i pe termen lung peste 5 ani in functie de aceasta durata in contract este bine sa fie numite anumite clauze. 3) o a treia clasificare are in vedere structura contractului i distingem contracte simple (de regula contracte clasice) i contracte complexe. Contractele simple cuprind in structura lor o singura operatie juridica (vanzare, transport , depozit, mandat). Contractele complexe cu_Q_rind in structura lor mai multe operatii juridice, de regula interdependente; interdependenta din cauza careia regimul juridic al contractului complex este diferit, rap-ortat la operatiile componente. Astfel contractul de factoring, de franchising, de leasing, de consignatie sunt contracte complexe. 4) existenta sau inexistenta reglementarilor proprii pertinente in legislatiile nationale sau in instrumentele interstatale i distingem contractele=numite care cunosc
21

reglementari specifice (vanzarea , mandatul , comisionul, consignatia, transportul) i contractele nenumite care nu au reglementari specifice in legislatiile nationale i care de regula sunt reglementate prin analogie. Exemple: contractul de consulting engineering, contractul de comunicare de know-how. Aceste contracte nenumite ridica problema regimului lor juridic care se stabilqte, de regula prin analogie. Metoda analogiei nu conduce la suficienta siguranta pentru partenerii la respectivul contract. 0 mentiune particulara cat privqte elementul de internationalitate al contractelor, de regula , internationalitatea este definita in fiecare sistem national de drept. Datorita importantei unei sigure des:fa urari a operatiilor de comert exterior instrumentele interstatale care reglementeaza strict materii de comert international pe categorii de contracte au evidentiat i preocuparea definirii internationalitatii acestora. Astfel: > Conventia de la Haga (1978) privind legea aplicabila intermedierii considera un contract de intermediere ca avand caracter international daca reprezentatul i intermediarul i i au sediul , domiciliul sau re edinta pe teritorii statale deosebite i daca intermediarul actioneaza pentru reprezentat pe o piata straina > Conventia de la Haga (1986) privind legea aplicabila vanzarii internationale de marfuri > Conventia de la Viena (1980) privind vanzarea internationala de marfuri considera o vanzare ca avand caracter international daca vanzatorul i cumparatorul la momentul incheierii contractului i i aveau . sediul, domiciliu sau re edinta pe teritorii statale deosebite . In materie de transport international , elementul de internationalitate este dat de conditia ca locul de incarcare i locul de descarcare sa se gaseasca pe teritorii statale deosebite. > Conventia de la New York (2000) privind cem-unea de creanta considera o asemenea cesiune ca fiind internationala daca cesionarul i cedentul se gasesc pe teritorii statale deosebite sau daca cedentul i debitorul cedat se gasesc pe teritorii statale deosebite.

incheierea contractului
Orice contract se considera incheiat in momentul in care se realizeaza acordul de vointa , mai precis in momentul in care vointa acceptantului se suprapune intrutotul pe vointa ofertantului. In comertul international ne intereseaza in mod special momentul incheierii contractului pentru ca de la acest moment curg termenele i se pune problema executarii obligatiilor asumate i ne mai intereseaz locul incheierii contractului care poate atrage determinarea legii aplicabile acestuia. Distingem cat prive te incheierea de contractului de comert international : a) incheierea contractului intre prezenti b) incheierea contractului prin corespondenta (lntre absenti) Cat preve te incheierea contractului intre prezenti - momentul incheierii contractului este momentul acordului de vointa (cele mai multe fiind contracte consensuale). Locul l:ncheierii contractului este locul negocierilor finalizate cu acordul de vointa. 22

De regula, partile la un contract de i acesta este un contract consensual elaboreaza, redacteaza un J:nscris, un instrumentum i in acest inscris care consemneaza obligatiile partilor i clauzele convenite se precizeaza locul fncheierii contractului i momentul fncheierii contractului . Daca partile nu au confeqionat acest inscris, momentul incheierii contractului i locul incheierii contractului se vor stabili potrivit protocolului redactat in urma edintei de negociere. Probleme deosebite apar cand contractul se incheie intre absenti, intre persoane despartite de mari distante geografice. Intre contractele incheiate intre bsenti distingem contractele incheiate la telefon i contractele incheiate prin corespondenta. Situatia clasica este aceea a contractelor incheiate prin corespondenta. Toate sistemele de drept au convenit ca un contract este considerat incheiat in momentul in care scrisoarea de acceptare se suprapune pe oferta . Daca acceptarea difera elementelor din oferta ne gasim in fata unei contraoferte. Scrisoarea de acceptare trebuie sa circule catre ofertant prin mijloace de siguranta i rapiditate eel putin egale cu mtj loacele prin care a circulat oferta. Diferitele sisteme de drept au retinut teorii diferite privind momentul incheierii contractului i teorii diferite privind locul incheierii contractului. Sistemele de drept anglo-americane retin cu privire la incheierea contractului prin corespondenta a a numita teorie a expeditiunii potrivit careia contractul se considera incheiat in momentul in care acceptantul a expediat scrisoarea ck" acceptare. Data se probeaza cu data inscrisa in tampila serviciului de cartare de la po ta acceptantului. Momentul incheierii contractului este probat de aceasta data, locul incheierii contractului este dat de locul suprapunerii vointelor deci de sediul acceptantului care exteriorizand vointa de acceptare a suprapus-o pe vointa ofertantului. Sistemele de drept cere cuprind legislatii mai recente au retinut o alta teorie teoria receptiunii potrivit careia contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul a primit scrisoarea de acceptare, momentul este probat cu data mentionata in tampila aplicata pe plic de serviciul de po ta de la sediul ofertantului, iar locul incheierii contractului este locul dat de suprapunerea vointelor - sediul ofertantului. Dreptul roman, ca i dreptul portughez, ca i dreptul brazilian retin o varianta a acestei din urma teorii. Teoria informatiunii care i i gase te reglementare in art. 35 Cod comercial roman i in ceea ce ne prive te este reluata i in Legea 105/1992. Potrivit acestei teorii contractul intre absenti se considera incheiat in momentul in care prin orice mijloc ofertantul s-a informat, a luat cuno tinta de acceptare. Acest moment poate fi situat teoretic , eel putin, inaintea receptiunii sau ulterior receptiunii. Teoretic momentul informatiunii este situat 'inaintea momentului receptiunii scrisorii de acceptare, dar poate fi i ulterior momentului receptiunii. Este ratiunea pentru care aceasta teorie cea mai acoperitoare pentru ambele parti. Cat privqte locul incheierii contractului 'in aceasta ipoteza este tot sediul ofertantului. In legatura cu contractul incheia:t telefonic (telefonul anuleaza distantele) momentul 'incheierii contractului este dat de momentul convorbirii telefonice care materializeaza acordul de vointa. Probleme se pun numai in legatura cu locul incheierii contractului. Daca ne situam pe taramul dreptului anglo-american, locul incheierii este sediul celui chemat. Daca ne situam pe taramul dreptului continental, locul 'incheierii este sediul celui care a avut initiativa convorbirii telefonice . Se ridica problema daca oferta resp ectiv acceptarea pot sau nu sa fie revocate.

23

Oferta trebuie sa fie precisa, serioasa, sa aiba suficiente elemente de indentificare pentru a conduce la contract, sa depa easca aspectul de policitatiune i sa fie pastrata fie inauntrul termenului prevazut in oferta, fie in raport de natura operatiei cu un termen rezonabil. Acceptarea trebuie sa fie data de indata daca oferta este !ara termen, inauntrul termenului prevazut in oferta daca oferta este cu termen i trebuie sa corespunda intrutotul elementelor ofertei. Teoretic, inauntrul termenului rezonabil sau al termenului prevazut in oferta, oferta nu se poate revoca i tot teoretic acceptarea odata data nu mai poate fi revocata. Se accepta insa ca atilt oferta cat i acceptarea pot fi revocate !ara daune. Pot fi revocate daca scrisoarea de revocare ajunge la destinatar 'i:nainte de sau eel tarziu odata cu scrisoarea de oferta respectiv de acceptare. Exceptie aceea a dreptului englez - cand Anglia a ratificat Conventia po tala universala incheiata prin anii 1883 a facut o rezerva $i a aratat in conventie po$ta este intermediara, reprezentanta expeditorului. In consecinta, depunerea unei scrisori la po ta fie de oferta, fie de acceptare in dreptul englez face imposibila revocarea acesteia.

Cuprinsul contractelor de comer( international


Orice contract de comert international trebuie sa precizeze mai intai identificarea partilor la contract. Daca este vorba de un stat se va preciza statul, numele persoanei care 11 reprezinta cu precizarea calitatii acesteia. Daca partenerul este un comerciant persoana juridica trebuie sa se precizeze denumirea , sediul, nationalitatea , dupa caz numarul de inmatriculare, numele persoanei fizice care reprezinta persoana juridica cu cetatenia acesteia, domiciliul i actul de identitate cu care se legitimeaza $i cu precizarea calitatii pe care o are. Daca partenerul este o persoana fizica (comerciant) se mentioneaza numele sau de stare civila, domiciliu , cetatenia, numarul de inmatriculare dupa caz, actul de identitate cu care se legitimeaza.

Natura juridica a contractului


Este foarte important sa se precizeze natura juridica a contractului pentru ca in raport de aceasta mai ales daca este un contract numit se poate stabili legea aplicabila sau pot fi aplicate acele dispozitii supletive din lege pe care partile nu le-au avut in vedere expres in contract i nu le-au reglementat eventual intr-un sens diferit. Partile trebuie sa determine in contract drepturile i obligatiile lor, deci sa precizeze continutul contractului , elementele de pret , de plata (modalitati i instrumente), daca este cazul calitatea, termene. In afara acestora , partile pot sa includa in contract anumite clauze in dependenta de durata contractului $i de natura juridica a contractului respectiv. Unele dintre clauze sunt chiar subintelese i chiar daca partile nu le-au inclus expres, ele infiinteaza automat decurgand din natura specifica a contractului: clauza de confidentialitate (contractul de comunicare de know-how, contractul de franchising) clauza de nonconcurenta (contractul de publicitate) clauza de exclusivitate (contractul de concesiune exclusiva) Partile pot include 'i:n contractul lor clauze referitoare la raspundere $i in aceasta categorie intra:
24

II l!I Ill

clauza penala clauza de limitare a raspunderii clauza de agravare a raspunderii clauza de diminuare (exonerare) de raspundere clauza de forta majora.

Clauza penala reprezinta preevaluarea prejudiciului pe care oricare dintre partile la contract 1-ar putea suporta ca urmare a executarii necorespunzatoare sau a neexecutarii obligatiilor asumate. Spre deosebire de materia dreptului civil, clauza penala nu poate fi diminuata de instanta. Ex: ,,...partea care nu i i executa obligatia va plati 15% din valoare obligatiei neexecutate pe fiecare zi de intarziere ..." Trebuie ales intre dobanzi i clauza penala, dobanzile se pot pretinde intr-un contract daca nu s-a inscris o clauza penala. Clauzele de agravare a raspunderii sunt clauze prin care partile convin ca in ipoteza neexecutarii contractului sau chiar cu privire la executarea contractului, aceasta sa aiba in vedere un plafon de raspundere mai mare decat eel uzual. Clauza de diminuare a raspunderii - se raspunde numai efectiv in limita pagubei efectiv suferite, nu a beneficiului nerealizat. Clauza de exonerare de raspundere - in materia transportului de marfuri pe mare a existat Conventia de la Bruxelles (1924) privind regulile de la Haga care se refereau la transportul de marfuri sub conosament i aceasta conventie a fast 1nsotita de catalogul exonerarilor respectiv de precizarea situatiilor in care armatorul prin capitanul vasului nu raspundea pentru paguoele create marfurilor. Clauzele de limttare a raspunderii pot imbraca uneori forma legala in sensul ca in Conventia Cotif, conventia privind trasportul de marfuri pe calea ferata se prevede ca daca expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea i natura marfii, carau ul (transportatorul) va raspunde in limita unui anumit numar de DST/colet.

Clauza de forta majora este o clauza exoneratoare de raspundere. Exonerarea de raspundere este efectul automat al includerii in contract a clauzei de forta majora . Porta maj ora inseamna producerea pe parcursul contractului a unui eveniment independent de vointa i fapta partilor, absolut insurmontabil care face executarea contractului pentru una dintre parti absolut imposibila. Intrucat forta majora nu are o definitie unanim acceptata intrucat in numeroase legislatii nu este definita ci este evidentiata d epractica, o data cu includerea in contract a clauzei de foqa majora, partile trebuie sa defineasca ce inteleg prin forta majora pentru contractul respectiv. Partile trebuie sa precizeze ce durata a evenimentului de forta majora antreneaza rezilierea contractului :Iara daune sau ce durata este acceptata doar pentru intarziere in executare. Trebuie de asemenea sa precizeze in ce interval partile trebuie sa 1 i comunice reciproc producerea evenimentului de forta majora i 1ncetarea acestuia i in sfar it daca i cine anume urmeaza sa ce1iifice evenimentul de forta majora. Daca partile nu au stabilit cine da certificatul - pentru Romania certificatul de forta majora este dat de Camera teritoriala de Comert i Industrie.

0 alta categorie de posibile clauze sunt a a numitele clauze de mentinere a valorii contractului. Acestea decurg din faptul ca in covar itoarea lor majoritate
25

contractele de comert international sunt contracte cu titlu oneros; cu alte cuvinte partile 1 i procura echivalente fiind totodata contracte comutative, covar itoarea lor majoritate. Acest element face partile sa fie preocupate de mentinerea echilibrului prestatiilor lor 1n conditiile evolutiilor uneori extrem de rapide ale pietei. Clauzele de mentinere a valorii contractului sunt prezente 1n toate contractele i se mai numesc clauze de consolidare a pretului. Cele mai cunoscute sunt: 1. clauza d-indexare 2. clauza de optiune asupra monedei liberatorii 3. clauza valutara 4. clauza aur
1. Clauza de indexare presupune determinarea ill contract a monedei de plata a pretului

cu exprimarea acestuia 1n unitati de masura, de materie prima sau materie energetica deficitara presupusa de executarea respectivului contract. 0 asemenea clauza de indexare (consolidare a pretului) pune la adapost ambele parti (de modificarile aparute pe piata) . 2. Clauza de optiune asupra monedei liberatorii presupune determinarea pretului contractual 1ntr-o moneda de cont cu posibilitatea achitarii ,acestuia la termen intr-una din mai multele valute convenite la momentul 1ncheierii contractului. Aceasta clauza conduce la mentinerea echilibrului prestatiilor prin evitarea riscului de schimb valutar. 3._ Clauza valutara imbraca mai multe forme: t/ 3.1. Clauza monovalutara - se va preciza in contract moneda de plata i pretul va fi indexat in raport ce privqte clauza mm:iovalutara de o valuta considerata forte pe piata respectiva. j/ 3 .2. Clauza plurivalutara - aceasta presupune luarea in considerare a unui co valutar adica am mai multe valute i pretul se determina in raport de media ponderata a ratelor reciproce de schimb dintre monedele avute in vedere in co ul valutar. (/ 3 .3. Clauza D.S. T. - are 1n vedere raportarea , indexarea pretului contractual in functie de dreptul special de tragere (D.S.T) - moneda structurala a FMI. Este utilizata in contractele care au la baza un imprumut de la Fondul Monetar. 4. Clauza aur are in vedere precizarea monedei de plata, dar exprimarea pretului contractual 1n functie de valoarea gramului de aur. Ea nu este admisa in statele care nu coteaza aurul la bursa. In contractele pe termen lunge util ca partile sa insereze o alta categorie de clauze - clauze de adaptare a contractului. Acestea au 1n vederc restabilirea echilibrului rupt al prestatiilor, ruptura fiind racuta de evolutia pietei. Clauzele de adaptare aliniaza contractul la piata ; este o aliniere care decurge din contract i care nu este purtatoare de daune, nu antreneaza plata de daune. Cele mai utilizate sunt: clauzele clientului mai favorizat clauza ofertei concurente clauza de impreviziune sau de hardship dauza de renegociere a pretului Clauza clientului mai favorizat are un grad mai mare de automatism apropiinduse din acest punct e vedere -ae clauzele de mentinere a \'l'alorii contractului care toate sunt cu un mecanism automat de aplicare. Pre.upune ca daca pe durata contractului primar, eel care a acordat clauza, incheie cu un tert un contract de acela i fol, in conditii 26

mai favorabile tertului respectiv, sa fie tinut sa alinieze i primul co11Jract acestor conditii mai favorabile, adica acestor conditii acordate clientului mai favorizat. Clauza ofertei concurente are un grad de automatism mai redus. Mecanismul clauzei se declan eaza de catre beneficiarul clauzei care daca pe durata contractului primar primqte de la un tert o oferta mai avantajoasa pentru un contract de acela i fel sa poata prezenta aceasta oferta clientului primar. Acesta are urmatoarele posibilitati: fie situatia financiara l:i permite i atunci aliniaza contractul primar ofertei concurente i relatia contractuala continua fie contractul primar - partenerul neavand posibilitati financiare, se suspenda, fara daune i pe o durata (durata suspendarii); beneficiarul clauzei va l:ncheia contractul cu tertul ofertant fie contractul primar se reziliaza fara daune i beneficiarul clauzei va l:ncheia contractul cu tertul ofertant. Pentru ca o clauza a ofertei concurente sa opereze trebuie ca 111 contractul primar sa se precizeze limitele l:n care o oferta este concurenta. Clauza de hardshiB - aceasta clauza are ca punct de pornire un principiu fundarnenta1 ae arept; acela potrivit caruia "pacta sunt servanta daca rebus sic stantibus" = obligatiile asumate prin contracte trebuie aduse la 1ndeplinire daca nu s-au modificat esential conditiile determinante la 1ncheierea acelui contract. Clauza de hardship are 111 vedere tocmai posibilitatea producerii pe durata contractului de lunga durata a unei modificari esentiale a conditiilor care au fost determinante pentru l:ncheierea acelui contract. Evenimentul de hardship produs este imprevizibil, insurmontabil pentru parti, nu depinde de fapta sau vointa partilor care face executarea pe mai departe a contractului pentru una dintre parti eel putin posibila, dar extrem de 1nrobitoare. Caracterul insurmontabil nu este absolut, este rapostat la posibilitatile partii in cauza. Ori de cate ori 111 contract e prevazut clauza hardship i una din parti se confrunta cu un eveniment de hardship trebuie sa prezinte situatia partenerului i daca acesta accepta calificarea mentionatului eveniment ca fiind un eveniment de hardship vor proceda impreuna la renegocierea acelui element contractual afectat de evenimentul de hardship. Daca partenerul contractual nu accepta calificarea evenimentului ca fiind un eveniment de hardship, partile se vor adresa unei instante de arbitraj (arbitru) care are a se pronunta numai asupra califica1ilor evenimentului: hardship sau nu - solutia data de arbitru fiind obligatorie . pentru parti. Evenimentul de hardship trebuie deosebit de evenimentul de forta majora Spre deosebire de forta majora care exonereaza de raspundere automat pentru ca face executarea pe mai departe a contractului absolut imposibila, -11:1 ipoteza situatiei de hardship pe de o parte nu trebuie enumerate evenimentele de hardship (nu pot fi previzionate ), dar producerea unui asemenea eveniment face executarea pe mai departe a contractului posibila, dar foarte oneroasa (inrobitoare). 0 alta categorie de clauze care pot figura 111 contract sunt clauze care l i produc efectul dupa incetarea contractului. Acestea sunt clauzele de continuitate care au 111 vedere prezervarea unei piete de aprovizionare, a unei piete de desfacere, a bunelor relatii dintre clienti. Clauza imbraca forma: clauzei primului refuz sau clauza primului i ultimului refuz. Daca in contractul primar a fost inclusa clauza primului refuz partile la contract sunt obligate ca dupa expirarea acestuia sa nu incheie un contract de acela i fel cu un tert decat dupa ce au facut oferta partenerului primar i acesta a refuzat.
27

In contractul de comert international poate figura clauza de electio juris (de alegere a dreptului aplicabil) i clauza compromisorie. Ambele sunt incluse 'in temeiul libertatii contractuale care 'in materia contractului de comert international are valente ' ' ' ' sporite. De regula 'in exercitarea principiului libertatii contractuale, partile pot sa insereze 'in contractul lor orice clauza 'in limita dispozitiilor supletive din legislatiile nationale. Mai mult 'insa, in materie de comert international partile pot sa stabileasca de comun acord care este legea aplicabila contractului respectiv.

_Clauza de electio juris


Dreptul comertului international implica norme de drept international privat i mai ales aduce 'in discutie problema legii aplicabile. Pentru ca partile la un contract sa dispuna de cat mai multa certitudine, sistemele nationale de drept, inclusiv dreptul international privat din acestea recunosc _ partilor la un contract dreptul de a alege legea aplicabila contractului. Principiul este un principiu conflictual, apartinand dreptului international privat i poarta denumirea de lex voluntatis. In temeiul lui lex voluntatis, partile la contract pot sa aleaga lex contractus (legea contractului) . In unele sisteme de drept acest principiu are valoare legala (este prevazut in lege) i este situatia 'in ceea ce ne prive te a Legii 105/ 1992. In alte sisteme de drept principiul este evidentiat, recunoscut 'in practica judecatoreasca i arbritrara (situatia sistemelor anglo-americane de drept). Instrumente intemationale in materie recunosc partilor dreptul de a alege legea aplicabila: Conventia de la Haga din 1978 'in materie de intermediere, Conventia de la Haga din 1986 in materie de vanzare , Conventia de la Geneva din 1930-1931. Cat privqte dreptul partilor, posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila retinem ca unele sisteme de drept permit partilor sa aleaga ca lex contractus orice lege in vigoare (dreptul roman). Se i citeaza din practica de arbitraj un contract incheiat intre un vanzator turc i un cumparator roman de masline supus legii grece ti (in dreptul grecesc este o lege ce se ocupa de calitatea maslinelor). Alte sisteme de drept obliga partile sa aleaga ca lex contractus o lege cu care contractul are o legatura efectiva, serioasa, semnificativa, substantiala - precum dreptul american, englez , polonez. Indiferent de solutie partile pot alege ca lex contractus numai o lege 'in vigoare. Daca partile la contract au trimis la o lege abrogata sau la un proiect de lege, aceasta trimitere are semnificatia a ceea ce dreptul nume te receptare contractuala. Daca 'in contractul lo_J,.partile trimit la o lege abrogata, asta 'inseamna ca lor le-a convenit acest text de lege i 'in loc sa scrie in contract, sa copieze textul de lege, 'inteleg sa transforme acest text de lege al contractului 'in corp al contractului, 'in 'inscris contractual; sau le-a cazut 'in mana un proiect de lege, li se pare foarte potrivit a st proiect de lege, nu se tie cand va intra 'in vigoare, din aceea i problema a comoditatii vor face trimitere la acest proiect de lege pe care il preiau ca text al contractului. Ex: In practica, la nivelul statelor socialiste a existat o organizatie CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) care nu mai exista astazi. La nivelul lui s-au fa.cut diferite lucruri, printre altele s-au elaborat ni te norme uniforme care erau obligatorii 'intr-o maniera sau alta. Printre aceste norme erau conditiile generale de livrare CAER - varianta cea mai completa era cea din 1985 - ni te reguli care priveau vanzarea de marfuri, dar erau extrem de minutios elaborate. Ele priveau: cum se aplica etichetele, cum se face marcajul, cum se face ambalarea, cum se 'incarca 'in mijlocul de transport, 'in cate zile trebuie fiicuta declaratia .a.m.d, deci 0 elaborare extrem de minutioasa care nu mai exista. Nu mai exista nici aceste conditii dar exista niste
' '

28

comercianti care au avut o J:ndelunga perioada relatii reciproce i provin din aceste state foste membre ale CAER-ului; pentru ace ti cornercianti pe categorii de operatii aceste conditii erau foarte utile i atunci astazi cand CAER-ul nu rnai exista, ei pot sa treaca 'in contractul lor aplicarea conditiilor generale ale CAER varianta din 1985. Asta nu J:nseamna J:n nici un fel ca au 'inteles sa supuna contractul respectivelor conditii generale care nu mai exista, ci J:nseamna ca J:n loc sa copieze ce scrie acolo, 1nteleg saa trimitaa la acel text care le este comun cunoscut i sa-1 transforme J:n text al contractului i independent de aceasta, partile la contract vor putea alege legea aplicabila, totdeauna o lege J:n vigoare. A se face diferenfa fntre legea aplicata de parfi i receptare acontractuala. Astazi partile la contract pot sa aleaga mai rnulte legi care sa guverneze partial contractul. Astfel ele pot sa aleaga o lege pentru obligatiile uneia dintre parti, o alta pentru obligatiile celeilalte parti, o lege aplicabila calitatii sau dupa care se apreciaza calitatea, o alta dupa care se apreciaza penalitatile. De regula partile nu cunosc acest lucru i tot de regula omit sa aleaga legea aplicabila (din neglijenta, graba, din nepricepere , nqtiinta) i nici nu are semnificatie pentru ele - de exernplu pentru ca unul tie sa vanda pantofi celalalt tie sa cumpere pantofi i nu este interesat de nimic altceva. Probleme apar 'in momentul 'in care apar litigiile (unul nu- i executa obligatiile i celalalt are nevoie de plata preturilor sau dovada pentru care nu s-au platit preturile ca sa- i poata continua comertul). In momentul in care apare litigiul, instanta chematl: sau forul de jurisdiqie chemat sa solutioneze litigiul trebuie sa tie care este legea infranta care a fast legea care guverna contractul, partile nu au ales-o i atunci instanta sau forul de jurisdiqie trebuie sa stabileasca legea aplicabila prin mecanismul solutiilor conflictuale subsidiare. in tacerea parfilor forul de juriscdicfie va s tabili legea aplicabila contractului facand aplicare principiilor conjlictuale subsidiare. Acestea pot fi: princ ip ii conjlictuale subsidiare legale, prevazute fn Lege, cum este de exemplu J:n dreptul roman sau pot fi principii conjlictuale evidenfiate de practica cum este situatia dreptu lui anglo-american. Cat privqte dreptul roman care este din acest punct de vedere aliniat Conventiei de la Roma din 1980 J:ncheiata 'intre statele membre ale UE i referitoare la legea aplicabila obligatiilor contractuale (Ramal) - pregatindu-se o varianta privind obligatiile extracontractuale (Roma2) - daca partile nu au ales legea, Legea 105/1992 spune ca respectivul contract sinalagmatic (cum este contactul de comert international J:n general) este supus legii cu care contractul are legatura cea 1nai semnificativa. Legiuitorul roman considera J:n acord cu practica internationala ca un contract sinalagmatic are legatura cea mai semnificativa cu legea 'in vigoare la sediul, domiciliul sau re edinta debitorului prestatiei caracteristice contractului respectiv. Daca J:ntr-un caz concret nu se poate stabili prestatia caracteristica, datorita complexitatii contractului sau daca nu se cunoa te sediul debitorului prestatiei caracteristice, contractul se considera supus legii J:n vigoare la locul incheierii contractului (lex loci contractus sau lex loci solutiones). Aceea i este solutia dreptului roman i pentrucontractele unilaterale (care nasc obligatii pentru una dintre parti numai). In dreptul anglo-american, practica a evidentiat drept solutie 'in tacerea partilor, cu precadere, lex locis executiones (legea locului de executare) pornindu-se de la ideea ca executarea contractului este cauza, scopul ambelor parti la contract. Daca un contract are executare succesiva el se considera a fi supus legii J:n vigoare la locul executarii principale. Iar daca, 'in mod exceptional, nu se poate stabili locul executarii principale sau nu se cunoa te locul executarii sau acesta este incidental - contractul se considera 29

detinand subsidiar supus legii locului de 1ncheiere. Asemenea solutii conflictuale , de regula, sunt straine partilor, de aceea practicienii, comerciantii au simtit nevoia sa gaseasca mijoace de a proteja partile la un contract sub aspect al dreptului aplicabil i s-a procedat la elaborarera unui cadru uniform al contractului. Acesta se poate realiza prin 2 modalitati: cadru uniform contractual al contractului de drept international i cadru uniform legal. Cadrul uniform contractual este realizat de asociatii internationale de comercianti sau organisme internationale i are o aplicatiune facultativa, indiferent de forma de manifestare; devine obligatoriu numai daca 'intr-o ipoteza concreta partile au convenit sa-1 aplice. Cadrul uniform legal este rezultatul efortului statelor, este materializat 'in conventii interstatale care sunt obligatorii pentru partenerii concreti din statele aderante ale conventiei. Cadrul contractual rezida in: contracte tip, contracte cadru, model de contract, ghidul de contractare, conditii generale sau uzante comerciale internationale (INCOTERMS).

Clauza compromisorie
ta aduce in discutie problema solutionarii litigiilor nascute in legatura cu executarea necorespunzatoare sau neexecutarea contractelor de comert international. Competenta de drept comun a solutionarii litigiilor revine instantelor de ordin judecatoresc, in special instantei judecatore ti de la sediul paratului . Exista insa ipoteze prevazute de legea procedurala cand independent de sediul paratului se stabile te drept competenta o alta instanta - competentele exclusive . Astfel, un litigiu in legatura cu un bun imobil esre=-de competenta exclusiva a instantei de la locul de situare a imobilului indiferent cine este reclamantul sau paratul. Alteori legea procedurala prevede de asemenea o competenta obligatorie, independent de parat i reclamant , dar alternativa respectiv la.sand posibilitate reclamantului sa aleaga intre mai multe instante deopotriva competente , dar numai dintre acelea. Intr-un contract de transport international de marfuri este competenta instanta statiei de incarcare, instanta locului de descarcare, instanta din parcurs unde s-a produs faptul prejudiciabil (accidentul, furtul marfii). Intr-un contract de asigurare este competenta instanta de la sediul asiguratorului , de la sediul asiguratului, de la locul sinistrului, de la locul situarii obiectului asigurarii. In legatura cu cambiile este competenta instanta locului de emitere sau instanta locului platii. Cat privqte girul este competenta instanta locului girului, instanta locului avalului. Daca in legea procedurala nu se prevede o competenta exclusiva sau o competenta alternativa, partile la contract sau partif e in litigiu pot pr in a a numita conventi e de prorogare de competenta sa convina sa solutioneze litigiul dintre ele in fata unei alte instante decat instanta de la sediul paratului - poate sa fie instanta de la sediul reclamantului, instanta de la locul incheierii contractului sau orice alta instanta. Solutionarea litigiilor in fata instantelor judecatore ti prezinta foarte multe inconveniente pentru comercianti:

30

durata solutionarii este foarte mare ceea ce 1mpiedica bunul mers al relatiilor comerciale dintre parteneri;

.,...----..J;

regulile procedurale sunt foarte complicate, greu de cunoscut i de stapanit de parti, de aceea trebuie sa apeleze la serviciile avocatilor care practica onorarii mai mult decat impresionante; o avocatii, in functie de vechime, au anumite competente ce due la onorarii suplimentare. Din aceasta cauza s-a simtit nevoia gasirii unei mecanism care sa raspunda mai bine imperativului celeritatii comertului i acest mecanism este dat de arbitrajul pentru comert,ul internat,ional. Arbitrajul comercial reprezinta o modalitate jurisdiqionala de solutionare a liti iul i. .Partile. la :in contract pot sa apeleze la s?lutionarea litigiului pe calea arb1traJulm numai daca, m legea lor procedurala, se penmte aceasta (Codul de Procedura Civila cartea a 4-a).
o

Acest arbitraj poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere: 1. dupa elementele pe care le utilizeaza arbitrii 1n solutionarea cauzei: - arbitraj in jure (In drept) 1n cazul caruia arbitf1_ _ solutioneaza cauza racand aplicarea unei legi in vigoare fie aleasa de parti, fie desemnata de ei; - arbitraj ex ecvo edvono (In echitate) este utilizat daca contractul este un contract nenumit (nu are o lege), este un contract complex i arbitrii vor solutiona cauza racand aplicarea principiilor generale de drept, principiului bunei-credinte, principiului echitatii; 2. dupa durata instantei de arbitraj: - arbitraj ocazional (ad-hoc) presupune ca instanta de arbitraj sa se constituie pentru un litigiu special i sa dureze numai cat dureaza solutionarea acelui litigiu. - arbitraj permanent (institutionalizat) - 1n comercial sunt utilizate tot mai multe aceste instante de arbitraj, acestea au de regula o durata nedetermi11ata i11 timp, perma11e11ta i totdeau11a o structura proprie, de si11e-statatoare. Acestea, la randul lor, pot fi clasificate din 2 unghiuri de vedere : 1. dpdv al competenfei materiale avem: -7 arbitraje generale - pot solutiona orice fel de litigii, legate de orice categorie de co11tracte de comert international (Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert i Industrie Internationala de la Paris; Cmiea de Arbitraj Comercial International de pe 13.ngii Camera de Comert i Industrie a Romaniei) -7 arbitraje specializate - pot solutiona litigii nascute 1n vedere cu anumite contracte (Curtea de Arbitraj de la Londra 111 materia transportului pe mare; Comisia de Arbitraj de la Bremen in comertul cu bumbac; arbitrajul de la Montreal 1n comertul cu produse de pe te) 2. dpdv al competentei teritoriale: -7 i11sta11te de arbitraj cu vocatie universala (Curtea de Internationala de Arbitraj de pe 13.nga Camera Internationala de Comert de la Paris care poate solutiona litigii dintre paiie11eri comerciali din orice colt al lumii)

31

instante cu competen}a regionala . (pot solutiona litigii numai dintre partenerii din anumite puncte geografice) - arbitrajul asiatic de la Kuala Lumpur, arbitrajul afro-asiatic de la New Delhi Pot exista arbitraje bilaterale care pot solutiona litigii dintre partenerii a doua state (Comisia de Arbitraj americano-canadiana). Cele mai multe instante de ar itraj sunt arbitraje nationale cu competenta intemationala : Institutul Regal de Arbitraj de la Stockolm, Comisia de Arbitraj de la Berlin, Curtea de Arbitraj de la Zurich , Comisia de Arbitraj de la Sofia, Comisia de Arbitraj de la Moscova, Comisia de Arbitraj de la Atena, Curtea de Arbitraj Comercial International de pe Ianga Camera de Comert i Industrie a Romfmiei. Toate aceste instante permanente de arbitraj au propriile lor reguli de procedura care se aplica solutionarii litigiilor daca partile nu au convenit altfel. Regulamentele de procedura sunt aliniate unele unui regulament de procedura uniform elaborat de UNCITRAL, iar alte regulamente sunt aliniate regulamentului elaborat de Camera Intemationala de Comert de la Paris i toate rara exceptie respecta legea procedurala ale f'f statului sediului. --------Arbitrajul comercial reprezinta o modalitate derogatorie fata de competenta de \ drept comun a instantelor judecatore ti , este ratiunea pentru care investirea instantei de arbitraj trebuie racuta 1n forme speciale . Aceasta investire se poate realiza: 1. prin vointa statelor; 2. prin vointa partilor care 1mbraca doua forme: - forma clauzei de arbitraj (compromisorie) - clauza compromisului. Investirea instantei de arbitraj trebuie racuta in forme Speciale. Aceste forme de investire rezulta fie: 1. din vointa statelor, care 1ncheie 1ntre ele 1n acest sens o conventie intemationala 2. din vointa partilor
---+

1. Cat prive te investirea prin vointa statelor - a existat o conventie 1ncheiata 1ntre statele foste socialiste: Convenfia de la Moscova din 1972, care este 1nca 1n vigoare i care obliga ca toate litigiile comerciale dintre parteneri provenind din statele partenere la conventie, sa fie solutionate de arbitraj - Conventia ce stabile te competenta arbitrajului de la sediul paratului. Apoi se pot investi in baza unor conventii bilaterale. 2. Modalitatea cea mai uzitata este investirea prin vointa partilor. Vointa partilor 1mbraca forma conventiei de arbitraj care are 2 categorii de manifestare: Clauza compromisorie sau clauza de arbitraj Compromisul Datorita importantei deosebite a regularitatii formularii conventiei de arbitraj s-a 1ncheiat Convenfia de la Geneva din 1963, cunoscuta sub denumirea de Convenfia Europeana de Arbitraj care reglementeaza tocmai problematica conventiei de arbitraj. Romania este parte la aceasta conventie . -- Clauza de arbltraj se formuleaza 1n contractul partilor o data cu 1ncheierea acestui act sau pe parcursul derularii contractului , totdeauna 1nainte de ivirea litigiului i presupune vointa concordanta a partilor de a supune orice posibil litigiu dintre ele, nascut 1n legatura cu operatiunea contractuala 1n cauza, sa fie supus solutionarii arbitrajului cu excluderea competentei instantelor judecatore ti.

32

Clauza de arbitraj trebuie sa implineasca anumite conditii sub sanqiunea nulitatii sale absolute: 1. spre deosebire de contract care poate fi i consensual, clauza de arbitraj trebuie ca obligatoriu sa fie redactata in forma scrisa, asigurata printr-un inscris sub semnatura privata; 2. trebuie sa fie clara 3. sa cuprinda flira echivoc vointa solutionarii cauzei posibile pe calea arbitrajului, cu precizarea instantei de arbitraj competente sau a modului de desemnare a arbitrilor, precum i cu precizarea normelor de procedura aplicabile. 0 formula de genul: ,,Orice litigiu nascut in legatura cu executarea prezentului contract" care nu s-a solutionat pe cale .amiabila se poate solutiona fie de instantele judecatorqti, fie de arbitraj. Chiar daca este data 1n forma scrisa o asemenea clauza nu este o clauza de arbitraj pentru ca o a treia solutie nu exista 1n solutionare. Deci, in nici un fel nu este clara i neechivoca. Pentru a putea fi clauza de arbitraj trebuie formulat: ,,Partile convin ca orice eventual litigiu dintre ele sa fie solutionat pe calea arbitrajului, fiind competent arbitrajul ...''. t< Legea proceduralii aplicabilii - daca instanta de arbitraj este o instanta permanenta la care partile au Ia.cut trimitere vor fi aplicabile regulile de procedura ale acestei instante, daca exista. Daca instanta nu are propriile sale reguli de procedura, partile pot indica o alta lege procedurala, iar daca nu au Ia.cut o asemenea indicare se vor aplica regulile de procedura din legea procedurala in vigoare la locul arbitrajului lex fori. Exemplu: sunt nenumarate-- situatii 1n care partile convin sa judece litigiul la Curtea de Arbitraj Co11:.lrcial de la Bucure ti i spun expres ca arbitrajul sau completul va aplica regulile de procedura ale Camerei Internationale de Comert de la Paris sau regulile de procedura UNCITRAL sau regulile de procedura ale Camerei de la Zurich. Daca nu s-a spus nimic, cum Curtea de Arbitraj de la Bucure ti a e_propriile sale reguli de procedura se vor aplica acestea. Partile pot spune case judeca de arbitraj, dar se aplica numai regulile de procedura din Cartea a IV-a Acordul de Procedura Civila. Altfel, chiar daca instanfa de arbitraj are propriile sale reguli de procedura, acestea se completeaza ca drept comun cu legea procedurala in vigoare la locul solufionarii arbitrajului.
Compromisul se fncheie fntre parfile fntre care s-a nascut litigiul i in contractul carora nu s-aformulat, nici la fncheiere, nici pe parcurs o clauza compromisorie. Prin compromis, care trebuie flira exceptie sa fie redactat 1n forma scrisa, partile vor prec1za: 1. vointa comuna de a solutiona litigiul nascut pe calea arbitrajului 2. indicarea instantei de arbitraj 3. indicarea modului de desemnare a arbitrilor 4. precizarea legii aplicabile.

Procedura in fata instantei de arbitraj este mult mai elastica. Partile pot fi asistate de avocati, li se da cuvantul in replica, in duplica, 1n triplica pana cand instanta este lamurita asupra fondului litigiului. Se accepta orice mijloc de proba i se finalizeaza cu o hotarare. De regula, hotararea este rezultatul majoritatii. in dreptul roman i practica arbitrala romana, hotararea trebuie motivata in fapt i 1n drept, se accepta opinia separata. Alte instante de arbitraj, de exempiu Curtea de Arbitraj de la Cairo, nu cer decat motivarea in drept, nu se accepta opinia separata. Regulile pot fi diferite de la un stat la altul, de la o reglementare la alta.
33

Hotararea este obligatorie. Ea poate fi reformata in ceea ce prive te dreptul roman prin revizuire pentru acte noi de catre aceea i instanta de arbitraj sau poate fi cenzurata prin mecanismul actiunii In anulare care se promoveaza pentru motive strict i limitativ prevazute de Codul de Procedura Cartea a IV-a la instanta judecatoreasca superioara instantei judecatore ti care ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul daca nu ar fi existat clauza de arbitraj sau compromisul.

Formarea completului de arbitrare


Completul de arbitrare poate fi format: : 1. dintr-un arbitru unic, daca astfel convin partile 2. dintr-un numar egal de arbitri desemnati de fiecare parte care, de regula, i i aleg un supraarbitru.

Sisteme de desemnare a arbitrilor:


1. Instanta permanenta de arbitraj dispune de o lista de arbitrii care indeplinesc conditiile de probitate tiintifica i morala necesare solutionarii unui litigiu i care sunt recomandati partilor. Din aceasta lista partile vor alege de comun acord arbitrul unic, daca este cazul, sau vor desemna propriii arbitri. Arbitrii desemnati de parti i i vor alege un supraarbitru din aceea i lista. 2. Exista i posibilitatea ca in ipoteza in care partile nu se inteleg sau nu fac efortul sa desemneze arbitri, ace tia sa fie desemnati din oficiu de pre edintele instantei de arbitraj. Acesta este mecanismul eel mai larg raspandit. Comisia de Arbitraj Americano-Canadiana are un alt sistem de desemnare a arbitrilor. Din list<r de arbitri pusa la dispozitia partilor intre care s-a nascut litigiul, acestea radiaza persoanele pe care le considera incompatibile cu cauza. Din riindul persoanelor neradiate, pre edintele comisiei urmeaza sa desemneze unul sau mai multi arbitri, dupa cum au stabilit partile. >
I .

Hotararea arbitrala este motivata in fapt in drept, de regula se executa de bm1a voie. Probleme apar ciind una dintre parti, respectiv cea . cazuta l:n pretentii, face opo, zitie, nu dore te sa se execute hotariirea i se pune problema executarii silite a acesteia. Procedura executarii silite nu ridica probleme deosebite daca executarea urmeaza sa se faca in acela i loc in care s-a produs i arbitrajul. Partea interesata va cere instantei de executare Uudecatoriei) sa investeasca sentinta arbitrala cu formula executorie i se va proceda la executarea silita prin executor judecatoresc. Probleme deosebite apar daca hotararea este data intr-un alt stat deciit statul in care urmeaza a fi executata. Datorita importantei executarii hotararilor, in materie s-a incheiat o conventie intemationala: Convenfia de la New York din 1958 privind rec.unoa terea i executarea sentintelor arbitrale straine. Potrivit acestei conventii sentintele arbitrale straine sunt asimilate hotariirilor judecatore ti straine cu privire la executarea silita a ac stora. Executarea silita nu trebuie sa fie nici mai costisitoare i nici mai greoaie pentru o hotariire arbitrala straina prin raportare la executarea silita a hotariirilor arbitrale nationale. Aceste prevederi conduc la ideea ca pentru a fi executata silit intr-o alta tara deciit tara locului arbitrajului, sentinta arbitrala straina trebuie s parcurga in tara locului de executare, in fata instantelor judecatore ti competente procedura de exequatur. Pentru ca o .hotarare straina judecatoreasca sau de arbitraj sa fie recunoscuta, judecatorul de la
34
, I

....
locul de executare va examina daca hotararea respectiva a fost data de instanta competenta sa judece i cu aplicarea legii competente i daca acestea sunt acoperite va recunoa te hotararea i ova 1nsu i. Procedura de exequatur este parcursa i de sentintele arbitrale straine care sunt asimilate hotararilor judecatore ti straine. Exista 1nsa mai ales atunci cand investirea instantei de arbitraj se face 1n baza unei conventii interstatale exista situatia 1n care hotararea de arbitraj strama este asimilata hotararii judecatore ti nationale. In aceasta ipoteza ea este dispensata de parcurgerea procedurii de exequatur. Exemplu: Curtea de la Luxembourg (Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene) are i competenta de a solutiona ca instanta de arbitraj. 0 sentinta arbitl:ala pronuntata de Curte este asimilata 1n toate statele membre cu hotarare judec atoreasca nationala i nu mai parcurge 1n nici un fel procedura de exequatur. de la Moscova sentintele arbitrale date 1n temeiul acestei In baza Conventiei ' ' conventii sunt asimilate cu hotararile judecatore ti natiohale i dispensate de parcurgerea procedurii de exequatur.
'

Prin Convenfia de la Washington din 1965 s-a constituit Centrul de Arbitraj de la Washington abilitat cu solutionarea litigiilor nascute 1n legatura cu investitiile straine 1ntre un stat (stat gazda) i investitorul strain (persoana fizica sau juridica). Centrul de la Washington are 2 categorii de competente: 1. de a concilia litigiul care se finalizeaza fie cu gasirea unei solutii de catre parti i se consemneaza 1ntr-un proces verbal, fie cu imposibilitatea solutionarii amiabile 2. de arbitrare care se realizeaza daca partile doresc i daca nu s-a ajuns la nici o solutie prin conciliere Supunerea unui litigiu arbitrarii presupune 1ncheierea unui compromis 1ntre stat i investitorul strain, statul putand conditiona supunerea litigiului Centrului de la Washington, de epilizare 1n prealabil a tuturor procedurilor prevazute de legislatia nationala a statului 1n cauza. Litigiul poate fi supus Centrului i daca el se na te 1ntre investitor i orice organism sau autoritate care implica puterea statala. Modul de constituire a completului de arbitrare - arbitrii sunt desemnati i de parti dar i de un consiliu care conduce Centrul. Se aplica regulile de procedura ale Centrului. Hotararea poate fi revizuita pentru acte noi i poate fi reformata de un alt complet desemnat tot de Centru pentru anumite situatii strict prevazute 1n regulile de procedura 1ntre care suspiciunea de 1ncalcare a obligatiei de un parchet care detine corectitudinea arbitrilor. Hotararea data de tribunalul arbitral este dispensata de parcurgerea procedurii de exequatur.
'I -

Contractele speciale de comer( international


'

Plata fn contractele de comert international


'

1. Mod alitatile internationale de plata 2. Mijloacele de plata Cat privesc mijloacele de plata, in conditiile sumelor foarte mari care sunt implicate 1n comertul international s-a simtit nevoia gasirii unor mijloace care sa conduca la evitarea mi carii directe de bani lichizi. lntre acestea un rol important 11 au
35
..,...._. .....,..._ .,.............
..,..

_......,,_ ..

.,.,

.. ------

titlurile de credit: cambia, biletul la ordin i cecul. Cambia i biletul la ordin sunt concomitent mijloace de plata i instrumente de credit, cecul fiind mijloc de plata. Datorita importantei i utilita!ii acestora s-au incheiat conventii internationale - cele mai importante sunt Convenfiile de la Geneva. Titlul de valoare, hartiile de valoare sunt inscrisuri literale, formale i autonome care inglobeaza in favoarea titularului sau posesorului un anumit drept i sunt: formate, inscrisuri formale - pentru ca dreptul incorporat in ele exista atata vreme cat exista inscrisul, hartia. literate - pentru ca intinderea dreptului este strict limitata la litera inscrisului. Daca pe un titlu de valoare exista mentiuni in cifre i in litere, in dezacord unele fata de celelalte, primeaza mentiunea in litere . autonome - fiecare subscriitura, fiecare semnatura pusa pe titlu, fie pe fata, fie pe verso creeaza un drept autonom fata de raportul juridic anterior.

Clasificarea titlurilor de valoare


A. Natura dreptului inglobat in titlu 1. Titluri reprezentative ale marfii - inglobeaza un drept real asupra unui bun corporal, fiind vorba despre conosament, de warrant, de..r.ecipisa de depozit. 2. Titluri complexe - cuprind drepturi reale, drepturi de creanta, drepturi personale nepatrimoniale; actiunile asupra unei societati comerciale. 3. Titluri de legitimare - cametele de bilete de transport, bilete de tratament i odihna. 4. Titluri de credit - inglobeaza un drept de creanta, dreptul asupra unei sume de bani. B. Modul in care circula titlurile 1. Titluri nominative - au pe fata titlului numele titularului. Circula prin procedura girului insotita de confirmarea girului de catre emitentul original. Transmiterea unei actiuni nominative este valabila numai daca pe verso-ul actiunii operatia girului este confirmata de administratorul societatii emitente care este abilitat cu aceasta operatie i daca in Registrul de actionari i de actiuni al societatii se face mentiunea, altfel nu este valabila vanzarea unei actiuni. 2. Titluri la ordin - circula prin procedura girului, au numele inscris pe fata titlului. 3. Titluri la purtator - circula prin simpla remisiune materiala i nu au numele titularului inscris pe titlu. C. Raportul primar 1. Efecte financiare - cele mai putin sigure, au ca punct de pormre o operatie financiara - spre exemplu un imprumut bancar. 2. Efecte de comer/ - au ca punct de pornire o comercializare de marfii existand garantia vanzatorului asupra marfii.

CAMBIA

36

- *' - ""'----- ---

Cambia este ordinul necondipionat dat de tragator trasului de a plati beneficiarului sau la ordinul beneficiarului, la scaden{a, o anumita suma de bani. Sub sanctiunea nulitatii cambia trebuie sa cuprinda: denumirea de cambie pe fata titlului in limba. de redactare a inscrisului: ,,cambie" in limba romana, ,,trata" in limba italiana, ,,lettre de change'' in franceza, ,,vecsal" in germana i rusa i ,,bill of exchange'' in engleza numele tragatorului locul emiterii data emiterii o semnatura tragatorului numele trasului locul platii suma e scadenta numele beneficiarului Legea romana accepta urmatoarele exceptii: >- daca nu s-a trecut locul emiterii se considera ca a fast emis titlul in localitatea care insote te numele tragatorului; >- daca nu s-a prevazut locul platii se considera a fi localitatea care insote te numele trasului; >- daca nu s-a prevazut scadenta se presupune ca este un titlu la vedere care se plate te la prezentare sau la ull_anumit interval de la prezentare, dar nu mai tarziu de un an de la emitere. Cat prive te cambia se discuta urmatoarele chestiuni: A. Acceptarea Cambia cuprinde 2 categorii de raporturi juridice: 1. unul aparent, vizibil - intre tragator ca debitor i beneficiar in calitate de creditor 2. unul ocult - intre tragator (in calitate de creditor) i tras (in calitate de debitor) Nu exista relatie juridica intre beneficiar i tras. Pentru ca trasul sa plateasca suma prevazuta in mainile beneficiarului, el trebuie in tiintat prin procedura prezentarii la acceptare. Cat prive te cambia la vedere prezentarea la acceptare este absolut obligatorie; cat privqte cambia cu scadenta, intrucat tragatorul are control asupra momentului platii datoriei de catre tras el poate dispensa pe beneficiar de prezentarea cambiei la acceptare i mentiunea se da pe fata cambiei i consta in: Ia.ra cheltuieli sau Ia.ra acceptare. In sistemul de drept anglo-american, prezentarea la acceptare este obligatorie numai pentru cambia emisa intr-un stat i care se incaseaza J:ntr-un alt stat, in spatiul anglo-american. In dreptul roman i eel continental trasul are urmatoarea conduita posibila: - accepta cambia i pe fata cambiei pune mentiunea ,,acceptat", data, semnatura; - constata ca mai datoreaza numai o parte din suma i va pune acceptat suma, mentiunea "acceptat", data i semnatura; - refuza acceptarea pentru ca deja a achitat suma pe care o datora tragatorului. Daca acceptarea este partiala sau daca se refuza acceptarea la judecatoria competenta, beneficiarul trebuie sa dreseze un protest de neacceptare in forma autentica

37

i care se inscrie in registrele de proteste tinute de judecatorie. Acest protest de neacceptare permite beneficiarului sa se indrepte impotriva altor obligati cambiali. B. Plata Prezentarea la plata se face fn 2 zile consecutive la scadenta sau la intervalul stabilit de la prezentarea la acceptare daca este titlu la vedere, pentru ca trasul sa verifice daca mai este sau nu dator. Dreptul continental i eel roman - trasul poate plati suma i retine titlul sau poate face o plata partiala, mentioneaza "platit suma de...", data, semnatura . Nu este permisa plata in rate. Daca s-a Ia.cut o plata partiala sau daca s-a refuzat plata, la judecatorie beneficiarul trebuie sa dreseze un protest de neplata care-se inscrie in registrul de proteste de neplata i permite promovarea actiunilor ambiale. In dreptul anglo-american nu este permisa plata partiala, este insa permisa plata in rate . C. Circulatia cambiei (transmitera cambiei) Se face prin procedura girului care se da totdeauna pe spatele cambiei - de aceea se mai nume te i andosare . Girul presupune relafia dintre beneficiarul actual al cambiei numit girant i dobdnditor numit giratar i este raportul juridic prin care girantul transmite cambia giratarului . Trebuie sa cuprinda obligatoriu: numele giratarului, locul girului (localitatea unde s-a facut operatia), semnatura girantului i data girului. Girul este de mai multe feluri: Gir translativ de proprietate - prin care girantul transmite cambia in proprietatea giratarului. Formula din dreptul roman este: ,,plate te lui", ,,pentru gir lui" (se trece numele beneficiarului) Gir netranslativ de proprietate - g irul de procurafiune prin care girantul constituie in mana giratarului procura de a incasa suma prevazuta in cambie dar pe contul girantului; formula este ,,prin procura lui" - girul pignorativ prin care girantul constituie in mana giratarului un drept de gaj asupra cambiei sau a sumei din cambie; formula este ,,pentru gaj lui" D. Avalul Avalul reprezinta garantarea cambiei. Este o institutie proprie dreptului continental. Nu este cunoscut in dreptul anglo-american. Se da . pe fata cambiei i presupune raportul juridic dintre avalist i avalizat, prin care avalistul se obliga sa plateasca fn locul avalizatului toata suma din cambie sau o anumita parte a acesteia. Formula este ,,pentru aval lui" (se trece numele avalizatului), cu locul avalului (localitatea), cu data avalului si cu semnatura avalistului. Daca 'in aval nu se mentioneaza numele avalizatului, legea presupune ca acesta este tragatorul; daca nu se mentioneaza suma avalizata se presupune ca avalul a fost dat pentru intreaga suma. Avalistul care seamana cu fidejusorul spre deosebire de acesta, raportul fiind un raport de drept comercial , nu beneficiaza nici de beneficiul de diviziune, nici de beneficiul de discutiune. Daca sunt mai multi avali ti ei raspulld solidar (beneficiarul se

38

poate 1ndrepta pentru 1ntreaga suma 1mpotriva fiecarui avalist, dacii 1nsa au dat pentru sume partiale fata de cambie nu se poate cere decat suma mentionata 1n aval.

BILETUL LA ORDIN
Biletul la ordin este angajamentul necondifionat luat de emitent, de a plati beneficiarului la scadenfa o suma de bani. Se nume te ,,via ordre" franceza, ,,promissory note" engleza. Trebuie sa cuprinda sub sanctiunea nulitatii: denumirea de "bilet la ordin" in limba de redactare a 1nscrisului locul emiterii o numele emitentului o data i semnatura o locul platii o numele beneficiarului suma scadenta. Legea accepta ca exceptii: - daca nu a fost trecuta scadenta titlul este la vedere i se plate te la prezentare sau la un interval de la prezenta re, dar nu mai tarziu de 1 an de la emitere - daca nu este trecut locul pla!ii se considera a fi localitatea care 1nsote te numele emitentului. Tot ceea ce apare la cambie este valabil i pentru biletul la ordin, mai putin acceptarea . Biletul la ordin nu se prezinta la acceptare pentru ca raportul este cunoscut 1ntre obligat (emitent) i beneficiar (creditor). El se plate te la prezentare care se face la scadenta. Orice mentiune despre acceptare se considera nescrisa. El poate fi prezentat la verificare i asa face un beneficiar diligent pentru a-1 atentiona pe emitent ca se apropie momentul platii.

CEC-ul
Acesta se aseamana cu cambia, de aceea nici nu se deosebeste de cambie. Este angajat ordinul pe care fl . da emitentul baneii sale de a plati benejiciarului sau la ordinul benejiciarului, la prezentare, o anumita suma de bani. Trebuie sa cuprinda: - denumirea de cec in limba de redactare a inscris:ului numele emitentului numele trasului locul platii - care este sediul trasului suma scadenta. Spre deosebire de cambie: e Trasul este totd eauna o banca. " Este o banca la care emitentul are constituit in prealabil un provizion, in cuantum eel putin egal cu suma mentionata pe cec Acest provizion rezulta dintr-un comision prealabil sau dintr-un credit prealabil dat de tras emitentului. '

39

'I

Spre deosebire de celelalte titluri de credit, cecul nu se prezinta la acceptare, orice mentiune despre acceptare se considera nescrisa, el se plateste obligatoriu la prezentare. Daca la prezentare, trasul constata ca emitentul nu mai are ban+-in depozit (nu mai exista provizionul) actul de a Ji emis cecuri fora acoperirt!_Jeprezinta infrac{iune i antreneaza pedeapsa privativa de libertate pentru emitent. Cecul trebuie prezentat la plata eel tarziu in 8 zile de la emitere daca trasul este in aceeasi localitate, in 15 zile pentru localitati diferite din aceeasi tara, in 30 zile de la emitere daca este vorba de localitati diferite din tari care se afla pe acelasi continent, in 70 de zile daca este vorba de continente diferite. In cadrul Convenfiei de la Geneva din 1930 sub auspiciile Ligii Na{iunilor Tempore, s-au elaborat 3 conventii privind cambia si biletul la ordin: - o conventie privind legea uniforma asupra cambiei si biletului le ordin, - o a doua conventie privind unele principii de solu{ionare a conflictelor de legi in materie de cambie si bilet la ordin - a treia conventie privind taxa de timbru in materie de cambie si bilet la ordin. In 1931 la Geneva, au fost adoptate 3 conventii in materie de CEC. Statele lumii s-au impartit cu privire la aceste conventii: unele au participat la elaborarea conventiilor dar nu le-au ratificat (Romania), altele au ratificat numai unele conventii (Mexic), o a treia categorie de state care nu au ratificat conventiile dar atunci cand au adoptat legea proprie s-au inspirat din legislatia statelor care au ratificat conventiile (Romania). Romania a adoptat in materie Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin si Legea 5911934 privind cecul, ambele modificate in 1994 (nesemnificativ). Cele doua legi au fost copiate dupa legislatia italiana, Italia ratificand Conventiile de la Geneva in 1933. In consecinta, reglementarea din Legea 58 si 59 este perfect aliniata legii uniforme adoptate la Geneva. Au ramas diferente de reglementare numai in materia dreptului international privat, dar dreptul international privat roman este principial aliniat solutiilor din dreptul international privat al statelor continentale. Intrucat exista diferente de reglementare intre dreptul continental si dreptul angloamerican, in materia titlurilor de credit s-a incercat elaborarea unei legi care sa marieze cele 2 tendinte si este Conven{ia de la New York din 1988 elaborata sub auspiciile UNCITRAL-ului si care incearca sa puna cap la cap dreptul continental cu dreptul angloamerican. Conventia nu a intrat in vigoare si chiar daca va intra in vigoare reglementarile sunt aplicabile numai daca si in masura in care intr-un caz concret partile trimit la converttie. Cat privesc aspectele de drept international privat legate de aceste instrumente de plata are antreneaza teritorii statale diferite - potrivit Conventiilor de le Geneva s-a retinut autonomia titlurilor. In materie se confrunta 2 tendinte: - o tendinta care are in vedere asa numita teorie pluralista retinuta si de Romania si de Conventiile de la Geneva - o a doua tendinta teoria unicitatii care caracterizeaza sistemele angloamencane. Potrivit sistemelor anglo-americane titlul este supus unei singure legi de la emitere pana la plata, de regula legea locului platii. Cat priveste sistemul continental retinut si de Conventiile de la Geneva in teoria pluralista, pornindu-se de la caracterul autonom fie care subscriitura este supusa locului

40

emiterii. Fiecare raport cambial este supus legii locului de emitere daca partile nu au ales cumva anterior o alta lege pe care sa o mentioneze pe titlu. Cat priveste plata, ea este supusa legii locului platii, in functie de care vom ti d ca se accepta plata partiala, plata in rate, etc. Cat priveste capacitatea obligatiilor cambiale, Conventiile de la Geneva supun aceasta capacitate legii nattonale si prevad ca daca legea nationala trimite la o alta lege se va aplica aceasta lege, deci se accepta retrimiterea de gradul unu, iar daca obligatul cambial este incapabil potrivit legii nationale, dar este capabil potrivit legii locului de emitere este considerat capabil, solutia este retinuta si de dreptul=roman in Legea 105/1992 cu mentiunea ca nu este acceptata retrimiterea. Cat privesc modalitatile internationale de plata cele mai utilizate sunt: incaso-ul, acreditivul si scrisoarea comerciala de credit. Datorita importantei acestora pentru buna desfasurare a comertului international si pentru realizarea platilor internationale care sunt intotdeauna interbancare in materie s-au elaborat de catre Camera Internationala de Comert de la Paris, reguli si uzante uniforme, intregite si modificate in timp. Acestea au fost recomandate de Adunarea Generala ONU tuturor statelor si bancilor din aceste state, ratiune pentru care covarsitoarea majoritate a bancilor lumii aplica in raporturile lor reciproce referitor la aceste modalitati internationale de plata regulile si uzantele uniforme elaborate de Camera Internationala de Comert de la Paris. Cat priveste incaso-ul - acesta are in vedere ordinul dat de exportator bancii sale ca pe baza prezentarii documentelor atestand executarea contractului de export sa fncaseze de la importator prin banca importatorului preful exportului. In functie de documentele care circula de la exportator la importator prin intermediul celor 2 banci, incaso-ul poate fi: e Incaso simplu - cand circula documente financiare o Incaso documentar - cand circula documente comerciale, facturi conosamente etc. In functie de momentul platii incaso-ul poate fi: G Incaso cu acceptare prealabilii: este de doua feluri: a) incaso-ul document contra plata - exportatorul transmite bancii sale documentele atestand executarea contractului, banca le transmite bancii importatorului, banca importatorului i le prezinta importatorului si daca acesta le confirma ca reprezentand executarea exportului, ordona plata (intai le accepta si apoi ordona plata). b) incaso-ul document contra acceptare - are in vedere ca o data cu documentele care atesta executarea contractului sa se transmita la importator cambia trasa de exportator asupra importatorului si in aceasta ipoteza, verificand documentele atestand verifioarea contractului si constatand ca ele confirma aceasta executare,_j_mportatorul va accepta cambia trasa asupra sa de catre exportator. Incaso cu acceptare ulterioarii presupune ca cele 2 banci, a exportatorului si a importatorului, sa aiba o banca corespondent comuna la ca_re ambele banci sa aiba conturi. In aceasta ipoteza, banca exportatorului prezinta documentele bancii sale care ii alimenteaza contul cu contravaloarea exportului si transmite documentele la banca corespondent comuna. Aceasta va alimenta contul bancii exportatorului cu contravaloarea exportului. Banca corespondent va debita cu
41

suma corespunzatoare contul bancii importatorului si va remite documentele atestand executarea exportului. Banca importatorului va debita totul importatorului cu contravaloarea exportului si va prezenta documentele. Daca verificand documentele, importatorul va constata ca ele atesta executarea exportului va confirma plata. Daca va constata ca documentele remise nu atesta executarea contractului va avea la dispozitie actiune In regres impotriva exportatorului pentru restituirea platii. Modalitatea internationala de plata a incaso-ului este destul de greoaie si cu multe incertitudini pentru importator si exportator, ratiune pentru care se utilizeaza cu mare succes acreditivul.

ACREDITIVUL
Acreditivul are concomitent i funcfia de garantare a plafii, el este un titlu bancar, fntre banca importatorului .;i banca exportatorului. Mecanismul este declansat de importator care ordona bancii sale ca aceasta sa permita bancii exportatorului cape baza verificarii documentelor atestand executarea exportului sa procedeze la efectuarea platii din creditul deschis de banca importatorului. De aceea se numeste acreditiv, pentru ca are la baza un credit. Exista mai multe tipuri de acreditive dar ne intereseaza urmatoarele: Acreditiv revocabil - are la baza un credit revocabil. Se utilizeaza ori de cate ori exista dubii din partea importatorului in legatura ca capacitatea exportatorului de a executa de indata contractul sau daca importatorul este interesat ca exportul sa se realizeze cat mai repede. In aceasta ipoteza banca importatorului comunica bancii exportatorului deschiderea creditului si caracterul revocabil al acestuia. Banca exportatorului comunica la randul sau exportatorului deschiderea acreditivului din care exportatorul poate.Ji platit daca prezinta cat mai repede documentele ce atesta executarea exportului. in aceasta ipoteza banca exportatorului este banca notificatoare Cea doar comunica deschiderea acreditivului). Acreditiv irevocabil - banca importatorului._ va comunica bancii exportatorului deschiderea acreditivului, comunicandu-i totodata intervalul de timp in care creditul este deschis, de regula 30 - 60 zile potrivit conventiei partilor. In aceasta ipoteza, banca exportatorului este o banca confirmatoare, in sensul ca: daca primeste documentele care atesta executarea contractului, ea poate proceda la plata.

SCRISOAREA COMERCIALA DE CREDIT


Este modalitatea de plata in care este exclusa prezenta bancii exportatorului. Este ordinul dat de importator bancii sale ca pe baza verificarii documentelor atestand executarea exportului, sa accepte cambia trasa de exportator asupra importatorului. In aceasta ipoteza, scrisoarea comerciala de credit este domiciliata totdeauna in tara exportatorului, toate spezele bancare sunt suportate de importator. Spre deosebire de acreditiv, care poate fi domiciliat in tara exportatorului, spezele bancare sunt suportate de importator, in tara importatorului cand spezele bancare sunt suportate de exportator sau intr-un stat tert unde cele 2 banci a exportatorului si a importatorului au o banca corespondent comuna, ipoteza in care spezele bancare se partajeaza intre importator si exportator.

42
I JSf l'I' PJP''<
__

Contractele speciale de comer( international


Contracte de intermediere in dreptul comerfului internafional
Intermedierea de comert are la baza o institutie a dreptului civil respectiv "reprezentarea voluntara conventionala" in temeiul careia o persoana numita reprezentant este fmputernicita sa fncheie acte juridice fn numele i pe contul reprezentatului. Dreptul continental, in legiuirile civile reglementeaza ca prototip al reprezentarii conventionale contractul civil de mandat, dreptul anglo-american nu cunoaste institutia mandatului civil. Este ratiunea pentru care intermedierea de comert in dreptul comertului international cunoaste reglementari diferite in dreptul continental fata de dreptul angloamencan. In dreptul continental civil, in legiuirea civila este reglementat contractul civil de mandat. Acesta este contractul care se incheie intre reprezentat numit mandante si reprezentant numit mandatar. Pornind de la acest contract legiuirile comerciale au reglementat contractul de mandat comercial precum si contractul de comision, contractul de agent, contractul de cmiaj.

Contractul de mandat comercial


Se deosebeste de mandatul civil prin urmatoarele: mandatarul este retribuit, spre deosebire de contractul civil este un contract cu titlu oneros. Ca expresie a caracterului cu titlu oneros mandatarul in contractul comercial de mandat este remunerat pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retentie asupra bunurilor corporale pe care le detine pentru mandante si din valoarea carora se poate indestula cu precadere, pehtru recuperarea sumei datorate ca plata si pentru debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu mandatul. Mandatarul are dreptul sa i se ramburseze cheltuielile utile si necesare (diferite de cele voluptorii - care sunt optionale) El nu poate retine sumele de bani pe care le-a incasat pentru mandante . El este obligat sa remita de indata mandantului aceste sume de bani, in caz contrar fiind tinut la plata dobanzilor. Spre deosebire de mandatul civil, mandatarul in contractul comercial de mandat poate depasi puterile date de mandante daca acestea profita mandantelui. Depasire pentru care nu are nevoie de confirmare. Daca ne gasim pe taramul relatiei de drept civil mandatarul trebuie sa se limiteze la procura data de mandante. Orice depasire antreneaza propria sa raspundere, aceasta raspundere nu este antrenata daca mandantele confirma. In materie comerciala, depasirea nu are nevoie de confirmare daca: 1. profita interesului comercial al mandantelui 2. se incadreaza in notiunea de mandat aparent potrivit obiceiului locului pe piata mandatarului. Mandatarul in mandatul comercial trebuie sa aiba ca si in mandatul civil o vointa neviciata dar mai mult el trebuie sa fie comerciant. In materia comerciala mandatul este de doua feluri: a) Mandat cu reprezentare - este contractul de mandat in temeiul caruia mandatarul fncheie actul juridic cu terful fn numele i pe contul mandantelui "nomine alieno ". In aceasta ipoteza parte in contractul cu tertul este mandantele, in consecinta- numai mandantele trebuie sa aiba capacitatea
43

comerciala necesara pentru incheierea contractului cu tertuL Numai mandantele are actiune impotriva tertului pentru executarea contractului. b) Mandat fiira reprezentare - mandatarul fncheie actul juridic cu tertul "nomine proprio "( fn numele sau) dar pe contul mandantelui. El este obligat sa arate tertului ca lucreaza pe contul mandantelui. In aceasta ipoteza trebuie sa aiba capacitatea comerciala necesara incheierii contractului cu tertul, deopotriva mandatarul care este parte si mandantele, in contul caruia se incheie, si au actiune impotriva tertului pentru executarea contractului atat mandantele cat si mandatarul. Ori de cate ori mandantele si mandatarul isi au sediul, domiciliu sau resedinta pe teritorii statale deosebite contractul are caracter international si se pune problema legii aplicabile. Partile pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, in practica se confrunta doua solutii: > prima solutie retinuta de dreptul ceh, care supune contractul legii in vigoare la sediul mandantelui; > o a doua solutie, majoritara , retinuta si de dreptul roman, care supune contractul legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv, la sediul mandatarului; > in sfarsit, o solutie de exceptie, in dreptul rus, contractul este supus legii locului de incheiere.

Contractul de comision
Se incheie intre doi comercianti: comitentul si comisionarul , prin contractul prin care fn schimbul unui comision, comisionarul se obliga sa fncheie fn nume propriu "nomine proprio" i pe contul comitentului acte juridice. Este un contract cu titlu oneros. Comisionarul este platit prin comision, care se calculeaza ca procent asupra valorii contractului incheiat cu tertul. Si comisionarul se bucura de dreptul de retentie. Ca si mandatarul, si comisionarul este tinut sa dea socoteala reprezentatului comitent de mandatul sau, de puterile sale. Spre deosebire de mandat insa, actiune impotriva tertului pentru executarea contractului are numai comisionarul, pentru ca spre deosebire de ipoteza mandatului, cand mandatarul trebuie sa aduca la cunostinta tertului ca lucreaza pentru mandante, in ipoteza contractului de comision, comitentul.ramane ocult tertului. Comisonarul se comporta fata de tert ca i cum ar fncheia contractul pentru sine. Dreptul continental reglementeaza o varietate a contractului de comision asa numitul comision del credere sau ducroire. Contractul de comision de! credere presupune obligatia asumata de comisionar nu numai de a incheia contractul cu tertul, care este generala , ci de a face tot ce ii este in putere pentru ca tertul sa execute contractul. In aceasta ipoteza, comisionarul raspunde solidar cu tertul pentru executarea contractului fata de comitent. Este ratiune pentru care se adauga comisionului sumei un asa numit provizion - o suma suplimentara care sa acopere tocmai aceasta obligatie suplimentara. Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, contractul este supus legii In vigoare la sediul comisionarului, pentru ca in general comitentul ramine ocult.

Contractul de agent

44

Este reglementat relativ recent - in dreptul roman prin Legea 509 in mod expres. Potrivit acestui contract el se incheie intre reprezentat i agent prin contractul prin care fn schimbul unui comision agentul fncheie fn numele :;i pe contul reprezentatului pe o anumita piafa toate actele juridice ale acestuia sau toate actele juridice de acela:;i fel. Agentul este un comerciant independent, in sensul ca el este si un intermediar profesionist, comertul sau consta din intermediere, el se comporta ca un mandatar cu reprezentare i este platit ca un comisionar. Se deosebeste concomitent de ambii pentru ca este un intermedia r profesionist, singura sa profesie este intermedierea. De regula contractul de agent este insotit de clauza de exlusivitate teritoriaHi, materiala si temporala, adica, se stabileste .durata, de regula mai lunga, a relatiei cu reprezentatul, teritoriul pe care agentul actioneaza si domeniul actelor juridice pe care le negociaza si le inscrie. Ambele parfi la contract sunt interesate pentru ca reprezentatul fie nu poate patrunde pe piata agentului pentru ca este necunoscut, are produse noi, nu stie sa-si faca publicitate, pentru ca nu are timp sau mijloace sa o faca, sau nu poate incheia potrivit legislatiei in vigoare pe piata reprezentatului, acte cu tertii. Este interesat sa apeleze la serviciile agentului si la clientela agentului. Iar agentul este interesat pentru ca nu are mijloace cu care sa isi construiasca un alt comert, comertul sau consta din intemediere si traieste din comisioane, deci este interesat sa incheie cat mai multe contracte si sa-si pastreze relatia cu reprezentatii pentru a incasa aceste comisioane. Specificitate: cand se incheie contractul de agent, obligatoriu trebuie sa se precizeze fntinderea :;i dZE:,_.ata exclusivitafii. In materie s-au elaborat de catre Camera Internationala de la Paris reguli uniforme de aplicatiune facultativa privind contractul de agent - la care este aliniata in mare si legislatia romana.

Contractul de curtaj
In dreptul roman (Codul comercial roman) este denumit contractul de samsarie . Este reglementat de aceeasi Lege 509 - este contractul care se incheie intre reprezentat si curtier si prin care si fn schimbul unei sume de bani numita curtaj curtierul se obliga sa procure reprezentatului un cocontractant, un partener de afaceri. Curtierul nu incheie actul juridic cu tertul, el se obliga, doar, fata de repreze ntat sa certifice identitatea tertului si bonitatea acestuia. Este platit prin curtaj care se calculeaza in raport de natura operatiei incheiate cu tertul si de valoarea acesteia. Se plateste dupa incheierea contractului cu tertul de catre reprezentat. Curtierul este un intermediar profesionist care a ajuns sa se specializeze foarte mult dispunand de adevarate baze de date pe categorii de operatii. Datorita activitatilor profesioniste, de regula, sunt supusi si unor reguli ale profesiei. Spre deosebire de mandatar, comisionar si agent, intrucat cmiierul nu incheie acte juridice si nu primeste nimic de la sau pentru reprezentat, nu se bucura de privilegiul dreptului de retentie. Daca pentru contractul international, partile nu au ales legea aplicabila, in practica acesta este supus fie legii in vigoare la sediul reprezentatului ca in dreptul ceh, fie ca in dreptul roman, belgian, francez legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, la sediul curtierului.
45
. ,,................,.- .....,._

- ,.,.. -------...--- ..
.

- ----

In dreptul continental, alaturi de contractele comerciale de intermediere exista situatii in care intermedierea se realizeaza in baza unui contract de munca. Pe langa aceste contracte comerciale exista si situatia in care intermedierea are la baza un contract de munca si este situatia auxiliarilor de comert care incheie un contract de munca cu firma, cu societatea comerciala. Auxiliarii de comert sunt: - procuristul - comisul de vanzare - comis voiajorul ProcuristUf numit si prepus in Codul comercial este un salariat al firmei comerciale, abilitat ca atribufie de serviciu cu fnchieierea contractelor comerciale ale firmei pe care le semneaza fn numele sau si cu mentiunea ''prhJ:J?rocura". - Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision negociat aplicat la valoarea contractelor incheiate. - Contractul de munca incheiat cu procuristul este marcat de clauza de confidentialitate, dar si de clauza de nonconcurenta. Clauza de nonconcurenta este deosebita (cat priveste dreptul roman eel putin) de reglementarea clauzei de nonconcurenta din Codul muncii pentu ca ea produce efecte si pe durata contractului de munca. Este clauza in temeiul carei:a procuristul se obliga ca pe durata contractului cu firma sa nu desfasoare pe cont propriu un comert identic cu al firmei (concurential cu firma) si nici sa nu presteze concomitent munca la o alta firma concurenta primeia. Comisul de vanzare sau vanzatorul din magazine este salariat al firmei comerciale abilitat in temeiul atributiilor de erviciu sa vanda marfurile in magazine. - Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision de cointeresare aplicatvalorii vanzarilor. - El incaseaza pretul si da chitanta si, atata vreme cat incheie acte de vanzare in spatiile autorizate ale firmei, angajeaza raspunderea firmei. - Este intermediarul proprietarului marfii sau vanzatorului marfii fata de cumparator. Daca insa vanzarea se face in afara spatiului autorizat, isi angajeaza propria raspundere. Exemplu: Daca aceeasi persoana vinde in magazinul din colt pantaloni, angajeaza pentru calitatea marfii, angajeaza firma si poti sate duci sa dai in judecata firma, nu are importanta vanzatorul care ti-a dat marfa. Daca aceiasi pantaloni ii ia din magazin 6 perechi si se duce cu ei acasa si vinde vecinilor din jur, chiar daca nu ia pretul pentru el insusi, ia pretul si pune si taxa magazinului , angajeaza propria raspundere. Si daca unul din pantaloni are defecte, raspunde persoana in cauza si nu firma careia pantalonii ii apartine. Comisul de vanzare sau comisul voiajorul pentru negot spune Codul comercial - acesta este un angajat al firmei comerciale care se comporta ca un mandatar cu reprezentare i ca un curtier. culege comenzi; face publicitate; J:ncheie contracte pentru firme pe care le semneaza cu numele finnei;

46

-'
este platit printr-un salariu minim garantat, nu este vorba de salariul minim pe economie, un salariu minim pe care il negociaza, pe care i-1 garanteaza firma la care se adauga procente asupra valorii vanzarilor. Exemplu: Deci e un comis voiajor pentru aspiratoare, el negociaza un salariu minim de 7 miloane la care se adauga procentul, a vandut aspiratoare in valoare de 100 miloane, are o anumita cota din pretul incasat Contractul de munca cu acest comis voiajor este marcat de aceeasi clauza de neconcurenta in sensul ca pe durata contractului nu are voie sa desfasoare un comert concurential cu firma si nici sa presteze munca pentru firme concurente. Exemplu: Deci un comis voiajor care vinde asemenea aspiratoare nu poate sa se angajeze concomitent si la alta firma care vinde aspiratoare. Dar daca exista o firma care vine aspiratoare, una care vinde fiare de calcat si alta care vinde periute de dinti el poate sa presteze servicii concomitant la toate 3 pentru ca ele nu fac concurenta una alteia. Daca s-ar pune problema unui contract internafional este aplicabila legea locului muncii. In dreptul anglo-american nu exista contractul de mandat civil, este ratiunea pentru care reglementarea intermedierii de comert este alta. Aceasta este inclusa intr-o institutie mult mai cuprinzatoare numita agency care presupune relafia dintre reprezentat numit principal ;;i reprezentant numit agent si variaza in intensitate de la agentul servant care se comporta intocmai mandatarului cu reprezentare actionand strict in limita si pe baza puterilor date de reprezentat, authority se numeste puterea si pana la agentul independent care se comp orta intocmai comisionarului ca si cum principalul nu ar exista. Se deosebeste de intermediarul continental pentru ca, pe de o parte, relatia principal-agent nu este neaparat retribuita mai mult, . nu se bucura de privilegiul dreptului de retentie. Este obligat sa remita principalului tot ce primeste de la acesta sau pentru acesta inclusiv cadourile, darurile manuale primate cu titlu personal daca au fost facute in scop coruptiv. Partile la contract pot alege l ea aplicabila, daca nu, de regula contractul este supus legii locului de executare. Au calitate de agent salariatii, procuristul, comis voiajorul, etc, au calitate deagent managerii, factory, capitanul de vas. Datorita importantei intermedierii in comertul international, aceasta institutie agency acopera toate formele de reprezentare cu exceptia a celor di__ dreptul familiei, care cad sub incidenta unei instititii care se numeste tramp. Datorita utilitatii in materie s-au elaborat norme uniforme care sunt reprezentate sectorial de Convenfia de la Geneva in 1983 privind reprezentarea in vanzarea intemationala de marfuri si de o conventie de aplicatiune generala, Convenfia de la Haga din 1978 elaborata de Conferinta de la Haga pentru unificarea dreptului privat privind legea aplicabila intermedierii. Aceasta conventie retine o solutie de drept comun, aceea a posibilitatii partilor de a alege legea aplicabila, deci recunoaste principiul lex voluntatis si in tacerea partilor contractul este supus legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul intermediarului. Cu o exceptie: daca intr-un caz concret intermediarul desfasoara activitatea de intermediere pe piata reprezentatului urmeaza a se aplica aceasta lege comuna. Conventia acopera toate formele de intermediere cu exceptia celor din dreptul familiei. Este deschisa deopotriva dreptului continental ca si dreptului anglo-american.

47

------------------ --------

Contractul de deppzit regulat de marfuri care este extrem de util pentru ca expeditorul nu gaseste de indata mij loc de transport, vanzatorul nu gaseste de indata cumparator pentru marfa sa si activitatea de organizare a magaziilor generale, a depozitelor, a antrepozitelor a devenit extrem de profitabila, actiune pentru.....Qare o lunga perioada de vreme acestea au fost organizate si conduse sub supravegherea statului. In materia dreptului civil, contractul de deposit este de 2 feluri: regulat si neregulat. Exemplu: Depozitul regulat este depozitul in care eu dau spre pastrare 2 soareci si un sobolan si mi-i dai inapoi cei doi soareci si sobolanul, deci imi restitui bunul pe care ti 1-am dat in pastrare asa cum ti 1-am dat. La depozitul neregulat restitui bunul de acelasi fel, ti-am dat 5 kg de faina, imi dai inapoi 5 kg de faina. Ti-am dat sa pastrezi 2 mil de lei in 2 hartii de un mil, imi dai inapoi 4 haiiii de 500 de mii. Depozitul poate fi voluntar si necesar. Depozitul voluntar - am timp sa aleg pe depozitar cand intr-un bloc am vecini si la stanga si la dreapta, vecinul din dreapta iubeste foarte mult animalele, strange toti canii de pe strada, am un caiine, trebuie sa lipsesc de acasa 3 zile, las spre pastrare desigur celui care iubeste cainii. Am timp sa-1 aleg pe depozitar. A doua ipoteza , arde casa, reusesc sa scot cate ceva din casa si se ofera, ii dau celui din prima mana, depozitul se face in prima mana, sau ma grabesc sper un vas, si sigur ca toate bunurile le dau in prima mana, nu am timp sa caut pe depozitar sa vad daca este serios sau nu. In dreptul civil depozitul este esentialmente cu titlu gratuit, depozitarul nu primeste bani pentru activitatea de depozitare. El are dreptul numai la chelttuielile utile si necesare facute cu bunul depozitat. In comercial depozitul poate fi voluntar si depozit necesar. Cel mai utilizat este depozitul voluntar, depozitul necesar de regula apare ca un act accesoriu. Exemplu: Depozit ncecesar este depozitul hotelier, ma cazez intr-un hotel si sigur ca las bagajele in pastrarea hotelului, acest depozit este accesoriu contractului de hotelarie, este necesar pentru ca acesta este hotelierul, nu pot sa le due in alta parte. In sfarsit, depozitul poate fi depozit regulat, poate fi si neregulat. Contractul bancar de depozit este un contract comercial, societatea Faur S.A. depune in contt 400 de mld in cupoane de 1 mil si primeste tot 400 de mld in cupcane de 5000, deci este un depozit neregulat. Noi ne ocupam de depozitul regulat de marfuri care este eel mai extins - care se fncheie fntre doi comercianfi deponent .;i depozitar. Prin contractul prin care, in schimbul unei slime de bani numita taxa de depozitare (nu in ideea comerciala), depozitarul se obliga sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa primita in depozit si sa o restituie la prima cerere a deponentului. Contractul este un contract real in sensul ca el nu produce efecte decat dupa remiterea materiala a marfii. Contractul este un contract cu titlu oneros, depozitarul este retribuit pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retentie asupra marfii primita in depozit din valoarea careia se va indestula cu precadere, inaintea oricui, pentru recuperarea taxei de depozit si debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu depozitul. Contractul se incheie obligatoriu in forma scrisa. Forma scrisa presupune intocmirea in dreptul continental a 3 documente si in dreptul anglo-american a 2 documente cu continut identic, dar de natura juridica diferita. Este vorba in dreptul
48

....

l:

continental de: talon, recipisa de depozit si warrant si in dreptul anglo-american: talonul si recipisa warrant. Obligatiile parfil or Deponentul are urmatoarele obligatii juridice: - sa predea marfa, ambalata, etichetata si marcata potrivit naturii specifice a acesteia; - sa utilizeze in cadrul depozitului spatiul special indicat de catre depozitar; - sa completeze corect documentele de depozit, talonul, recipisa, warrantul declarand corect natura, cantitatea si valoarea marfii; - sa convina cu depozitarul eventualele sarcini suplimentare ale acestuia determinate de specificitatea marfii: aerisire, o anumita temperatura, o anumita umeditate, hranirea, adaparea animalelor; - sa plateasca taxa de depozit care se calculeaza in raport de cantitate sau spatiu, de durata si eventualele obligatii suplimentare asumate de depozitar. Depozitarul este obligat: sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa pe durata depozitului, raspunzand de pierderea sau deterioarea acesteia sa o restituie la prima cerere a deponentului adica nu are voie sa consume marfa in interes propriu sau sa dispuna altfel de ea. Revenind la forma contractului, cele 3 documente trebuie sa cuprinda aceleasi elemente: Mentiuni cu privire la parti, deponent, depozitar, locul depozitului; 0 Mentiuni cu privire la marfa (cantitate, volum, valoare, natura); e Mentiuni cu privire la starea aparenta a marfurii; Mentiuni cu privire la obligatiile suplimentare ale depozitarului raportate la natura marfii, precum si modul de determinare a taxei de depozit. Talonul se pastreaza in registrul tinut de administratia depozitului si are valoare probatorie (face dovada incheierii contractului de depozit). Recipisa de depozi t si warrantul au natura unor titluri de valoare reprezentative ale marfii. Ele se remit deponentului si probeaza intre altele si primirea marfii in depozit. Deponentul care vrea sa vanda marfa va trebui sa gireze noului cumparator recipisa de depozit si warrantul. Marfa poate fi ridicata din depozit de eel care se legitimaza cu un sir neintrerupt de giruri si prezinta recipisa de depozit si warantul. Warantul se mai numeste -buletin de gaj. Girarea numai a warrantului constituie in mana giratarfilui, adica in mana dobanditorului inscris pe verso, un drept de gaj asupra marfii din depozit cu care se garanteaza giratarul warrantului, creditor gajist, pentru suma imprumutata titularului recipisei de depozit. Creditorul gajist, giratar al warrantului se va putea indestula di_._.marfa warrantata din depozit numai dupa depozitar. Daca giratarul numai al recipisei de depozit doreste sa ridice marfa din depozit el va putea sa o faca in calitatea sa de proprietar numai daca o curata, adica numai daca va consemna in mana depozitarului suma de bani pentru care marfa a fost warrantata, marfa a fost data in gaj.

49

Asadar girarea numai a recipisei de depozit atentioneaza pe giratar ca marfa este warrantata (ca marfa este gajata), dupa cum girul warantului este un gir pignorativ, ca el constituie numai un gaj asupara marfii inglobate. In materie nu exista norme uniforme, in consecinta, daca girantul si giratarul au sediul pe teritorii deosebite, contractul are caracter international, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, practica supune contractul legii fn vigoare la sediul debitorului prestafiei caracteristice, legii in vigoare la sediul depozitarului. Cu o exceptie, daca nu se cunoaste. locul depozitului sau sediul depozitarului, contractul se cosidera supus legii locului unde marfa a fost predata. Aceeasi este solutia si pentru warrant si recipisa de depozit ca titluri de valoare. Ele var Ji supuse legii locului de emitere, dar legea locului de emitere este legea depozitarului.

Contractul international de viinzare de marf uri


Este un contract numit, avand reglementari in toate sistemele nationale de drept i este in acela i timp un contract care a :fa.cut obiectul regulilor uniforme deopotriva legale i contractuale. Cat privesc reguli contractuale uniforme retinem pe langa uzantele comerciale internationale INCOTERMS, existenta a numeroase contracte tip, conditii generale elaborate de asociatiile internationale de comercianti . Cat prive te cadrul uniform legal este dat de numeroase conventii unele dintre ele fiind ratificate i de Romania. Retinem: )> Conventia din 1955 de la Haga privind legea aplicabila vanzarii internationale de bunuri mobile corporale renegociata in 1986 tot la Haga . )> Conventia de la Haga 1964 privind formarea contractului de vanzare comerciala internationala i 1n acela i an in 1964 conventia cuprinzand legea uniforma asupra vanzarii internationale de bunuri mobile corporale internationale. Acestea nu au in vedere exportul complex, vanzarea de nave i aeronave, vanzarea de petrol i energie elect ica. )> in 1974 se incheie la New York sub auspiciile UNCITRAL-ului conventia privind prescriptia extinctiva in vanzarea internationala de marfuri modificata prin Protocolul de la Viena din 1980, conventie ce este ratificata i de Romania. )> Conventia de la Viena 1980 privind vanzarea internationala de marfuri i ea ratificata de Romania. Are in vedere vanzarea internationala de marfuri in termenii retinuti i de Conventia de la Haga incluzandu-se insa i exporturile complexe. Intrucat Romania a ratificat conventia de la Vierra suntem obligati sa respectam termenii acestei conventii ori de cate ori contractele de vanzare-cumparare internationala se leaga de vanzator i cumparator din statele ratificate . In lumina acestor conventii se precizeaza in mod uniform i caracterul international al vanzarii. Potrivit Conventiei de la Haga din 1964 privind formarea contractului international de vanzare comerciala de marfuri - o vanzare are caracter international daca sunt 1ntrunite concomitent 2 criterii: 1. un criteriu stabil care vizeaza partile la contract vanzator i cumparator 2. un criteriu obligatoriu dar alternativ care se refera la obiectul material la vanzarii. Astfel , 1n lumina conventiei evocate, o vanzare are caracter international daca vanzatorul i cumparatorul la momentul incheierii contractului 1 i au sediul, domiciliul sau re edinta obi nuita pe teritorii statale deosebite i daca:

50
-,.....rw-v1_,.,....

fie actele care reprezinta oferta i acceptarea pornesc din teritorii statale deosebite, fie oferta i acceptarea consumandu-se pe un acela i teritoriu, marfa este predata pe un alt teritoriu, fie daca independent i indiferent de locul unde se consuma oferta i acceptarea in executarea contractului, marfa . este predata unei unitati de transport care o deplaseaza in spatiu, de la un teritoriu statal la altul. Examinandu-se cu atentie aceste criterii Convenfia de la Viena din 1980 retine dintre ele ca reprezentand caracteristica ce conditioneaza caracterul international, acea referitoare la parti. Astfel, contractul de vanzare are caracter international in lumina Conventiei de la Viena daca la momentul 1ncheierii contractului, vanzatorul i cumparatorul 1 i au sediul, domiciliul sau rqedinta obi nuita pe teritorii statele deosebite. Toate aceste instrumente internationale retin ca solutie conflictuala pentru vanzarea internationala de marfuri principiul lex voluntatis, cu alte cuvinte, parfile la contract pot sa aleaga legea aplicabila acestuia. In tacerea partilor, contractul este supus potrivit normelor de-drept conflictual, legii In vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv legii vanzatorului deci lex venditionis este lex venditoris (legea vanzatorului). Solutia este utila pentru ca ori de cate ori, partile nu au elaborat toate elementele pertinente vanzarii i acestea nu 1 i gasesc rezolvare nici in Conventia de la Viena, se vor completa cu legea aplicabila deci cu lex venditoris.

Obligatiile partilor: Prin contract de vanzare cumparare se intelege contractul fncheiat fntre vanzator
i cumparator prin care vanziitorul se cumparatorului o mar/a fn schimbul unui pref obliga sa transmita fn proprietatea

Obligafiile vanziitorului - are 1 obligatie de dare i 2 obligatii de facere: a) Obligatia de dare: aceasta se 1nraptuie te diferit, ca moment, dupa cum obiectul material al vanzarii consta in bunuri, in marfuri individual determinate sau in marfuri determinate in gen. Daca marfa este individual determinata, momentul indeplinirii obligatiei de dare opereaza la incheierea acordului de vointa. Este i momentul in care se transmite riscul de la vanzator la cumparator Daca marfa este determinata in gen, momentul predarii, implicit al transmiterii riscurilor este momentul la care marfa a fost individualizata prin numarare, cantarire sau masurare Acest moment al executarii obligatiilor este deosebit de important pentru ca este i momentul transferului riscului de la vanzator la cumparator. b) Obligatiile de face re: acestea sunt doua: obligatia de a preda marfa i obligatia de a asigura conformitatea marfii. bl) cat priveste obligatia de a preda marfa, aceasta comporta 2 elemente: obligafia de a preda mar/a la locul convenit in contract i la termenul stabilit. Cat priveste locul in contract se poate preciza locul predarii marfii, in aceasta ipoteza obligatia se considera executata daca la locul convenit marfa a fost remisa cumparatorului. In principiu, daca partile nu au convenit altfel cheltuielile vanzarii sunt in sarcina vanzatorului - este obligat e cheltuiala sa sa aduca marfa la locul de predare)
"'
I

51
...,,,......,... ......-. ,""1.,.,..1,......,._.,.._ ,
"' l" ''" .,..,....., ...",...,.,:p1

..,...,.,,.,.., .........,...,......,......_,,. .....

....

_.

Daca in contract nu s-a precizat locul de predare i marfa este intr-un depozit la momentul incheierii contractului i deci cumparatorul cuno tea locul depozitului, predarea marfii se va face la locul depozitului. A treia ipoteza: in contract nu este precizat locul, marfa nu este in depozit i in aceste conditii predarea se face la sediul vanzatorului. Daca cumparatorul nu se prezinta sa preia marfa, vanzatorul va putea sa retina marfa in depozitul sau pe cheltuiala cumparatorului, va putea sa o dea intr-un depozit tert tot pe cheltuiala cumparatorului sau daca marfa este perisabila in executarea obligatiei de colaborare dintre parti pentru maximizarea profitului i minimizarea pierderilor, obligatie prezenta in toate contractele de comert international, vanzatorul trebuie sa procedeze la 0 vdnzare de compensafie adica trebuie sa vanda marfa la licitatie obligatoriu, diferenta in minus de pret urmand a fi suportatii de catre cumparator. Termenul predarii po ate fi precizat in contract: sub forma unei date ferme, sub forma unui interval sau poate lipsi din contract: a) daca este precizat sub forma unei date ferme: vanzatorul nu poate sa predea marfa inainte de termen fiira acordul cumparatorului in prealabil; daca preda marfa dupa termen, vanzatorul plate te penalitati de intarziere; b) daca termenul este prevazut sub forma unui interval: alegerea momentului predarii in cadrul intervalului revine vanzatorului; c) daca in contract nu se prevede nimic in legatura cu momentul predarii, marfa trebuie predata de indata potrivit obiceiului practicat pe piata vanzatorului i in functie de natura marfii. Cat prive te dreptul roman, Codul comercial inca in vigoare prevede ca marfa trebuie predata in asemene.a... ipoteza in 2 zile de la incheierea contractului b2) Obligatia de facere: asigurarea conformitatii marfii. Aceasta presupune obligatia vanzatorului de a preda marfa in cantitatea convenita i de calitatea stabilita. Cat priveste calitatea, ea poate fi determinata in functie de caiete de sarcini, modele de fabricatie, standarde, mostre sau prin referire la calitatea practicata la anumite burse internationale. Daca nu s-a prevazut nimic in legatura cu calitatea, vdnzatorul este finut sa predea o marfo de calitate medie practicata pe piata vanzatorului. Daca s-a prevazut in contract calitatea i vanzatorul nu respecta conditiile convenite, cumparatorul are la dispozitie urmatoarea conduitii: 1. fie accepta marfa a a cum a fost livrata i cere o bonificatie, o reducere de pret; 2. accepta marfa in calitatea livrata i cu acordul prealabil al vanzatorului i pe cheltuiala vanzatorului procedeaza el, cumparatorul, la remedierea defectiunilor; 3. cumparatorul va restitui marfa vanzatorului pe cheltuiala vanzatorului (cheltuieli de transport), acesta urmand sa inlocuiasca marfa sau sa o remedieze platind insa penalitati de intarziere. Cat priveste cantitatea, aceasta este determinata in contract; daca vanzatorul nu respecta conditia de cantitate, cumparatorul are la dispozitie urmatoarele posibilitati: 1. accepta cantitatea livrata, renunta la rest, dar cere o bonificatie; 2. accepta cantitatea livrata i pentru diferenta acorda vanzatorului un tennen de gratie cu sau fiira penalitati; 3. procedeaza pentru diferenta de cantitate, la o cumparare de compensatie pe cheltuiala vanzatorului totdeauna la licitatie. lnseamna ca diferenta in plus de pret

52

pe care ar plati-o cumparatorul pentru diferenta de marfa va fi suportata de catre vanzator.

Obliga{iile cumpiiriitorului are 2 obligatii de facere: are obligatia de a prelua marfa i


obligatia de a plati pretul. 1. Cat priveste preluarea marfii: cheltuielile de preluare, daca partile nu au convenit altfel, sunt J'n sarcina cumparatorului. Daca cumparatorul nu 1 i executa aceasta obligatie, vanzatorul are posibilitatile de rriai sus ( adica da marfa 1n depozit, tine marfa 1n depozitul propriu, face o vanzare de compensatie pe cheltuiala cumparatorului). 2. Cat priveste obligatia de plata a pretului - 1n majoritatea legislatiilor nationale, inclusiv 1n cea romana, pre{ul este un element esen{ial al contractului. Ca atare pentru a vorbi de 0 vanzare pretul vanzarii trebuie sa fie determinat sau eel putin determinabil. Daca pre{ul nu este determinat sau determinabil, contractul nu este valabil pentru ca fi lipSete Un element. Daca pretul nu este precizat i marfa a existat la momentul 1ncheierii contractului, pretul contractual va fi pretul practicat pe piata vanzatorului la momentul 1ncheierii contractului. Daca marfa nu a existat la iUQmentul incheierii contractului, pretul marfii va fi pretul practicat pe piata vanzatorului la momentul predarii marfii . Pretul practicat pe piata vanzatorului se staoile$te fie prin mercuriale, prin pretul mediu (curent) practicat de alti vanzatori care vand aceea i marfa, prin pretul burselor de marfuri locale sau internationale fiind vorba de marfa care face obiectul material al vanzarii. In general, pretul, daca nu s-a precizat in contract, se -_pfate te la sediul vanzatorului, plata fiind portabila i nu cherabila (plata care se face la sediul celui obligat -in dreptul civil).

Varietati ale contractului de vanzare comerciala de marfuri


'

Vanzarea la bursa
Vanzarea la bursa este supusa totdeauna legii in vigoare la locul burselor. Bursele se organizeaza 1n statele cu economie de piata, ele fiind institutii speculative. Vanzarea la bursa se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi: 1) mar/a nu este niciodata prezenta; in consecinta nu se pot formula pretentii de calitate cu privire la respectiva marfa. Daca bursa in cauza are propriile sale standarde, calitatea marfii trebuie sa corespunda acestora. 2) contractul se fncheie, fora excep{ie, prin intermediar (numit curtier in dreptul francez, broker in dreptul anglo-american). Curtierii, brokerii sunt obligati sa se supuna sindicului bursei, sa pastreze secretul tranzactiilor i sunt tinuti sa nu tranzactioneze in nume propriu. Exista posibilitatea a a numitei vanzari cu prima care nu este acceptata de toate bursele, deci de toate statele pentru ca vanzarea la bursa se desra oara sub supravegherea statului pe teritoriul caruia este organizata bursa. Vanzarea cu prima presupune fie eel care cumpara nu are banii, fie eel care vinde nu are marfa - fie unul, fie celalalt avanseaza o prima care semnifica seriozitatea
53

intentiei de realizare a vanzarii. Regula este ca daca eel care avanseaza prima nu 1$1 1ndepline$te obligatia, pierde prima; daca eel care prime$te prima nu 1$i 1ndepline$te obligatia este tinut sa restituie dublul primei. Fiind vorba de o vanzare speculativa poate fi vanzare a la hausse sau vanzare a la baisse. Vanzarea a la hausse este vc1nzarea fn care speculeaza cumparatorul. El cumpara marfa la un pret pentru a o revinde ulterior la un pret mai ridicat, realizand profit din diferenta de pret. Vanzarea a la baisse este vanzarea fn care speculeaza vanzatorul care vinde marfa la un pret pentru a cumpara ulterior o mar!a de acela$i fel la un pret mai scazut, profitul realizandu-se din diferenta de pret . Vanzarea la burse se face pe documente tipizate specifice fiecarei burse, legea aplicabila vanzarii la bursa este legea locului bursei.

Vanzarea la licitatie
'
-

Licitatiile se organizeaza J:n toate statele lumii, mai mult toate achizitiile care se realizeaza din fonduri ONU nu pot fi realizate decatprin licitatie. Licitatiile pot fi de 2 feluri : a) deschise - la licitatiile deschise participa orice persoana interesata care a cumparat caietul de licitatie $i a platit taxa de participare; b) inchise - daca licitatia este inchisa, la aceasta participa numai persoanele invitate. Cat prive te specificul juridic al licitatiei: la licitafie marfa este totdeauna prezenta - prin mostre sau prin documentatie tehnica . Daca marfa este prezenta prin mostra nu se pot formula pretentii de calitate pentru viciile aparente ale mostrei, presupunandju-se ca s-a acceptat marfa a$a cum arata mostra. Daca marfa este prezenta sub forma de documentatie tehnica, exista obligatia tuturor celor care participand la licitatie, au luat cuno tinta de aceasta documentatie, chiar daca nu au adjudecat (chiar daca nu au ca tigat licitatia) sa pastreze secretul asupra respectivei documentatii. Legea aplicabila vanzarii la licitafie este !ara exceptie legea fn vigoare la locul licitafiei.

Contractul de vanzare fn consigna{ie


In doctrina de specialitate exista divergente de opinii. Unii considera vanzarea in consignatie o varietate a contractului de intermediere i altii considera contractul o varietate a vanzarii. Contractul de vanzare in consignatie este un contract complex care cuprinde mai multe operatii juridice. Este contractul care se fncheie fntre doi comercianfi consignant i consignatar i prin care fn schimbul unei plafi consignantul da spre vanzare consignatarului fn schimbul unei plati marfa care fn prealabil a dat-o fn depozitul acestuia. Consignantul are urmatoarele obligatii: - sa predea marfa in depozitul consignatarului, ambalata, etichetata i marcata potrivit naturii specifice a acesteia; - sa utilizeze in interiorul depozitului spatiul special indicat de consignatar ; - sa convina cu consignatarul conditiile vanzarii Are dreptul-ca oricand pana la momentul vanzarii sa ceara i sa obtina restituirea marfii data in depozit .
54

Contractul presupune un depozit, un comision i o vanzare. Cat prive te consignatarul, acesta este obligat fn calitate de depozitar sa pastreze, sa pazeasca i sa conserve marfa primita in depozit. in calitate de depozitar este obligat sa restituie marfa la prima cerere a consignantului deponent oricand inainte de vanzare i este obligat sa pastreze evidente separate pe fiecare consignant referitoare la marfa data in depozit. in calitate de comisionar, el vinde marfa in nume propriu i pe contul comitentului consignant. Este obligat fn calitate de comisionar sa remita de indata consignantului comitent pretul incasat pentru marra; in caz contrar fiind tinut la plata de dobanzi . Este obligat sa respecte conditiile stabilite de consignant, de asta data in calitate de comitent, pentru vanzarea respectivei marfi. Adica , daca va face vanzarea comisionarul consignatar in rate Ia.ra ca aceasta sa fie permisa de consignantul emitent va raspunde solidar cu tertul cumparator pentru plata pretului marfii fata de comitentul consignant. El este obligat de asta data fn calitate de consignatar sa tina evidente separate contabile pe fiecare consignant cu privire la vanzarea marfii . De i este vanzator, comisionar i depozitar in acela i timp, spre deosebire de fiecare dintre ace tia consignatarul nu se bucura de privilegiul dreptului de retentie asupra marfii pentru ca el incaseaza comisionul convenit din pretul perceput pentru marra. Comisionul se calculeaza in 2 moduri: a) fie ca procent asupra pretului de vanzare real, aceasta in conditia in care oferta de marra este mai mica decat cererea; b) fie ca diferenta intre pretul real de vanzare i pretul cerut de consignant. Legea aplicabila vanzarii internationale in consignatie cand consignantul i consignatarul se gasesc pe teritorii statale deosebite, daca partile nu au ales legea, este legea in vigoare la sediul consignatarului care coincide cu legea vanzatorului, cu legea comisionarului, cu legea depozitarului, consignatarul avand fn contract prestafia caracteristica.

Contractul de concesiune ex clusiva


In literatura economica se face confuzie intre contractul de distributie exclusiva i contractul de concesiune exclusiva. Contractul de distribufie exclusiva este un contract de intermediere in care distribuitorul poate primi exclusivitatea vanzarii pe o anumita piata, dar marfa apartine reprezentatului care suporta i riscul contractului de cele mai multe ori. Din aceasta confuzie in doctrina de specialitate, unii autori considera contractul de concesiune exclusiva ca fiind o varietate a contractului de intermediere - este total gre it. El este o varieta te a contractului de vanzare . Distributia exclusiva este o varietate o contractului de intermediere. Contractul de concesiune exclusiva se incheie intre doi comercianti: concedent i concesionar, fiind contractul prin care concedentul vinde concesionarului o marfa .Ji dreptul exclusiv al acestuia de a recomercializa mar/a fn cauza pe o anumita piafa. De esenta contractului de concesiune exclusiva este clauza de exclusivitate care in functie de intensitate poate imbraca mai multe forme . Astfel poate fi: exclusivite deschisa exclusivitate inchisa exclusivitate absoluta
55
-'T'{?fl - =- ..----.......... - .F - ----

Exclusivitatea deschisa presupune obligatia concedentului de a se abtine el 'insui sa comercializeze marfa concesionata pe piata concesionata concesionarului . Exclusivitatea lnchisa presupune obligatia concedentului de a nu comercializa el 'insui marfa pe pi-ata concesionata i 'in plus de a cere clientilor sai ca nici acqtia sa nu comercializeze respectiva marfa pe piata concesionata. Excusivitatea absoluta - prin care concedentul se obliga sa nu comercializeze el 'insui pe piata concesionata, se obliga sa ceara clientil"ffl" sai ca acetia sa nu recomercializeze marfa pe piata concesionata i s obliga sa ceara clientilor sai, ca la randul lor, ace tia sa impuna clientilor lor obligatia de a nu recomercializa marfa pe piata concesionata. Intrucat prin clauza de concesiune exclusiva se poate distorsiona concurenta pe o piata semnificativa, respectiv pe piata concesionata, unele legislatii fie supun clauza unui control prealabil i unei aprobari prealabile i este vorba de un regulament care permite Comisiei Uniunii Europene sa dea exceptari individuale sau colective pentru contractele de concesiune exclusiva cu clauza de exclusivitate deschisa sau eel mult 'inchisa i exista state care interzic clauza de exclusivitate absoluta.

Obligatiile partilor: Obligatiile concedentului:


1. sa vanda concesionarului o marfa asigurandu-i acestuia pe durata contractului un a:numit stoc convenit. Din aceasta obligatie rezulta cea de-a doua, care 'insa trebuie convenita expres ca la 'incheierea contractului, concedentul sa rascumpere marfa ramasa 'in stoc la pretul initial de vanzare; 2. sa acorde concesionarului i sa respecte exclusivitatea convenita; 3. sa acorde concesionarului pe durata contractului asistenta tehnica 'in recomercializarea marfii 'in cauza.

Obligatiile concesionarului:
1) sa respecte indicatiile de recomercializare date de concedent, pastrand astfel bunul renume comercial al concedentului pe piata concesionata; 2) sa 'il plateasca pe concedent. Plata are 2 componente: una ferma care consta 'in pretul marfii cumparate de catre concesionar; una variabila constand 'in redevenfe adica 'in procente asupra valorii pretului 'incasat prin recomercializare. Contractul se deosebqte substantial de un contract de distribufie exclusiva pentru ca 'in ipoteza distributiei exclusive proprietar al marfii ramane reprezentatul i daca marfa prezinta deficiente calitative , spre exemplu, raspunderea revine reprezentatului. In ipoteza cuntractului de concesiune exclusiva, concesionarul devine proprietarul marfii pe care o revinde i, 'in consecinta, raspunderea pentru calitatea marfii revine concesionarului care este proprietar al marfii. Partile la contract pot alege legea aplicabila, pentru ca Itrmaterie nu exista norme uniforme. Daca partile nu au ales legea aplicabila, 'in_practica sunt doua solutii: )> cea mai raspandita supune contractul legii In vigoare la sediul concesionarului, pomind de la ideea ca el este vanzatorul sau revanzatorul marfii pe de 0 parte; pe de alta parte clauza de exclusivitate este supravegheata pe aceasta piata;

56

>

a doua ipoteza, cand contradul este supus legii conced entului ca vanzator primar al marfii,....,.cu respectarea normelor de aplicatiune necesara (norme de politie=monitory law) de la locul de activitate al concesionarului, respectiv regulile cu privire la exclusivitate practicate pe piata concesionarului.

Contractele coniplexe de comer{ international


Contractele de transfer international de tehnologie
Problema accesului liber la tehnologiile avansate s-a pus la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite cu mai mare acuitate in perioada anilor '70. In 1974, se adopta prin Consens la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite in Adunarea Generala Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale statelor, Carta care recunoaste intre altele dreptul tuturor statelor, inclusiv al statelor subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, de a avea acces liber la tehnologiile avansate - ratiune pentru care statele lumii de la acest punct au procedat la modificari legislative in sensul acordarii acestui acces liber. Cat priveste transferul de tehnologie acesta are ca forma juridica de realizare 2 categorii de contracte: contracte care intr-un fel sau altul au in vedere transferul direct al dreptului de folosinta sau al dreptului de proprietate asupra unui brevet de inventie, asupra unei marci de fabrica, de comert sau de serviciu, asupra unui model industrial, asupra unui desen de fabricatie, asupra unui know-how; contractele de cooperare economica si tehnico-stintifica ce presupun in mod indirect si transferul de tehnologie. Ne vom ocupa de prima categorie de contracte, respectiv de contractele in temeiul carora se transmite beneficiarilor fie dreptul de folosinta, fie dreptul de proprietate asupra creatiei intelectuale, asupra componentelor cu prioritate ale dreptului de proprietate industriala: - contracul de licenta de brevet; - contractul de cesiune de brevet; - contractul de comunicare de know-how; - contractul de franchising; - contractul de consulting-engineering.

1. Contractul de licenta de brevet


Are in vedere relatia contractuala dintre proprietarul brevetului si beneficiarul, prin care proprietarul brs.vetului in calitate de licentiator transmite beneficiarului in calitate de licentiat, dreptul de a folosi o inventie. Contractul poate presupune, in plus, modul in care se stabileste pretul. Acesta imbraca forma anuitatilor, respectiv se poate conveni plata unei sume la incheierea contractului, la care se aclauga pe durata exploatarii licentei redevente anuale (de aceea se numesc anuitati) asupra cifrei de afaceri realizate de licentiat ca urmare a utilizarii licentei. Contractul poate include pe de o parte clauza de exclusivitate in sensul ca licentiatorul se obliga sa transmita licenta numai licentiatului in cauza, dar foarte rar se intampla asa ceva. Poate cuprinde clauza de nonconcurenta si este frecventa o asemenea prevedere, in sensul ca licentiatorul se obliga sa nu transmita licenta

57
r.111.,,,,,............, -. . . ......-,.,- . -.....-.---.......,...,,.,...., ..,,.._, .H, __ _

(folosinta) si altor comercianti concurenti licentiatului si cuprinde deasemenea contractul obligatia licentiatului cape durata contractului sa nu sublicentieze respectiva inventie. Cat privesc obligatiile specifice ale partilor: licentiatorul se obliga sa transmita licentiatului folosinta inventiei si sa ii acorde asistenta tehnica in utilizarea respectivei inventii pe durata contractului de licenta; licentiatul se obliga: sa utilizeze licenta potrivit indicatiilor date de licentiator pastrand bunul renume comercial al acestuia; se obliga sa nu sublicentieze si sa protejeze in tara sa, pe cheltuiala sa respectivul brevet de inventie, daca nu a fost anterior protejat de catre titularul brevetului; se obliga sa plateasca pretul convenit. Intrucat in materie exista norme uniforme numai privind protectia titlurilor de proprietate industriala - protectia brevetului - dar nu exista norme uniforme privind contractul de licenta, problema nesolutionata nici prin tratatul incheiat in cadrul OMCului referitor la transmiterea proprietatii intelectuale legate de comert, partile la contract pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, de regula contractul este supus legii in vigoare la sediul licentiatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii inventiei, care de regula este sediul licentiatului. Spre exemplu, in statele Pactului Andin un contract de licenta de brevet nu poate depasi durata de 5 ani, pentru ca se considera ca dupa 5 ani nu se mai poate vorbi de tehnologie de varf.

2. Contractul de cesiune de brevet


Este contractul care se incheie intre proprietarul brevetului, in calitate de cedent si dobanditorul acestuia, in calitate de cesionar si este de 2 feluri: cesiune totala de brevet si cesiune partiala . In ipoteza cesiunii totale, titularul brevetului transmite in proprietate dobanditorului (cesionarului), brevetul respectiv , inclusiv dreptul de licentiere a acestuia, rezervandu-si eventual, daca el este creatorul numai dreptul personal nepatrimonial de autor. Cesiunea poate fi partiala cand cedentul isi rezerva pentru sine si numai pentru a fi utilizat de el 1nsusi, in uzina sa, dreptul de licenta. Cu alte cuvinte, transmite cesionarului proprietatea asupra brevetului, dreptul de licentiere, cu pastrarea posibilitatii de utilizare si in uzina cedentului. Contractul presupune ca obligatii ale partilor: cedentul: obligatia de a transmite in proprietate brevetul respectiv cu toata documentatia aferenta care sa permita utilizarea acestuia. Implicit presupune obligatie de a nu face, de a nu mai transmite unui tert acel brevet sau de a nu licentia unui tert inventia respectiva. cesionarul: obligatia de a proteja in tara sa, daca nu a fost anterior protejat brevetul respectiv, inventia respectiva, si de asemenea de a proteja calitatea creatorului inventiei de titular, dreptul intelectual de titular ar acelei inventii. Are obligatia de a-1 plati pe cedent. Plata poate cuprinde fie o suma importanta care se plateste la incheierea contractului , fie o suma modica la care, pe un anumit numar de ani, de asemenea stabilit la incheierea contractului, cesionarul se obliga sa adauge anuitati, respectiv redevente asupra cifrei de afaceri pe care o inregistreaza cesionarul ca urmare a licentierii respectivei inventii.

58

1
'I

Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, se aplica legea in vigoare la sediul cedentului.

'i

3. Contractul de co1nunicare de know-how ("savoir faire"= a sti cum)


Know-how-ul reprezinta CJ,mostinte intelectuale, cunostinte tehnice, indemanare , experienta, abilitate in realizarea unui proces tehnologic, a unei tehnologii, a unei retete-:-Spre deosebire de celelalte elemente ale dreptului de creatie intelectuala si mai precis ale dreptului de proprietate industruiala, know-how-ul nu este protejat, pentru ca el este sau nebrevetat inca sau nebrevetabil. El poate sa nu fie inca brevetat pentru ca reprezinta o etapa in realizarea unei inventii sau--poate sa nu fie brevetabil pentru ca nu poate fi incredintat hartiei. Contractul de comunicare de know-how, datorita faptului ca know-how -ul se caracterizeaza prin noutate relativa, adica la nivelul unitatii unde a aparut si datorita faptului ca este nebrevetat se defineste prin doua particularitati: - pe de o parte, de esenta contractului de comunicare de k.11ow-how este clauza de confidentialitate; - o a doua particularitate care decurge din caracterul de nouatate relativa are in vedere obligatia reciproca a partilor de a-si comunica pe durata contractului eventualele imbunatatiri aduse know-how-ului respectiv. Contractul de comunicare de know-how se incheie intre 2 comercianti: comunicantul si beneficiarul, fiind contractul prin care prin schimbul unei plati comunicantul se obliga sa transmita beneficiarului know-how-ul respectiv si sa ii asigure utilizarea acestuia. Cat priveste confidentialitatea, aceasta presupune pastrarea secretului asupra knowhow-ului respectiv, pe durata contractului, un anumit interval convenit dupa incetarea acestuia si chiar daca contractul nu s-a incheiat, dar potestativul beneficiar a luat cunostinta de continutul know-how-ului in cauza. Plata comunicantului se face prin anuitati, prin procente calculate asupra cifrei de afaceri rezultata pentru beneficiar ca urmare a. utilizarii know-how-ului respectiv. Partile la contract pot alege legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul se supune legii in vigoare la sediul comunicantului de know-how cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii acestuia. Ma raportez din nou la tarile Pactului Andin unde prin Codul Investiilor Straine adoptat in 1992 s-a precizat ca daca un know-how a fost constituit ca aport la capitalul social al unei societati constituite ca expresie a unei investitii straine directe, societatea fiind in statele andine, beneficiarul (societatea) nu este obligata sa transmita comunicantului sau apostatorului eventualele perfectionari aduse know-how-lui. Iata de ce trebuie intotdeauna observate normele de aplicatiune necesare de la locul utilizarii knowhow-lui.

4. Contractul defrans;jiising
Legislatia romana 'este gresita in ceea ce priveste contractul de franchising, deoarece eel care a elaborat legea a copiat-o dupa legislatia franceza. Legislatia franceza
59
....... ......., ...- "'"""'""1#" ""'i-"""*""

r - ,IJ'...._. co;,,.

,.................,. ..... ........... --

--

este corecta raportata la dreptul francez pentru ca in dreptul francez, comerciantii se identifica prin nume comercial si pot avea ca nume comercial numele patronimic, dar in acelasi timp numele patronimic poate fi constituit ca marca de fabrica, de comert sau de servicii. In dreptul roman ca si in eel german comerciantul se identifica prin firma, firma nu poate fi uitilizata ca marca de fabrica, de comert sau de servicii. De aceea au aparut inertii in legislatia romana. Un contract de franchising este un contract care se incheie intre un comerciant numit francisor si un alt comerciant numit franchisee prin care francisorul transmite beneficiarului dreptul de folosinta a marcii sale de fabrica, de comert sau de servicii, contra unei plati. Deci, esenta acestui contract este folosinta, licentierea a unei marci de fabrica, de comert sau de servicii si nu este nici vanzare de firma cum zice legea romana nici vanzare de emblema. Obligatiile partilor Obligatiile francisorului : 1. de a transmite franchisee-ului dreptul de folosinta a marcii; 2. de a transmite franchisee-ului know-how-ul aferent marcii, respectiv modul de utilizare al marcii; 3. de a acorda asistenta tehnica franchisee-ului pe durata contractului in utilizarea marcii respective; 4. de a nu face concurenta (clauza de nonconcurenta) frachisee-ului pe piata acestuia. Obligatiile francli1see-ului: de a nu sublicentia marca primita; de a respecta indicatiile date de francisor pentru a pastra bunul renume al marcii francisorului pe piata sa; de a pastra confidentialitatea asupra know-how-ului, confidentialitate care este de natura know-how-ului nu a contractului de franchising; de a nu face concurenta francisorului si celorlaltor franchisee-eri; de a proteja in tara sa, pe cheltuiala sa, calitatea francisorului de proprietar al mareii in cauza daca ea nu a fast anterior protej ata; de a-1 plati pe francisor. Plata are 2 componente: - una ferma numita royalty sau entry-fee un fel de taxa de intrare in sistemul francisorului, in lantul de franchisee; - una variabila care consta in redevente convenite procentual cu francisorul, aplicabile cifrei de afaceri realizata ca rezultat al utilizarii marcii francisorului. Ambele parti la contract sunt foarte interesate in operatiune: francisorul este interesat pentru ca, prin mecanismul acestui contract, marca sa cucereste piete comerciale fara investitii din partea lui, fara efort, deci dobandeste o piata larga de desfacere. Este interesat si pentru ca traieste in plus fata de comertul principal din aceste royalty sau redevente pentru care nu face investitii suplimentare. francisee-ul este eel mai interesat deoarece nu este cunoscut pe piata, nu poate sparge concurenta pietei prin eforturi propr11 si profitand de bunul renume

60

comercial al marcii francisorului va putea sa realizeze profit din productie sau comercializare. De cele mai multe ori francisorul are pe o aceeasi piata mai multi franchisee care impreuna formeaza un lant de franchisee. Membrii acestui lant care sunt independenti economic unul fata de celalalt isi datoreaza reciproc neconcurenta. Intrucat prin mecanismul contractului de franchising, francisorul poate cuceri o piata distorsionand concurenta pe acea piata acapareaza toate fast-food- rile. Contractul de franchising este supus pe piata franchisee-lor controlului de concurenta realizat de organele de supraveghere a respectivei piete. Este ratiunea pentru care la nivelul Uniunii Europene comisia este abilitata sa <lea exceptari individuale sau colective pentru contractele de franchising si tot la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat un regulament al franchisee-lor de natura profesionala . Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul este supus legii in vigoare la sediul francizorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul de activitate al franchisee-lor. Aceasta este forma clasica a acestui contract. El a dobandit in timp valente sporite, a devenit un contract complex pentru ca de foarte multe ori francisorul datorita relatiilor sale de comercializare poate cere franchisee-lor ca aproviziGfl.area cu materie prima si materiale sa se faca de la anumiti furnizori sau chiar de la el insusi. Aceasta aprovizionare are la baza contract independent de vanzare cumparare. 0 a doua evolutie: societatile mari de franchising datorita profitului pe care 1-a adus aceasta tehnologie au ajuns sa realizeze pe cheltuiala lor, chiar si spatiile pe care urmeaza sa le utilizeze franchisee-i dandu-le acestora in baza unui contract de leasing sau dand francisee-lor nu numai marca de fabrica sau de comert, ci si marca ce are in vedere tehnologia fluxului .

5. Contractul de consulting-engineering
In literatura economica acest contract este definit: ca mijlocul prin care inteligenta unita capitalului se trasnforma in obiective de investitii. Este o definitie plastica pentru ca altfel contractul se incheie de regula de beneficiarul de investitii cu un prestator . Un beneficiar de investitii care doreste sa-si realizeze o investitie ce nu reprezinta obiectul sau de activitate, ci reprezinta conditia, spatiul in care isi va realiza obiectul sau de activitate are 2 modalitati: sau isi constituie in serviciu propriu cu specialisti care sa realizeze respectiva investitie. Folosirea acestei modalitati este foarte costisitoare pentru beneficiarul de investitii si el prefera sa apeleze la serviciile unor societati specializate acestia sunt prestatorii de consulting-engineering. Contractul se incheie intre 2 comercianti - prestatorul de consultingengineering si beneficiar, fiind contractul prin care in schimbul unei plati prestatorul comunica, savarseste in profitul beneficiarului prestatii intelectuale, cunostinte intelectuale, in scopul realizarii unui obiectiv de investitii. Este foarte greu sa se desprinda activitatea de consulting de activitatea de engineering. S-a convenit pana la urma pe cale de practica si doctrina ca activitatea de consulting insoteste faza de proiectare a investitiei, iar activitatea de engineering insoteste faza de executare a investitiei. In etapa intai, cea de proiectare, beneficiarul investitiei este obligat sa comunice prestatorului toate datele de natura confidentiala in masura sa il puna la curent pe
61

prestator de specifzcitatea si scopul investitiei. Prestatorul savarseste pentru beneficiar in aceasta etapa mai ales prestatii materiale (fapte materiale) dar si prestatii intelectuale. El va face masuratori, probe de teren, foraje calcule, va testa materiile si materialele, va verifica cine anume este mai bun ca proiectant, va propune proiectantul optim, amplasarea optima si va verifica proiectul, beneficiarul fiind obligat daca in acest proces se comunica si cunostinte tehnice nebrevetate sa pastreze confidentialitatea. In faza de engineering prestatorul este obligat sa supravegheze modul in care montatorul, fumizorul sau constructorul (dupa caz) respecta proiectul.Va trebui de asemenea sa participe in numele beneficiarului la receptiile intermediare, precum si la receptia finala, sesizand imperfectiunile, viciile aparente, neconcordantele si urmarind corectarea acestora de catre executanti. In aceeasi faza este obligat sa participe la receptia finala urmarind modul de functionare in perioada de garantie pentru ca eventual sa solicite executantului efectuarea remedierilor. Semneaza in numele beneficiarului jumalul de santier si procesul verbal de predare de receptie intermediara, de receptie finala. -Probleme deosebite se ridica in legatura cu plata prestatorului si cu specificittatea juridica a contractului. Cat priveste plata exista mai multe sisteme de plata: > fie plata pe unitate orara de timp utilizata in contractele de-Consulting-engineering de mai mica amploare cat priveste obiectul investitiei:-se stabileste onorariul pe unitate de timp, se cuantifica timpul orar consumat si se plateste prestatorul. > a doua modalitate, care este mai raspandita, este aceea cost + onorariu. Se deburseaza toate cheltuielile facute cu contractul care sunt variabile, la care se adauga onorariul prestabilit pentru prestator. > a treia modalitate, cea mai putin utilizata, dar utilizata de marile societati de consulting-engineering are in vedere un procent - convenit la incheierea contractului asupra valorii finale a investitiei. Cat priveste contractul de consulting-engineering acesta nu cunoaste norme uniforme, acesta nu este un contract numit. In practica se utilizeaza mai ales contractele tip elaborate de asociatiile internationale de ingineri consultanti constituite pe domenii. Este ratiunea pentru care in doctrina si in practica s-a pus problema calificarii juridice a contractului nenumit pentru a fi reglementat prin analogie. S-a redus acest contract la un moment dat in unele instante la contractul de mandat - considerandu-se ca prestatorul de consulting-engineering este mandatarul beneficiarului. Total inexact, deoarece spre deosebire de mandatar care poate doar sa incheie acte juridice pentru mandante (pentru reprezentant), prestatorul de consultingengineering savarseste mai ales fapte materiale - verifica calcule, verifica masuratori. 0 a doua incercare a redus contractul de consulting-engineering la contractul de antrepriza ignorandu-se insa ca intr-un contract de antrepriza antreprenorul are fata de beneficiar o obligatie de rezultat, trebuie sa faca o constructie care sa placa clientului; in timp ce la contractul de consulting-engineering prestatorul se obliga la prestatii, la obligatii de diligenta, de mijloace. Ratiune pentru care se impune elaborarea unor reglementari specifice acestui contract. Partile pot alege legea aplicabila contractului; daca nu au facut-o practica cunoaste mai multe solutii: 1. contractul este supus legii in vigoare la locul realizarii investitiei; 2. contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului;

62
,,,,_ ,_ . -....1 ""'"-'""""'''l! ..,.-M'.....-...-....------ ------

3. cea mai raspandita solutie contractul - este supus legii in vigoare la sediul prestatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara la locul investitiei; 4. o ultima solutie - contractul este supus legii in vigoare la sediul beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei (pentru ca eu pot sa inchei contractul cu un prestator din Romania, beneficiarul sa fie in Franta si investitia sa se realizeze in Germania si atunci aplic legea beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei din Germania). CONTRACTE DE COMERT INTERNATIONAL

Contractul de leasing
0

&

legislatia romana in legatura cu contractul de leasing este incorecta; contractul de leasing este un contract complex care reprezinta in ultima instanta o creditare pe termen lung de o farma particulara; a aparut 1n practica americana unde nu a fast niciodata reglementat (nici pana in prezent). a fast mai intai reglementat in Franta, apoi in Belgia; a aparut o conventie 1n materie;

In literatura economica, exista o confuzie in legatura cu acest contract. In mod eronat sunt asimilate contractului de leasing i alte operatiuni juridice care presupun o inchiriere.
Contractul de leasing presupune fn forma sa clasica o cumparare fn scop de fnchiriere fnso{ita de o fnchiriere fn scop de vanzare. Daca 1nchirierea nu este insotita de scopul vanzarii, nu este un contract deleasing, ci unul de 1nchiriere.

Contractul de leasing este un contract complex din 2 unghiuri de vedere: in farma sa clasica obiectul material al leasingului este dat de instalatii complexe (de mare tehnicitate, foarte scumpe i greu vandabile cu plata preIlui dintr-:_Q data). Evolutia actuala face ca leasingul sa J:mbrace i alte forme - leasingul imobiliar, sau eel al mijloacelor de transport. Al doilea unghi de vedere ce justifica complexitatea este reprezentat de operatiile juridice componente: fn forma clasica cuprinde o vanzare cumparare, un mandat, o promisiune unilaterala de vanzare i o fnchiriere, operatii care datorita intrepatrunderilor, datorita interdependentei lor au suportat mutatii prin rapmiare la operatiile clasice. Vanzarea-cumpararea se leaga intre producatorul - vanzator i cumparatorulsocietate de leasing numita leasor. Spre deosebire de vanzarea clasica vanzatorul executa fata de cumparator numai obligatia de dare (de transfer al dreptului de proprietate). Ca expresie a executarii acestei obligatii, eel de-al 3-lea participant la operatie, utilizatorul (leasee) este tinut sa aplice, la vedere, pe bunul care reprezinta obiectul material al leasingului insemne care 11 indica pe finantator (leasor) ca proprietar. Fiind vorba de un bun individual determinat, transferul dreptului de proprietate opereaza la momentul incheierii contractului. Dintre celelalte obligatii (de facere) vanzatorul nu are a executa cumparatorului nici una dintre aceste obligatii. Obligatia de predare i cea de asigurare a conformitatii se realizeaza direct catre i in profitul unui tert fata de vanzare, catre utilizator. Utilizatorul are actiune directa, in nume propriu impotriva vanzatorului cat prive te parametrii

63

e d:e in art a yanzatorul i- o Cumparatoru l ar obligaria e p la a a re lu i ,i de preluare a marfii. La contractul de leasing cumparatorul are de executat numai obliga{ia de plata a pre fulu i. Plata pr etului se face pe baza pr ezentarii procesului verbal de predare-primire semnat 1n contradict oriu de vanzator i utilizator. Obligatia de preluare a bunului se executa de un t t fata de vanzare, se executa de catre utilizator pe cheltuiala utilizat orului.
:: : , : ::: 0.1 1 2...

Mandatul se leaga intre finantator ca mandante i utilizator ca mandatar, dar spre deosebire de mandatul clasic, mandatarul nu prime te nici -Un fel de indicatie de la mandant. Utilizatorul-mandatar incheie contractul-cu vanzatorul in interes propriu, negociind pretul i parametrii tehnici ai obiectului potrivit nevoilor sale. El incheie contractul in numele i pe contul finantatorului care devine proprietar, dar in interesul sau propriu.

Contractul de loca(ie (inchiriere) se incheie intre societatea de leasing (leasor) in calitate de locator i utilizator in calitate de locatar i se deosebe te de locatia clasica (1n care locatonil transmite posesia i posibilitatea de folosinta i tot el are obligatia sa asigure locatarului utila folosinta a lucrului i mai are obligatia -1n raport de legislatie sa asigure bunul; locatarul are obligatia sa utilizeze bunul potrivit destinatiei sale economice, sa faca reparatiile curente- locative i are obligatia sa plateasca chiria pe durata contractului). La contractul de leasing, societatea de leasing in calitate de locator nu are decat obligatia de a transmite utilizatorului-locatar i numai acestuia folosinta bunului. Celelalte obligatii nu sunt executate de locator, astfel posesia bunului este transmisa de producatorul- vanzator , rep aratiile capitale ca i cele locative sunt 1n sarcina utilizatorului-locatar care este obligat sa asigure bunul la un asigurator acceptat de leasor-locator i in beneficiul locatorului. Nu are voie sa 1ncheie contracte de sub-1nchiriere decat cu acordul expres al locatorului iar daca nu plate:;;te o rata de chirie este obligat sa restituie locatorului m aterialitat ea bunului i este tinut sa plateasca toate ratele de chirie convenite initial cu locatorul. Promisiunea unilaterala de vanzare - societatea de leasing este obligata sa se
plieze (conformeze) optiunii utilizatorului (leasee-ului) i la finele perioadei de locatiefie sa accepte prelungirea 1nchirierii cu o noua durata, cu rate de chirie mai mici, fie sa accepte rezilierea- incetarea contractului fiira daune, fie sa accepte vanzarea bunului inchiriat la un pret rezidual (la ceea ce ramane din valoarea bunului minus ratele de chirie platite i cu comisionul convenit cu leasorul); acestea in forma clasica . Interesul p artilor (ln forma clasica) :

>

producatorul- vanzator este interesat pentru ca de regula este vorba de instalatii de mare tehnicitate , foarte scumpe, greu vandabile cu pretul dintr-o data - i mai putin verif)f.ate in productie. Prin mecanismul leasingului el se vede platit de indata cu toata suma i instalatia poate sa fie verificata in procesul de productie. De aceea vanzatorul 1 i poate asuma obligatii de conformitate suplimentare (se poate angaja nu numai sa remedieze eventualele illWerfectiuni dar chiar sa imbunatateasca instalatia i uneori chiar sa o inlocuiasca cu una mai performanta); > societatea de leasing-finantatoare este i ea fOarte interesata pentru ca ea dispune de mijloace financiare, dar nu are calitatea de banca (nu poate face credit i chiar daca ar fi o banca i ar face credit, creditul este purtator de dobanda, ce nu poate

64

depa i dobanda pietii - astfel ca, comisionul ce 11 negociaz 'in cazul leasingului poate fi cu mult mai mare decat dobanda; totodata d?-ca ar face credit, acesta trebuie garantat fie cu garantii reale fie cu garantii personale, -cea mai puternica garantie reala este ipoteca - valoarea ei 'insa poate sa difere 'in timp). Prin contractul de leasing, creditorul- societate de leasing 'ii vede 'imprumutul garantat u cea mai puternica garantie- cu dreptul de proprietate asupra instalatiei. Inseamna ca daca da faliment utilizatorul, bunul respectiv nu intra la masa falimentului. Privilegiul asupra rate/or de chirie restante - pentru ratele restante finantatorul devine creditor chirografar, 'ii 'inscrie creanta la masa credala i va fi platit potrivit a ceea ce rezulta din faliment. Daca din lichidarea bunurilor falitului se poate plati fiecare creditor chirografar cu 10% din valoarea lui i finantatorul va fi platit cu 10% ('in nici un caz nu se 'intampla astfel daca Ia.ceam credit). > Utilizatorul - are i el un interes major; daca este un comerciant cu un comert precar contractul de leasing este singurul care-i permite continuarea comertului i revigorarea acestuia, deoarece prime te practic un credit indirect pe tennen lung. Durata contractului de leasing fn forma normalii este de 7 ani (excepfie leasingul de autoturisme -Jonna mai moderna adaptata piefii, concurenfei). Utilizatorul poate fi interesat i din alte puncte de vedere- utilizatorii care dispun de mijloace financiare daca ar cumpara 'in mod normal instalatiile respective s-ar uza moral, daca lear avea in proprietate s-ar 'incarca cu ele, daca utilizeaza tehnica de leasing poate sa utilizeze ca un mijloc rapid de introducere a tehnologiei avansate Ia.ra suportarea uzurii morale => se poate asimila tehnologia avansata cu costuri mult mai mici.

>
>

Clasificarea operatiilor de leasing - singura corecta este aceea in: leasing financiar leasing operational.

Leasingul financiar este eel prezentat anterior i in cadrul caruia finantatorul societatea de leasing dispune de mtjloacele materiale, financiare pe care vrea sa le fructifice mai bine decat prin intermediul creditului sau nu are dreptul (neavand calitatea de banca) . Aceste contracte de leasing financiar se 'incheie cu clauza irevocabila de cumparare deoarece finantatorul nu este interesat sa se 'incarce cu materialitatea bunului. Leasingul opAerafional este leasingul in care societatea leasor este in acela i timp i producator. In aceasta ipoteza, toate cele trei optiuni ale utilizatorului sunt posibile pentru ca daca s-a realizat contractul, producatorul intra 'in posesia instalatiei pe care fie o poate vinde laITiana a doua, fie o poate 'inchiria 'in sistem de leasing altui utilizator i astfel se ajunge la leasingul de gradul I, II ...IV. In leasingul operational lipse te prima operatiune de vanzare- relatia 'intre producator i societa_a de leasing. in materia contractului de leasing a fast elaborata o conventie internationala privind leasingul financiar . Ea s-a elaborat sub auspiciile UNIDROIT (Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma), s-a 'incheiat la Ottawa 'in 1988 i a intrat in vigoare. Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu au aleso, in regula generala contractul este supus legii fn vigoare la sediul leasorului (pentru ca acesta este eel care face creditul i in comertul international se protejeaza creditul). Varieta(ile contractului de leasing- 'in mod eronat in doctrina economicareprezinta leasing i alte operati care au la baza o J:nchiriere de tip particular (contractul de renting i contractul de time- sharing).

65
'",'u.,,,., ,-;,.,.,. ...,..""'"""'---=i-.,... ,,_,_ .._.,........._,......

.,_,..

l.

.,,,,.. ............t,

,,..,..,,......

-------

Contractul de renting se incheie de regula intre proprietarul mijloacelor de


transport-locator i locatar. Este o locatie de tip particular: pentru ca se accepta ca restituirea bunului inchiriat sa se faca in alta localitate, chiar $i in alta tara decat aceea unde s-a predat bunul; pentru ca locatorul se obliga la cerere sa puna la dispozitia locatarului, eventual $i pe conducatorul auto; pentru ca locatarul se obliga sa suporte asigurarea bunului $i sa acopere, eventual, reparatiile nu numai locative. Astfel societatea de renting se obliga: 0 sa puna la dispozitia locatarului mijlocul de transport; o sa asigure contra cost service-ul pe durata contractului; o sa incheie in numele $i pe contul locatarului $i in profitul locatorului as1gurarea; o sa accepte ca predarea $i restituirea sa se faca pe teritorii statale diferite;

Locatarul se obliga: sa plateasca chiria; sa suporte prima de asigurare; sa asigure hrana autovehiculului $i a conducatorului auto (salariul il plate$te societatea de renting dar cazarea $i masa o plate$te locatarul); Partile la contract pot alege legea aplicabila, in absenta, se aplica legea fn vigoare la sediul societafii de renting. Din contract lipse$te promisiunea unilaterala de vanzare $i inchirierea care nu este insotita de aceasta promisiune nu este leasing.

Contractul de time-sharing a aparut in practica de utilizare a calculatoarelor $i presupune fnchirierea concomitenta catre mai mulfi locatari pe trane de timp a aceluiai bun. Locatorul nu transmite posesia ci numai folosinta, toate reparatiile capitale $1 curente, asigurarea, sunt realizate de catre locator $i se reflecta in pretul chiriei. Locatarul -ste obligat sa suporte aceste costuri $i sa accepte partajarea folosintei aceluia$i bun cu alti locatari. Este o inchiriere de tip particular in care locatarul are numai obligatia de a plati chiria. Din contract lipsqte promisiunea unilaterala de vanzare. Nu este leasing. Este o inchiriere de tip particula partile pot alege legea aplicabila, daca nu au ales-o se aplica legea in vigoare la sediul locatorului care coincide cu locul de situare al bunului (daca sediUT locatorului este diferit de locul de situare al bunului se aplica legea in vigoare la locul de situare al bunului).
Singura varietate juridica de leasing este contractul de lease-back.

Contractul international de turism

' In doctrina economica, contractul de turism este gresit definit. El este considerat ca reprezentand o deplasare temporara in afara domiciliului fara scop lucrativ, ceea ce este profund eronat.

66

In mod corect turismul, care are drept cadru contractul de turism, este un comert invizibil pe de o parte, pe de alta parte el reprezinta pentru numeroase state si mai ales pentru statele pitice singura sursa a venitului national. Din pacate, toate statele lumii cunosc reglementari privind organizarea turismului, cunosc reglementari privind operatorii de turism dar nu reglementeaza contractul de turism. Contractul de turism se incheie intre turist si prestato r, care poate fi oficiu, . agentie de turism, fiind contractul irr-temeiul caruia in schimbul unei plati, prestatorul (agentia de turism) pune_Ja dispoz itia turistului un sejur sau un voiaj asigurandu-i reconfortarea si agrementul . Scopul contractului de turism (cauza contractului de turism) este reconfmiarea si agrementul. Orice alta prestatie care poate fi apropiata de presta:tiile cuprinse de contractul de turism, care nu se caracterizeaza prin acest scop de reconfortare si agrement pentru turism nu reprezinta activitate turistica. Acest contract este un contract complex pentru ca agentia de turism pune la dispozitie o suma de prestatii precum: transport, organizare de voiaj sau de sejur, activitati de tratament, activitati de reconfortare, activitati de hotelarie. Intrucat lipsesc reglemetari pentru contractul de turism care este un contract nenumit s-a incercat reglementarea acestuia prin analogie si unii practicieni au redus contractul de turism la prestatia de transport, considerand ca, intocmai carausului si agentia de turism se obliga sa puna la dipsozitia turistului posibilitatea de a-1 deplasa de la un punct la altul. Se ignora in aceasta optica faptul ca in ipoteza contractului de transport, scopul carausului ca si scopul calatorului consta in deplasarea in spatiu intre doua puncte, fiind straina acestui contract activitatea de asigurare a reconfortarii si agrementului. De esenta contractului de turism, deci, este acest scop de reconfortare si agrement. De asemenea, intr-o alta opinie s-a incercat reducerea contractului de turism la contractul de mandat, aratandu-se ca intocmai mandatarului, agentia de turism organizeaza pentru turisti fie un sejur, fie un voiaj. Si aceasta opinie este nestiintifica pentru ca mandatarul poate doar sa incheie contracte in numele si pe contul mandantelui primind dispozitii din partea mandantelui in legatura cu incheierea acestor acte. In ipoteza contractului de turism, agentia de turism savarseste in profitul turistului si fapte materiale si de de cele mai multe ori pune la dispozitia acestuia un sejur sau un voiaj preorganizate in sistemul pret-a-partir. S-a incercat reducerea contractului de turism la contractul de antrepriza ignorandu-se ca agentia de turism are numai obligatii de mijloace, in timp ce antreprenorul are obligatii de rezultat. Astfel s-a pus problema cu acuitate a elaborarii unei reglementari speciale contractului de turism, o incercare s-a facut la nivelul Organizatiei Mondiale a Turismului care in 1972 a elaborat la Bruxelles o conventie. Potrivit acestei conventii contractul de turism este de doua tipuri: contract de organizare de turism este contractul in temeiul caruia agentia de turism se obliga la prestatia turistica fata de turist, raspunzand de executarea acestor prestatii, eventual subc_ontractate cu alti prestatori; contractul de intermediere de turism este contractul in care agentia de turism incheie doar contracte cu subprestatorii in numele si pe contul turistului, raspunderea fiind directa a subprestatorilor. Contractul de turism se particularizeaza si prin specificitatea participantilor, mai precis turistul nu este niciodata un comerciant, el este un subiect de drept civil, mai mult poate fi un subiect de drept civil care nu are deplina capacitate de exercitiu (si un copil de

67

14 ani poate face o excursie). Aceste specificitati carora li se adauga faptul ca la contractul international de turism intervine ca element de internationalitate faptul ca locul de consumare a prestatiei este diferit de locul de provenienta al turistului. La acest contract international, de fapt, participa 3 parti: turistul -persoana fizica de cele mai multe ori; agentia intermediara de turism din tara turistului (din tara emitenta de turism); agentia de turism din tara receptiva de turism, fiind agentia organizatoare. Contractul se incheie pe de o parte intre agentia emitenta si turist si intre aceasta si agentia organizatoare. Partile pot alege legea aplicabila, iar daca nu au facut-o, contractul se supune legii debitorului prestatiei caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul agentiei organizatoare de turism, pentru ca aici se consuma prestatia turistica propriu-zisa.

Contractul de asigurare
In materie de asigurari, acestea pot fi de trei feluri: asigurari de persoane, in raport de obiectul asigurarii; asigurari de bunuri; asigurari de raspundere civila, cu particularitatea asigurarilor profesionale. In comertul international ne intereseaza numai asigurarea de bunuri si asigurarea de raspundere civila. Contractul de asigurare este prototipul contractului aleatoriu (intinderea si existenta obligatiilor uneia dintre parti depinde de un eveniment viitor si nesigur, posibil dar nesigur). Contractul de asigurare se incheie intre asigurat si asigurator, fiind contractul in temeiul caruia in schimbul unei prime de asigurare asiguratorul se obliga sa acopere sau sa diminueze prejudiciul pe care l-ar inregistra asigurmul ca urmare a pagubei create obiectului asigurarii prin producerea cazuluLasigurat. Prima de asigurare este o suma care se achita de catre asigurat asiguratorului, decadal, lunar, trimestrial sau anual conform conventiei partilor si care se calculeaza in functie de valoarea de asigurare, de suma asigurata si de conditiile de asigurare. Valoarea de asigurare este plafonul valoric luat in considerare de parti la momentul incheierii contractului si care poate fi eel mult egal cu valoarea obiectului asigurat, plus dupa caz, cheltuieli de asigurare sau cheltuieli de transport. Suma asigurata este plafonul maxim pana la care asiguratorul se obliga sa raspunda. Nu poate depasi valoarea de asigurare. Indemnizatia de asigurare este suma pe care o plateste asiguratorul asiguratului in ipoteza producerii riscului asigurat, implicit a cazului asigurat si a pagubei asupra obiectului asigurarii. Indemnizatia de asigurare nu poate depasi valoarea prejudiciului suportat in patrimoniul asiguratului si nu poate depasi suma asigurata. Riscul asigurat este evenimentul viitor, posibil a se intampla, nesigur si de natura a produce un prejudiciu obiectului asigurarii si susceptibil de observare statistica. Poate fi un eveniment care nu depinde in nici un fel de vointa si fapta partilor (asa numitele fait du Dieux - faptele lui Dumnezeu, adica dezlantuirea fortelor naturii) si poate fi de asemenea un eveniment care nedepinzand de fapta si vointa partilor tine de o anumita autoritatea (fait du prende ). Pot fi asigurate si riscuri care tin de specificitatea obiectului asigurarii - combustia interna a unei marfi . 68

.... ,

..
Cazul asigurat reprezinta riscul asigurat avut in vedere, care s-a produs (asigur masina impotriva inundatiilor, in momentul in care inundatia s-a produs si nu mai se poate recupera masina, aceasta inundatie devine pentru prejudiciu concret - caz asigurat). Riscurile asigurate sunt de natura . prin producerea lor sa cauzeze pagube obiectului asigurarii. Riscurile generale produc asa numitele avarii generale, riscurile speciale produc asa numitele avarii speciale (pagube speciale) . Contractul de asigurare se incheie fara exceptie in forma scrisa. Tot fara exceptie, asiguratorii sunt societati comerciale specializate care nu pot avea un alt obiect de activitate decat asigurarile. In toate statele lumii, aceste societati de asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea statului (dat fiind faptul ca asiguratul este parte dezavantajata in acest contract). In Romania, societatile de asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Forma scrisa a contractului de asigurare este obligatorie si imbraca la randul ei doua forme: 1. certificatul de asigura re, in regula generala, are doar valoare probatorie consemnand conventia partilor; 2. polita de asigurareeste un titlu de valoare negociabil. Unele state ale lumii practica sistemul certificatelor de asigurare (dreptul german) numai pentru asigurarile multiple . Aceste asigurari multiple au in vedere situatia in care obiectul asigurarii prezinta 0 valoare foarte mare, ratiune pentru care asiguratorii nu accepta asigurare la valoarea reala a bunului si atunci pentru acelasi bun se incheie pe cote mai multe asigurari cu diferiti asiguratori, in aceasta ipoteza fiecare asigurare este probata printr -un certificat de asigurare. Specificitate - in ipoteza producerii riscului asigurat si a pagubei, indemniz atiile de asigurare insumate nu pot depasi suma asigurata insumata la toti asiguratorii . Reasigurarile se practica atunci cand sumele asigurate sunt foarte mari. In aceasta ipoteza, asiguratorii primari se reasigura la asigurato ri mai puternici. Specificitate: - parteneri intr-un contract de asigurare sunt asiguratorii; - obiectul asigurat consta in suma asigurata in asigurarea primara; - conditiile de reasigurare sunt conditiile de asigurare din asigurarea primara. Ori de cate ori asiguratul si asiguratorul se gasesc pe teritorii statale deosebite, contractul are caracter intenational. In materie nu exista norme uniforme, este foarte raspandit sistemul contractelor tip elaborate de asiguratori. Pa1iile pot alege legea aplicabila, daca nu o fac pe plan international se confrunta trei solutii: 1. cea mai raspandita (retinuta si de dreptul roman) are in vedere supunerea contractului, in tacerea paiiilor, legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, la sediul asiguratorului; 2. supunerea contractului legii in vigoare la locul incheierii contractului, dar, in regula general,a incheierea contractului se face la sediul asiguratorului pentru ca asiguratorul dispune de mijloace de urmarire statistica, ratiune pentru care solutia este identica, legea asiguratorului; 3. solutie speciala aplicata numai de dreptul american. in tacerea partilor tinand cont de starea de inferioritate in contract a asiguratului (care poate plati pe toata durata asigurarii si sa nu apara niciodata riscul asigurat) supune contractul, in principiu legii in vigoare la sediul asiguratului. Exceptie: cand legea asiguratorului este

69

mai convenabila (mai buna) pentru asigurat urmeaza a se aplica aceasta lege, a asiguratorului. In materia asigurarilor exista si asigurari mutuale care nu opereaza la nivelul relatiei asigurat-asigurator, ci care au in vedere relatii de un tip special stabilite intre asiguratori. Asigurarile din comertul international sunt: > asigurari CARGO; > asigurari CASCO; > asigurari de raspundere civila. Asigurarile CARGO au ca obiect asigurarea marfurilor ajlate in transport. De regula, durata asigurarii este de la magazie la magazie (din momentul in care marfa paraseste magazia expeditorului si pana intra in magazia destinatarului). Polita de asigurare poate fi clasificata din mai multe unghiuri de vedere, dupa cum asigurarea este incheiata de proprietarul marfii sau dupa cum asigurarea este incheiata de proprietarul mijlocului de transport (carau ). Ea poate fi: evaluata - presupune evaluarea marfii aflata in transport la momentul incheierii contractului, practicata de proprietarul marfii; neevaluata - presupune ca evaluarea marfii sa se faca numai 111 momentul producerii cazului asigurat, de regula este practicata decaraus; de abonament - are in vedere asigurarea urrei anumite cantitati de marfa, de un anumit gen, indiferent de practicularitatile acesteia. Se practica de carausul care in mod curent transporta cu acelasi mijloc de transport un acelasi tip de marfa. flotanta - se asigura un plafon de marra valoric care diminueaza pe masura executarii contractului de transport, de regula, se incheie pentru contractul cu executare succesiva. Conditiile de asigurare reprezinta gruparea riscurilar asigurate in raport de frecventa producerii acestora si de consecintele asupra obiectului asigurat, rezultate din producerea riscului asigurat. Ele sunt de regula tipizate, tipizare care se face de catre uniunile internationale, asociatiile internationale de asiguratori pe domenii. Asemenea conditii de asigurare in asigurarea CARGO.mai frecvente sunt: 1. fiira avarie particulara este cea mai putin cuprinzatoare si are in vedere asigurarea marfii numai impotriva riscurilor generale; 2. cu avarie particulara este mai cuprinzatoare si are in vedere asigurarea marfii atat pentru riscurile generale, cat si pentru riscurile speciale; 3. toate riscurile este cea mai cuprinzatoare si are in vedere riscurile generale, riscurile speciale, dar si riscuri care tin de specificitatea obiectului asigurarii, inclusiv de manipularea acestora de catre personalul de deservire. Asigurarile CASCO au in vedere asigurarea corpului mij loacelor de transport. Se practica in legatura cu autovehicule , nave, aeronave si vagoane de cale ferata. Intrucat in materie cea mai veche asigurare a fost asigurarea navelor, toate elementele asigurarii CASCO pornesc de la situatia navei. Polita de asigurare are in vedere ipostazele in care se poate gasi nava: -7 polita de timp presupune asigurarea navei, aeronavei etc. pentru un anumit interval temporar, independent de miscarea mijlocului de transport in acest interval temporal; -7 polita de voiaj, cand nava este asigurata pe durata executarii unui anumit voiaj determinat, intre doua puncte cu ruta prestabilita;
70

--7 polita de port are in vedere asigurarea navei, aeronavei pe perioada in care
mijlocul de transport se gaseste imobilizat intr-un port, pe un aeropmi, intr-o remiza etc. --7 polita de constructie asigura mijlocul de transport fie pentru perioada in care se gaseste in reparatii capitale, el fiind identificat ca mijloc de transport, fie pe perioada constructiei respectivului mijloc de transport - din momentul in care acesta poate fi identificat ca atare (nava se gaseste intr-o faza de constructie avansata cand poate fi identificat mijlocul de transport ca atare).

I I
I I I I

Conditiile de asigu r are au ca sorginte efortul Uniunii Asiguratorilor Navali de la Londra si sunt: cu raspundere pentru pierdere si avarii (cea mai cuprinzatoare ), situatie in care este asigurata nava pentru naufragiu, scufundare, e uare sau pentru avariere inclusiv din fapta echipajului; fara raspundere pentru avarii - afara numai daca este vorba de coliziune cu obiectele marii, incendiu la bord, explozie sau naufragiu; numai pentru pierdere totala (cea mai putin cuprinzatoare) are in vedere distrugerea mijlocului de transport sau scufundarea navei, ori situatia in care cheltuielile de recuperare depasesc valoarea mijlocului de transport si a chiriei
pentru utilizarea acestuia. Datorita faptului ca mai ales in materia navelor foarte costisitoare i valoarea de asigurare este foarte mare, se practica foarte mult reasigurarile, asigurarile multiple dar i asigurarile mutuale . Cat privesc asigurarile mutuale acestea se realizeaza la nivelul cluburilor de armatori. In aceste cluburi, armatorii inscriu toata flota lor sau o parte a acesteia i cotizeaza cu 2 cotizatii distincte: > o cotizatie ferma raportata la tonajul inscris in club pe toata durata rela!iei cu clubul o a doua cotizatie variabila care este calculata tot prin raportare='la tonajul inscris in club, dar i la paguba pe care unul din membrii clubului ar suporta-o la un moment dat. Exemplu : am 5 armatori care s-au inscris cu un numar diferit de tone: unul cu 10, unul cu 20, unul cu 50 altul cu 70.Va plati fiecare o anumita suma convenita pe tonaj. In momentul in care eel care s-a inscris cu 70 tone are un vas care a a suportat un prejudiciu, asupra valorii acestui prejudiciu acesta se imparte intre toti ceilalti i cota care ii revine fiecaruia este raportata la tonajul pe care 1-a inscris. Deci eel care a inscris 10 tone va plati mai putin, eel care a inscris 50 de tone va plati mai mult din acest prejudiciu. La nivelul acestor cluburi cele mai cunoscute sunt sistemele P & I - Protectie $i Indemnizatie - care acopera atat pagubele pe care le poate suporta armatorul in calitate de proprietar al navei (pagubele pe care le creeaza tertilor sau proprie fiecarei nave), cat i pagubele pe care le-ar suporta in calitate de exploatant al navei (paguba pe care o face echipajul, manevra gre ita, pagubele asupra marfii incarcate) - paleta de acoperire este mai mare, este sistemul eel mai raspandit in materie de asigurare navala. De altfel, aceste asigurari mutuale sunt retinute i de legislatia romana in materie de asigurari.

I I I
respectiv;

>

Asigurarile de raspundere civila au fn vedere diminuarea prejudiciului pe care Z ar suporta asiguratul prin antrenarea raspunderii sale civile delictuale, prin fapta sa sau fapta lucrului sau, mai ales prin fapta lucrului sau. Aceasta asigurare de raspundere civila are 71

particularitati cat prive te utilizarea autovehicu lelor. Datorita frecventei accidentelor rutiere de circulatie, datorita consecintelor acestor accidente deopotriva pentru proprietarul autovehiculului, cat i pentru tert, majoritatea statelor au transformat aceste asigurari in asigurari obligatorii. In raport de sorgintea lor, asigurarile pot fi: - facultative - cand au la baza vointa reciproca a partilor (asigurat $i asigurator); - obligatorii numite $i asigurari prin efectul legii pentru ca legea obliga incheierea unui anumit gen de asigrare civila. Romania in acord cu toate statele europene a Ia.cut asigurarile de raspundere civila auto ca asigurari obligatorii. Aceasta specificitate a permis ca la nivelul Europei sa se incheie o conventie: Uniform Agreement incheiat in 12.5.1 in cadrul Comitetului pentru Transporturi al Comisiei Economice ONU pentru Europa $i care pune in lucru sistemul Cartii Verzi - Cartea Verde fiind polita de asigurare obligatorie de raspundere civila auto. In temeiul acestui instrument incheiat intre asiguratorii de raspundere civila auto din tarile parti se recunoa$te in tara vizitata efectul incheierii contractului de raspundere civila auto in tara de inmatriculare a autovehiculului. In baza conventiei, in tara vizitata unde se produce accidentul, biroul de asigurari auto din acea tara va instrumenta cazul, va desdaunez pe tert, va sprijini pe asigurat $i va transmite dosarul biroului de asigurare din tara de inmatriculare de la care recupereaza sumele platite $i comisionul convenit. Exemplu: Aceasta inseamna ca am incheiat asigurarea in Romania. Ma due cu autovehiculul in Spania, 11 parchez, are o defectiune, se rupe bara de directie, o ia la vale $i love$te o stiva cu sticle de lapte aduse pentru aprovizionare. Este antrenata raspunderea civila, sunt obligat sa desdaunez pe proprietarul sticlelor de lapte. Nu am bani, cazul se instrumenteaza de catre biroul de asigurari din Spania $i dosarul de daune se transmite biroului de asigurari din Romania. Eu am dreptul la desdaunare pentru ca am incheiata asigurarea de raspundere civila in tara mea de origine. Sistemul a functionat, singura obligatie a conducatorului auto este de a produce la trecerea granitei Cartea Verde. Acela$i mecanism al raspunderi i prin efectul legii sta $i la baza Cartii Albastre ce a functionat intre Statele Socialiste din Europa $i Asia - avea la baza conventii bilaterale incheiate intre societatile - Birourile Nationale de asiguratori, care nu mai exista. Cartea Albastra mai exista, ea se practica intre statele care s.-au desprins din fosta Uniune Sovietica $i are la baza acest mecanism. Se nume$te Carte Albastra pentru ca polita de asigurare are culoarea albastra $i trebuia deosebita de Cartea Verde. In materia transportului de marfuri pe $Osele, pe baza acordurilor bilaterale interstatale de transport, pornindu-se tot de la acest caracter obligatoriu al asigurarii de raspundere civila auto, se recunoa$te efectul extrateritorial al asigurarii incheiate !n tara de !nmatriculare. Conducatorul auto asigurat nu are de prezentat fn fara vizitata decat certificatul de fnmatriculare, $tiindu-se ca acest certificat de inmatriculare nu se elibereaza decat daca !n prealabil se face dovada !ncheierii asigurarii de raspundere civila auto. Este foarte raspandit acest sistem mai ales !n transporturile bilaterale pe $Osele cu mijloace auto articulate.

Contractul de transport
Transporturile sunt de mai multe feluri !n raport de calea utilizata $i mijloacele care concura la realizarea respectivei prestatii. Din acest punct de vedere pot fi:
72

transporturi navale, maritime i fluviale; transporturi aeriene; transporturi rutiere, feroviare i pe sosele. Transporturile pot fi: );> In trafic direct, daca deplasarea se face cu un acela i mijloc de transport (numai pe calea ferata, numai cu autovehiculul, numai cu nava); );> In trafic combinat, daca la executarea transp01iului concura mai multe mijloace de transport. De retinut este ca nu se schimba natura transportului daca mijlocul de transport este 1ncarcat pe un alt mijloc de transport fara transbordare de marla..(ex. Daca se folose te feribotul nu este vorba de a schimba traficul direct cu traficul combinat.) . In sfaqit, el poate fi transport: -7 In trafic intern, cand se consuma 1ntre granitele unui singur stat -7 in trafic international, cand locul de 1ncarcare, respectiv de descarcare, se situeaza pe teritorii statale deosebite. In materia transporturilor se 1ntalne te i transportul de peaj sau in tranzit, cand, de i locul de 1ncarcare i de descarcare se gasesc pe alte teritorii, mijlocul de transport tranziteaza, traverseaza i teritoriul unui alt stat. De retinut este ca, datorita utilitatii deosebite a transportului in comertul international, fn materie s-au elaborat norme uniforme care stabilesc cadrul legal, deci cadrul obligatoriu al contractului de transport cand partile provin din state parti la-respectiva conventie. Cat prive te transportul naval, acesta are caracter international daca locul de 1ncarcare i locul de descarcare se gasesc pe teritorii statale deosebite. De regulii, contractul de transport naval imbraca doua forme: a) transportul charter party sau "casa partita"; b) transportul sub conosament. Transportul charter party se refera la transportul marfurilor de masa, de regula. Contractul se 1ncheie Ia.ra exceptie 1n forma scrisa i poate fi: voyage charter, time charter si charter by demise (bareboat charter). Voyage charter este contractul in care armatorul pune la dispozitia expeditorului 1ntreaga nava sau o capacitate de incarcare a acesteia, obligandu-se sa transporte marfa de la locul de 1ncarcare la locul de descarcare. Obligatiile armatorului: _. - de a aduce nava in buna stare tehnica de navigabilitate la locul de 1ncarcare; - de a asigura existenta echipajului, a hranei echipajului, a apei potabile (apei dulci), a hranei navei (combustibilul i lubrifiantii); - de a suporta toate cheltuielile accesorii transportului (taxele de port, taxele de canal, etc.). Obligatia expeditorului: - sa 1ncarce marfa pe nava; - sa foloseasca spatiul special indicat de armator; - sa arimeze marfa (sa o asigure, sa o lege) sub supravegherea armatorului; - sa plateasca navlul (chiria) - navlul se calculeaza pe tona de marla. 1ncarcata. Piirtile pot conveni, daca expeditorul este interesat ca transportul sa se realizeze 1ntr-un anumit interval, asupra a a numitului navlu mort (adica expeditorul sa plateasca un navlu i pentru capacitatea de nava ne1ncarcata) sau, partile pot conveni, ca 1n ipoteza 1n care, de i a angajat o capacitate mai mare, expeditorul a acoperit partial
73

l
J

'

J
1

I I

aceasta capacitate sa neJ:ncarcata.

se restituie jumatate din navlul platit pentru capacitatea

Cat priveste contractul time charter, armatorul pune la dispozitia navlositorului intreaga capacitate de incarcare a navei, cu alte cuvinte inchiriaza nava pentru un anumit interval de timp. In acest interval, obligatiile armatorului sunt: de a preda nava in buna stare tehnica de navigabilitate; de a angaja echipajul. Pe durata contractului, obligatiile navlositorului constau in: plata hranei echipajului, a apei dulci; asigurarea hranei navei (combustibilul si lubrifiantii); suportarea cheltuielilor auxiliare; exploatarea navei potrivit destinatiei. Plata se face prin navlu care se stabileste de regula la bursele de navlu. Charter by demise (cocnu) este contractul care se practica ori de cate ori constructia de nave este foarte costisitoare si creste brusc pretul. Consta in transmiterea spre exploatare a navei de catre armator navlositorului. Predarea navei se face pe baza unei expertize suportate de navlositor la incheierea contractului si de armatorul navlosant la incetarea contractului. Armatorul trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul in legatura cu persoana capitanului navei si a sefului salii masinilor, respectiv a mecanisului sef. El trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul ori de cate ori se fac reparatii in sala masinilor sau in capacitatea, in puterea navei. Toate celelalte operatii sunt in sarcina navlositorului, inclusiv efectuarea reparatiilor curente si capitale pe durata contractului. Contractul de charter party nu cunoaste norme unVorme, sunt larg raspandite contractele tip, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o exista mai multe solutii in practica internationala. De regula, contractul este supus locului de incheiere. Exista unele state care supun contractul legii armatorului - dreptul italian, altele care supun contractul legii pavilionului navei,_pentru ca acestei legi ii este supus si regimul juridic al navei, inclusiv al faptelor savarsite la bord. Contractul de transport naval cu nave de linie (nave care fac curse regulate) cunoaste reguli uniforme care sunt date de Conventia de la Bm._xelles din 1924 ratificata si de Romania, cunoscuta sub denumirea de Regulile de la Haga. Ea a fast modificata prin Conventia de la Bruxelles din 1968 cunoscuta sub denumirea de Regulile Haga ... si este inlocuita intre partile ratificante de Conventia de la Hamburg intrata in vigoare, ratificata side Romania, incheiata in 1978. Aceste conventii au in vedere transportul de marfuri sub conosament. Conosamentul este un titlu de valori reprezentativ al marjii, care se intocmeste de catre capitanul navei sau sub supravegherea capitanului navei cu semnatura acestuia. Se intocmeste pe documente tipizate in mai multe exemplare originale care formeaza impreuna un set sau un joc si care se elibereaza la incheierea contractului expeditorului marfii. Capitanul isi retine asa numita copie a capitanului. Marfa se va
74

I
elibera la destinatie numai daca destinatarul produce capitanului un exemplar din conosament identic cu copia capitanului. Ratiune pentru care expeditorul marfii primind conosamentul va transmite destinatarului un exemplar cu prima posta si un al doilea exemplar cu a doua posta pentru a se evita riscul pieirii conosamentului. Conosamentul trebuie sa cuprinda date cu privire la parti - obligatoriu trebuie sa cuprinda: e numele navei @ numele capitanului o date cu privire la marfa: - cantitate - valoare - starea aparenta a marfii De retinut ca pentru aceasta stare aparenta a marfii raspunde capitanul, in sensul ca el este tinut sa remita la destinatie marfa in starea in care a primit-o. Din aceasta cauza, conosamentul este de doua feluri: conosament curat (clean bill of lending) situatie --+ in care capitanul nu face mentiuni in legatura cu starea aparenta a marfii, presupunandu-se ca aceasta a fast trimisa in buna stare; conosament cu rezerve (unclean bill of lending) --+ situatie in care capitanul face mentiuni in legatura cu constatarile sale raportate la starea aparenta a marfii. Conosamentul are valoare probatorie pentru incheierea contractului si primirea marfii la bard si in acelasi timp este un titlu de valoare care reprezinta marfa aflata in transport. Este ratiunea pentru care proprietarul conosamentului poate vinde marfa prin virarea conosamentului, virare translativa de proprietate. Cat privesc regulile unifarme, Regulile de la Haga din 1924 erau insotite de asa numitul "catalog al exonerarilor" care cuprindea situatii numeroase de exonerare a capitanului pentru avarierea marfii in transport. Acest catalog a fast eliminat de Conventia de la Haga .... care s-a ocupat si de transportul marfurilor pe punte si a animalelor vii. Ea este inlocuita de Regulile de la Hamburg, astazi in vigoare. Toate aceste 3 conventii cuprind si o clauza asa numita paramount clause potrivit careia, partile la un contract de charter party pot conveni expres sa supuna contractul lor regulilor prevazute de conventiile evocate. Clauza este mentinuta si in varianta Hamburg. In afara si independent de forma contractului, in materia transportului de acestor marfuri prevederi pe mare fiinteaza asa numitele obligatii subintelese ale partilor, de sorginte cutumiara. Acestea sunt urmatoarele: r& Cat priveste pe armator, o obligatie este o obligatie personala care antreneaza raspunderea armatorului cu toata averea sa de apa si de uscat si care se refera la asigurarea bunei stari tehnice de navigabilitate a navei. Aceasta obligatie presupune: --7 dotarea navei cu documentele de transport (harti, etc.) si cu aparatura de bord necesa unui voiaj in siguranta. --7 efectuarea reparatiilor capitale si curente ale navei. Celelalte obligatii subintelese ale armatorului sunt executate prin intermediar, respectiv prin capitanul vasului, si pentru neexecutarea acestora, armatorul raspunde in limita valorii vasului si a navlului, acestea sunt: --7 aducerea navei la locul de incarcare (dana, cheu), respectiv la locul de descarcare sau in ipoteza producerii unor ... fait du prin... interdictii de intrare in port, carantina, etc. - aducerea navei la eel mai apropiat loc de
75
"'"' .'"" - ...,p..

I I I I I I I I I I I
I I I

I I

....,. , -i-"'

nn

-,.....,- -- ..,""7".... ._,,., ...,,,,.,-,"' '"'

- -

----

locul de incarcare respectiv de descarcare, si descarcarea marfii pe slepuri. Este ratiune pentru care nava trebuie totdeauna sa fie dotata cu mijloace de trecere a marfii peste prapastie, de descarcare a marfii. -7 realizarea transportului pe ruta cea mai scurta, cu cea mai mare viteza rezonabil posibila. Aceasta rezonabilitate se raporteaza la parametrii tehnici ai navei. Abaterea de la ruta este scuzabila in urmatoatele ipoteze: 1. salvarea de vieti pe mare; 2. nevoia de a evita fenomene ale naturii. -7 aducerea marfii la destinatie in starea in care a fost primita , atingandu-se interesul comercial al transportului . Cat priveste pe expeditor, acesta are si el o obligatie subinteleasa , aceea de a aduce marfa la locul de incarcare-"* marfa asteptand intotdeauna nava. Cele mai multe litigii din contractele de transport pe mare s-au nascut in legatura cu incarcarea si descarcarea navei, ratiune pentru care legat de aceasta se discuta staliile, contrastaliile si dispatch-ul. Staliile reprezinta timpul normal de incarcare a unei nave. Contrastaliile reprezinta timpi suplimentari stabiliti pentru terminarea incarcarii si pentru care expeditorul-incarcator plateste sume suplimentare numite contrastalii. Dispatch-ul ( ...money) reprezinta suma pe care armatorul trebuie sa o plateasca incarcatorului-expeditor pentru ipoteza in care a incarcat marfa intr-un timp mai scurt decat timpul de staliu. De regula, staliile, contrastaliile si dispatch-ul se precizeaza in contract; in caz contrar se vor aplica uzurile (regulile) portuare ale portului de incarcare respectiv de descarcare. Staliile curg de la momentul comunicarii notice-ului adica avizului de sosire a marfii la locul de incarcare si ele se calculeaza diferit, in functie de prevederile din contract si in absenta, in functie de regulile si uzurile portuare. Pot fi calculate pe zile libere, pe zile continui, pe zile lumina. Filmul incarcarii-descarcarii unei nave se consemneaza in asa numitul timesheeting, document care se intocmeste in contradictoriu de incarcator-expeditor si de capitanul vasului si care face proba pana la inscrierea- in fals. Daca nu este timpul material pentru redactarea time-sheetingului , capitanul navei intocmeste el asa numitul "bill of facts" care este o precizare a filmului incarcariidescarcarii si care face dovada pana la proba contrara. Ca o specificitate a dreptului roman -7 o prescriptie mai scurta aplicabila transportului naval cat priveste navlul, staliile, contrastaliile si dispatch-ul - 1 an de la terminarea transportului. Cat priveste transportul de marfuri pe fluviu, de regula, exista reglementari privind fiecare fluviu in parte si mai recent exista Conventia de la Siofoc care priveste transportul de marfuri pe Dunare si care priveste implicit si Romania.

76

Transportul aerian
Este reglementat de Conventia de la Montreal (1996) ratificata side Romania si care inlocuieste Conventia de la Varsovia (1929) modificata prin Protocolul de la Haga (1955). Contractul de transport aerian de mcufuri se fncheie prin scrisoarea de trasura

I I I I I I

...,

aeriana. Specificitate - spre deosebire de transportul naval este data de: -7 obligatia de incarcare a marfii pe aeronava care revine carau ului pentru siguranta zborului; -7 in scrisoarea de transport aerian trebuie precizat volumu l marfii pentru ca nu se accepta transportul aerian al unor marfuri care depasesc un anumit volum si trebuie precizata natura marfii.
Scrisoarea se intocmeste 3 exemplare care au valoare probatorie: si probeaza se remite expeditorului >- un prim ex plar in semnat de carau primirea marfii la transport; > al II-lea exemplar semnat de expeditor/transporJg,tor se remite destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie; >- ultimul exemplar care are si semnatura destinatarului atesta executarea transportului si se remite carau ului. Conventia cuprinde prevederi legate de continutul scrisorii si de raspunderea carau ului precum si prevederi cu privire la solutionarea litigiilor. Un contract de transport aerian este supus acestei conventii numai daca, in mod expres, pe scrisoarea de trasura aeriana se precizeaza vointa partilor de a supune transpori:ul respectivei conventii.

I I I I I
1
J

Transportul

feroviar

Este reglementat de Conventia de la Berna (incheiata la finele sec XIX) renegociata in timp, astazi fiind cunoscuta cu denumirea de Conventia COTIF care are 2 componente: -7 Conventia CIV (referitoare la transportul de calatori) -7 Conventia CIM (referitoare la transportul de marfuri pe calea ferata) Conventia este insotita de o lista a cailor ferate pe care se aplica. Conventia NU se aplica intregii retele de cai ferate din tarile europene . Rusia nu este parte la conventie din cauza ecartamentului diferit. Intre statele foste socialiste, dar astazi state din Asia desprinse din URSS si Vietnam, Coreea si China se aplica o conventie cunoscuta sub denumirea de Conventia SMGS care este inca in vigoare. Romania a denuntat-o, dar realizeaza transportul pe calea ferata cu tarile din Estul Europei si Asia pe baza unor intelegeri intre caile ferate romane si societatile de cai ferate din tarile respective. Conventia CIM spune ca transportul se incheie pe baza scrisorii internationale de trasura, care sub sanctiunea nulitatii cuprinde mentiuni obligatorii si poate cuprinde si mentiuni facultative. Mentiunile obligatorii au in vedere:

l
J
J

j
J

-7 statia de incarcare si statia de descarcare -7 expeditorul


77
l:O.f .......... ......,...... .., ,. . ..,.. ... _. .

J
._.....,,J ,...... .............--- - - - -

'

"

-7 mentiuni cu pnvire la natura si valoarea marfii, la starea aparenta a ambalajelor, a marfii, la unitatea de cantarire obligatorie dat fiind faptul ca desi s-a trecut la sistemul metric international tot se mai practica cantarirea potrivit unitatii de masura a Angliei de exemplu. -7 valoare per colet. La transportul pe calea ferata nu se accepta colete sub 10 kg, nu se accepta razaturi/stersaturi pe scrisoarea de trasura. Scrisoarea este redactata obligatoriu in limba statiei de incarcare si intr-una din urmatoarele limbi: franceza sau italiana. Ea se intocmeste in 5 exemplare: Matca se pastreaza in Registrul de Evidenta al statiei de incarcare, probeaza transmiterea marfii la transport si incalcarea mijlocului de transport, inclusiv aplicarea sigiliilor. Scrisoarea unicat insoteste marfa pe durata transportului, se remite destinatarului si are valoarea probatorie cea mai mare. Este instrumentul care probeaza momentul trecerii frontierelor. Scrisoarea duplicat semnata de statia de incarcare se remite expeditorului si atesta primirea marfii la transport. Avizul avanei semnatura expeditorului si a cailor ferate se remite destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie. Recipisa este semnata de destinatar si se remite carausului si atesta executarea contractului. Conventia prevede: -7 obligatiile partilor -7 termenul de executare si de asemenea impiedicarile la transport -7 limita raspunderii carau$ului pentru ipoteza in care expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea marfii si natura acesteia.
Expeditorul este obligat: sa completeze corect scrisoarea de trasura; sa incarce marfa in mijlocul de transport; sa plateasca taxa de transport sau sa stabileasca debursarea acesteia de catre destinatar comunicand destinatarului despre aceasta. Carausul este obligat: sa realizeze transportul pe ruta stabilita si cu viteza stabilita -7 scrisoarea fiind intocmita pe o hartie alba cu 2 dungi rosii sus si jos, pe fata si pe verso, paralele pentru transportul de mare viteza, deci trebuie respectata aceasta viteza; sa raspunda, avand paza juridica a marfii, de integrarea marfii in transport, diberand-o la destinatie in starea in care a primit-o. Daca in parcurs are loc un accident care prejudiciaza marfa, trebuie sa se intocmeasca un asa numit proces verbal comercial la care participa statia in cauza si un reprezentant al expeditorului sau un tert avand activitate similara cu a expeditorului. Nu se poate formula nici reclamatie administrativa si nici actiune in justitie daca nu este insotita de acest proces verbal.

78
. .....,...., ,,.,..,.""" F '"'.._.._F-!""_,,, ""1'""'1"'_ ..,. . ..,,,,...,., ....--.. ----

Transportul pe osele cu 1nijloace auto


Este reglementat uniform de Conventia de la Geneva (1956) renegociata in 1979 (Romania este parte la conventie) insotita de o Conventie vamala TIR (1959) incheiata tot la Geneva i renegociata in 1975. De asemenea, Uniunea Internationala a Transportatorilor Rutieri a elaborat o scrisoare de trasura auto tip numita scrisoarea IRU. Partile la contract sunt obligate sa intocmeasca scrisoarea de trasura care cuprinde mentiuni absolut obligatorii, mentiuni obligatorii tinand de natura marfii si mentiuni

I I I I I
J

facultative. Obligatii specifice ale partilor A. Obligatiile expeditorului: de a completa corect scrisoarea de trasura; de a procura documentele marfii, eventual de a insoti marfa in transport ca si la transportul feroviar; de a colabora cu carau ul la intocmirea documentelor vamale. B. Obligatiile carau ului: de a pune la dispozitie mUlocul de transport; de a asigura conducatorul auto si documentele mijlocului de transport si ale conducatQ,rului auto; de a obtine autorizatiile de transport; de a raspunde de paza juridica a marfii in transport; este tinut sa realizeze transportul pe ruta convenita in _ intervalul de timp convenit. Daca pe parcurs intervin impiedicari la transport (de exemplu s-a stricat soseaua, este interzisa circulatia pe un anumit tronson dintr-un motiv sau altul precum inundatii, cutremure etc.) trebuie sa ceara instructiunii de la expeditor sau destinatar, dupa caz, si daca nu le poate cere sau nu le-a putut primi este obligat fie sa depoziteze pe cheltuiala expeditorului, respectiv destinatarului, fie sa vanda marfa la licitatie pentru a diminua pierderea (presupunand ca marfa este perisabila si presupunand ca s-a stricat sa zicem agregatul frigorific) Atat in materia transportului feroviar, cat s1 in materia transportului auto raspunderea primului ca.ra.u.; presupune raspunderea solidara. a tuturor ca.ra.u.;ilor succesivi, dupa cum si a tuturor cailor ferate implicate in realizarea transportului.

I I I
I

I I

I I I

79
.........- ..,..,"lf .. " -...
- """r"-_,_._
0< ..--

BIBLIOGRAFIE

1. I. Macovei - Dreptul comertului international, vol. I, Editura CH BECK 2006; 2. D.A.P. Florescu, L-N. Pirvu - Contractele de comert international, Editura Universul juridic, 2007; 3. Mircea N. Costin, Calin M. Costin-Dreptul comerfului internafional. Partea generala, Editura Argonaut, Cluj-Napoca , 1999; 4. Mircea N. Costin, Calin M. Costin - Dreptul comerfului internafional. Partea speciala, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999. 5. 0. Capatana, V. Tanasescu -Institufii de drept comercial internafional, Editura Academiei, Bucure$ti, 1993; 6. I. Macovei - Institufii de drept comercial internafional, Editura Junimea, Ia$i, 1987; 7. Tudor R. Popescu - Dreptul comertului international , Bucure$ti, 1975; 8. St. D. Carpenaru-Drept comercial roman, Ed All Beck, 2001; 9. Mihai Jacota -Drept international privat, Editura Didactica $i Pedagogica, Bucure$ti; 10. Mircea N. Costin - Dicfionar de drept internafional al afacerilor, vol. I, II, III, Ed. Lumina Lex, Bucure$ti , 1996; 11. M.N . Costin, M. Mure$an, V . Ursa- Dicfionar de drept civil, Editura $tiintifica $i Enciclopedica, Bucure$ti, 1980.

80