ACTIVITATEA FIZICA SI COMPETITII SPORTIVE PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITATI

In fiecare zi, tot mai multe persoane sunt constranse sa ramana in scaunul cu rotile din cauze de cele mai multe ori traumatice. La inceput viata pare ca s-a terminat dar mai apoi, dorinta de a merge mai departe si puternicul instinct de autoconservare ii impulsioneaza pe cei cu handicap sa ofere o mai mare atentie aspectului lor fizic plecand de cele mai multe ori de la lucruri simple. Unul dintre elementele antrenante in aceste cazuri ar putea fi activitatea fizica si in mod special lucrul cu greutatile. Istoria competitiilor pentru atletii cu handicap incepe inca din 1948. In acest an, in Stoke Mandeville, in Anglia, se desfasoara primele competitii sportive pentru atletii cu handicap, in aceeasi zi in care s-a desfasurat si ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice care a avut loc in acel an la Londra. Lumea sportului pentru cei cu handicap ii este consacrata lui Sir Ludwig Guttman, neurochirurg englez care in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, pe langa activitatea de ingrijire a ranitilor, a inceput sa puna pe acestia la intrecere prin diferite modalitati, cu scopul de a le intari constitutia fizica, dar mai ales pentru a le antrena starea de spirit. Patru ani mai tarziu, o alta competitie pentru atletii cu handicap este organizata in Olanda, competitie care a stat la originea miscarii Paraolimpice. De atunci, manifestari de asemenea gen au luat amploare tot mai des, referindu-se fie la numarul de participanti fie la desciplinele practicate. Atletii paraolimpici au inceput sa se bucure de o consideratie si de o credibilitate diferita in raport cu trecutul. La inceput publicul i-a primit cu sentimente de compasiune, dar imediat lucrurile au luat un curs nou. Atletii cu dizabilitati au inceput sa transmita emotii adevarate care tin de suspansul competitiei si de placerea divertismentului. Dupa un moment de ezitare, chiar si sponsorii au inceput sa priveasca cu o mai mare atentie lumea competitiei persoanelor cu handicap. In cele din urma, competitiile Paraolimpice au inceput sa fie considerate a fi in egala masura asemenea celor Olimpice. Astazi, atletii cu dizabilitati vin apreciati in primul rand pentru calitatile lor atletice si de abia in plan secund pentru ca sunt indivizi cu handicap, insa doar in sensul strict al termenului. In teorie - persoane poate putin mai ghinioniste sub aspect fizic dar fara indoiala un exemplu de forta, tenacitate si determinare, in practica - o sinteza a tot ceea ce trebuie sa ne invete sportul inainte de a fi o simpla competitie sportiva in care se masoara abilitatile personale din diferite discipline. Una dintre ultimile figuri ale acestui fenomen este Oscar Pistorius, sud-african de nationalitate si detinator al recordului in lume pentru cei cu handicap pe 100, 200 si 400 de metri. Pe cand avea mai putin de un an, lui Oscar i s-au amputat ambele picioare din cauza unei malformatii congenitale, fiind nascut fara

oasele gambei.

Cand vorbeste despre el insusi, Oscar nu se defineste ca fiind o persoana cu handicap, ci o persoana fara picioare. Astazi, obiectivul sau este sa alerge impreuna cu cei normali din punct de vedere fizic. In ultimii ani, odata cu disciplinele clasice, a inceput sa aiba cautare printre atletii paraolimpici ridicarea de greutati, o activitate deschisa celor aflati in scaun cu rotile cat si celor amputati sau celor cu afectiuni la nivelul capului. Cand se sufera de oarecare dizabilitate fizica, unul dintre aspectele negative este debutul bolii, secundar handicapului, si anume depresia psihica care lasa subiectul total astenic, demotivat si lipsit de vointa. Din aceasta cauza, activitatea fizica indeplineste un rol fundamental in vindecarea si ingrijirea persoanei, permitand recastigarea increderii in sine si reincadrarea in mediul social comunitar. Bineinteles, in acest scop este nevoie de un mediu adecvat, un ambient favorabil care sa ofere stimuli si adevarata motivatie pentru recuperare. Multumita programelor si tehnicilor de antrenament speciale, persoana cu dizabilitati poate sa-si recastige propria viata prin intermediul antrenamentului dur cu greutati. Obiectivul este accentuarea potentialului ramas, dezvoltand spre exemplu musculatura bratelor si a trunchiului, pentru a obtine rezultate superioare celor oferite de fizioterapia regulata.

Pe langa sporturile clasice precum inotul, alergatul, tragerea cu arcul, este acceptat si chiar indicat lucrul in sala de forta pentru imbunatatirea conditiei fizice si psihice generale. Pentru practica culturismului este nevoie de tenacitate, perseverenta si rabdare, toate aceste calitati pe care o persoana cu handicap trebuie sa le potenteze pentru a putea infrunta incercarile permanente pe care viata i le va oferi. Posibilitatile, alta data incredibile ale persoanelor cu handicap, precum si dorinta lor permanenta de autodepasire a propriilor performante, coroborate cu dorinta de competitie specifica omului, au facut ca atitudinea activitatilor motrice sa fie reorientata catre activitatea sportiva adaptata persoanelor cu handicap. Ca si la persoanele fara deficiente, si la persoanele cu handicap putem vorbi de sport de masa, ct si de cel performant, existnd competitii interne ct si internationale si chiar olimpiade. La una dintre jocurile olimpice, flacara olimpica a fost aprinsa pe stadion de un participant la tir cu arcul pe scaun rulant, organizatorii aratnd astfel ca toti sportivii se bucura de miscarea generoasa a olimpismului. In acest consens exista pentru sportivii cu handicap clasificari sportive convenite international, conform tipului de handicap si n concordanta cu regulamentele ramurii sportive respective. Clasificarea sportiva a fost facuta pentru prima data la o competitie pentru raniti medulari, la Stoke Mandeville, cnd a trebuit sa li se acorde tuturor participantilor, sansa de a concura n mod corect. Aceasta, ntru-ct nu toti participantii aveau acelasi grad de afectare a coloanei vertebrale. Nevoia de egalizare a sanselor a determinat deci prima clasificare sportiva a persoanelor cu handicap. La evolutia clasificarilor si-au adus contributia ideile conducatorilor, sportivilor, tehnicienilor si medicilor, care s-au raportat initial la analiza medicala de stabilire a originii si gravitatii handicapului. Analiza functionala, care considera posibilitatile de miscare ale practicantului n teren au fost alte criterii de clasificare sportiva. Principiile generale ale clasificarii se refera la: 1. Bilantul analitic, care cuprinde: forta musculara - printr-o notatie de la 0 la 5 bilantul articular (cu masuratori de unghiuri) nivelul amputatiei coordonarea acuitatea vizuala si cmp vizual 2. Bilantul functional care cuprinde analizarea unor teste specifice fiecarei ramuri de sport, aratnd performantele individuale cotate prin cifre, precum si unele gesturi tehnice pe teren. Fiecare tara a stabilit variante de clasificare care s-au potrivit conditiilor si sportivilor sai. Bine este nsa sa se respecte clasificarea internationala, ceea ce a facut si tara noastra, care la clasificarile persoanelor cu handicap de auz vaz si mintal respecta clasificarea internationala.

La persoanele cu handicap motor, ntruct dezvoltarea miscarii sportive de acest gen este n stadiul de nceput, la atletism s-a facut o clasificare cu doar doua clase: n carucior n picioare La alte sporturi, ca tenis de masa si powerlifting se foloseste clasificarea internationala. Clasificarea sportivilor din fotoliul rulant

Clasificarea sportiva internationala ISMWSF (International Stoke Mandeville Wheelchair Sport Federation) 1.A. Tetraplegie completa de nivel C7 si deasupra, sau handicap echivalent - Sportivii care nu poseda dect un triceps brahial n functiune, cotata international 3 si cu minile total paralizate. 1.B. Tetraplegie completa de nivel C8 sau handicap echivalent - Sportivii care au tricepsii brahiali, flexorii si extensorii pumnului cu functionalitate mai mare de 3 dar care flexorii degetelor au functionalitate < 3. 1.C. Tetraplegie completa de nivel D1 sau handicap echivalent - Sportivii care nu au functionalitate < 3 n musculatura inter-osoasa si n muschii mici ai minilor si picioarelor. 2.C. Paraplegie completa de nivel D2 pna la D6 sau handicap echivalent - Sportivii cu paralizii ale muschilor abdominali, fara echilibru n seznd; membre inferioare total paralizate.

3.C. Paraplegie completa de nivel D7 pna la D10 sau handicap echivalent - Sportivii cu muschii abdominali de cotatie 3: fara muschi abdominali inferiori si muschi spinali inferiori (echilibrul trunchiului n seznd este dificil; membrele inferioare paralizate total). 4.C. Paraplegie de nivel D11, pna la L3, sau handicap echivalent - Sportivii cu: muschii trunchiului normali (echilibrul trunchiului bun n pozitia seznd); muschii cvadriceps fara functiune; nu exista comanda nervoasa pe muschii ridicatori, tricepsi, ischiogambieri si fesieri. Testul efectuat pentru functionalitatea musculaturii membrelor inferioare nu trebuie sa arate o functionalitate > de 20 puncte pentru ranitii medulari sau 15 puncte pentru cei cu poliomielita. 5.C. Paraplegie de nivel L4 pna la S1 sau handicap echivalent - Sportivii cu: muschii tricepsi fara functionalitate. Testul efectuat pentru functionalitatea musculaturii membrelor inferioare nu trebuie sa arate o functionalitate > de 21 - 40 puncte pentru ranitii medulari, sau 16 - 35 puncte pentru cei cu poliomielita. 6.C. Paraplegie de nivel S2 sau S3, sau handicap echivalent. Testul efectuat pentru functionalitatea musculaturii membrelor inferioare nu trebuie sa arate o functionalitate > de 41-60 puncte pentru ranitii medulari, sau 36-50 puncte pentru cei cu poliomielita. Clasificarea sportivilor amputati Clasificarea sportiva internationala ISOD (International Sport Organization for the Disabled) sau persoane cu handicap motor fara scaun rulant.

Clasificarea sportiva pentru amputati A.1. Amputatie dubla femurala. A.2. Amputatie femurala unilaterala - amputatie cu conservarea calcaneului, care este artrozat, sau anchilozat la extremitatile inferioare a celor doua oase ale gambei (amputatie Pirogoff) sau o amputatie partiala a celuilalt femur. A.3. Amputatie tibiala dubla; simpla asociata cu amputatie Pirogoff la celalalt picior; amputatie tibiala simpla asociata cu amputatie femurala la celalalt picior. Principiul pierderii celor doua "pedale" amputatie tibiala la un picior si cea femurala la celalalt, incluznd si sportivi care nu au dect un genunchi conservat. A.4. Amputatie tibiala simpla; amputatie tibiala simpla asociata cu o amputatie partiala a celuilalt picior cu calci conservat; amputatie Pirogoff simpla asociata cu o amputatie partiala a celuilalt picior. A.5. Amputatie dubla a bratelor. A.6. Amputatie a unui singur brat; amputatie a unui singur brat asociata cu o amputatie partiala a unui picior; amputatie a unui singur brat asociata cu o amputatie Pirogoff. A.7. Amputatia dubla a antebratelor; amputatie de antebrat asociata cu o amputatie a bratului celalalt.

A.8. Amputatie a unui antebrat (trebuie sa treaca de articulatia pumnului si nu trebuie sa pe un singur metacarp); amputatie a unui antebrat asociata unei amputatii partiale de picior; amputatii de antebrat asociata

uneia Pirogoff. A.9. Amputatie de membru superior (brat, antebrat) si a uneia de membru inferior (femurala sau tibiala) O alta clasificare o au sportivii cu deficiente altele dect cele de amputare, la nivel functional al muschilor, sau articular. Desi fiecare ramura de sport are propria sa clasificare, aceasta se face conform normelor internationale pe o scara valorica de la 0 la 5, analiznd: La nivelul membrelor superioare existenta a 12 functiuni, nregistrate cu maximum 60 puncte. umar: flexori, extensori, adductori, abductori cot: flexori, extensori pumn: flexori, extensori degete: flexori, extensori degetul mare: opozantii, extensorii Pentru natatie si tenis de masa, sunt analizati n mod egal, exceptie de la regula, pronatia si supinatia cu 10 puncte. Pentru membrele inferioare, existenta a 8 functiuni, nregidtrate cu maximum40 de puncte. sold: flexori, extensori, abductori, adductori

genunchi: flexori, extensori glezna si laba piciorului: flexori, extensori Functionalitatea articulatiilor (amplitudinea) se masoara cu goniometrul. Clasificarea sportivilor infirmi motori cerebrali Clasificarea internationala a CP - ISPA (Cerebral Palsy - International Sport and Recreation Association ) C1 - Tetraplegici n carucior electric - spasticitate sau miscari atetozice severe n membrele superioare si inferioare - forta foarte slaba si/sau grave probleme ale controlului membrelor superioare si ale trunchiului, ceea ce necesita folosirea caruciorului electric, sau ajutorului celei de a treia persoane pentru a se deplasa - imposibilitatea totala de propulsie a caruciorului cu membrele superioare

C2 - Tetraplegici n carucior care utilizeaza propulsia pedalelor sau a altor mijloace electrice ale caruciorului - tulburari grave ale tonusului muscular moderat n membrele superioare si inferioare - forta mediocra si/sau grave probleme de control n membrele superioare si trunchi - necesitatea de utilizare a caruciorului pentru toate activitatile cotidiene si mari dificultati de a-l manevra cu membrele superioare - propulsia se face cu membrele inferioare

C3 - Tetraplegici sau hemiplegici cu handicap sever, la care deplasarea se face n carucior propulsat cu un singur membru superior, ntr-o maniera eficace

- tulburari ale tonusului care pot atinge doua, trei, sau chiar toate cele patru membre - forta mediocra si/sau probleme moderate ale ale controlului membrelor superioare si ale trunchiului - necesitatea de a utiliza un carucior n activitatea cotidiana dar poate, pe distante scurte, cu ajutoare umane sau aparate, sa se deplaseze fara carucior - posibilitate de propulsie a caruciorului cu unul din membrele superioare, sau cu ambele membre superioare dar foarte ncet

C4 - Paraplegici n carucior - tulburari de tonus de la moderat pna la grav n cle doua membre - functionalitate buna si probleme minime ale controlului membrelor superioare si ale trunchiului (reflexele membrelor superioare pot fi exagerate) - poate face ctiva pasi cu ajutoare sau aparate, dar n activitatea zilnica foloseste caruciorul - posibilitatea folosirii caruciorului n cursele de atletism asezat - n competitiile sportive participa la clasele sportive n care caruciorul este folosit n exclusivitate, sau n scaun, n conformitate cu regulamentele ramurilor sportive respective C5 - Paraplegici sau hemiplegici practicanti de sport n picioare - pentru paraplegici - tulburari severe n membrele inferioare, care antreneaza o dificultate n mers dar o forta buna si o functionalitate la valori bune n membrele superioare - pentru hemiplegici cu handicap sever - dificultate n mers, dar functionalitate la valori bune a partii sanatoase. Sunt posibile dificultati minime ale controlului si reflexe exagerate - nu utilizeaza caruciorul n activitati zilnice poate sa se deplaseze n mers, cu sau fara ajutor

C6 - Atetozici n cele patru membre; practicanti de activitati sportive n picioare - probleme moderate care pot merge pna la a fi severe ale controlului n cele patru membre si n trunchi, cu dificultati de coordonare n cursele de atletism - pentru activitatile cotidiene merge fara ajutor - n competitiile sportive concureaza n picioare, fara ajutor C7 - Tetraplegici sau hemiplegici - forme moderate; practicanti de activitati sportive n picioare - tulburari moderate sau minime ale tonusului muscular n toate cele patru membre - tulburari moderate sau minime pe jumatate de corp - tulburari crescute ale tonusului muscular ntr-unul sau n ambele membre inferioare, ceea ce antreneaza o schiopatare (asimetrie) - merge fara ajutor dar are tulburari de tonus, n unul sau ambele membre inferioare care antreneaza o schiopatare

- functionalitate cu valori bune ale partii sanatoase la formele hemiplegice C8 - sub-normali - forme minime de handicap - practicanti de activitati sportive n picioare - forme minime de hemiplegie sau tetraplegie ce permit o participare n competitii sportive fara schiopatare, fara asimetrie - poate avea un membru superior sau inferior usor atins de paralizie - poate avea un handicap usor de coordonare - sportivii din aceasta clasa trebuie sa faca dovada unui handicap de functionare real si obiectiv, iar daca handicapul minim se refera la un singur membru, dovedit prin examen neurologic, sportivul poate fi considerat "fara handicap" si scos din vederile clasificarilor Clasificarea sportiva a nevazatorilor

Clasificarea sportiva internationala IBSA (International Blind Sport Association) se realizeaza prin aparatura speciala, dupa cum urmeaza: B1 - nu exista perceptia luminii cu unul sau ambii ochi; cecitate absoluta - incapacitate de recunoastere a formei unei siluete, indiferent de distanta si directie B2 - capacitate de recunoastere a formei unei mini pna la o acuitate vizuala de 2/60 si/sau cmp vizual mai mic de 5 (perceptie luminoasa)

B3 - ascultare vizuala cuprinsa ntre 2/60 - 6/60 si/sau cmp vizual cuprins ntre 5 - 20 (zareste la 4 - 5 m) Clasificarea sportiva a persoanelor cu handicap de auz Clasificarea sportiva internationala CISS (Comite International de Sport pour les Sourdes) se face prin audiograme si testari cu aparate care investigheaza cortexul. O singura clasa cu pragurile: 0 - 20 decibeli - auditie normala 20 - 40 decibeli - deficit auditiv usor 40 - 70 decibeli - deficit auditiv mediu, gradul III 70 - 90 decibeli - deficit auditiv sever, gradul II peste 90 decibeli - deficit auditiv profund grav, gradul I

Pe lnga clasificarile mai sus mentionate exista si o clasificare a persoanelor cu handicap mintal/retard mintal, care nu s-a putut contura la nivel international, desi INAS - FID (International National Association of Sport - Federation Intelectual Disabled) se ocupa de aceasta ramura sportiva a practicantilor mai sus amintiti. Orientarile sportive ale persoanelor cu handicap Orientarile se fac functie de: aptitudinile de practicare a sporturilor, nclinatiile individuale la ce nivel se poate practica sportul respectiv contraindicatiile medicului si ale fiecarui sport vrsta, sexul, topografia handicapului, functionalitatea muschilor Examinarea practicantului se face prin examen medical avnd ca obiect: interviu privind antecedentele personale si familiale ale individului, istoricul handicapului, problemele de sanatate aparute de la ultimul examen medical, sau de la aparitia handicapului examen general - greutate, naltime, presiune arteriala,, puls, consult cardiac si pulmonar, palpari de viscere, ganglioni, etc. examen al sistemului osteo-articular cu masurarea amplitudinilor la toate articulatiile, stabilitatea acestora, unghiuri, etc.

examen clinic mai special axat pe bilantul deficientei fizice (etiologic - cauzalitate) examen cardiologic - teste de adaptare cardiovasculara la efort Persoanele cu tetraplegie sau paraplegie pot practica atletism n scaun mobil (curse de viteza, semifond, fond, aruncari), baschet, scrima, powerlifting, natatie, tenis de masa, tenis de cmp, tir cu arcul, sau cu arma, caiac-canoe, navigatie, schi, bob, etc. sub control medical. Persoanele cu poliomielite au nenumarate posibilitati de practicare a sporturilor. Cele cu poliomielite la nivelul membrelor inferioare (aflate n scaun) pot practica: baschet, atletism, tenis de masa, popice, scrima, pescuit sportiv, dans sportiv, etc. Natatia nu este recomandata. Persoanele cu amputatii sunt orientate spre sporturi, functie de: vrsta, starea cardiovasculara, nivelul amputatiei si natura sportului respectiv. Aproape ca nu exista restrictii pentru persoanele cu amputatii uni sau bilaterale. Sporturi cu ndemnare si efort mediu - volei, sarituri, sau efort mare - alergari, ciclism, schi, natatie (fara proteze) Infirmii motori cerebrali trebuie testati daca pot face cteva elemente sau daca pot practica sportul respectiv n functie de posibilitatile individuale. Persoanele cu deficit vizual pot practica, cu sau fara nsotitor atletismul - curse de viteza, semifond si fond, mars, sarituri n lungime si naltime, toate aruncarile; schi - coborre cu nsotitor, semifond cu nsotitor; natatie, judo, fotbal cu ajutorul mingii cu clopotei, golbal - un sport al nevazatorilor; haltere; tir cu arcul cu reper al pozitiei corpului, sau cu tinta optoelectrica, care nlocuieste informatia vizuala cu cea auditiva; ciclism cu conducator; canotaj cu nsotitor; dans sportiv; sah; etc. Persoanele cu handicap auditiv pot practica toate sporturile, si chiar mpreuna cu cei fara handicap. Responsabilul sportiv are un rol important n conducerea antrenamentului si al ntrecerilor sportive, care este racordat la fiecare handicap al practicantilor. Deficienta poate determina o incapacitate care, la randul ei, antreneaza o stare de handicap ce face ca persoana deficienta sa suporte penalizarile mediului in care traieste, mediu care poate asimila, tolera sau respinge persoana deficienta. Functia de integrare sociala a individului este o functie comuna tuturor fenomenelor sociale, participand astfel la socializarea individului. Practicarea activitatilor fizice si sportive promoveaza personalitatea, ofera posibilitatea integrarii intrun grup, ofera posibilitatea stabilirii unor noi relatii, noi forme de comunicare intre indivizi. Sportul este un mijloc util si facil in integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati, si este eficient in masura in care societatea este pregatita sa asimileze,tolereze aceste persoane.