ION DODU B LAN LUIZA MARINESCU

,6725,$/,7(5$785,,5201(
'(/$1&(38785,/$(32&$0$5,/25&/$6,&,

Edi ia a III-a


































Editura Eunda iei Romania ae Maine, 2007
(GLWXU DFUHGLWDW de Ministerul Eauca iei ,i Cercet rii
prin Consiliul Na ional al Cercet rii Stiin ifice
ain Inv mantul Superior

'HVFULHUHD&,3D%LEOLRWHFLL1D LRQDOHD5RPkQLHL
% /$1,21'2'8
,VWRULDOLWHUDWXULLURPkQHGHODvQFHSXWXULODHSRFDPDULORUFODVLFL,
ed. a III-a / Ion Dodu B lan, Luiza Marinescu Bucuresti:
Editura Eunda iei Romania ae Maine, 2007.
Bibliogr.
ISBN 978-973-725-806-9

I. Marinescu, Luiza
821.135.1.09(075.8)

Reproducerea integral sau fragmentar , prin orice form
si prin orice mijloace tehnice, este strict interzis
si se pedepseste conform legii.

R spunaerea pentru con inutul ,i originalitatea textului
revine exclusiv autorului/autorilor.











81,9(56,7$7($63,58+$5(7




,21'2'8% /$1 /8,=$0$5,1(6&8







,6725,$/,7(5$785,,5201(
'(/$1&(38785,/$(32&$
0$5,/25&/$6,&,

Edi ia a III-a















EDITURA EUNDA IEI ROMNIA DE MINE
Bucuresti, 2007









5

&835,16





QORFGHSUHID (,'%/0) .............................................. 7
Istorie si cultur romneasc (,'%) ......................... 9
Tr s turi speciIice ale literaturii romne n evolu ia ei istoric ,
n contextul culturii europene (,'%) ..........

13
Noi n spa iul mioritic. (,'%) .......................................... 25
Crestinismul la romni (,'%) ......................................... 32
C r ile populare n limba romn . Traduceri si prelucr ri (,'%) . 51
Romanul $OH[DQGULD si scriitorii romni (,'%) ............ 62
Tip riturile lui Coresi (1559-1581) (,'%) ............................... 74
Marile momente si monumente ale culturii religioase
si ale limbii literare (,'%) ...........................................

93
IstoriograIia din Moldova (,'%) ..................................... 103
IstoriograIia din Transilvania (,'%) ............................... 120
IstoriograIia n ara Romneasc (,'%) ...................... 127
Scoala Ardelean (,'%) ................................................... 136
Ideea de latinitate n cultura si literatura romn (/0) ............. 178
Iiteratura pasoptist (/0) ................................................ 240
Epoca marilor clasici. Titu Maiorescu si Junimea (/0) .......... 314
n loc de concluzii (,'%) ................................................... 416
Repere cronologice n literatura romn veche si premodern
(,'%) .....................

420
Glosar de termeni din cultura romneasc veche ...... 444
%LEOLRJUDILH (,'%) .............................................................. 453


6




7

7LQHUHFLWLWRU





Acest curs ae literatur roman ae la inceputuri pan la epoca
marilor clasici se aaresea: celor care iubesc cultura ,i civili:a ia
romaneasc ,i aoresc s ob in re:ultate aeosebite la examene,
sistemati:anau-,i cuno,tin ele. Inaiferent ae facultate, stuaiul literaturii
romane este un privilegiu ,i un semn al aspira iei c tre atingerea
in elepciunii.
Intocmai ca o ascensiune montan , cursul este conceput sub
forma unor trepte ae inv are, care sunt menite s conauc spre un
re:ultat aflat in raport ae airect propor ionalitate cu efortul ,i
aspira iile proprii. Exist pre:ent ri bio-bibliografice ,i sinte:e ale
unor perioaae ain istoria noastr cultural , care, oaat parcurse, pot
oferi satisfac ii neb nuite. Cana scriem aceste lucruri, ne ganaim la
un text vechi al literaturii inaiene, care spune c :

,Mai presus de cei care nu stiu
se aIl cei care aIl sau citesc;
Mai presus de cei care aIl sau citesc
se aIl cei care re in si memoreaz ;
Mai presus de cei care re in sau memoreaz
se aIl cei care n eleg;
Mai presus de cei care n eleg
se aIl cei care aplic ;
Mai presus de cei care aplic
se aIl cei care ob in rezultate;
Mai presus de cei care ob in rezultate,
se aIl cei care ating succesul...;
Iar mai presus de cei care ating succesul...
se aIl cei care ating absolutul dobndind N ELEPCIUNEA prin care
totul devine cu putin .
8
Descoperina nivelul la care se afl , cititorul poate in elege para-
aoxul cunoa,terii. In fapt, acesta este rolul lecturii: prin intermeaiul
stuaiului literaturii se poate aescoperi comoara in elepciunii, f r ae
care lumea c reia ii apar inem nu ,i-ar revela toate in elesurile.
Acest curs poate fi consiaerat un ghia, o istorie literar sintetic
,i un stuaiu asupra stilurilor ,i curentelor literare, in acela,i timp. Ni
s-a p rut necesar s reunim in aceste pagini elemente aiverse, pentru
a furni:a cititorului o vi:iune complet asupra literaturii romane,
perspectiv ce cuprinae urm toarele puncte carainale:
1) UHSHUHOH LVWRULFH care permit percep ia textelor literare in
contextul aatelor realit ii momentului stuaiat ,i situarea operelor
literare in perspectiv istoric ,
2) LQWURGXFHUL OLWHUDUH care cuprina elementele ce sublinia:
originalitatea ,i locul fiec rui autor intr-o anumit mi,care estetic ,
3) GRVDUXODXWRULORUFHORUPDLLPSRUWDQ Lce cuprinae un re:u-
mat portretistic ,i bibliografic, o pre:entare a operelor, extrase ain
textele esen iale, un chestionar ce ofer piste ae stuaiu ,i ae interpre-
tare ,i o sinte: ce ofer inventarul tematic ,i al formele proprii lite-
raturii scriitorilor stuaia i.
La sfar,itul capitolelor sinte: , exist a,a-numitele Subiecte de
reIlec ie, in fona teme ae stuaiu inaiviaual in afutorul celor care vor
s -,i sistemati:e:e temeinic cuno,tin ele. In sumar, autorii ,i-au sem-
nat cu ini ialele ,'% ,i /0 capitolele. Cartea a fost culeas ae
Lui:a Marinescu.
Am aorit s reali: m un material bogat in informa ii ,i util, clar
structurat ,i u,or ae utili:at, care se aaresea: stuaen ilor mileniului
al treilea, aar ,i elevilor, n a fauim c ace,tia il vor consiaera arept
un instrument intelectual folositor, pentru parcurgerea bibliografiei
cu neputin ae neglifat, in veaerea in elegerii complete ,i corecte a
acestei perioaae, c reia cultura roman ii aatorea: aeopotriv ,i
traai ia ,i moaerni:area.

Autorii

9

,6725,(,&8/7855201($6&




Moto

x Fiecare (neam) are etnicul s u, aaic
structura istoric pe care a luat-o sufletul
poporului care o locuie,te, suflet strans legat,
n ae:voltarea sa, ae anumite conai ii, pe
care nici o creain religioas nu le poate
suprima sau nlocui, ci cel mult airi/a.
(C. R dulescu-Motru, Etnicul romanesc,
Ed. Casei Scoalelor, 1942, p. 101)

x Precum exist f r naoial o mentalitate
vest european sau american , a,a exist
,i o mentalitate sua-est european . Fac-
torii c rora se aatore,te sunt multipli. Inainte
ae toate po:i ia geografic , care a f cut ain
acest Sua-Est european puntea ae trecere
ntre civili:a ia apusean ,i cea oriental , iar
ain gurile Dun rii poart , prin care s-a
rev rsat n Europa, ain vechime, surplusul ae
popula ii al stepelor ,i al Noraului. Istoria
acestui Sua-Est a fost aeci cu totul alta aecat
a Europei ae Jest, altul a fost felul ae trai
aaaptat acestor evenimente istorice ,i, n
leg tur cu el, alta stratificarea social a
popula iei ...
(Sextil Puscariu, Limba roman I,
Ed. Funda ia pentru Literatur si Art ,
Bucuresti, 1940, p. 171)

10
Cunoayterea trecutului reprezint un imperativ
al existen ei noastre ca popor romanic, creytin-ortodox,
de limb latin , nconjurat de popoare neromanice
Criteriile de cercetare a istoriei noastre culturale impun realiza-
rea urm torilor pasi, pe care studen ii trebuie s i eIectueze:
1. Impactul nemijlocit cu sursele de informare, reprezentate
de vestigiile arheologice si arhitecturale, de inscrip ii, manuscrise,
c r i vechi si documente de arhiv , redactate n limbile slavon ,
greac , latin s.a., Iapt care implic nevoia unor cunostin e de paleo-
graIie, numismatic , heraldic , istorie bisericeasc , istorie a artelor, pe
care trebuie s le posede studen ii Iilologi.
2. Cercetarea ytiin ific , obiectiv , conIorm dictonului sine ira
et stuaio.
3. Ap rarea identit ii romneyti: prin cunoastere, trebuie s
ne preg tim deIensiva Ia de agresiunile impertinente ale celor ce
revizuiesc, la ordin, trecutul nostru cultural si istoric si s ne promo-
v m identitatea na ional spiritual , valorile, cultura si personalit ile
reprezentative.
4. Definirea culturii romne n raport cu alte culturi: prin
cunoasterea valorilor culturale ale acestui popor romanic, crestin orto-
dox, de limb latin , care a d inuit dou milenii n spa iul vechii
Dacii, pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, s ne raport m la cultura
altor neamuri.
5. Periodizarea literaturii romne: cunoasterea criteriilor
obiective de periodizare cultural reprezint o necesitate stringent .
6. Cunoayterea tr s turilor specifice culturii romne condi-
ioneaz devenirea noastr istoric si contureaz portretul nostru etno-
psihologic, n raport cu alte culturi. Spa iul romnesc reprezint o plac
turnant ntre Orient si Occident, un scut pentru Apus n calea n v -
lirilor barbare, Iapt ce a impus un decalaj temporal, n privin a apari-
iei la noi a culturii scrise si a aIirm rii unor misc ri si curente literare.
n cursul nostru, am poten at anumite tr s turi distincte ale cul-
turii si literaturii romne, prin care ne-am pl m dit identitatea spiri-
tual si valorile, nu pentru a ne izola, ci pentru a le integra ct mai
organic n Iunc ie de timpul si spa iul n care a tr it Iiecare popor n
parte n spiritualitatea european , ea ns si caracterizat de o mare
diversitate n unitate.
11
Fireste, rezolvarea problemei speciIicit ii nu e deloc simpl si
usoar , dar e absolut necesar , mai ales ntr-un moment istoric, n care
se vorbeste att de mult de globalizare. n alte condi ii istorice, la noi,
s-au ocupat de ea istorici si lingvisti ilustri, de la nv atul domn
Dimitrie Cantemir, la coriIeii Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu sau ai Scolii latiniste: Simion
B rnu iu, Timotei Cipariu, Papiu Ilarian; de la B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol,
Vasile Prvan, N. Iorga, Simion Mehedin i, Ion Lupas, Sextil Puscariu,
la IilosoIi sau sociologi precum: Constantin R dulescu-Motru,
D. Dr ghicescu, Lucian Blaga, Mihai Ralea, Mircea Vulc nescu,
Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran; de la criticii si istoricii
literari: Titu Maiorescu, Garabet Ibr ileanu, George C linescu, Tudor
Vianu, Al. Dima, Edgar Papu, la numerosi al ii, care, n vremea din
urm mai ales, au sem nat destule conIuzii, n elegnd exclusivist,
prost si p timas, no iunea de speciIic, ntruct asa cum ar ta
G. C linescu ,specificitatea nu e o not unic , ci o not cu prec -
aere. Aceasta nseamn c anumite atribute, puternic aIirmate ntr-o
cultur , pot Ii prezente si n altele, dar ntr-o propor ie mult mai mic ,
I r a contribui substan ial la constituirea modelului cultural al na iu-
nii respective si la deIinirea etnotipului, care se completeaz si se
nuan eaz cu Iiecare scriitor si cu Iiecare curent literar, ce pune un
accent mai mare sau mai stins pe notele speciIicului na ional.
Mircea Vulc nescu deIineste speciIicul na ional ca Iiind ,re:i-
auul actual al ncerc rilor prin care a trecut un neam si ,re:umatul
latent al experien elor trecutului, care caracteri:ea: un suflet, care
schimb un ori:ont fi:ic sau spiritual. El arat c ispitele sunt ele-
mentele ce au exercitat o Iunc ie regulatorie asupra suIletului rom-
nesc, pl m dit si dintr-un dozat speciIic. Dar aceste ispite (trac , dac ,
roman , greceasc , bizantin , Irancez etc.), prezente Iiind n suIletul
nostru na ional, reprezint modele din aIar , capabile s ne orienteze
spre descoperirea realit ii noastre proprii, spre ceea ce IilosoIul Mircea
Vulc nescu numeste ,configura ia autohton a sufletului na ional.
Identitatea spiritual , speciIicul cultural al unui popor nu pre-
supun izolare, ci contacte si schimburi cu alte culturi si civiliza ii.
Chiar dac civiliza ia si cultura unui popor se naste ntr-un spa iu
izolat, ele nu se pot dezvolta si nu pot nIlori dect n contact cu alte
culturi si civiliza ii. Contactele interculturale au constituit n toate
timpurile un Ierment necesar dezvolt rii civiliza iilor si contur rii tot
mai proIunde a identit ii spirituale, speciIice unei anumite colec-
tivit i etnice.
12
SpeciIicul identit ii spirituale a romnilor l constituie voca ia
ei universalist , deschiderea spre alte culturi na ionale, capacitatea de
asimilare creatoare si de sintez a experien elor din alte ri, disponi-
bilitatea de a da patrimoniului mondial valori remarcabile n variate
domenii.
Am mprumutat si am altoit valori pe trunchiul dacoroman, n
etapele succesive ale istoriei noastre, de la slavi, din cultura bizantin ,
din Umanismul, Iluminismul, Clasicismul si Romantismul apusean,
spiritualitatea romneasc dnd culturii universale pe Dimitrie
Cantemir, Ion Budai Deleanu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe ,ultimul
mare romantic european, Mihai Eminescu. Desi mpiedica i de
mprejur rile mastere, ostile ale istoriei, am reusit s ne sincroniz m,
pe la sIrsitul veacului al XIX-lea si n secolul al XX-lea, cu orien-
t rile din culturile avansate ale Europei si s d m pionieri n diverse
domenii ale stiin ei si artei, care au p strat elementele constitutive
originale.











13

TRSTURI SPECIFICE ALE LITERATURII ROMNE

N EVOLU IA EI ISTORIC, N CONTEXTUL CULTURII
EUROPENE

&216,'(5$,,*(1(5$/(

352/(*20(1(/$2'(2172/2*,($,6725,&8/8,/,7(5$5
Iec ia introductiv cu reIeriri la principiile generale are dou
inte: una instructiv , alta educativ . De aceea, vom spune c dintre
toate vie uitoarele care Iulger n zbor v zduhul, spintec not apele,
ori p sesc si se tr sc pe c r rile p mntului, sim ind cnd e diminea
si sear , ziu ori noapte, iarn ori var , singur omul are sentimentul
triaimensional al timpului, devenit istorie.
Pe m sur ce tr ieste clipa prezent si-si cucereste viitorul, omul
si recucereste si trecutul, structurat n istorie, reIlectat si nvesmntat
n limb , n opere literar artistice si n lucr ri stiin iIice, care exprim
geniul na ional. De aceea, cum zicea Eminescu, dac vrem s ne cu-
noastem viitorul, trebuie s ne ntoarcem spre trecut, dar nu cu idealul
n urm , ci n viitor, c ci timpul nu poate Ii ntors din vesnica-i trecere.
Tot Iiin a uman are si constiin a p mntului patriei, n eles ca
tellus mater, ca mam - ar cum l-au numit poe ii. Cu att mai mult,
cnd avem sentimentul apartenen ei la un anumit popor si la o anumit
na iune, sim im mai proIund si complex leg tura cu p mntul natal,
pentru c , asa cum spunea Nicolae Iorga ,La vie aune nation est aeter-
minee souvent aune faon aecisive, fatale, a la quelle on ne peut pas
resister, par lassiette geografique, sur la quelle elle a au se aevelopper
1
.
Anumite date istorice sunt necesare, ntruct ne ajut s ne orien-
t m n timp, asa cum bornele kilometrice ne ajut s ne orient m n spa iu.
ntr-o vreme n care ni se cer revizuiri p timase ale istoriei na io-
nale, trebuie s ne ntoarcem spre trecut cu ochii cercet torului stiin-
iIic, ai specialistului, care scriind, lumineaz si inima si mintea si care
ne impune obiectivitate, detasare echilibrat , dar nu ca lauaator tem-
poris acti cum ar Ii zis Hora iu, si nici ca demolatori, cum cer unii

1
N. Iorga, La place aes roumains aans lhistoire universelle, Bucuresti,
1980, p. 11.
14
impostori na ionali. Observa i si dumneavoastr : ei clameaz demitizarea
istoriei, denigrarea trecutului neamului romnesc, a valorilor sale din
toate domeniile, pe motive extraestetice; ei cer chiar culpabilizarea
poporului romn, pentru vini absurde si nchipuite de vr jmasii care-l
neag precum Rsler, Eder sau Engel si mai trziu Roller, la noi
originea roman , continuitatea nentrerupt pe p mntul str mosesc al
vechii Dacii, latinitatea limbii si geniul s u creator. O istorie a litera-
turii romne, mai exact un ghid didactic, cu texte de antologie se cade
s prezinte cultura romn Iie ea si din secolele de nceput corect,
I r prejudec i, cu obiectivitate stiin iIic , sine ira et stuaio cum
I cea istoricul latin Publius Cornelius Tacitus (55-118) si cum m rtu-
risea compatriotul nostru, Zilot Romnul (c.1780-c.1850):
Istoric sunt, n-am frate, n-am rua , n-am vecin,
St pan am Aaev rul, Lui cat s m inchin.
ndemnul la obiectivitate cu totul demn de urmat si ast zi nu
era cazul s -l dea impostorii si mercenarii cu condeiul, care vor s ne
revizuiasc trecutul, s -l scoat , chipurile, de sub cupola ,idilismului,
pentru c acest ndemn l-a dat, cu mult mai nainte, un romn de
prestigiu european, membru, din 1714, al Academiei din Berlin, dom-
nitorul si cronicarul Dimitrie Cantemir (1673-1723), cnd m rturisea
n celebra lui lucrare Descrierea Molaovei:
,Cana voim s aescriem aatinile molaovenilor, iubirea ae ar
ne-ar inaemna ,i ne-ar impune ca s l ua m neamul acesta, ain care
suntem n scu i, ,i s recomana m pe locuitorii acestei ri, care ne-a
aat via , aar iar ,i ae alt parte iubirea ae aaev r se opune ,i ne
opre,te s l ua m ceea ce merit reprobat. C ci mai consult ,i mai
folositor va fi pentru patrie, aac vom ar ta pe fa aefectele care
clocotesc in locuitorii ei, aecat a-i in,ela prin lingu,iri m gulitoare ,i
prin scu:e m iestrite, incat s creaa c este frumos, ,i bine ce fac ei,
ceea ce lumea mai cult conaamn .
Precum acesti precursori, asa vom proceda; c ci asa trebuie s
procedeze un Iilolog si un cercet tor obiectiv. Judec ile de valoare
asupra diverselor institu ii, etape, autori, opere din evolu ia literaturii
romne vor trebui s se bazeze pe contactul nemijlocit cu textele
manuscrise sau tip rite, cu documentele vechi, letopise e, cronici, c r i
religioase traduceri sau originale, literatur beletristic , bibliograIie
indicat pentru Iiecare an de studii, care se reIer la texte obligatorii
de citit si la altele pentru lectur Iacultativ sau pentru inIormare
general . Volumul de Ia e destinat anului I, cu sentimentul exprimat
de Mihail Kog lniceanu (1817-1891) n Introauc ie la Arhiva romaneasc :
15
,Jom av inc :ile frumoase pe p mant. Dar trebuie s fim
vreanici ae bun t ile ce cerul ne-au a ruit in atata imbel,ugare,
trebuie s ne inem in unire, trebuie s sporim in bine. S ne inem
mai ales ae cele trecute, ele pot s ne scape ae pieire. S ne inem ae
obiceiurile str mo,e,ti atat cat nu sunt impotriva areptei cuget ri.
S ne inem ae limb , ae istoria noastr , a,a cum se ine un om in
primefaie ae a se ineca ae pr fina ce i se arunc spre sc pare. Istoria
romaneasc mai ales s ne fie cartea ae c petenie, s ne fie palaaiul
na ionalit ii noastre. Intr-insa vom inv a ce am f cut ,i ce avem s
mai facem, printr-insa vom preveae viitorul, printr-insa vom fi
romani. C ci istoria este m sura, metrul prin care se poate ,ti aac
un popor prop ,e,te sau aac se inapoia: . Intreba i aar istoria ,i
ve i ,ti ce suntem, ae unae venim ,i unae mergem.
Asemenea ndemnuri c l uzesc cercetarea noastr . Acesta-i este
ultimul el instructiv-educativ, ce va trebui s Iie si al studen ilor n
litere de azi, care vor Ii dasc lii de mine ai altor genera ii.

1/,0%$52016(5()/(&73/(1$563(&,),&8/
1$,21$/027(1,7
,Dac in limb scria Eminescu - nu s-ar reflecta chiar carac-
terul unui popor, aac el n-ar :ice oarecum prin ea: a,a voiesc s fiu
eu ,i nu altfel, oare s-ar fi n scut atatea limbi pe p mant ? Prin ur-
mare, simplul fapt c noi Romanii, ca i ne afl m pe p mant, vorbim o
singur limb , una singur , ca ne alte popoare, ,i aceasta in ocea-
ne ae popoare str ine, ce ne inconfoar , e aovaa aestul c a,a voim
s fim noi ,i nu altfel.
Iimba romn e cea mai bun m rturie a existen ei noastre prin
vreme, este cum scria I.I. Caragiale o ,scump carte ae boierie a
unui neam c lit ae focul atator incerc ri ae pier:anie.
n cuvintele ei ne-am ad postit Iiin a na ional , identitatea
cultural , ca ntr-o imbatabil cazemat spiritual .
Alecsandri aIirma c ,na ionalitatea romanilor se arat atat in
limba ,i aatinile lor, cat ,i in mu:ica lor aeosebit ae oricare alta,
preciznd c ,limba este te:aurul cel mai pre ios pe care-l mo,tenesc
copiii ae la p rin i, aepo:itul cel mai sacru l sat ae genera iile trecute
,i care merit ae a fi p strat cu sfin enie ae genera iile care-l primesc.
Ea este cartea ae noble , testimoniul ae na ionalitate al unui neam,
semnul caracteristic prin care membrii aceleia,i familii se recunosc in
marea aiversitate a popoarelor ain lume, lan ul trainic ce-i leag
16
impreun ,i-i face a se numi fra i, altarul imprefurul c ruia to i se
aaun cu inima iubitoare ,i cu sim ire ae aevotament.
Noi consider m c limba na ional limb latin este tezaurul
cel mai pre ios de la str mosi, semnul cel mai distinct al identit ii
noastre. ,Orice limb este oglinaa sufletului na iei care o creea:
zicea Ion Pillat, ceea ce ne aminteste de aIirma ia istoricului A.D.
Xenopol, reIeritoare la Iaptul c ,limba unui popor este expresiunea ,i
totoaat instrumentul ganairii sale.
n viziunea lui Blaga din aIorismele sale, ,limba este intaiul
mare poem al unui popor. Cu att mai mult, ea e limba veche ,i-n e-
leapt ,ca un fagure ae miere, cum o deIinea Eminescu, sau ,limba
vechilor Ca:anii / Care-o plang ,i care-o cant / Pe la vatra lor, ra-
nii, cum o caracteriza poetul basarabean Alexe Mateevici. Ea este
limba textelor pe care le vom studia.
ReIlectnd existen a cotidian si istoric , portretul etnopsiho-
logic al unui popor, limba na ional , literatura si artele, via a spiritual
n genere, Iac parte integrant din istoria acestuia. E de neconceput
studiul literaturii vechi si premoderne, I r studiul istoriei limbii, al
etnograIiei si Iolclorului, discipline care completeaz istoria literar si
pe care le prevede programa analitic , al turi de istoria literaturii.
Impactul dintre crea ia popular si cea cult cum vom ar ta pe
larg a marcat toate salturile calitative din evolu ia limbii literare si a
crea iei scrise.
n viziune modern , istoria nu mai nregistreaz doar via a mili-
tar , economic , social-politic , ci si identitatea spiritual a popoa-
relor, geniul lor creator de civiliza ie si de cultur na ional , locul lor
n ansamblul valorilor universale.
De aceea, unele coordonate si date istorice, eviden iate si separat
ntr-un tabel cronologic, sunt absolut necesare a Ii cunoscute, ndeo-
sebi pentru studierea literaturii romne vechi, premoderne si moderne.
Acestea reprezint o expresie a Ielului de a Ii n vreme, de a gndi si
de a sim i, de a percepe timpul si spa iul, via a si moartea, rela ia cu
divinitatea, Frumosul si Urtul n plan estetic, Adev rul n cel gno-
seologic, Binele n cel etic, Dreptatea n plan social, toate ntr-un
Welthanschauungoriginal si coerent, ntr-o vi:iuneromneasc a lumii.
Trebuie s avertiz m cu sinceritate c studiul literaturii romne,
din secolele XV-XVIII ndeosebi, nu e usor si nu d satisIac ii ime-
diate, precum lectura unui roman. Se ivesc probleme de paleograIie,
de istorie bisericeasc , de slav veche si ndeosebi de vocabular. Iat
de ce am alc tuit n completarea cursului un vocabular Ioarte strict
aplicat la cultura noastr veche.
17
Precizez c ntr-o cultur n general, ntr-o perioad literar-
cultural n special, dac literatura respectiv con ine anumite valori
speciIice, nu e n elept s-o acuzi c nu con ine si altele, pe care le-ar
dori subiectivitatea ta. Dac pntecul unui munte s zicem ad pos-
teste n el aur, geologul n-are dreptul s -i cear s con in si sare.
Iiteratura veche si premodern au n ele Iiloanele lor de aur,
Iireste uneori greu depistabile; ele con in esen a istoriei noastre pe mai
multe secole si coordonatele portretului etnopsihologic al romnilor.
C utarea acestor comori e, desigur, anevoioas si cere asa cum
spuneam o preg tire temeinic de istorie, de paleograIie, de istoria
artei, de etnologie si Iolclor, de heraldic si numismatic .
Acesta e un exerci iu de voin , care va da roade de nepre uit,
ceva mai trziu, dup lectura atent , minu ioas , Iilologic , a unor texte
de reIerin din care s-au inspirat mari autori, precum: C. Negruzzi,
Al. Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, George
Cosbuc, Barbu SteI nescu Delavrancea, Octavian Goga, Alexandru
Davilla, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mihail Sorbu, Camil
Petrescu, Eugen Barbu, Horia Iovinescu, Paul Everac, Titus Popovici,
Paul Anghel, Radu Theodoru, Dan T rchil s.a.
n contextul attor tendin e denigratoare la adresa istoriei nea-
mului nostru, al unor odioase contest ri si incrimin ri, s vedem cine-s
romanii, ace,ti creatori ai unei culturi populare ,i scrise atat ae
aistincte in concertul spiritualit ii europene ?
Istoria oric rei literaturi na ionale, a oric rei arte, n genere, nu se
poate ntreprinde cu eIicien , dect n rela ia dialectic , reciproc deter-
minat , cu istoria popula iilor, a poporului care le-a creat de-a lungul vre-
mii, ntr-un anume spa iu geograIic, ncepnd cu vremurile preistorice.
Spa iul n care au ap rut primele popula ii, devenite neamuri,
este cel carpato-danubiano-pontic.
Dar la nceputul ultimului mileniu .Hr., harta demograIic euro-
pean indica identit i distincte ale popula iilor indoeuropene precum:
arealul iberic, cel galic sau celtic, arealul germanic, arealul etrusco-
italic, spa iul grec, cel microasiatic si cel traco-ilir, din care au iradiat
prin vreme nuclee spirituale speciIice.
n spa iul traco-iliric si-au durat via a str mosii nostri cei mai
ndep rta i, c ci el a Iost locuit de om nc din epoca paleolitic .
M rturii osteologice de la homo habilis, apoi de la homo
sapiens, de la cel din neanaertalensis, s-au g sit la noi n pestera de la
Ohaba-Ponor.
18
P rintele istoriei, Herodot, ne spune c dup indieni, Iamilia
neamurilor trace a Iost cea mai numeroas n Antichitate, ocupnd o
supraIa Ioarte mare.
Cu limbajul s u plastic si sugestiv, Mircea Eliade aIirm : ,ano-
nimi ai istoriei, tracii au urcat in lumea civili:at a Antichit ii prin
cea mai remarcabil semin ie a sa: aacii,pe care Herodot i socotea
,cei mai vitefi ,i cei mai arep i aintre traci.
Pe vremea unor regi ilustri, n elep i si viteji, dacii au intrat n
orizontul lumii civilizate. Bog iile Daciei si interesele strategice ale
Imperiului au atras poItele Romei pe tot parcursul primului secol d.
Hr., ba chiar si mai devreme, cnd romanii au ncercat s se reverse
peste Dacia. Cu eIorturi si jertIe mari, romanii au cucerit Dacia.
St pnirea roman n Dacia a durat ntre anii 106 271 / 273.
Din aceast perioad se cunosc pe teritoriul Transilvaniei, al
Banatului si al Olteniei cca. 400 de asez ri, dintre care multe atest o
locuire geto-dac anterioar cuceririi romane. Dacii au suIerit inIlu-
en a civiliza iei romane, si-au nsusit treptat cultura material , limba,
obiceiurile si credin ele cuceritorilor romani.
Cu mult nainte de r zboaiele dintre romani si daci, s-au
exercitat unele inIluen e romane n Dacia prin comer , prin armatele
care p zeau drumul n aval pe Dun re, prin meseriasi romani, care
lucrau si n Dacia.
Din contopirea elementului autohton cu cel roman se constituie
popula ia daco-roman , vorbitoare a limbii latine populare, care a
evoluat si din care s-au dezvoltat protoromna yi romna.
Dup 271-273, n Iosta provincie roman de la nordul Dun rii
disp rnd orice urm de autoritate statal , popula ia daco-roman s-a
organizat, din punct de vedere politic si militar, n obstii s testi. Asa,
are loc fenomenul de mutare a centrului vie ii sociale de la oray la
sat Ienomen similar cu cel din Gallia si Spania. Se produce acum
fenomenul de ruralizare, despre care un lingvist str lucit, precum
Sextil Puscariu, si un IilosoI de geniu al culturii, ca Iucian Blaga,
vorbesc att de argumentat, de Irumos si de proIund, unul n lucrarea
Limba roman vol. I, cel lalt n Spa iul mioritic.
Cu timpul, nevoi obiective vor determina conIederarea obstilor
autohtone, grupate pe anumite unit i geograIice, delimitate de v i sau
ruri sau pe regiuni relativ nchise si denumite , ri de la latinescul
terra (p mnt). Asa au Iost: ara Brsei, ara F g rayului, ara
Loviytei, ara Ha egului, ara Oltului, denumiri pe care le vom
ntlni n toate cronicile.
19
Ia sIrsitul secolului al III-lea si mai trziu, elementele trans-
Iormate ale vechiului Iond geto-dac, iesit din nou la supraIa , se
regrupeaz . Treptat-treptat, cultura daco-roman si pierde aspectul
provincial roman. Apar elemente noi, mai potrivite cu modul de via
agricol de pild , care va deveni o tr s tur principal a economiei,
al turi de p storit, din care s-a n scut Miori a.
ntre secolele al III-lea si al V-lea, cultura local este n continu
transIormare. Aceasta este baza pe care va lua nastere cultura timpurie
romneasc .
Fenomenul daco-roman, sub aspectul s u etnic si cel al civili-
za iei, se cere considerat ca I cnd parte si din via a istorico-cultural
a dacilor liberi. Dup 271, acest Iond larg daco-roman, acoperind
deopotriv Iosta Dacie roman si Dacia liber , reprezint persisten a si
continuitatea etno-cultural local , iar dezvoltarea acestui Iond are loc
de-a lungul epocii marilor migra ii ale popoarelor.
Pornind de la soliditatea acestui Iond etnic puternic si cuprin-
z tor, se pot explica n mod stiin iIic, persisten a pe aceleasi meleaguri
a str bunilor nostri n mileniul nti si unitatea poporului romn n
Iormare.
Continuitatea daco-roman n Dacia este dovedit si de Iaptul c
popoarele migratoare nu puteau tr i la noi I r contribu ia unei
popula ii sedentare agricole si p storesti
2
.
E de re inut un lucru Ioarte important pentru teza n discu ie:
popoarele migratoare care s-au perindat pe aici, go ii, hunii, gepizii,
avarii etc. au reprezentat o minoritate r zboinic . Ei erau st pni pe
mari ntinderi de p mnt al c ror centru de greutate a Iost ntotdeauna
n aIara hotarelor Daciei. Domina ia lor era militaro-politic si nu se
datora unei coloniz ri eIective, pentru care numeric aceste semin ii
nomade n-ar Ii Iost suIiciente. Consecin ele acestei st ri de lucruri se
v d n Ioarte slabele nruriri asupra limbii romne, asupra etnopsi-
hologiei poporului romn si a culturii sale, n general.
Asa cum aIirm toate manualele si tratatele de istorie, de la anul
106, Dacia roman a r mas nconjurat pe trei p r i, de Dacia liber ,
locuit de dacii liberi, care-si vor dezvolta si dup aceast dat cultura
tradi ional proprie, de caracter Iatene. Acesti daci liberi vor juca un
rol istoric si cultural important, n timpul st pnirii romane la nord de
Dun re si, mai ales, dup p r sirea Daciei de romani.
Dacii si produceau singuri din Iier uneltele de munc si de
interes casnic. Ceramica lucrat cu mna, mestesug tradi ional la daci,

2
A se vedea P.P. Panaitescu, Introaucere in istoria culturii romane,ti,
Bucuresti, 1969, p. 106.
20
conIirm si ea continuitatea etnic si cultural a autohtonilor. n acea
perioad , s-a Iormat n Dacia o civiliza ie daco-roman , o sintez care
trebuie n eleas si ca o continuitate a civiliza iei preromane autohtone
din spa iul aIlat ntre Carpa i si Dun re.
Aceast unitate etnocultural va asigura ntregul proces al conti-
nuit ii, dup p r sirea oIicial de c tre romani a Daciei. n vremurile
tulburi ale migra iilor popoarelor care au deschis n istoria noastr
perioada de trecere lent spre Evul Mediu propriu-zis si care nu au
putut opri procesul nasterii poporului romn unitatea etnocultural a
avut un rol decisiv.
Romanii cuceritori au intrat n multiple rela ii cu popula ia cucerit .
Din dacii romaniza ii yi din romanii veni i aici, ne tragem noi
cu toate tr s turile noastre specifice.
St pnirea romanilor dureaz 165 de ani (106-271), pn ce
migratori germani, veni i din p r ile nordice ale Europei, i silesc s
p r seasc provincia.
Un IilosoI al mp ratului Aurelian a scris c augustul st pn i-ar
Ii retras pe to i cet enii provinciei, pentru a nu r mne vreo pat pe
imaginea mp ratului, care si-a l sat cet enii n mna barbarilor, dup
ce si-a retras armata si administra ia.
AIirma ia c i-ar Ii retras pe to i locuitorii provinciei romanizate
e o absurditate, care a Iost mult exploatat contra drepturilor romnilor
de c tre istoricii austrieci si unguri, de Engel, Eder, Rsller, care ne-
gau continuitatea romnilor pe plaiurile str mosesti, vorbind de un
vacuum istoric.
Era cu neputin s Iie transIerat ntreaga popula ie. Ar Ii un
caz unic n istorie. Apoi, popula ia era Iormat n majoritate din
plugari, care nu puteau s -si p r seasc ogoarele. Au plecat cei boga i,
armata, Iunc ionarii din administra ie. Restul au r mas si au tr it sub
st pnirea barbarilor, avnd o limb daco-roman , o cultur proprie, o
credin crestin , n care si-au ad postit suIletul si si-au conturat
identitatea spiritual .

63(&,),&8//,0%,,5201(
Renumitul romanist Mayer Lbke scria n 1930, n Rumnische
una Romanisch c limba romn ,arat caracterele romanice, ba nc
le arat n multe privin e mai curate dect celelalte limbi romanice.
Iimba poporului romn prezint n chipul cel mai netulburat
dezvoltarea de la graiul latin spre cel romanic.
De re inut c romanitatea romneasc e conIirmat Ioarte suges-
tiv si de etnonimele romn lat. romanus si valah german. Walach,
21
care nseamn romn, vorbitor de limb latin . O not distinct n
leg tur cu etnonimele o reprezint faptul c , dintre toate popoa-
rele romanice, numai romnilor li s-a zis yi li se zice pn ast zi
valahi, deci, a se re ine, vorbitori de limb latin .
Romna este una dintre cele zece limbi romanice cunoscute:
portugheza, spaniola, catalan , Iranceza, provensala, sarda, retoro-
mana, italiana, dalmata. Ea este nconjurat , n Romania Oriental , de
limbi slave si de maghiar . Friedrich Diez n a sa Grammatik aer
romanischen Sprachen, din 1836, aseaz , al turi de romn , si italiana
n Romania Oriental .
I-au urmat al i romanisti n Irunte cu W. Meyer Lbke,
E. Bourciez si o serie de alte clasiIic ri, datorate lui A. Griera
(1922), A. Alonso, (1943), Carlo Tagliavini (1959), B.E. Vilos
(1959), W.D. Elcock (1960), I cute pe criterii geograIice, de structur
gramatical , de vocabular etc., dar cea mai apropiat de adev r, cu
anumite nuan ri, r mne aceea a lui Fr. Diez, simpliIicat , n sensul
c exist un grup oriental (romna, dalmata, italiana) si unul occiden-
tal (toate celelalte idiomuri romanice; vezi Iorgu Iordan yi Maria
Manoliu, Introaucere in lingvistica romanic ).
O prim tr s tur a portretului nostru etnopsihologic o asigur
evident limba, care, asa cum au ar tat marii lingvisti romni si str ini,
nu este Iiica, ci e continuarea limbii latine vorbite odinioar n cele
mai multe p r i ale Imperiului Roman de R s rit; limba romn de azi,
zice Alexandru Rosetti pe urmele lui Sextil Puscariu, e ns limba
latin cu modiIic rile ivite n cursul veacurilor. n aceast limb roma-
nic vorbesc, vorbim to i romnii, gndim si ne m rturisim lumii. Si
precizez c sunt de acord cu lingvistii si etnopsihologii, care cred c
ntre limb si cei ce o vorbesc exist raporturi de inIluen reciproc .
C ci nu numai omul este st pnul limbii, ci yi limba este st pn
pe cei ce o vorbesc, obligndu-i s o urmeze cu gndurile lor, pe
urmele gndurilor naintasilor, Iolosind de-a gata cliseele mostenite de
la p rin i. Cnd vorbesc de latinitatea limbii romne si de aspectul cel
mai latin din Iiin a poporului romn, m gndesc, Iireste, la structura
gramatical si la Iondul principal de cuvinte sau cu o expresie mai
actual la ,vocabularul de baz .
SuIletul poporului romn, c ci exist un asemenea suIlet, asa
cum exist unul spaniol, englez, italian, german, Irancez, rus si asa
mai departe, este originar nr d cinat n orizontul logosului, n orizon-
tul Romei si al Greciei antice si mai trziu al Bizan ului.
Atributele esen iale ale suIletului romnesc, Iireste nu singurele,
asa cum ni-l nI iseaz limba unitar , crea ia popular si cea cult
s-ar constitui din: ATITUDINEA RA IONAI , OBIECTIV , ECHI-
22
IIBRAT , CIASIC fa de realitate, din SENTIMENTUI CONTI-
NUIT II SI AI TRADI IEI VII, AI DATINIIOR, AI IEGII VECHI SI
AI IIMBII, ca expresie a identit ii na ionale, c ci, asa cum spunea
Eminescu: ,Iiecare are nevoie de un tezaur suIletesc, de un reaz m
moral ntr-o lume a mizeriei si a durerii si acest tezaur i-l p streaz
limba proprie n c r ile bisericesti si mirene. n limba sa numai i se
lipesc de suIlet perceptele b rb testi, istoria p rin ilor s i, bucuriile si
durerile semenilor s i. ,Constat m nainte de toate c Romnii nu
sunt nic ieri colonisti, venituri, oamenii nim nui, ci pretutindenea
unde locuiesc sunt autohtoni, popula ie nepomenit de veche, mai
veche dect to i conlocuitorii lor. i caracterizeaz de asemenea: un
Ioarte v dit sim al m surii si al ntregului, o nclina ie spre nuan ,
discre ie, sobrietate.
Ca orice popor, noi, romnii n-am mostenit pur si simplu suIle-
tul romnesc ca pe o Iatalitate, ci l-am I urit ntr-un lung si complex
proces istoric, ale c rui tr s turi dominante se g sesc, Iireste, n
procesul originar de etnogenez .
Men ionez, de asemenea, tr s turile etnopsihologice romnesti
deIinitorii: DORUL n plan estetic, care este altceva dect Saudadele
portughez, Soledadul spaniol, Melancolia - Irancez sau
Spleenul englezesc.
n chip deosebit, n plan etic ne caracterizeaz OMENIA, care
cuprinde n ea toleran (n-am dus nici un r zboi de agresiune sau de
intoleran religioas ), OSPITAIITATEA (vezi Mircea cel B trn din
Scrisoarea IIIde Eminescu: ,ct suntem nc pe pace, eu i zic ,Bine-
ai venit sau atitudinea preotului si a celor patru juzi din poezia lui
O. Goga De aemult), RESPECTUI FA DE APROAPEIE S U,
indiIerent de na ionalitate sau religie, GRIJA FA DE OM.
Noi suntem o plac turnat ntre Apus yi Orient, nu un
produs mecanic al unuia sau al altuia. Ne-am n scut crestini, ne-am
aIirmat credinciosi ortodocsi pe acest p mnt daco-roman si sub acest
petec de cer ne-am pl m dit suIletul na ional, propria noastr devenire
istoric , nrurite de numeroase neamuri, limbi si culturi. De aceea,
IilosoIul Blaga spunea: ,noi nu ne g sim nici n Apus, si nici la soare
r sare. Noi suntem unde suntem.
SuIletul nostru individual si colectiv cu r d cinile n spiri-
tualitatea daco-roman are altoit pe el vl starele de gnd si de sim ire
din Apus si din lumea bizantin . E greu s -l distil m printr-o analiz
chimic n p r ile lui componente. El este o realizare vie, integral , de
sine st t toare.
Elementul latin prezent n limba romn e compus din:
1) cuvinte moytenite, aduse de romani n provinciile cucerite;
23
2) cuvinte introduse ulterior, mai ales n secolul al XVIII-lea
de c tre Scoala Ardelean .
Un semn distinct al limbii vorbite l reprezint Iaptul c , I cnd
parte din ariile laterale ale Romaniei, limba romn a p strat, ca yi
portugheza, numeroase tr s turi arhaice, ct vreme celelalte regiuni
au inovat.
De aici si marele interes al romanistilor din toat lumea pentru
cunoasterea limbii si literaturii romne. Se stie c romna are circa 120
de cuvinte latine, care lipsesc din celelalte limbi romanice. Sunt
cuvinte precum: ad post, farmec, a def ima, a ierta, lingur , ferice.
Vocabularul de baz al limbii romne yi structura ei grama-
tical , asa cum am mai spus, sunt latine.
Din num rul de circa 1500 de cuvinte, care Iormeaz elementele
de baz ale limbii romne, stabilite dup importan a cuvntului si
ntrebuin area lui de c tre ntreaga popula ie, 60 sunt de origine
latin . Din vocabularul poeziilor poetului nostru na ional Mihai
Eminescu, 46,60 dintre cuvintele utilizate sunt latine.
Cuvintele de leg tur , uneltele gramaticale cum le mai zice
respectiv conjunc iile yi prepozi iile, I r de care nu se poate alc tui
o propozi ie corect n limba romn , sunt latineyti.
Pronumele e si el latinesc. Verbele care deIinesc sim urile
esen iale (a auzi, a gusta, a vedea, a sim i etc.), adjectivele, apro-
ximativ o sut (amar, dulce, cald etc.), numeralele, ndeosebi cele
cardinale, sunt latine, cu o singur excep ie: sut .
Termenii care deIinesc no iuni Iundamentale din agricultur
(cmp, a ara, usturoi, ceap , fasole, varz etc.), din p storit
(berbec, ln , lapte), numele de plante (arbore, fag, plop, prun,
piersic), numele de meserii (morar, fierar, argintar), numele de
animale domestice (cal, cine, capr , c el, bou, g in ) sau s lba-
tice (urs, lup, cerb, iepure etc.) sunt de asemenea de origine latin .
Iatine sunt cuvintele care numesc p r ile corpului (corp, p r,
barb , nas, ureche, ochi, piept, limb , dinte etc.) sau leg turi de
rudenie (fiu, frate, mam , nepot, nor , sor etc.).
Mul i termeni referitori la aspectele spirituale, esen iale ale reli-
giei sunt de origine latin : Dumnezeu, biseric , nger, rug ciune, crey-
tin, a boteza, cruce, altar, sfnt, a se nchina, lege (cu sens religios).
P.P. Panaitescu, n lucrarea din 1969, Introaucere la istoria
culturii romane,ti observ c : ,limba romn are termeni crestini
deosebi i de cei respectivi ai limbilor romanice apusene, iar cauza
acestor deosebiri const n Iaptul c ,Biserica apusean Catolic s-a
organizat deIinitiv ntr-o epoc n care se rupseser leg turile cu
romanitatea oriental de la Dun re.
24
De origine latin sunt si numele zilelor, ale lunilor yi ale ano-
timpurilor anului.
Dar originalitatea limbii romne, ca limb romanic din Romania
Oriental , o asigur inIluen a slav si cea a popula iilor migratoare
germanice, turanice, ndeosebi n vocabular.
Vorbind despre tr s turile speciIice ale culturii si ale limbii
romne e necesar s subliniem c nu poate Ii vorba de caracterul pur
latin al limbii noastre, cum credeau gresit reprezentan ii Scolii lati-
nesti, care ncercau zadarnic s alunge din vocabularul romnei toate
cuvintele nelatine.
Or, romna comun se ncheie n secolul al X-lea, dup ce n
secolele VII-VIII p trunseser n limba romn primii termeni slavi,
att n apelative, ct si n antroponimie si toponimie.
Re innd inIluen a altor limbi asupra romnei, trebuie s obser-
v m c si romna a inIluen at limba rilor vecine, mai ales n termi-
nologia cresterii vitelor si a p storitului. Iat , de pild , n limba ma-
ghiar au p truns termeni speciIici precum: berbece, noaten, saric ,
corasl , fecior, bucat , coac z etc.

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

Ce asem n ri si ce deosebiri pute i descoperi comparnd deIini-
iile care au Iost date limbii romne de c tre diversi cercet tori cita i n
acest capitol si cea pe care Alexandru Rosetti a dat-o limbii noastre n
lucrareaIstoria limbii romane, Editura Stiin iIic si Enciclopedic , 1977,
p. 77: ,Limba roman este limba latin vorbit in moa neintre-
rupt in partea oriental a Imperiului Roman cuprin:ana provin-
ciile aun rene romani:ate (Dacia, Panonia ae sua, Daraania,
Moesia inferioar ,i superioar ) ain momentul p trunaerii
limbii latine in aceste provincii ,i pan in :ilele noastre? Ce
demonstreaz apropierea opiniilor acestor personalit i din epoci diIerite?
P strarea elementului dac n vocabularul limbii romne a Iost
discutat pentru prima dat de Bogdan Petriceicu Hasdeu n Principie
ae filologia comparativ ario-european , cuprin:ana grupurile inao-
perso-tracic, greco-italo-celtic ,i leto-slavo-germanic, cu aplica iuni
la istoria limbei romane, I, Bucuresti, 1875, Fragmente pentru istoria
limbei romane. Elemente aacice, Bucuresti, 1876, Zana Filma. Ge ii ,i
gepi:ii in Dacia,Bucuresti, 1878 si Romanul st bine infipt in ambele
Dacii, n ,Album maceao-roman, Bucuresti, 1880. Substratul dac al
limbii romne constituie elementul de originalitate Ia de celelalte
limbi romanice? Argumenta i-v r spunsul.
25

NOI N SPA IUL MIORITIC.


Moto
Crea ntr-un aeterminism geografic care
narumea: toat mentalitatea noastr ,i,
fire,te, ntreaga structur sufleteasc ,i
intelectual .
(O. Goga)


Carpatic prin geneza relieIului s u, danubian prin re eaua
hidrograIic , maritim prin Marea Neagr , care-i deschide drum spre
oceanul planetar, Romania este o ar ae r spantie, Ia de cele trei
mari unit i naturale ale Europei: centrale, sudice, r s ritene.
Pe plan cultural, ea este o plac turnant ntre Occident si Orient,
Iapt pe care dorim s -l eviden iem pe parcursul demersului nostru de
istorie a literaturii romne.
RelieIul ei variat, de la Delt la Mun ii Carpa i, devenit subiect
diversiIicat al operelor literar-artistice, n poezia romneasc de la
Vasile Alecsandri la Mihai Eminescu, de la George Cosbuc, Octavian
Goga, pn la NichiIor Crainic, Ion Pillat si la ntreaga lor genera ie,
sau n proza unui Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu,
Al. Vlahu , Calistrat Hogas, Ion Agrbiceanu, George C linescu,
Eugen Barbu, F nus Neagu, Paul Anghel, Zaharia Stancu, Marin
Preda, Panait Istrati si mul i al ii - a nrurit puternic portretul etno-
psihologic al romnului, pl m dit n ceea ce Iucian Blaga numeste
,spa iul mioritic, lucrare n care ilustrul IilosoI al culturii urm reste
,modul cum peisajul se integreaz n angrenajul unui suIlet, dobn-
dind accente din partea acestuia si Ielul n care existen a n acest
spa iu ,e pentru romn dor, orizontic aspira ie existent care n
ntregime se scurge spre ceva.
Fireste, pe istoricul literar si pe exegetul crea iei artistice i
intereseaz dorul ca motiv liric, aIirmat ntr-un suIlet romnesc si ntr-un
peisaj geograIic distinct, asa cum l m rturisesc poezia popular , lirica
lui Eminescu, Cosbuc, Goga, Crainic, Arghezi, Blaga, Voiculescu,
Marin Sorescu, Nichita St nescu si a altora, din care exalt un cult al
26
pitorescului, n eles ca o categorie estetic , ,poporul romnesc, Iiind
situat la marginea unui cmp peste care pluteste aceast atmosIer de
cult al pitorescului.
Si prin aceast tr s tur , romnul si cstig un atribut propriu,
care-l apropie, dar mai ales l distinge, n esen , de atitudinea Ia de
pitoresc a apuseanului, care e, n viziunea lui Iucian Blaga, ,de obicei
despuiat de orice substrat metaIizic.
F r a Ietisiza rolul spa iului geograIic, precum au I cut unii
IilosoIi ai culturii, un istoric literar e dator, totusi, s -l ia serios n
considerare la alc tuirea biograIiei unui scriitor, la deIinirea Iiziono-
miei generale a unei culturi si a identit ii spirituale a unui popor.
Iumea nconjur toare se reIlect n creator, dar si suIletul creatorului
se reIlect n peisajul, care se transIorm la unii autori n Iile de
cronic natural , precum la Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Aron
Cotrus, Ion Pillat, A. Maniu, Mihu Dragomir, Ion Horea, Ion Brad si
at ia al ii. Creang poart n el, ca si eroii s i, pecetea omului de la
munte, Slavici a omului din Cmpia Aradului, Panait Istrati, F nus
Neagu, SteIan B nulescu, Zaharia Stancu ori Marin Preda, a omului
de la Dun re, din B r gan si din Cmpia Romn . Dar si suIletul
creatorilor s-a oglindit n peisajul descris n operele lor. Iat de ce cu
ndrept ire declara Octavian Goga: ,Cred ntr-un determinism geo-
graIic care ndrumeaz toat mentalitatea noastr si, Iireste, ntreaga
structur suIleteasc si intelectual .
Oamenii, n genere creatori si eroi ai operelor literare, poart n
ei tr s turile locului n care s-au n scut si au tr it.
n analiza concret a operelor si a biograIiei scriitorilor vom
eviden ia nuan at aceast realitate, Iolosindu-ne si de remarcabila con-
tribu ie a scriitorului Constantin Am riu ei, Omul ,i p mantul roma-
nesc, si de ideile lui Bazil Munteanu din Prefa a la cartea amintit .
Un proIund si splendid comentariu asupra raportului dintre
Omul ,i p mantul romanesc realizeaz marele comparatist, istoric
literar, Bazil Munteanu, n 1953:
I:voare limpe:i ,i curate, pentru aa patul sufletelor noastre
singuratece ale tuturor: c rturari ,i nec rturari. Rareori cuvantul s-a
ar tat mai greu ae n elesuri. Pentru a aoua oar , verbul aumne:eiesc
a na,tere rii. Ne-o restituie ntreag , icoan sfant , bun ae purtat
n inimi. S-o retr im aici, pagin cu pagin , intens, pan la halucina-
ie. Ne vom sim i, aintr-o aat , mai tineri, fiinac hoin rim prin locuri
,i printre oameni ae acum :ece ani ,i ae totaeauna, ,i mai puternici,
fiinac ne aaancim n vreme ca ntr-o stanc .
27
Cat fr ge:ime n preaica Ivireanului, n sf to,enia lui Neculce'
Cat profe ie n vi:iunea lui Cantemir' J a frumuse ile ,i poaoaba ta
ca iarba ,i ca floarea ierbii, bunurile tale n mainile talharilor ,i n
aintele moliilor, aesf t rile tale pulbere ,i fum. Si ne minun m,
naiv, c acum un veac, acum trei veacuri, acelea,i aureri se spuneau
n acelea,i cuvinte, mai trainice, aecat bu:ele care le rostesc:
/DDSD9DYLORQXOXL
-HOLQGGH DUD'RPQXOXL
$FRORH]XPLSOkQVHP
Dup ce am urcat ,i coborat veacurile pe treptele cuvintelor, tot
cuvintele ne plimb ae-a lungul p mantului str bun, ae totaeauna.
C ci numele rilor noastre circul ae veacuri prin Europa. Le-am
aescoperit aeun :i, cu uimire ,i emo ie, ntr-un col ae manuscris ae
pe la 1680, sub pana marelui Racine, aevenit istoriograf regesc:
9DODTXLH 0ROGDYLH OD 9DODTXLH GH GHOj OHV PRQWV 7UDQ
VDOSLQDP9DODFKLDP
.Locuri umblate ,i tr ite oainioar ni se pre:int magic,
remoaelate n brumele moi ale amintirii. Eu, ae pila , m retr iesc n
p aurile valcene, poposina la o stan , pe malurile aun rene, sau pe
cele mai apropiate ale Arge,ului. Al ii retr iesc alte locuri. Con-
aensat n cuvinte, ara ne cople,e,te cu pre:en a-i cala , fream t
ain toate p aurile, cant ain toate raurile, ne mbat cu miroase bune
ae tei, ae ca,, ae sulcin . Zefirii prim verilor ne alint , ne arae
soarele cel arept al verilor, iar toamnele ruginii ne alint aurerea.
Iat -ne nnoptana n amurgurile rii, visana la luna eminescian ,
aaormina n leag nul aaanc al v ilor.
Ne surprinaem silabisina cuvinte vechi, vr fite SODL OXQF
SHWHU SRLDQ ,i iat -le vii, n prospe imea lor primitiv . Iar
b trana nomenclatur geografic 2OW6LUHW0XUH1LVWUX cap t
un sens aramatic. Si c l torim n ara str bun , pe singurele c i f r
opreli,te, ale visului.
Nu putem ignora Iaptul c unitatea n diversitate a relieIului rii
noastre a asigurat si unitatea lui spiritual . Carpa ii au Iost o punte
necesar de leg tur ntre provinciile romnesti, desp r ite samavolnic
si supuse, ntr-un Iel sau altul, unor puteri str ine. Iat de ce, pe la
Vama Cucului, cum se spune plastic si metaIoric, niste c r i cuprin-
znd Iragmente din Biblie: o Ca:anie, un Liturghier ori Octoih, un
Mineiu si un Praxiu, respectiv Apostol, tip rite la Brasov, la Or stie,
Alba Iulia, Iasi ori Bucuresti, ntr-o m n stire din Oltenia, Muntenia si
28
Moldova circulau n toate regiunile rii si luminau, ca o I clie, pe
toate altarele bisericilor ortodoxe si nu numai.
RelieIul rii le-a Iost romnilor ad post n vremuri de restriste,
transee n vremuri de r zboi, Irate, mam si tat ntr-o existen de
dou mii de ani. Cu acest relieI, cum m rturisesc attea opere literar-
artistice, romnul s-a aIlat ntr-un permanent dialog: cu Dun rea
,drum I r pulbere, cu ,cet uia de ape a b trnului Olt, n care
dormeau, ca ntr-un personaj mitologic, toate visurile sale, cu jalea din
,tustrele Crisuri, cu dorul ars de pe Mures si Trnave, cu plnsul plin
de o durere istoric din undele Siretului, Nistrului si ale Tisei.
Realizat cu geniu descriptiv, o sintez a p mntului romnesc,
pe care s-a dep nat via a neamului, dou milenii, sub masterele lovi-
turi ale sor ii, ne d Octavian Goga ntr-un amplu eseu: Spiritualitatea
romaneasc , publicat prima dat de noi n volumul Precursori (Edi-
tura Minerva, Buc., 1989.) Reproduc un Iragment antologic, demn de
a Ii analizat de studen i ntr-o lucrare de control, I cnd o paralel cu
citatul din Bazil Munteanu.
Un trup imens, avana Carpa ii coloan vertebral ,i respirana
la Marea Neagr , spre care se narum fluviile toate ce str bat
ambele flancuri, Romania ne arat o varietate ae peisaf ae-o bog ie
cu totul particular . Mun ii cu masivele mp aurite ,i cu crestele ae
piatr vine ie, f r a avea n l imea Alpilor, sunt ae o sever m re ie
n aspectul lor. Fie n Bucovina, fie n F g ra,, pe fruntea Ceahl ului
sau pe coamele ae stanc ale Bucegilor, ca ,i n alte col uri ae ar ,
ace,ti mun i exprim s lb ticia tragic a naturii, cu o vigoare neo-
bi,nuit , reamintina lan ul pr p stios aeasupra fioraurilor norve-
giene. P aurile, care mbrac coastele pie:i,e cu aaancimile lor
umeae, neatinse ae secure, aesi,urile ae bra:i r sturna i ae tr snet,
i:voarele care a,nesc ae sub lespe:ile ae piatr , toate aceste priveli,ti
i aau un sentiment ae intimitate ancestral a naturii, pe care
Occiaentul ntret iat pretutinaeni ae urmele omului nu-l mai ncearc
ae sute ae ani. Acestei s lb ticii ae coaru i se atribuie ,i fauna
Carpa ilor, unae ur,ii, mistre ii, lupii, caprele negre ,i cerbii roiesc
prin cranguri ,i poiene, f cana ain Romania cinegetic , o ar unic
pe Continent.
Coborana ns ae pe crestele mun ilor spre poale, trecana peste
valul rostogolit al acestor temelii ae granit, care nchia n fibrele lor
subterane aur, sare, c rbuni, fier, o formiaabil rev rsare ae bog ii
minerale, peisaful se moaie preschimbanau-se n coline onaulate, pre-
linse n aep rt ri cu o nuan are infinit ae culori, ae la veraele ntu-
29
necat al p aurilor ae stefar pan la galbenul mat al miri,tilor arse. E
o ar extraorainar ae m noas , care se ntinae sub ochii no,tri, cu o
vegeta ie luxuriant risipit pe o str lucitoare mbinare ae campii ,i
ape, aesigur cel mai binecuvantat sol al Europei. La r a cina
mun ilor, pe ambele versante, ca ain ni,te misterioase ,i uria,e u:ine
ale unor titani : vora i n r runchii p mantului clocotesc rauri ae foc
cu mugetul nfrico,at al :varcolirilor vulcanice. Deoparte, n Araeal,
e ga:ul metan, care pe o re ea ae sute ae kilometri r :bate ain
aaancuri ca o mare ae lav aprins , f cana s spintece v :auhul cate
un stalp ae flac r ae alt parte sunt : c mintele ae petrol ain
Jalea Prahovei, care n mii ae sonae vars :ilnic acest fluia fierbinte
al unei conforma ii geologice f r pereche pe Continent. De aman-
aou p r ile mergana nainte, se aesface n fa a privitorului campia
vast , limpeae ,i generoas , ca o carte aeschis . De pe n l imile
Post varului, aeasupra Bra,ovului, se veae ara Barsei, es tur
aamirabil ae cultur agricol a vechilor coloni,ti sa,i, aaucana
aminte ae figurile geometrice ain broaeriile lor. Spre nora, n conti-
nuare, ca o nesfar,it tren ae smarala t iat ae o fa,ie ae argint, se
ive,te campia Mure,ului. Inapoi, ie,ina ain aefileul Prahovei, plaiul
muntenesc, covormulticolor a,ternut spre infinit, r sare aintr-o aat
uiminau-te cu a,nirea ae energie a lutului negru, n p ait ae
veraea . Cu cat te auci mai aeparte pe malul Arge,ului sau Ialomi ei,
cu atat ori:ontul se aesface, conturele se piera ,i ochii r t cesc n gol
f r un punct ae sprifin. Te g se,ti n fa a B r ganului, cu huma
gras care, ca ,i bra:aa campului ain Banat, nseamn ns ,i
abunaen a f r m sur ,i f r hotar. In :ilele ae var , lanurile aurii
ae grau se naoaie sub ra:ele ae soare: porumbul ,i falfaie frun:ele
metalice ca o p aure ae s bii sclipitoare, rapi a galben ,i mpr ,tie
aroma aaormitoare, ain toate unghiurile palpit parc via a cu o sev
neastamp rat care fecunaea: la orice atingere. Cire:i ae vite
poposesc pe aceste live:i lene,e, cai s lbatici :bura n fa a fantanii
cu cump n , carauri ae aropii greoaie se starnesc ae prin ascun:i-
,uri ,i fug b tucina arina. Ceasuri, :ile ntregi, po i r t ci, sub
aaierea aceluia,i vant cala n care ca un fuior argintat str lucesc n
:are fire ae funigei. Din cana n cana, :iauri ,i turnuri ae cet i
c l toare ,i plimb miraful lor ,i aispar, imagini fuc u,e ain IDWD
PRUJDQD care mangaie aes singur t ile campiilor noastre.
Intr-o asemenea r t cire, ca o surpri: nea,teptat g se,ti n
fa a ta Dun rea, care ncol cinau-,i pe t cute spinarea cu luciri ae
o el, mbr i,ea: ntreaga ntinaere a Jalahiei. Intrana n ar ,
30
Dun rea str bate Por ile ae Fier cu tulbur ri ae ape rebele, care se
lovesc ae bolovani ,i ae stanci, cu cat naintea: n arum culegana
raurile ,i pove,tile noastre, ,i ncetinea: mersul, aevine molatic ,i
ganaitoare, ,i l rge,te albia ,i tot mai aomol se apropie ae Mare.
Inainte ae a muri ,i aesface bra ele, ,i miraculoasa Delt se na,te
astfel ain aceast uria, gesticulare, fungl plin ae culoare ,i ae
mister, ca un basm oriental. Dac n-ar avea alt minune aecat Delta
Dun rii ,i atunci ar putea revenaica Romania ae la to i nar gosti ii
ae natur un pelerinaf care s le ae:v luie farmece necunoscute nc .
Aceast mp r ie ae ap unae se oglinaesc insule plutitoare cu
stufi,uri ae trestie ,i flori ae nuf r, nem rginit Elaoraao al pe,tilor
peste care se rotesc n :boruri capricioase popoare ae ga,te s lbatice,
cocostarci, pelicani ,i egrete, e un col ciuaat ae exotic, ceva ain
aspectul vr fitului Gange, care a f cut popas n miflocul civili:a iei
noastre. A,a moare Dun rea pier:anau-se n Marea Neagr : curgeri
lini,tite ae unae c runte. Din aep rtare se riaic falaurile albastre ale
Pontului Euxin, violente n neastamp rul lor f r oaihn . Intalnirea
celor aou continente e prins parc n acest strig t ain aaancuri.
Pe acest p mant s-a aep nat via a noastr , veac cu veac, sub
aspre lovituri ale sor ii. In r stimp ae aou milenii, n care s-a pl m -
ait romanismul, sufletul lui, ca un vast re:ervoriu a strans n el amin-
tiri ,i speran e, bucurii ,i plangeri, to i fiorii ae care a tres rit n
cursul vremilor. Cine ar putea s aespice aceast comoar ae sim ire
,i s aleag ain ce anume tain aeriv gama multipl prin care se
exprim specificul nostru na ional ?
Cine altcineva dect scriitorii si artistii nostri: compozitori ca
Enescu, plasticieni ca Grigorescu si Brncusi, oameni de stiin si
cultur , care s-au jertIit cercetnd speciIicitatea t rmului, pe care s-a
n scut si a tr it nentrerupt poporul romn. Acest p mnt, aceste ape si
acesti mun i, aceast ar cu oamenii, Iauna si Ilora ei au devenit, sub
pana scriitorilor nostri, IITERATUR : de la anonimul popular, la
Alecsandri si Eminescu, de la ei la marii lirici ai secolului al XX-lea,
de-a lungul vremii peisajul s-a transIormat n Poezie sau n Proz sub
pana lui Grigore Alexandrescu, Nicolae B lcescu, Calistrat Hogas,
A. Vlahu , Emanoil Bucu a si a altora.
Am putea spune ca Mallarm alt dat despre Mistral, Homerul
Proven ei: ,Sub pana lor o ar a devenit un cntec. Iar Cntecul e
literatura romn dintr-un r stimp de cinci sute de ani.
31
Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

1. Comenta i urm toarele idei ale lui Nikolai Berdiaev, expri-
mate n lucrarea Imp r ia lui Dumne:eu ,i mp r ia ce:arului,
Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, reIerindu-v , n mod special, la
cultura si literatura romn :
,Crea ia culturii spirituale, a valorilor religioase, gnoseologice, morale
si estetice are un caracter aristocratic si reclam existen a unei aristocra ii
spirituale. Aristocra ia spiritual se va p stra ntr-o societate I r clase. Dis-
pari ia ei ar echivala cu dispari ia calit ii. Calitatea e de natur aristocratic .
Asta nu nseamn c (,) cultura spiritual exist numai pentru o minoritate.
Opera marilor creatori (...) are semniIica ie pentru ntregul popor. Aici ns
trebuie s atragem aten ia asupra unei conIuzii care st ruie n prezent. Opera
cu semniIica ie na ional nu nseamn o crea ie colectiv si la comand .
SemniIica ia na ional nu are nimic de a Iace cu caracterul colectiv. Marele
creator se maniIest totdeauna ca individualitate, el nu este aservit Ia de
nimeni si de nimic; prin crea ia sa individual el exprim spiritul poporului
ntr-o m sur mult mai mare dect o Iace poporul nsusi prin propria sa via
colectiv .

















32

&5(7,1,608//$5201,


Moto
. ntreaga noastr via na ional si biseri-
ceasc trebuie privit ca o sintez de latinitate
si ortodoxie, n sensul c poporul romn s-a
men inut prin latinitate neconIundat cu lumea
slav , iar, prin ortodoxie, neconIundat cu lu-
mea na ionalit ilor catolice din vecin tatea
apusean .
(Dumitru St niloaie)

Crestinismul nostru, asa cum l practic si l
tr ieste ranul, ascunde ntr-nsul toate Iazele
si peripe iile istoriei poporului romn, ntoc-
mai ca si limba romneasc .
(Liviu Rebreanu)


'HFQGVXQWHPQRLFUHWLQL"

Crestinismul Iace parte organic din etnogeneza noastr si ca
atare, asa cum scria IilosoIul Nae Ionescu, el ,Iace parte integrant din
Iiin a noastr na ional ; el nchide cu poten ialitate o concep ie de
via si o disciplin , din el ivindu-se ntiele noastre valori culturale .
Din crestinismul ortodox s-au ridicat: limba literar , numeroase
crea iile populare, plastice, arhitecturale si muzicale, principiile de
drept din primele Pravili, cu r d cinile n dreptul canonic bizantin.
nc din vremea st pnirii romane existau n Dacia crestini. Era religia
s racilor, a celor aIla i n suIerin . mp ra ii romani p gni i
persecutau amarnic pe acestia pentru c nu li se nchinau.
Abia pe vremea lui Constantin cel Mare (306-337) au ncetat
prigonirile si religia crestin a Iost recunoscut ca religie de stat.
Romnii au avut un crestinism apostolic. n Scytia Minor (Dobrogea)
a propov duit SI. Apostol Andrei. De timpuriu se nIiin eaz episcopii
la Tomis, Durostorum (Silistra) si n alte locuri. Leg turile dintre
nordul si sudul Dun rii n-au Iost niciodat ntrerupte.
33
La nceput limba bisericii era latina. Dovad sunt cuvintele din
limba romn , care privesc credin a si care vin din latin :
cruce < crux,-cis;
biserica < basilica;
Dumnezeu < Dom(i)ne deus;
a se ruga rogare;
rug ciune rogatio, Ac.
rogationem;
a boteza baptizare (luat de
latini de la greci);
a ajuna
*
adjunare (a ine post,
a nu mnca);
altar ac. altarium;
cer caelum;
a crede credo, re;
a nchina inclinare;
lege legem;
a r posa (a muri) repausare;
a toca (a bate toaca)
*
toccare;
snt (sInt) sanctus;
p cat peccatum;
nger angelum;
duminec dies dominica (ziua
domneasc a lui Dumnezeu);
p rinte (preot) parens, -ntis.

&XPVDUVSQGLWFUHWLQLVPXOODURPQL"

Asceza si morala dacilor, cultura lor spiritual , unitatea lor
religioas si statal , credin a n via a de apoi au constituit un excelent
pat germinativ pentru s mn a religiei crestine. Procesul de Iormare
uman-crestin s-a intensiIicat dup retragerea administra iei si armatei
mp ratului Aurelian n sudul Dun rii.
Biserica romneasc sus ine Simion Mehedin i, n Apropiere
ae Isus prin biserica noastr - e mai veche dect a tuturor vecinilor.
ntr-o vreme cnd to i vecinii nostri tr iau nc n p gnitate,
nchinndu-se la idoli, noi eram crestini. Bulgarii au Iost crestina i n
anul 865 de c tre c lug rii Kiril si Metodie, rusii n 988 sub cneazul
Vladimir Sveatoslavici, ungurii aproximativ n anul 1000, de c tre
SteIan supranumit cel SInt (997-1038).
Herodot men ionase aplecarea str bunilor nostri spre cele
suIletesti si se minuna de t ria credin ei lor ntr-o via dincolo de
moarte, de unde le iesise numele de ,ge i nemuritori. Mai trziu,
Strabo, contemporan cu Hristos, a scris: ,E un lucru de care nimeni nu
se poate ndoi si care r sare din toat istoria ge ilor: rvna religioas a
Iost de cnd lumea caracterul predominant al Iirii lor. Religia
str bunilor daci era aplecat spre cump tare, deoarece unii dintre ei nu
mncau carne, ci numai legume, poame si miere, iar uneori se retr -
geau chiar n singur tate, precum c lug rii de mai trziu. Ei credeau
ntr-o via vesnic , de dup moarte, ,considernd, cum m rturiseste
un nv at roman, c ,suIletele mor ilor se ntorc iar si pe p mnt, iar
dac nu se mai ntorc, ele totusi nu pier, ci trec ntr-o lume mai bun ,
34
deoarece ei doresc s moar , au chiar poIt de moarte (appetitus
mortis).
Crestinismul nostru este unul temperamental sus ine Simion
Mehedin i ,deoarece p rin ii nostri erau pe jum tate crestini chiar
nainte de a se ivi Hristos pe p mnt. Poporul romn s-a n scut
crestin. Biserica Ortodox e veche si are r d cinile n tradi iile si n
temperamentul romnilor.
Biserica Romneasc Ortodox a Iost si este tolerant Ia de alte
conIesiuni. N-a prigonit pe niciuna. N-a a at la r zboaie religioase.
Dup Iirea bun a romnului l-a l sat pe ,Iiecare cu legea lui.
Fanatismul religios a Iost si este str in de Biserica Ortodox si de Iirea
romnului. Romnii ,i-au l sat pe to i n plata Domnului.
,Si apoi mi se pare, c nici un neam de pe Ia a p mntului nu are
mai mult drept s cear respectarea sa dect tocmai Romnul, pentru
c nimeni nu este mai tolerant dect dnsul scria cu ndrept ire
Mihai Eminescu, genialul poet, care i-a cunoscut att de bine pe
romni mpreun cu Iirea, cultura si istoria lor.
,Singure, rile romane,ti sunt acelea in care, ain vremi str -
vechi fiecare a avut voie s se inchine la orice Dumne:eu a voit ,i s
vorbeasc in ce limb i-a pl cut. Nu se va mai g si o ar in care s
nu se fi incercat ae a se face pro:eli i ain conlocuitori ae alt lege ori
ae alt limb , hugheno ii in Fran a, maurii in Spania, polonii fa cu
rutenii, ungurii cu romanii to i au incercat a ca,tiga pentru cercul
lor ae iaei popula iile conlocuitoare ,i aceasta prin presiune, cu ae-a
sila, Romanul prive,te cu un stoicism neschimbat biserica catolic ,
atat ae veche in Molaova ,i nu i-a venit in minte s sileasc pe cato-
lici ae a aeveni orientali, Lipovenii fug ain Rusia ,i tr iesc nesup ra i
in cultul lor pe p mantul romanesc. Armenii, calvinii, protestan ii,
evreii to i sunt ae fa ,i pot spune aac guvernele romane,ti au oprit
vreo biseric sau vreo ,coal armeneasc , protestant sau evreiasc .
Nici una.
Ni se pare aeci c pe p manturile noastre str mo,e,ti, pe care
nimeni nu le st pane,te fure belli, am avea areptul s cerem s ni se
respecte limba ,i Biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.
n continuare, Eminescu arat ct de lipsi i de drepturi sunt
romnii n Bucovina si n Transilvania
1
.

1
M . Eminescu, Romanii ,i Austro-Ungarii, Opere vol. II, Ed. ngrijit
de Ion Cre u, p. 100-101.
35
3UH]HQ DFUHWLQLVPXOXLQHWQRSVLKRORJLDURPQXOXL
LQFXOWXUDURPQHDVF

Istoria Bisericii Ortodoxe Romne s-a mpletit Iiresc si organic
cu istoria poporului si statului romn, cu istoria limbii si a culturii
romnesti, cu ntreaga noastr spiritualitate. ProIund na ional , ea a avut
de la nceputuri o voca ie universalist , cum o dovedeste activitatea lui
Niceta de Remesiana, a lui Ioan Cassian din Casimcea Dobrogei
(sIin it preot la Roma de Papa Inocen iu), a lui Dionisie cel Mic, care
pleac din Daco-Romania la Constantinopol, Ierusalim si apoi la
Roma, unde are meritul de a Ii alc tuit calendarul crestin. (Pentru detalii,
vezi monumentala lucrare a lui Mihail Diaconescu, Istoria literaturii
aacoromane, Ed. Alcor Edimpex, Buc. 1999, p. 615-661; 734-776).
ns , n primul rnd, Biserica Ortodox Romn a lucrat si cu o
exemplar d ruire, asupra realit ilor de la noi, p strnd o leg tur
permanent cu scolile ntemeiate, prin c r ile traduse si tip rite, prin
remarcabile lucr ri originale, care au ap rat, de-a lungul istoriei, inte-
resele Iundamentale ale neamului romnesc. n aceast privin p rin-
tele St niloaie aIirm : ,Ortodoxia Iace parte din m duva suIletului si a
culturii romnesti. F r ea ne pierdem identitatea si continuitatea
spiritual n timp, ne pierdem ce avem aparte. El (romnul) este legat
de ortodoxie, ntruct este legat de sine, de identitate si de trecutul s u.
Organizarea Bisericii s-a constituit ntr-un puternic Iactor de
aIirmare si men inere a Iiin ei na ionale, de dezvoltare a limbii si a
culturii, de consolidare a statelor Ieudale romnesti, Iormate n secolul
al XIV-lea si necontenit amenin ate de tendin ele hegemonice ale unor
imperii si conIesiuni intolerante. n contextul expansiunii Imperiului
Otoman, rile romne si-au p strat, prin t ria credin ei si a legii
str bune, autonomia de stat, institu iile politice si administrative,
cultura si Ielul de via , precum si Iormele de structur religioas si de
organizare ecleziastic , putnd astIel sprijini Bisericile Ortodoxe din
ntreaga Peninsul Balcanic . rile Romne, Biserica Ortodox
Romn au contribuit, timp de o jum tate de mileniu, material si spiri-
tual, la supravie uirea patriarhatelor apostolice si a comunit ilor cres-
tine de la Muntele Athos, din Grecia si insulele M rii Egee, de unde
din Anatolia, de la Ierusalim si Muntele Sinai, din Siria si Egipt, din
Georgia si Albania, din alte zone ale Iostului Imperiu Bizantin, ne-au
venit mai trziu, dup c derea Constantinopolului (1453), oameni de
cultur . Dintr-un umanism organic s-au I cut danii, s-au ctitorit
l casuri religioase, s-au trimis c r i de cult, n chip dezinteresat, dintr-o
solidaritate de credin .
36
rile Romne au contribuit nu doar la d inuirea crestinismului
ortodox, a civiliza iei si a culturii lor, ci si la p strarea constiin ei
na ionale a popoarelor de sub domina ia otoman .
n jurul bisericilor si al m n stirilor s-au dezvoltat adev rate
Iocare de cultur ; n ele s-au Iormat si au activat scoli pentru tradu-
c tori, copisti, miniaturisti, Ierec tori de c r i, cnt re i bisericesti; ele
au Iost l casuri care au diIuzat lumina c r ii spre ntreaga ortodoxie.
S-au nIiin at scoli si academii princiare precum cele din Trgoviste,
Bucuresti si Iasi, de unde a plecat ajutor pentru clericii si c rturarii din
tot spa iul ortodox; s-au nIiin at tipograIii, n care s-au tip rit c r i de
cult si de doctrin religioas n limbile romn , greac , slavon ,
georgian si arab .
Contribu ia Bisericii Ortodoxe Romne a marcat cele mai
semniIicative si mai importante momente din Iormarea si evolu ia
limbii romne literare, crend adev rate monumente de cultur .
C lug ri, diaconi, preo i, ierarhi au scris, au tip rit c r i care au
circulat n toate provinciile romnesti si n tot spa iul crestin ortodox.
De la diaconul Coresi, care a trudit la Brasov, tip rind 16 c r i ntre
1559 si 1581, de la Palia ae la Or ,tie (1582), de la Mitropolitul
Simion Stefan, de-al c rui nume se leag Noul Testament ae la
B lgraa din 1648, n a c rui PreIa se abordeaz pentru prima dat
teoria circula iei cuvintelor, de o importan excep ional n domeniul
lingvisticii moderne, de la mitropolitul Varlaam, autorul Ca:aniei
din 1643, sau de la acel ,prea nv at mitropolit Dosoftei care, dup
spusa lui Neculce, ,multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste,
autorul Psaltirii in versuri din 1673, - sau de la autorii traducerii
Bibliei ae la Bucure,ti din 1688 si pn la scriitorii traduc tori ai
Bibliei din veacul nostru Gala Galaction sau I.P.S. P rinte
Arhiepiscop Valeriu Anania c r ile religioase, bine scrise sau
traduse, au nsemnat tot attea monumente culturale si trepte n
evolu ia limbii romne literare, n procesul de aIirmare a spiritualit ii
romnesti.
n vremurile de demult, n tinda bisericilor, copiii neamului
nostru au nv at primele buchii; la Ilac ra lumn rii din linistea
chiliilor, din m n stirile Iocare de cultur s-au scris vestitele cronici si
s-a tradus cuvntul Sfintelor Scripturi. Biserica a dat neamului o
admirabil pleiad de personalit i culturale. I-a ctitorit via a spiritual
vreme de secole, l-a sprijinit n Revolu iile de la 1784 si 1848, n
eIorturile pentru Unire, la 1859, l-a urmat n R zboiul de Indepen-
den si i-a alinat r nile n primul si al doilea r zboi mondial. Nu
putem uita c n ziua de 1 Decembrie 1918, cnd s-a realizat Marea
37
Unire, pe Cmpul lui Horea de la Alba Iulia erau episcopul ortodox
Miron Cristea si episcopul greco-catolic Iuliu Hossu. De Iapt, unirea
spiritual era I cut prin Biseric , ntruct asa cum vom mai aIirma
prin suIletul poporului nostru, n ciuda samavolnicelor diviz ri teri-
torial-administrative, nimeni si niciodat n-a putut trage grani e des-
p r itoare. (Despre Unia ia de la 1700 vom vorbi la Scoala Ardelean ).
n provinciile romnesti supuse samavolnic unor imperii str ine,
Transilvania, Bucovina, Basarabia, unde suIerin a romnilor crestini a
Iost mai mare, unde tentativele de r pire a credin ei str mosesti si de
dezna ionalizare au Iost mai violente si mai agresive, acolo si
rezisten a Bisericii Romne a Iost mai st ruitoare (ortodox si unit ).
Ap rndu-si credinciosii, Biserica str moseasc din Transilvania se
ap ra pe sine, ap ra legea moral , ap ra identitatea na ional , limba,
cultura si spiritualitatea romneasc . Aceast lupt plin de jertIe a
Iost dus de Biseric n contextul unei ntreite tiranii cum numea
marele patriot Nicolae B lcescu tirania religioas , politic si social .
AstIel Biserica romneasc din Transilvania nu a Iost numai l casul
credin ei, ci si o cetate de ap rare a identit ii noastre na ionale, c ci,
asa cum aIirm istoricul american Keith Hitchins, ,ortodoxia si
na ionalitatea erau legate n mod inextricabil. Biserica nu era numai
centrul vie ii sociale si culturale, ci si un scut, n spatele c ruia rom-
nii si puteau p stra vechile lor tradi ii si limba. La Iel au stat lucru-
rile si n Bucovina si n Basarabia, unde preotul ortodox a Iost si mai
este prin sate p stor de suIlete, ndrum tor de sim ire si gndire
romneasc , sI tuitor si apostol al unei vremi mai bune si mai drepte.
Aspira ia romnilor spre autoceIalie (conducerea proprie a Bisericii
na ionale; gr. auto singur, kefalos cap) a Iost asem n toare cu lupta
politic a statelor Ieudale romnesti pentru idealuri na ionale.
Ortodoxia a Iost un element de sintez cultural ntre Occident si
Orient. Prin aceast sintez , Bizan ul a r mas n istoria culturii universale.
Comentnd contribu ia lui N. Iorga la n elegerea acestei pro-
bleme, istoricul V. Laurent observa c eruditul c rturar romn de-
monstrase conving tor c Bizan ul a durat nu pentru c era o putere
militar , o monarhie totalitar , ,ci Iiindc a Iost un imens corp social,
care avea un suIlet si credea c are o misiune. A durat ct vreme a
respectat identitatea neamurilor care compuneau conglomeratul.
Cultura bizantin a avut o inIluen puternic asupra spiritua-
lit ii romnesti, a artelor si literaturii noastre.
Ortodoxia romneasc a dovedit toleran si n elegere pentru
speciIicul si credin a altora. Pentru ea scopul nu scuz mijloacele.
38
Ortodoxia romneasc nu si-a impus nicicnd nv tura cu sabia. N-a
Iost Ianatic .
,Dac spiritualitatea crestin occidental scria p rintele
Dumitru St niloaie are ca not Irumoas o nobil gravitate si un
sentiment de accentuat r spundere, spiritualitatea ortodox e carac-
terizat prin Iamiliaritatea cu Dumnezeu, prin bucuria de Dumnezeu
cobort ntre oameni si de c ldura ce iradiaz ntre oameni deschisi si
unii altora n Dumnezeu.
n viziunea romneasc , ortodox a lumii, asa cum o reIlect
literatura na ional , Dumnezeu e solidar cu cei oropsi i. n basmele,
legendele si poeziile religioase, El mpreun cu SIntul Petru i vizi-
teaz , e primit cu drag ,la cas de om s rac, e osp tat si, la rndu-I, i
ajut . El si reveleaz , adeseori n basmele noastre, puterea miracu-
loas sub nI isarea umil (chenotic ).
Nota aceasta smerit (chenotic ) este Ioarte Irecvent n colin-
dele romnesti si n poezia cult , la creatori precum George Cosbuc,
Octavian Goga, Ion Pillat, V. Voiculescu, N. Davidescu, Lucian Blaga
sau N. Crainic n poezia c ruia se mp mnteneste dumnezeirea si se
ndumnezeieste omul.
FilosoIul Lucian Blaga a v zut n acest Dumnezeu apropiat,
omenos, o expresie a transcendentului, o divinitate, care, n egal
m sur , coboar pe p mnt.
ntr-o anume propor ie, istoria romnilor este si religioas si pro-
Ian ; voievozii sunt deopotriv martiri si sIin i, dar si eroi na ionali.
De aceea, cu rare excep ii, si nu dintre cele mai semniIicative,
literatura romn e receptiv la sentimentul religios, dar nu este
aIectat de misticismul Ianatic. Eroii literaturii romne, personajele
sale din straturile sociale cele mai Ielurite nu suIer de crize mistice,
nu-s niste Ianatici religiosi.
Dup anul 1700, cnd s-a terminat procesul ,unia iei, al trecerii
unei p r i a romnilor la greco-catolicism prin Unirea cu Roma,
consecin ele culturale au Iost cu totul remarcabile. Copiii romni au
Iost trimisi la studii la ,SInta Barbara de la Viena si la ,De
Propaganda Fide de la Roma unde, contrar inten iilor de dezna io-
nalizare ale celor ce i-au trimis, au devenit mari patrio i, lumin tori ai
neamului, lupt tori nenIrica i, cu mintea si cu condeiul, scriind istorii
ale Bisericii, ale limbii si neamului romnesc, alc tuind gramatici,
dic ionare si lexicoane, nIiin nd scoli n limba romn . Numai
Gheorghe Sincai a nIiin at peste 300 de scoli romnesti. CoriIeii
Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion
39
Budai Deleanu, reprezentan i de Irunte ai Iluminismului romnesc au
absolvit asemenea scoli, ca si reprezentan ii Scolii Latiniste: Simion
B rnu iu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, C. Diaconovici-Loga,
Radu Tempea, care n Gramatica romaneasc pentru inareptarea
tinerilor (1822) exagereaz ridicol n eIortul de autohtonizare a limbii.
El numeste vocalelea ,i n soase, iar consoanele: bu:oase, ain oase,
limboase, gatoase. Exager rile lor au Iost ridiculizate de B.P. Hasdeu,
T. Maiorescu si Al. Odobescu.
n acest spa iu geograIic mioritic, ntr-un r stimp de dou
milenii, poporul romn si-a deIinit Iiin a si atributele culturii sale, pe
care le enumer m si le complet m n continuare.

3ULPHOHFRQFOX]LLODFHOHDILUPDWHSQDFXPLQRLSUHFL]UL

1. Urmas al dacilor b stinasi n spa iul carpato-danubiano-pontic
si al romanilor cuceritori, neamul romnesc s-a Iormat n Romania
Oriental , nconjurat de popoare neromanice, Iapt ce i-a nrurit n
chip speciIic evolu ia istoric si a limbii n raport cu cea a altor limbi
si popoare romanice.
2. El este singura etnie romanic , vorbitoare a unei limbi de
origine latin , care si-a nsusit, chiar n procesul etnogenezei credin a
crestin-ortodox . Crestinismul nostru reIlect n el toate Iazele, zbu-
cium rile poporului romn, etapele Iorm rii limbii literare si a proIi-
lului s u etnopsihologic. E nc o tr s tur care-i distinge originali-
tatea speciIic printre celelalte popoare, romanice, dar catolice care
Iolosesc latina ca limb de cult ct vreme, mai multe secole, pn
n veacul al XVI-lea, romnii au Iolosit slavona n biseric si n
cancelariile domnesti.
3. Pentru primele cincisprezece secole de existen a neamului
nostru, avem pu ine urme de texte n limba romn . Dar, n acele
vremuri de Ir mnt ri dureroase si de bejenie, s-a creat o literatur
oral de o inestimabil valoare artistic , un Iolclor care a nsemnat
din secolul XVII ncoace, de la mitropolitul DosoItei un izvor
nesecat de inspira ie pentru literatura scris , pn n zilele noastre.
Toate salturile calitative mari, de la DosoItei la Ion Budai Deleanu si
poe ii V c resti, de la ei la Vasile Alecsandri, ,Columbul poeziei
noastre populare, cum l-a numit B.P. Hasdeu, de la Eminescu si
Creang , pn la Cosbuc, Goga si genialii poe i interbelici: Arghezi,
Blaga, Ion Barbu crea ia acestora din urm perIect sincronizat cu
modernele cuceriri ale Apusului se sprijin pe impactul scriitorului
cult cu crea ia popular . ,Colaborarea dintre romnul cel mai modest
40
( ranul n.n.) scria Liviu Rebreanu si poetul cel mai mare
(Eminescu) a Iixat linia general a originalit ii literare romnesti.
Asta pentru c , asa cum aIirma criticul de art Irancez, Henri Focillon,
Iolclorul romnesc nu numai c supravie uieste, ci se aIirm ca un
mod de existen (Il ne survit pas, il vit encore).
4. n ciuda tuturor viscolirilor istoriei, poporul romn nu si-a
p r sit ara, n-a l sat aici un vid n curgerea vremii, cum pretind
istoricii mercenari, vr jmasi ai romnilor: JoseI Karl Eder, Franz Eder
Sulzer, Johan Cristian von Engel, Rssler si al ii, chiar din zilele noastre.
5. Popor pasnic si bun, neamul nostru, cu omenia lui prover-
bial , s-a ar tat tolerant cu toate religiile si etniile, care s-au asezat
al turi de el, de-a lungul anilor. N-a dus r zboaie religioase si de
cotropire. Spiritul acesta l ntlnim n toate actele lui culturale.
6. Spiritualitatea romneasc , cultura romn nu au reIuzat
nicicnd dialogul cu alte culturi. n evolu ia ei istoric , cultura noastr
s-a ar tat deschis culturii greco-romane, slavone, bizantine,
neogrecesti, italiene, Iranceze, germane, ruse, engleze, americane etc.
Cultura romn a primit si a dat altor culturi idei si lucr ri de
valoare, netr ind din mprumuturi servile si din imita ii, care nu pot
crea o literatur na ional prestigioas , cum au ar tat Kog lniceanu,
Eminescu, Iorga, Ibr ileanu, Goga, Rebreanu, Sadoveanu si al ii.
7. Noi credem c , din pricina unor condi ii istorice vitrege, n
care ce construiam n timp de pace era ars si d rmat n vreme de
r zboaie, mitul M n stirii Arge,ului este cel mai reprezentativ dintre
toate miturile Iundamentale pentru istoria, arhitectura religioas si
laic si cultura romneasc , n genere.
8. Din aceleasi motive vitrege, evocate Ioarte sugestiv de croni-
carul moldovean Miron Costin, cnd m rturiseste ,Ce sosir asupra
noastr cumplite aceste vremi de acum, de nu st m de scrisori, ce de
griji si suspinuri, anumite Ienomene si curente literare nu apar deloc
sau se aIirm cu mare ntrziere si n alte raporturi ntre ele, dect n
Apus, unde miscarea literar urm toare apare totdeauna ca o reac ie
mpotriva precedentei: Romantismul contra Clasicismului, Simbolis-
mul contra Romantismului si Naturalismului etc. La noi pot ap rea n
aceeasi perioad , la acelasi autor si uneori n aceeasi oper tendin e
clasice, romantice, realiste sau naturaliste. De exemplu, n opera lui
I.H. R dulescu apar elemente iluministe, clasice si romantice.
Primul curent literar sincron cu cel din rile apusene este sim-
bolismul de la revista Literatorul (1880-1920), a lui Al. Macedonski, care
deschide largi perspective pentru modernizarea literaturii romne.
41
Pe drumul nnoirilor, Tristan Tzara, un scriitor din avangarda
romneasc plecat n Fran a, impune dadaismul n cultura universal .
Eugen Ionescu, membru al Academiei Franceze, impune estetica
absurdului n dramaturgia secolului XX. Emil Cioran si Mircea
Eliade devin personalit i ale culturii universale, dup cum Constantin
Brncusi, George Enescu ocup un loc de prim ordin n ierarhia
valorilor artistice mondiale.
9. Pe tot parcursul evolu iei sale, literatura, cultura romn n
genere, avnd un pronun at caracter na ional, democratic si patriotic, a
maniIestat si o subliniat voca ie european . I-au Iost str ine izolarea,
reIuzul comunic rii, schimbului de valori cu alte culturi.
Cercet tori prestigiosi: B.P. Hasdeu, Moses Gaster, N. Iorga, N.
Cartojan si, mai recent, I.C. Chi imia, Emil Turdeanu, Pandele Olteanu,
Dan Horia Mazilu, Alexandru Du u, Gh. Mih il , Dan ZamIirescu au
relevat conving tor ,voca ia european a literaturii romne vechi, iar
Eugen Lovinescu, George C linescu, Tudor Vianu, D. Popovici, Edgar
Papu, Petru Comarnescu, Zoe Dumitrescu Busulenga, Eugen Simion,
Dan Grigorescu si numerosi al ii au demonstrat permanenta deschi-
dere c tre toate punctele cardinale ale spiritualit ii omenesti.
De-a lungul veacurilor, literatura si arta romneasc au oglindit
speciIicul neamului si identitatea lui spiritual , le-au aIirmat n crea ii
de valoare si au recunoscut si altora dreptul de a Ii ei nsisi si de a-si
aIirma identitatea proprie.
Asemenea idei, socot c se cade s c l uzeasc tineretul nostru
n procesul de instruire general si de cunoastere a valorilor spirituale
romnesti si a proIilului etnopsihologic al neamului ai c rui reprezen-
tan i au avut mereu vie originea noastr roman , latinitatea limbii si
sentimentul continuit ii nentrerupte pe plaiurile str mosesti.
10. Biruit-au gndul !
Nicolaus Olahus (1493-1568), primul umanist romn cunoscut
n Apusul Europei, e cel dinti care n lucrarea sa, redactat n latin ,
Hungaria, aIirm n scris unitatea de neam a romnilor si continuitatea
lor n spa iul vechii Dacii: ... molaovenii au aceea,i limb , acelea,i
obiceiuri ,i aceea,i religie ca ,i muntenii, se aeosebesc pu in aoar la
imbr c minte. Ei se in mai ae neam ,i mai vitefi aecat muntenii...
Limba lor ,i a celorlal i romani a fost oainioar roman , ca unii care
sunt coloni ai romanilor. In vremea noastr , limba molaovenilor se
aeosebe,te foarte mult ae aceea (l. latin n.n. I.D.B.), aar multe ain
vorbele lor pot fi in elese ae b trani.
In Araeal scria el - ... tr iesc patru na iuni ae neam aeosebit:
ungurii, secuii, sa,ii ,i romanii, aintre ace,tia sa,ii sunt consiaera i
42
ca fiina mai pu in potrivi i pentru r :boi [...{ romanii sunt increain a i
c sunt coloni romani. Dovaaa acestui lucru este faptul c au multe in
comun cu limba roman ,i se g sesc in acest loc foarte multe moneae
ale acestui popor... Umanistul Nicolaus Olahus scria n aceeasi lu-
crare: ,Romanii se :ic a fi coloniile romanilor. Prob pentru aceea
este c au multe vorbe comune cu limba latin ,i foarte multe moneae
romane se afl in acel loc care sunt probe f r inaoial , foarte mari
pentru vechimea st panirii romane aici (Transilvania, n.n. I.D.B.).
Mul i scriitori au nevoit ae au scris ranaul ,i povestea rilor,
ae au l sat i:voa pre urm ,i bune ,i rele, s r maie feciorilor ,i
nepo ilor, s le fie ae inv tur , aespre cele rele s se fereasc ,i s
se socoteasc , iar ae pre cele bune s urme:e ,i s se inve e ,i s se
inairepte:e, scria Grigore Ureche n Letopise ul rii Molaovei si
preciza un lucru de maxim importan si azi: ara Araealului nu este
numai o ar ins ,i, ci Araealul se cheam miflocul rii, care multe
cuprinae in toate p r ile, in care st ,i scaunul cr iei... Romanii ca i
s afl l cuitori la ara Unguresc ,i la Araeal ,i la Maramure,, ae
la un loc sunt cu molaovenii ,i to i ae la Ram se trag.
Miron Costin, n De neamul molaovenilor, ain ce ar au ie,it
str mo,ii lor, m rturiseste aceeasi constiin vie a romanit ii: Ince-
putul rilor acestora ,i neamului molaovenescu ,i muntenescu ,i ca i
sunt in rile ungure,ti cu acest nume, romani ,i pan ast :i, ae unae
suntu ,i ae ce semin iie, ae cana ,i cum au aesc lecat aceste p r i ae
p mantu, a scrie mult vreme la cump n au st tut sufletul nostru. S
inceap osteneala aceasta, aup atata veci ae la aisc lecatul rilor
cel aintai ae Traian, imp ratul Ramului, cu cateva sute ae ani peste
mie trecute, s sparie ganaul. A l sa iar ,i nescris, cu mare ocar
infunaat neamul acesta ae o seam ae scriitori, ieste inimii aurere.
Biruit-au ganaul s m apucu ae aceast trua , s scot lumii la veae-
re felul neamului, ain ce i:vor ,i semin ie suntu l cuitorii rii noastre.
Deci se constientiza Iaptul c provinciile-s mai multe, dar ara e
una singur !
Stolnicul Constantin Cantacuzino, n a sa Istorie a rii
Romane,ti, preciza: Ins rumanii in eleg nu numai ce,tia ae aici, ce ,i
aen Araeal, carii inc ,i mai numero,i sunt, ,i molaovenii, ,i to i ca i
,i intr-alt parte s afl ,i au aceast limb , m car fie ,i ceva ,i mai
osebit in ni,te cuvinte aen amestecarea altor limbi cum s-au :is mai
sus, iar tot unii sunt. Ce aar pe ace,tia, cum :ic, tot romanii ii ine,
c to i ace,tia aintr-o fantan au i:vorat ,i cur .
Cu ct ndrept ire scria genialul Mihai Eminescu, ca o
concluzie la asemenea m rturisiri: ,S mn a din care a r s rit acest
43
popor e nobil si poporul nu va pieri dect atunci cnd romnii vor
uita noble ea semin iei lor.
Ideea originii romane a neamului, a originii latine a limbii si a
continuit ii romnilor n spa iul vechii Dacii o ntlnim n ample
lucr ri docte ale coriIeilor Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu.
Constin a aceasta vie, dinamic , o ntlnim n lucrarea croni-
carului c lug r, originar din Jina Sibiului, Naum Protosinghelul
Rmniceanu, oper intitulat Despre originea Romanilor sau n
Epifonematele scrise n 1807. (Ce sunt epifonematele, ne l mureste
autorul: ,aclama ii, ,discursuri sau tratate adresate Patriei si patrio-
ilor spre a-i destepta si ndemna la patriotism si datoriile c tre Patrie.
De remarcat c , nc de pe acum, se aIirm Ioarte r spicat
originea noastr daco-roman , dacismul constituind o coordonat
marcant a literaturii romne de la B.P. Hasdeu si Eminescu la Lucian
Blaga, Dan Botta si al ii. Apoi, este important de observat c la Naum
Rmniceanu apare Ioarte limpede ideea de patrie si patriotism, care
vor constitui un izvor nesecat de inspira ie pentru literatura romn
din secolele XIX si XX. ,R d cina Romnilor este Roma, dar altuit
cu Dacii - aIirma ndr zne Naum Rmniceanu. Foarte bravi erau
Dacii n rezbelul cu Romanii, dar s-au nvins de armele cezarului
Traian. Dacii romanizeaz , romanii dacizeaz . Dac ne vei numi pe
noi romani ai m rturie limba; iar dac ne vei zice Daci, si sngele si
limba n parte.
11. F r a da un tribut exagerat vechiului principiu pedagogic
repetitio est mater stuaiorum, insist asupra Iaptului c poporul romn
Iormat, cum s-a v zut, n stnga si n dreapta Dun rii si asezat n
nord-estul Peninsulei Balcanice, ca descendent al str vechilor popula ii
geto-dacice si al ntregii romanit i orientale s-a impus de-a lungul
evolu iei sale istorice ca un popor cu o Iizionomie moral distinct , expri-
mat ntr-o cultur original , bogat si divers , deschis altor culturi.
Varietatea relieIului, bog ia si diversitatea resurselor subso-
lului, vasta re ea de drumuri naturale au nlesnit tuturor romnilor,
leg turi nentrerupte. nc din cele mai vechi timpuri, pe aceast arie
geograIic , avnd n centrul s u Podisul Transilvaniei, a evoluat o
civiliza ie omogen , capabil s asimileze succesivele inIluen e sci-
tice, celtice sau grecesti, iar mai trziu, ntre secolele IV-VII, pe cele
ale popula iilor migratoare.
La nceputul secolului al II-lea, dup o ndelungat si eroic
rezisten a locuitorilor s i, teritoriul Daciei devine provincie roman ,
bastion naintat al Imperiului mpotriva atacurilor lumii barbare (go i,
44
pecenegi, cumani, t tari, vandali, gepizi, avari, slavi, bulgari, unguri)
si un imens rezervor de bog ii naturale, Iiind supus unei coloniz ri
intense si sistematice realizate cu elemente aduse ex toto orbe imperio.
Rolul deosebit al provinciei Dacia, colonizarea ei intens , con-
vie uirea lumii dace cu elemente romane sau romanizate, timp de peste
un secol si jum tate, au dus la romanizarea popula iei dacice, la impu-
nerea limbii latine. n anul 271, sub conducerea mp ratului Aurelian,
Imperiul si retrage grani a o dat cu legiunile la sud de Dun re, dar
procesul de romanizare continu n masele popula iei stabile pe
teritoriul Iostei Dacii, stimulat si de multiplele rela ii pe care veci-
n tatea imediat a puternicului Imperiu le presupunea. n secolele care
au urmat, latina popular , daco-moesic , evolueaz treptat, p strn-
du-si ns , structura gramatical si vocabularul de baz si ia (ncepnd
din secolul al VII-lea) aspectul limbii romne, desp r indu-se apoi n
dialecte: dialectul dacoromn n nordul Dun rii si dialectele aromn,
meglenoromn si istroromn n sudul marelui Iluviu. Ulterior, evo-
lu ia dialectului dacoromn a dus la transIormarea sa n limb litera-
r si na ional limba romn . n procesul devenirii sale istorice,
limba romn , ,prima yi cea mai de seam crea ie cultural a
poporului romn
2
, a p strat, n Iondul principal lexical si n struc-
tura sa gramatical , vechile tipare latine. Spre deosebire de alte limbi
romanice, limba romn cunoaste numai variet i regionale si nu
dialecte deosebite mult ntre ele, ceea ce a permis poporului romn,
nc din cele mai vechi timpuri, s aib constiin a unit ii sale si s
dezvolte o cultur comun orict de diIeren iate ar Ii Iost, de-a
lungul veacurilor, condi iile sociale speciIice ale diIeritelor provincii
istorice. Dac puteri str ine i-au I rmi at arbitrar si samavolnic ara,
prin suIletul acestui neam nimeni n-a putut trage grani desp r itoare.
El a gndit, a sim it si a vorbit la Iel. O carte tip rit la Brasov, Or stie,
B lgrad, Iasi sau Bucuresti a circulat n toate provinciile romnesti, ca
si crea ia popular .
Primele Iorme de via Ieudal apar sub auspiciile Imperiului
Bizantin, care stabileste multiple rela ii cu popula ia crestin nord-
dun rean . Constiin a unit ii si a latinit ii (atestat n primul rnd
prin numele romn pe care romnii nsisi si l-au dat ntotdeauna
prezent n m rturiile cronicarilor umanisti ai epocii Flavio Biondo
sau Ennea Silvio Piccolomini atestat , n Iine, prin numele primului
stat Ieudal n nordul Dun rii ara Romneasc ) constituie una dintre

2
Tudor Vianu, Originalitatea contribu iei culturale a romanilor, n
Stuaii ae literatur roman , Bucuresti, p. 561.
45
coordonatele esen iale ale Iiin ei poporului romn, relieIat de to i
marii nostri cronicari si scriitori de mai trziu.
SIrsitul secolului al XIII-lea si nceputul secolului al XIV-lea
aduc cu ele sl birea inIluen ei si domina iei str ine pe teritoriul
romnilor. De-a lungul Carpa ilor apar Iorma iunile statale romnesti
din care se vor naste n perioada imediat urm toare ara Romneasc
(1330) si Moldova (1359) ca state independente. n Transilvania,
Iorma iunile prestatale romnesti ap ruser nc din secolul al X-lea.
Lipsit de via a urban , structura social a popula iei romnesti
avea drept caracteristic principal obstea teritorial s teasc . n
consecin , permanentizarea obstilor r nesti, prelungindu-se pe tot
parcursul Evului Mediu romnesc, a I cut ca, n chip organic, cultura
popular s -si iradieze inIluen a de-a lungul ntregii noastre istorii.
Lupta pentru ap rarea p mntului str vechi, a limbii str mosilor n
Ia a loviturilor violente ale migratorilor d duse nastere la o solidaritate
de ac iune, ce-si g sea o realizare Iericit , statul, ap rut ini ial ca
urmare a diIeren ierii sociale a obstei. La ad postul statelor Ieudale,
cultura material si spiritual romneasc , cu toate inIluen ele externe
puternice, si va contura din ce n ce mai clar personalitatea.
12. Coordonatele culturale de sorginte folcloric sunt reIlec-
tate de limba romn . Aceasta, exprimnd cum am v zut gndirea
poporului romn, devine un puternic Iactor de cultur . Traversnd
momente diIicile ale istoriei, adeseori potrivnice unei nIloriri
multilaterale a crea iei culte, vreme de multe veacuri poporul romn
si-a maniIestat valorile spirituale aproape exclusiv pe calea crea iei
populare: poezie, cntec, dans, ol rit, unelte de munc , arhitectur
r neasc etc., pe scurt, acel tezaur de Irumuse i ale Iolclorului
romnesc, care uimeste si azi prin originalitatea sa, prin bog ia de
idei si Iarmecul expresiei, prin inepuizabilele sale sugestii creatoare.
Dac despre o literatur scris n limba romn se poate vorbi numai
ncepnd cu secolul al XVI-lea, literatura oral s-a dezvoltat, ns , cu
veacuri nainte, constituindu-se ntr-un bogat tezaur de crea ii, p strate
si transmise din genera ie n genera ie. Cea mai veche m rturie asupra
Iolclorului romnesc, p strat n /HJHQGD 0DLRU 6DQFWL *HUDUGL
dateaz nc din secolul al XI-lea. Capodopere epice n versuri ca
0LRUL D balada 0 Q VWLULL $UJHXOXL, doinele si basmele populare
romne comunic peste veacuri puritatea vizionar si vechimea acestei
tradi ii spirituale.
13. Limba slavon (denumit si paleoslava sau slava veche) s-a
impus ca limb scris , n a doua jum tate a secolului al IX-lea, prin
46
eIorturile marilor c rturari slavi, originari din Salonic: Chiril yi
Metodie, precum si ale ucenicilor acestora. Aceast limb scris ,
bazat pe limba popula iei slave din r s ritul Peninsulei Balcanice, a
c p tat o larg r spndire ca instrument de cultur , ncepnd cu anul
863, n Marea Moravie, apoi n rile slave sudice si r s ritene, unde a
suIerit anumite inIluen e locale, care au dus la constituirea asa-
numitelor variante sau redac ii slavone.
,Slavona romneasc a Iost Iolosit ca limb scris n rile
Romne, ncepnd din secolul al XII-lea, mai nti ca instrument al
cultului ortodox slavona Iiind socotit , al turi de ebraic , greac si
latin una din limbile sIinte. Apoi, s-a Iolosit ca limb a cancelariei si
a literaturii. Slavona avea situa ia latinei din Europa apusean si
central . Dup o Iolosire aproape exclusiv , pn n secolul al XVI-lea,
aceast limb de cultur , din ce n ce mai pu in n eleas , cedeaz trep-
tat locul limbii romne, ca limb na ional . n secolele al XV-lea si al
XVI-lea, perioada maximei dezvolt ri a culturii romnesti n limba
slavon , s-au copiat un mare num r de manuscrise, s-au scris mii de
acte de cancelarie, sute de inscrip ii si s-au redactat primele opere
originale romnesti n limba slavon . Erau proIund romnesti n haina
lor str in Letopise ul ae cana s-a inceput ara Molaovei si variantele
lui, Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Teoaosie, Cronicile
lui Macarie, Eftimie, Azarie si altele.
n vreme ce se eIectuau primele traduceri din limba slavon n
graiul 0LRUL HLrespectiv n secolele al XVI-lea si al XVII-lea, aceast
limb a exercitat o anume nrurire asupra vocabularului romnesc
pn ast zi. De altIel, romnii au utilizat pentru scrierea textelor n
limba na ional , n cea mai mare parte, alIabetul chirilic, pn n 1860,
cnd n urma unei perioade de tranzi ie s-a trecut la alIabetul latin.
n acelasi timp, limba slavon veche scris , ap rut pe baza graiurilor
bulgaro-macedonene, nrudite direct cu cele ale slavilor asimila i n
Dacia de popula ia romneasc , ne oIer o baz sigur pentru studie-
rea inIluen ei vechii sud-slave asupra limbii romne.
n secolul al XVI-lea ncepe eliberarea de slavon si apar pri-
mele texte laice si religioase n romn .
Deci, n secolul al XVII-lea, limba slavon era pentru poporul
nostru ceea ce Iusese pentru popoarele din Occident limba latin , la
nceputul Evului Mediu.
La curtea lui SteIan cel Mare istoriograIia a nceput n slavon si
tot n aceast limb s-au scris Inv turile lui Neagoe Basarab c tre
fiul s u Teoaosie.
47
Limba aceasta, str in si neromanic , era nen eleas de oamenii
simpli, iletra i, care nu pricepeau nici SInta Liturghie rostit n slavon .
Dar uneori, Iiindc lipsea pe alocuri si diacul, cunosc tor de sla-
von , nvoielile dintre p r i la vnz ri, cump r ri, daniile, schimb rile
de propriet i, toate acestea se consemnau n romn .
14. Primul text n limba romn care s-a p strat este Scrisoa-
rea lui Neac,u ain Campulung (1521).Nu se stie cnd s-a Iixat prima
oar n scris limba na ional .
Prima dat cunoscut este 1521. Atunci s-a scris Scrisoarea
boierului Neac,u din Campulung Muscel c tre ,jupan Han s Benkner
din Brasov, con innd stiri despre preg tirile turcilor de a invada
Ardealul si Brasovul. Formele ini iale si Iinale ale scrisorii sunt ste-
reotipe, si n slavon .
,n eleptului si de neam si cinstitului si de Dumnezeu d ruitului jupan
Han s Benkner din Brasov mult s n tate de la Neacsu din Dl gopole
(numele slavonesc al Cmpulungului). La Iel si ncheierea e stereotip .
n interiorul scrisorii, pentru leg turile sintactice s-au mai p strat
conjunc ia (I pak) si iar si sau prepozi ia (za despre).
,I pak dau de stire Domniei tale za lucrul turcilor cum amu auzit eu.
Miezul scrisorii, con inutul ei, e n romn : ,I pak s stii cumu
se-au prinsu neste mesteri den arigrad cum voiu trece acele cor bii la
locul cela strimtul ce stii si Domnia Ta. I pak spun Domniei tale de lucrul
lu Mahomet beg, pre io (ubi, unde) i va Ii voia pren eara Rumneasc ,
iar elu s treac . I pak s stii domnia ta c are Iric mare si B s rab
de acel lotru de Mohamet beg, mai vrtos de domniile voastre... si
aceste cuvinte s ii domnia ta la tine s nu stie umini mul i.
Scrisoarea respect , cum spuneam, Iormele introductive si cele
Iinale, de asemenea si schema compozi ional : invoca ia sub semnul
crucii de la nceput prin care se cerea ajutorul lui Dumnezeu, sub-
scrip ia, numele expeditorului si localitatea.
Desigur, limba si stilul scrisorii arat c s-a scris n limba rom-
n mult mai devreme, dar numai acest text ni s-a p strat. Se vorbeste
de un salvconduct dat n 1484 de sultanul Baiazid unor negustori
poloni ,idiomate valachico scriptus si de jur mntul omagial al lui
SteIan cel Mare c tre regele Cazimir al Poloniei la Colomea, p strat
cu aceast not : ,haec inscriptio ex valachico in latinum verso est
( Aceast scrisoare a Iost tradus din romn n latin ). Dar textele
redactate n romn nu s-au p strat.
Scrisoarea nu e datat de autor. Data de 1521 s-a stabilit dup
reIeririle la diversele nume proprii si la expedi ia turcilor prin Por ile
de Fier. Data expedierii ar Ii 29-30 iunie 1521.
48
15. Cele dinti texte romneyti de literatur apar n Maramures,
dar originalele nu s-au p strat, ci numai copiile lor. E vorba de: Psal-
tirea Scheian , Psaltirea Jorone ean , Psaltirea Hurmu:achi, Coai-
cele Jorone ean, adic de textele rotacizante a c ror caracteristic
Ionetic se exprima prin trecerea lui n intervocalic la r, in cuvintele
ae origine latin . De ele s-a Iolosit diaconul Coresi pentru tip riturile
sale de la Brasov ap rute n perioada 1559-1581.
Documentele n limba romn p trund n Muntenia n timpul lui
Mihai Viteazul si n Moldova pe vremea lui Petru Schiopul.
16. O tr s tur a literaturii noastre, a culturii romnesti scrise
const n Iaptul c se aIirm , din motive istorice neprielnice, mai
trziu dect aceea a popoarelor apusene, desi ele primesc crestinismul
cu cteva secole mai trziu dect noi. Iat , primul cod de legi anglo-
saxon dateaz de la 602-604; e vorba de Legiuirea lui Ethelbert.
Din 14 februarie 842 dateaz cele mai vechi monumente scrise
n limba german si Irancez : Jur mintele ae la Strasbourg ale lui
Carol cel Ple,uv (in vechea german ) si Luaovic Germanicul (in
vechea france: ). Documentele care s-au p strat n Apus sunt scrise
cu cinci-sase secole mai devreme dect la noi. Asta datorit altor
condi ii istorice, mult mai prielnice acolo. Noi a trebuit s st vilim
n v lirile barbare, ap rnd n Ielul acesta Apusul.
Unii cosmopoli i batjocoresc azi aceast idee, dar ea e sus inut
de realitatea Iaptelor si de to i istoricii cinsti i.
Nu numai scrisul, ci si curentele literare, pn la simbolism, apar
mai trziu dect n Apusul Europei.
n secolul al IX-lea apare Cronica anglo-saxon prima lucrare
n proz anglo-saxon . Tot din secolul al IX-lea dateaz cel mai vechi
text literar redactat n limba Irancez popular (vulgar ), poemul:
Cantilena Sfantului Eulalie, iar la germani poemul eroic: Cantecul lui
Hilaebrana.
n vremea asta, n Moravia, Ira ii c lug ri Chiril yi Metodiu de
abia inventaser alIabetul cirilic sau chirilic, cu ajutorul c ruia s-a
scris la noi mai multe secole n limba slavon si romn . n secolul al
XI-lea spaniolii au creat Poema ae Mio Cia, care elogiaz tipul
cavalerului ideal din perioada Inconquistei.
Celei mai vechi scrieri romnesti, n alIabet chirilic Iireste
care ni s-a p strat, i-au urmat Evanghelia si Apostolul din 1532,
Catehismul luteran din 1544 (care s-a pierdut), Evangheliarul slavo-
roman (din Petersburg) tip rit la Sibiu aproximativ n 1551-1553.
n ciuda acestor date, dup p rerea lui Lambrior, A.D. Xenopol,
Al. Rosetti s.a., romnii ,au scris romneste ntotdeauna, sporadic si
pentru nevoi particulare; e vorba, desigur, de ,acte private.
49
Interpretnd ast zi teoriile lui Ion Bogdan, P.P. Panaitescu,
P. Cancel, lingvistul Ion Ghe ie scrie: ,limba romn a Iost Iolosit n
scris, cu o relativ constan , ntr-o epoc posterioar primei jum t i
a secolului al XIII-lea, deci dup 1250 si mult nainte de Scrisoarea
lui Neac,ude la 1521.
Pe la 1560-1570 s-a tip rit n Transilvania o Carte ae cantece n
limba romn , cu litere latine si cu ortograIie maghiar . Traducerea
din limba maghiar a I cut-o un romn din Hunedoara sau din Banat.
Textul m rturiseste originile ndep rtate (sec. XVI) ale
etimologismului romnesc.
17. n leg tur cu originile scrisului literar romnesc, determi-
nate de curentul care a impulsionat apari ia primelor traduceri de c r i
religioase n limba romn , s-au exprimat mai multe p reri:
a) I.G. Sbiera si, mai trziu, I. Ieyean sus in c ele au ap rut
sub inIluen a bogomilismului;
b) Nicolae Iorga, n 1904, Sextil Puycariu, N. Dr ganu,
I.A. Candrea, Al. Procopovici yi Ion Bianu indic KXVLWLVPXO;
c) Nicolae Iorga, n 1902, Ovid Densuyianu, Ion B lan,
Al. Rosetti indic protestantismul (luteranismul, calvinismul),
d) G. Moldovan, Ilie B rbulescu socot c hot rtor a Iost
catolicismul;
e) A.D. Xenopol, Ion Bianu, Gheorghe Ghib nescu, M. Sesan,
Stefan Ciobanu, P.P. Panaitescu pun accentul pe curentul na ional,
deci pe un factor intern.
I) Noi credem, al turi de P. Palade (1915) si Pandele Olteanu
(1964), c e vorba de un curent na ional conjugat cu Iactori externi:
bogomilism, catolicism, protestantism, luteranism, calvinism, husi-
tism, de dorin a cur ii de la Viena si a groIilor unguri, de a-i dezna io-
naliza pe romni prin ndep rtarea lor de ortodoxie.
Prin Iactorul intern, n acest caz, n elegem nevoia romnilor,
nestiutori de slavon , de a asculta Liturghia n limba lor. O m rtu-
riseste Coresi, citndu-l pe Apostolul Pavel.
Datarea yi localizarea textelor rotacizante din Maramures, cele
mai vechi texte romnesti, respectiv: Coaicele vorone ean, Psaltirea
vorone ean , Psaltirea Scheian , Psaltirea Hurmu:achi s-a I cut cu
ajutorul Iiligranelor (simbolul-marc imprimat pe hrtie este un porc
mistre ), al criptogramelor (ciIrele ascunse n interiorul textului) si al
caracteristicilor Ionetice, morIologice, sintactice si lexicale ale limbii.
18. Traducerea c r ilor sfinte: momente yi monumente n
procesul de formare a limbii romne literare. Pentru tip riturile de
la Brasov, ntre 1559-1581, diaconul Coresi a Iolosit textele rotaci-
50
zante. De aceea Boris Cazacu scria: ,Constat m, n leg tura cu limba
textelor lui Coresi, receptarea unor Ienomene lingvistice din nordul
Ardealului si elaborarea, pe baza graiului din sud-estul Ardealului si
din ara Romneasc , a unei Iorme de exprimare, care gra ie tiparului
se bucur de o larg r spndire n toate inuturile romnesti. Iat de
ce Ion Coteanu aIirma c : ,manuscrisele maramuresene au intrat cu
particularit ile lor n tipograIia lui Coresi si au iesit cu nI isare
munteneasc . Etapele urm toare ale limbii romne literare trec prin
Palia ae la Or ,tie (1582), Noul Testament ae la B lgraa (1648),
Ca:ania lui Jarlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei (1673), Biblia
ae la Bucure,ti (1688) si Biblialui Samuil Micuae la Blaf (1795).
19. Tiparul la noi. Primele tip rituri pe teritoriul romnesc le-a
realizat n limba slavon ieromonahul tipograI Macarie, adus din
Cetinje la Trgoviste de domnul Radu cel Mare. La Trgoviste tip -
reste n mediobulgar : Liturghier (1508), Octoih (1510), Evangheliar
(1512). n con inutul cursului se vor Iace reIeriri pe larg la ele, iar
Prologurile si Epilogurile vor Ii analizate la seminar.
n 1544, apare la Sibiu prima tip ritur n limba romn tra-
ducerea unui Catehism luteran.
Tiparul romnesc cunoaste repede o epoc de nIlorire. Tip ri-
turile ap rute pe la mijlocul secolului al XVI-lea, datorit diaconului
Coresi si ucenicilor s i, cap t o larg arie de circula ie si pun, astIel,
ba:ele limbii romane literare. Totusi, n cursul secolelor XIV-XVIII,
cnd n apusul Europei, sub impulsul Renasterii, nIloreau multilateral
artele, stiin ele si literatura, dezvoltarea culturii romnesti ntmpin
diIicult i dramatice. Cnd un CristoIor Columb descoperea o lume
nou , cnd literaturile spaniol , italian , englez cunosteau ,secolele
de aur ale evolu iei lor, str mosii romnilor de azi erau sili i s
nIrunte expansiunea si rapacitatea unor imperii ostile, pentru a putea
ap ra si ocroti un splendid nceput de cultur renascentist , despre
care ne vorbesc, deopotriv , Irescele de la Vorone , arhitectura m n s-
tirii de la Curtea de Arges, Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul
s u Teoaosie (un ,Il Principe romnesc), poema Jia a lumii a croni-
carului moldovean Miron Costin (1633-1691), crea ia literar-istoric
si IilosoIic a marelui nv at Dimitrie Cantemir (1673-1723), cel
mai de seam gnditor si om de stiin din cultura romneasc veche,
membru al Academiei din Berlin, pre uit n mod deosebit de Voltaire,
de Bielinski si de multe capete ncoronate.
Dar, acele ,cumplite vremi nu erau potrivite pentru scrierea si
citirea de c r i, pentru n l area de monumente si d ltuirea de statui.
51

&5 ,/(3238/$5(1/,0%$5201
75$'8&(5,,35(/8&55,





1. Cititorul a re inut, desigur, din paginile precedente gradul de
dezvoltare a literaturii religioase din veacurile al XVI-lea, al XVII-lea
si al XVIII-lea; se cade re inut, de asemenea (pentru a avea o imagine
unitar , logic asupra evolu iei literaturii romne), c , ceea ce s-ar
putea numi, aristocra ia clerical a dat remarcabili cronicari n limba
slavon : Macarie, Eftimie yi Azarie, care au relatat istoria Moldovei
pn la Petru Schiopul, adic pn la 1574. Dup aceast perioad si
Iace apari ia primul mare cronicar de limb romn , Grigore Ureche,
urmat de Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir, n Moldova, de Radu Popescu, Constantin Cantacuzino,
n Muntenia. To i acesti cronicari vor povesti despre luptele romnilor
cu dusmanii rii, crend, unii dintre ei, opere de valoare excep ional
din punct de vedere istoric, lingvistic, etnograIic, Iolcloric si chiar
beletristic.
Iiteratura romn veche s-a dezvoltat pe patru coordonate prin-
cipale: literatura religioas , literatura istoric , literatura juridic
si literatura popular scris cuprinznd si legenae hagiografice ,i
c r ile populare, traduse ori prelucrate, care au reprezentat literatura
imaginativ , prilej de recreere a c rturarilor si, prin ei, a poporului de
rnd. Iiteratura apocriI si popular a Iost cum Irumos si exact s-a
zis metaIoric cheia suIletului romnului de odinioar spre por ile
Ieerice ale Orientului si spre lumina miraculosului crestin. Textele
populare sunt pentru noi pre ioase documente culturale, gra ie c rora
putem n elege si reconstitui mentalitatea genera iilor precedente. Ia
nceputul secolului al XIX-lea c r ile populare au nceput s Iie
nlocuite n bibliotecile urbane cu literatura aproape exclusiv cult , dar
ele nc mai existau la nceputul secolului al XX-lea n mediul rural,
asa cum vom ar ta, prezentnd, credem, noi contribu ii la studierea
romanului Alexanaria. AproIundarea acestei ramuri a literaturii romne
vechi lumineaz via a spiritual a poporului n vremea recept rii ei,
astIel nct studiul Iolclorului nu se poate disocia de cel al literaturii
52
populare scrise. C r ile populare au Iost studiate de Bogdan Petriceicu
Hasdeu, de Moses Gaster, Nicolae Iorga, Nicolae Dr ganu, Nicolae
Cartojan, Dan Simonescu, I.C.Chi imia, Dan Horia Mazilu s.a.
2. Literatura apocrif yi popular slav n rile Romne.
P trunderea si r spndirea literaturii slave n rile Romne a Iost
usurat de introducerea limbii slavone n Biseric si n cancelariile
domnesti ale Principatelor Romne. Iegendele religioase apocriIe si
povestile distractive, traduse de preo i si c lug ri cunosc tori ai limbii
slavone, se g seau n bibliotecile de manuscrise slavone ale m n sti-
rilor. R d cinile acestei literaturi trebuie c utate la vecinii nostri slavii
sud-dun reni, bulgari si srbi. Dup crestinare, clericii responsabili cu
transplantarea culturii eleno-bizantine au ales, n aIar de literatura
religioas , operele ce se potriveau cu mentalitatea, cu spiritul mistic si
naiv al poporului. Asa au p truns n vechea literatur bulgar legende
religioase apocriIe privitoare la Vechiul Testament: despre Adam si
Eva, despre arborele din care s-a I cut crucea Mntuitorului, despre
marii patriarhi ai Bibliei. Un alt ciclu de legende se desprinde din
Noul Testament, povestind episoade ce nu se g sesc n Evangheliile
canonice: Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia lui Toma (care na-
reaz copil ria lui Iisus ntr-un cadru s tesc idilic si minunile s vrsite
de El n jocurile cu copiii de aceeasi vrst ); Evanghelia lui Nicoaim
(care nI isaz chinurile Mntuitorului si moartea Sa ce a inIluen at n
Occident legenda SIntului Graal). Ciclul legendelor religioase apo-
criIe se ncheie cu o serie de viziuni apocaliptice despre sIrsitul
lumii. De asemenea, s-au tradus veritabile romane populare: Jia a ,i
pilaele lui Esop, Jarlaam ,i Ioasaf, colec ia de Iabule indiene Stefanit
,i Ihnifat, scoas din Panciatantra.
Ia sIrsitul secolului al XII-lea, la Muntele Athos, convie uirea
c lug rilor de na ionalit i diIerite a usurat schimburile de idei si de
texte. Iiteratura srb se mbog este cu traduceri noi, hronograIe,
scrieri ascetice, legende hagiograIice, Ilorilegii (Fiore ai virtu)
prelucr ri n proz ale vestitelor ,romans courtois, care pream reau
idealul cavalerismului. Prin leg turile cu Vene ia intr n circuitul
literaturii populare si Romanul lui Alexanaru cel Mare, o legend a
Troiei (rumana troiski), sau celebrele romane din ciclul breton
Tristan si Lancelot. O dat cu invazia turcilor, c lug rii slavi sud-
dun reni, care Iugeau din calea cotropitorilor, au adus, pe lng
obiectele de cult si numeroase manuscrise ale c r ilor populare. Aceste
legende apocriIe si povestiri populare au Iost copiate si trecute de la
preot la preot, r spndindu-se pretutindeni. n biblioteca m n stirii
53
Neam s-a g sit cea mai veche versiune a romanului Jarlaam ,i Ioasaf,
datnd de la nceputul secolului al XIV-lea, iar n 1502 s-a copiat din
porunca mitropolitului Grigore o versiune a Alexanariei srbesti.
3. Cele mai vechi manuscrise romnesti de legende apocriIe si
c r i populare. Dup traducerea n limba romn a cuvntului sInt
(Psaltirea Scheian , Coaicele Jorone ean, Psaltirea Jorone ean ),
c iva preo i, preocupa i de satisIacerea nevoilor spirituale ale popo-
rului, au tradus dup textele slave legendele biblice apocriIe si legen-
dele apocaliptice, care dezv luie taina ,vie ii de apoi. Al ii au tradus
literatura ,distractiv , c r i astrologice de prevestire, miznd pe
curiozitatea omului de a-si cunoaste viitorul; curnd dup acestea, s-a
ajuns la romanul popular. Cea mai cunoscut dintre colec iile de le-
gende apocriIe, copiat de preotul Grigore din satul Mahaciu
(Ardeal) ntre 1580-1619, poart numele de Coaex Stura:anus, dup
numele boierului Dimitrie Sturdza, cel ce a donat-o lui B.P. Hasdeu.
Alt culegere este cea copiat de preotul Ioan Romnul: Coaex
Neagoeanus. Mai exist de asemenea o colec ie numit Teodorescu,
copiat n secolul al XVI-lea n Ardeal; alte colec ii Coaex
Martianus, copiat n secolul al XVII-lea, Coaicele ae la Kohalm (cu
varianta Cohalm), descris de slavistul Ilie B rbulescu con in un
ntreg ciclu de legende hagiograIice.
Literatura popular scris cuprinde: literatura apocrif ,
literatura hagiografic , literatura didactic yi romanul popular.
ClasiIic rile acestui gen de literatur , pornind chiar de la denumirea
ei, au Iost I cute de Moses Gaster si B.P. Hasdeu.
4. Literatura apocrif . Iegendele religioase, care nI iseaz
antiteza dintre chinurile ndurate de p c tosi n Iad si via a Iericit
tr it de credinciosi n gr dinile Raiului, au l sat urme adnci n
tradi iile populare. O dovad n acest sens o constituie reminiscen ele
acestor legende n colindele religioase si arta popular autohton . Mai
mul i c rturari dintre cei dinti Hasdeu si Gaster au pus n leg tur
literatura apocriI cu o miscare eretic ap rut n inuturile Bulgariei
de ast zi si n Imperiul Bizantin n secolul al X-lea: bogomilismul.
Al turi de asemenea scrieri, p trunde pe teritoriul romnesc si o
literatur de traduceri din limbile slave (paleobulgar , srb si rus ) si
din greaca medie; e vorba de c r i destinate cultului religios, de c r i
beletristice cu con inut Iantastic, eroic si moral-educativ.
5. Literatura popular scris a Iost studiat mai nti de
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) n volumul II al celebrei sale
lucr ri Cuvente aen b trani (1880) si de Moses Gaster n cartea
Literatura popular romaneasc (1883).
54
Hasdeu numeste produc iile la care ne reIerim ,c r i popo-
rane, I cnd distinc ia ntre ,literatura poporan oral , bazat pe
spontaneitate si cea ,scris , ndelung elaborat .
Iat ct de sugestiv Iace Hasdeu aceast distinc ie: ,Un senti-
ment involuntar si iat o doin ; o ntmplare, o catastroI si iat o
balad ; un Ienomen, o credin , un joc de cuvinte si iat o legend ,
un basm; o p eal si iat un proverb; o asocia iune de idei, o ana-
logie neasteptat si iat o ghicitoare. n schimb, cartea poporan i
se pare lui Hasdeu mai elaborat . De aici, el trage concluzia c n
literatura oral predomin elementul liric, pe cnd n cea scris
elementul didactic.
De remarcat c B.P. Hasdeu circumscrie studiul s u la un
manuscris con innd diIerite c r i populare din secolul al XVI-lea; n
jurul lui grupeaz un num r de articole speciale de interes deosebit.
Fa de genialul Hasdeu, eminentul Iilolog si Iolclorist Moses
Gaster
1
(1856-1939) cuprinde ntregul domeniu al literaturii populare
scrise si subliniaz leg tura dintre aceasta si cea oral . El structureaz
c r ile populare n trei grupe:
a) literatura estetic sau romantic , consacrat povestirilor
despre Ieluri i eroi populari;
b) literatur religioas , care cuprinde lucr rile axate pe o idee
religioas ; aici el introduce c r ile de prevestire si noroc;
c) literatura etic , n care se reIlect concep ia poporului despre
bine si r u.
Istoricii literari de mai trziu au p strat aceast mp r ire cu
unele modiIic ri si nuan ri. Prima categorie a primit denumirea de
eroic si a propus o grup distinct a c r ilor de prevestire si noroc.
AstIel, n categoria literaturii eroice intr : Alexanaria, Jarlaam
,i Ioasaf, Svnaipa, Bertholao, Arghir ,i Anaaan, Genoveva, Ilioaor,
Filerot ,i Antu:a, Dracul ,i Femeia, Tilu Buch Oglina , Nastratin
Hogea.

1
Moses Gaster s-a n scut la Bucuresti n 1856 unde urmeaz cursurile
secundare. Cele superioare le Iace la Universitatea din Halle (Germania),
unde-si trece doctoratul cu teza Die gutturale tenuis n 1877. Apoi a Iost
lector la Universitatea din Bucuresti. A Iost bun prieten cu Eminescu si
membru de onoare al Academiei Romne. Din 1895 s-a stabilit n Anglia,
unde a Iost proIesor la OxIord; acolo a predat limba si literatura romn , al
c ror eminent cercet tor a Iost. A murit n 1939. A l sat lucr ri de reIerin :
Literatura popular roman , Apocrifele n literatura roman , Crestoma ie
roman . A tradus n englez basme si legende romnesti.
55
Despre cea mai r spndit si mai apreciat dintre ele Alexanaria,
vom vorbi pu in mai ncolo, cu dorin a de a completa si dezvolta cer-
cet rile de pn acum.
6. n romanul Jarlaam ,i Ioasaf atribuit lui Ioan din Damasc,
care l-a scris n limba sirian , n secolul V se celebreaz triumIul
crestinismului asupra p gnit ii. Din sirian a Iost tradus n greac si
n slavon . AstIel a ajuns si la noi, unde l-a t lm cit nv atul
Udriyte N sturel cumnatul lui Matei Basarab n anul 1648.
Cum se demonstreaz biruin a crestinismului? Printr-un demers
epic Ioarte conving tor si simplu.
Avenir, mp ratul Indiei, are un copil, IoasaI. Ia nastere, vracii
i prevestesc c Iiul s u se va crestina. Pentru a evita acest lucru,
mp ratul l creste n total izolare, n pustie. O voce de sus l trimite
pe c lug rul Varlaam n pustie ca s -l crestineze pe IoasaI. Ac iunea
reuseste. nIuriat, mp ratul se str duieste s -l conving pe IoasaI s -si
abandoneze credin a si trimite doi IilosoIi, dintre care unul p gn si
altul crestin. Cel p gn trebuia s triumIe. Dar sus in torul crestinis-
mului vorbeste att de Irumos si de conving tor, nct trece la aceast
religie si mp ratul, care-i cedeaz tronul lui IoasaI. Acesta, ns , plea-
c n pustie cu Varlaam. Crestinismul, mentalitatea crestin triumI la
cap tul acestui demers epic.
Paginile cele mai valoroase din roman le reprezint povestirile
pilduitoare, paragraIele care au avut ecou n Iolclor si n pictura reli-
gioas de la Mn stirile Neam u si Hurezu, unde se pot vedea scene
din roman si chipurile sIin ilor Varlaam si IoasaI.
De subliniat Iaptul c n multe din episoadele c r ii ntlnim
tema fortuna labilis, prezent la mul i scriitori din literatura romn ,
de la Miron Costin (Jia a lumii) la poezia eminescian (Glossa, de
pild , nc rcat de un amar si proIund lirism): ,Primeste-m pustie, ca
o maic pe Iiu-s u, n snul t u cel lin si neglcevitor, care au Iugit de
rea si am gitoare lumea aceasta.
Viziunea aceasta, discret ecleziastic , despre lume ca desert ciune
si am gire a ndemnat pe un anonim de talent s-o t lm ceasc n versuri:
Prime,te-m pustie
Intru a ta pusnicie '
Prime,te-m ,i pe mine
Ca maica pruncul la sine
In lini,te ,i t cere
S-am pu in mangaiere.
Prime,te-m ,i pe mine
56
Carele-am fugit ae lume
C e rea ,i-n,el toare
Si foarte am gitoare.
Completate si sleIuite de la om la om, versurile acestea au deve-
nit o colind , culeas de Anton Pann si publicat n Cantece ae stea.
7. Istoria Syndipii Filosoful, si ea de origine oriental , a ajuns
la noi prin intermediul grecilor, pe la sIrsitul veacului al XVIII-lea.
Manuscrisul cel mai vechi dateaz de la 1779 si e primul text tip rit,
la Sibiu, pe la 1802. Si aceast carte e tot un roman popular, construit
pe o structur de parabol pilduitoare.
FilosoIul Syndipa se leag n Ia a mp ratului s -i transmit
unicului Iecior, n sase luni, toate nv mintele. Ia terminarea
studiilor l trimite pe elev la tat l s u mp ratul, cu recomandarea s
nu scoat o vorb sapte zile. mp ratul pune pe cea mai viclean
Iemeie, din cele sapte neveste, s -l determine s vorbeasc . Ea i
propune s -l omoare pe mp rat si s-o ia el de so ie.
B iatul i d s n eleag c -i va r spunde peste sapte zile.
Furioas , vicleana Iemeie simuleaz o agresiune mpotriva ei; se zg-
rie pe Ia si-si rupe hainele, acuzndu-l pe b iat de inten ii criminale.
mp ratul l condamn la moarte. Dar demersul narativ ia o ntors tur
interesant , speciIic nara iunilor orientale. Intervin cei sapte sIetnici
ai mp ratului, spunnd Iiecare, zilnic, o pild la care r spunde Iemeia.
ntrzierea, cu ajutorul povestirii, e salutar , dar e si o tactic narativ
captivant , ca si n 1001 ae nop i.
Trec astIel sapte zile. Abia atunci tn rul va vorbi, iar so ia
mp ratului cea viclean va Ii demascat si pedepsit .
8. Foarte cunoscut e Halima sau O mie yi una de nop i, o
colec ie de povestiri de origine arab , dar mbog it de vreme cu noi
si noi nara iuni.
Ia noi, cartea aceasta a p truns pe dou c i: una greceasc ,
alc tuit din dou colec iuni arabe, traduse de Ion Gherasim
Gorjan n 1835-1838 si alta prin intermediul traducerii germane a
orientalistului francez Antoine Galland
2
, din 1704, prelucrat de
Ion Barac n anii 1830-1839.

2
Antoine Galland (1646-1715), ambasador al Fran ei la Constan-
tinopol era bun cunosc tor al limbilor persan , arab , turc . ProIesor la
College de France, a tradus Coranul n Irancez si O mie ,i una ae nop i, n
12 volume (1704-1717). Tradus n german , opera aceasta i-a servit
scriitorului ardelean Ion Barac (1776-1848) s alc tuiasc edi ia rom-
neasc : O mie ,i una ae nop i istorii arabicesti sau Halima (1836-1838).
57
Subiectul e arhicunoscut, dar capabil s captiveze interesul la
Iiecare lectur . Un mp rat si ucide so iile a doua zi dup nunt . Ie
ucidea pentru c prima nevast i Iusese inIidel . Cea din urm ,
numit Halima, i cere mp ratului s-o lase s -i spun o poveste. Ea i
spune nenum rate povesti pe care le ncepe, dar nu le termin nicio-
dat n aceeasi noapte. Asa trec 1001 de nop i, dup care mp ratul o
iart . Povestile spuse de Halima s-au r spndit si separat. Ele au gene-
rat nuvele si povestiri noi.
Arghirie ,i Anaaan se integreaz ciclului de povesti din +DOLPD,
dar a p truns la noi independent printr-o surs slav .
Manuscrisul cel mai vechi provine din secolul al XVII-lea si a
Iost publicat de Timotei Cipariu (1805-1887) cu titlul: Istoria lui
Arghirie; altul, de la Iinele veacului al XVIII-lea, de la 1748, intitulat:
Istoria lui Sanagria mp rat ce st panea ara Dorului si altul din
secolul al XIX-lea l public Anton Pann sub titlul: In eleptul Arghir.
9. Bertolao e o traducere a unui text grecesc provenit din cel italian
al lui Giulio Cezare de la Croce, de pe la sIrsitul secolului al XVI-lea.
Cartea, din ciclul legendelor solomonice, cu r d cinile ndep r-
tate n Talmua, a cunoscut, sub diverse variante, o r spndire Ioarte
mare si o dezvoltare n care greu se mai descoper smburele ini ial.
S-a r spndit n Germania, Fran a, Anglia, Italia, Grecia si Rusia.
Bertoldo e un m sc rici la curtea unui mp rat. E un om iste , care st
de vorb cu mp ratul, r spunznd la ntreb rile acestuia.
n literatura romn se cunosc dou variante ale lui Bertolao:
una dezvoltat , cuprinznd ntreb rile, r spunsurile si un sir de snoa-
ve, si o alta prescurtat .
Textul cel mai vechi, manuscrisul din 1779, a Iost g sit ntr-un
6ERUQLF si purta titlu: Inceputul vie ii ,i a faptelor lui Bertolao ae ce
au f cut ,i lucrat n via a lui.
Subiectul scrierii ncepe la curtea mp ratului Albon, care locuia
la Verona si care st pnea toat Italia. Aici se aIla un mojic urt, cu
minte mult , sub ire si ascu it . Ur enia lui ne duce gndul la unele
portrete hidoase din basmele romnilor. Era mic la obraz, cu Iruntea
zbrcit , cu ochi rosii ca Iocul, cu sprncenele ca p rul de porc, cu
urechile lungi ca de m gar, cu gura mare si strmb , cu buzele l sate
n jos ca de cal, cu barba pe sub b rbie ca de ap, cu nasul strmb, cu
din ii aIar ca de rm tori s lbatici si cnd vorbea, se p rea c Iierb
cteva oale la Ioc. Avea picioarele ca un ap si tot trupul i era Ilocos.
Prezentndu-se la mp rat lui Bertoldo i se pun ntreb ri, la care el
r spunde cu iste ime si n elepciune:
58
Ce lucru este mai iute?
Gndul.
Ce vin este mai bun?
Cel ce se bea n casa altuia etc. etc.
Ia diverse ntreb ri, cu prilejul descrierii diverselor ntmpl ri,
Bertoldo si aIirm tot mai mult inteligen a debordant , iste imea si
n elepciunea, Iapt ce a avut darul s cucereasc tot mai mult interesul
cititorilor de la noi
10. *HQRYHYD GH %UDEDQW apar ine ciclului de legende despre
Iamilia lui Carol cel Mare. Ia noi lucrarea, s-a diIuzat prin traducerea
a unui text Irancez prelucrat din german la 1883 de Grigore Pleyoianu.
Iegenda Genovevei ilustreaz o tem Ioarte Irecvent n
literatura medieval , aceea a inocen ei ultragiate si a miracolelor. n
Iragmentul pe care-l cit m, printr-o conIuzie, Genoveva devine
Ghenevei, numele ,domnului Braban iei, iar Sifria, voievoaul Romei
este numit ,voievod romn, dovad clar a constiin ei poporului
romn: Fata lui Ghenevei, aomnul Barban iei, era foarte aumne-
:eiasc ,i n a fauitoare spre Precista. Si a,a cu afutorul Sfin iei Sale,
fiina stearp , au nceput n pantece fecior ae b rbatul lui Sifria,
voevoaul Romei. Intru acea vreme Sifria s-au aus n oaste ,i au l sat
pre un slufitoriu al s u ce-l chema Galion, om vitea:, ca s socoteasc
(s veghe:e, s ngrifeasc n.n.) pre aoamna sa, care aup aceia, cu
multe tocmele s-au nevoit ca s poat curvi cu aansa, aa uganau-i
vestea cum au murit Domnul ei la oaste prin c r i hiclene. Si ea
niciaecum n-au f cut acela lucru. Iar aac au venit aomnul Sifria n
oaste, Golian, slufitorul lui au spus lui a,a c n casa lui tot bine s-au
lucrat ce s-au lucrat, numai muiarea lui este ntinat cu curvia. Deci
b rbatul ei maniinau-se a poruncit slugilor s o ia s o nece cu
pruncul mpreun , carele :ice c nu e n scut cu aansul. Iar slugile
luana-o nu o au necat, ce o au aus ntr-o pustie ,i o au l sat acolo.
Deci umblana pe acea pustie, s-au ar tat ei Precista ,i o au mangaiat
pe aansa. Apoi peste ,ase ani, ie,inau b rbatul ei la vanat ,i a,a s-au
aflat pre aoamna sa n-au vrut aup-aceia s vie uiasc cu aansul pn
canau nu va :iai besearec la acel loc, unae s-au ar tat ei Precista ,i
o au mangaiat n scarba ei. Si a,a aomnul ei naat au :iait besearc
la acel loc ,i o au sfin it Ghiaulf episcopul.
11. 'UDFXOLIHPHLD e de origine indian , receptat n Italia lui
Machiavelli cu titlul Belfagor. Ia noi s-a tip rit n 1851, iar concluzia
moralizatoare a ac iunii este c ,Iemeia l-a mb trnit si pe dracul.
12. In Coaex Neagoeanus, dup romanul Alexanaria, se g seste
un text intitulat 'XOFHvQY WXU GLQWRDWHFDSHWHOHF U LORUOXL+ULVWRV
59
L D VILQ LORU DSRVWROL L D SURURFLORU D PDL PDULORU SDWULDUL SUH
FXYLRL S ULQ L GLQ FDUWH FH VH FKHDP $OELQXHSRYHVWH. Textul e o
traducere, prin intermediar srbesc, a cunoscutei culegeri de aIorisme
Fiore ai virtu, ntocmit de c lug rul benedictin Tommaso Gozodini,
n secolul al XIII-lea.
T lm cirea n romneste s-a I cut n secolul al XVII-lea din
limba greac , Iiind tip rit la 1700 n tipograIia de la Snagov, condus
de Antim Ivireanul.
Textele aIoristice ale acestei vestite lucr ri, din care Pandele
Olteanu a realizat o excelent edi ie, la cap tul unei vie i de trudnic
cercetare, au Iost culese din IilozoIii greci Platon, Socrate, Aristotel si
al ii, din scriitori latini Ovidiu, Cicero, Seneca si din scrierile Evului
Mediu, strnse de Albertano la Brescia n De arte loquenai et tacenai
(1245) si de un necunoscut nLiber consolationis et consilii.
Arhitectonica acestei lucr ri, care a pus publicul romnesc ntr-o
rela ie intim cu diverse culturi si personalit i ilustre e armonios
structurat n 34 de capitole, con innd Iiecare o deIini ie a virtu ii si a
vie ii, Iiecare nsusire Iiind pus n leg tur cu cte un animal.
Iat un exemplu dintr-un text asezat dup deIini ie: Si po i ca s
asemeni aarul n elep iei, pe furnic carea iaste nevoitoare vara,
pentru ca s afle aceea cu care tr ie,te iarna. Si aaucanau-,i aminte
ae vremea care au trecut, strange vara ca s aib iarna, c vara afl
orice-i trebuie,te ,i veae nainte spre vremea cea viitoare ,i aespic
prin mifloc tot fealiul ae hran , pentru ca s nu se strice iarna, ,i
aceasta o face cu o n elep ie a sfatului celui firesc. Ia Iiecare capitol,
n continuare, dup compara ie urmeaz citarea unui sir de aIorisme,
un exemplu:
Aristotel a zis: ,Noaptea s-au I cut pentru ca s socoteasc omul
ce va Iace ziua.
n 1620, popa Ion Romnul copiaz Albinu,a. n copia sa, cer-
cet torii au descoperit tema: Am rat turturic , pe care o ntlnim si
n Ca:aniilelui Coresi si Varlaam si n cunoscuta poezie omonim a
lui Ien chi V c rescu. Dintr-un text din Albinu,a se inspir si
Mihail Sadoveanu cnd scrise povestirea Ingerul Ieronim.
13. )L]LRORJXO este un manual popular de zoologie, cu povestiri
pilduitoare, cu un bogat con inut moral, copiat la noi, n 1639, de
Costea Dasc lul din Scheii Brayovului. Textul si avea originea
ndep rtat , n secolul al III-lea, n Egiptul elenistic. Acest text a Iost
t lm cit si adoptat sub numele de Bestiarii.
Ia noi a venit prin srbi din literatura bizantin .
60
14. Tot din literatura bizantin , prin intermediar srb, a ajuns la
noi literatura astrologic yi de prevestiri. Sursele acestor c r i se
aIl n Egiptul antic si Asiria. n eIortul de a prevesti soarta omului,
c r ile de astrologie si de prevestiri se bazau pe credin a n inIluen a
astrelor asupra vie ii terestre, n Iunc ie de luna n care s-a n scut un
ins sau altul. AstIel s-a creat horoscopul ae nativitate fix sau, n
Iunc ie de planeta ce domin anul nasterii, horoscopul ae actualitate.
Asa au ap rut Zoaiacele si Rofaanicele.
a) Cuvntul rojdanic provine din slavonul rojditi (a se nayte) si
denumeste cartea, care pretinde c poate prevesti viitorul omului dup
luna n care s-a n scut. Textul cel mai vechi cunoscut este scris de
popa Ion Romnul din Smpetru Hunedoarei, la 1620, si are
aceleasi particularit i de limb ca si Albinu,a (Fiore ai virtu) si
Alexanaria. Aceste particularit i constau n dublete Ionetice si mor-
Iologice, care scot la iveal dou structuri lingvistice. Unul carac-
terizeaz regiunea din care provenea textul (exemplu, nordul
Ardealului sau Banat), altul reprezint graiul copistului.
Iat cum sun n Rofaanicul popei Ioan Romnul prevestirea
soartei celui n scut n luna Indrele (Decembrie): In luna Inarele, ae va
na,te feciorul, el va fi miflociu n statu. La o :i svant va fi n scutu.
De ar nv a carte, el ar fi nv toriu tuturora, ae nu va nv a, el va
fi muncitoriu. Si ae va vrea s slufeasc , ave-va cinste mare ae boieri
,i ae Domnu s u. De tan r el va fi c neatnicu, iar ae c tr
b trane e, bine va l cui. Semne va avea ae v rsatu. Boli-va ae cap ,i
ae toate ncheieturile. Primefaii va ave c va c aea aespre un calu.
Semnu va ave n cop , ,i va ave o fric rea, ci s p :easc ae un cu it
,i ae o s geat ,i ae o secure. Si la un riu mare, va ave fric ,i va
arunca orecine. P ntru muere lui, va au:i ni,te cuvinte rele ae va
merge nainte fuaec ei. Si va ave o grea ,i o fric ntr-o noapte ae
un neprietnicu mare, ce s roage N scutului lui Hristos. Si 12 lucrure
va sta primefai pan la moarte. De va trece ae cie, va vie 86 ae ani.
b) *URPRYQLFXO ( slv. grom tunet) este o carte popular de
origine egiptean si sirian , care explic preIacerile ce au loc pe
p mnt si n soarta omenirii dup zodia n care se aude tunetul. A Iost
tradus la noi, cam n acelasi timp cu Rofaanicul, dar n-avem m rturii
certe, c ci nu s-au p strat dect copii trzii. Dat Iiind mentalitatea
secolului al XVII-lea, cartea aceasta era Ioarte c utat si pre uit . De
aceea ea a Iost tradus de mai multe ori.
Un Gromovnic s-a tip rit chiar n primul an al instal rii tipo-
graIiei la Alba Iulia, o dat cu Molitvelnice si alte texte religioase si cu
61
Paraclisul Maicii Domnului. O traducere remarcabil a r mas ntr-un
manuscris din secolul al XVII-lea, din care Timotei Cipariu a publi-
cat n 1847, un Iragment n Organul lumin rii, iar Moses Gaster n
Crestoma ia roman .
Textul cel mai vechi provine, deci, din secolul al XVIII-lea si
dincolo de mentalitatea supersti ioas pe care o promoveaz se
remarc printr-un remarcabil Iarmec al limbajului: De va tuna n
num rul (Zoaia) Leului n oameni mari va fi moarte ,i granelor
stric ciune, iar ntr-alt hran va fi roaa . Si n latura aispre Apus va
fi aurere n oameni ,i mai vartos sgaibe, pecingeni ,i raie ,i n
oamenii cei mai mari foarte r u va fi. Iarna va fi mare ,i ploioas ,i
cei mai n elep i vor avea pagub .
c) 7UHSHWQLFXO (< slv. trepetnic tremur) este cartea care pre-
zice viitorul omului dup misc rile Ieluritelor p r i ale corpului: clipi-
rea genelor, b taia ochilor, aprinderea obrazului, iuitul urechii, cl ti-
rea buzelor, a capului etc. Iat ce putem citi n Trepetnicul, ap rut la
Alba-Iulia n 1639, laolalt cu Gromovnicul: De se va cl ti varful
capului, va aobanai, sau ae-i va a rui Dumne:eu unu cuconu, foarte
n elept va fi. De se va cl ti ncheetura capului, ne,te streini ne,tiu i
vor veni ,i-i vor aauce aobana . Chic ae va cl ti, n oase veri merge,
,i iar s n tos veri veni. Ochiul areptu ae se va cl ti, ce veri ganai
pre voie- i va fi. Ochiul stang ,i spranceana stang , ae se vor cl ti
amanaou oaat , o manie iute aespre o parte- i va veni ,i apoi iar se
va potoli.
n rndul c r ilor populare au circulat c r i de vise, c r i de zodii,
diIerite c r i cu tematic religioas . Cea mai solicitat de cititori a Iost,
si a r mas pentru mult vreme Alexanaria, romanul care a nrurit
puternic constiin a mul imilor si Iormarea multor scriitori romni.




62

ROMANUL $/(;$1'5,$ $I SCRIITORII ROMNI

Dintre miliardele de titluri care s-au scris, s-au tip rit si s-au
r spndit de-a lungul istoriei la diIeritele popoare, c rora le-au marcat
existen a istoricii culturii au selectat, n diverse epoci, doar cteva pe
care le socoteau reprezentative, avnd implica ii puternice n cons-
tiin a si mentalitatea umanit ii. Printre cei ce au ntreprins, n ultima
vreme, o asemenea cercetare, se num r Robert B. Downs n lucrarea
sa, C r i care au schimbat lumea (Books that changea the worla),
ap rut la New York, lucrare n care autorul se opreste la saisprezece
opere. Amintesc dintre ele: Principele de Machiavelli (cu care istoricii
literaturii romne compar adesea Inv turile lui Neagoe Basarab
c tre fiul s u Teoaosie), Bunul-sim de Thomas Paine, Bog ia
na iunilor de Adam Smith, Eseu asupra principiului popula iei de
Malthus, Nesupunerea civic de Henri David Thoreau, Coliba
unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe, Capitalul lui Karl Marx,
Influen a puterii marine asupra istoriei de Hofler, Lupta mea de
Hitler, iar n domeniul stiin elor pozitive el se orienteaz asupra
c r ilor: De revolutionibus, Orbiam Caelestium de Copernic, De matu
corais de William Harvey, Originea speciilor de Darwin, Inter-
pretarea viselor de Freud, Teoria relativit ii special ,i general
de Albert Einstein.
Ia noi, s-a ocupat de asemenea c r i cu rol decisiv n via a
europenilor, Nicolae Iorga, care a selectat opere ncepnd cu cea a
SIntului Augustin si terminnd cu cele din perioada primului r zboi
mondial. El a ales alte lucr ri. Din lista avut n vedere de marele
istoric, ca si din aceea a lui Robert B. Downs, lipsesc lucr ri
Iundamentale din culturile orientale, c r i din elenismul eroic, religios,
IilosoIic, nu mai pu in reprezentative. Iipsesc latinii mari, Jechiul
Testament si Confucius, dar e prezent Coranul. Evident, n acest plan,
orice selec ie e subiectiv , inIluen at de unghiul si contextul ideolo-
gic din care se Iace trierea, de scopul urm rit etc.
63
Al ii Engels printre ei au acordat un mare rol asa-numitelor
,c r i populare, care au p truns adnc, au dominat imagina ia si
mentalul mul imilor de oameni simpli, n Evul Mediu. Ia noi, cum
vom vedea, unele dintre ele romanul Alexanaria, de pild au
constituit o hran spiritual pn n secolul al XX-lea.
Exege ii, care au cercetat r spndirea romanului popular
Alexanaria n straturi Ioarte diverse si largi, precum si inIluen a sa
asupra c rturarilor nostri, s-au oprit n genere, la secolul al XIX-lea,
constatnd c aceast carte, cu o biograIie att de bogat , care a
cucerit, ca si eroul ei, lumea ,a Iormat lectura de copil rie a marilor
scriitori, cari i-au pus temeliile literaturii moderne: Heliade R dulescu,
Grigore Alexandrescu, Mihail Kog lniceanu. Eminentul specialist n
literatura romn veche, Nicolae Cartojan, care a I cut cele mai
cuprinz toare cercet ri asupra Alexanariei si a scriitorilor romni
inIluen a i sau inspira i de aceast oper , s-a oprit cu predilec ie la
secolul al XIX-lea. Contribu ia cercet rii noastre completeaz sIera de
investiga ii de pn acum, extinznd-o si la al i scriitori precum Ion
Budai Deleanu, Ion Codru Dr gusanu, Timotei Cipariu, Mihai Eminescu,
Ioan Slavici s.a., dar si asupra veacului al XX-lea, cu reIeriri la
Octavian Goga, Vasile Voiculescu, NichiIor Crainic, pn la genera ia
lui Al. Andri oiu sau a lui Nicolae Iabis.
Sunt c r i h r zite, parc , s r spund prin simplitatea (deloc
simplist ) a demersului epic, prin umanismul, proIunzimea lor moral
si IilosoIic , mai mult dect altele, necesit ilor spirituale ale mul-
umirilor. AstIel de c r i, printre care amintim: Alexanaria, Esopia,
Halima sau O mie ,i una ae nop i, Jarlaam ,i Ioasaf, Eulenspiegel,
Bertholao, Nastratin Hogea pot Ii socotite, pentru veacurile trecute,
c r ile de c p ti ale mai multor popoare din mai multe continente. n
istoria culturii, aceste lucr ri si altele de acelasi ordin, sunt nglobate
n denumirea general de c r i populare. Ele au Iost studiate (cel mai
mult Alexanaria) de cercet tori ilustri precum, B.P. Hasdeu, n Etv-
mologicum Magnum Romaniae, de Moses Gaster n Literatura popu-
lar (1883), de N. Cartojan n Alexanaria in literatura roman
(1910) si C r ile populare in literatura roman , de Nicolae Iorga n
Livres populaires aans le Sua Est ae lEurope et surtout che: les
roumains (1928), de Vasile Bogrea n studiul In furul Alexanariei,
(Analele Dobrogei, III, nr. 3, 1992) si de Gabriel epelea n Date
noi aespre ,Alexanaria, cea mai popular carte veche romaneasc ,
roa al colabor rii intre Rm. Jalcea ,i Sibiu( revista Arge,, II, nr. 9/1967).
64
Iuminnd secole de-a rndul via a popoarelor din Orientul celor
O mie ,i una ae nop i pn n Peninsula Iberic , din sud n nordul
european, c r ile populare au Iost, n acelasi timp, si coduri etice, si un
prilej de desI tare estetic . Prin adnca lor n elepciune, prin idealurile
morale nalte pe care le propagau, prin virtu ile ce le cultivau, c r ile
populare au avut un rol covrsitor n educarea si Iormarea princi-
palului erou al istoriei poporul. Ele au traversat meridianele spa iului
de la r s rit spre apus si de la apus spre r s rit, au str b tut veacurile vre-
mii schimb toare, au nrudit si nIr it spiritualiceste popoare, oIerindu-le,
din aceeasi substan ideatic , hrana spiritual n Iorme diverse.
Friedrich Engels, n articolul C r ile populare germane ar ta c
menirea c r ii populare n via a poporului este si aceea ,ca al turi de
Biblie s -l ajute s -si limpezeasc sim ul moral, s -l Iac constient de
puterea, de dreptul, de libertatea sa, s -i trezeasc curajul si patriotismul.
....C r ile populare scria N. Cartojan au fost mult r span-
aite, ele au format lectura ae preailec ie a tuturor claselor sociale, au
ae:voltat gustul pentru cetit, au contribuit la imbog irea lexicului ,i
la ml aierea fra:ei ,i au preg tit, in parte, formarea stilului narativ,
care va culmina in opera cronicarilor (C r ile populare in literatura
roman I, Bucuresti, 1929, p. 265-266).
O parte din c r ile populare amintite apar cum am v zut n
limba romn n secolul al XVI-lea, ntr-o vreme cnd rile noastre se
Ir mntau n puternice lupte mpotriva cotropitorilor str ini. Era o
vreme cnd se cerea vitejie, n elepciune diplomatic , virtu i pe care
oamenii de la noi le puteau ntlni povestite pe gustul lor n c r ile
populare, care cultivau curajul, inteligen a, diploma ia, siretenia
ntlnite n Esopia, Halima sau 1001 ae nop i, Istoria Sinavpii filosoful
si ndeosebi n c r ile care elogiau virtu ile oamenilor simpli, din
popor precum Nastratin Hogea sau marii eroi din romanul popular
Alexanaria, acea ,istorie a Alexandrului celui Mare din Machedonia si
a lui Darie din Persida mp ra ilor.
Alc tuit n Egiptul elenistic n secolul al III-lea de un anonim,
care s-a Iolosit de tradi ii scrise si de legende populare create de
solda ii lui Alexandru Machidon, romanul popular Alexanaria p trun-
de n literatura noastr prin intermediul srbilor, dup ce suIerise
inIluen ele crestinismului din Occidentul medieval. O copie de pe
manuscrisul srbesc s-a g sit la M n stirea Neam , purtnd data
1562. n a doua jum tate a secolului al XVI-lea, o asemenea versiune
srbeasc a Iost tradus si n limba romn . Pierzndu-se prototipul
traducerii romnesti, nou nu ni s-au mai p strat dect copii ale sale,
dintre care cea mai veche se aIl n Coaex Neagoeanus, t lm cire
65
eIectuat la 1620, la care a ostenit ,mult gresit si tic los Popa Ion din
sat din Snpetru..... E vorba de popa Ion Romnul din Snpetru
Hunedoarei, care m rturisea ntr-o nsemnare ,Cu mila lui Dumnezeu
sIr siiu eu Popa Ion din Snpetru aceast carte ce se cheam
Alexanaria... s ncepu n 15 zile si s sIrsim n luna lui august 4 zile,
v leat 7128 (1620 n.n.), n zilele lu Betlian Gabor Craiu.
Radu Gyr va scrie o admirabil poezie, un splendid elogiu al
limbii vechi romnesti si al lui Ion Romnul, cel ce ne-a dat versiunea
$OH[DQGULHL n limba romn . E un mod interesant de receptare a
culturii vechi de c tre scriitorii moderni, pe care-l subliniem ori de
cte ori se iveste ocazia n cursul nostru, ca o modalitate nou de a
eviden ia leg tura culturii moderne cu tradi ia romneasc :

Popa Ion Romnul din Snpetru
Zic unii c ni-i limb ntr-o rn ,
cu noduri cum ciomagul de greu e...
Dar eu dintr-nsa scot ca din Intn
g le i adnci de basm si rug ciune.

Aici n limba asta proast Ioarte,
pe Maica Domnului o chem cu pana
si printre sIin i o las s umble cu carte,
pe vorbe ca v zduhul si icoana.

Mi se zbrlesc, ca lupii-n jurul stnii,
Cuvintele cnd scrie cum se bate
cu mp ratul ori si cu hapsnii
cel Alexandru cel vestit n toate....

Ia 1794 apare o alt edi ie la Sibiu, versiune pe care autorul
edi iei E.S.P.I.A. 1956, Dan Simonescu, o reproduce.
Cunoscnd multe copii si apoi Iiind tip rit de nenum rate ori
de-a lungul anilor, Alexanaria s-a r spndit repede n toate straturile
societ ii, bucurndu-se de mult pre uire. Totusi, uneori, soarta ei a
Iost schimb toare! Habent sua fata libelli zicea Terentianus
AIricanus, cu o ndrept ire conIirmat de dou milenii de civiliza ie si
cultur ! AstIel, desi ndr git de mase largi de cititori, mpotriva c r ii
se pronun cronicarii moldoveni Miron yi Nicolae Costin, cel ce
respinge n Letopise ul s u ,acea Alexanarie mincinoas ce-i pe limba
romneasc , plin de basme(...) Si munteanul Constantin Cantacuzino
o socoteste ,o mare gr mad de minciuni. Ca si el, Miron Costin, de
pild , vorbind n Letopise ul s u despre a doua domnie a lui Radu
66
Mihnea, condamn Alexanaria n termeni tari: ,Scrie Pliutarhu, vestit
istoric, la Jia a lui Alexanaru Machiaon, care a scris Alexanaria cia
adev rat , nu basme, cum scrie o Alexanarie, den grecie ori dentr-alt
limb scoas pre limba rii noastre, plin de basme si scornituri.....
(Edi ia P.P. Panaitescu, p. 68).
Animozit ile Ia de aceast carte au Iost strnite, probabil, de
conIuzia dintre caracterul ei artistic si cel istoric, pe de o parte, iar pe
de alta, de neconIormismul ei religios.
n ciuda acestor opinii, cartea se r spndeste uimitor de repede si
de mult, Iolosind drept manual de etic , asa cum ne m rturiseste
Costache Stamati n Cum era eauca ia nobililor romani..., men io-
nnd c era Ioarte mult gustat chiar de p tura cult a romnilor din
secolul al XVII-lea, c era considerat o carte de educa ie prin exce-
len . O doamn din acele vremuri de pild i cere dasc lului Iiului
ei: ,S Iaci asa maraIet, ca el I r de mult osteneal s stie de pe de
rost cteva ntmpl ri din Alexanaria lui Machidon, precum de c pcni
si de Iurnicile cele mari ct omul ce s-au b tut cu dnsul. Italianul
Antonio Maria del Chiaro, secretarul lui Brncoveanu, citnd cteva
c r i ce se bucurau de o mare popularitate la noi, nu uit s pome-
neasc si interesul pe care-l strnea acest roman popular, care a
constituit lectura din copil rie a Ioarte multor scriitori romni clasici
din prima jum tate a secolului al XIX-lea, ca Ion Heliade R dulescu,
Mihail Kog lniceanu, Grigore Alexandrescu, cel ce exclama n
Satir . Duhului meu:
Nu mai esti tu acela care-n copil rie
Stiai pe dinaIar vestit Alexanarie ....
Uneori, s-a aIirmat c dup prima jum tate a secolului al XIX-
lea, Alexanaria si-a pierdut din popularitate, ceea ce e cu totul nea-
dev rat. Romanul Alexanariaa r mas o permanen spiritual n via a
poporului nostru din toate provinciile rii. El a inIluen at n conti-
nuare copil ria precum si Iormarea scriitorilor nostri.
ndr gostit de popor si de slova veche, Mihail Sadoveanu s-a
ocupat de ngrijirea unei edi ii, iar savan ii Ovid Densusianu si,
ndeosebi, Nicolae Cartojan i-au consacrat studii erudite.
n secolul al XIX-lea, s-au ocupat de c r ile populare B.P.
Hasdeu (1879) si Moses Gaster (1883) I r a putea insista pe ecoul
lor n literatur . ,Niciuna din c r ile noastre populare scria Sextil
Puscariu la nceputul secolului al XX-lea n Istoria literaturii romane.
Epoca veche (Ed. Eminescu, 1987, p. 70) n-a avut un r sunet att de
67
mare ca Alexanaria din care Neagoe Basarab reproduce pasagii ntregi
n Inv turile sale si dup care episcopi din secolul al XVI-lea
comandau copii slavone. Prin intermediul tineretului studios, mai
ales al discipolilor marilor c rturari, permanent Alexanaria a cucerit
interesul publicului nostru.
M rturiile despre prezen a romanului n societatea romneasc
sunt numeroase, desi, mult vreme, ele au r mas necunoscute chiar si
ilustrului specialist n literatura romn veche, Nicolae Cartojan. n
general, motivele sunt obiective. Unele inIorma ii despre prezen a
Alexanariei n via a c rturarilor nostri au r mas n jurnale intime
nepublicate (e cazul cu Jurnalul lui Timotei Cipariu, editat abia n
1972 de Maria Protase, sau cu cartea de evoc ri a lui Nichifor
Crainic: Zile albe, :ile negre, tip rit postum, n 1991); altele au
ap rut dup moartea lui Cartojan (v. PreIa a lui M. Beniuc la cele sase
volume de Scrieri), iar altele, Iiind beletristic pur , n-au Iost
IructiIicate, precum poeziile lui Octavian Goga, Vasile Voiculescu,
Radu Gyr si al ii. n acest context se nscrie modesta noastr contri-
bu ie la prezen a Alexanariei n constiin a romneasc de pretutindeni.
Iat cum vorbeste Ion Budai Deleanu n capodopera sa iganiaaa,
cntul XI, despre Alexanaria:

,Un tn r machedonean s scoal
Si junghie o jum tate de lume;
Pentru ce? Pentru desart Ial ;
Vrnd a dobndi slav si nume!

StroIa nu trece, n economia epopeii, ca oricare alta. E
comentat , n subsolul paginii de Mitru Perea: ,Alexandru mp ratu,
cu oastea sa junghie o jum tate de lume si pentru ce, adic , ca s -si
Iac nume de Eroe.
Cu iganiaaa lui Ion Budai Deleanu din Cigm ul Hunedoarei
suntem la sIrsitul secolului al XVIII-lea.
Ia nceputul secolului al XIX-lea, Alexanaria era Ioarte citit n
Ardeal, chiar n mprejur ri intime. Ion Codru Dr guyanu ne spune
n primele pagini din Peregrinul transilvan, c n duminica n care
urma s treac n ara Romneasc , st tea cu Iata drag pe pajistea
din preajma bisericii unde era hora, si-i citea din Alexanaria:
,Era duminic , era s rb toare, sedeam pre iarb verde ori pre
p limar, citeam Alexanaria si Poema lui Arghir. Chirica (prietena lui
n.n.) ascult cu rar aten iune. Apoi ne contemplam, apoi ne r sI -
am si ne vorbeam din ochi (Ion Codru Dr gusanu, Peregrinul tran-
silvan, I.a., p. 43).
68
Romanul se citea, n intimitate sau n colectivitatea pu in alIa-
betizat , de c tre un cunosc tor de carte. Cu o cuceritoare Ior evoca-
toare relateaz Ion Heliade R dulescu ntlnirea sa cu acest roman
popular, pe care l-a auzit prima dat , n lectura unui oltean, care era
ascultat la un col de strad de o mul ime de oameni.
Timotei Cipariu, descriind c r ile ce se aIlau n casa tat lui s u
(Ca:anie, Liturghier, M rg rit etc.), m rturiseste: ,AIar de aceast
bibliotec a Iamiliei, tat -mieu ()si procurase si una Alexanarie, din
care io ceteam n pruncie naintea oamenilor din sat, care se adunau la
noi de beau vin, ct se mira satul, cum stiu merge pre carte. Oamenii
se minunau cum de un copil asa de mic poate citi o carte ntreag ,
considernd c pentru a o putea citi trebuie s o stii pe de rost. ,Ales
era o bab care nu se mai putea s tura de a asculta la Alexanaria si-mi
aduc aminte c o dat zise c tre mama c nu-i nice o carte n lume ca
Alexanaria. Mama a t cut c nu stia ce s -i r spund . Pe Alexanaria
mea o mnc un t ietor de sare din Uioara, c ruia o dedese s-o
citeasc , ci atta purt pe tatu mieu cu vorba, mai dndu-i si cte o r
de sare, pn muri, si cartea se pierdu, dup care mi p ru Ioarte r u,
c cu doru-mi aduceam aminte de ce cetisem n pruncie si nu o mai
puteam aIla la mine, pn ntr-un trziu o am aIlat la un evreu botezat
n Blas si, n urm , o am cump rat. (Timotei Cipariu, Jurnal, Ed.
Dacia, Cluj, 1972, p. 37-38).
M rturisirea lui Cipariu subliniaz prezen a romanului popular
n biblioteca unui preot din Ardeal, rolul ei deosebit n lecturile de
tinere e ale ilustrului Iilolog, pre uirea pe care i-o acord mai trziu,
precum si ecoul puternic strnit n rndul auditorilor si al cititorilor.
Alexanaria era un eveniment n l tor n via a satului: a oric rui sat si
a oric rui scriitor, care s-a ntlnit cu ea n copil rie.
Practica lecturii romanului popular Alexanaria n colectivitate
era r spndit si n celelalte provincii romnesti. Iat ce ne spune,
pentru Muntenia, ntr-o lucrare de excep ie, ap rut postum, neIeri-
citul poet Nichifor Crainic: ,n nop ile de iarn , nop ile de balade ale
tatei, plecam uneori cu el prin vecini s Iacem lectur . Atunci trebuia
s le citesc Alexanaria, Epistola, Minunile Sfantului Sisoe si Jisul
Maicii Domnului. Prietenii tatii ascultau si se minunau (NichiIor
Crainic Zile albe, :ile negre, Ed. Gndirea, Bucuresti, 1991, p. 28).
F r a urm ri cu stricte e r spndirea si receptarea acestui
ndr git roman popular n toate provinciile si n toate straturile sociale
vom mai ad uga o m rturisire a lui Mihai Beniuc care, ntr-o ampl
PreIa (Drumul poe:iei) la volumele sale de Scrieri, ap rute n
Editura Minerva, 1972, pomenea de existen a acestei c r i n casa
69
p rinteasc : ,Mai era n cas o istorie a lui Alexandru Machedon....
(p. 27). Ochii attor iubitori de Irumos si de adev r ai numeroaselor
genera ii din lumea satelor au ostenit deasupra slovelor Alexanariei si
au asIin it abia trziu, n Iaptul dimine ii. AstIel, cartea ncepe s se
r spndeasc chiar si pe cale oral . Versurile lui Octavian Goga,
impresionat de prezen a st ruitoare a Alexanariei n lumea satelor
noastre, exprim o realitate:

Si ctor strig turi la joc
ineam cu glasul meu ison,
De cte ori am spus povestea
Iui Alexandru Machidon.
Acelasi adev r se desprinde si din tragica biograIie liric a lui
Ionic din poemul omonim de V. Voiculescu, unde se consemneaz
ca not esen ial Iaptul c , la vrsta de sapte ani, copilul:
Dregea maic -si vrtelni a si r zboiul
Si-i ajuta la esut mai bine ca o Iat ,

si ceea ce ne intereseaz pe noi:
Povestea la cl ci Alexanaria toat (s.n.)
Versul acesta, ca si cele ale lui Goga, ne reaminteste distihul lui
Grigore Alexandrescu din Satir Duhului meu:
,Nu mai esti tu acela care-n copil rie
Stiai pe dinaIar vestit-Alexanarie.

Mi se pare c e nimerit, pentru a ntregi imaginea r spndirii
c r ilor populare la noi, s amintim un tablou pe care l-am v zut ani
de-a rndul, pe la sIrsitul toamnelor, n trgurile ardelenesti. n umbra
unei setre s r c cioase, st teau ntinse pe jos, pe pavajul str zii, c r ile
noastre populare: Aaam ,i Eva, Legenaa Sf. Sisinie, c r ile de preves-
tire: Rofaanicul, Gromovnicul, Trepetnicul, Floarea aarurilor, Isopia,
Alexanaria, Halima, Jarlaam ,i Ioasaf, care erau r sIoite de rani, cu
minile lor aspre, cr pate de munc , erau cump rate, apoi asezate
atent n traist sau desagi, al turi de cump r turile pentru iarn , si
porneau astIel spre sate, unde zile si seri de-a rndul mngiau iarna
durerile si potoleau patimile marilor umili i. Apoi, de cte ori n
lungile nop i ale anotimpului alb, oamenii satelor noastre, citind
Alexanaria, n-or Ii zmbit pe sub musta de cuvintele lui Netinav,
70
regele egiptean, doritor s aib un copil, care-i spune Irumoasei, dar
sterpei Olimpiiade, so ia lui Filip, regele Macedoniei, urm toarele:
Jeni-va Amon Dumne:eu, iar tu s fii singur intr-o cas ,i
s -mi ar i u,a, ,i ce vei veaea s nu te sperii. Si-i ar t u,a lui
Netinav. Si mers sara Netinav la Olimpiiaaa ,i s culc cu ea ,i s
f cu cu capul ae leu ,i cu picioarele ae vultur, ,i cu coaaa ae aspia
,i cu aou aripi: una era neagr , alta era ae aur. Si a,a intr la
Olimpiiaaa in cas ,i stans lumanarea ,i se culc cu ea.
Dup legend , rodul acestei nop i a Iost vestitul Alexandru
Machidon, de care se vor mira de-a lungul veacurilor cititorii
Alexanariei si cu care, aceiasi cititori au colindat n imagina ie ri si
t rmuri nemaiv zute. Vor Ii v zut cum Alexandru nIrnge pe t tari,
bate cetatea Antina, merge la Rm, unde este primit n biserica lui
Solomon; unul din tovar sii s i ajunge n ara Romneasc si n
Ardeal. Cucereste Asia, unde se leap d de idoli n Ierusalim, ajunge
pn -n India, trece chiar ntr-o lume Iantastic si ntlneste ara
Iurnicilor mnc toare de oameni, a oamenilor cu un ochi n mijlocul
Irun ii, a c pc unilor cu un cap de om si unul de cine, a ispolinilor,
cu cap de om si trup de cal, a oamenilor cu un picior, cu un singur
ochi si cu coad de oaie, str bate ara Amazoanelor un Iel de
matriarhat unde mp r ea Tolisstra, ,o muiare cu muieri, iar
b rba ii erau aIar din cetate si robiia ei muiarilor si le lua g lete si
dijm si d rile. Dup ce ispr veste cuceririle, Alexandru se ntoarce
n Babilon, unde este otr vit si moare rostind cuvinte n elepte,
izvorte din adncul inimii, care au pus desigur pe gnduri si au stors
lacrimi macedonenilor, ca si miilor de cititori ai c r ii.
O, mincinoas ,i ae,art lume ,i m rire putrea , cum te ar i
frumoas in pu in vreme ,i curana ii pier:i pre to i' Cum s :ice: nu
iaste bucurie pre lume ,i pre p mant, care s nu s schimbe cu fale ,i
nu iaste pre p mant m rire, ca s nu se sparg , ,i s nu ca: .
Alexanaria - n care se spune: ,c puternicii c dea-vor si nepu-
ternicii ridica-s -vor (pag. 82) prin Iigura lui Alexandru Machidon
cinstit si drept, viteaz si m rinimos, n elept si de omenie a mplinit
cu prisosin menirea c r ii populare. Un conduc tor ca Alexandru,
care s-a Iolosit n via de patru ajutoare: ,unul, cuvntul dulce, altul,
mna ntins , altul, judecata dreapt , altul, iertarea la gresi i, s-a
bucurat I r ndoial de simpatia celor ce o receptau pe o cale sau alta.
Cercet torii nostri mai vechi au ar tat ce inIluen puternic a avut
asupra poporului nostru, asupra crea iei sale artistice, personalitatea
lui Alexandru Machidon, care, desprins din episoadele romanului, a
71
intrat n basme, zic tori si proverbe, n colinde si-n ora ii de nunt ,
numele eroilor c r ii inIluen nd onomastica si toponimia noastr .
Poporul nostru a esut el nsusi legende pe Iirele de basm ale
Alexanariei Pentru a nu repeta lucruri expuse cu o competen des -
vrsit de nv atul Nicolae Cartojan, mi ng dui s aduc o modest
contribu ie la m rirea num rului crea iilor inspirate de Alexanaria,
povestind o mic pild auzit n satul Vaidei din jude ul Hunedoara de
la ranul Ion Nistor al Voinicului, n scut n anul 1900. Pilda aceasta,
ndreptat mpotriva l comiei, povesteste c , n preajma mor ii sale
tragice, Alexandru Machidon si-ar Ii exprimat dorin a de a Ii ngropat
cu minile aIar din mormnt, pentru a vedea to i oamenii c , orict ai
strnge pe lumea aceasta, pe lumea de dincolo treci ca oricare altul, tot
cu minile goale. Pilda ni se pare interesant , cu att mai mult cu ct
se ncadreaz perIect n mesajul etic al romanului si al c r ilor
sapien iale, n genere. Ea mi-a inspirat poezia Alexanaru cel Mare,
murina, reprodus n volumul: Cutremur ae suflet (1996).

Tn r ca ns si tinere ea,
Frumos si viteaz I r pereche,
Puternic precum un leu si bogat ca regele Cresus,
St pn pe un imperiu de trei continente,
n elept ca mp ratul Solomon,
Admirat si temut, de la Soare-R sare pn la Soare-Apune,
Domn pe-ntreaga lume,
El, nenIricatul,
Ajunsese departe, departe,
n lumea nchipuirilor I r de moarte,
n ara ipsolinilor cu cap de om si trup de cal,
El, viteazul vitejilor,
nving torul nving torilor
AIlat sus n Babilon, pe piscul cel mai nalt al gloriei,
ntr-o bun zi tr gea s moar
V znd c trebuie s plece cu minile goale,
F r nimic din tot ce cucerise,
decise,
n elept si eroic,
s Iie ngropat
l sndu-i-se minile aIar din mormnt,
ca s vad tot omul
ct de s raci ne ducem la Domnul...
72
Recitirea acestei c r i mi-a prilejuit cteva asocia ii, pe care le
transcriu I r comentarii, l sndu-l pe cel interesat s mediteze asupra
lor si s trag concluziile necesare:
,Vai de cela ce n d jduieste spre vr jitorii, ca si cela ce se
rea:im ae umbr (s.n.) si cnd gndeste s se odihneasc , el cade
jos. Ineditul si Irumuse ea expresiei ,a te r :ima ae umbr m-au
izbit si mi-au adus n minte versurile lui Eminescu din Pe aceea,i
ulicioar :

Si n Iarmecul vie ii-mi
Nu stiam c -i tot aceea
De te razimi de o umbr
Sau de crezi ce-a zis Iemeia.

Expresia: ,Capul plecat nu-l poate t ia sabia, din scrisoarea
trimis de Alexandru lui Arhidon, mp ratul Solunului, m duce cu
mintea la replica dat de Daniil Sihastru lui SteIan cel Mare n
cunoscuta poezie a lui Dimitrie Bolintineanu:

Capul ce se pleac palosul nu-l taie,
Dar cu umilin lan u-l nconvoaie!

Nelinistea, Ir mntarea calului Ducipal la moartea lui Alexandru
cal des pomenit n colindele romnesti mping gndul la poezia lui
Cosbuc Moartea lui Gelu. ,Si v zu Ducipal pe Alexandru murind si
nechez tare, I r seam n, si b tu cu picioarele n p mnt si s apropie
d Alexandru si-si plec capul la domnul s u. Si-i mergea lacr mi din
ochii lui izvor, se spune n sIrsitul romanului. Ia Cosbuc, scena e
aproape identic :

Iar calul, vedenie mut ,
Cu coama de vnturi b tut ,
St -n noapte cu neguri de paz

Iui Gelu: si trist el aseaz
Pe pieptul st pnului capul
Si astIel veghez .

Rndurile acestea, pe marginea vestitei Alexanarii, ne-au Iost
prilejuite de totala ei dispari ie din lumea satelor, ca si a altor c r i
populare care desi se numesc ,populare ne spun prin istoricul si
73
valoarea estetic vie c ,popular nu nseamn lucru de mntuial , ci
maximum de grij si de respect pentru cei ce au pre uit Irumosul si
imagina ia artistic .

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

1. Episodul cu ,oamenii cu un picior si cu o mn Iace parte
din ad ugirile trzii la romanul grecesc si exprim n mod elocvent
gustul pentru Iantastic al epocii. Asocierea unui element real, istoric si
unul Iantastic a dat nastere la motive literare precum monstrul om-
animal, pietrele pre ioase, parte a corpului unor vie uitoare,
invulnerabilitatea exprimat sub forma pieii, cu neputin de a fi
r nit . n ce opere literare a i mai ntlnit aceste motive?
2. Explica i, argumentndu-v r spunsul, ce cromatic literar a
imprimat Alexanaria spa iului cultural romnesc.
3. n secolul XII trei poe i Irancezi, Iambert le Tort de Chateaudun,
Alexandre de Bernaz si Pierre de Saint-Cloud au povestit n versuri de
12 silabe subiectul Alexanariei (vers alexandrin) Ce alte lucr ri cu
vers alexandrin cunoaste i n literatura noastr ?

74

TIPRITURILE LUI CORESI (1559-1581)

n ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, poporul romn, mani-
Iestnd permanent o vie constiin de sine, a creat o civiliza ie origi-
nal si o cultur bogat , ar tndu-se deschis nnoirilor, capabil s
oIere patrimoniului spiritual universal zestrea proprie de gndire, de
ndemnare si de sim ire. Iat , de pild , la numai sase decenii de la
celebra inven ie a lui Gutenberg (1447) tiparul cu caractere mobile
si la numai 18 ani de la apari ia primei tip rituri chirilice la
Cracovia (1490) cum demonstreaz slavistul Gh. Mih il ara
noastr devine unul din primele centre tipograIice ale Europei r s -
ritene. E un eveniment cu proIunde semniIica ii, care atest voca ia
cultural a romnilor, receptivitatea lor Ia de cuceririle civiliza iei,
rolul lor activ n dezvoltarea culturii, eIortul lor constient de a-si I uri
o limb literar unic , bogat si expresiv , n stare s le ntruchipeze
universul de gndiri si sim iri, s le deIineasc identitatea na ional . n
galaxia Gutenberg, romnii au creat o cultur nIloritoare, la nivelul
celor mai dezvoltate si mai originale din Europa.
Dup muntenegreanul Macarie, care tip reste n 1508, 1510 si
1512, la Trgoviyte, c r i n limba slavon , vine Coresi (1510-1581),
cel ce va tip ri numai sau va traduce la Trgoviyte si mai ales la
Brayov (1559-1581) 25 de c r i, dintre care 9 n romn , primele
monumente ale limbii noastre literare: Catehismul (1559), Tetra-
evangheliarul (1561), Apostolul (1563), Liturghierul (1570), Psaltirea
(1570) si Evanghelia cu inv tur (1581). Folosind graiul din ara
Romneasc si din Sudul Ardealului, unele din aceste tip rituri sunt
adev rate monumente de limb literar veche. Cteva sunt nso ite de
splendide prologuri si epiloguri, din care reies limpede grija pentru
hrana spiritual a romnilor de pretutindeni si sentimentul unit ii nea-
mului nostru.
Dat Iiind importan a acestor Preaoslovii pentru motivarea
apari iei c r ilor religioase de cult n limba romn si innd seama de
Iaptul c se g sesc cu mare greutate prin biblioteci, reproduc cteva,
75
dup cartea lui Aurelian Sacerdo eanu, Preaosloviile c r ilor roma-
ne,ti, Bucuresti, 1938.
Din ele reies limpede stadiul de dezvoltare a limbii romne
literare n secolul al XVI-lea, nevoia obiectiv de a introduce limba
romn n Biseric si constientizarea oamenilor de aceast necesitate
(poate si sub inIluen a catolicismului, luteranismului si calvinismului,
dar mai ales datorit Iactorului intern, deoarece romnii nu mai
n elegeau slavona
1
).

1. LVANGHLLIAR ROMANLSC (1561)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brayov n anii 1560-1561. Ini iale si Irontis-
picii. Cuprinde cele patru Evanghelii n romneste, dar cu explica ii n
slavoneste. Se termin cu urm torul epilog n romneste:
,Cu vrerea Tat lui ,i cu afutorul Fiiului ,i cu sf r,itul D-hului
sfant, in :ilele m riei lui Ian , Crai, eu fupanul Han , Begner ae in
Bra,ov am avut felanie peintru sfintele c r i cre,tine,ti Tetraevanghel
,i am scris aceste sfente c r i ae inv tur , s fie popilor rumane,ti
s in eleag , s inve e Rumanii cine-s cre,tini, cum gr e,te ,i sfantul
Pavel apostolu c tr Corinteni 14 capete: n sf nta biseric mai bine
e a gr i cinci cuvinte cu n eles dect 1b mie de cuvinte nen elese n
limb striin (s.n. I.D.B.).
Dup aceia v rug m to i sfen i p rin i oare vl aici, oare
episcopi, oare popi, in c rora man va veni aceste c r i cre,tine,ti
mainte s ceteasc , necetina s nu fuaece, neci s s auiasc .
Si cu :isa fupanului Hane, Begner scris-am eu aiaconu Coresi
ot (ain) Targovi,te ,i Tuaor aiiacu. Si am inceput in luna lui Mai 3
:ile ,i s-au sf r,it in luna lu Ghenuarie 30 :ile. J leato 7 mie 69
(1561) in cetate in Bra,ov.

2. LVANGHLLIAR SLAVONLSC (1562)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brayov n 1562. Ini iale, ornamente si Iron-
tispicii. Cuprinde Evangheliile si explica ii pentru cetirea lor.
,Atotv : torului ,i prea bunului Dumne:eu glorie ,i m rire' Cel
ce a a se s var,i orice fapt bun intru aansul inceput , aceluia
glorie ,i m rire in vecii vecilor. Amin'

1
Paginile antologice din acest capitol sunt destinate analizelor n semi-
narii. Descrierea c r ilor apar ine lui A. Sacerdo eanu.
76
Fiinac Dumne:eu cel intru Treime inchinat a binevoit s -,i
umple biserica sa cu sfinte c r i spre laua ,i spre folosul celor ce
cetesc, ain pricina aceasta ,i eu fupanul Han , Begner ain Bra,ov,
m-am aprins ae aragostea sfantului Duh ,i ae invierea sfintelor ,i
aumne:ee,tilor biserici ,i am tip rit aceast carte ae suflet mantui-
toare Tetraevangheliul, pe care sfantul Duh prin gura Apostolilor ne-
au aest inuit-o spre cunoa,terea ,i aaucerea ae lauae Dumne:eirei
celei prea m rite intru unitatea prea str lucitei Treimi. Si rog pe cei
tineri ,i pe cei crescu i ,i pe b trani, to i ca i o vor ceti sau copia,
pentru aragostea c tre Iisus Christos, s inarepta i ,i pe noi care cu
osaraie ae acest lucru ne-am ingrifit, s ne binecuvanta i, ca aman-
aoi pream rina pe Dumne:eu, ain care toate (s-au f cut), pe Fiul,
prin care toate (s-au f cut) ,i pe sfantul Duh in care toate (s-au f cut),
s c p t m aici (pe p mant) pace ,i invoire, iar aincolo s fim
lumina i ae lumin ,i binecuvantare. Amin.
Din porunca fupanului Han , Begner, eu robul lui Christos,
aiaconul Coresi ,i Tuaor aiac, ne-am truait ae am scris aceast carte,
in anul 7070 (1562). S-a inceput aceast carte in luna lui Martie 24
:ile ,i s-a ispr vit in luna lui Octombrie 13 :ile, in ora,ul Bra,ov.

3. TALCUL LVANGHLLIILOR (1564)
CORLSI
Tip rit de Coresi la Brasov. Data nesigur ntruct exemplarele
cunoscute sunt deteriorate. Partea I cuprinde cuvnt ri la s rb torile
de peste an, explicnd Evanghelia zilei; este deci o Ca:anie.
Se termin cu acest epilog:
,Dofana Cetitoriloru,
Den mila lu Dumne:eu eu, aiiacon Corese, aeac-am v :ut c
mai toate limbile au cuvantulu lu Domne:eu in limba loru, numai noi,
Rumanii, n-avemu, ,i Hs. :ice, Matei 109: cine ceteayte s n eleag ;
Pavelu apostolu inc scrie, la Corintomu, 155, c ntru besearec
mai vrtos cinci cuvinte cu n elesulu mieu s gr esc ca yi al ii s
nv , dectu un tunearecu de cuvinte nen elease ntr-alte limbi.
Drept aceia amu scris cum am putut 1reteevanghelul ,i Praxiul
rumane,te. Dup aceia, aac am v :utu felania a mul i preu i, ae
talcul Evangheliilor, cum s poat ,i ei propoveaui ,i a spune
oamenilor inv tur aup cetitul Evangheliei, a,a am aflat aceaste
t lcuire ale Evangheliilor pre Dumineci preste an, scoase aen scrip-
tura prorocilor ,i Apostolilor ,i celor sfin i p rin i.
77
Si aeac-am cetit, bine am ispitit ,i socotit ,i am aflat c toate
t lcuesc, aaeverea: ,i int resc cu scriptura sfant ,i mie tare
pl cut , ,i am scris cu tipariul voao fra ilor, Rumaniloru, s fie pre
inv tur , ,i v rog ca fra ii miei, s ceti i ,i bine s socoti i, c ve i
veaea voi in,iv , cum c e m rg ritariul ,i comoar ascuns , Matei,
55. Je i afla intranse aesv at , in 20 ae c r i atata inv tur
chearu, nu ve i afla ca in ceast carte, ,i cine va ceti pan la sfar,it,
c va afla cu aaev r c e a,a. C aceast carte arat -ne noao
p catele noastre ,i ne inva cum ne turn m ,i ne poc im ,i unae
putem afla ert ciunea p catelor noastre, ,i pren ce putem merge la
imp r ia ceriului, ,i alalte mai toate ce trebuia,te a ,ti cre,tinilor.
Ce, fra ii miei, unae ciart aceast carte pre vl aici, episcopi, popi,
c lug ri ,i pre aomni, nu ceart pre cei buni, ce pre r i. Bunii s nu
ia pre sine. Si carii vor fi cu vin certa i, ei se poc iasc ,i s lase
r utatea ,i s imble cu aereptate. Amin.
Chelciug ,i banii pre acest lucru inauratu-se-au a aa fupanul
Foro Micl u,.
Slav ie, Doamne .
2

Urmeaz o tabl a materiilor. Textul este acelasi din Evanghe-
liarul din 1561, cu mici modiIic ri.
A doua parte a exemplarului cuprinde un Molitvenic romnesc,
tip rit ca supliment, cu acest titlu: ,Molitvenicu rumanesc, Polofenie
cu Molitvele, Bote:ul, Cununia, Cuminec tur , Tipul leturghiei, Je-
cernie, Slufba ae a manea , Cantecele aen Psalmi ,i aen Evanghelie,
Petrec tur mor ilor.

Polojenie
,Rumane,te am scris acest molitvenic, cum s in eleag ,i popa
ce :ice insu,u, ,i oamenii ce ascult , c alte lumi in eleg. Si
Dumne:eu a,a au fostu l satu ,i prorocilor ,i apostolilor: s gr iasc
in limba cum in eleg ,i gr esc oamenii. Hs. inc ne inva , Matei 55:
,in eles-a i aceste toate ,i Matei, 70: ,au:i i ,i in eleage i, Matei
109: ,cine cetea,te s in eleag ,i Pavelu apostolu la Corintu, 155,
cum ,mai bine in besearec cinci cuvinte a gr i cu in eles s inve e ,i
al ii, aecat un tunearecu ae cuvinte in limba striin . Si cu aaev r
:ice cum in vant gr ie,te popa cana nu in elege, au el au oamenii,
inc ,i p cat, cum :ice Dumne:eu, la Ishoaol 20 ae capete: ,numele
Domnului Dumne:eului t u s nu iai in ae,ert ,i bine nu socotit in

2
n slavoneste.
78
gura ta c ne bintetuit nu veri fi, fra ii miei popi cu bunu in elesu ,i
mare fric , ,i cinste pomeni i numele Domnului. Nu boscoroai i c va
bate voi Domnului
Bote:ului cinul ,i tipicul luat-am aela Ion Bote: toriul ,i aela
Hs. aela aascalul nostru ,i aela apostoli, caut Matei, 5, 6, 116:
Marcu, 2, 71, Luca 9, Ioan. 2, aeanie 1, 6, 20, 27, 37, mirul ,i apa
sfin it , lumanare, ei n-au avut ,i alte aaaus turi.
Cununia scris-am iar cu in eles, cum s l cuiasc b rbatul, cu
muiarea in frica lu Dumne:eu, nu se aaune ca vite f r inv tura,
fuc rei ,i incinsetura am mahnit.
Cuminec tura beteagilor pan vor mai inv a, scris-am a,a cum
,i popa s ,tie ce a ,i beteagul ce ia, nu aana cainilor ,i
m rg ritariul porcilor, Matei 20.
Leturghiia, cinul ,i tipicul luat-am aela me,terul ,i ae aasc lul
cel mare Hs., Matei 108, Marcu 64, Luca 109, ,i ae la apostoli aeanie
6, Corintu 48, c leturghia n-au tocmitu Hs. s fie slufba a mor ilor,
ce viilor s fie impreunare trupului ,i sangelui Is. Hs., cum :ice Pavel
la Corintu 145, caute la aeanie 6, trei lucrure au f cut Apostoli in
leturghie, c acolo iaste a,a scris: era r ba na intru inv tura
Apostolilor ,i impreunare intru fr matul paineei ,i intru rug ciuni.
Petrec tura mor ilor scris-am cum cu cinste s -l ingrup m cel
aus ae lume, iar oamenii carii petrec s inv m, aofenim, ,i la
preveghetura ceasului mor iei s ae,tept m c cum afl m in scriptura
sfant aup moarte mor ilor nu potem folosi nemicu, cum po i veaea,
la Luca 83, Matei 104, 69, Marcu 71, Luca 111, Ioan 16, la Corint
179, Galat, 214.
Cantece cre,tine,ti am scos aen Psalmi cu in eles sau talc, c cu
in eles bun trebuia,te a canta, cum iaste scris la Efes 229, la Colaem
258, Corint 155, Psalom 88, 109.
Jecernie ,i slufb ae aiminea ave i ca ,i maine, fra ii c uta i
s nu maniia i, nu bate i focu ae Dumne:eu ,i ae cre,tin tate proast ,
ce in elegana cu oamenii ae preun l uaa i pre Dumne:eu ,i ruga i
cum pre voi ,i pre noi s inarepte:e pre cale ,i voia lui cum s intr m
la imp r iia lui Dumne:eu, ce tu a -ne noao Doamne. Amin.

4. SORNIC SLAVONLSC (1569)
CORLSI
Nu stim locul unde a tip rit Coresi acest Sbornic n dou
volume, din care nu cunoastem dect partea a doua, deteriorat si
aceea. Cuprinde serviciul divin al s rb torilor cu date Iixe, n lunile
Iebruarieaugust. Ini iale si Irontispicii n dou culori.
79
SIrseste cu acest epilog n sloveneste: ,Cu voia Tat lui ,i cu
silin a Fiului ,i cu afutorul sfantului Duh, s-au scris aceast carte in
:ilele prea cinstitorului ,i ae Christos iubitorului Io Alexanaru
Joevoa, mitropolit fiina prea sfin itul chir Evtimie.
Eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceast carte, impreun cu
5 ucenici.
S-au inceput a se scrie aceast carte in luna lui Iulie 12 :ile ,i
s-au ispr vit in luna lui Decemvrie 6 :ile, in anul 7077 ( 1569).

5. ISALTIRL ROMANLASC (157O)
CORLSI

Tip rit de Coresi la Brayov n 1570. Ini iale ornate. Cuprinde
Psalmii lui David. Exemplarul cunoscut este deIectuos. Ia sIrsit are
epilogul acesta: ,Cu mila lu Dumne:eu eu aiaconu Coresi, aeaca
v :uiu c mai toate limbile au cuvantul lui Dumne:eu in limba lor,
numai noi Rumanii n-av mu, ,i Hs. :ise Matei 109: cine cetea,te s
in eleag , ,i Pavel apostolu inc scrie la Corintu 155: c intru besea-
ric mai vartos cinci cuvinte cu in elesului mieu s gr escu ca ,i alal i
s inva ae catu un tunearecu ae cuvinte nein elease intr-alte limbi.
Inceputu-se-au a se scrie aceste sfinte Ps ltiri in luna lu
Fevruarie 6 :ile, ,i se-au sfar,it in luna lu Mai 27 :ile, in cetate in
Bra,ov, v leato 7078 (1570).

6. OCTOIH SLAVONLSC (157O)
CORLSI
Coresi nu spune unde a tip rit acest Octoih. n dou culori.
Frontispiciul cu stema rii Romnesti si o singur ini ial ornat .
Cuprinde cnt rile sI. Ioan Damaschin, n opt glasuri, care se cnt la
serviciul divin. A Iost tip rit n dou p r i: partea I cuprinde glasurile
15, si partea II glasurile 58. Aceasta din urm parte e tip rit n anul
1575 ( 7083).
Partea I cuprinde urm torul epilog n slavoneste:
,Atotv : torului ,i prea fericitului Dumne:eu slav ,i m rire '
Lui celui ce face s se implineasc orice lucru bun care ae la aansul
incepe, slav ,i putere in vecii vecilor. Amin.
Si aup acestea, acei oameni aumne:ee,ti: Damaschin ,i Iosif ,i
Co:ma ,i Teofan, prin coborirea sfantului Duh inv a i, ne-au l sat
nou c r ile aumne:ee,ti ce se numesc Octoih, 4 glasuri, pentru a
canta in cantece pe Dumne:eul cel ae sus ,i l uaat, cu glasurile ae
ingeri cele ae trei ori sfinte in Dumne:eirea prea str lucit .
80
Din pricina aceasta ,i eu aeci, robul lui Christos, Io Alexanaru,
Joevoaul intregei ri a Ungrovlahiei, fiul marelui ,i prea bunului Io
Mircea Joevoa, am cunoscut ,i am in eles Domnia mea impu inarea
,i raritatea in ara Domniei mele a c r ii mai sus numite Octoih ,i ain
aragoste c tre lucru am aorit ,i m-am sf tuit cu p rintele preasfin itul
mitropolit chir Evtimie al intregei Jalahii, ,i am tip rit aceast carte
ae suflet folositoare Octoih, ca s fie in aar ,i in cinste ,i spre lauaa
sfintelor biserici ,i intru pomenirea ,i iertarea p catelor str bunilor
no,tri, ,i p rin ilor, ,i nou p c to,ilor.
Din pricina aceasta eu Io Alexanaru Joevoa, cu fiul meu iubit Io
Mihnea Joevoa, v rug m ,i in genunchi c aem, iar ae nu in ge-
nunchi, cu cuvantul c tre cei b trani ca spre p rin i, c tre cei crescu i
ca spre fra i, c tre cei tineri ca spre fii, c tre to i cei ce vor ceti, sau
vor canta, sau se vor ruga, pentru aragostea lui Christos, pomeni i-ne
pe noi p c to,ii in sfintele voastre rug ciuni ,i taine.
Din porunca Domnului Io Alexanaru Joevoa, eu p c tosul aiacon
Coresi, am tip rit aceast carte cu opt ucenici, ae la facerea lumii in
anul 7082 (1574). S-au inceput aceast carte a se tip ri in luna lui
Maiu in 12 :ile ,i s-au sfar,it in luna lui Octomvrie in 20 :ile.

7. ISALTIRL SLAVO-ROMAN (1577)
CORLSI
Tip rit de Coresi, nu stim ns unde, n anul 1577. Frontispicii
si ini iale. Cuprinde Psalmii lui Davia n romneste si n slavoneste.
Dup Iiecare propozi ie slavon urmeaz traducerea ei n romneste
I r a se deosebi literile sau rndurile.
Cartea are urm torul epilog n romneste:
,Cu mila lui Dumne:eu eu aiaconul Coresi, aeac v :ui c mai
toate limbile au cuvantul lui Dumne:eu in limba (lor), numai noi
Rumanii n-av m ,i Hs. :ise, Matei 109: cine cete,te s in eleag ,i
Pavel Apostolu inc scrie la Corint 155: c intru bisearic mai vr tos
cinci cuvinte cu in elesulu mieu s gr escu ca ,i alal i s inv , aecat
un intunearecu ae cuvinte nein elease intr-alte limbi.
Derept aceia fra ii miei preu ilor, scrisu-v-am aceste Ps ltiri cu
otveatu, ae-amu scosu ae in psaltirea sarbeasc pe limba ruma-
neasc , s v fie ae in eleg tur ,i gr m ticiloru ,i v rogu ca fra ii
miei s ceti i ,i bine s socoti i c ve i veaea in,iv c e cu aaev ru.
J leato 7085 ( 1577).
81
8. ISALTIRL SLAVON (1577)
CORLSI
Nu stim unde a tip rit-o Coresi. n dou culori; ornamente,
Irontispicii cu stema rii Romnesti. Cuprinde Psalmii lui David si
alte texte.
Ia urm , n slavoneste, epilogul: ,Cu voia tat lui ,i cu afutorul
Fiului ,i cu implinirea sfantului Duh ,i cu porunca aomnului Io
Alexanaru Joevoa ,i a fiului s u Io Mihnea Joevoa ,i a preasfintitului
mitropolit Serafim, eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceast
sfant carte ce se nume,te Psaltire, pe lang care am aa ogat ,i
sinaxarul postului ,i ceaslovul avana slufba ae noapte ,i ae :i. S-au
scris acestea aela facerea lumei in anul 7085 ( 1577).

9. TRIOD SLAVONLSC(1578)
CORLSI

Iocul unde a Iost tip rit de Coresi ne este necunoscut. Cuprinde
cnt rile care se Iac n P resimi, postul mare al Pastilor.
Are n slavoneste acest epilog:
,Atotv : torului ,i prea fericitului Dumne:eu slav ,i m rire.
Celui ce face s se s var,easc orice lucru bun care incepe ae la
aansul, aceluia slav ,i putere in vecii vecilor. Amin.
Dup acestea aar, aumne:ee,tii b rba i Damaschin ,i Iosif ,i
Co:ma ,i Teofan, inspira i ae sosirea sfantului Duh, ne-au preaat
nou aumne:ee,tile c r i numite Trioaae, ca s le cant m intru
Dumne:eirea prea str lucitoare a glasurilor prea sfinte ingere,ti ale
prea l uaatului intru cei ae sus Dumne:eu.
Din pricina aceasta ,i eu robul lui Dumne:eu Io Alexanaru
Joevoaul intregei ri a Ungrovlahiei ,i iubitul meu fiu Io Mihnea
Joevoa am v :ut ,i am in eles Domnia mea s r cia ,i impu inarea
sfintelor c r i in ara Domniei mele, ,i, iubitor ae munc , am aorit s
se scrie aceste c r i folositoare ae suflet numite Trioaae, ca s fie in
aar ,i in cinste sfintelor biserici.
Din porunca Domnului Io Alexanaru Joevoa ,i a fiului s u Io
Mihnea Joevoa, eu p c tosul aiacon Coresi am scris aceste c r i cu 5
ucenici, ae la facerea lumei in anul 7086 [ 1578{. Si s-au inceput
aceste c r i a se scrie in luna lui August 24 :ile ,i s-au sfar,it in luna
lui Martie 26 :ile.
82
1O. LVANGHLLIAR SLAVONLSC (1579)
CORLSI
Coresi retip reste, nu stim unde, Evanghelia din 1562. Frontis-
piciile sunt de alt model. Are, n slavoneste, urm torul epilog:
,Atotv : torului ,i prea fericitul Dumne:eu slav ,i m rire.
Celui ce face s se implineasc orice fapt bun , care incepe ae la
aansul, slav ,i putere in vecii vecilor. Amin.
Fiinac cel intru Treime cinstit Dumne:eu a binevoit s umple
biserica sa cu c r i sfinte spre lauaa ,i folosul celor ce le cetesc, ain
pricina aceasta ,i eu aiaconul Coresi ,i M n il , ne-am aprins ae
aragostea sfantului Duh ,i ae iubire pentru aumne:ee,tile ,i sfintele
biserici ,i am scris aceast carte ae suflet manuitoare 1etra-
evanghelie, pe care sfantul Duh prin gura Apostolilor ne-au aesco-
perit-o, spre cunoa,terea ,i implinirea lauaei prea str lucitului intru
Treime singurului cinstit Dumne:eu. Si s-a scris aceast carte ae la
facerea lumei in anul 7087 [ 1579{.

11. LVANGHLLIARUL SLAVONLSC (1579)
LORIN|

Diacul Iorin tip reste aceast Evanghelie la Alba-Iulia n 1579.
Frontispicii si ini iale ornate. Ia sIrsit sunt armele Iamiliiei Bathory.
n slavoneste, are urm torul epilog:
,Din porunca marelui Joevoa Bat r Cri,tov, eu Lorin aiac mi-
am aat osteneala ,i am tip rit aceast carte ce se cheam
Tetraevanghelie, in anul 7087 [ 1579{. Inceputu-s-au aceast carte
in luna lui Februarie 25 :ile, ,i s-au s var,it in luna Maiu 16 :ile in
cetatea B lgraaului.
Si cu puterea marelui Joevoa Bat r Cri,tov in timp ae 30 ae ani
nimenea s nu inar sneasc a o tip ri ain nou.

12. SORNIC SLAVONLSC (158O)
CORLSI

Coresi tip reste la 1580, n Sebesul S sesc, acest Sbornic
cuprinznd slujbele s rb torilor. Cteva ornamente, gravuri n lemn si
ini iale ornate. Ia sIrsit are armele Iamiliei Bathori. Are de model
Sbornicul tip rit de Bojidar. Se termin cu un epilog care cuprinde
dou p r i: 1. se arat cuprinsul Sbornicului; 2. se arat ndemnul ce a
avut pentru tip rire. Din slavoneste, d m partea a doua a epilogului.
83
,A,aaar, cu voia marelui Domn Dumne:eului ,i Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, ,i cu binecuvantarea aarului sfantului Duh, eu
osfin itul mitropolit chir Ghenaaie al Araealului, v :ana in timpurile
ain urm ain partea popoarelor ae alt creain mare stric ciune ,i
c aere a sfintelor biserici, precum ,i impu inarea aumne:ee,tilor
c r i, ,tiina c toate lucrurile vie ii acesteia sant ae,arte, ,i in scurt
vreme trec toare, am aaunat cate am putut s cuprina cu mintea mea
ca s fie spre luminarea ,i str lucirea sfintelor biserici. Afutanau-m
Dumne:eu in aorin a mea, am compus ,i am scris aceast aum-
ne:eeasc ,i prea insemnat carte numit Sbornic, in care am pus ,i
slufbelor sfintelor s rb tori alese, ain luna lui Septemvrie pan in
luna lui August, cate le-am aflat in cartea lui Bofiaar. Dumne:eu ,tie
c nu mi-am aat nici o oaihn , nici genelor mele somn, ,i nici averea
aat mie ae Dumne:eu n-am cru at-o pan ce am afuns s sfar,esc
acest lucru. De aceea m rog ae to i cei ce vor canta, sau vor ceti, sau
vor copia, pentru aragostea lui Christos, s m blagoslovi i, iar ae se
va afla ceva gre,it, inarepta i iar nu blestema i, c ci to i ca i vor
blagoslovi vor c p ta binecuvantare ae la Domnul Dumne:eul ,i
Mantuitorul nostru Iisus Christos c ci lui i se cuvine slava ,i puterea
in vecii nesfar,i i. Amin.
Din porunca preaosfin itului mitropolit al Araealului chir
Ghenaaie, m-am ostenit cu aceast scriere eu p c tosul ,i tic losul ce
m numesc intre oameni Coresi aiaconul. J rog pe voi, p rin i, fra i,
,i v caa in genunchi, aac nu cu mana, cu cuvantul, c aac va fi
ceva gre,it, c utana s inarepta i, pentru aragostea lui Christos, s ne
blagoslovi i pe noi, cei ce cu osaraie ne-am ostenit intru aceasta, iar
s nu ne blestema i, ci ,i voi s afunge i a au:i glasul fuaec torului
stra,nic ,i nepref cut, care :ice c tre cei cari ,ea la areapta: veni i,
binecuvanta ii Tat lui meu ,i primi i imp r ia preg tit vou ae la
:iairea lumei, pe care ae-am primi-o noi to i, prin binecuvantarea ,i
iubirea ae oameni a Domnului nostru Iisus Christos: ,i cu el
impreun Tat lui ,i Fiului ,i sfantului Duh m rire ,i putere, cinste ,i
inchin ciune, acum ,i totaeauna in vecii vecilor. Amin.
Si atunci era cele patru sim uri sfin ii ,i marii patriarchi a toat
lumea: in Constantinopol, in Noua Rom , inea scaunul patriarhul
ecumenic chir Ieremia, in Alexanaria chir Mihail, pap ,i patriarh, in
Antochia aomnea marele patriarh chir Ioasaf, iar in scaunul ain
Ierusalim, ,eaea chir Ioanichie patriarh.
Si precum cei ce plutesc in r t cire pe intinaerea m rii aoresc
s afung in portul lini,tit, tot a,a ,i noi, cu binecuvantarea lui
84
Christos, am afuns: c ci el este inceputul ,i sfar,itul fiec rui lucru ,i
lui se cuvine m rire in veci. Amin.
S-a inceput a se scrie aceast sfant ,i aumne:eeasc carte in
luna Maiu 20 :ile, ,i s-a sfar,it in luna lui Noemvrie 11 :ile, in cetatea
Sebe,ului S sesc in vremea marelui Chri,tov Bat r, Joevoaul
Araealului.
S-a sfar,it aceast sfant ,i aumne:eeasc carte numit Sbornic,
ae la facerea lumei in anul 7088, iar ae la na,terea lui Christos, 1580,
crugul soarelui 4, al lunei 1. 12. Sbornic (slavon ), 1580.

13. LVANGHLLIL CU INV|TUR (158O-1581)
CORLSI

Tip rit n romneste de diaconul Coresi la Brayov n anii
1580-1581. n dou culori, ini iale, ornamente, Irontispicii si stema
orasului Brasov. n Ia a titlului sunt armele lui Iucas Hirscher cu
aceast legend : ,Jupanul Lucaci Hr fil fuae ul Bra,ovului ,i a tot
inutul B rsei, cu mila lui Dumne:eu. Cartea cuprinde cuvnt ri
pentru toate Duminicile si s rb torile de peste an.
Iat titlul c r ii n romneste:
,Cartea ce se chiam Evanghelie cu inv tur aen tuspatru
evangheli,tii aleas ,i aen multe Dumne:ee,ti scripturi ,i aat
besearicei lui Dumne:eu, in toate Dumineci a se ceti. A,ifaere ,i la
aumne:ee,tile pra:nice ,i la ale altoru sfin i, spre inv tur cre,-
tiniloru oameni c tr areptarea sufletului ,i trupului. Si cu afutorul lu
Dumne:eu tip rit aceast sfant carte Evanghelie cu inv tur in
anii ,i in :ilele M riei lu Bat ru Cri,tovu, cu mila lu Dumne:eu
Joevoau in toat ara Ungureasc , ,i in Araealu, ,i in to i S cuii, ,i
in :ilele marelui ae Dumne:eu luminat arhiepiscopului Ghenaaie,
ce-au fost spre totu aespusului M riei lui, cu mila lui Dumne:eu,
carmitoriu legiei cre,tineasc . Atunce era aespuitoriu in toati ara
Rumaneasc bunulu cre,tinu ,i aulce Mihnea Joivoau, ,i, spre
aespusulu Domniei lui, c rmitoriu legiei cre,tine marele Serafimu,
arhiepiscupulu. E cu afutoriulu lu Dumne:eu ,i cu voia acestoru
tuturoru ,i a sfatului mieu ,i al ltoru, eu fupanulu Hr fil Lucaciu,
fuae ul Bra,ovului ,i a totu inutulu B rsei, f luii ,i aeau ae le tip ri
in lauaa Tat lui ,i Fiiului ,i Duhului sfantu, in cetatea inutului
Domniei meale, in Bra,ov.
Si se-au inceputu aceast carte a se tip ri aup Intruparea
Fiiului ,i Cuvantului lui Dumne:eu, la o mie 580, iar aela :iairea
lumii 7088, in luna lu Dechemvrie 14 :ile, ,i se-au s var,itu lucrulu la
85
o mie 581, iar aela facerea lumii 7089, in luna lui Iunie 28 :ile. Iar lui
Dumne:eu care a aat s inceap ,i i-a ing auit s sf r,easc , m rire,
cinste ,i inchinare in vecii f r ae sfar,it. Amin.
Pe pagina a doua a titlului este n romneste, aceast predoslo-
vie: Preadislovie cnighi siiu
3
.
,Domnul Dumne:eu, tot- iitorulu, in multe chipuri ae scripturi
,i ae inv turi aat-au oamenilor s i. Intai lu Moisi prorocu leagea
veache Iuaeilor aat-au, iar noao, cre,tiniloru, Hs. Mantuitoriulu
nostru, a sa bun vestire, sfanta evanghelie aatu-o-au in patru
Evangheli,ti: lu Matei, lu Marco ,i Luc ei, ,i lu Ioannu. Dentransa
aleaser inv tur sfin ii ote i
4
. Aceast carte, Evanghelie, scris
iaste ae inv tur , cum ,i apostolu Pavelu, la inceputu c r iei lui
c tre Ovreai scris: Cu mult cinste ,i in multe chipuri celora ae
aeaemultu p rin ilor gr it-au pre proroci, iar aceaia ae apoi intr-
aceastea :ile la noi au tr itu, pentru alu lui fii, cela ce elu l-au pusu in
mo,ie preste totu, pentru acela ,i lumea au f cutu. De acesta ,i
evanghelistu Ioanu m rturise,te gr inau, c leagea lu Moisi aat fu,
iar aulcea a ,i aaev rului Is. Hs. Fu. El acesta cu lumina slavei
p rintelui, cu bun vrearea Tat lui vru, aen Duhulu sfantu ,i aen
preablagoslovita curat fat Mariia, aereptu a noastr sp senie intru
aii ae apoi vru s se intrupeasc , ,i chipu ae trupu ae omu spre elu
luo, ,i pe p mantu vru s vie uiasc . Inv a pre noi cu bun in elep ie
calea sp seniei ,i s ne intoarc aen in unearecu c tr lumin , acesta
amu truaele ,i boalele noastre r ba , s se munceasc ,i s moar
aereptu p catele noastre vru. Si cu ranele lui noi to i ne-amu
vinaicatu. Den moarte a treia :i invi(ia) se ,i cale noao in mp r ia
ceriului a rui. La ceriu sui-se ,i ,e:u a aereapta lu Dumne:eu tat lu,
,i mangaitoriulu aen tat lu, Duhul sfant spre ucenicii s i apostoli
v rs . Iar , aup suirea lui la ceriu, nici pre noi nu (ne) las s raci,
ci trimise noao sfin ii s i, apostolii, ,i aup apostoli, inc ,i
preamanari ai lumiei inv tori ,i p stori. Iar ei preste
5
toat lumea
sfanta Evanghelie propoveauir , ,i noao via a a ceriului, l cuitoriloru
ae pe p mantu inv ar , creain a ,i aragostea spuinau, ,i pre to i
intru un trup cu sfanta botefune impreunanau.
Si aceast folositoare ae sufletu carte, Evanghelie cu inv tur ,
c tr mai mare inv tur ,i aereptare sufletelor ,i trupurelor n ro-

3
Predoslovia acestei c r i, n slavoneste
4
P rin i ai Bisericei.
5
n original ,prespre.
86
aului celuia ce creaae in Hs, aeaaer . A s borului ,i apostoleasca
biseric aepururea s o aib intreag ,i s n toas s o p :easc , nici
s aaaug , nici s ia nemica in eleg toriloru ace,tiia, tuturoru s le
fie ae treab .
Ins mai vr tos intr-acestu greu ce e in lume acumu: aerep-ce
c mul i oameni cre,tine,ti intru multe chipuri ae creain e ,i ae
inv turi noao pleac -se, ,i intru p rerile loru,u s lb t cescu-se ,i
aentru o inpreunare a creain eei ce era l cuinau ei se intorcu, ,i aen
sf tuirea legiei ,i a creain eei iar ei se striinea: .
Iar ei cana vor ceti acicea canaai, aoar se voru putea aerepta
,i la calea ceaia aaeverita s se aauc . Iar ca i intru creain a ceaia
areapta ,i aaeverin a santu p :i i ,i necl tina i au inutu pe aceia ,i
Hs. mai tare.i int rea,te cu cuvintele ,i cu inv turile lui in creain
,i intr-un cugetu a fi ,i nu las nice a se turbura cu valurile lumiei
ace,tiia firile lor, nice a se amistui intru ei varece eresure s vor fi.
Si iar , aeac ne grifimu noi ae ale trupurilor noastre, aatori
santemu mai vartos s av mu ,i s grifimu ae a sufletului, cum :ice ,i
Hs., sp sitoriul nostru: C uta i mainte imp r iia lu Dumne:eu ,i
aerept ile lui, ,i acealea toate aaauge-se-voru voau , c iaste ,i
aceasta intru sfanta Evanghelie, cum aereptu isp sitoriul nostru Is.
Hs., n roau multu la pustie e,iia ,i-,i l sa casele ,i avutuia-su, areptu
ascultarea cuvinteloru lui Dumne:eu. (...)
C-amu fostu cugetatu ,i aceasta, ca s fie mai lesne ,i mai u,oru
a ceti ,i a in elege pentru oamenii ceia pro,tii. S-amu avutu foarte-
grife mare ae aceasta, ca s se tip reasc , cum amu sf tuitu, ca
nemunui s fie acoperit , ce s fie mai lesne spre in elesu ,i c tr
cetitu cu folosu ,i cu inaemn tur . Mai v rtosu celora ce vor ceti cu
grif ,i cu socotin : ce voru vrea s caute ei vor afla. Dereptu aceaia
voi, iubi iloru cre,tinii lu Dumne:eu, cu aragoste ,i cu inim bun s
primii i aceast carte.
Dreptu aceeaia ,i noi, gre,i ii ,i neaestoinicii ,i tic lo,ii, carii
ne-am truaitu acicea, noi ne rug m ,i ne milcuimu fiec rora carei ve i
ceti acicea, sau vei propoveaui altora, sau ve i scrie aentru ia ceva ,i
unae s ve i afla ceva neispr vitu bine, sau gre,itu, iar voi s
aerepta i, s nu blestema i, c ne-amu nevoitu s-amu truaitu, iar
mintea noastr ,i firea aoar nu se-au ae toate aomiritu. C-amu avutu
,i noi minte neaestul ,i intunecat , cumu aoar ,i pre voi pute i
socoti, aerep-ce c ,i voi in,iv sante i oameni cu inim ae ran , ca
,i noi, ,i cu fire neprecep toare ae toate.
87
Dereptu aceaia mul emi i ,i blagoslovi i, nu procle ire i, ca ,i
voi blagoslovenie s ave i ae la Domnul Dumne:eu ,i s v spoaobi i
ae-a aereapta fuaec toriului aereptu a sta, canau va :ice: ,Jeni i,
blagoslovi ii ae p rintele mieu, ae mo,teni i ce iaste g tit voao
imp r ie. Si iar : ,Dilce robu ,i creainciosu, pas in bucuriia
Domnului t u' Si aceii aulce i ,i noi, pentru rug ciunea voastr , s
ne spoaobim cu voi, sl vinau Tat lu ,i Fiulu ,i Duhulu Sfantu, in
veciia veacului. Amin
6
.

14. IALIA DIN ORSTIL (1581-1582)

Tip rit n 1582 la Or stie de tipograIii Serban si Marien. Are
un singur ornament, n care se reproduce stema Iamiliei Bathory. Cu-
prinde cartea Facerii si E,irea, ale lui Moise, Iiind o ntie traducere
neterminat a Jechiului Testament, din ungureste dup Heltai. Acest
volum trebuia s cuprind tot Pentatechul. Sunt multe inIluen e ungu-
resti n limb datorite textului de pe care se traducea. Are acest titlu:
,Cu bun voe ,i aestoinic mila lu Domne:eu, aceste c r i
cre,tine,ti a s or naite aup voia lu Dumne:eu, cu ,tirea M riei lui
Bat ru Jigmonu Joevoaulu Araealului ,ia rei Ungure,ti, ,i cu ,tirea
,i cu voia a to i Domnilor mari ,i sfeatnici ai Araialului, peintru
intr m tura beseareceei sfant a Romaniloru poftinau tot binele,
isp senie cre,tinilor Romani, care isp senie numai aela tine Doamne
cearemu printru siinguru sfantu Fiiul t u Is. Hs. Domnul ,i Isp sitorul
nostru.Amin.,Si se-au inceput aceste c r i, luna Noemvrie 14 ,i se-
au s vir-,itu in luna lu Iunie 14 a:ile, v leato 7090, rofaestvo Hristovo
1582
7
.
Iucrarea s-a I cut cu ngrijirea episcopului Romnilor, trecut
ns la reIorma i, Mihai Tordas.
Are aceast preIa romneasc :
ACEASTA E PARTE PALIEI DE INT I, AMU cinci c r i ale lui
Moisi prorocul, carele sant intoarse ,i scoase aen limba fiaoveasc
pre grece,te, aela Greci sarbe,te ,i intr-alte limbi aen acealia scoase
pre limba romaneasc . C r ile iar ce se chemu Scriptur Sfnt
aentru rostul Domnului a:ise ,i gr ite ,i se inu in beseareca sfant ,
santu acea,tia numele lor.

6
Bianu-Hodos, I. p. 8892. Puscariu-Procopovici, Diaconul Coresi,
Carte cu inv tur , I. p. 17.
7
n anul 7090, dela nasterea lui Hs. 1582.
88
De-ntaniu: 1. B tiea. 2. Ishodol. 3. Levia ...
8
.
Den aceastea toate nu-s multe care n-au e,it in limb rum -
neasc , ae ceale c r i sarbe,ti ,i grece,ti, ins acmu asupr ae-aceas-
tea tip ritu-se-au ceastea aoo c r i aentaiu a lui Moisi prorocu:
Bitiia, in care Bitie ,i carte aentaiu scris-au sf nt Moisi,
incep tura a toate f oturilor, mai vartos iar omul intru ce a,e: tur
l-au roait, c l-au roait in cur ie, in manarie ,i sfin ie, aup-acea cum
au c :ut ,i apoi cumu se-au sporit oamenii aela Aaam ,i aela Eva,
cum se-au imp ritu in lume, ,i cumu-,i au aaus pre capete-,i pentru
p catele sale Potopul apei, ,i cum au r masu in corabie numai Noe
P triarhul aen toat lumia in vreamia Potopului. Si iar aela Noe
insu,i alu optul se-au i:voaitu iar ,i a aoo lume. Scrie-se ,i aceasta
aup-acea cum au ales Dumne:eu Avraam Patriarhul aen Halaei ,i fu
lui f g auit blagoslovenie, Isacu, Iacovu, ,i aespre Iosifu cu bun
n ravul s u, ,i Iacov cu feciorii s i cum fu ausu in Egipetu.
Ishoa in care scrie Moisi cum au aaus afar Domnea:eu prin
Moisi Israeliteanii aen ara Egipetului, aup-acea cimu-i au trecut
prespre marea Mohorat in pustie ,i cum au invinsu pre Amalechiteani
cumu i-au hr nit cu man in pustie ,i le-au aat loru legi ,i cel cortu ,i
scule beserice,ti, le-au poruncit a face ,i a cinsti Domne:eu.
Levia scrie Moisi preu iia legiei vechi, slufba levi iloru firtvele
,i alte sloboa:ii ae gre,eale aea afar ,i alte legi ae aea afar .
Cisla in carea Moisi pro ocu scrie mainte sama ,i num rul fiilor
lu Israil ,i al leviteanilor, aup-acea aesc lecarea ,i s la,ele fiiloru lu
Israilu in pustie ,i ranaul Tab rului ,i tremeatria scoaaelor in ara
Hananului, intre care iscoaae au fost ,i Is. Navinu cu Calevu. Scrie-se
inc ,i mult imputaria lu Israil in aleanul lui Domna:eu ,i lu Moisi,
,i pentru aceaia ,i bitiile, peririle lor multe. Lang aceastea iar
prorociia lu Jalaam prorocul, num rul s la,elor ,i locurelor unae au
aesc lecat gloata lu Israilu in cei 40 ae ani, o,tirea loru cu p ganii ,i
tot ce se-au tamplat aen al aoilea anu aup e,itul loru aenu Eghipetu
pan la moartea lu Moisi.
Toro:akonu, in care Moisi scrie ae i:nov , toate legile ,i porun-
cile ce au fost aatu ,i poruncitu Domnea:eu pre Moisi p rin iloru a
fiiloru lu Israilu, c pentru necrea:u iia to i c :ur ,i murir in pustie
carii e,ise aen Eghipetu, ,i lu Moisi fu-i iar ae i:noav a proceti
fiiloru acelora ce Domnea:eu p rin ilor loru poruncise, cum s se
pomeneasc pre ins ,i ei ,i s ,tie leagia Domnului
9
.

8
Urmeaz 37 c r i ale Jechiului Testament.
9
Pn aici a tradus dup Heltai din preIa a ungureasc .
89
Dup aceaste 5 c r i a lu Moisi noi folosul celoru proroci mul i
alal i nu putum scrie, ce care vom va ceti-le mai aulci vor fi in rostuk
lui ae catu streaie, psalam, cati:ma 17.
Ce trebuia,te s ,tim ,i s in elegem cum intr-acestea c r i a
prorocilor b trani, ,i intre leage noa mare usebitura ,i ales tur ,
pentru aceaia s ,tii ce e usebeala intre ele: leagia prorociloru are
trei p r i: aen aceale una trebuia,te a o inea cu mare grife, iar aoo
p r i a legiei iaste a nu viia noi cu iale, carele santu aceale p r i, ce
aentaiu iaste poruncele lui Dumne:eu ceale 10 aen acealia se
sfin ea,te int iu ,i prosl vea,te numele lui Domne:eu, via sfant
oameniloru cari vor lua pre ul la giuaecat , Matei 106. Si aen acele
se cuno,ti cine slufa,te lu Domne:eu ,i cine iaste in mainie lui
Domne:eu pentru aceaia parte trebuia,te a le ine.
A aoo parte a legiei iaste legile giuaec rilor a trupurilor ae
afar cum aup toat vina ,i p catul se au giuaecatu cu scriptura,
caut la Ishoa, 21, 22, 23 ,i aiurile, ce acele noi inc nu trebuia,te o
vie aup iale, c Hs. a:ice ,,ti i c iaste scris in leage, o c aereptu
oc ce intre voi nu fie a,a.
A treia parte a legiei santu ranaurile cortului fiaovesc, firtvele,
arsurilo, giungherilor, imbr c mintele cortului ,i preo ilor. Acele
inc noi nu sem lega i c tre nu poate ,ti, c Evanghelie ,i Apostolii
inc tot gr esc ae acolo ,i s
10
nu vei ceti nu po i ,ti, cum :ice Hs. la
Luca 14, Matei 40. Mul i fl man:i ,i strica i fur in :ilele lui Elie
prorocu, cetea,te ,i aiurea mult: ce mai tare nici o slav al lui
Domne:eu nu vei ,ti necitina acolo, c -i acolo plin slava lui
Dumne:eu cum cetea,te ,i vei veaea ce trebuia,te a ,ti cum cetina s
nu te cumva s bl :ne,ti, s ,tii ce s blan: iaste acolia. Iaste aceaia
cum vei ceti p triarhii sfin i, Avraam, Isac, Iacov, ,i al i mul i cum au
inut mueri mai cate multe ae una ,i cumva s nu :ici tu c nu e p cat,
c au viatu ei a,a ,i-s sfin i, ce ia aminte cum cana au ei viiatu a,a
leage lui Domne:eu n-au fostu aat afar cum po i ceti c vie ile
p triarhilor samtu scrise in Bitie
11
, iar leagia ast aat in Ishoa, 20
capete, caut cu multe :ile aup patriarhi, ,i Hs. sparge aceia leage
cana :ice aup h clenie voastr scrie Moisi acea e ce aentaniu nu fu
a,a, Matei 78. Dereptu ins oare cum au viiat Jiaovii cu muerile ,i cu
vie ile lor ae aceale pilae toate s te aelungi, c in tilcovanie lu Sveati
Ion Zlatoust pre Bitie el :ice cum p triarhii sfin i prin aceaia inc au
inut mueri multe unae le-au fost f g auit pre Mesie Hs, cum va na,te

10
Dac .
11
Facerea.
90
aen s man a mueriei, ei c uta mueri curate a l cui cu iale s nasc
Mesie. Ce intr-alt chip au n scut Hs, in mare cur ie, care Hs. Besea-
reca sa ,i n roaul s u inc curat ,i sfantu pofte,te :icana: sfin i fi i
c eu sfant sunt ,i Pavel apostol :ice: cine are muere s fie in
Domnul ca cela ce n-are.
Pentru aceaia ceti i cu inim trea: cum pilaele bunurilor s
inv a i pilae bune, iar aen pilaele r ilor s v feri i s nu lua i
mania lu Domne:eu, c fiaovii cu vie ile lor hr bove ,i neganaite, ,i
cu necreain a lor, iaca pre ce-i Domne:eu aause: ae fur robi in
Javilon 70 ae ani, a ao-ar iar -i pierau cu oste aen Rim, cum sosir
pe acea ae s vanaur cate 30 ae Jiaovi intr-un ban fiaovesc, ,i cate
30 ae mueri, ,i 30 ae feate, ,i 30 ae arme scumpe, ,i 30 ae cai ae un
ban fiaovesc, prin aceaia s ne infrico,e:e lucrure ca acealia ,i alte
multe s nu p im ,i noi b tae in trup ,i in suflet, ce s ispitim cu
toat inima scriptura, cum :ice Hs. la Ioan 17. Deaca vom cunoa,te
voia lui Domne:eu noi s -l cinstim numai cu aceia cu care el au l sat,
nece aaaugem, neci s lu m, cum :ice la Toro:acon 12, c e urat
naintia lui alt f r numai ce au el tocmit, Matei 60. Ce tu Domne:eu
cel arag fiiul t u Is. inluminea: -ne cu Duhul sfant al t u, amin.
Milostivu ,i ae vecie puternic Domne:eu rug m tine ca arag
p rintele nostru noi mi,eei gre,i i ,i p c to,i, nepotreabnici robi ,i
viermi, slugile tale, ascult -ne micuiala ceast pu ine munc ain
roaitura Duhului sfant, f -o cu roa ,i cu folos sfant numele t u.
Cu mila lui Domne:eu ,i cu afutoriul Fiiului ,i cu s var,itul
Duhului sfant, eu Toraa, Mihaiu, ales piscopul Romanilor in Araeal,
,i cu Herce Stefan, propoveauitoriul Evangheliei lu Hs. in ora,ul
C v ran Sebe,ului, Zacan Efrem aasc lul ae a sc lie a Sebe,ului ,i
cu Pe,ti,el Moisi, propoveauitorul Evangheliei in ora,ul Logofului, ,i
cu Achirie potropopul varmigiei Heneaoriei, inum intr-una pentru
felanie scriptureei sfinte, c v :um cum toate limbile au ,i influresc
intru cuvantele sl vite a lui Domne:eu, numai noi Romanii pre limb
noastr nu avem, pentru a ceaia cu mare munc scoasem aen limb
fiaoveasc ,i greceasc ,i s rbeasc pre limb romaneasc 5 c r i ale
lui Moisi prorocul, ,i patru c r i ce se chemu arstva ,i al i proroci
c ova, ,i le a ruim voo fra ilor Romani, ,i ceti i ,i nu fuaeca i
necetina mainte, c ve i cu aaev r a afla mare vistiiariu sufletesc. Noi
pentru aragoste lui Domne:eu am usteuit, n-au iar intors man ae
inger, ce m n grea p c toas , s ve i afla ceva gre,it pre a ceriului
Domn cum c el fie aaev r tur c nu e cu voe noastr acea gre,al ,
pentru aceaia cetina to i vare in ce man va sos blagoslovi i cum ,i
Domnn:eu s blabosloveasc pre voi, amin.
91
D n mila lu Domne:eu in :ilele lu Bat r Jigmon Joivoau
Araealului, a ruim aen aceaste c r i scrise a noastre ceaste aoo aen-
taiu, Bitie ,i Ishodol.
Celui aomn ae steag ,i vestit vitea: Ghesti Fren i, ales hotnogiu
Araealului ,i r ei Ungure,ti, l cuitoriu in Deva, cum aceaste aoo
c r i s fie parg pan Domne:eu va ,i olalte tip ri ,i scoate, ,i
M riia lui Ghesti Fren i fu cu tot agiutoriul ,i le-au scris in cheltuial
mult , ,i cu al i oameni buni inc lang sine, ,i le-au a ruit voo fra i
Romanilor, pentru aceaia ruga i pre Domne:eu pentru M rie lui.
De in mila lui Domne:eu eu Serban aiiacu, me,terul mare a
tiparelor, ,i cu Marien aiacu, aanau in mana noastr ceaste c r i
cetina ,i nepl cur ,i le-am scris voo fra ilor Romani, ,i le ceti i c
ve i afla intru iale m rg ritariu scumpu ,i vistieriu nesf r,it:
cunoa,te-ve i folosul bunea elor ,i plata p catelor ae la Domne:eu
intru aceaste c r i.
Scrisu-se-au ceaste c r i sfinte, anii 7090.
Rofaestvo Hristovo 1582, mes a Iunie
12
14 in cetate in Or ,tie
13
.

Activitatea lui Coresi va Ii continuat printre al i ucenici de Iiul
s u: ,Serban aiiacu, me,terul mare a tiparelor, cel ce va tip ri, m-
preun cu Marien diacul, ntre 14 noiembrie 1581 si 14 iunie 1582,
Palia ae la Or ,tie (,Si se-au inceput aceste c r i luna noiembrie 14
,i se-au s vir,it in luna lu iunie 14 [a:ile{ J leato 7090. n
Preaoslovie se d ca lun a termin rii lucr rii ,Mes a iunie, 14, in
cetate in Or ,tie), lucrare tradus de Mihai Tordasi, episcopul rom-
nilor din Ardeal, SteIan Herce, EIrem Zacan, Moisi Pestisel si
Archirie, protopopul ,varmigiei (regiunii n.n.) Hunedoarei, cu
sentimentul perenit ii actului de cultur , destinat ,Ira ilor romni,
sentiment exprimat n nenum rate nsemn ri de pe vechile c r i rom-
nesti pe care citim ,C mna va putrezi, iar slova nu va putrezi si ,se
vor pomeni n veci. Stim pu in despre via a acestor truditori ai
cuvntului, dar acest pu in ne arat c nu e nevoie s stim mai mult,
pentru c e suIicient si important c sunt autorii Paliei ae la Or ,tie,
autorii unui monument de limb literar romneasc . De Iapt, Ioarte
pu in stim si despre un autor mereu ignorat, desi mereu prezent n
evolu ia spiritualit ii romnesti: ranul romn din jurul Or stiei,
anonimul care a creat acea rostire splendid , bogat si expresiv , ce s-a
implicat puternic si cu consecin e deosebit de pozitive n evolu ia

12
Dela nasterea lui Christos 1582, luna Iulie.
13
Mario Roques, Palia a-Or ,tie, p. 3-12.
92
limbii romne literare. Frumuse ea limbii Paliei ae la Or ,tie atest ,
n spatele ei, o lung evolu ie si implicit vechimea si statornicia
romnilor pe aceste meleaguri dacice ! Iimba e a acelor rani din
preajma Or stiei si din Or stie, c ci n secolul XVI localitatea era un
mic oras mprejmuit de un puternic sat romnesc, cum, de altIel, a
r mas mult vreme. Cuvinte ca: jig nii, jimbl , gadin , sIad , marh ,
muiare, bat r (conj.), precum si numeroase Iorme Ionetice, morIo-
logice si sintactice (Iolosite si de Ioan Budai-Deleanu om al acelo-
rasi meleaguri) se p streaz vii, pn ast zi, n limbajul ranilor din
preajma Or stiei. n Palie, se Ioloseste pentru prima dat cuvntul
romn, din latina cult , si nu rumn, cum a evoluat termenul prin
latina popular . Palia este, al turi de multe altele, un major act de
cultur romneasc , semnul intensei activit i spirituale, n concor-
dan cu cerin ele timpului respectiv. Asemenea acte de cultur intr
n patrimoniul de aur, al civiliza iei romnesti. n amintirea Paliei
(1582) s-a ridicat un splendid monument n pia a orasului, datorat
sculptorului Adam, s-au realizat studii de lingvistic si istorie literar ,
precum si o monumental edi ie stiin iIic de Viorica PamIil. Evoca-
rea caracteristicilor culturii romne vechi, valorile expresive ale limbii
noastre, constiin a originii comune a tuturor romnilor, continuitatea
lor nentrerupt pe aceste plaiuri, unitatea lor suIleteasc n ciuda
mp r irilor arbitrare, impuse de istorie, voca ia lor spre universalitate,
creativitate si bun n elegere cu toate popoarele cu care au venit n
contact, contribu ia lor inestimabil la nIlorirea civiliza iei si culturii
n centrul Europei constituie, laolalt , actul major de legare a prezen-
tului de trecutul din care ne tragem identitatea spiritual .

Concluzii:
De urm rit n analiza Preaosloviilor si a Epilogurilor:
aIirmarea nevoii imperioase de a avea cartea bisericeasc n
limba romn , ca s n eleag to i romnii ,si popa ce zice nsusi si
oamenii care ascult ;
gradul de dezvoltare a limbii romne literare n secolul al XVI-lea;
eIorturile limbii romne de a se desc tusa din chingile cuvin-
telor slavone si perpetuarea acestora;
cine a sprijinit si cnd tip rirea c r ilor;
ideea c lucr rile tip rite sunt destinate tuturor romnilor;
ce date oIer despre procesul edit rii unei c r i;
mndria patriotic stimulatoare a edit rii n limba romn .
93

MARILE MOMENTE $I MONUMENTE

ALE CULTURII RELICIOASE $I ALE LIMBII LITERARE





Romnismul se eviden iaz acum chiar n titlul c r ilor. AstIel,
&D]DQLD (1643) lui Varlaam si 3UDYLOD (1642) lui Vasile Iupu se
numesc Carte romaneasc ae inv tur , iar cea dinti cuprinde un
,cuvant impreun c tr WRDW VHPLQ LDURPkQHDVF .
De altIel, r spndirea mare a Ca:aniei lui Varlaam, mai ales n
Ardeal, unde si ast zi se g sesc unele exemplare, arat ,cat ae mult
corespunaea ea trebuin elor suflete,ti ale creaincio,ilor (Sextil Puscariu).
1. Varlaam (?-1657) a Iost un real talent scriitoricesc, remar-
cndu-se prin calitatea si plasticitatea limbii sale. Sintez a normelor
lingvistice si literare din acea epoc , limba lui se prezint unitar pe
plan Ionetic, lexical, morIologic si sintactic.
Fraza se desI soar n general liber, natural si e mult deosebit
de Iraza Ior at a traducerilor romnesti din secolul al XVI-lea. Stihurile
asezate n Iruntea Ca:aniei se num r printre primele ncerc ri de
versiIica ie, publicate n limba romn . Totodat , prin aceast lucrare,
se public primele pagini de proz artistic n limba romn . Si de
aceea, cu tot meritul, Varlaam trebuie socotit primul povestitor de
autentic voca ie literar asa cum au ar tat to i istoricii limbii romne
literare. Caracterul literar al limbii Ca:aniei const n calit ile artistice
ale materialului lingvistic, n vocabularul ales, n Iraza ngrijit , n
inten ia evident si m rturisit de a scrie pe n elesul tuturor romnilor.
n aprecierea rolului Ca:aniei lui Varlaam n procesul de dez-
voltare a literaturii romne si a limbii romne literare, nu trebuie s
neglij m nici circula ia c r ii. Tip rit ntr-un tiraj mare si n condi ii
tehnice superioare pentru vremea aceea, lucrarea s-a r spndit n toate
regiunile locuite de romni. Varlaam a renun at, n mare m sur , la
particularit ile regionale. Norma literar pe care o preconiza Varlaam
este cea din Ca:anie: arhaizant , biblic , dar n acelasi timp cu o serie
de regionalisme Ionetice si lexicale. Este evident c prin asemenea
opere de colaborare si prin renun area treptat la particularit ile ling-
vistice regionale, norma supradialectal a limbii literare s-a impus tot
94
mai mult, devenind la un moment dat o necesitate. Prin descrierile si
nara iunile con inute, Ca:ania are o remarcabil valoare literar .
2. Mitropolitul Dosoftei (20 X 1624 - 31 XII 1694) a Iost una
din acele luminoase Iiguri de arhierei-c rturari si poliglo i, nzestra i
cu harul poeziei, care purtnd cu n elepciune si demnitate att crja
mitropolitan , ct si condeiul inspirat de poet autentic a dat
str lucire nu doar Bisericii Ortodoxe Romne, ci si culturii noastre
na ionale.
El a Iost primul mare poet cult n limba romn . DosoItei a Iost
si a r mas n amintirea urmasilor s i un om de aleas cultur , cum l
descrie, n Letopise ul s u, cronicarul moldovean Ion Neculce:
,Acest Dosoftei, mitropolit, nu era om prost (simplu n.n.) ae
felul lui. Si era neam ae ma:al
1
, prea inv at, multe limbi ,tia: eli-
ne,te, latine,te, slavone,te ,i alt aaanc carte ,i inv tur , aeplin
c lug r ,i cucernic ,i blana, ca un miel.
Originea lui etnic e nesigur . Dup unii cercet tori, ar Ii greac ;
dup al ii, aromn , cum ne spune numele s u laic, Dumitru Barila,
ca si prezen a unor cuvinte din dialectul aromn n scrierile lui.
IndiIerent de originea lui, el s-a aIirmat ca un mare patriot
romn. DosoItei a tip rit cu mult curaj c r i de ritual, n limba romn :
la 1679 Liturghierul, la 1681 Molitvelnicul si la 1683 Octoihul. Prin
tip rirea acestor c r i, limba romn cucereste ultimul Iort al tradi iei
slavone, n Biserica romneasc , c ci el a ,i introaus limba roman in
serviciul aivin, realiznd un gest Ioarte ndr zne pentru vremea aceea.
O conIirm Iaptul c Mitropolitul Teodosie din Muntenia, la 1680,
deci la un an dup Liturghierul tip rit de DosoItei, a ezitat s -si asume
r spunderea si, imprimnd si el un Liturghier, l tip reste n slavoneste,
traducnd n romneste numai ar t rile tipicului. n Prefa , Teodosie
m rturisea c n-a cutezat s tip reasc n romneste textul liturgic.
n a doua jum tate a secolului al XVII-lea, din operele lui
DosoItei, istoria literar re ine n primul rnd dou traduceri, sau mai
bine zis, dou prelucr ri: Psaltirea pre versuri tocmit (1673) si Jia a
,i petrecerea sfin ilor.
n Polonia catolic din vremea lui DosoItei, circula Psaltirea in
versuri, alc tuit cu aproape un secol nainte (n 1579) de 1an
Kochanowski. Cu toate enormele si Ieluritele diIicult i ce-i st teau n
cale, de ordin politic, lingvistic, poetic, DosoItei s-a str duit s dea o

1
mazl domn sau boier nl turat din Iunc ie; membru al unei catego-
rii sociale intermediere ntre boieri si r zesi.
95
t lm cire original valoroas , a reusit s ml dieze limba romn pen-
tru unele moduri de rostire neexprimate pn atunci. F r s tr deze
originalul, el a reusit o str lucit autohtonizare a Psalmilor.
Dac n-a sporit poezia Psalmului prin idei si imagini proprii- ca
mai trziu Arghezi, Aron Cotrus, V. Copilu Cheatr -DosoItei e, n
orice caz, un excelent interpret Iidel. n acest sens, Alexandru Piru
remarc : ,toate nuan ele umilin ei psalmistului se comunic in ritmul unei
elegii care seam n uimitor cu o aoin ae fale. AstIel, ,Psalmul 102,
nu poate trece neobservat chiar si de cititorul mai pu in avizat. Iat un
Iragment de autentic si mare poezie, prin care trece Iiorul credin ei si
al unei rug ciuni spovedanie de un puternic lirism:

Nu- ntoarce svnta Ia
De c tr mine cu grea
Si la z ce snt cu jele
Si cu tng de gresele,
Pleac - i auzul spre mine
Si-mi hi, Doamne, cu bine.
Si la ce z i-oi striga-te,
S mi-auz de greutate
C -m trec zlele ca Iumul
Oasele mi-s s ci ca scrumul.
Ca neste iarb t iat
M-este inema s cat ,
C st uitat de mine,

Ce-am g tat s m nnc pine
De suspinuri si de jele
Mi-am lipitu-mi os de piele
De-atocma ca pelicanul,
Prin pustii petrec tot anul,
Si ca corbul cel de noapte
mi petrec zilele toate,
Ca o vrabie r mas
n subt streasin de cas . (...)
Am mncat pine de zgur
Si lacrimi n b t tur . (...)
Mi-s zilele trec toare
De Iug ca umbra de soare.

Pe de alt parte, n lipsa altor c r i tip rite, Mineiele ,i Pate-
ricele, t lm cite si prelucrate de Dosoftei, au Iost, desigur, Ioarte citite
si din interes religios, dar si din interes literar, n special pentru ele-
mentul lor miraculos; asem n tor celui din basme, ceea ce si explic
asimilarea unor peripe ii epice de c tre Iolclor. De altIel, Psalmii lui
Dosoftei nu au Iost cnta i niciodat n biseric , dar au avut un larg
ecou n popor si sunt n literatura romn punctul de plecare al unui
nsemnat sector liric.
Totusi, aIar de ecouri Iolcloristice, vie ile sIin ilor n-au nrurit,
ns , literatura propriu-zis , n-au ntlnit scriitori, care s preIac acest
material n oper de art , dect- cum spuneam mai sus Ioarte trziu.
M gndesc, de pild , la Mihail Sadoveanu, Iascarov Moldoveanu.
3. Mitropolitului ortodox Simion Stefan (?-1656) exprima
pentru ntia oar n Transilvania, nu numai trebuin a unei limbi lite-
rare romnesti, ci si ideea unit ii noastre etnice. El tip rea, la B lgrad,
96
dou lucr ri religioase, Noul Testament (1648) si Psaltirea (1651), a
c ror semniIica ie dep seste limitele strmte ale vie ii bisericesti. Cele
dou c r i n special prima prezint un interes deosebit pentru
istoria culturii romnesti si anume pentru limba literar si indirect
prin aceasta pentru literatura artistic .
Cartea de c petenie a lui Simion Stefan, Noul Testament, are o
importan excep ional , n primul rnd pentru problemele teoretice de
limb si literatur pe care le ridic preIa a c tre cititori, n al doilea
rnd prin ns si limba Iolosit n traducerea acestei voluminoase
opere.Prefa a c tre principele Ardealului con ine, de asemenea, obser-
va ii interesante de ordin politic, care oglindesc orientarea umanist a
mitropolitului ardelean.
Cea de-a doua preIa a Noului Testament, ,Preaoslovie c tr
cetitori, ne intereseaz datorit problemelor de limb pe care le
dezbate. Constient de unitatea poporului romn, n ciuda Iaptului c
romnii sunt ,r sIira i n mai multe , ri si c , din aceast cauz ,
prezint diIeren e de grai (diIeren e dialectale), autorul (sau autorii)
preIe ei militeaz cu convingere pentru crearea unei limbi comune.
,Rumanii nu gr iesc in toate rile intr-un chip, se aIirm n preIa a
c tre cititori, ,inc nici intr-o ar to i, intr-un chip. Pentru aceea cu
nevoie poate c scrie cineva s in eleag to i, gr ina un lucru unii
intr-un chip, al ii intr-alt chip. Iar pentru I urirea unei limbi literare e
necesar, nti de toate, s se Ioloseasc cuvinte de cea mai larg
circula ie: ,bine ,tim c , se spune n continuare, ,cuvintele trebuie s
fie ca banii, c banii aceia sint buni carii imbl in toate rile, a,a ,i
cuvintele acelea sint bune carele le in eleg to i.
n conIormitate cu principiul stabilit n elaborarea c r ii, tradu-
c torii s-au str duit s scrie ntr-o limb ct mai accesibil tuturor
romnilor: ,Noi arept aceea ne-am silit, aen cit am putut s i:voaim
a,ea cum s in eleag to i, iar s nu vor in elege to i, nu-i ae vina
noastr ce-i ae vina celuia ce-au r sfirat romanii printr-alte ri, ae
s-au mestecat cuvintele cu alte limbi, ae nu gr iesc to i intr-un chip.
O problem spinoas , pe care traduc torii Noului Testament o
rezolv practic, este aceea a mbog irii vocabularului limbii romne
cu cuvinte noi, cu neologisme din diverse limbi. Constatnd c limba
romn nu are termeni corespunz tori pentru o serie ntreag de
no iuni noi, ei mprumut termeni, mai ales din originalul grecesc
dup care traduc.
Problemele Iundamentale ale limbii literare care se discut n
Prefa a c tre cititori a Noului Testament ae la B lgraa si rezolvarea
97
lor practic n cursul traducerii c r ii conIer colectivului de tradu-
c tori un merit deosebit n dezvoltarea limbii romne literare. Este
prima dat cnd, n mod public, se acord , deliberat, o aten ie special
problemelor limbii literare din partea unor c rturari romni.
Principiile reIeritoare la limba literar , preconizate n preIa a
c tre cititori, au Iost traduse n Iapt: ceea ce caracterizeaz limba
Noului Testament ae la B lgraa este apropierea ae limba popular .
4. Biblia de la Bucureyti(1688)
ntr-o vreme cnd se depuneau mari eIorturi pentru introducerea
si statornicirea limbii romne n biseric , se tip reste integral Biblia
lui Serban Cantacuzino, ap rut la Bucureyti, n 1688, de unde si
cele trei titluri, n lumea scolii, ale acestei monumentale lucr ri.
Faptul c t lm citorii Bibliei ae la Bucure,ti Iolosesc traducerile
par iale eIectuate, ncepnd din secolul al XVI-lea, n diIerite regiuni
locuite de romni, si reproduc uneori pasaje ntregi din ele, este
deosebit de important pentru dezvoltarea limbii literare. Pe de o parte,
se recunoaste valoarea literar a limbii c r ilor utilizate sau cel pu in
a pasajelor reproduse si se recunoaste autenticitatea traducerii res-
pective, iar pe de alt parte, prin Iragmentele reproduse, se stabileste o
continuitate, n ce priveste limba literar , ntre Biblia lui Serban
Cantacu:ino si ntreaga literatur religioas romneasc anterioar .
ntr-adev r, prin Biblia ae la Bucure,ti, oper de propor ii
monumentale pentru acea epoc , se pune in circula ie o limb literar
care repre:int sinte:a eforturilor tuturor scriitorilor ecle:iastici
romani ae pan atunci ,i se aeschiae calea pe care se va ae:volta
limba roman literar ae mai tar:iu. Sub raport istoric literar merit
s Iie relevate versurile la stema rii, semnate de logoI tul Radu
Greceanu:

Soarele, luna, gripsorul si cerbul mpreun ,
nc si spata cu buzduganul, spre laud s adun
Si acestea doamne mpletesc stem nIrumuse at ;
n loc de p rin i soarele si luna i s arat .
Iumin toriu n scndu-te, neamului si mosiei,
Prea vrednic st rnitoriu r i si politiei.
Iar cerbul care au hr nit pe cel Il mnt Ilie,
Aduce- i, doamne, cu crucea putere si t rie.
ntinde-te ca gripsorul, spre toate st pneste,
Si cu spata si cu buzduganul spre vr jmasi izbndeste
Spre cei v zu i si nev zu i, cu mare biruin ;
98
Precum rug m pre Dumn z u cu mult umilin
S te nt reasc minunat, n domnie sl vit ,
Cu pace si cu liniste, cu via norocit ,
ntru al s u Dumn z esc l cas si Iericire
S - i dea cerescul mp rat parte de mostenire.

F r ndoial c , n compara ie cu versurile lui Varlaam sau ale
tip riturilor muntene din perioada lui Matei Basarab, versurile
reproduse aici constituie un progres n poezia ,cult romneasc .
Noutatea lor e reprezentat de c utarea unui ritm, de interesul pentru
imagini plastice si de Irazele mai cursive nu att de nclcite ca la
Varlaam.
Textul propriu-zis al Bibliei ae la Bucure,ti intereseaz istoria
literaturii romne prin limba lui mai evoluat . Pu in unitar sub raport
Ionetic si sintactic, limba Bibliei ae la Bucure,ti este, n schimb,
unitar n ceea ce priveste sistemul morIologic si vocabularul. Iar spre
deosebire de traducerile biblice din secolul anterior, construc ia Irazei
Bibliei ae la Bucure,ti este, n general, mult mai Iireasc .
Traducerea integral a Bibliei n romneste, n Iorma tip rit la
Bucureyti, reprezint n literatura religioas romneasc , precum si n
istoria culturii romnesti, o dat important care ncheie un lung
proces de str danii din diIerite momente ale traducerii par iale a c r ii
sIinte, care coincid cu adev rate monumente de limb romn literar .
Prin calit ile sale, prin amploarea textului, prin circula ia mare,
pe care a avut-o cartea pe ntreg teritoriul de limb romneasc si prin
prestigiul de care s-a bucurat, Biblia ae la Bucure,ti a contribuit la
impunerea graiului muntenesc ca baz a limbii literare. Principalele
versiuni romnesti ulterioare ale Bibliei, aceea a lui Samuil Micu de
la Blaj, a lui Andrei Saguna, a lui Gala Galaction si p rintele
Radu, au Iolosit, ntr-o m sur mai mare sau mai mic , textul Bibliei
lui Serban Cantacu:ino, demonstrnd astIel caracterul ei de moment
Iundamental n istoria limbii literare romne, una pentru to i romnii.
Acum se ncununeaz eIorturile a trei veacuri, pentru traducerea inte-
gral a Bibliei n limba romn .
5. Antim Ivireanul (c. 1660-1716)
Dac opera tip rit a mitropolitului Antim Ivireanul se reduce la
trei brosuri, toate elaborate n inten ia ridic rii nivelului spiritual si
cultural al clerului, opera manuscris , r mas n urma mor ii sale, este
mult mai pre ioas si cuprinde: Diaahiile, Chipurile Jechiului ,i
Noului Testament si A,e: mantul M n stirii Antim.
99
Chipurile Jechiului ,i Noului Testament, mai mult dect oricare
alt oper , arat cultura lui Antim Ivireanul. Textul operei este viu,
atr g tor, adev rat monument al epicii medievale romnesti.
Opera de c petenie a acestui mitropolit o constituie, ns , Preai-
cile sau Diaahiile (dup denumirea greceasc ). Valoarea lor istorico-
literar si artistic este cu totul deosebit . Antim Ivireanul este primul
mare orator bisericesc n limba romn , care nlocuieste Ca:ania ste-
reotip , ce se citea n biseric , cu predica vie. Predicile sale dep sesc,
prin expresivitate, vigoare, lirism, tot ceea ce s-a scris si s-a tip rit n
romneste pn la acea dat .
InIluen a Preaicilor asupra procesului de dezvoltare al limbii
romne literare a Iost redus , din pricina Iaptului c ele nu au v zut
lumina tiparului nici n timpul lui Antim, nici ndat dup moartea sa si
din pricina num rului mic de copii manuscrise ce au ajuns pn la noi.
Antim Ivireanul este original n modul de a lega ideile teologice
de via a cotidian , n Ielul de a biciui, I r deosebire de pozi ie so-
cial , nc lcarea preceptelor moralei crestine, n dezv luirile unora din
nedrept ile sociale si n m iestria cuvntului s u. Nu s-a asezat n
Iruntea celor exploata i ca s nl ture cele peste 40 de d ri, pe care le
suportau ranii romni din vremea sa, dar, dintre to i mitropoli ii ce s-
au perindat n Ungro-Vlahia, el a Iost singurul care a v zut aceste ne-
drept i si a ndr znit s nIrunte, n chipul cel mai hot rt, boierimea.
Antim Ivireanul este original n elocin a sa si, mai ales, n
Irumuse ea limbii n care mbrac ideile din predicile sale. Procedeele
sale stilistice, compara iile si metaIorele, imaginile plastice si epitetele
l aseaz printre marii scriitori ai literaturii noastre medievale.
Mitropolitul scria ar tndu-se solidar cu aproapele am rt: ,Ce
folos a fi galben ,i ofilit ae post, iar ae pism ,i ae ur a fi prins? Ce
folos este a nu bea vin ,i a fi beat ae vinul maniei? Ce folos este a nu
manca carne ,i cu hule a rupe carnea fra ilor no,tri? sau ,Manc m
carnea ,i munca fratelui nostru, cre,tinului, ,i bem sangele ,i suaoa-
rea fe ii lui cu l comiile ,i nesa ul ce avem.
Cu o m iestrie oratoric de excep ie, ntr-o limb romneasc
ager , colorat , expresiv pe care o nv ase la maturitate, el Iiind
originar din Iviria Antim Ivireanul m rturiseste o sincer apropiere
de omul s rman, c ruia i ia ap rarea, ,carele tremur ,i sughi ae
frig ,i cas nu are s maie ,i noi nu-l primim s intre in casele
noastre. Abunden a elementelor lirice este evident n predici. Stilul
lui Antim este natural: cum a gndit, asa a si scris.
O imagine remarcabil este aceea a nop ii n care SI. Nicolae le-a
ajutat pe ascuns pe cele trei Iete s race destinate pierz rii. ,Apoi aup
100
ce au ascuns soarele, toate ra:ele lui ,i s-au stins ae tot lumina :ilei,
intru intunericul nop ii ,i cana ceriul ae osteneal au fost inchis spre
somn to i ochii lui, atat cat nici luna nu priveghea, nici una ain stelele
cele mai mici avea aeschise tamplele lor cele ae argint, atunce...
alearg cu mare grab la acea s rac ae cas .... Sugestiv este
compara ia lumii din prima predic a SI. Dimitrie, alc tuit dintr-un
sir de metaIore: ,Lumea aceasta iaste ca o mare ce se turbur , intru
care nicioaat n-au oamenii oaihn , nici lini,te. Cor biile intre valuri
sant imp r iile, cr iile, aomniile ,i ora,ele, mul imea noroaului,
politiile, boga ii ,i s racii, cei mari ,i cei mici, sant cei ce c l toresc
,i s afl in nevoie. Janturile cele mari ce umfl marea sant nevoile
cele ce ne sup r totaeauna: valurile ce lupt corabia sant nenoro-
cirile carele se intampl in toate :ilele, norii ce negresc v :auhul,
fulgerile ce orbesc ochii, tunetile ce infrico,ea: toat inima vitea:
sant intampl rile cele ae multe feluri, nea,teptatele pagube, infrico, -
rile vr fma,ilor, sup r rile....
ntlnim n aceeasi predic o descriere dramatic a Iurtunii pe
mare si o analiz a st rilor suIletesti prin care au trecut apostolii n
timpul primejdiei. Este I r ndoial primul tablou de acest Iel n
literatura romn : ,Mi se pare ca cina a, veaea inaintea ochilor miei
chipul ei: ae toate p r ile s sufle vinturi mari, s se string impre-
furul vintului nori negri ,i ae,i, toat marea s spumege ae manie ,i
pretutinaenea s se inal e valurile, ca ni,te mun i. Mi se pare c v :
corabia apostolilor c o lupt cu mult s lb ticie turburarea m rii:
ae o parte o bat valurile, ae alt parte o turbur vanturile, ae o parte
o riaic spre ceriu, ae alt parte o pogoar la iaa. Mi s pare c v :
pre fe ele apostolilor :ugr vit , ae fric , moartea: unul s se
cutremure, altul s strige ,i to i cu suspinuri ,i cu lacrimi s cear , cu
rug minte, afutoriu....
Stilul mitropolitului Antim Ivireanul se caracterizeaz si prin-
tr-o pronun at not ironic . De aceea el poate Ii considerat ca unul ain
precursorii pamfletului n literatura romn , ndeosebi a celui arghezian.
Frazele sunt construite de un om care mnuieste perIect limba si
nu tr deaz niciodat pe oratorul, care a nv at att de trziu rom-
neste. Acestea sunt cnd lungi, mai ales n descrieri, cnd scurte,
pentru a ob ine eIecte spontane. Iexicul, pe lng cteva grecisme, are
unele Iorme pu in Iolosite la nceputul veacului al XVIII-lea, care dau
un colorit arhaic limbii sale. Cu toate aceste Iorme lexicale arhaice, de
altIel nu prea numeroase, limba vioaie a predicilor, cu bog ia sa de
procedee artistice, Iace din opera lui Antim un pre ios monument de
limb romneasc .
101
6. Cu Dosoftei n Moldova si cu Antim Ivireanul n Muntenia,
se incheie o epoc ae inflorire a literaturii religioase, cum nu
cunoscuse pn atunci cultura romneasc veche. n a doua jum tate a
secolului al XVII-lea si n primele dou decenii ale secolului urm tor,
se tip rise un num r mare de c r i bisericesti (dintre care un loc aparte
l ocup Biblia ain 1688 si Psaltirea in versuri), oratoria de amvon
atinsese una din culmile sale n persoana lui Antim Ivireanul, iar n
procesul de p trundere a limbii romnesti n biseric se I cuser , de
asemenea, pasi nainte prin activitatea episcopului de Rmnic,
Damaschin. Prin Mineele tip rite de episcopii Chesarie yi Filaret,
ntre 1776-1780, Rmnicul va ajunge, pentru a doua oar n cursul
secolului, locul unde se desI soar o important ac iune de traducere
si diIuzare a literaturii religioase.
Reproducnd Iragmente din Mineele de la 1698, Chesarie yi
Filaret tind s p r seasc unele Iorme mai vechi si s se apropie mai
mult de limba contemporan . Datorit acestor tr s turi si, n special,
gra ie apropierii de limba popular , 0LQHHOH s-au bucurat de o r s-
pndire considerabil , pn dincolo de grani ele rii Romnesti (Mine-
ele de la Buaapesta ain 1804-1805 sunt o reproaucere a celor ae la
Ramnic) si au jucat un rol nsemnat n istoria limbii romne literare.
Dac prin traducerea Mineelor, Chesarie de la Rmnic ine de
sIrsitul literaturii vechi, prin idei si orientare intelectual , el este unul
din cei ce deschid epoca nou a literaturii. Dar, pentru literatura reli-
gioas , secolul XVIII-lea cum au ar tat N. Iorga, N. Cartojan, Sextil
Puscariu, Al. Rosetti, B. Cazacu si al ii nseamn epoca de des vr-
sire a traducerii c r ilor de ritual n romneste. C r ile mixte slavo-
romne devin din ce n ce mai rare, pentru a disp rea cu totul n jurul
anului 1750. R spndirea larg a tip riturilor religioase, dup aceast
dat , nu a r mas I r rezultat asupra limbii literare. ntr-o epoc de
exagerat crestere a inIluen ei neogrecesti si turcesti, c r ile religioase
au r spndit o limb Ierit de mpestri ri lexicale si relativ unitar .
SuIletul romnesc, nchis mult vreme n hotarele nguste ale
culturii sud-slave, a Iost ntotdeauna n c utare de noi orizonturi
aIirm cei mai prestigiosi istorici literari romni.
Iiteratura religioas canonic si apocriI a Iormat, n primele
veacuri ale culturii noastre scrise, singura hran intelectual a ntregii
societ i. Ea a creat o mentalitate religioas , care se dezv luie n toate
maniIest rile poporului: artistice, sociale si politice. Chiar dup apari ia
cronicilor, singurele c r i care se tip resc la noi si se r spndesc peste
toate inuturile romnesti, men innd unitatea de neam, a credin ei si a
102
graiului, sunt textele religioase si, Iireste, c r ile populare str -b tute
de asemenea de mentalitatea si morala crestin .
O dat cu sIrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui de-al
XIX-lea, noi perspective se deschid pentru cultura romn . Poetul
Ien chi V c rescu (1740-1797) anun a urmasilor s i ,cre,terea
limbii romane,ti ,i a patriei cinstire, simbol si testament ale unei
sensibilit i nchinate neamului si rii. Scoala ardelean - miscare
politic si cultural de orientare iluminist , reprezentat , ndeosebi, de
c rturarii Samuil Micu (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816)
si Petru Maior (1761-1821), Iilologi si istorici preg ti i temeinic n
orasele transilv nene mai nti, apoi la Viena sau la Roma aIirma cu
argumente stiin iIice leg turile organice ale istoriei si culturii popo-
rului nostru cu str vechiul trunchi latin din care Iace parte. Genera iile
de creatori care au urmat au preluat cu st ruin si pasiune ideea de
continuitate si unitate a poporului si culturii noastre, umplnd unele
,goluri l sate de seismele si vicisitudinile istoriei.

Subiecte de reI!ec ie (L.M.)

1. n Ca:ania lui Varlaam, autorul nI iseaz durerea SIintei
Maria la moartea Fiului S u. Prin proiectarea misterului hristologic
asupra ntregii naturi, durerea Mariei simbolizeaz un ,crestinism
cosmic. (Mircea Eliade) Ce Iiguri de stil Ioloseste Varlaam n acest
pasaj si n ce opere a i mai ntlnit aceast comuniune cu natura?
,O, ceriu si p mnte, plnge i cu mene pentru moartea cea cu
obid a Iiiului mieu! Plnge i cu mene, maici, c Iiiul mieusi lumina
ochilor vostri s stins acum! (...) O, p mnte si tu, soare, ntresta i-v
si v sp imnta i de minunat minune, c tvore ul ( creatorul) vostru
dzace mort si ziditoriul vostru n groap v ngroap ! O, ceriu, deschi-
de- i por ile tale, si voi, ngeri, pleca i-v ochii vostri si c ota i de
vede i pe tvore ul si mp ratul vostru pre pmnt n mijloc de rod
p c tos, l sat si p r sit n ocar mare si I r de mil ucis si omort!
2. Explica i, argumentndu-v opinia, de ce lucr rile nI isate n
acest capitol apar in Umanismului?
103

,6725,2*5$),$',102/'29$






Dac literatura religioas , constnd n mare parte din traduceri, a
avut un rol substan ial la Iormarea limbii romne literare, literatura
istoric a cronicarilor din toate principatele romnesti a Iost n mare
m sur o crea ie original , oIerind subiecte, teme si personaje litera-
turii beletristice din secolele al XIX-lea si al XX-lea, de la Dacia lite-
rar (1840) pn n zilele noastre.
n secolul al XV-lea analele si cronicile erau scrise n limba
slavon . Cele mai vechi dateaz din a doua jum tate a acestui secol,
Iiind realizate la curtea lui SteIan cel Mare. O conIirm unele am -
nunte databile, consemnate n ele de cronicarul, care a Iost prezent la
evenimente. AIl m, de pild , c la 1471 s-a produs un cutremur ,cana
,eaea aomnul la mas . Un eveniment a avut loc ,foi pe la mie:ul
nop ii, iar altul ,vineri aiminea a. Cronicile se ocup de via a lui
SteIan si sunt scrise de cronicarii de la curte. De aceea, ele oglindesc
concep ia si politica marelui domn. S-a g sit n Germania un text,
redactat n limba german medieval intitulat n latineste Cronica
breviter scripta Stephan Dei gratia voivoaa terrarum mol-
aannens(ium) necnon valach:ens(ium) (Cronica scris pe scurt a lui
Stefan, ain mila lui Dumne:eu voievoa al rilor Molaova ,i Jalahiei),
extras din Letopise ul slavonesc, care se reIer numai la via a lui
SteIan cel Mare. Este vorba de o copie eIectuat la 28.04.1502 la
comanda lui Hartmann Schaedel, medic si umanist german, care a
ntlnit la N renberg o delega ie de moldoveni, ce c uta un medic
pentru domnul rii si care avea cu sine cronica dup care Schaedel a
I cut copia pentru a o integra n istoria universal la care lucra.
n secolul al XVI-lea, cronicarii oIiciali moldoveni au Iost:
Macarie, care a scris, la porunca lui Petru Rare,, o cronic de la 1504
la 1551, Eftimie, care a scris la cererea lui Alexanaru L pu,neanu o
cronic violent critic la adresa urmasilor lui Petru Rare, si enco-
miastic Ia de Alexanaru L pu,neanu si Azarie, care a scris o cro-
nic subiectiv despre domnia lui Petru Schiopul si care, desi nu l-a
104
cunoscut, exclama la moartea lui EItimie: ,Jai ce mare ,i luminos
luceaf r au apus'
n secolul al XVII-lea, n ultimele decenii, slavona a Iost
nlocuit n Biseric cu romna, dar la cur ile domnesti aceast
nlocuire s-a produs mai devreme, ntre 1655-1660. Cronicarii acestui
veac, desi stiau slavoneste, scriau n limba romn . Acum se scriu n
romneste si pravilele ( c r ile de legi) si numeroase c r i religioase.
Se tip reste la 1646 o condic de legi, la cererea lui Vasile Iupu:
Carte romaneasc ae inv tur ae la pravilele imp r te,ti ,i ae la
giuae e, care va Ii Iolosit , n ara Romneasc , la ntocmirea pravilei
lui Matei Basarab (1652): Inareptarea legii.
Era vremea n care boierimea se lupta s impun domn din rn-
durile ei. Aceast str danie o remarc m n cronicile umanistilor mol-
doveni cu studii la Bar, Iwow si Constantinopol. E vorba de Grigore
Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir.
Cronicile din acest secol, att din Muntenia ct si din Moldova,
sunt primele monumente laice de limb romn literar , con innd
valori artistice intrinsece, pline de expresivitate n creionarea unor
portrete Iizice si psihice, n descrierea datinilor, obiceiurilor, a b t -
liilor, a Ienomenelor naturii, n succintele nara iuni, ce surprind scene
din realitatea cotidian , memorii cu ample reIeriri si considera ii asu-
pra vie ii sociale si morale, nuclee beletristice, care vor nruri dezvol-
tarea literaturii romne pn n secolul al XX-lea.
Grigore Ureche (c. 1590 - 1647) era Iiul unui mare boier, de la
care a mostenit chemarea spre cultur si politic . A nv at la scolile
iezuite din Iwow (Polonia) unde si-a nsusit limbile clasice, istoria si
geograIia. n timpul lui Vasile Iupu ajunge sIetnic al domnului si
mare sp tar (1634-1642) si mare vornic al rii de Jos (1642-1647).
El este autorul primei cronici n limba romn scris ntre anii 1642-
1647: Letopise iul rii Molaovei, care cuprinde epoca 1359-1594.
Din p cate originalul nu s-a p strat. Copiile cunoscute au suIerit
interpol rile lui Simion Dasc lul, Misail C lug rul si Axinte Uricariul.
n cronica lui Ureche umanismul romnesc ia un contur Ioarte
clar si speciIic. Descriind Iapte de la desc lecatul cel de al doilea, din
1359, de la Dragoy Vod , pn la domnia lui Aron Vod , scriind
despre o vreme tulbure, de ,mult neing auin ,i mare :arv , n
care au loc ,c lc turi ae lege ,i am gituri, cnd pe om ,norocul lui
cel prostu iar ,i il las la :minteal vrnd, parc , s demonstreze ct
de mult lucrurile omenesti ,sunt frageae ,i neaaev rate, Grigore
Ureche nu consemneaz doar n chip neutru Iapte, ci mediteaz asupra
105
lor, asupra lumii si a soartei oamenilor. El crede c divinitatea inter-
vine n mersul istoriei, n succesiunea domnilor, n m rirea si dec -
derea unui popor.
Bun cunosc tor al istoriei si limbii poporului romn, el aIirm ,
cu argumente, unitatea de origine, de neam si de limb a locuitorilor
rii Romnesti, Moldovei si Transilvaniei.
Grigore Ureche are un merit deosebit n caracterizarea limbii
romne, ca limb latin , mostenit ,ae la ramleni, c ci noi zicem
,paine , ei :ic panis, carne, ei :ic caro, g ina, ei :ic gallina , muiaria,
mulier, f meia, femina, p rinte, pater, al nostru, noster ,i alte multe
ain limba latineasc , c ae ne-am socoti pre am nuntu toate cuvintele
le-am in elege. Iipsit de prejudec i si cu o intui ie Iilologic remar-
cabil pentru acea vreme, Grigore Ureche recunoaste c n vocabu-
larul limbii romne au p truns nu numai cuvinte slave, ci si de alte
origini, deschiznd astIel, perspective Iructuoase pentru cunoasterea si
cercetarea istoriei limbii romne. CoriIeii Scolii Ardelene, care au
ignorat aceste aspecte au gresit p gubos pentru stiin a Iilologiei.
,A,ifaerea scrie Ureche ,i ae la franci, noi :icem cal, ei :ic caval,
ae la greci straste, ei :ic stafas, ae la le,i prag, ei :ic prog, ae la
turci, m-am c s torit, ae la sarbi cracati ,i alte multe ca acestea ain
toate limbile, carile nu le putem s le insemn m toate

.
Evident, unele etimologii nu rezist examenului critic modern.
Remarcabil e Iaptul c , pentru prima dat , Grigore Ureche d o
imagine corect asupra vocabularului limbii romne, conIirmat de
lingvistii de mai trziu. El a Iost un pionier si n domeniul stilului plin
de savoare si naturale e, deschiznd calea pentru Ion Neculce, n
Moldova si pentru Radu Popescu, n ara Romneasc . n aceast
privin , el a ngem nat cunostin ele sale livresti cu Iormele vii, Iiresti,
ale limbajului popular, procedeu ntlnit, mai trziu si la genialii
povestitori si romancieri Ion Creang si Mihail Sadoveanu.
ReIerindu-se la stilul scrierii lui Grigore Ureche, George C linescu
vorbeste despre o limb ,cu aroma mierii ,i plin ae metafore.
Moldovenii scrie Grigore Ureche- au ,picat cat au n lbit poeana.
n vremea lui Petru Schiopul, a Iost secet ,,i unae prinaea mai nainte
pe,te acolo ara cu plugul. Copacii au s cat ae s c ciune, aobitoacele
nu aveau ce pa,te vara, ce le-au fost a r mana frun: , ,i atat prav
au fost, cat se strangea troiene la garauri, cana b tea vant: ca ae
om t erau troiene ae pulbere.
Dar Ureche a excelat ndeosebi n arta portretului Iizic si moral,
creionat concis cu o mn sigur de maestru, doar n cteva linii
deIinitorii. E antologic portretul lui SteIan cel Mare:
106
,Fost-au acest Stefan Joa om nu mare la stat, manios ,i aegra-
b v rs toriu ae sange nevinovat, ae multe ori la ospe e omoriia f r
giuae . Amintrilea era om intreg la fire, nelene,u, ,i lucrul s u il ,tia
a-l acoperi ,i unae nu ganaiai, acolo il aflai. La lucruri ae r sboaie
me,ter, unae era nevoie insu,i se vara, ca v :anau-l ai s i, s nu s
inair pte:e ,i pentru aceea, rar r sboiu ae nu biruia. Si unae biruiau
al ii, nu peraea n aefaea, c ,tiinau-s c :ut fos se riaica aeasupra
biruitorilor.
Din cronica lui Ureche s-au inspirat Costache Negruzzi n nu-
vela Alexanaru L pu,neanul, Vasile Alecsandri n poemul Dumbrava
Ro,ie si n drama Despot Joa , Barbu SteI nescu Delavrancea n
trilogia Apus aesoare, Jiforul, Luceaf rul, Mihail Sadoveanu n Fra ii
faeri, Nicoar Potcoav , Jia a lui Stefan cel Mare si numerosi al ii.
Dac Grigore Ureche este un excelent portretist moral, Miron
Costin va domina descrierea plastic si sugestiv , Ion Neculce poves-
tirea, nara iunea de o savoare Iermec toare, iar Dimitrie Cantemir va
Ii st pn pe scrierea doct , am zice azi pe eseu, pe stilul stiin iIic al
diverselor domenii (muzicologie, Iolcloristic , etnograIie, geograIie,
IilosoIie) si se va impune cu prima ncercare de roman din istoria lite-
raturii romne, Istoria hieroglific .
Miron Costin (1633-1691) cultivat la scoala Umanismului si a
clasicismului, avnd un acut sim si cult al individualit ii, a Iost ceea
ce el numea ,om aeplin, cap intreg, hire aaanc , cat pot :ice c nascu
,i in Molaova oameni.
A v zut lumina zilei ntr-o mare Iamilie de boieri, obliga i s se
reIugieze n Polonia. Acolo a urmat Colegiul de la Bar, unde si-a nsu-
sit disciplinele umaniste si a nv at limbi str ine. Ia vrsta de 20 de
ani se ntoarce n ar ; particip la mai multe campanii militare,
inclusiv la asediul Vienei, al turi de turci. Ocup Iunc ii importante:
prc lab, mare comis, mare vornic, mare vornic al rii-de-Sus, apoi
al rii-de-Jos, mare logoI t. n 1683 pribegeste prin Polonia, de unde
revine la ndemnul domnului Constantin Cantemir, tat l marelui croni-
car Dimitrie. Acuzat de organizarea unui complot, e decapitat n de-
cembrie 1691.
A creat o oper divers si impun toare: Letopise ul rii Mol-
aovei, care continu cronica lui Ureche, nI isnd evenimentele dintre
1594-1661, De neamul Molaovenilor, ain ce ar au ie,it str mo,ii lor
si Jiia a lumii.
Fa de Grigore Ureche, cronicar al unei epoci eroice, Miron
Costin consemneaz o perioad a descresterii, a decaden ei politice si
sociale, n care viziunea lui IilosoIic desciIreaz o realitate tragic .
107
Un tragism sui generis propriu scriitorilor clasici si IilosoIiei stoice
,c ci nu sant vremiile supt carma omului, ci bietul om supt vremi.
Asa cum s-a mai spus, n viziunea lui cauzalitatea istoric e, n
ultim instan , una de ordin moral si ierarhia social corespunde unei
ordini sacre a lumii, structurat ntr-o ierarhie a ,hirilor. El
recunoaste o ,hire de boier, una domneasc , alta mp r teasc si
orice neconcordan ntre ,hire si statutul social al individului are
urm ri tragice n lume.
Pe lng erudi ie, care-i asigur un stil savant, de Iactur clasic
latin , Costin avea un indiscutabil talent literar, care l-a impus, ndeo-
sebi prin descrierile sale antologice, dintre care si vestita descriere a
n v lirii l custelor, pe care le ntlneste n drum spre Bar, n Polonia.
,Un stol inea un ceas bun ,i aac trecea acest stol, la al aoilea
ceas sosea altul ,i a,a, stol aup stol, ineau cat ain pran: pan inae-
sear . Unae c aea la mas, ca albinele : ceau, nice c aea stol peste
sol, ci treceau stol ae stol ,i nu se porneau pan nu se inc l:ea
soarele bine, spre pran:, ,i c l toreau pan inaesear ,i pan la
c aere ae mas c aeau ,i la popasuri. Ins unae mancau r manea
numai p mantul negru, impu it, nice frun:e, nice pae, ori earb , ori
sem n tur , nu r maneau ,i se cuno,tea ,i poposeau, c era locu nu
a,a negru la popas, cum era unae manea acea manie a lui Dumne:eu.
(ntr-un studiu consacrat scriitorului poporanist Spiridon Popescu
am ar tat inIluen a acestei descrieri asupra unor pagini similare, dato-
rate autorului lui Mo, Gheorghe la Expo:i ie)
Dar cronica lui Miron Costin e plin de aspecte ale vie ii
cotidiene si Iamiliale, pe care se proiecteaz Iigurile, riguros creionate,
ale unor personaje mai mult sau mai pu in istorice: domni, precum
SteIan Tomsa, care-l omoar cu cinism pe c rturarul si diacul Vasile
Stoici, n ciuda protestelor boierilor; domni e, ca doamna lui Ieremia-
Vod , ,rusinat de p gni; moldoveni de toate rangurile yi str ini,
precum Colga-t tarul, Hmil-cazacul, Timus, cel ce se nsoar cu dom-
ni a Ruxandra, evocat genial, dup paginile din Miron Costin, de
Mihail Sadoveanu n romanele Nunta Domni ei Ruxanaa si Zoaia
Cancerului sau vremea Duc i-Joa .
n cronica lui Miron Costin se reg sesc nenum rate personaje si
nuclee de roman sau dram istoric .
Statutul s u social, de inerea unor Iunc ii de mare r spundere,
care l-au implicat direct n Ir mnt rile epocii si i-au prilejuit cunoas-
terea nemijlocit a Iaptelor. Toate acestea i-au asigurat cronicii sale
autenticitate prin reIlectarea realist a evenimentelor, ca si al i croni-
108
cari de seam , precum Nicolae Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir
n Moldova, iar n ara Romneasc Radu Greceanu si stolnicul
Constantin Cantacuzino.
Miron Costin se deosebeste de cronicarii apuseni, care dup o
observa ie justiIicat a lui Mihail Dragomirescu scriau numai dup
documente, neparticipnd la evenimente. Cronicarii romni au Iost
martorii multor Iapte relatate, de unde veridicitatea, cunoasterea
direct a oamenilor, a evenimentelor si speciIicitatea operei lor. Prin
aceast remarc , Mihail Dragomirescu trage concluzia superiorit ii
cronicarilor romni.
Miron Costin particip la evenimentele descrise n cronica sa,
care se termin cu moartea lui Stef ni Lupu (1661), an de la care
continu si Iiul s u, cronicarul Nicolae Costin (1662-1711) si Ion
Neculce (1662-1743), Mustea (1661-1729) Amiray (1662-1733),
astIel c exist , de pe pozi ii paralele, inIorma ii nentrerupte despre
Moldova, pn la 1743. Axinte Uricariul cuprinde n cronica sa un
Iragment din aceeasi epoc (1711-1716), iar mai departe, scriu
Ienache Kog lniceanu (1733-1774) si Ioan Conta (1741-1774)
De la aceast dat , cronica moldoveneasc amu este, se stinge,
tace. n aceast t cere se impun coriIeii Scolii Ardelene cu lucr rile
lor de istorie si n curnd apar istoricii moderni, propriu-zisi.
Am nuntul surprins e totdeauna semniIicativ, iar observa ia vie-
ii cotidiene e penetrant , ntr-o Moldov Ir mntat , n care oamenii
obisnui i cunosc marile probleme privind originea roman a neamului
si latinitatea limbii noastre. Cronicarul le dezbate si n lucr ri ca:
Despre poporul Molaovei ,i al rii Romane,ti (text polon cu tradu-
cere romneasc n M. Kog lniceanu: Cronicile Romanieivol. III), De
Neamul Molaovenilor, ain ce ar au ie,it str mo,ii lor, sau n cele 18
versuri Neamul rii Molaovei, tip rite la sIrsitul Psaltirii lui DosoItei,
din care cit m un catren semniIicativ pentru asemenea preocup ri:

Niamul rii Moldovei de unde d reaz ?
Din ara Italiei tot omul s creaz ,
Fliah nti apoi Traian au adus pre-aice
Pe str mosii acestor ri de neam cu Ierice.
A mai scris o poezie de optsprezece versuri: Stihuri impotriva
:avistiei si o Ioarte interesant si reusit poem , pentru acele vremuri,
n care nu ap ruse poezia romneasc tip rit . Miron Costin se inspir
din bogatul Iolclor romnesc, ca si DosoItei. n Jia a lumii care are
drept moto cuvintele din Eclesiast: ,ae, rt ciunea ae, rt ciunilor
109
toate sunt ae,ert ciune, tema Iundamental a poemei se reIer la Iap-
tul c n viziunea autorului, lumea e ,hiclean , in,el toare, :ilele trec
,i nu se mai intorc iar . Totul trece, totul e pieritor. Vremea macin
totul, si avu ie, si glorie, si oameni de rnd, si eroi, si mp r ii, de
aceea autorul se ntreab retoric:
,Unae-s a lumii imp ra i ? Unae iaste Xerxis?/ Alexanaru
Machiaon? Unae-i Artaxersis?/ August, Pompei ,i Kesariu, ei au luat
lumea, / Pe to i i-au stins cu vremea, ca pe ni,te spume
Sunt versuri care amintesc de Inv turile lui Neagoe Basarab si
de poetul latin Ovidiu, mort la Pontul Euxin. Alte versuri ne amintesc
de motivul pantha rei (totul curge) din IilosoIia greac si de versul
lui Horatius, ,aebemur mortis nos nostraque. Cteva amintesc de
proverbele noastre: ,Anii nu pot aauce ce aauce ceasul.
Trebuie amintit si Iaptul c din unele versuri din Jia a lumii au
rodit bocetele romnesti.
Versurile sunt de 13 silabe si au rim mperecheat . Cteva rn-
duri din Preaoslovie m rturisesc cunostin ele lui Costin de prozodie,
iar altele arat limpede mobilul scrierii n versuri: ,In toate rile,
iubite cetitorule, se afl acest feliu ae scrisoare, care eline,te ritmos
se chiam , iar slavone,te stihoslovie. Si cu acest chip ae scrisoare au
scris mul i lucrurile ,i lauaele imp ra ilor. A,a au scris vestitul Omir
(Homer) r sboaiele Troaiei, cu Ahileus, a,a Jirgilie (Jergilius) ince-
p tura imp r iei Ramului, ,i al i aasc li f r num r.
Deci, la acea vreme, Miron Costin avea o concep ie ndeajuns de
clar si avansat despre poezie.
Un poet stimat n perioada interbelic , ast zi prea pu in cunos-
cut, Corneliu Moldovanu (1883-1952) a scris n versuri sacerdotale,
de o subliniat p trundere si puritate, poezia Cronicarul, o sugestiv
evocare a tipologiei c rturarului umanist moldovean n genere si o
caracterizare precis si raIinat a lui Miron Costin:
Mereu nsetosat de-nv tur ,
B trnul cronicar la ceas de noapte,
F cnd din c r i citanie n soapte,
Iung chibzuieste a Iaptelor m sur .

C ci dragostea de neam si de mosie
I-a ndemnat s tlcuiasc -n slove,
Ietopise ul Ialnicei Moldove
De la a doua lui Aron domnie
110
Si-a prins a zice atunci moldoveneste
Povestea vremuirilor amare,
Cu trud mult c ci pentru scrisoare
Gnd slobod, I r valuri trebueste

Pentru scris si pentru citit, c ci Miron Costin socotea c ,nu
este alta ,i mai frumoas ,i mai in toat via a omului ae folos : bav
aecat cetitul c r ilor'
Ion Neculce (c. 1672-1745) este cronicarul povestirii, maestrul
nara iunii cu o savoare Iermec toare. Fa de Neculce si opera sa,
istoricii literari de pn la George C linescu si Serban Cioculescu au
avut, n genere cum arat Valeriu Cristea, n excelenta sa micro-
monograIie o atitudine nu Ials , dar usor idilic si de poveste.
Iorga l vedea ca pe ,un molaovean cuminte ,i cu frica lui Dum-
ne:eu, ,un b tran foarte b tran, care a scris o povestire limpede,
curat , senin si bun , Iermec toare n naivitatea ei.
Sextil Puscariu transIer tonul molcom si n elept al cronicii
asupra personalit ii cronicarului, numindu-l (ca al ii pe St. O IosiI
mai trziu) ,blanaul Neculce. Nicolae Cartojan, att de sobru si de
echilibrat n alte cazuri, vorbeste de ,mo,neagul in elept ,i sf tos.
Cu epitetul ,b tranul, nc rcat cu toate conota iile care suge-
reaz n elepciune, Irumuse e moral , sI tosenie, l gratuleaz si azi
to i cei ce se reIer la el, desi George C linescu si-apoi Serban
Cioculescu au ncercat s rup tradi ia sentimental cu privire la
personalitatea lui Ion Neculce.
Nimeni si nimic n-a putut, ns , rupe tradi ia recept rii lui
Neculce n constiin a public , datorat mai cu seam celor 42 de
legende din Ia a cronicii sale, intitulate O sam ae cuvinte care ,in
letopis u nu sant scrise, considernd, n recomandarea I cut citi-
torilor, c ,cine va ceti ,i le va creae, bine va fi, iar cine nu le va
creae iar va fi bine, cine precum ii va fi voia a,ia va face. Dezin-
voltura cu care Neculce se d pe mna cititorilor, ca un povestitor de
basme pe mna ascult torilor, a dat roade. Iegendele au Iost receptate
de scriitorii care le-au prelucrat, de la Bolintineanu la Cosbuc si Horia
Iovinescu, de la autorii de manuale scolare si de antologii ale speciei,
desi aceste istorioare n-au toate atributele legendei, Iiind mai de grab
niste anecdote, I r descrieri, I r portrete si caracteriz ri.
Cnd SteIan e alungat de turci, domnul se duce la mama sa, care
l retrimite la lupt ; cnd n lupta cu ungurul, calul lui SteIan se
pr buseste si moare, aprodul Purice i oIer calul s u, punndu-se
111
capr ca s se urce domnitorul ,mic de stat; un copil care trage cu
s geata mai departe dect SteIan-vod , e ucis.
Din toate ,legendele, ca si din multe pagini ale cronicii, se
desprinde talentul de scriitor al lui Neculce, care desi nu-i scolit att
de mult ca ceilal i cronicari, se ridic deasupra tuturora prin harul s u
nn scut.
n cronic ntlnim portrete nu o dat riguros creionate cu
asprime critic si cu un sarcasm necru tor.
Ia Iel sunt si relat rile ntmpl rilor, care ncalc morala. Iat
una despre Dumitrascu Vod : ,Doamna lui era la arigraa, iar el
aice i,i luase o fat a unei r chieri e ae pe Poaul Jechiu, anume
Arhipoaia, care o chema Ani a, iitoare, ae o purta in veaeal intre
toat boierimea, ae-o inea in bra e, ae-o s ruta.
Exigen a etic a lui Ion Neculce, n astIel de cazuri, l opreste de
la idealizarea ipostazei eroice a domnului, oricine ar Ii el.
Prin harul de povestitor, prin Iermec toarea oralitate a stilului,
prin penetranta intui ie a ,hirii omului cum ar zice Miron Costin
Ion Neculce deschide calea spre literatura propriu-zis .
Observa iile sunt dure, relat rile I r menajamente, tratarea
sl biciunilor unor personaje istorice se Iace cu aceeasi m sur cu care
e tratat omul de rnd n genere. El spune Iranc, verde-n Ia , cu o
expresie oral c turcii ,si-au I cut cheIul cu doamna lui Duca-vod .
Anumite replici ustur toare par a strnge n ele ironia din unele
basme si anecdote populare, precum aceea n care se spune despre
Mihai Racovi c ,se f cea a nu-i place s primeasc aomnia, ca ,i
fat ce-i :ice unui voinic: F -te tu a m trage ,i eu oi merge plangana.
Ca si la Miron Costin, proverbul popular intr Iiresc si organic
n es tura operei sale: ,mielul blana suge aou mume, ,calul raios
g se,te copacul scor os. Important e c proverbele nu-s date ca sim-
ple citate neutre; ele exprim o IilosoIie de via si particip substan-
ial la caracterizarea personajelor din cronic .
Desi boier cu ranguri mari, Neculce are o cultur mult mai re-
dus dect a celorlal i cronicari moldoveni si nu era ca ei un poliglot.
Izvoarele sale de inIorma ie sunt reprezentate de cele interne, moldo-
venesti si muntenesti, precum si de observa ia si tr irea nemijlocit a
Iaptelor si de crea ia popular ; c s-a Iolosit de izvoare interne o arat
o relatare despre Gheorghe SteIan, Ioarte apropiat de episodul din
Cronica B lenilor.
,Gheorghe Stefan-Joa , cana era logof t mare, au fost ,e:ana
oaat in aivan cu toiagul in gur . Iar Ioraachi Cantacu:ino cel b tran,
112
vel-vistiernic: Ce a:ici in fluier, aumneata logofete? Iar el au
r spuns: D:ic in fluier, s ni se coboare caprile ae la munte ,i nu
mai vin. El au r spuns in pila , ,i al ii nu s-au priceput. C el
a,tepta o,tile ungure,ti s vie ae peste munte.
Interesul pentru Cronica B lenilor venea, poate, si din mpreju-
rarea c pe linie matern el se tr gea din Cantacuzini, mama sa,
Catrina Iiind var primar cu Constantin Cantacuzino.
Dar dincolo de am nunte n Letopise ul si n Legenaele lui Ion
Neculce, Iaptul esen ial r mne dragostea lui de ar , care ntr-un
pasaj ia Iorma unui prozopoem:
,Oh' oh' oh' s raca ar a Molaovei ce nenorocire ae st pani
c-ace,tia ai avut. Ce sor i ae via i-au c :ut' Cum au mai r mas om
tr itor in tine, ae mirare este, cu atatea spurc ciuni ae obiceiuri ce se
trag pan ast :i in tine, Molaov .
Oh' oh' oh' vai, vai, vai ae ar ' Ce vremi cumplite au agiunsu
,i la ce cump n au c :utu. Doar Dumnea: u ae a faci mil , precum
au f cut cu i:railitenii, cu Moise prooroc, ae-au aespicat Marea
Ro,ie. A,a s fac ,i cu tini, s rac ar ' La ce obiceiuri ai agiunsu,
ca s scapi ain aceste obiceiuri spurcati'
Oh' oh' oh' s rac ar Molaov ,i ar Munteneasc , cum v
pitreci i ,i v ae:mieraa i cu aceste sup r ri, la aceste vremi cumplite
,i f r ae mil ae st panii no,tri, care singuri noi t-am poftit ,i i-am
aflat' Nu ne s tur m ae aomni, ae ar , nici ae m ritat fetele aup
p manteni, ce a:icem c -s pro,ti ,i s raci. Si alerga i la cei str ini,
greci, ae-i apuca cari ae cari s v hie gineri c -s cilibii ,i boga i ,i
le aa i mo,ii ,i-i pune i in capul mesii. Iac la ce am venit' Aceste,
aaev rat c ne-au f cut cilibii la toate, cu lacr mi pre obra: ,i cu
suspinuri la Dumnea: u strigana. Iar alte puteri f r a se striga la
Dumnea: u, n-au r mas. Aici durerea naste autentic poezie!
Aceasta si pentru c n scrisul s u se revars via a real ,
autentic , idee sugerat att de plastic de George Cosbuc n ultima
stroI din poemul s u Cetatea Neam ului, dup ce pl iesii i bat pe
poloni:
Ce-a mai Iost pu in ne pas
Au plecat polonii-n sus,
Iar pl iesii jos s-au dus
Ia Neculce drept acas
Iar acesta-n c r i i-a pus.
Si din Dorna pn -n Tulcea
To i cetesc ce-a scris Neculcea.
113
ConIirma i si dumneavoastr , dragi studen i, printr-o lectur
proprie si o lucrare de control pentru seminar, aIirma ia poetului de la
Hordou, att de mult ndr gostit de cronicile moldovenesti, editate de
Mihail Kog lniceanu, cu exemplarul s u cult pentru trecutul nostru
istoric.

Dimitrie Cantemir (1673-1723) a Iost un ,voievod luminat,
ambi ios si blazat, om de lume si ascet de bibliotec , intrigant si soli-
tar, mnuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui dup
care tnjeste si aventurier, cnt re n tambur , arigr dean, academi-
cian berlinez, prin rus, cronicar romn, cunosc tor al tuturor pl ce-
rilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este ,Iorenzo de
Medici al nostru scria George C linescu. Personalitate de talie
european , Dimitrie Cantemir este prima coloan trainic si impun -
toare a ediIiciului spiritualit ii romnesti, a c rui cheie de bolt s-a
rezemat ulterior pe oameni de seam din aceeasi stirpe renascentist ,
precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, George C linescu.
Ca orice personalitate marcant si reprezentativ a unei culturi na io-
nale, Dimitrie Cantemir a crescut Iiresc din spiritualitatea neamului
s u despre care a scris cu atta p trundere si str lucire.
Cantemir este primul scriitor romn care, tocmai Iiindc a Iost
un mare patriot, a impus prin lucr rile sale de geniu, cu un speciIic
att de romnesc, universul nostru de gnduri si de sim iri n circuitul
valorilor universale. De aceea, I r Dimitrie Cantemir nu mi-as putea
imagina relieIul spiritual al poporului romn, cum nu mi-as putea
imagina Romnia I r cununa Mun ilor Carpa i si Carpa ii I r vrIul
Omul. Dimitrie Cantemir este cel mai de seam nv at romn de la
sIrsitul secolului al XVII-lea si nceputul celui de-al XVIII-lea din
Iamilia marilor spirite umaniste si enciclopedice. El cunoastea istoria,
matematica, muzica si IilosoIia, etnograIia si Iolclorul, Iiind Iamilia-
rizat cu graiul str mosilor nostri latini, vorbind turca, greaca, persana,
rusa, Iranceza, polona si italiana, ganaina ,i sim ina ins intotaeauna
romane,te.
n 1673, la 26 octombrie, voievodului Constantin Cantemir
Iost r zes si ajuns apoi domn prin calit ile sale excep ionale de ostean
i s-a n scut Iiul cel mai mic, Dimitrie, care avea s ajung una din
cele mai proeminente Iiguri ale veacului. n acelasi timp istoric, Iilo-
soI, poet, om de stat, Dimitrie Cantemir a Iost un remarcabil c rturar
renascentist, ceea ce l-a determinat pe Voltaire s spun despre dom-
nitorul modovean c ,unea talentele vechilor greci, ,tiin a literelor ,i
aceea a armelor. Desi tat l s u, domnitorul Constantin Cantemir, nu
114
era deloc un c rturar abia stia s se isc leasc el a avut, totusi,
grij s dea Iiilor s i o crestere aleas . El aduce ca dasc l pentru
odraslele sale pe un vestit c lug r grec de la curtea lui Serban
Cantacuzino, pe nume Eremia Cacavela, care asigur tn rului Dimitrie
tot atta nv tur ct oIerea Academia Greceasc de la Constan-
tinopol. Un ecou puternic al acestei nv turi l vom g si n primele
ncerc ri literare ale lui Dimitrie Cantemir, ca, de pild , Divanul sau
galceava in eleptului cu lumea sau Giuae ul sufletului cu trupul. Cartea
e scris n greceste si romneste si poart o preIa de recomanda ie
I cut de dasc lul s u, Cacavela, ,plugarul care la holaa min ii sale a
ostenit si care spunea despre Galceav ... c este ,cu retoricesc
me,te,ug impoaobit , aaanc ,i bogat . Ideea Iundamental a c r ii
eviden iaz superioritatea vie ii spirituale asupra celei biologice, pro-
zaic si supus poItelor joase.
Dar Dimitrie Cantemir si va completa mult mai serios studiile
n anii sederii sale la Constantinopol, n timpul ct va Ii ostatec pentru
tat l s u, capuchehaie a Iratelui ori mazilit politic. n anii tinere ii,
Dimitrie Cantemir citeste mult, nva temeinic lucruri adnci si
deosebit de variate, devenind un umanist de tip renascentist, ceea ce-i
va crea o Iaim deosebit , Iiind primul romn membru al unei
Academii str ine (este vorba despre Academia din Berlin). Iecturile
vaste si diverse, experien a spiritual ob inut prin conIruntarea cu
attea civiliza ii l ajut s scrie opere Iundamentale, valoroase,
traduse n numeroase limbi str ine, printre care rusa, italiana, Iranceza,
engleza si germana.
Desi cultura greco-latin de la Academia din Constantinopol nu
era p truns de nici un ideal na ional, caracterizndu-se, mai degrab ,
printr-un accentuat cosmopolitism, Cantemir si va p stra nealterate
Iirea si constiin a de romn, Iiind c l uzit n toate actele sale de un
nalt si Iierbinte patriotism.
Cnd n martie 1693 b trne ele tat lui s u, Constantin
Cantemir, se sIrsesc, Dimitrie, n vrst de numai nou sprezece ani,
se urc pe tron, unde, din cauza unor intrigi, r mase neasteptat de
pu in, Iiind silit s plece la Constantinopol. Rentorcndu-se n
scaunul domnesc, l va p r si deIinitiv dup pacea dintre rusi si turci
de la Vadul Husilor. Dup aceast dat va scrie cele mai de seam
opere ale sale: Istoria Imperiului Otoman, Hronicul vechimii a
Romano-Molao-Jlahilor, Descriptio Molaaviae etc. Este evident c
att Hronicul., ct si Descrierea Molaovei sunt lucr ri izvorte din
ne rmurita dragoste a lui Cantemir Ia de patria si poporul s u, a
115
c ror zbuciumat istorie voia s-o aduc la cunostin a lumii ntregi.
,Dulce este aragostea ae mo,ie, spunea el, n elegnd, n limbajul
vremii, prin moyie patrie. Aceast dragoste si-a ntruchipat-o ntr-o
munc neobosit , n care c ut torul de taine descoper adev rul ce l-a
nsuIle it pn n pragul mor ii sale: ,sufletul oaihn nu poate afla
pan nu g se,te aaev rul, care il cearc oricat ae aeparte ,i oricat ae
cu trua i-ar fi a-l nimeri. Plin de adev r, solid argumentat stiin iIic,
opera lui Dimitrie Cantemir a constituit unul din izvoarele cele mai
pre ioase pentru cunoasterea Iiin ei na ionale, sub diIeritele ei aspecte.
AstIel, n aIar de Hronic., unde se ocup mai mult de originea
poporului nostru si unde sunt si unele exager ri, n eleptul cronicar, n
Descriptio Molaaviae, ne d o proIund si splendid descriere a ase-
z rii geograIice, organiz rii politice si bisericesti a statului moldo-
venesc, I cnd, n acelasi timp si o oper de cercetare etnograIic si
Iolcloric , n sensul c realizeaz o caracterizare p trunz toare a Ielu-
lui de via si a Iirii moldovenilor, precum si a crea iilor lor artistice.
Paginile consacrate Iolclorului sunt si ast zi deosebit de pl cute si de
utile, oIerindu-ne date importante despre diIerite credin e, supersti ii
populare si obiceiuri din acea vreme: ar gaica, pe itul, ora iile ae
nunt , c rturarul consemnndu-le, cu talent si inteligen si cu o
plastic Iervoare, n capitolul Despre ceremoniile pe care Molaovenii
le observ la logoane ,i nun i, sau aatele cu privire la focurile mol-
aovene,ti, sau la obiceiurile ae la inmormant ri.
Dintre toate scrierile lui Cantemir, cea mai nchegat din punct
de vedere artistic este, nendoios, Istoria hieroglific , prima ncercare
de roman din literatura romn .
Sub haina alegoric a luptei dintre mp r ia leului si aceea a
vulturului se ascunde un moment tulbure din istoria rilor romnesti
si anume ,glcevile pentru putere dintre Brncoveanu si Cantemiresti.
Misiunea de a scrie aceast istorie era, Iireste, deosebit de grea, c ci,
dup cum m rturiseste Cantemir, se c dea ca ,a lor noastre ae proaste
a le huli. ae bune a le l uaa ,i aup pofta aaev rului, precum sunt
lumii a le ob,ti.. Aceeasi atitudine si-o propune autorul si Ia de
ac iunile rivalului, iar ,faptele intr-ascuns lucrate se hot reste ca
f r nici o sfial a le lovi. Pentru a l muri sensul alegoriei, Cantemir
d la sIrsitul operei sale o ,scar a numelor ,i cuvintelor hiero-
glifice,ti talcuitoare, din care aIl m c mp r ia leului este ,partea
molaovenenasc , mp r ia vulturului este ,partea munteneasc ,
,Inorogul Dimitrie Cantemir, ,Corbul Brncoveanu si n aceeasi
viziune de plastic zoomorI urmeaz o suit de dih nii si ntruchip ri
116
naripate, care ascund n snul povestirii diIerite chipuri si caractere
contemporane autorului. Animalele si p s rile, care simbolizeaz per-
sonajele reale, sunt excelent intuite si redate surprinz tor din punctul
de vedere al expresiei artistice.
Prezentarea epocii si a oamenilor care au ilustrat-o se sprijin pe
un necontestat Iond real, iar povestirea este pe alocuri de o rar vioi-
ciune. Spontaneitatea si varietatea stilului vin s ntregeasc valoarea
artistic a acestei lucr ri, care poate Ii socotit cum mul i o recunosc
drept prima ncercare de roman social din literatura romn .
n desI surarea nara iunii, Cantemir introduce cu dib cie poeme
lirico-elegiace ca ,Tanguirea Inorogului si ,Tanguirea Afroaitei,
poeme satirice precum acel ,re:bel al gang niilor, Iormul ri gno-
mice si un num r de parabole sugestive prin mesajul lor umanist si
Iorma lor pitoreasc . Uneori, proza lui Cantemir este str b tut de un
Iior liric att de puternic nct devine poematic , se structureaz pe
elemente prozodice (rim , ritm) ca unele basme populare.
Nendoios, un alt Iapt demn de men ionat n leg tur cu interesul
literar al operelor lui Dimitrie Cantemir l constituie limba si stilul s u.
n aceast privin , unor cercet tori li s-a p rut c limba lui Cantemir
este greoaie si pedant . Uneori, Iaptul acesta poate Ii adev rat, mai
ales cnd avem de-a Iace cu lucr ri, pe care autorul le-a scris mai nti
ntr-o limb str in , ca, de exemplu, latina, si cnd lucr rile respective
aveau un caracter mai mult stiin iIic. Atunci, pentru o serie ntreag de
no iuni inedite, Cantemir se vede constrns s introduc , o dat cu
no iunile respective din diverse limbi constient Iiind c majoritatea
cititorilor nu le cunosc , si termeni noi, pe care i explic cu mult
competen , n diIerite ocazii. AstIel, la nceputul Istoriei hieroglifice,
Cantemir asaz un dic ionar de cuvinte necunoscute, ndeosebi neolo-
gisme, pe care-l intituleaz : ,Scar a numelor ,i cuvintelor str ine
talcuitoare,al c rui rost el nsusi l explica n rndurile unei Prefe e
,c tre cetitoriu: ,Jei ,ti, iubitule, c nu pentru cei cari intr-aceste
pomenite limbi peaepsi i sunt, scara aci am supus: ce pentru c ae
imprumutarea cuvintelor str ine, cei mai neaeprin,i, lovina vreea,i ,
ca a,ii a le in elege.. Iat cteva spicuiri, care ne atest si geniul de
Iilolog al lui Catemir: agonia lupta care Iace trupul cu suIletul n
ceasul mor ii; antidot leac mpotriva boalei ce se d ; dialectic cei
ce stiu a se ntreba dup canoanele logicii; dimocra ie st pnire n
care cap ales nu este, ci toat ara poate intra la sIat; theatru locul
privelii, n mijlocul a toat ivala.
117
Desigur, explica iile date de Cantemir neologismelor introduse
de el nu ne apar ast zi ca Iiind ntotdeauna cele mai exacte. n
perspectiva a trei secole, Iaptul devine explicabil. Ceea ce r mne
deosebit de valoros n activitatea lui este adev rul c a mbog it limba
noastr literar cu cuvinte noi, pe care a reusit s le Iac un bun al
ntregului popor. Dar acesta nu este sigurul aspect al limbii lui
Dimitrie Cantemir. Cine citeste Istoria hieroglific , ndeosebi, si va
da seama de marea ei Ior expresiv , de capacitatea narativ si de
sugestie, de darul portretistic, de Iarmecul descrierilor peste care se
revars adesea unda liric a vechilor Ca:anii, a basmelor si a poeziilor
populare. Iat numai cteva rnduri, dintr-un nceput Irumos de
poveste din Istoria hieroglific scrise cu o discret detasare epic , n
spiritul limbii vorbite si al lirismului care anun cumva pe Ion
Creang : ,Oainioar era un om s rac carele intr-o p auri , sub o
cobili era locuitoriu. Acesta mai multe ae :ece g ini, aoi cuco,i ,i
un aul u, alt ceva aup sufletul nu avea.. S ni se ng duie s
continu m exempliIicarea cu o adev rat elegie, caracterizat dup
expresia lui George C linescu printr-o ,nespus ae inteligent tratare
cult a metaforei r ne,ti, elegie extras din aceeasi capodoper si
care poate Ii socotit nceputul poemului n proz din literatura
romn :
,Eu m-am vechit, m-am ve,tfit ,i ca florile ae brum m-am ofilit,
soarele m-au lovit, c laura m-au p lit, vanturile m-au negrit, aru-
murile m-au ostenit, :ilele m-au vechit, anii m-au imb tranit, nop ile
m-au schimonosit ,i, aecat toate mai cumplit, norocul m-au urgisit ,i
ain aragostele tale m-au i:gonit, f r acesta nou, vios, ghi:aav ,i
frumos, ca soarele ae luminos, ca luna ae ar toas ,i ca om tul ae
albicios este, ochii ,oimuluiu, pieptul leului, fa a tranaafirului, frun-
tea iasiminului, gura buforului, ain ii l crimioarelor, gruma:ii p u-
nului, sprincenele corbului, p rul sobolului, mainile ca aripile, aege-
tele ca ra:ele, miflocul paraosului, statul chiparosului, peli a cacu-
mului, unghele inorogului, glasul bubocului ,i virtutea colunului are.
Un admirabil portret caricatural, intercalat de Cantemir n rela-
tarea nun ii lui Racovi cu Iata Dediului, din aceeasi lucrare, ne
anun n el un mare scriitor modern, un pictor al grotescului din via ,
un precursor sui-generis al monstrilor lui Goya si al pamIletului arghe-
zian: ,O areptate sfant pune- i inareptariul ,i ve:i strambe ,i crjobe
lucrurile norocului. Ghibul gatul, flocos pieptul, bo oase genunchele,
catalige picioarle, ain oase f lcile, ciute urechile, puchino,i ochii,
suci i mu,chii, intinse vinele, l boase copitele c milei, cu sulagec
118
trupul, cu alba peli , cu negrii ,i mangaio,i ochi, cu sub ire aege ele,
cu ro,ioare unghi,oarele, cu molcelu,e vini,oarle, cu iscusit miflo-
celul ,i cu rotunfor grumagiurul helgii ce potrivire' Ce asem nare ,i
ce al turare are '. Si mai departe o minunat des-criere a nun ii
dintre helge si c mil , descriere care ne aminteste de splendida nunt
de gng nii din sIrsitul poemului C lin (file ain poveste) al lui Mihai
Eminescu. ,Norocul aar intr-acesta chip pre helge aup c mil a,e-
:ana, an arii cu fluere, greierii cu surle, albinele cu cimpoi, cantec ae
nunt cantana, mu,i ele in aer ,i furnicile prea p mant, mari ,i lungi
aan uri riaicar .
Si cte alte valori artistice nu ascunde opera acestui str lucit
talent al literaturii noastre vechi, un precursor de necontestat al prozei
lirice, pe care Alecsandri, Eminescu, Cosbuc, Sadoveanu, Blaga,
C linescu au gustat-o si au apreciat-o att de mult, ncorpornd-o n
Iluxul spiritualit ii romnesti n drumul ei continuu spre universa-
litate si eternitate.
Eruditul renascentist, scriitorul-ctitor al literaturii romnesti
moderne, IilosoIul umanist, istoricul patriot, omul acestor plaiuri,
Dimitrie Cantemir ntruchipeaz n mod exemplar virtu i spirituale ale
acestui popor, proiectate cu lumina geniului pe coordonate europene.

De re inut (L.M.):
Cronicarii romni de limb slavon scriu despre istoria rii
lor astfel:

Macarie

Moartea lui SteIan cel Mare
1504 1551 Urcarea pe tron a lui SteIan Rares
47 ani

Eftimie
A II-a domnie a lui Petru Rares
1541 1554
Domnia lui Alexandru
I pusneanu si construirea
m n stirii Slatina

Azarie
1551 1574
Domnia lui
Petru Schiopu
13 ani

23 ani
119
Cronicarii moldoveni scriu n limba romn /HWRSLVH XO GH
FkQGVDvQFHSXW DUD0ROGRYHL descriind perioada:

Grigore Ureche (1590?1595?-1647) scrie n 1642 Letopise ul
cercetnd izvoare str vechi pentru evenimentele descrise

de la Dragos Vod la Aron Vod
1359 1594
235 ani

Miron Costin (1633-1691) a scris n 1675-1691 Letopise ul,
documentndu-se si Iiind martor al evenimentelor contemporane descrise

de la Aron Vod la Dabija Vod
1595 1661
66 ani

Ion Neculce (1672-1745) scrie n perioada 1731? 1732?-1743
Letopise ul, Iiind un martor al evenimentelor consemnate

de la Dabija Vod la Nicolae Mavrocordat
1661 1743
82 ani




120

,6725,2*5$),$',175$16,/9$1,$






n aceast , ar leag n al romnismului, sunt vestigiile cet ilor
dacice si romane, ale drumurilor si castrelor I cute de cuceritorii
Daciei; acolo, din templele p gne ale naintasilor, romnii au zidit
primele biserici n stil roman, precum cea de la Densus si cele de pe
Valea Streiului. Acolo au d inuit urme de cultur si civiliza ie, care le-au
amintit permanent romnilor de originea lor nobil , daco-roman si le-au
cultivat mndria de a Ii urmasii unor neamuri ilustre. n aceast
Transilvanie, trup din trupul vechii Dacii, romnii, st pnii ei legitimi,
printr-o continuitate nentrerupt , dar socoti i tolera i de c tre Unio
trium nationum (unguri, sasi, secui) si-au dep nat povestea lor amar ,
sub asprele lovituri ale sor ii, care tindeau s -i Iac chiriasi n propria
lor ar .
Povestea lor au nI isat-o, cu mijloacele lor modeste si n con-
di ii mastere, istoriograIii romni din secolele XV-XIX, care au de-
monstrat c :
x Transilvania n-a Iost cucerit de unguri; ei s-au inIiltrat ncet,
ncet, ca o ap printr-un mal. Transilvania a Iost ocupat treptat
de regii Ieudali care au exploatat-o si au asuprit-o;
x Transilvania nu s-a conIundat niciodat cu Ungaria, desi
vitregia istoriei le-a pus s locuiasc mpreun asa cum nu se
poate conIunda un de inut politic cu un temnicer, desi stau sub
acelasi acoper mnt;
x Unii istorici sus in mincinos si tenden ios o unire a
Transilvaniei cu Ungaria. Cei seriosi respect , ns , adev rul.
Iat , Oskar Netoliczka, privind harta lui Honterus din 1542,
remarca, ntr-o lucrare a sa din 1881, nchinat lui Honterus, n
limba german , importan a ei ,pentru c Transilvania apare ca
o unitate geografic completamente aiferit ae Ungaria ,i
apar inana, impreun cu Molaova ,i Jalahia, Daciei.
121
Si Ion Iupas scrie: ,Istoricii maghiari cu bun faim recuno,-
teau c Transilvania nu s-a contopit nicioaat aeplin cu regatul
Ungariei, ci a reu,it s -,i p stre:e ae-a lungul veacurilor particula-
rismul ei politic, cultural ,i economic ne:aruncinat (I. Iupas,
Transilvania, inima teritoriului etnic romanesc, Sibiu, 1945, p. 14).
Sandor Szilagy aIirm si el clar c Transilvania si Ungaria
,nefiina contopite aeplin, nu au format o singur ar , ci aou ri
aeosebite. Abia trziu, n 1867, prin ncheierea dualismului austro-
ungar se produce anexarea Ior at a Transilvaniei la Ungaria.

'H]YROWDUHDLVWRULRJUDILHLURPQHQ7UDQVLOYDQLD
VHFROHORU;9;,;
n manuale s-a acordat aten ie exclusiv Scolii Ardelene, igno-
rndu-se realitatea c istoriograIia n aceast provincie ncepe n a
doua jum tate a secolului al XV-lea, deci concomitent cu istoriograIia
din Moldova, asa cum demonstreaz istoricul Ion Iupas n Cronicari
,i istorici romani ain Transilvania, Editura Scrisul romnesc, Bucu-
resti, 1941.
a) E vorba de o cronic n limba latin la sIrsitul c reia un preot
sau c lug r, bun cunosc tor al acestei limbi, povestea evenimentele
dintre anii 1473-1479, elogiind biruin a lui SteIan cel Mare asupra
turcilor la Vaslui (1475) si relatnd nIrngerea lor de c tre Paul Chinezu
pe Cmpul Pinii (Sibot, pe malul stng al Muresului), la 1479. A lup-
tat al turi de comitele Timisoarei, de principele Bartolomeu DragIy.
(Antonio BonIini cronicarul lui Matei Corvinul, nu aminteste de
aceast b t lie).
Anonimul cronicar ardelean a inut s completeze cronica lui,
amintind pe larg si de biruin a lui SteIan cel Mare de la Vaslui.
Cronica s-a p strat la curtea principelui DragIy, care era de ori-
gine romn . Ea a Iost scris , desigur, de un om de la curtea acestuia.
n paginile precedente am evocat Letopise ele slavone de la
Bistri a si de la Putna, opera cronicarilor Macarie, Eftimie yi Azarie,
care s-au str duit s eternizeze ispr vile domnilor Moldovei
Alexandru I pusneanu, Petru Schiopu si Petru Rares, inspirndu-se
din Cronograful bi:antin al lui Constantin Manasses; am evocat
sIaturile pline de n elepciune si omenie ale domnitorului Neagoe
Basarab c tre Iiul s u Teodosie si alte lucr ri scrise n slavoneste.
Vom evoca azi pe cel dinti umanist romn Nicolaus Olahus, care si-a
scris opera istoric si poeziile n latin , sub inIluen a direct a puter-
nicului curent umanist.
122
El e primul umanist romn si unul dintre cei mai reprezentativ,
stimat de ilustre personalit i din Apusul Europei.
Nicolaus Olahus sau Romnul, ntiul mare umanist romn
(1543-1568), era cobortor din spi a domneasc a Dr culestilor mun-
teni, Iiul lui Stoian sau SteIan, a c rui mam Iusese Marina, sora
vestitului erou al crestin t ii, Ioan Huniade. SteIan, Iiul Marinei,
nsp imntat de nestatornicia lucrurilor din ara Romneasc , se
reIugiaz la Sibiu, de unde va trece apoi la Or stie (1504) n postul de
jude regesc al orasului. Ar Ii putut s Iie trimis n ara Romneasc cu
osti de c tre Ioan Huniade, dar n-a vrut. S-a c s torit cu Varvara Husar
din Transilvania.
n cronica sa, Nicolaus Olahus d urm toarea precizare: ,tata,
v :ana c schimb rile lucrurilor ce se fac acolo pentru aomnie sunt
foarte primefaioase, a preferat s se c s toreasc cu mama mea,
Jarvara Husar ain Transilvania ,i s tr iasc aici via retras ,
aecat in aomnie ,i la putere, supus la mii ae primefaii, s fie ucis ca ,i
inainta,ii s i.
Nicolaus e unul din cei patru copii ai acestei n elepte Iamilii,
care a avut doi b ie i si dou Iete. N scut la Sibiu la 10 ianuarie
1493, Nicolaus Olahus e la vrsta de 17 ani aprod la curtea regelui
ungar, Vladislav II Iagelonul. mbr isnd cariera ecleziastic , ajunge
canonic la Strigoniu (1522). n 1524 e chemat la curtea tn rului rege
Iudovic II, ca sIetnic al s u si al reginei Maria, pe care o serveste cu
loialitate chiar n momentele Ioarte grele de dup nIrngerea de la
Mohacs din 29 august 1526. R mne credincios reginei v duve, cu
care c l toreste Ioarte mult. Ajung n Germania n toiul r zboiului
dintre protestan i si catolici. Din Germania pleac n Belgia nso ind-o
pe regina Maria, c reia Iratele ei, mp ratul Carol Quintul i ncre-
din ase crma rilor de Jos. Va r mne aici 5 ani (1533-1538).
n 1542, la st ruin ele regelui Ferdinand, primeste postul de se-
cretar si sIetnic al cur ii regale. Peste un an, n 1543, va Ii numit episcop
de Zagreb; n 1547, episcop de Agria, iar n 1553 e naintat la suprema
treapt ierarhic din Ungaria: mitropolit primat de Strigoniu. Devine un
ap r tor nIocat al catolicismului n lupta contra lutheranismului.
Pentru meritele sale e numit baron al Imperiului n 1554, iar n
1558 regent al Imperiului, o nalt demnitate politic . n decretul rege-
lui Ferdinand se spune: ,. tu i i tragi originea chiar ae la cei mai
vechi principi ai neamului valahilor.
El este ntemeietorul nv mntului teologic superior din Ungaria
catolic , prin nIiin area seminarului din Tirnavia, la 1566, la Iel cum
123
Petre Movil n veacul urm tor, prin Academia duhovniceasc de la
Kiev, pune temelia nv mntului superior n Rusia pravo-slavonic .
Nicolaus Olahus moare la Bratislava la 14 ianuarie 1568.
Activitatea literar a lui Nicolaus Olahus prezint un interes
ntreit: istoric, poetic si teologic.
1) o scurt cronic despre cteva evenimente contemporane lui;
2) o monograIie despre Atila, tradus si n polon ;
3) o interesant descriere geograIic , istoric si etnograIic a
Ungariei: Hungaria sive ae originibus gentis, regni situ, aivisione,
habitu atque opportunitatibus, terminat n 1536, tip rit postum n 1735.
n capitolul XII vorbeste de originea sa muntean , despre
nrudirea cu Huniadestii, realiznd si o succint descriere a Munteniei,
Moldovei, Transilvaniei si a Banatului. Descrierea se remarc prin
conciziune si claritate: ,Transilvania e incins peste tot ae mun i
inal i, mai ale ain acea lature unae se aesparte ae munteni, printr-o
singur parte care se afl spre nora ,i spre molaoveni, are acces mai
u,or. Din Ungaria trei c i auc spre ea, ,i acestea anevoioase ,i pline
ae vartoape. Una se cheam Mese,, c tre partea unae e Some,ul, alta
se cheam Cri,, unae este Cri,ul, a treia se cheam Poarta ae Fier,
pe unae se scurge raul Mure,.
Nicolaus Olahus aIirm descenden a roman a romnilor si
originea latin a limbii, cu argumente de ordin Iilologic. E ceea ce vor
Iace n secolele urm toare: Grigore Ureche, Miron Costin ndeosebi,
iar apoi, revenind cu un vast aparat stiin iIic asupra problemei, coriIeii
Scolii Ardelene.
,Molaovenii au aceea,i limb , obiceiuri ,i religie ca ,i munte-
nii, se aeosebesc ins intrucatva numai prin imbr c minte. Ei se in
mai ae neam ,i mai ae isprav aecat muntenii (...) Limba lor ,i a
celorlal i romani a fost canava roman , ca unii ce sunt colonii ae
romani. In vremea noastr limba lor se aeosebe,te foarte mult ae
aceea, cu toate acestea, multe ain cuvintele lor pot fi in elese ae latini.
Scrisul s u poart n toate privin ele pecetea Umanismului cu
v dit tendin de a se apropia de simetria, claritatea si Irumuse ea
scriitorilor clasici din antichitatea roman . Nicolae Olahus scrie si
versuri elogioase n latin cu prilejul mor ii Iratelui s u, Matei, Iost
notar al Or stiei, stihuri traduse de St. Bezdechi.

,In u,urin a-mi pe :ei m manie: c-au fost auri.
C ci aeopotriv la to i muritorii s rmani le st -n cale
Moartea cumplit ,i to i au sorocita :i.
(Elegie la moartea fratelui Matei)
124
Poeziile lui au ap rut abia n 1906 (la Budapesta: Carmina
Nicolai Olahi) si n 1934, Nicolaus Olahus: Carmina.
Iucrarea istoric Atila a circulat o vreme n manuscris si a Iost
tip rit n 1568 de 1oannes Sambucus.
Ungaria, terminat n 1536, n care se ocup pe larg si de cele
trei ri romnesti, a Iost tip rit n 1735 (g si i Iragmente din ea n
Ion Iupas: Cronicari ,i istorici ain Transilvania).
Nicolaus Olahus a purtat coresponden cu peste o sut de per-
sonalit i precum papa Clement al VIII-lea, mp ratul Carol Quintul,
cu regi, principi, voevozi, cardinali, duci, diploma i, episcopi, egu-
meni, litera i, proIesori si medici, la care se adaug coresponde a cu
Iratele s u, Matei de la Or stie. Ca model de scrisoare autorul si-a luat
opera realizat de epistolograIii Aeneas Silvio Piccolomini (Papa
Pius al II-lea) si Erasmus din Rotterdam.
Existau n biblioteci colec ii de scrisori ale lui Cicero, Plinius cel
Tn r, pe care, desigur, Nicolaus Olahus le-a cunoscut.
Coresponden a trimis si primit are o importan documentar
deosebit si a Iost tip rit , nu de mult, si n romn .
c) Prima cronic n limba romn din secolul al XVII-lea este
a protopopului Vasile de la biserica SIntul Nicolae din Scheii
Brasovului. Aici exista o scoal romneasc din 1495, ridicat cu
ajutorul b nesc al lui Neagoe Basarab. Spre sensibil deosebire de
cronicile muntenesti si moldovenesti, nsemn rile din aceast cronic
sunt mai mult de interes local si Iamiliar. Cronicarul oIer am nunte
despre tat l s u, protopopul Mihai, care l-a ntmpinat pe Mihai
Viteazul. Despre Iratele lui, Constantin, protopopul Vasile d am -
nunte utile si pentru cunoasterea epocii. Cronologia lui e prea preten-
ioas , pornind de la Adam si Eva, dar si de la asezarea bulgarilor n
Scheii Brasovului (1392).
Sunt si am nunte pre ioase care vorbesc de emula ia dintre
Brasov si Sibiu, pentru a avea preo ii cei mai buni. De la Brasov l iau,
de pild sibienii, pentru biserica din R sinari, pe popa Bratu, vrednicul
str mos al poetului Octavian Goga.
Cronica protopopului Jasile cuprinde nsemn ri cronologice de
la 1392 pn la 1633. Originalul romnesc nu s-a p strat. Cunoastem
cuprinsul ei din traducerea german , n care se precizeaz clar: ,ex
vallachica translata.
d) n a doua jum tate a secolului al XVII-lea avem dou cronici
romneyti, una mai vast , n srb , si alta mai redus , n romneste,
ale lui Gheorghe Brancovici, Iratele mitropolitului Sava.
125
Familia Brancovici s-a romnizat si mul i dintre membrii ei au
avut roluri si Iunc ii importante n Ungaria si n rile romne. Maxim
Brancovici era la nceputul veacului al XVII-lea mitropolit al Ungro-
vlahiei, iar nepoata sa, Mili a-Despina, so ia lui Neagoe Basarab, a
avut un rol att de mare n istoria rii, nct amintirea i-a r mas n
legend . De aceea, Gheorghe Sincai se sim ea ndrept it s aIirme c
Gheorghe Brancovici ,nu a fost sarb, ci neao, roman. Uneori, el
nsusi semna Gheorghe Brncoveanu si Iratele s u a l sat o isc litur
cu Sava Brncoveanu.
Gheorghe Brancovici s-a n scut la In u la 1645; a crescut la
curtea Iratelui s u, Sava, unde cunoaste lume aleas si nva multe limbi
(romneste, srbeste, ungureste, turceste, latineste, greceste si nem-
este). Moare n 1683. Din vasta lui cronic srbeasc , Silviu Dragomir
a tradus n romneste p r ile de interes pentru istoria romnilor.
Din cronica romneasc sunt cunoscute pn acum dou copii:
una descoperit de Aron Densusianu, care crede c probabil Gheorghe
Brancovici a scris aceast cronic n Muntenia la anul 1686. A publi-
cat-o n Revista ae critic literar din Iasi n 1893; alta a publicat-o
p rintele Constantin Bobulescu n Revista Istoric (Iayi 1917).
e) Radu Tempea (1691-1742) protopop a scris Istoria sfintei
biserici a Scheii Bra,ovului inainte ae 1742.
Manuscrisul protopopului Vasile exista si a Iost Iolosit de Radu
Tempea, care a dus relatarea Iaptelor pn n zilele lui. Autorul si
ntemeiaz relat rile pe: tradi ia oral , pe lucr ri scrise de predecesori,
pe documente din arhiva bisericii SIntul Nicolae din Brasov. El reali-
zeaz o evident trecere de la istoriograIia simpl , narativ , cronic -
reasc , la aceea pragmatic , documentar . Radu Tempea se ocup de
luptele brasovenilor si I g r senilor pentru ap rarea ortodoxiei. Istoria
lui are o valoare considerabil pentru c Iurnizeaz date importante
din secolul al XVIII-lea. Au mai scris si al i brasoveni, dar lucr rile
lor nepublicate n-au importan .
I) Iorga, studiind un manuscris dat de v duva lui Andrei
Brseanu, crede c unul din aceste manuscrise a Iost scris de Dimitrie
Constantinovici, directorul scoalelor ortodoxe romne din Transilvania.
El a studiat la Viena. A alc tuit prima gramatic romneasc pe care a
dedicat-o lui Constantin Vod Mavrocordat.
Sunt n cronica aceasta interesante nsemn ri despre descope-
rirea Americii (cu data eronat 1515 n loc de 1492) si despre nce-
putul ReIormei religioase la 1517 (dat corect ), ar tndu-se c
Martin Iuther ,pentru pi:ma Papei ,i-au l sat legea, care au avut ,i
au ur:it ,i au inv at legea, care acum in lutheranii.
126
De asemenea, exist o nsemnare, care spune c Mihai Viteazul,
ntrebnd pe sasii brasoveni de ce nu au cruci la bisericile lor, dac se
numesc crestini: ,...a,a le-au poruncit ae au pus cruci pe la biserici,
precum se v a ,i la vremile ae acum (cI. Buletinului Comisiei
Istorice, vol. XII, 1933, p. 67).
g) n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea e scris Plangerea
Sfintei M n stiri a Silva,ului ain eparhia Ha egului ain Prislop. E o
cronic ritmat , de pe la 1763, de un autor necunoscut, care relateaz
despre distrugerea l casului ortodox, n urma Unia iei. I. Burlac o
atribuie c lug rului EIrem, ntr-un studiu din Anuarul Institutului ae
Istorie ,i Arheologie ,A.D. Xenopol, an XV, 1978. Cronica are dou
variante. A Iost publicat de Cezar Bolliac n Buciumul, nr. 3-5 din
1863. Au publicat-o apoi Ion Lupay n lucrarea Cronicari ,i istorici
romani ain Transilvania, edi ia a II-a, Editura ,Scrisul romnesc,
1941; Dan Simonescu n Cronici ,i povestiri romane,ti versificate,
secolele XJII-XJIII, Editura Academiei, 1967; Mircea P curariu,
Istoria M n stirii Prislop, Arad, 1986.
Autorul, bine inIormat asupra istoricului m n stirii, vorbeste
despre ctitorii ei, despre cei ce-au restaurat-o, de ZamIira cea pururea
pomenit ,fata lui Moise Joevoa ain Bucure,ti, de trecutul mona-
hismului romnesc, Iolosindu-se de personiIicarea m n stirii distruse
ntr-o ,v auv cernit . Cronica evoc dramaticul sir de ac iuni ce va
duce la dec derea m n stirii, o dat cu Unirea cu Biserica Romei, n
care autorul vede un atentat la via a spiritual a tuturor romnilor. n
demararea acestui act, autorul Ioloseste o satir biciuitoare, de bun
calitate artistic . E o lucrare remarcabil , de mare actualitate, pu in
cunoscut . Poate cea mai valoroas dintre toate cronicile ritmate.
h) nsemn ri pre ioase pentru studiul istoriei romnilor din
Transilvania au l sat modesti c rturari de ar , preo i, dasc li, care au
inut aprins Ilac ra mndriei de a Ii urmasi de romani. Unul dintre ei
a Iost un str mos al poetului Octavian Goga, preotul Sava Popovici
din R sinari, care vorbea, nainte cu 20 de ani de apari ia Istoriei lui
Petru Maior (1812), deci la 1792, ntr-o predic , despre originea si
continuitatea romnilor n Dacia, c utnd s l mureasc pe n elesul
poporului patru chestiuni:
1) ce Iel de s mn este neamul romnesc.
2) cu ce ntmpl ri sau pricini am venit noi n ara aceasta a
Daciei Mediterane, care este denumit de noi.
3) de unde au venit romnii.
4) cum c au r mas romnii pe locul acesta.
127

ISTORIOCRAFIA N ARA ROMNEASC

Desi nu s-au p strat probe concrete, e de presupus, asa cum cred
mul i cercet tori, c au existat si n ara Romneasc , nainte de
apari ia cronicarilor, succinte nsemn ri cronologice, pomelnice, acte
cu caracter privat (de danie, de vnzare-cump rare, de mostenire) si cu
caracter public. Din neIericire, au ajuns pn n epoca modern Ioarte
pu ine documente de acest Iel.
Spre deosebire de Moldova, n ara Romneasc nu se cunosc
Analele in limba slavon . Evolu ia istoriograIiei literare a rii Romnesti
are un alt caracter dect cea moldoveneasc . Nota subiectiv , p timas
si vehement p rtinitoare e mult mai pronun at la cronicarii munteni.
Imixtiunile, mai dese si mai necru toare ale Por ii Otomane n
ara Romneasc , au mpiedicat apari ia unor domnii puternice, de
mare autoritate, precum si apari ia unor scrieri istorice de importan
deosebit . De abia spre sIrsitul secolului al XVI-lea apar unele lucr ri
mai valoroase, scrise n limba romn .
Amintim pe boierul c rturar Teodosie Rudeanu (? - 1621) unul
dintre cei mai nsemna i dreg tori ai lui Mihai Viteazul cu cronica sa
scris la curtea domneasc , n 1597, pe care cea mai mare parte a spe-
cialistilor (N. Iorga, D. Onciul, N. Cartojan, Iiviu Onu s.a., si cel mai
temeinic argumentat Dan Horia Mazilu
1
) l consider ca Ioarte proba-
bilul autor al Letopise ului cantacu:inesc (Istoria rii Romane,ti ae
cana au aesc lecat provoslavnicii cre,tini).
Cronicarii munteni cei mai des pomeni i n istoriile consacrate
literaturii romne vechi sunt: Teodosie Rudeanu (sec. XVI), Stoica
Ludescu (sec. XVII), Constantin Cantacuzino, Radu Popescu (alias
monahul RaIail) si Radu Greceanu (sec. XVII-XVIII), Dionisie
Eclesiarhul, Naum Rmniceanu yi Zilot Romnul (sec. XVIII si XIX).

1
Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, Ed. Minerva, 1978.
128
Cronicile lor reIlect via a social-politic din r stimpul a trei
secole. O via agitat , plin de luptele intestine dintre diversele
Iamilii boieresti, n goana lor dup navu ire si putere, rvnind uneori
chiar tronul rii. Iuptele dintre Iamiliile boieresti ale Craiovestilor,
Buzestilor si, mai ales, ale Cantacuzinilor si B lenilor au Iost reIlec-
tate de cronicarii vremii cu un agresiv spirit partizan, de unde puter-
nica lor not subiectiv si excelenta not pamIletar .
Cronicarii erau amesteca i cu toat Iiin a lor, printr-un mare
num r de interese, n aceste conIrunt ri, ntr-o vreme n care ele-
mentul grecesc si Ianario ii se inIiltraser tot mai puternic n via a
economic , politic , bisericeasc si cultural a romnilor din ara
Romneasc .
mpotriva prezen ei lor excesive s-au ridicat, chiar cu oastea, Iupu
Mehedin eanu, la 1618, Matei Basarab la 1633 si Tudor Vladimirescu la
1821, care declara n ManiIestul lansat de la M n stirea Tismana:
,Fra ilor locuitori ai rii Romane,ti veri ae ce neam ve i fi, nici o
pravil nu opre,te pe om ae a intampina r ul cu r u... Dar pe balaurii
care ne inghit ae vii, c peteniile noastre, :ic, atat cele biserice,ti cat
,i cele politice,ti, pan cana s -i suferim a ne suge sangele ain noi,
pan cana s le fim robi ?
Cronicarii munteni si-au scris opera nu att n cabinete de studii
si biblioteci, ct n Iream tul vie ii de Iiecare zi, n toiul b t liilor
dintre partide, uneori chiar n nchisori, n exil sau sub amenin area
mor ii. Caracteristic pentru majoritatea cronicarilor munteni era cum
am aIirmat dependen a lor de puterea politic , de partida pe care o slujeau.
Teodosie Rudeanu, care a scris prima cronic n limba romn ,
a Iost logoI t al lui Mihai Viteazul. Stoica Ludescu, logoI tul si, cum
singur m rturiseste cu o sinceritate dezarmant , ,slug b tran la
casa reposatului Constanain Postelnicul. Capul Iamiliei si al partidei
Cantacuzinilor, Radu Popescu, si el grec de neam, era Iiul ginerelui
Marelui Ban Gheorghe B leanu, seIul partidei B lenilor, dusman de
moarte al Cantacuzinilor. Radu Greceanu a Iost sIetnicul si logoI tul
lui Brncoveanu. Acestea sunt am nunte biograIice capabile s
explice caracterul subiectiv al operei lor.
1. O cronic oIicial , asem n toare celor scrise la Curtea lui
SteIan cel Mare, este ,Scurta ,i aaev rata aescriere a faptelor lui Io
Mihai Domnul rii Romane,ti ,i preastr lucitul, pream ritul ,i
preavitea:ul c pitan ae oaste in contra inimicilor Patriei sale ,i a
cre,tin t ii, alc tuit din ordinul si sub controlul voievodului, de
c tre logoI tul s u si p strat n redac ia latin a lui Balthasar
129
Walther cel Tn r din Silezia si tip rit la Grlitz n 1598: Brevis et
vera aescriptio rerum... Mihaela Walachie Palatino gestarum.
Balthasar Walther a I cut aceast traducere la Trgoviyte n
1597, dup versiunea polon a solului si prietenului domnitorului
romn, mbog ind-o cu stiri aIlate de el direct de la Curte si cu ntm-
pl ri v zute de el.
Cronica lui Mihai Viteazul a mai avut si o redac ie, care con i-
nea toate evenimentele privitoare la marele voievod, eroul primei
uniri. Aceast redac ie a Iost ampliIicat de un membru al Iamiliei
Buzestilor cu date despre sprijinul acordat domnitorului de vesti ii
c pitani de oaste, Stroe si Preda Buzescu.
2. Versiunea aceasta, numit Cronica Bu:e,tilor e socotit de
proIesorul si istoricul literar Dan ZamIirescu, cea dinti crea ie
original n limba romn , care deschide ,epoca literaturii na ionale
nu numai prin con inut aar ,i prin form . Ea cuprinde p r i din
istoria romneasc din Jia a Patriarhului Nifon de Gavril Protul, care
va Ii ncorporat n Istoria rii Romane,ti ae cana au aesc lecat
Romanii ntocmit de Stoica Iudescu, ce cuprinde perioada de la
ntemeierea rii Romneyti (1330) pn spre sfryitul domniei lui
Serban Cantacuzino (1688).
Iat un scurt pasaj Ioarte gr itor pentru caracterul subiectiv al
acestei variante si pentru dorin a autorului de a scoate n eviden
meritele Buzestilor. E vorba despre lupta lui Mihai cu turcii la
Vidin, din 1599, la a c rei descriere se adaug : ,s spunem ae Mihai
Joa ce i se intampl intr-acest r :boi. Gonina turcii ,i risipinau-i in
toate p r ile, iar turcii ins o ceat aac v :ur pieirea, ei se
intoarser cu mare h rboaie asupra lui Mihai Joa , ,i atunci se alese
unul ain turci cu suli a ,i o imponcise asupra pantecului lui Mihai
Joa , ,i o infipse in pantece, iar Mihai Joa aac v :u c piere, el
apuc suli a cu amanaou mainile, ae fier, ,i c uta in toate p r ile ca
s -i vie cineva ain boiari afutor s -l i:b veasc ain pieire. Si al ii mai
aproape nu se aflar f r 2 boiari, anume Preaa Bu:escul ,i fratele
s u, Stroe Stolnicul, ei gr bir ,i t iar capul turcului ,i pe celelalte
so ii ale lui ,i i:b vir pre Mihai Joa ain mainile turcului, ,i mult
b rb ie ar tar Bu:e,tii inaintea lui Mihai Joa , c se luptar cu
vr fma,ii ,i i:b vir pre Domnul lor ae la pieire.
3. Iat cum sun , sub pana lui Stoica Ludescu, cunoscuta
legend a ntemeierii rii Romnesti, ,legena c reia dup opinia
istoricului Gh.I.Br tianu i s-a aat aestul cre:are ,i a:i pare a fi ain
nou valorificat .
130
,Ins aintai sa coprins ae Romanii carii au purces ae la
Romani ,i au venit spre mia: -noapte. Deci trecana apa Dun rii, au
aesc licat la Turnul Severinului, al ii in ara Ungureasc pre apa
Oltului, ,i pre apa More,iului, ,i pre apa Tisei, afungana ,i pan la
Maramure,eni. Ear cei ce au aesc lecat la Turnul Severinului, sau
tins pre supt poalele muntelui pan in apa Oltului, al ii s-au pogorit
pre Dun re in fos, ,i a,a inplanau-se tot locul ae ei, au venit pan in
marginea Nicopoii. Atunce sau ales aintrin,ii boiarii care au fost ae
neam mare, ,i puser Banove un neam ce le :ice Basarabi, s le fie
lor cap, aaec mari bani. Si a,e:ar intai s fie scaunul la Turnul
Severinului, al aoilea scaun s-au pogorat la Strehaia, al treilea scaun
s-au pogorat la Craiova. Si a,a fiina, mult vreme au trecut, tot ei
obl auina acea parte ae loc. Ear cana au fost la cursul anilor ae la
Aaam 6798 (1290), fiina in ara ungureasc un voevoa ce l-a chemat
Raaul Negru Joevoa, mare her eg pre Alma,i ,i pre F g ra,i,
riaicatu-s-a ae acolo cu toat casa lui, ,i cu mul ime ae noroaae
Romani, Papista,i, Sa,i ae tot felul ae oameni, pogoranau-se pre
apa Dambovi ii, inceput-a a face ar nou . Intai a f cut ora,iul ce-i
:ic Campulung, acolo au f cut ,i o biseric mare ,i frumoas ,i
inalt . De acolo a aesc licat la Arge,i, ,i ear a f cut ora, mare ,i-a
pus scaunul ae aomnie, f cana cur i ae piatr ,i case aomne,ti ,i
biseric mare ,i frumoas . Ear noroaaele ce pogorise cu aansul, unii
sa tins pre supt mun i, afungana pan in apa Siretului ,i pan la
Br ila, ear al ii sau tins in fos peste tot locul ae au f cut ora,e ,i sate
pan in marginea Dun rii ,i pan in Olt.
Atunce ,i B s r be,tii, cu toat boierimea ce era mai inainte
preste Olt, sau sculat cu to ii ae au venit la Raaul Joa Negru
inchinanau-se, s fie supt porunca lui, ,i numai el s fie Domn preste
to i. De atunce sa numit ara ae-i :ic ara Romaneasc ...
n continuarea legendei, de o indiscutabil valoare artistic sunt
nI isate detalii, mai restrns sau mai dezvoltat, n Iunc ie de
isvoarele ce le-au stat la dispozi ie reIeritoare la luptele dintre B leni
yi Cantacuzini dintre anii 1660 yi 1688, si respectiv domniile lui
Grigore Ghica (1660-1664), Radu Leon (1664-1669), Antonie din
Popeyti (1669-1672), a doua oar Grigore Ghica (1672-1674),
Gheorghe Duca (1674-1678) si Serban Cantacuzino (1678-1688),
care omoar mul i partizani ai B lenilor, ntre care, n chipul cel mai
tragic, pe Drosu Serdarul cu to i copii s i ,ca s -i sting neamul.
Caracteristic pentru speciIicul cronicii lui Stoica Ludescu este
nota subiectiv , memorialistic prin care se aIirm Ioarte elocvent
131
talentul literar al cronicarului. n aceast direc ie se nscrie, de pild , des-
crierea omorrii n prasnice a postelnicului Constantin Cantacuzino:
,Diavolul, pisma,ul neamului omenesc v :ana pre Costanain
Postelnicul c se porne,te spre fapte bune, f cana multe milostenii in
tain pre la m n stiri, pre la s raci, ,i pre str ini ii primia, ,i-i c uta,
,i-i miluia, ,i Dumne:eu inc -i afuta ,i-i aa ugea in toat casa lui, cu
tot binele sfin iei sale, ear aiavolul tot il cerca, aup cum ii este
obiceiul lui, ,i nici cum nu putea ae el s se lipeasc . Atunci aiavolul
g si aou vase rele, unul romanesc, altul grecesc, anume, Stroie
Jornicul Leoraeanul, ,i Dumitra,co vel-vistieri rigr aeanul, ace,-
tia era l sa i ae Grigore Joa ispravnici s p :easc scaunul
aomniei, ear ei f cur sfat ar cesc in tain cu Doamna Maria lui
Grigorie Joa , ,i trimiser c r i ae olac la Grigore Joa in oaste -
se afla, afutana pe Turci contra Austriacilor, la Ufvar - f cana par
mare asupra tic losului Constanain, cum el umbl pre la Turci pre
marginea Dun rii, ae-l par ,te c este hain, ,i cum nu bag ae seam
pre Doamna-sa, ,i-,i bate foc ae ea, ,i cum opre,te ara s nu aea bir,
,i atatea prih nii multe au scris. Si Constanain nimica ae acelea na
fost vinovat, nici na ,tiut nimica.
Deci intorcanau-se Grigore Joa ain oaste, ear Stroe Jornicul
inc mai cu ainaainsul ii scriea ae improsp ta para, ,i-l inv a s nu
gr iasc nimic cu Constanain, ,i cum va sosi in scaun s -l omoare
f r veste. Deci Grigorie Joa i,i intoarse firea ,i cre:u pe Stroe
Jornicul ,i pre Dumitra,co, binele ce-i f cuse Constanain il uit , ,i
fur mantul c lc , ,i cum sosi in scaunul lui in Bucure,ti, inaat -l
apucar acei aoi araci cu gura, ,i-l puser la calea rea ,i spurcat
cum puse ,i cele aou m rturii mincinoase pre Pilat, ae ucise pre
Domnul nostru Iisus Christos a,a ,i ei f cur pre Grigore, ae trimise
aoroban i la casa lui Constanain Postelnicul ,i f r veste ain a,ternut
l-au luat, ae l-au aus la sfanta monastire aela Snagov. Era Samb t
spre Duminic , Decemvrie 20, in :iua ae svantul Ignatie an.7172, ,i
acolo a stetut la aumne:eiasca liturghie tot in genunche la svintele
icoane, fiina gata, sa pricestuit trupului ,i sangelui Domnului nostru
Iisus Christos, ear cana a fost seara pre la cin l-au omorat in
trape: reia mon stirii. Ear Grigora,co Joa aac -i spuser c l-au
omorat, el atuncea sa ae,teptat, ,i a :is p rintelui Stefan Mitropolitul
,i tuturor boierilor, c n-a ,tiut cana l-a omorat, ,i cum a fost
aaormit, c inau-se plangana ae moartea lui Constanain, ,i blestema
pre Stroie ,i pre Dumitra,co, c ci ei l-au inaemnat ae l-au omorat,
nefiina nimica vinovat. A,ia sa c it pentru moartea Domnului Iisus
132
Christor ,i Iuaa, aar nimica na folosit, ci a luat plat matca focului,
,i ace,tia inc o vor lua, precum :ice la svanta Evanghelie: cum a i
fuaecat a,a vi se va fuaeca ,i cum a i mesurat a,a vi se va mesura. Iar
trupul lui Constanain l-a riaicat fupaneasa lui, Ilinca ,i cu coconii lui,
Dr ghici, Serban, Constanain, Mihai, Matei, Ioraache, ,i cu mare
cinste auser -l la monastirea lor, la M rgineni ,i acolo-l ingropar ,
f canau-i-se pogrebania ,i pamete mare cum se caae. O, aiavole, r ul
pi:ma, neamului omenesc' cum prelesti,i pre Grigorie Joa ae omori
pre Constanain f r fuaecat , f r vin nimic ? Dar ara toat
plang pre Constanain Postelnicul, c au pieraut un stalp mare,
carele a sprifinit toate nevoile rii planganau-l ,i s racii c au
pieraut mila, planganau-l care a avut aela el mult c utare, plangan-
au-l ,i p ganii ,i cre,tinii, ,i toate rile care l-au ,tiut, ,i care nu l-au
,tiut, ci numai ae numele lui a au:it, pentru mult in elepciune ,i
bun starea ce f cea in toate p r ile. Si ae la cine fu acea moarte
necuvioas ? Dela Gligora,co pre carele l-a f cut Domn, ,i l-a cinstit,
,i i-a sl vit numele, aela Stroe Leoraeanul pre carele l-a scos ae aou
ori ain moarte ,i inc i-a fost cuscru, c a inut pre fata lui, un fecior
a lui Constanain, anume Serban, aela Dumitra,co, c i-a fost nepot
ae ver primar primar, ,i c ci l-a crescut in casa lui ,i l-a inut ca pe
feciorii lui, ,i l-a boierit. Unii ca ace,tia s fie ae trei ori anatema.
Memoriile b trnei slugi a Cantacuzinilor se ridic deasupra
unor astIel de descrieri zguduitoare, prin arta scriitoriceasc , Ior a de
evocare si Iranche ea m rturisirilor. ,Stilul zice George C linescu
e savuros, vulgar, cu cita ii r :bun toare ,i v iet turi comice.
4. Radu (Hrizea) Popescu (1650?-1731) a jucat un rol impor-
tant n ara Romneasc sub mai mul i voievozi: sub Brncoveanu,
c ruia nu i-a Iost credincios, sub SteIan Cantacuzino si sub Nicolae
Mavrocordat, care-l Iace mare vornic.
A Iost un om nv at, poliglot. Stia greaca, latina si turca. n
cronica sa: Istoria aomniilor rii Romane,ti nI iseaz aceleasi
epoci si Iapte, dar din punctul de vedere al B lenilor de la desc lecat
(1290), deci de la domnia ,Radului Voevod Negrul, pn la
Nicolae Mavrocordat (1729). Pentru perioada de pn la 1670 si-a
luat materialul din al i cronicari, de unde insisten a lui dispropor-
ionat asupra istoriei otomane, unguresti sau rusesti, cnd nu dispune
de surse suIiciente pentru istoria romnilor. Dar, de la sIrsitul dom-
niei lui Constantin Brncoveanu, cronica e original , autorul ei lund
adesea parte activ si nemijlocit la evenimentele nI osate.
133
Pentru a sesiza mai bine caracterul subiectiv al cronicilor munte-
nesti, tributare celor dou mari partide, ale Cantacuzinilor si ale
B lenilor, v recomand s citi i si din Radu Popescu, Iragmentul
reIeritor tot la omorrea Postelnicului si s le compara i minu ios
ntr-o lucrare de control sau de seminar.
Iui Radu Popescu i atribuie unii si Cronica anonim , care
cuprinde si ea aceeasi perioad si aceleasi evenimente, lucrare pe care
Nicolae Iorga i-a atribuit-o lui Constantin C pitanul Filipescu
(1650?-1690). Cronica aceasta se distinge prin calit i literare remar-
cabile, mult superioare altor scrieri de acest tip. Autorul ei are un Iar-
mec deosebit n povestire, iar Irumuse ea limbii poate Ii pus al turi
de aceea a contemporanului s u moldovean Ion Neculce. Dar subiec-
tivismul excesiv si p timas i umbreste valoarea de inIormare, ca n
Iragmentul n care povesteste cu r utate domnia lui Constantin
Brncoveanu zicnd c ,nici o bun tate sufleteasc n-au ar tat in
via a ,i aomnia lui si c dup el a r mas ,r utate ,i blestem. Folo-
sind cu talent nara iunea evocatoare sau n latura memorialistic de
jurnal, str lucind adesea n pamIletul distrug tor, Radu Popescu
moare c lug rindu-se sub numele de Rafail Monahul.
5. Stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), al treilea Iiu
al Postelnicului Constantin Cantacuzino, Iace un salt calitativ n
istoriograIia munteneasc , ndeosebi n critica izvoarelor care zice el
n Preaoslovie sunt pu ine si mpr stiate, si precum n metoda de
lucru, n lucrarea sa Istoria Romanilor. El recurge la izvoare externe,
grecesti si latinesti, apreciind c tradi iile populare nu-s surse sigure.
Din p cate se pierde n am nunte si nu ajunge dect pn la huni, dar
vorbeste totusi, n cteva locuri Ioarte interesant si de romnii ce
locuiesc n Muntenia, Moldova, Transilvania si n Vlahia Mare a
,Co ovlahilor, care au to i aceeasi origine roman : ,Ins rumanii
in eleg nu numai ace,tia ae aici, ce ,i ain Araeal, carii inc ,i mai
neao, sunt, ,i molaovenii, ,i to i ca i ,i intr-alt parte se afl ,i au
aceast limb , m car fie ,i ceva ,i mai osebit in ni,te cuvinte aen
amestecarea altor limbi, cum s-au :is mai sus, iar tot unii sunt. Ce
aac ace,tia, cum :ic, tot romani ii ine, c to i ace,tia dintr-o Intn
au izvort si cur (s.n.I.D.B.).
Consultnd istorici str ini de autoritate, autorul prezint am -
nun it r zboaiele daco-romane, problema coloniz rii si a retragerii
armatei si administra iei romane din Dacia. Despre prima, spune c
Traian ,au poruncit ae au aaus romani l cuitori din care se trag cei
134
de ast zi, iar cu privire la a doua, se pronun categoric mpotriva
aIirma iei c Dacia ar Ii Iost p r sit cu des vrsire, ntruct nu exist
nici un indiciu c au Iost muta i cu to ii n alt parte. Despre cu ovlahi
d mai multe am nunte dect Miron Costin, de pild , pentru c i-a
cunoscut nemijlocit si ndeaproape, c ci, m rturiseste el, ,inc cu
aan,ii am vorbit. El g seste c acestia seam n si la chip si la
obiceiuri cu romnii din nordul Dun rii, numai limba lor, desi rom-
neasc ca a acestora, este ,mai stricat si ,mai amestecat cu vorbe
turcesti si grecesti.
F cndu-si studiile n Italia, la Universitatea din Padova, el cu-
noaste direct si vestigiile romane si limba latin si pe cea italian , pe
care si le nsuseste str lucit, Iiind de mic nclinat spre studiu: ,Jia a ,i
vremea sa o petrecea pururea cu aasc lii cu spuaeii ,i cu b rba ii
procopsi i atest un document contemporan.
Temeinic inIormat, el nu-si ncepe cronica de la desc lecat, ci de
la venirea lui Traian. Restul lucr rii e consacrat n v litorilor si atest
vasta inIorma ie a autorului ei. n stilul cronicii sale se observ
inIluen e ale limbii italiene: Iraza savant construit , alambicat , uneori
greoaie din pricina prea marii ei ntinderi etc.
El prezint interes si pentru geograIi, Iiind autorul celei dinti
h r i a rii Romneyti, alc tuit de un romn yi tip rit la
Padova (1700). Pe harta lui sunt nregistrate orase, sate, mun i, dea-
luri, ape, bog iile solului si subsolului, mp r irea administrativ . Prin
saltul I cut n istoriograIie, prin viziunea lui modern , cuprinz toare,
prin cultul Ia de document si interpretarea lui, Stolnicul Constantin
Cantacuzino poate Ii considerat primul istoric al rii Romnesti. Prin
erudi ia sa vast , prin proeminen a personalit ii sale, el a Iost, pe
bun dreptate, comparat cu Dimitrie Cantemir. Fireste, cronicarii
munteni sunt mai numerosi unele istorii literare i nregistreaz dar
acestia se v d prea mici de la n l imea stiin iIic a Stolnicului
Constantin Cantacuzino.
Din aceast perspectiv , chiar un Radu Greceanu (1650-1714),
logoI t si el n vremea Brncoveanului si unul din traduc torii Bibliei
ae la Bucure,ti, din 1688, apare acoperit de umbra patimei, a urii si
exager rilor contra dusmanilor domnitorului martir, n scrierea sa
Cronica Brancoveneasc , ce cuprinde anii 1688-1714. O cronic strict
oIicial cu valoare redus .
135
Subiecte de reI!ec ie (L.M.)
x Cu ce oper se aseam n urm toarea scen din Letopise ul
cantacu:inesc?

,(Mihnea al III-lea) Dup aceasta, trecana pu in vreme,
Mihnea voa fiina inaemnat ae aracul, ca s s riaice cu sabie asupra
turcilor, tare s-au turburat asupra boierilor, :icana c nu vor s stea
cu el, ,i pentru aan,ii nu s poate scula asupra turcilor, iar ei
tic lo,ii nimic nu ,tiia ganaul lui cel viclean, ci f r ae veste i-au
chemat intr-o noapte s -i ospete:e in casele aomne,ti. Deci incepu a-i
sili cu vinul ,i cu b utura ,i care cum ie,iia la primblare, oamenii
Mihnii-voa ii sugruma in alt cas . Iar celor ae la mas le p rea,
tic lo,ii, c cei ce ies afar scap ae b utur ,i s auc pre la casele
lor, ae s vor fi oaihnina. Si a,a s tr gea tot unul cate unul, pre
rana, ca s ias afar s scape, ,i care cum ie,iia il sugruma. (...) iar
aoroban ii s bucura, ,i-i c lca in picioare, ,i-,i b tea foc ae
trupurile lor. Si nici la biseric nu-i l sa s -i ingroape, ca pe cre,tini,
ci afar prin gunoaie.
136

&2$/$$5'(/($1

,OXPLQLVPXOHXURSHDQLFHOURPQHVF
Iluminismul ( it. Iluminismo; germ. Aufklrung Ir. L`poque
des lumires) reprezint miscarea ideologic si cultural-literar euro-
american din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Iluminismul
caracterizeaz ,I`poque des lumieres, succednd Renasterea si
devansnd, ca ideologie si maniIestare Revolu ia european de la
1848. Curent cultural de tip umanist, cu r d cini att n Antichitate,
ct si n perioada medieval , Iluminismul apare n Fran a, avnd ca
premise revolu iile burgheze (1688 Anglia, 1789 Fran a) si r z-
boaiele lui Napoleon. Doctrina sus ine nnoirea spiritual , ca reac ie
mpotriva dogmatismului, a absolutismului monarhic, a despotismului
(,LEtat cest moi era deviza monarhului absolut, a Regelui Soare,
Iudovic al XIV-lea) si a umilirii Iiin ei umane, speriat de pedeapsa
divin si a abuzurilor papalit ii.
O percutant si sugestiv deIini ie a omului din veacul luminilor,
trezit la propria-i demnitate, o d Iucian Blaga: ,Omul ain veacul
luminilor trata pe Dumne:eu ca pe o rua bogat pe care vrea s o
mo,teneasc
1
, ad ugnd un elogiu nere inut la adresa ra iunii.
n epoca ,luminilor, Ra iunea a nl turat complet si pn la to-
tal compromitere ,revela ia divin . Dar, printr-un proces de com-
pensa ie, pe ct de curios pe att de inoportun, ,Ra iunea a dobndit ea
ns si n ochii oamenilor de-atunci ceva din prestigiul mistic al unei
revela ii divine
2
.
Ideea esen ial a acestui curent politic, ideologic si cultural este
c prin ,luminare, prin toleran , cultur , bun n elegere si munc ,
omul poate ajunge la o n elegere ra ional a Universului si la st p-
nirea lui. Evident, se absolutizeaz Ior a ra iunii n procesul didactic-
educativ.
n IilosoIia politic , iluministii propun un sistem ideal de guver-
nare, al c rui reprezentant era monarhul luminat. Ei propun monarhia

1
I. Blaga, Elanul insulei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 91.
2
Iaem, p. 112.
137
constitu ional si instaurarea ornduirii burgheze; tipul de principe
ideal este Franz JoseI al Austriei, reIormator al Bisericii si monarh
luminat. Imaginea monarhului luminat a am git si a nselat si
speran ele coriIeilor Scolii Ardelene. Curent cultural, Iluminismul se
bazeaz pe IilosoIia lui Descartes, Spinoza, pe ideologia Irancez ,
reprezentat de Rousseau, Voltaire si Montesquieu. CoriIeii Scolii
Ardelene propun, n principiu, toleran a religioas si ndep rtarea de
dogm , I r a se ajunge la ateism, cum e cazul lui Voltaire, teosoIul
Irancez, care condamn clerul. Se lanseaz si ideea contractului
social, a rela iei dintre individ si societate, bazat pe axioma, conIorm
c reia omul este bun de la natur o tabula rasa mediul uman Iiind
Iactorul primordial n I urirea tipologiei. Jean Jacques Rousseau
sus ine teoria educ rii individului de c tre societatea ale c rei interese
acesta le slujeste. Gnditorul Irancez este ap r torul egalit ii de la
natur ntre oameni si exponentul luptei mpotriva exploat rii, care
putea Ii nl turat prin luminarea maselor. Preocup rile lui Diderot, Ia
Mettrie, D`Holbach si Helvetius, al turi de Voltaire, Montesquieu si
Rousseau, sunt de natur stiin iIic si literar si au avut o puternic
inIluen n toate rile si culturile europene. M rturie n acest sens
este cultura din toate provinciile romnesti.
Acordndu-se o aten ie deosebit cunoasterii, se realizeaz n
aceast perioad o impun toare Enciclopedie a civiliza iei, cuprinznd
termeni din multiple domenii.
Sub aspect literar, Voltaire se nscrie ca un spirit caustic (Iiind
supranumit si ,patriarhul din Fernay), autor de pamIlete, de satire
clasice, de nuvele si romane exemplare (Canaiae, Zaaig sau Destinul)
si de drame (Merope, Irne). ManiIestnd nclina ie spre romanul
autobiograIic, Jean Jacques Rousseau dezbate teoria contractului
social prin prisma voca iei sale de pedagog (Emil sau aespre eau-
ca ie), dovedind spirit romantic n 1ulie si Iiind un important autor de
romane (Reveriile unui c l tor solitar). Spre deosebire de Diderot,
semnatar al romanelor Jacques Fatalistul si Nepotul lui Rameau,
Montesquieu traseaz o traiectorie aparte, identiIicabil n contextul
Iluminismului Irancez prin nclina ia spre exotism si romantism. Ira-
dierea ideologiei prin revolu iile burgheze s-a concretizat n alte lite-
raturi, n piesele lui Goldoni: Hangi a, B a ranii), ale lui Gian
Battista si n scrierile lui Radiscev, extremist, adept al republicii
(C l torie ae la Petersburg la Moscova). Numeroase lucr ri ilumi-
niste au Iost traduse sau adaptate si la noi, circulnd n toate provin-
ciile romnesti.
138
Revenind la conturarea Iluminismului, vom spune c acesta este
o miscare cultural si de idei caracterizat prin cultul ra iunii, al
stiin ei si al Umanismului, care a cuprins treptat ntreaga Europ n
secolul al XVIII-lea. Elementele preg titoare apar din secolul al XVII-
lea, sub Iorma examenului critic al supersti iilor anacronice si al
valorilor socotite sacrosancte. Numeroase lucr ri de eruditul islandez
Hugo Grotius (De fure belli et pacis), Samuel Pufendorf, proIesor
de drept la Heidelberg (De fure naturae gentium), de IilosoIul englez
1ohn Locke, care a ap rat cauza libert ii politice si religioase, ale lui
Erasmus din Roterdam au preg tit terenul. Unele dintre aceste opere
au Iost cunoscute si de coriIeii Scolii Ardelene.
Cu caracter pedagogic, pragmatic, tolerant si meliorist, Ilumi-
nismul se maniIest n rile Romne, ncepnd cu a doua jum tate a
secolului al XVIII-lea, nuan ndu-se speciIic direc ional, n raport cu
miscarea socio-cultural european , din care provine. Iluminismul
p trunde n spa iul romnesc prin Iilier austriaco-italian , neogreac
(la rndul ei, de origine italo-Irancez ) si Irancez (n Principate). Ia
noi, Iluminismul maniIest o pregnant nuan na ional (n mod deo-
sebit, n Transilvania) si popular , punndu-se, n Transilvania ndeo-
sebi, n slujba unei na ii multiplu oprimate: na ional, social-politic si
religios-cultural.
Respectnd sensul general din Europa apusean , unde Ilumi-
nismul era antiecleziastic, iluministii romni mul i chiar Ie e biseri-
cesti transmut unele direc ii, n Iunc ie de realit ile speciIice de la
noi; prin preIe ele la c r ile de cult, clericii patrio i ac ioneaz n me-
diul rural, pentru iluminarea maselor, iar n Transilvania, coriIeii
Scolii Ardelene lumineaz poporul prin traduceri si prelucr ri de c r i
destinate cunoasterii Ienomenelor naturii, economiei practice si
ap r rii Iiin ei na ionale a romnilor oprima i na ional, social, politic
si economic. Orientat n direc ie istoric si IilosoIic , Iluminismul
argumenteaz ideea originii romane a romnilor, a unit ii lor na io-
nale si a autodetermin rii, a continuit ii lor n Transilvania si a carac-
terului latin al limbii romne. Precursorii si nsisi coriIeii Scolii
Ardelene au demonstrat c luminarea maselor, lupta mpotriva religiei
dogmatice str ine, cultul pentru istoria na ional sunt c i de aIirmare,
de impunere a drepturilor romnilor. Dac imperativul educativ, ins-
tructiv-moral si r spndirea culturii sunt tr s turi comune ale Ilu-
minismului n rile Romne, n Transilvania, aceste idei sunt subor-
donate direct luptei na ionale pentru emanciparea de sub suzeranitate
str in , aIirm rii identit ii politice culturale si economice, religioase
139
si administrative. Nevoia de a dovedi descenden a romanic a popo-
rului si limbii romne a determinat orientarea studiilor istorice si Iilo-
logice c tre izvoarele scrise, antice si medievale, c tre datele arheo-
logice, numismatice, epigraIice, ntr-o ipostaz documentar inedit ,
impresionant prin erudi ie si metod ; sunt caracteristici ce conIer
operelor statutul stiin ei istorice europene, cu certe inIluen e n cultura
romn ce a urmat Iluminismului.
n aceast perioad de renastere spiritual a romnilor, contactul
cu alte culturi avansate a dus la prelucrarea sau ncorporarea
elementelor noi pe Iondul cultural autohton. Scoala Ardelean , situat
la interIeren a unor ideologii si maniIest ri diIerite ale Iluminismului,
recepteaz si selecteaz n primul rnd ideile cu speciIic na ional.
CoriIeii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior si Ion Budai-Deleanu) dezvolt doctrina ilumin rii maselor,
conIorm c reia nIiin eaz multe scoli n limba romn . Si n ara
Romneasc se nIiin eaz o scoal la Golesti. Sincai este pedagogul-
apostol, care a deschis n Transilvania peste 300 de scoli s testi, pe
cnd, n Principate, nv mntul rural de propor ii se va realiza n
timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Ia Preparandia de la Arad si la Seminarul de la Blaj se preda
dup manuale, asem n toare c r ilor bisericesti. Samuil Micu scrie
primul manual Carte ae rogacioni - Viena, 1779, Iolosind pentru
prima dat n istoria tip riturilor alIabetului latin.

/XFUULOHLVWRULFHLILORORJLFHLOXPLQLVWHDOHFRULIHLORU
FROLL$UGHOHQH
1) Din prima categorie, cea a lucr rilor cu caracter istoric, Iac
parte operele ce continu preocup rile cronicarilor, demonstrnd
originea roman comun a neamului, continuitatea lui nentrerupt n
Dacia, unitatea si latinitatea limbii. Stiin iIice prin metodologie si docu-
menta ie Istoria ,i lucrurile ,i intampl rile romanilor (Samuil Micu),
Hronica romanilor ,i a mai multor neamuri (Gh. Sincai) si Istoria
pentru inceputul romanilor in Dachia,1812 (Petru Maior) se ridic ,
spre deosebire de operele cronicarilor, la o viziune stiin iIic modern ,
utiliznd n documentare argumente, bazate pe izvoare str ine, cu
reIerire si la alte civiliza ii si cu eIortul de a clariIica istoria romnilor.
2) n lucr rile din grupa a doua, cu caracter filologic, se de-
monstra latinitatea limbii noastre, Samuil Micu considernd c ea
140
provine din latina clasic , iar Gheorghe Sincai, Petru Maior yi Ion
Budai-Deleanu c provine din latina vulgar (popular ).
Ca elogiu adus nv turii, prima gramatic a limbii romne este
redactat de Dimitrie Brasoveanul, iar autorul enum r toate neajun-
surile nestiin ei, ce pot Ii nl turate numai prin luminare (s.n.), adic
prin nv tur . n limba latin este redactat gramatica nceput de
Samuil Micu si terminat de Gheorghe Sincai (1780) - Elementa
linguae aaco-romanae sive valachicae. n aceeasi direc ie, Paul
Iorgovici scrie Observ ri ae limb romaneasc , sus innd activitatea
nchinat dezvolt rii culturale a transilv nenilor. N zuin a c tre nv -
tur era direct legat de statutul creat limbii na ionale, materne, pe
temeiul c ruia to i c rturarii si Iundamentau teoriile. n argumentele
comune ale operelor iluministilor se aIl si principiile programului de
culturalizare, desI surat pe o ntins arie teritorial si de-a lungul unei
jum t i de veac. C rturarii Scolii Ardelene nu s-au compl cut, ns ,
n teoretiz ri ,ex-cathedra, ci au mbinat Iormularea programelor
iluministe cu via a cultural concret .
Primii reprezentan i ai misc rii ardelene, Gheorghe Sincai si,
mai ales, Samuil Micu au absolutizat originea pur latin a limbii,
deschiznd drum c tre curentul latinist - conIorm c ruia limba
romn provine nu din latina vulgaris, cum sus inea Petru Maior,
ci din latina cult - si c tre curentul att de nestiin iIic si inIructuos
al purismului. Puristii pretind ca neologismele nelatinesti s Iie
excluse din vocabular, ei propunnd o limb artiIicial si ignornd
concordan a cu dinamica vie, obiectiv , a evolu iei lingvistice. Aron
Pumnul va continua, n secolul urm tor, exager rile latinistilor, ins-
taurnd curentul pumnist, bazat pe etimologism (sus innd trans-
Iormarea grupului ,ct n ,pt si prezen a obligatorie a desinen elor
,-ciune si ,-mnt).
n 1866, Academia Romn i-a cerut lui August Treboniu
Laurian, tributar si el etimologismului, s realizeze un Dic ionar eti-
mologic al limbii noastre.
O alt ipostaz a r t cirilor si exager rilor este reprezentat de
Ion Heliade R dulescu, italienistul ce reIuz cuvintele str ine, pe
care le elimin din limb , p strnd doar derivatele latinesti si stricnd
limba propriilor sale poezii prin italienizare. El a aplicat si teoria lui
Simion Stefan din preIa a de la Noul Testament (1648) privitoare la
circula ia cuvintelor.
Exager rile curentului latinist se pot explica printr-o circums-
tan de necontestat: n perioada n care Imperiul habsburgic impunea
141
maghiarizarea romnilor din Transilvania, iar Principatele se aIlau sub
presiunea slaviz rii, puristii au demonstrat latinitatea limbii romne,
statutul ei de limb na ional de sine st t toare. Negruzzi ac io-
neaz , n secolul al XIX-lea, mpotriva teoriei lui Cihac (dup care
2/3 din cuvintele limbii romne provin din slav ), demonstrnd c
limba romn nu se bazeaz pe termenii asimila i accidental, ci pe un
anumit Iond lexical de origine latin . Bogdan Petriceicu Hasdeu
argumenteaz aceast idee cu o doin olteneasc , publicat n Cuvente
aen b trani, prin care arat provenien a latin a tuturor termenilor
studia i. Purismul lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai, de la nceput,
va Ii corectat de Petru Maior, care restabileste adev rul: limba ro-
mn s-a format din latina popular (Di:erta ie pentru inceputurile
limbii romane si Dialog pentru inceputul limbii romane intre nepot ,i
unchi). Ideea aceasta conIorm cu adev rul obiectiv a Iost ulterior
demonstrat de lingvisti ilustri, precum Sextil Puycariu si Alexandru
Rosetti.
,Unia ia nu a provocat pierderea credin ei str mosesti, sub
ac iunea catolicizant a na iunilor dominante, ci i-a ajutat pe ardeleni
s dobndeasc o situa ie social si cultural mai bun , n primul rnd
s aib scoli romnesti.
3) Problemele nv mntului
Primele abeceaare sau bucoavne necesare scolii au un con inut
sumar si se bazeaz , n principiu, pe alIabetul chirilic: Bucoavn ce
are in sine aeprinaerea inv turii copiilor la carte (B lgrad, 1699)
siBucoavn pentru aeprinaerea pruncilor la cetanie (Blaj, 1777).
n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea se impun o serie de
manuale mai apropiate de nevoile reale ale nv mntului ABC sau
bucoavn spre folosul ,coalelor neamului romanesc (Sibiu, 1783).
Printr-o activitate continu si responsabil , reprezentan ii Iluminis-
mului n Transilvania sporesc num rul de manuale, diversiIic tema-
tica, mbun t esc calitatea c r ilor de scoal , crend manualul de tip
modern, cartea absolut necesar n procesul de educa ie si instruire.
4) Cartea
Al turi de scoal si de nv tor, cartea devine elementul Iunda-
mental n procesul de culturalizare. n sine, tip ritura nu a constituit
pentru coriIeii Scolii Ardelene numai o modalitate de exprimare a teo-
riilor stiin iIice si de aIirmare a valorilor individuale. Cum am precizat
si mai nainte, ea a avut un pragmatic scop instructiv-educativ, Iacili-
tnd cunoasterea realit ii si spulberarea supersti iilor.
142
,Cartea, scria Ioan Molnar n Economia stupilor (1785), tre-
buie nu numai ,cetit cu osaraie, ci si n eleas si asimilat , cons-
tituind att un instrument util de instruire, ct si un prilej de desI tare.
Iluministii, constien i de rolul hot rtor al tip riturilor, sunt ,cenzori
sau corectori ai c r ilor romnesti ap rute la Universitatea din Buda.
Activitatea lor sus inut are urm ri decisive pentru ap rarea statutului
limbii na ionale, pentru mbog irea lexicului, pentru conturarea
primelor terminologii n domeniile cele mai diIerite. n acest scop,
este publicat n 1825, Lexiconul ae la Buaa, dic ionar n patru limbi:
reprezentativ pentru Iluminism, al turi de operele lui Ion Budai Deleanu.
5) Activitatea pur literar a Scolii Ardelene e ndeajuns de
modest , cu excep ia iganiaaei de Ion Budai Deleanu, scris n
perioada 1800-1812, Iiind singura epopee terminat din literatura
romn , r mas n manuscris. Iiterele romnesti au cunoscut-o la
sIrsitul secolului trecut.
Al turi de traducerile unor c r i populare, cu certe inIluente
clasiciste - Alexanaria, Jarlaam ,i Ioasaf se dezvolt si n celelalte
dou ri Romne cultul c r ii, al originalit ii si adev rului. Sub
directa inIluen a misc rii transilv nene, prin Gheorghe Iaz r, Papiu
Ilarian, August Treboniu Iaurian si al ii, precum si a curentului cultu-
ral occidental, Iluminismul apare mai trziu n Moldova si Muntenia.
6) Primii scriitori ai literaturii romne, n poezie fra ii V c reyti
(Ien chi yi Alecu), Costache Conachi, Costache Stamati, Matei
Millo, n proz fra ii Goleyti (Iordache yi Dinicu) scriu sub inIluen a
Iluminismului.
n timp ce c rturarii Scolii Ardelene au luat contact cu princi-
piile iluministe de la Viena si Roma, cei din zonele extracarpatice s-au
Iormat prin Iiliera ra ionalistilor Irancezi, a ,Enciclopedistilor si prin
cea greceasc .
7) Iluminismul n celelalte provincii
Chesarie Rmniceanu, episcopul Rmnicului (1773-1780) se
nscrie si el n galeria iluministilor romni. n cele 12 Minee tip rite pe
lunile octombrie-martie, el d inIorma ii privind istoria romnilor. n
Precuvnt rile sale Iace reIerin e la destinul rii Romnesti. Perio-
dizarea istoriei noastre este I cut dup propria-i devenire: prima
epoc , a etnogenezei, a coloniz rii Daciei, cu dovezile sale arheo-
logice Podul de peste Dun re al lui Apolodor din Damasc; a aoua
143
epoc , a cre rii institu iilor, a ntemeierii Principatului; a treia epoc ,
a renasterii culturii si Iiin ei na ionale, pe timpul lui Matei Basarab,
perioad ,intru care s-au inceput t lm cirea c r ilor aupre slovenie
pre limba romaneasc . Tematica este de natur preromantic , greIat
pe lupta pentru culturalizare si r spndirea stiin ei, care ,aauce vre-
mea ,i st impreun cu curgerea soarelui.
8) Leon Gheuca, IilosoI iluminist inIluen at tot de miscarea
Irancez , ncearc s introduc limba romn n scoal , n locul celei
grecesti. Sus innd r spndirea nv turii, a culturii si a originalit ii
n interpretarea ontologic , Ienomenologic si gnoseologic , scriitorul
r spndeste o culegere de medita ii antice si moderne cu caracter ilu-
minist si explic necesitatea traducerilor n limba romn . Promovarea
limbii na ionale era o idee Ioarte drag Iluministilor de pretutindeni.
Ca maniIestare trzie a Iluminismului, n Moldova si ara
Romneasc , epoca de tranzi ie, cuprinznd sIrsitul secolului al
XVIII-lea si nceputul veacului urm tor, dezvolt o literatur ce re-
Ilect schimb rile sociale, moderniz rile civiliza iei romnesti si, mai
ales, nevoia nI ptuirii progresului.
9) Procesul afirm rii latinit ii limbii noastre ncepe cu ope-
rele cronicarilor, care semnalaser asem n rile cu latina, prin compa-
ra ie etimologic . Momentul Dimitrie Cantemir este cel n care se lan-
seaz concep ii globale, de nalt inut stiin iIic , dovedind erudi ia si
multilateritatea preocup rilor savantului domnitor.
Una dintre primele maniIest ri ale moderniz rii culturii rom-
nesti, opera lui Cantemir anun a prin eIorturi intelectuale, miscarea din
Transilvania. n Descriptio Molaaviae, autorul consacr un capitol
graiului moldovenesc, originii limbii romne, necesit ii mprumu-
turilor din limbile nvecinate, elementelor autohtone, particularit ilor
dialectale speciIice (palatalizarea labialelor), ac iunii centrului cultural
n normarea si clariIicarea limbii.
Rela ia Scolii Ardelene cu literatura anterioar nu se reduce la
identitatea de atmosIer n care evolueaz , ci cuprinde si leg turile
directe care se vor Ii stabilit cu unele dintre realiz rile concrete din
Muntenia si Moldova. Ion Budai-Deleanu a cunoscut ndeaproape
opera lui Grigore Ureche. Petru Maior a Iolosit Iragmente din scrierile
lui Miron Costin, din care Samuil Micu traduce n latin . Ideile lui
Dimitire Cantemir sunt cunoscute si preluate de coriIerii Scolii
Ardelene, ei avnd aceeasi perspectiv n cercetarea lingvistic ca si
savantul prin renascentist.
144
Scrisul romnesc n perioada iluminist se elibereaz de canoa-
nele traducerilor religioase si se orienteaz , ascendent, n direc ia dat
de cronicari, ca obiect de cercetare stiin iIic . Atitudinea Ia de
Iunc iile limbajului se schimb radical: de la pura Iolosire a exprim rii
ca mijloc de comunicare, pn la ipostaza de obiect permanent de
cercetare si studiu lingvistic. Prin lucr rile Scolii Ardelene despre
scriere si scriitori, despre structura gramatical si lexic, limba romn
dobndeste si o constientizat si transIormatoare Iunc ie expresiv ,
devenind obiectul interesului stiin iIic al c rturarilor. n principiu, se
urm reste, n aceast perioad , cunoasterea de c tre un num r mai
mare de cititori a tip riturilor cu caracter normativ si documentar n
ideea c , prin cunoasterea limbii, se ajunge la Iormarea culturii.
Dac scoala, la nceputuri, a Iost organizat n limba romn n
jurul m n stirilor si bisericilor, n perioada iluminist , procesul de
r spndire a institu iilor de nv mnt cunoaste o amploare deosebit .
Fa de primii mentori clericii si Ia de rudimentarele metode ale
scolii laice, mult apropiate adun rilor din popor, coriIeii ardeleni
Iolosesc manuale si r spndesc nv tura prin intermediul c r ilor
(Petru Maior - Diaahiile).
Scoala Ardelean reprezint si str duin a continu a c rturarilor
de a ob ine nIiin area unor institu ii scolare cu predare n limba
romn , ntruct scoala n Ardeal era preponderent maghiar sau
german . Politica scolar a organelor de stat transilv nene a avut n
permanen un caracter duplicitar, n cazul popula iei romnesti
majoritare. Pentru c rturarii romni, ,a nv a a nsemnat ac iunea de
transmitere a cunostin elor dobndite prin carte. ,Cu ,tiin a, ziceau
ei, se poate nl tura ,nepriceperea, nein elepciunea, nestr auirea.
Iipsa de cultur putea s -l ,auc pe om intru c i r t cite, intru
inchipuire in,el toare, in stare cu tic lo,ia, supus altuia c ruia aup
areptatea liniei neamului s u nu i s-ar fi c :ut. Sava Popovici din
R sinari vorbeste despre ncrederea covrsitoare acordat instruirii,
pentru c nestiin a de carte men inea starea de robie.
n 1701, se nIiin eaz centre scolare, adev rate puncte de
iradiere a stiin ei de carte, la Alba Iulia, Ha eg, F g ras si n teritoriile
de grani . n 1738, Inochen ie Micu nIiin eaz m n stirea SInta
Treime de la Blaj si alte dou scoli, dintre care, ntr-una se Ioloseste
romna ca limb de predare.
Gheorghe Sincai a constituit scolile de instruire a dasc lilor de
la sate, la Blaj, si ca ,director peste scoalele romnilor din Ardeal, a
nIiin at si organizat 300 de scoli n ntreaga Transilvanie.
145
Petru Maior a cutreierat satele romnesti nv ndu-i carte pe
romni la Blaj, la Brasov si n centrele scolare cu proIil seminarial.
Dimitrie Eustatievici Brayoveanul a avut un rol important n
organizarea scolii normale, iar Dimitrie ichindeal, Ion Diaconovici-
Loga, Paul Iorgovici au contribuit la dezvoltarea scolii comunale
romnesti n Banat.
Direc iile generale ale nv mntului, ca proces complex si
impun tor al consolid rii scolii n Transilvania, sunt legate de unitatea
caracteristic , dominant , de comuniunea de crezuri sociale si stiin i-
Iice, de ideologia asem n toare, de o miscare responsabil de ilumina-
rea neamului romnesc.
n Moldova se nIiin eaz , n 1714, Academia Domneasc , iar
n 1765 se realizeaz orientarea c tre stiin si IilosoIie.
n 1818, Gheorghe Asachi d nv mntului romnesc prima
genera ie de ingineri. El men ine leg turile cu Ardealul, de unde vin
dasc li la Seminarul de la Socola, reorganizat de mentorul ,Albinei.
n Muntenia, activitatea intens a lui Gheorghe Laz r este
legat si de Scoala Domneasc , reorganizat n 1776.
n activitatea proIesoral a coriIeilor Scolii Ardelene, lupta
pentru carte si scoala romneasc coincide, pn la identiIicare, cu
biruin a limbii romne si cu deplina ei instalare, ca expresie a unit ii
culturale a poporului nostru. Se p streaz tradi ia primilor dasc li de
pe lng m n stiri, care scriau ,rumane,te, ,ca s fie inv tur ,
Iiind convinsi c numai astIel se pot Iace n elesi pe tot teritoriul
rilor Romne. Monarhia habsburgic a Iost principalul Iactor n
p strarea statutului de na iune tolerat pentru romni si n procesul
asupririi lor de c tre maghiari si germani. Iimba latin a constituit un
sprijin hot rtor n opozi ia maniIestat Ia de ac iunea de dezna io-
nalizare a romnilor, exercitat de dietele ungare. Pentru ap rarea sco-
lii, lupta a Iost dus sub diIerite Iorme: de la protest, pn la rezisten a
tacit , dar obstinat a maselor (care vorbeau romna si nv au ma-
ghiara). Folosirea limbii romne vorbite de c tre poporul nostru a
reprezentat chez sia ridic rii la lumin a neamului ntreg.
Tipografia pentru transilv neni a Iost o institu ie de tradi ie si
de mare prestigiu. Inochen ie Micu reorganizeaz tiparni a veche de
la B lgrad (Alba Iulia) si sprijin dotarea celor de la Brayov, Sibiu,
Blaj, Cluj si Timiyoara, cu material tipograIic. Pentru Scoala Arde-
lean , centrul cultural de seam a Iost Universitatea de la Buda, unde
si tipograIia era supus cenzurii si criteriului de rentabilitate. Dome-
niile cele mai variate se bucur de apari ia multor tip rituri, Iie cu
caracter religios, Iie laic.
146
Multiplicarea documentelor si a operelor iluministilor, contactul
cu bibliotecile din str in tate au I cut posibil apari ia primelor
colec ii, o Iorm originar a marilor biblioteci de mai trziu.
Din secolul al XVIII-lea, la Brasov si la Blaj, sunt adunate tip -
rituri si manuscrise vechi n scopul de a mbog i Iondul de carte. C r-
turarii iluministi au ini iat colec ii particulare de c r i romnesti si
str ine, cu scopul de a transIorma Iiecare bibliotec ntr-un auxiliar
indispensabil, de tip modern.
Scoala Ardelean este, n sine, un Ienomen cultural complex.
Primele scoli apar n 1816. Dup 1829 se tip resc gazetele Curierul
Romanesc, Albina romaneasc , Ga:eta ae Transilvania. InIluen ele
Iluminismului p trund n preromantism si se reg sesc n 1828, n
Gramatica lui Ion Heliade R dulescu.
Introducerea literelor latine, nlocuirea alIabetului chirilic, adop-
tarea principiului etimologic (care a dus la exager rile curentului lati-
nist) au constituit ini iative deschiz toare de drumuri n cultura noastr .
n gramatic se contureaz primele studii cu privire la structura
gramatical a limbii romne, iar n domeniul studiului vocabularului,
sunt realizate cele dinti lucr ri lexicograIice stiin iIice. PreIerin a
pentru termenii latini a preg tit n secolul al XIX-lea, mprumuturile
din Irancez si italian , iar bazele lingvisticii romnesti s-au pus prin
Iundamentarea teoretic n demonstrarea originii latine a limbii noas-
tre. Scolii Ardelene nu i se pot atribui termenii de latinism si purism;
exager rile etimologizante au ap rut mai trziu, cnd realitatea cunos-
cut se modiIica prin prezentarea ei eronat .
Identitatea de aspira ii pe plan lingvistic si cresterea interesului
pentru problemele limbii au contribuit la ob inerea rezultatului unit ii
culturii poporului romn.
Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Sextil Puscariu si Iucian Blaga
au Iost admiratori si continuatori ai spiritului iluministilor Scolii
Ardelene. Prin scrierile lor, ei au Iacilitat n elegerea exact a carac-
terului latin al limbii romne si transmiterea n cultura european a
speciIicului spiritualit ii romnesti.
Dup cum apreciau Nicolae Iorga si Sextil Puscariu, renasterea
spiritual si literar a poporului romn a izvort din scrierile variate
ale Scolii Ardelene, iar epoca modern a literaturii noastre a Iost
Iundamentat pe ideologia si operele iluministilor nostri. Deschiz -
toare de drumuri, ini iatoare a mai multor domenii de cercetare stiin-
iIic si lingvistic , ap r toare a na iunii romne si a drepturilor tran-
silv nenilor, Scoala Ardelean are un rol major n Iormarea civiliza iei
romne moderne, n mbog irea spiritului poporului nostru.
147
Scoala Ardelean a Iost ilustrat de o str lucit pleiad de edu-
catori, patrio i si iluministi, mari europeni n matrice romneasc . Unii
dintre ei au devenit misionari ai ideii na ionale si ai romnismului, ca
adep i ai Scolii latiniste, n Bucovina (Aron Pumnul), n Moldova
(Simion B rnu iu), n Muntenia (Gheorghe Iaz r). Ei si mul i al ii,
precum August Treboniu Iaurian au Iost, n scoli si n via a cultural ,
Iactori de iradiere a constiin ei na ionale.
Unii cercet tori literari tind insistent s impun ideea c ampla
renastere spiritual romneasc , Scoala Ardelean , ar Ii expresia
exclusiv a unirii unei p r i a Bisericii Ortodoxe Romne din
Transilvania, cu Biserica Romano-Catolic de sub autoritatea papei de
la Roma, petrecut la 4 5 septembrie 1700, cu ocazia nceputului
lucr rilor Sinodului general anual al romnilor din Transilvania. Cu
acest prilej Sinodul a reconIirmat cele patru puncte ale Conciliului de
la Floren a, cu condi ia p str rii ritului si a disciplinei Bisericii
orientale, n m sura n care acest lucru nu contravenea credin ei
catolice. Declara ia a Iost semnat de episcopul Atanasie Anghel si de
54 de protopopi; ea a Iost acceptat de 1563 de preo i, care
reprezentau 200 000 de romni. Consacrat sub conai ie episcop la 25
martie 1701 de c tre cardinalul Kollonics, Atanasie Anghel este numit
de c tre curtea vienez la 19 martie 1701 Episcop al na iunii romne
din Transilvania si primeste titlul de consilier mp r tesc. Prin cea de
a doua diplom leopoldin primit de la cardinalul Kollonics care
o anula pe cea din 16 Iebruarie 1699, clerul era scutit de toate taxele,
iar laicii erau trata i egal ca si catolicii de rit latin. Era pentru prima
dat cnd ntr-un document imperial se vorbea despre na iunea valah ,
care era privilegiat ca toate celelalte. E o evident eroare! Dac ar Ii
numai att, semniIica ia Scolii Ardelene s-ar reduce sensibil n timp si
spa iu si chiar ca importan si prevedere n istoria na ional , nu i-am
vedea leg turile organice cu cronicarii munteni si moldoveni si nu
i-am n elege, la justa lor valoare, ecourile iluministe n cele dou
provincii surori, Muntenia si Moldova. Scoala Ardelean este expresia
condi iilor istorice, social-politice si religios-culturale n care tr iau
romnii, socoti i, n Transilvania, na iune tolerat de c tre ungurii sasii
si secuii alia i, nc de la 1437, n Unio trium nationum, este expresia
acestor condi ii interne, dar si a inIluen ei beneIice a Iluminismului
apusean. Sub inIluen a acestuia, Scoala Ardelean si-a I cut un crez
din luminarea poporului, c ci luminarea, chiar dup aprecierea lui
Immanuel Kant, reprezenta esen a Iluminismului, al turi de dreptul
natural si cultul pentru cunoastere si ra iune.
148
De aici, la coriIeii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe
Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu) preocuparea si grija pentru
nIiin area de scoli n limba romn si preg tirea de cadre pentru ele,
pentru tip rirea si diIuzarea c r ilor pe cele mai variate tematici, de la
istorie, teologie, Iilologie, pedagogie, la cunostin e practice despre
Ienomenele naturii (ploaie, z pad , tr znete, grindin ), la cresterea
animalelor, a albinelor si a viermilor de m tase, pn la conservarea
legumelor si vindecarea bolilor la animale (g lbeaza).
,C r ile va scrie Iucian Blaga erau pentru ei c r mi:i
pentru :iairea lumii. Si ei se sim eau chema i s pun um rul la :iai-
rea unei lumi in grai romanesc.
Dar pentru ca mesajul slovei tip rite s poat Ii receptat, era
nevoie de scoli n limba romn . Ct mai multe scoli.
n atmosIera ideologic creat de IilosoIi si pedagogi ca Diderot,
Herder si Jean Jacques Rousseau, iluministii romni pledau pentru
accentuarea con inutului practic al nv mntului prin introducerea
studiului Iizicii, matematicii, stiin elor naturii si geograIiei.
Aceasta se baza si pe ideea iluminist dup care, de vreme ce
to i oamenii sunt egali de la natur , si accesul lor la cultur si cunoas-
tere trebuie s Iie egal.
Aspira ia romnilor la drepturi egale cu ale celor trei na iuni a
deschis si ea drumul spre Unia ie, c ci pentru acceptarea Unia iei,
romnilor li s-a I cut promisiunea c Iiii lor vor Ii trimisi la scoli, la
Viena, la Roma, Padova. Si asa a Iost! Se urm rea catolicizarea lor
proIund si prin ea dezna ionalizarea. Dar s-a petrecut cu ei ceva
asem n tor cu episodul reIeritor la Saul din Jechiul Testament, care
trimis s g seasc m g ri ele pierdute ale tat lui s u a descoperit o
ar . Trimisi s se catolicizeze si prin catolicism s se dezna iona-
lizeze, Iiii de romni au descoperit pe viu si n zeci de documente
originea roman a neamului lor, continuitatea lui n vechea Dacie si
latinitatea limbii romne.
Cum nv mntul catolic acorda o mare importan studiului
limbii latine, li se lumineaz mai bine si descenden a limbii noastre.
Iesea altceva dect doreau habsburgii, care credeau c prin intermediul
latinei i pot catoliciza si dezna ionaliza. nsusirea temeinic a limbii
latine de c tre tinerii transilv neni, n loc s duc la ceea ce doreau
asupritorii la r spndirea tot mai cuprinz toare a conIesiunii catolice
a dus la descoperirea argumentelor istorice si lingvistice privitoare la
romnitatea descins din romanitate si la posibilitatea integr rii mai
organice a culturii romnesti n cultura european scris n latin .
149
Din aceast perspectiv , educa ia si nv mntul si intensiIic
militantismul na ional si si ampliIic perspectiva social-istoric n
cadrul misc rii europene iluministe.
CoriIeii Scolii Ardelene au I cut adev rat apostolat si, ca ei, to i
preo ii romni din Transilvania, I r deosebire de conIesiune. Apos-
tolul lui Octavian Goga din poezia omonim e tipic reprezentant al
acestei categorii de intelectual (preot, doctor, notar romn, p rinte al
oropsi ilor, lider politic).
To i reprezentan ii Scolii Ardelene au Iost m car c iva ani
proIesori si nv tori; mul i au elaborat manuale, metodici, dic ionare,
c r i de moral si de sIaturi practice si morale, de cunostin e Iolosi-
toare din domeniul economic, al vie ii practice, de tehnic , economie
agrar , zootehnie, medicin veterinar , istorie universal , uneori chiar
din domeniul regulilor de polite e.
Formarea unui om luminat trebuia s se bazeze pe l rgirea ori-
zontului de cunoastere, pe stiin de carte si educa ie. Iar elul Iinal
pentru toate vrstele era cultivarea si consolidarea constiin ei na io-
nale. De aceea, coriIeii Scolii Ardelene accentueaz caracterul etnic si
na ional al educa iei, ca romnii din Transilvania s poat lupta
mpotriva triplei exploat ri: na ionale, sociale si cultural-religioase.
Adaptnd ideile iluministe la condi iile din Transilvania, ei cul-
tiv sistematic ra ionalismul si acel aubito cartezian, pe care-l ntlnim
si n Logica lui Samuil Micu, cnd analizeaz prejudec ile speciIice
Prunciei, Junimei, B rb iei, B trne elor. El propune ca n judecarea
lucrurilor ,mai pre am nuntul s le ispitim ,i s le cerc m ,i nu
inaat s fuaec m, ci pu intel s a,tept m, avana inaoial , pan ce cu
bun tre:vire ,i luare aminte vom cugeta, ca a,a cu cuno,tin
aaev rat s fim.
*
* *
Spre deosebire de unii cercet tori mai trzii ai Ienomenului
Scoala Ardelean , care-i ignor r d cinile interne, noi credem c
nceputurile ei se situeaz pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, prin
episcopul Inochentie Micu, ini iatorul Supplex-ului si al luptei de
emancipare na ional a romnilor ardeleni, ca si prin colaboratorii si
continuatorii nemijloci i ai preocup rilor sale, Grigorie Maior yi
Gerontie Cotore, care trebuie socoti i si ei precursori ai Scolii Ardelene,
c ci ei au elaborat primii ,cre:ul na ional.
150
Ei au Iost urma i de coriIeii Scolii Ardelene, Samuil Micu,
Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu si de al i c rturari,
din al doilea esalon, precum primul oItalmolog romn Ion Piuariu
Molnar, care a tradus Istoria universal a lui Millot si a scris Econo-
mia stupilor (1785) si Retorica (1798), Paul Iorgovici autorul lucr rii
Observa ii ae limb romaneasc (1797) sau scriitorii minori Dimitrie
ichindeal, Moise Bota, Ion Barac, Vasile Aaron, Constantin
Diaconovici Loga, Damaschin Bojinc .

(WDSHOHLGLUHF LLOHFROLL$UGHOHQH
Scoala Ardelean cunoaste un proces de dezvoltare n dou etape:
1. una de cristalizare si aIirmare ca ideologie na ional , care
culmineaz cu ntocmirea si naintarea revendic rilor politice ale
,na iunii romne c tre Curtea din Viena (act politic consacrat sub
denumirea de Supplex Libellus Valachorum (Peti ia romnilor din
Transilvania, Cluj, 1791);
2. si a doua, pronun at iluminist , avnd ca punct culminant epo-
peea eroi-comic iganiaaa prima capodoper a literaturii romne.
Prima perioad se caracterizeaz prin Iormarea si dezvoltarea
crezului latinist, pe plan lingvistic si istoric, n scopul ob inerii de
drepturi si de libert i na ionale pentru romni, prin reIormele
nI ptuite ,de sus n jos.
O alt caracteristic a acestei perioade o constituie creditul
acordat de intelectualii romni politicii reIormiste a absolutismului
,luminat, inclusiv ncercarea de a-l convinge pe Ieopold al II-lea,
prin ac iunea suplicant de amploare din anii 1790-1791, s revin la
politica lui IosiI al II-lea.
O a treia caracteristic o reprezint puternica dezvoltare a nv -
mntului romnesc elementar si eIortul de a-i asigura un con inut ct
mai potrivit pentru ridicarea economic si cultural a maselor.
A doua etap ncepe, dup ce s-a demonstrat inutilitatea memo-
riilor adresate Cur ii din Viena, cu ,replicile mpotriva ac iunii de
deI imare a romnilor, ntreprins de reprezentan ii ideologici ai st -
rilor Ieudale privilegiate negarea originii romane a romnilor, nega-
rea originii latine a limbii, negarea continuit ii noastre pe aceste
plaiuri, strecurarea teoriei vacuum-ului istoric la venirea ungurilor si,
n consecin , lipsa noastr de drepturi, socotirea romnilor ca na iune
tolerat n Transilvania, Ia de cele trei na iuni politice: ungurii, sasii,
secuii, care Iormaser Unio trium nationum.
151
E o perioad master pentru romni, ntunecat , ap s toare, cu
tripl mpilare: religioas , na ional , social .
n acele vremuri sumbre intelectualii romni se apropie tot mai
mult de popor, preotul-dasc l al neamului, ca si dasc lul si d sc li a
sunt att de sugestiv evoca i n versurile lui Octavian Goga:

S tenii seara s -i aauni
Si s le spui ain carte
C sunt ain neam imp r tesc
Din ar -naep rtat
C tot p mantul rotogol
Era al lor oaat .

Sub raport ideologic si al atitudinii Ia de diverse probleme
sociale ale timpului, Scoala Ardelean cunoaste dou aripi de-a lungul
celor dou etape.
1. una moderat , reformist n care se ncadreaz cei mai
mul i dintre c rturarii romni ai vremii;
2. alta radical cu maniIest ri, care prevestesc ideologia
revolu ionarilor democra i de mai trziu, mai ales n privin a gndirii
social-politice.
Aripa moderat st n anumite privin e sub inIluen a ioseIinis-
mului si a AuIklrung-ului. E un semn de neputin , care sper n
dreptatea momentan a mp ratului ,luminat.
Exponen ii ei principali sunt: Samuil Micu Klein, Ioan Piuariu
Molnar, Petru Maior si par ial, ndeosebi n prima etap , Gheorghe
Sincai.
Aripa radical e inIluen at mai mult de IilosoIia luminilor din
Fran a si de ideile Revolu iei Franceze si ale lui Horia. Reprezentantul
ei cel mai de seam e Ion Budai-Deleanu. Al ii reprezentan i sunt:
Paul Iorgovici, nrurit de iluministii Irancezi n concep ia sa despre
limb , Ioan Monorai, mai ales prin atitudinea protestatar Ia de
groaznicele represalii mpotriva ranilor r scula i si, n a doua etap ,
chiar Gheorghe Sincai dup conIlictul cu episcopul Bob, care i-a
adus arestarea, procesul si nl turarea din postul de inspector al
scolilor romnesti unite.
Fireste, Scoala Ardelean nu e un Ienomen suIicient siesi. Ea are
cauze, cunoaste o evolu ie nuan at si determin eIecte pentru poporul
romn n general si pentru transilv nenii romni n special: afirmarea
demnit ii na ionale n primul rnd, n care, se ngloba totul: lupta
social , antifeudal si ideile iluministe. S-a ncercat o salvare prin
152
Unirea cu Biserica Romano-Catolic de la Roma. Unia ii au niste
avantaje, dar prea pu ine si insigniIiante. Printre clauzele unirii
amintim argumentele aIirm rii ponderii aportului n stat a elementului
romnesc si a popula iei romnesti. Ei cereau reprezentarea propor-
ional a romnilor n diet , n aparatul administrativ si de stat, n me-
serii si n ntreaga via social , politic si cultural a statului: ,. cine
poart povara - spunea Inocen iu Micu Klein - s -i simt ,i folosul.
De la peti ii ale unor grupuri mici de preo i, rani liberi din
scaunele s sesti, Inocen iu Micu ajunge la Supplex Libellus Jala-
horum (actul ce con ine revendic ri c tre Curtea din Viena pentru
ntreaga na iune romn din Transilvania).
Ia 1744 se organizeaz Sinodul de la Blaj cu participarea
greco-catolic , a ortodocsilor preo i, rani. Este ac iunea cea mai
ndr znea si cea mai plin de semniIica ii politice din acel timp, care
vizeaz dezvoltarea constiin ei na ionale si sociale a romnilor tran-
silv neni. Nu erau coapte, ns condi iile, de aceea lupt torii pentru o
asemenea idee vor Ii eroi de tragedie. Inocen iu Micu Klein, va deveni,
practic, prizonier la Roma; Gherontie Cotore si Grigore Maior au Iost
victime n Ardeal.

Ioan Inocen iu Micu-Klein
Ia trei decenii de la unirea unei p r i a romnilor ortodocsi din
Transilvania cu Biserica Romano-Catolic , la 25 octombrie 1730,
cnd Inocen iu Micu-Klein, Iiul unei Iamilii de rani liberi din Sadu,
din preajma Sibiului, e hirotonit episcop si apoi ridicat de mp rat la
rangul de baron, neamul s u, Iormat cum va zice Octavian Goga,
mai trziu ,ain cei mai buni copii ai firii, ursi i ain lacrimi ,i
suaoare, romnii r m seser tot lipsi i de drepturi n propria ar .
,Lui Inocen iu Klein, va scrie Petru Maior n a sa: Istoria
Bisericii Romanilor inaat cat se a,e: in scaun, aceia ii fu grifa
cea mai mare, ca turburarea ce se starnise intre romani in vremea
st panirii prat rului
3
rector ae la Cluf s o alinie:e (s o potoleasc
n.n.). De unae ae r a cin se apuc ca s o smulg , face ranauial ca
legea ,i toate tocmealele R s ritului pretutinaeni curat s se in ,
pentru aceia ae au ispr vit ceva ie:ui ii schimbare s fac intru
tocmealele cele mai nainte intre romani inute, aceia intru nimica s

3
Prat rul era un inspector str in, un sI tuitor teolog ,pus n coastele
vl dicului pentru a supraveghea si a schimba ,tocmealele romnilor si a le
Iace latinesti (catolice n.n.).
153
fie ,i to i la ceale vechi obiceiuri s se intoarc . Care a lui spre
leagea greceasc ravn pre to i cei ce s-au fost tras sau sta s se
trag ae lang unire ii imblan:i ,i le scoase frica aceia ain inim care
o avea, s nu li se schimbe legea cea veche.
Inocen iu Micu-Klein n-a n eles Unia ia ca o Iorm de vasalitate
Ia de st pnirea religioas catolic si Ia de mp r ie. De aici i s-au
tras multe necazuri si chiar exilul.
Inteligent si nzestrat om politic, el solicit cu energic demni-
tate na ional satisIacerea revendic rilor romnilor, bazndu-se pe
argumente istorice (originea roman , vechimea, continuitatea) si
demograIice, ob inute prin recens mntul din 1733 (Registrum univer-
sorum in Transvlvania saceraotum ei incolarum Jalachicorum),
ini iind o serie de demersuri curajoase, de memorii, precum acel cele-
bru ,Supplex Libellus., n care cerea recunoasterea romnilor (m -
car) ca a patra na iune n Transilvania, dreptul de a avea Iunc ionari
romni din rndurile lor si cel de nIiin are de scoli n limba romn .
Memoriile sale n-au ecou. Ba mai mult, i irit pe puternicii zilei
de la Budapesta, Viena si Roma, ceea ce i atrage o Ior at exilare n
Cetatea Etern , de unde a n zuit necontenit s se ntoarc acas .
Ctitorul ,Micii Rome cum numea Eminescu Blajul Inocen iu
Micu-Klein a ignorat interdic ia pentru romnii din Transilvania de a
nu locui n orase si a realizat ceva extraordinar: a ntemeiat un oras.
Blajul s-a ridicat pe terenul ob inut de el si dup planurile sale.
n acest Blaj, din care a Iost exilat cu mare perIidie, se ntorc, dup o
lung vreme de nstr inare, sIintele lui moaste readuse n p mntul
romnesc, datorit str daniei si ac iunilor marelui patriot, proI.dr. JosiI
Constantin Dr gan, n speran a c acest eveniment va contribui si la
unirea romnilor, la unitatea celor dou Biserici, la stingerea disensiu-
nilor dintre ele, pe care le-au provocat si le provoac spirite nguste,
dusmani ai credin ei si ai neamului romnesc, istorici si gazetari
mincinosi. Inocen iu Micu-Klein n-a conceput o clip o asemenea rup-
tur p guboas pentru neamul romnesc si pentru tradi iile credin ei
str mosesti, pe care a inut s le p streze pentru unitatea noastr spiritual .
O cutremur toare evocare a vie ii, luptei si jertIei, a dragostei de
neam a lui Ioan Inocen iu Micu-Klein o g sim n cronica anonim si n
versuri Plangerea Sfintei M n stiri a Silva,ului ain eparhia Ha egului
ain Prislop, din neIericire prea pu in cunoscut , desi a Iost publicat
de poetul Cezar Bolliac n ziarul Buciumul, de la Bucureyti, n 1863;
de istoricul Ion Lupay, n Cronicari ,i istorici romani ain Tran-
silvania, ed. a II-a, 1941; de G. En ceanu n revista Biserica
154
Ortoaox Roman IJ, din 1878, si, n vremea din urm , de proI. dr.
Mircea P curariu n Istoria M n stirii Prislop, Arad, 1986, p. 128-145.
E o cronic temeinic documentat si n multe p r i, de o autentic
valoare artistic despre d rmarea violent a vestitului l cas ortodox.
Poetul anonim Ioloseste personiIicarea, ca Iigur de stil, imaginn-
du-si m n stirea ruinat , plngnd cu amar: ,eu, fata Sionului cea
vestit /r m sei acum pustie ,i ofilit /falnic , ca o v auv cernit ,
ars ae foc ,i surpat ,/ae toate ce avusei pr aat si tnguindu-se din
cauz c :
,Unii au luat satele si mosiile,
Al ii gr dinile si viile,
Si din odoare ce am avut,
Au luat cine au putut,
Si m-am I cut dup proorocie
Ca o colib p r sit -ntr-o vie,
Pustie si oIilit .
Iat c originea conIlictului religios dintre ortodocsi si greco-
catolici e mai veche si cu grave implica ii politice. De aceea Inocen iu
Micu-Klein a nuan at Ioarte serios atitudinea sa Ia de Unia ie, ceea
ce i-a atras exilul la Roma, c ci ,l-au viclenit/ ,i pan la Roma l-au
i:gonit/ Acolo in robie s-au inchis/ ,i toat via a sa au plans. A
plns de dorul rii lui, s-a plns de ,str ina-str in tate/ rai cu
por ile-ncuiate, cum ar zice n vers alt exilat, poetul Aron Cotrus, a
plns de ingratitudinea, I rnicia si micimea suIleteasc a celor, pe
care i-a promovat, iar ei l-au prt la puterea laic si ecleziastic .
Ne oprim aici cu nceputul tensiunii perpetuate prin veacuri.
Merit a Ii citate unele c r i de reIerin , precum cele ale uni ilor:
Petru Maior Istoria Bisearicei Romanilor, Buda, 1813; Gheorghe
Sincai Cronica Romanilor Iasi 1853 si Bucuresti, 1886; August
Treboniu Iaurian Documente istorice aespre starea politic ,i ierar-
hic a Romanilor ain Transilvania, Viena, 1850; Alexandru Papiu
Ilarian Istoria romanilor in Dacia superiore, Viena, 1852; Timotei
Cipariu Acte ,i fragmente latine romanesci, Blaj, 1855. Acelasi
subiect a Iost tratat de ortodocsii romni din Transilvania din a doua
jum tate a secolului al XIX-lea: Andrei Saguna Istoria Bisericei
ortoaoxe r s ritene universale ae la intemeierea ei pan in :ilele
noastre, Sibiu, 1860; N. Popea Jechia metropolia ortoaosa romana a
Transilvaniei, 1870, I. Crisan Beitrag :ug Geschichte aer Kirchlichen
Union aer Rumnen in Siebenburgen unter Leopola I, Hermannstadt,
155
1880. n secolul XX au scris despre acest subiect: D. St niloaie Unia-
tismul ain Transilvania, incercare ae ae:membrare a poporului ro-
man, Bucuresti, 1973; Ion Iupas Istoria Bisericii romane,ti ain
Araeal; N. Iorga Istoria Bisericii romane,ti ,i a vie ii religioase a
romanilor, Bucuresti 1909, si, pentru a nu mai lungi lista lucr rilor de
reIerin , excelenta si extrem de obiectiva tez de doctorat a lui Dan
Zamfirescu, consacrat acestei teme. Remarcabilul istoric literar
nI iseaz conving tor si rolul pozitiv al Bisericii Greco-Catolice n
apari ia si aIirmarea Scolii Ardelene, n n l area cultural a romnilor,
n ap rarea intereselor lor na ionale. Potenta ii austro-ungari, catolicii,
au nlesnit accesul Iiilor de romni la cultur , dac au mbr isat
greco-catolicismul, cu inten ia de a-i dezna ionaliza.
Petru Maior
CoriIeii Scolii Ardelene si numerosi al ii, care au beneIiciat de
studii la scolile pomenite, o dat ntorsi acas , au dezvoltat o cultur
nIloritoare, au nIiin at scoli n limba romn , pentru care au scris si
au tradus manuale. Ei au pus greco-catolicismul n slujba romnis-
mului. De aceea, avem de nv at din exemplul lor patriotic si suntem
datori s ripost m celor care vor s -l deturneze de la salvgardarea si
unitatea neamului, s duc la dezmembrarea lui. Presa, scoala sunt n
primul rnd datoare s inIormeze corect, s scrie despre istoria noastr
sine ira et stuaio (I r patim si p rtinire), nu cu subiectivismul
iresponsabil pe care-l ntlnim Irecvent la unii n vremea din urm .
Religia, Biserica de orice cult, ortodox ori greco-catolic, e datoare s
nt reasc unitatea neamului asa cum a dorit-o Ioan Inocen iu Micu-
Klein si au I cut-o pe tot parcursul istoriei noastre marii c rturari- nu
s -l dezbine si s -l mint pentru a servi interese str ine!
Din neIericire, nIiin at , la 1700, printr-un act politic, sama-
volnic si dictatorial, Biserica Greco-Catolic a Iost desIiin at n 1948,
tot prin samavolnicie, bunurile ei conIiscate si expropriate, unii din
slujitorii ei arunca i n nchisori (ca, de altIel, si slujitorii altor Biserici,
inclusiv ai celei Ortodoxe, printre care episcopul si scriitorul Valeriu
Anania si mitropolitul si scriitorul Antonie Pl m deal ). Fireste,
samavolnicia trebuie nl turat , att ct permit condi iile de azi, n
urma unui proces istoric dramatic si complicat. Ignornd aceast
realitate nu Iacem dect s a m resentimente, s ndemn m s se
r spund la samavolnicie cu samavolnicie, s se men in o stare
tensional , d un toare unit ii na ionale pentru care s-a jertIit Ioan
Inocen iu Micu-Klein.
156
Corifeii Scolii Ardelene
Samuil Micu (Klein) s-a n scut n 1745 n satul Sadu, ca Iiu de
preot si ca nepot al lui Inocen iu Micu.
nva la Blaj si la Institutul Pazmanian din Viena. E proIesor la
Blaj si apoi preIect de studii (director) al studen ilor romni de la ,SI.
Barbara. Acolo va scrie cu Gheorghe Sincai o gramatic romneasc ,
n latin , pe care o tip resc n 1780. Revine la Blaj si cere s Iie preot la
Sibiu. Episcopul Bob i reIuz cererea si-l va persecuta. Se ntoarce la
Buda, unde va Ii revizor de c r i, pn la moartea sa survenit n 1806.
N-a reusit s p r seasc cinul c lug resc, dar a reusit, n atmos-
Iera iluminist , s contribuie la p trunderea la noi a ra ionalismului
celebrului IilosoI si matematician german Christian WolI, n scut la 24
ianuarie 1679, mort la 9 aprilie 1754. WolI, care l-a inIluen at pe
Samuil Micu, a Iost inIluen at, la rndu-i de IilosoIia lui Descartes si a
lui Ieibniz. Iucr rile lui Samuil Micu sunt de natur istoric , Iilolo-
gic si religioas . Ca istoric, n spiritul cronicarilor de care a r mas
apropiat, avea ca scop s scoat din uitare trecutul neamului si s
combat inamicii care t g duiau originea roman a neamului si conti-
nuitatea acestuia n Dacia. n Historia Daco-Romanorum sive Jala-
horum nI iseaz trecutul tuturor romnilor, punnd un accent deose-
bit pe unitatea neamului. n De origine aaco-romanorum combate
argumentat prejudecata tenden ioas a ,vacuumului istoric la venirea
ungurilor. A scris si o Istorie a Bisericii romanilor si lucr ri Iilologice.
Elementa linguae aaco-romane sive valachicae (1780) era Iolo-
sitoare si str inilor care nv au limba romn . El credea c limba
romn descinde sub o Iorm corupt din latina clasic , socotind c
menirea ,gramaticului este s o scape de amestecul elementelor
str ine, s o Iac iar si pur , cum a Iost dinainte de contactul cu alte
popoare. OrtograIia e datoare s contribuie si ea la realizarea acestui
el. Prin astIel de idei, Samuil Micu reprezenta nceputurile viitoarei
Scoli Iatiniste.
n lucrarea sa Scurt cuno,tin a istoriei romanilor, Samuil
Micu si ntemeiaz demonstra ia ,cum c romanii ain Dachia ae
neam sunt ae la Roma pe patru elemente: ,intaiu, din scriitori, a
doua, din obiceiuri, a treia, din limb , a patra, din nume.
E ciudat ca tocmai via a aceluia, care a ars ca o I clie nestins
zile si nop i, s pt mni si ani de-a rndul, n cele mai renumite
biblioteci ale Italiei, Ungariei si Transilvaniei, pentru a da neamului
cunostin e exacte, bogate si semniIicative despre existen a si rosturile
sale istorice s stea, mult vreme, sub semnul unor incertitudini de
157
ordin calendaristic. Riguros si meticulos cu datele privitoare la via a
neamului s u si a altor neamuri, Gheorghe Sincai s-a ar tat mai pu in
atent cu data propriei sale nasteri, pe care o indic de trei ori n chip
diIerit. Cea mai plauzibil nota ie pare a Ii aceea din Elegii, cu
caracter autobiograIic, unde anul este indicat exact. Sincai s-a n scut
n 1754, la Rciul de Cmpie, lng localitatea Samyud din comitatul
Muresului, ca Iiu al lui Ion Sincai si al Anei Ghereg. Numele adev rat
al Iamiliei pare a Ii Iost Pers, c ci Sincai e, mai nti, o porecl dup
satul Sinca-Veche, asezat n preajma F g rasului, unde str bunii s i au
avut o mic proprietate agrar .
Existen a i-a Iost agitat si ndeajuns de nomad , desi nu s-ar
crede pentru un om att de cuIundat n studiul bibliotecilor. Anii de
ucenicie l poart prin numeroase asez ri transilv nene: Sebes,
Samsud, Mures, Odorhei, Cluj, Bistri a. Dup absolvirea scolii, la
vrsta de 20 de ani, l ntlnim la Blaj, ca proIesor de retoric si
poetic , discipline clasice, Ioarte cultivate n acea epoc . Aici nu va
r mne dect cteva luni, c ci setea de cultur si dorul de a cunoaste
slava str mosilor l va duce la Roma, la Colegiul De Propaganaa
Fiae. n vechea cetate a mp ra ilor romani va r mne cinci ani, cu
ochii nu o dat pironi i pe vechile relicve din Capitoliu, pe zidurile
impun toare ale Colosseumului, pe supla Column a lui Traian, pe
care se urcaser , parc vii, oamenii de la noi, cu portul si nI isarea
lor. Dar mai mult va poposi n biblioteci ilustre, asupra paginilor de
vechi documente, din care va culege material pentru monumentala sa
Cronic , continundu-si, totodat , studiile de teologie si IilosoIie.
Orasului n care dorm, pentru a se trezi la pasii Iiec rui trec tor, attea
straturi de istorie, Sincai i va p stra o pioas recunostin , exprimat
n Elegia Nobilis Transilvani Georgii Sinkai.
Ia ntoarcerea spre patrie (1779), r mne ct va vreme la Viena,
pentru a studia ,metoaul conaucerii ,coalelor na ionale. n acest
r stimp, mpreun cu cel lalt coriIeu al Scolii Ardelene, Samuil Micu,
public vestita lucrare: Elementa linguae aaco-romane sive valahicae.
Pasiunea pentru studiul istoriei continu s -l st pneasc . ntrzie
ndelung, ore si zile n sir, n biblioteci, si ia nsemn ri, copiaz docu-
mente, citeste neobosit: ,. am r sfoit - zice el n Elegia amintit -
manuscrise o mul ime/ C r i tip rite-am citit a,ifaeri acolo ,i :iua ,i
noaptea,/ Ca s pot scrie frumos istoria Daciei noastre.
A scrie Irumos, documentat, nsuIle it istoria Daciei noastre, a
aIirma conving tor originea roman , unitatea poporului si a limbii
noastre, continuitatea lui pe plaiurile romnesti, acesta i-a Iost idealul
158
suprem. Pentru a-l realiza nu va precupe i nimic. n 1782, Sincai este
numit directorul Scolii normale din acea ,mic Rom , care a Iost
Blajul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Sincai se arat acum mai
neobosit ca oricnd, n munca nobil de luminare a romnilor, soco-
tind, n chip iluminist, c nestiin a de carte e o cauz a asupririi si neIe-
ricirii lor. Scrie abecedare cu litere latine, lucreaz o gramatic ele-
mentar n latineste, un catehism, o aritmetic , o istorie a naturii, un
vocabular latin-romn-unguresc-nem esc, consacrat numirilor de mine-
rale, plante si animale, si, nchinndu-si toate puterile dezvolt rii scolii,
p r seste tagma monahal . Datorit str daniilor sale, a zelului s u patrio-
tic, scolile romnesti ating ciIra, impresionant pentru acea vreme, de 300.
Iucrarea Iundamental a lui Gheorghe Sincai, care a nsumat
toate eIorturile vie ii sale de pn atunci, este Hronica romanilor ,i a
mai multor neamuri incat au fost iale a,a ae amestecate cu romanii,
cat lucrurile, intampl rile ,i faptele unora f r ae ale altora nu se pot
scrie pre in eles, ain mai multe mii ae autori, in cursul ae 34 ae ani
culeas . Cronica lui Sincai, un manuscris de peste 8000 de pagini,
cuprinde evenimentele din istoria romnilor ntre anii 86-1739.
Titlul lucr rii sugereaz tr s turile ei Iundamentale: ntinsa
inIorma ie si erudi ie, corela ia dintre istoria na ional si istoria altor
popoare, preocuparea pentru istoria tuturor romnilor de pe teritoriul
vechii Dacii si nu numai pentru o provincie, cum procedeaz
cronicarii. Ceea ce Sincai voia s demonstreze Iireste, alunecnd
uneori n inexactitate era originea pur roman a tuturor romnilor,
care ,tot ae o vi ,i o poroai sunt, aaec romani ae sange, precum
firea ,i virtutea ii m rturise,te, originea latin a limbii noastre, care,
dup el, descindea exclusiv si de aceea, Iireste, eronat din latina
clasic . Sincai aduce o concep ie nou n interpretarea istoriei, pe care
n-o mai vede ca rod al unor Iactori supranaturali, cum o considerau
cronicarii, dar nici nu n elege c istoria o Iac masele si nu perso-
nalit ile. Asa cum l cunoastem ast zi, textul cronicii era terminat la
anul 1808 si preg tit a se tip ri la Buda, n cr iasca tipograIie. Unele
pagini din cronic (anii 86-169) s-au publicat n Calenaarul ae la
Buaa pe anul 1808. Cronica a nceput a se tip ri apoi la Iayi, n 1848,
cu osteneala si cheltuiala lui Gherman Vida, care-si exprim ntr-o
preIa bucuria de a lumina ,f clia ce attea veacuri sub obroc
pus . Dar tip rirea ntii edi ii complete a cronicii (n trei volume) a
nceput la Iayi, abia n 1853, sub ngrijirea lui August Treboniu
Laurian. n ciuda arhitectonicii greoaie, a abunden ei de documente
insuIicient organizate, lucrarea lui Sincai con ine si numeroase pagini
cu valoare literar .
159
Ne-am deprins a crede poate prea usor c dintre coriIeii
misc rii politice, sociale si culturale cunoscut sub numele de Scoala
Ardelean , singurul care a l sat o oper cu valoare beletristic ar Ii Ion
Budai-Deleanu, autorul epopeii eroicomice iganiaaa si al poemului
Trei vitefi. O atitudine mai comprehensiv Ia de no iunea de
literatur , n eleas n evolu ia ei istoric , ne-ar ajuta ns s desco-
perim interesante elemente contingente cu literatura si n lucr rile altor
reprezentan i, precum n Procanonul lui Petru Maior sau n monumen-
tala Cronic a lui Gheorghe Sincai. Sunt aici multe pagini luminoase,
care duc n lume ntunericul durerilor din hotarul Transilvaniei, poves-
tea nIricosat a celor mul i si obidi i, care sl veau gloria str bun si
deplngeau nrobirea veacurilor de mai trziu.
Desteptarea poporului s u a constituit o preocupare permanent
pentru Gheorghe Sincai. Pentru ideea aceasta a suIerit, a Iost nchis,
izgonit din slujbe, p lmuit si persecutat, amenin at cu scoaterea
ochilor pentru idei subversive si a are de r scoal ,ae taurii cei gra,i
ain cucuru:, adic de oIicialit ile de la putere, printre care, n primul
rnd, episcopul Bob.
Via a acestui savant patriot, auster, inteligent, de o nalt inut
moral si de o h rnicie exemplar a Iost s pat ntr-un sonet, intitulat
Sincai, de c tre blndul poet Stefan Octavian Iosif, ca o eIigie
roman pe o piatr Iunerar . Sonetul pare a Ii uitat, si ca un omagiu
pentru amndoi l reproduc n ntregime:

Din vechi hrisoave, din scripturi b trne,
Strngnd de-a valma note pentru Hronic,
Asa-l v d eu pe tn rul canonic,
Istoricul seme si drz de mne.

Cnd cei puternici l-agr iau ironic,
El nu stia mnia s -si nIrne.
Misei, l-au prigonit, l-au scos din pne,
Dar n-au nIrnt curajul lui demonic.

Ca Dante, ne-n eles, pribeag prin sate
l v d apoi, purtnd trudit de cale,
Gigantica sa oper n spate,

ntreg trecutul na iunii sale:
Un alt InIern, mai crunt, mai plin de jale, -
C ci toate-n el erau adev rate!
160
Uitat de prieteni, dar nu si de dusmani, obosit si chinuit, ntr-o
zi, aceast Ilac r a spiritului, care a Iost Gheorghe Sincai, s-a stins.
Au trecut ani ca s aIl m unde si cnd; o noti din ziarul Concoraia
(1866) preciza c la 2 noiembrie 1816, la Sinca, unde Iusese cndva
preceptorul copiilor unui bog tas. Sunt de atunci aproape 200 de ani.
Opera sa si-a dobndit locul meritat n suIletele noastre, n patrimoniul
culturii romnesti.
Petru Maior, ultimul, n ordine cronologic , dintre coriIeii
Scolii Ardelene, s-a n scut n casa protopopului Gheorghe Maior din
C pusul de Cmpie, din regiunea Cluj. A studiat la Trgu Mures,
Sibiu, Blaj si la Colegiul De propaganaa fiae, iar apoi si-a dat doc-
toratul n IilosoIie si teologie la Roma, unde g seste n arhive, biblio-
teci, pe monumente (Columna) argumente de necontestat despre origi-
nea roman a neamului s u, despre continuitatea lui si despre originea
latin a limbii acestuia. ntors acas va Ii proIesor de logic la Blaj,
apoi preot n Reghinul unguresc si s sesc si protopop al Gurghiului.
Dup moartea lui Samuil Micu, ajunge censor si revizor la tipo-
graIia din Budapesta. Acolo si va redacta principala sa oper cu con i-
nut religios: Diaahii, aaic inv turi pentru cre,terea fiilor, la ingro-
p ciunea pruncilor mor i si diverse c r i teologice. Scrie prima Istorie
a Bisearicii romanilor att a celor de dincoace, ct si a celor de
dincolo de Dun re (1813). E, deci, o istorie a ntregii noastre Biserici,
de la nceputuri pn n vremea lui Maior. A Iost retip rit la Editura
,Viitorul Romnesc, n 1990.
Structurat pe dou p r i, partea ntia cuprinde istoria credin ei,
insistnd ndeosebi asupra Unirii cu Roma si asupra urm rilor Unia-
iei, iar partea a doua pe istoria episcopiei Blajului.
Cum, n viziunea iluministilor ardeleni, preo ii aveau datoria s
ridice poporul prin ,luminare si cunoastere, Petru Maior a scris si
c r i cu con inut Ioarte practic, precum: Pov uirea pentru economia
ae campsi Inv tura pentru pr ,irea pomilor.
Opera sa Iundamental este, ns , Istoria pentru inceputul
romanilor in Dachia (Buda, 1812), care trateaz tema continuit ii
romnilor n Dacia si se constituie ntr-o replic argumentat si Ierm
la aIirma iile absurde si tenden ioase ale lui Sulzer, Engel si Eder.
El sus ine romanitatea pur a romnilor, socotind eronat, Iireste,
c dacii au Iost extermina i de romani si, ca atare, nu s-a putut produce
nici un amestec cu ei. n Ia a n v litorilor barbari, colonistii romani s-
au retras n mun i, p strndu-si organizarea politic . Slavii si celelalte
neamuri care au venit peste colonistii romani nu le-au putut altera
161
sngele si, ca atare, romnii sunt latini puri. Ajunge cu relatarea Iap-
telor pn la As nesti. Petru Maior Ioloseste izvoare vechi si contem-
porane, nu neap rat inedite. Inedit era ns interpretarea lor. Reusind
s reIac istoria n redarea evenimentelor, el se entuziasmeaz si-si
entuziasmeaz si cititorii. Contemporanii l-au omagiat n versuri oca-
zionale, precum Ioan Teodorovici Nica. Opera lui a trezit un viu ecou
si n lumea savan ilor occidentali si a strnit o polemic ndelungat cu
vienezul Bartholomeu Kopitar.
n domeniul Iilologic Petru Maior distinge dou aspecte ale
limbii latine: 1) latina clasic , care se nva la scoal ; 2) latina vul-
gar , limba vorbit de popor. ntre ele observ deosebiri Ioarte mari,
nct socoate c poporul de rnd nu cunostea latina cult . Din latina
popular se trag toate limbile romanice, inclusiv romna.
Dac asupra celorlalte limbi romanice si-a exercitat inIluen a
cte o limb ,barbar , asupra latinei din care a derivat romna a
inIluen at Ioarte pu in limba dac , care a disp rut n urma romaniz rii.
Deci, romna e pur latin : ,.limba romaneasc e mai curat limb
latineasc a poporului roman aecat limba italieneasc cea ae acum.
Fireste, unele aIirma ii sunt exagerate.
Ion Budai-Deleanu (c.1763 1820), a Iost I r ndoial repre-
zentantul cel mai ilustru al Iluminismului romnesc si al Scolii
Ardelene, autorul poemului Trei vitefi si al iganiaaei, singura epopee
terminat si de o valoare artistic deosebit din literatura romn .
ncerc ri de realizare a unor epopei au mai existat n literatura
romn la Vasile Aaron, care a compus 10 cnturi din epopeea
Patimile lui Isus, avnd ca model Messiaaa lui Klopstock, la Ion
Heliade R dulescu, care a conpus dou cnturi din Mihaiaa, la
Bolintineanu, autorul a sapte cnturi din Traianiaa, la Aron
Densusianu, care a scris dou sprezece cnturi din Negriaaa si la
Vasile Bumbac, autorul epopeii Dragosiaaa.
Dup 1800 sunt Irecvente ncerc rile de a creea epopei cu
orient ri satirice, ndreptate mpotriva viciilor societ ii contemporane.
AstIel de ncerc ri au semnat Alexandru Beldiman, Vasile Pogor,
pitarul Hristache si Zilot Romnul, dar toate str daniile au avut
rezultate modeste. Singura capodoper a speciei n literatura romn
r mne iganiaaa lui Ion Budai-Deleanu, n scut n satul Cigm u, de
pe dealurile din dreapta Muresului, n casa preotului greco-catolic,
Solomon Budai, la 6 ianuarie 1760. Face scoala n satul natal, apoi la
Blaj si Viena.
162
si nsuseste temeinic limbile greac si latin , elemente esen iale
de poetic si retoric antic , care i vor Iolosi n activitatea de crea ie
literar . Ia Blaj, mai ales, va cunoaste bine opera lui Homer, Pindar,
XenoIon, Anacreon din literatura greac - si a lui Plautus, Terentius,
Iulius Caesar, Vergilius, Horatius, Ovidius din cea latin .
ntre 1778-1783 Iace studii solide la Institutul Sancta Barbara
din Viena. Urmeaz cursuri de teologie si de IilosoIie, acestea din
urm avnd un pronun at caracter leibniz-ian, asa cum o arat manua-
lele vremii ale lui Baumeister, Brucke sau Bsching, ca si intensa
circula ie n epoc a lucr rilor lui WolI.
Ia Drept studiaz manualele de baz , precum cel al lui
SonnemIels, n care sunt prezentate transIorm rile sociale de la
,obste sau ,gloat spre democra ie, ca si analiza diverselor Iorme de
stat, cu preIerin evident pentru ,monarhia luminat . Ideile acestea,
preluate critic si creator, au ecou si n iganiaaa, al turi de numeroase
alte atitudini si idei iluministe.
Ia Viena, r mne aproape un deceniu, ndeplinind diverse
Iunc ii. n vremea aceea se aIlau la studii n capitala imperial tineri
romni din toate provinciile romnesti: Ioan Piuariu Molnar, din
Ardeal, Ien chi V c rescu, din Muntenia, Vasile Bals din Bucovina
si Gheorghe Saul, din Moldova. n acei ani, la Viena exista o puternic
orientare iluminist , progresist si revolu ionar .
Ion Budai Deleanu si cstig o mare autoritate, att prin
Iunc iile ndeplinite, ct si prin opera sa istoric , Iilologic si literar .
Cea mai de seam lucrare istoric a lui, neterminat din p cate,
este: De originibus populorum Transilvaniae rommentatiuncula, cum
observationis historic, critic. Motiva ia scrierii acestei lucr ri o aIl m
de la el: ,Ca s scriu ae na ia ,i intampl rile rii ace,tii, pricina
intaia au fost trebuin a ,i a aoua folosul patriei mele.
A mai scris o gramatic romneasc n limba latin (Funaa-
menta gramaticae linguae Romaenicae) n care aIirm Ioarte argumen-
tat descenden a limbii romne din latina vulgar . Este autorul unui
Dic ionar roman-nem esc si nem esc-roman. Pentru romnii din Bucovina
a tradus n limba lor codurile austriece: Ranauiala fuaec toreasc ae
ob,te si Pravila ae ob,te asupra faptelor rele ,i a peaepsirii lor.
Opera care l-a consacrat n chip deosebit, desi a Iost publicat
postum, a Iost iganiaaa.
Avea o cultur impresionant , cunostea literatura clasic , pe cea
italian , german , Irancez si englez . Baza sa cultural a Iormat-o
clasicitatea si literatura italian , care era n vog n acea perioad ,
163
datorit cresterii preocup rii pentru traducerea marilor capodopere ale
vremii. Un veritabil exemplu Iiind Costi si Iorenza de Ponte, care
ncepuser s traduc Temistocleal lui Metastasio.
Ca majoritatea ardelenilor, Ion Budai-Deleanu a Iost un devotat
adept al continuit ii si romanit ii, ca si Dimitrie Cantemir, dar avnd
n cadrul acestei direc ii si nuan e slaviste. El este singurul dintre
latinisti care, desi Ioarte erudit, se orienteaz c tre Irivolit ile artei.
Aportul s u critic e vast. Pentru a demonstra originea romnilor, el
citeaz din Hesiod, AristoIan, Ovidiu, Machiavelli si recurge la argu-
mente lingvistice pentru a ar ta c romnii si, implicit dacii, sunt traci,
dar au si snge slav. Acest spirit de asocia ie expansiv se ntlneste si
la Hasdeu. A mai Iost preocupat si de etnograIie, Iolclor si Iilologie.
Dup cum m rturiseste, n urma lectur rii poemelor eroicomice
a ,vedrei r pite a lui Tassoni, o Batracomiomahie homeric , i vine
ideea de a compune iganiaaa ,in scopul ae a introauce un gust nou
in poe:ia romaneasc . Se poate observa si nrurirea lui Don Quifote,
al lui Cervantes, precum si alte inIluen e: desI surarea ac iunii e n
genul lui Ariosto cu nuan e din Merlin Cocai, lupta Iinal e tassoni-
an . Apar si elemente dantesti de surs vergil-ian .
iganiaaa, desi nsumeaz diIerite inIluen e, e o sintez perso-
nal si n ansamblu r mne o crea ie proprie, n care Ion Budai-
Deleanu si concentreaz toate resursele sale literare. Ac iunea poe-
mului e plasat n Muntenia, n timpul domniei lui Vlad epes. ntre
B rb testi si Inimoasa (denumiri extrem de sugestive) era stabilit
tab ra iganilor. Satana o Iur pe Romica, logodnica lui Parpanghel si
o duce lng Cetatea Neagr . Ajuns aici, Parpanghel o z reste, dar ea
dispare. Adormit, el se trezeste cu Romica lng el, dar chiar cnd
Iecioria Ietei era pus n pericol, SIntul Spiridon rupe vraja si oaspe ii
se trezesc ntr-o balt de broaste, iar Romica dispare din nou. Apare
motivul izvoarelor cu puteri miraculoase. Parpanghel se ntlneste cu
voinicul Argineanu si bea din izvorul, care d iste ime, iar Argineanu,
din cel care moleseste. Parpanghel se mbrac cu hainele acestuia.
Apare si acel episod luat din Virgilius, utilizat si de Dante, n
care Parpanghel voia s rup o nuia, dar se dovedeste c nuiaua era
Romica. Eroul vrea s se sinucid , dar mama sa, Brndusa, un Iel de
Thetis pentru acest Ahile, i d duse darul invulnerabilit ii, iar
Parpanghel cade n Iuriile lui Orlando. Vlad, pentru a se convinge de
spiritul lor de d ruire, se mbrac turceste si simuleaz un atac. iganii
ncep s cear ndurare pretinsilor turci si Vlad se convinge de
loialitatea lor. Dup plecarea lui, turcii atac cu adev rat tab ra, iar
164
iganii, dispusi s -l impresioneze pe Vod au luptat cu vitejie si i-au
nvins. Parpanghel si Irnge gtul, dar Brndusa l vindec . Urmeaz
numeroase peripe ii, care se ncheie cu nunta lui Parpanghel cu Romica.
Ulterior, iganii in sIat asupra Iormei de guvern mnt ce urmeaz s
se aplice rii lor. Aceste dezbateri degenereaz n violen , iar ei se
ucid ntre ei.
iganiaaa a r mas n dou variante. Prima, e mai complicat
datorit unei ac iuni parazitare care prezint aventurile gen Don
Quijote, ale nemesului Bescheric Istoc din Uramtaza, aIlat n c utarea
Dulcineei sale, Anghelina. A doua variant , ap rut la 12 martie 1812
e Iorma cea mai echilibrat si mai artistic a poemului.
Opera lui Budai Deleanu a constituit unul dintre subiectele
predilecte de studiu ale comparativismului romnesc.
,Prologul iganiaaei, Epistola inchin toare c tre Mitru
Perea, n care sunt amintite si operele lui Tassoni, Casti, notele cu
trimiteri la Homer, Vergiliu, Milton, Klopstock, Ariosto, Tasso, au
Iurnizat numeroase puncte de reIerin si depistarea izvoarelor poe-
tului ardelean. Originalitatea lui const att n adaptarea modelelor la
realitatea local , ct si n geniul s u lingvistic.
iganiaaareediteaz destinul, pe care l-a avut n epoca de glorie
a comparativismului pozitivist, opera lui Ariosto. C. Radu descom-
pune nregistrnd cu constiinciozitate sursele italiene ale lui Ion
Budai-Deleanu. Aron Densuyianu n O mus cenu, reas aprecia
iganiaaa drept o capodoper si o analiza pornind de la regulile spe-
ciIice genului ca pe o epopee comic si na ional a c rei alc tuire im-
pune autorului o Ioarte serioas cultur literar . Subiectul ,Iericit
ales, raIinata tehnic a episoadelor, utilizarea mitologiei si a tradi-
iilor locale, umorul autohton, ,realismul viguros al caracterelor,
,iaeile serioase (clasica ,moral ) si des vrsita adaptare a tonului
(versiIica ia imperIect neIiind dect expresia caracterului ,zgrun-
uros al personajelor) ndrept esc aprecierea ei ca o excelent epopee
na ional realizat n registru comic. Aron Densusianu adapteaz
tratatele clasice asupra epopeii, gen Ie Bossu, idealului romantic de
epopee na ional si apreciaz iganiaaa ca o oper ,model. Cartea
lui reprezint unul dintre pu inele exerci ii de critic clasic . Pentru
Nicolae Iorga, marele si unicul merit al lui Ion Budai-Deleanu este
acela de a Ii ncet enit epopeea n limba romn . n rest, iganiaaa
nu e dect o modest si nu prea inspirat imita ie dup Ariosto. ,Ceea
ce e frumos la Ion Buaai-Deleanu, e str mutarea formei lui Ariosto la
rostirea romaneasc araelean , trecerea ae la graiul papei la strofa
165
:eilor. Ovid Densusianu nu intuieste unitatea Iundamental a operei:
,Dac unitatea sufer uneori ain cau:a multor aaaosuri, a trecerilor
repe:i ae la o tem la alta, ur:eala lui reiese aestul ae limpeae. M.
Dragomirescu scria c : , iganiada e, ain punctul ae veaere al
concep iunii, cea mai insemnat epopee eroi-comic ain literatura
universal ,i cea mai frumoas prin inspira ia ei clasic , in ceea ce
prive,te fonaul, ,i cu tot primitivismul limbii in care e scris .
Actualitatea iganiaaei, geniala lucrare a lui Ion Budai-Deleanu
din Cigm ul Hunedoarei este, n aparen , legat de povestea eroi-
comic a iganilor narma i de Vlad epes, ca s -i nIrunte pe turci. n
aparen , ntruct ea con ine simboluri, n care se reIlect si povestea
altor neamuri, inclusiv a romnilor. Din pricina poltroneriei, iganii
s vrsesc o sumedenie de gaIe si de Iapte de un comic irezistibil. Sub
crusta comediei se petrec, n Iond, lucruri grave, proIund umane, n
care realul se mpleteste cu supranaturalul si miraculosul, ac iunea
dinamic , palpitant (goana eroului principal Parpanghel dup iubita
sa Romica, r pit de o Ior supranatural ), scenele de mas de un
pitoresc I r egal n literatura romn , sunt contrapunctate cu versuri
gnomice, de o adnc medita ie asupra soartei omului si a umanit ii,
asupra ocrmuirilor de stat, precum n admirabilul Capitol X, n care
se nI iseaz un excelent tablou al vie ii politice, al dezbaterilor
pentru alegerea Iormei de stat, de o perpetu actualitate. iganii de
toate ndeletnicirile lingurari, ciurari, c ld rari, gurari etc. consi-
derndu-se eroi, nving tori, vor s pun ara la cale si s -si aleag
Iorma cea mai potrivit de guvern mnt. Ca si azi, unii vor monarhie,
al ii republic : se ciorov iesc savuros, n pitoreasca adun tur , si att
de autentic. De atta tr nc neal sucit si r sucit , nu se alegea nici nu
miez. Fiecare da buzna peste cel lalt ca mustele sub coada calului,
numai asa de Ilorile cucului, s -i Iie sIatul mai de-a latul. Unul credea
sus si tare c -i pierdere de vreme s se Iac vreo rnduial . Iege
nseamn povar si n-au iganii cheI s Iie vr bii n colivie. Discu iile
dezordonate, ciorov ielile Iac din Adunare o adun tur , pentru c ,
,a,a se intampl unae orice gur spart poate p l vr gi vrute ,i
nevrute, ain buna in elegere puia: aihonii, iar unirea se face prilef
ae:bin rii. Astfel aevine aaunarea aaun tur , unae obra:nicul
m nanc pra:nicul, iar tic losul in,fac osul mai mare, b tanau-se cu
pumnul in piept, pe cana omul in elept nu are ce s fac aecat s fac
,i s tac . Vorb mult , despicarea Iirului ,n paispe, cu ,aove:i
proause ae Baroreu c alt form ae guvern mant mai potrivit ,i
mai simanaicoas aecat monarhia nu se afl pe p mant, singura ae
166
cuviin unui sfat civili:at. Monarhistul atac violent Iorma repu-
blican de guvern mnt si democra ia. Spicuiesc din discursul lui
Baroreu si las cititorul s Iac asocierile ce se impun: ,pentru ig nie
numai o coroan regeasc poate fi man cereasc , ,lua i aminte la
r ul cat face lini,tii publice o sfia toare aemocra ie' pentru c ,
socoate el, ,slufbele ae sus ale statului incap in mainile intrigan ilor ,i
aemagogilor. Se cump r boga ii ori imbog i ii cu punga aolaora,
mituina aleg torii, in vreme ce insu,irile celor cu aaev rat buni ,i
iubitori ae vreanicie pier f r s roaeasc .
n replic , n Ia a adun rii c zut pe gnduri si gata s accepte
monarhia, se ridic de pe un bustean ,Slobo:an, in: pe:it ae ani si
,chib:uit la vorb , cu aove:i ain c r ile citite pe inaelete, ap r Ior-
ma republican de organizare statal , criticnd ra ional, cu solide argu-
mente, Iorma monarhic .
,Cine m asigur pe mine, om liber, ae urma,ii blagoslovitului?
Nu-,i vor cl ai puterea pe robia mea? Dac ntre urmasii regelui
ntre merele de aur se stric unul se ntreab vorbitorul ,cine s
opreasc nebunia in stare s nu se opreasc la nici o batfocur ,
necinstire, n p stuire? (.)
,Poate cineva s -mi in,ire cate alte nearept i, ae- i inghea
mintea, cate cru:imi, ae- i albe,te p rul, cate asupriri ae aragul
r ut ii caa pe spinarea nenorocitului popor numai ,i numai ain vina
unui monarh nelegiuit?
Dup ce demonteaz , cu bun sim si cu o logic imbatabil , tot
esaIodajul ideii monarhice, aIirmnd c ,coroana rupe statul in
aou , Slobozan conchide conving tor n Iavoarea republicii: ,Numai
intr-o republic se pre uie,te omul aup meritul s u. ,Numai intr-o
republic singura aomnie ing auit se nume,te egalitate in arepturi.
Numai intr-o republic e,ti cet ean ,i fiu al patriei, iar ara, mama ta
protectoare (.). ,Numai intr-o republic to i cet enii se nasc fra i,
,i-,i mo,tenesc libertatea. Prin argumentele lui Slobozan triumI
ideea republican , ideea democratic , idei mbr isate, desigur, si de
genialul autor Ion Budai Deleanu.
Ion Budai Deleanu ne spune, prin valurile vremii, c pe bresa
dictatorial p trunde ,un puhoi ain ce in ce mai n valnic, slufba,ii
incet se preschimb intr-o n val ae omi:i aevorana cu l comie, ain
cre,tet pan in r a cini, pomul cet enesc.
n Ia a unor asemenea idei politice generoase, naintate, oare
cine ar mai ndr zni s spun c n-avem tradi ii de gndire politic
democratic ? Ce minte zdrav n ar putea s declare c nu avem
167
op iuni clare? C nu avem si nu de azi, de ieri politologi de talie
european ? Avem! N-am avut, ns , noroc. Ne-au b tut vnturile aspre
ale istoriei, dar nu ne-au Irnt si nu ne vor nIrnge, chiar dac unele
tendin e si Ienomene negative se repet , c ci stirpea lui Baroreu n-a
disp rut. Inteligen a genial a lui Ion Budai-Deleanu ne lumineaz si
azi col urile tenebroase ale drumului
4
.
1. Scoala Ardelean se dezvolt n contextul Unia iei, al unirii
unei p r i a romnilor din Transilvaniei cu biserica de la Roma. Vea-
curi de-a rndul, catolicismul a urm rit acest lucru, intind, n Iinal,
dezna ionalizarea romnilor. n calea acestei tendin e ortodoxismul lor
era o piedic mare. S-a promis romnilor exploata i, oprima i, lipsi i
de drepturi elementare, socoti i de Unio trium nationum, de sasii,
ungurii si secuii privilegia i, drept o na iune tolerat , o misera plebs
contribunens.
Cu promisiuni, cu Ior a uneori, o parte dintre romni trec n
perioada 1698-1700 la greco-catolicism, nu la catolicism, ceea ce
nsemna c p strau o mare parte din caracteristicile cultului oriental.
Recunosc, ns :
1) inIailibilitatea Papei, socotit reprezentant nemijlocit al lui
Dumnezeu pe p mnt, pomenindu-l la slujbe n locul Patriarhului de la
Constantinopol;
2) Purgatoriul;
3) Filioque, doctrina potrivit c reia SIntul Duh purcede si de la
Fiul;
4) cuminec tura cu azim ;
5) episcopatul romnesc din Transilvania trebuie s Iie subordo-
nat primatului Ungariei, si nu Mitropolitului ortodox de la Bucuresti;
6) numirea episcopului s Iie I cut de mp rat din rndul a trei
candida i propusi de cler;
Dup ce teologii vienezi si-au exprimat nenum ratele ndoieli cu
privire la valabilitatea canonic a sIin irii ca preot si ca episcop a lui
Atanasie Anghel, cardinalul Kollonics a cerut Romei permisiunea de
a-l consacra sub conai ie, pe cel pe care voia s -l trimit ct mai rapid
n Transilvania. Ca atare, I r a mai astepta r spunsul SIntului Scaun,

4
Ca si n cazul altor mari epopei (Oaiseea, de pild , a Iost transpus n
proz , la noi, de Eugen Iovinescu) s-a alc tuit de un tn r dramaturg talentat,
Serban Codrin, o edi ie n proz din care am citat pentru a se urm ri mai usor
rezumatul. Ia seminar, analizele se vor Iace ns numai pe edi ia n versuri.
168
la 25 martie 1701, cardinalul Kollonics l-a consacrat ca episcop,
impunndu-i semnarea unei declara ii sub jur mnt destul de pu in
onorabil si pentru cei care au redactat textul, si pentru cel care l-a
semnat al c rei con inut se reIerea la Iaptul c :
1. Unirea se I cuse pe baza m rturisirii ae creain triaentine
5
si
ca atare episcopul trebuia s cear aceast m rturisire de credin de la
enoriasi, la ntoarcerea n Transilvania;
2. Episcopul Atanasie Anghel depusese jur mntul de credin
Ia de Papa si si lua obliga ia de a-l pomeni la Iitughie n locul
Patriarhului din Constantinopol;
3. Episcopul Atanasie Anghel a cerut s Iie din nou sIin it si s-a
obligat s -i sIin easc din nou, cu ocazia vizitelor pastorale, pe Iiecare
dintre preo i;
4. Episcopul promite mp r irea gratuit a Catehismului catolic
pe care cardinalul urma s -l tip reasc n romneste;
5. Episcopul Atanasie Anghel accept ca un teolog latin s -i Iie
sI tuitor si s aib dreptul de control asupra Bisericii romne;
6. Episcopul promite ruperea rela iilor cu ,schismaticii, n
special cu principele valah Constantin Brncoveanu;
7. Iimitarea num rului preo ilor la doi pentru Iiecare sat,
8. Admiterea la sIin ire a persoanelor demne si excluderea inIlu-
en ei rudelor asupra clerului;
Ca urmare, excomunicarea lansat de Patriarhul Kallinikos al
Constantinopolului mpotriva ,I arnicului episcop Atanasie Anghel,
supranumit ,Satanasie si scrisoarea din 3 aprilie 1702 a Patriarhului
Ierusalimului, Dosytheos adresat romnilor pentru evitarea ,noului
Iuda, nu a mpiedicat SIntul Scaun s acorde la 20 noiembrie 1853
Bisericii romnilor uni i din Transilvania, rangul de Mitropolie
subordonat direct Romei cu titlul de Alba Iulia si F g ras, de care
depindeau trei centre episcopale (mai trziu, acestea vor deveni patru).
3. Promisiunea cea mai ispititoare pentru romni, respectat de
Biserica Catolic si de Ior a politic era aceea a nIiin rii de scoli n
limba romn si de trimitere la studii n str in tate a copiilor de
romni. Au Iost trimisi la Roma, la Institutul De Propaganaa Fiae, la
Padova, si la Viena, la Institutul Sfanta Barbara.

5
dup numele Conciliului de la Trento (1545-1563), la care cardi-
nalul si secretarul de stat Carol Borromeu pune bazele celebrului catehism al
Conciliului Tridentin n timpul pontiIicatului Papei Pius al IV-lea.
169
Dar, dup cum am mai amintit, s-a petrecut ceva asem n tor cu
Saul din Biblie, care, trimis s descopere m g ri ele tat lui s u, a
descoperit un imperiu. Si trimisii la studii, la Roma si la Viena, n loc
s -si nsuseasc dogmele, argumentele menite a-i dezna ionaliza, a-si
pierde identitatea, au descoperit Imperiul Roman, s-au convins de
originea roman a neamului lor, de unitatea si continuitatea lui n
spa iul vechii Dacii si de latinitatea limbii, pe care o vorbeau.
n numele genera iei sale, m rturie direct depune Alexandru
Papiu Ilarian un str lucit discipol al coriIeilor ,Scolii Ardelene :
,N-am venit in Italia, spre B rnu iu, numai ca s inv m Corpus Juris
,i Il Codice austriaco, ci afar ae acestea s veaem cu ochii no,tri
,i monumentele m rimei str mo,ilor no,tri, ca s putem aauce ,i noi
ae aici cate un surcel la vetrele noastre ain Dacia ,i s inem focul
na ionalit ii noastre, ca s nu-l sting boarea getic ,i sarmatic .
Ceea ce au v zut cu ochii lor, documentele din bibliotecile si
arhivele Romei, vestigiile arhitecturale, monumentele, le vorbeau
despre aceste lucruri, nct cei mai lumina i dintre ei au devenit coriIei
ai Scolii Ardelene, ai Iluminismului romnesc si ai Scolii Iatiniste.
4. Prin lucr rile lor de istorie, Iilologie, prin gramaticile si dic-
ionarele elaborate de Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, ca
si prin capodopera iganiaaa a lui Ion Budai-Deleanu, ei deschid o
nou epoc n evolu ia culturii romnesti, epoca ei premodern .
Pornind din vatra Iolcloric a Cigm ului natal, orizonturile
culturale ale lui Ion Budai-Deleanu erau deschise spre toate z rile si
toate timpurile. ,Cunosc tor al operelor ain literaturile str ine scria
eruditul Iilolog si istoric literar Ovid Densusianu repre:entana genul
spre care-l auceau preaispo:i iunile sale, cetina pe Homer, Jirgil,
Tasso, Ariosto, Cervantes ,i chiar pe Gossoni ,i Joltaire, nu aintr-o
curio:itate u,oar inareptat la intamplare, ci pentru a p trunae
spiritul lor, a tr i printre ei cu tot sufletul ,i a c uta orient ri pentru o
oper proprie, Buaai Deleanu a scris iganiada cu ganaul ae a
in:estra literatura noastr cu ceva nou ,i ae a fixa unele aspecte ale
vie ii ae la noi care i se p reau caracteristice.
5. Doi dintre iluministii cei mai reprezentativi n ara Romneasc ,
autori a cte unei lucr ri de reIerin , sunt Dinicu Golescu (1771-1830)
si Ion Codru Dr guyanu, ardelean de origine (9.XI.1819-26.X.1884).
Membru al marii Iamilii boieresti a Golestilor, Dinicu Golescu
ntemeiaz cu Ion Heliade R dulescu, n 1827, Societatea literar , din
care se va nIiripa Societatea filarmonic si miscarea democratic ,
170
preg titoare a climatului ideologic pentru Revolu ia de la 1848, la care
Golestii particip cu mult nsuIle ire.
Pozi ia lui economic si social , chemarea sa de animator
cultural l determin s -l sprijine pe Ion Heliade R dulescu n editarea
primului ziar din Muntenia: Curierul romanesc (1829), cu suplimentul
cultural Curierul ae ambe sexe.
Sub inIluen a ideilor iluministe ntemeiaz pe mosia de la
Golesti, n 1826, o scoal cu predare n limbile romn , german ,
greac , latin si italian . Pentru aceast scoal s-a elaborat Elementuri
ae filosofie moral si Aaunare ae pilae biserice,ti ,i filo:ofice,ti,
publicat la Buda n 1826.
Iucrarea sa de reIerin este Insemnarea c l toriei mele
Constantin Raaovici ain Gole,ti ain anii 1824, 1825, 1826. Cartea
este rodul c l toriilor sale prin Europa cu scopul de a-si duce copiii la
scoal . Trece prin Transilvania, Ungaria, Austria, prin cteva orase din
Nordul Italiei si prin Elve ia si Bavaria. Ochiul proasp t al c l torului
str in re ine aspecte din via a cotidian a altor neamuri, obiceiurile,
organizarea lor social , stadiul lor de cultur si de civiliza ie si le
compar cu starea mizerabil de lucruri de la noi. Cutremur toare este
descrierea vie ii ranului romn exploatat si asuprit care tr ieste n
bordeie, la un loc cu animalele.
Pompiliu Eliade, n cartea sa Histoire ae lesprit public, Paris,
1905, l socotea ,primul romn modern (le premier Roumain moaerne).
Iucr ri didactice n spirit iluminist si educativ moralizator a
scris si Iratele s u Iordache Golescu (1768-1848): B g ri ae seam
asupra canoanelor gramatice,ti (1840), Pilae, pov uiri ,i cuvinte
aaev rate ,i pove,ti, r mas n manuscris ca si cele dou dic ionare,
unul romnesc, Conaica limbii romane,ti si altul grecesc-romanesc.
Ion Codru Dr guyanu, din satul Dr gus, jude ul Brasov, este
Iiu de rani r spl ti i cu titluri nobiliare, nc din secolul al XVII-lea,
pentru serviciile lor n regimentele gr niceresti. Urmeaz scoala n
satul natal si gimnaziul la Brasov. Ca s scape de serviciul militar n
armata austro-ungar trece n ara Romneasc , n 1835. Cartea sa,
Peregrinul transilvan, scris ntr-un stil vioi, inspirat si sugestiv, ni-l
arat ndeplinind Ielurite munci prin localit i din Muntenia: socotitor
pe o mosie boiereasc , rcovnic la C l rasi, dasc l de german la
Trgoviste, completndu-si studiile la ,SIntu Sava, pn ajunge n
suita domnitorului Al.D.Ghica, cu care n 1838-1839 viziteaz Viena,
Milano, Roma, unde e impresionat de vestigiile romane.
n 1840-1841, ca nso itor al unui nobil rus, viziteaz Iondra,
Paris, Petersburg, observnd locuri si oameni, aspecte culturale si de
171
civiliza ie pe care le descrie cu un remarcabil talent, cu minu ie
realist si cu durere, cnd le compar cu realit ile de la noi. De interes
deosebit sunt observa iile privitoare la psihologia popoarelor europene
si reIlec iile morale asupra oamenilor.
ntors n ar , va Ii pedagog si institutor la o scoal din Ploiesti:
va scrie, ca un autentic iluminist, Ruaimentele gramaticii romane
(1848) si n timpul revolu iei pasoptiste e comisar n jude ul Prahova.
6. Ideile Scolii Ardelene s-au r spndit n toate provinciile
romnesti si au Iost duse mai departe n timp si spa iu de repre-
zentan ii Scolii Iatiniste.
7. Dimitrie ichindeal (1775-1818) a Iost nv tor si preot n
satul natal Becicherecul Mic n Banat, Iiind si promotorul curentului
de redesteptare na ional . A Iost si proIesor de religie la preparandia
din Arad. A tradus din srb lucr ri cu caracter didactic si moralizator.
A scris predici si c r i bisericesti, r mase n manuscris. Cronologic,
opera principal Fabule filo:ofice,ti ,i politice,ti moralnice
inv turi, Buda, 1814 este prima colec ie romneasc de Iabule n
proz . Fabulele nu-s originale, ci traduceri, adapt ri, localiz ri ale
scriitorului srb Dositei Obradovici. Din ele se nal un Iierbinte
sentiment patriotic si moral-umanist. Iimba lor e greoaie, dar
neinIluen at de cerin ele curentului latinist. Mihai Eminescu l-a
numit n Epigonii , ichindeal gur de aur.
8. Gheorghe Laz r (1779-1823), Iiu de rani din Avrig, trimis
cu o burs a Bisericii ortodoxe la studii n Sibiu, Cluj si la Univer-
sitatea din Viena unde studiaz teologia, matematicile si IilozoIia, a
adus n ara Romneasc ideile Scolii Ardelene. Mitropolitul srb nu
l-a hirotonit Iiindc a I cut studii la Viena si era considerat ,eretic. A
Iost proIesor la cursul candida ilor de preo i, la Sibiu. n 1815,
Napoleon reintr n Paris, iar Gheorghe Iaz r, care asistase la ocupa-
rea Vienei de c tre Irancezi, strig ntr-o gr din public , unde bea o
bere: ,Tr iasc Napoleon!. Imediat e eliberat din Iunc ie ca ,un om
cu totul stricat. n 1816 trece la Bucuresti. I-a convins pe boieri s -i
cear lui Caragea aprobarea pentru o scoal romneasc . AstIel, n
plin epoc Ianariot , Gheorghe Iaz r deschide Scoala de la Sf. Sava
(1818), cu limba de predare romn la toate materiile. Scoala scotea
,ingineri hotarnici. n scoala lui Gheorghe Iaz r se predau: mate-
matica, IilosoIia, teologia. Greut ile erau mari. ,Se c :nea, bietul
La: r s fac , ain ni,te bucheri, ingineri ain cap pan in picioare, ae
porunceal (Ion Heliade R dulescu). Dup un an elevii ieseau, totusi,
172
ingineri. Gheorghe Iaz r sprijin Revolu ia de la 1821 si pe Tudor
Vladimirescu, cu care era prieten.
Scoala se nchide, dup uciderea lui Tudor, si, bolnav, Gheorghe
Iaz r pleac n satul natal, ntr-un car cu boi. Moare la Avrig. Pe
crucea din cimitir st scris:
,Precum Hristos pe Iaz r
Din mor i a nviat
Asa tu Romnia
Din somn ai desteptat.
Prin lec iile sale, Gheorghe Iaz r a strecurat nalte idei patrio-
tice si progresiste. Nicolae Iorga l considera ,insufle itorul cel aintai
al con,tiin ei na ionale, deschiz tor de drumuri spre lumin . ,El sluf-
ba sa nicioaat nu ,i-a socotit-o arept o profesie, ci o chemare, o
misiune (Ion Heliade R dulescu).
ntr-o mare m sur , opera lui Gheorghe Iaz r e oral , de apos-
tol. A scris doar cteva poezii ocazionale, manuale de matematici,
dou discursuri la nsc unarea mitropolitului Dionisie Lupul (1819)
si altul la suirea pe tron a lui Grigore Ghika (1822), ambele pline de
avnt patriotic si contra Ianario ilor.
9. Continuatorul lui Gheorghe Iaz r a Iost Ion Heliade R dulescu
(n scut la Trgoviste, n 1802; mort n 1872, la Bucuresti) (vezi Ion
Cre u, Jia a lui Eliaae, Editura Cultura Na ional , Bucuresti, 1939).
Dup plecarea lui Gheorghe Iaz r, Ion Heliade R dulescu,
Iostul s u elev, redeschise scoala. Dup 1828, p r seste aceast munc
pentru a se ocupa de alte ac iuni. Cu Dinicu Golescu nIiin eaz :
Societatea literar (1827), n al c rei Statut se prevedeau: nI ptuirea
de reIorme na ionale; nIiin area de scoli romnesti n Iiecare sat;
apari ia un ziar romnesc cu tipograIie proprie; realizarea de traduceri
pentru repertoriul de la Teatrul Na ional.
Ion Heliade R dulescu realizeaz o bun parte din aceste pla-
nuri. n anul 1848 e un Iactor important al vie ii publice. E printre
Iruntasii Revolu iei. El a redactat Proclama ia ae la Isla: care ,in
numele poporului roman sub flamura arept ii ,i a fr iei, avnd ca
deviz ,respect c tre proprietate, respect c tre persoane, decret n
22 de puncte principiile revolu ionarilor.
A I cut parte din Guvernul provizoriu, apoi din locotenen a
domneasc al turi de Christian Tell si Gheorghe Magheru, c ci abdi-
case domnitorul Bibescu.
173
Dup nIrngerea revolu iei se expatriaz 10 ani la Paris, Iondra,
Constantinopol, ap rnd cauza revolu iei romne, prin articolele de
ziar si brosuri. Dezam git, nu particip la Unirea din 1859. Academia
Romn l alege ca primul ei presedinte.
Printre cele mai de seam nf ptuiri se num r apari ia n 1829
a Curierului romanesc, care devine o tribun na ional . n suplimentul
cultural Curierul ae ambe sexe (1836) public stiin popularizat si
mai ales traduceri. Public si literatur de Vasile Crlova, Iancu V c rescu,
Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi.
n 1833 se nIiin eaz Societatea filarmonic cu scopul ascuns
de lupt mpotriva puterilor protectoare, Rusia si Turcia, iar pe Ia ,
promovarea culturii na ionale prin nIiin area unui teatru.
A deschis o ycoal de muzic yi art dramatic . El o conducea
si preda literatura.
n 1828 public Gramatica romaneasc , n care simpliIic
alIabetul chirilic de la 43 la 27 litere; n ortograIie propune s se scrie
asa cum se vorbeste; recomand mbog irea vocabularului cu cuvinte
str ine ,acelea ce ne trebuie ,i cum trebuie, ,luate ae la maica
noastr . ae la surorile noastre. Tot acolo proclam necesitatea unui
dic ionar gramatic , idee ntmpinat cu mare r sunet, care a contri-
buit mult la unitatea limbii romne.
A c zut apoi n p catul latinistilor.
n Gramatica sa si n Paralelism intre aialectele roman ,i italian
(1841) consider limba romn ca un dialect al limbii italiene. Ambele
constituie o limb romano-italian . Pledeaz pentru italienizarea lim-
bii romne.
ntr-un Jocabular ae vorbe str ine in limba roman (1847) cere
puriIicarea limbii romne de ,str inismesi nlocuirea lor cu termeni
italieni. De pild : oaorato pentru miros, paare pentru tat , tenebre
pentru ntuneric etc. AstIel s-ar Ii creat o limb artiIicial . Si-a aplicat
teoriile la propriile sale scrieri. Republicndu-si poeziile, le italieni-
zeaz si le stric nota original si valoarea.
Iat un exemplu de stricare a autenticit ii poeziei &kQWDUHD
GLPLQH LL, an 1822:
Cntarea dimine ii.
Din buzi nevinovate (Din buze inocente)
Cui altui se cuvine
Puternice p rinte (Omnipotente Pater)
Dect ie a da? (De qut ie a da?)
174
si ncepe activitatea poetic sub inIluen a lui Iamartine. Tra-
duce din opera acestuia, scrie Meaita ii, ca si marele romantic Irancez.
Pl nuia 4 volume: I Biblice, II Evanghelice, III Patria sau omul so ial
(din care Iac parte O noapte pe ruinele Targovi,tei, Sbur torul, Miha-
iaaa), al IV-lea: Omul inaiviaual care s alc tuiasc o singur
poem : Umanitatea.
Sbur torul e o admirabil balad -mit,( mitul erotic) pe tema unei
credin e populare n existen a Sbur torului. Sub inIluen a romantis-
mului Irancez d o excelent balad , prin care intr m n universul
suIletesc al unei Iete, n inima c reia apar primii Iiori ai dragostei. Se
aIirm porniri nebuloase, nel murite, zbuciumul suIletesc, spaima
dureros de dulce n prima parte; asist m, apoi, la splendida descriere
a unei seri de var la ar (primul pastel Ioarte reusit din lirica
romneasc ). n Iinal exist un dialog Ioarte Iiresc, natural, ntre dou
r nci, n care se evoc mitul Sbur torului si se m rturiseste men-
talitatea mitic a satului patriarhal.
Ion Heliade R dulescu a scris si multe fabule. M ce,ul ,i florile,
Foile ,i c rbunele(1849) a Iost scris cnd se discuta cedarea minelor
romnesti rusului TrandaIiroII. Un m ces e aruncat de vnt ntr-o
gr din cu Ilori, care nu-l suport . Ca s se Iac simpatic, r spndeste
zvonul c e din neamul trandaIirilor, iar n semn de noble e si adaug
n coad un of (aluzie la TrandaIiroII). Gr dinarul (domnul Bibescu)
nu alung m cesul, ci ine s -l s deasc , s -l altoiasc cu roze Iran-
uzesti. Cnd s -si aplice planul vine un vnt din apus si spulber m -
cesul. De atunci e liniste-n gr din .
Ion Heliade R dulescu a scris si satir , specie tot clasic ,
precum Iabula. Cantecul ursarului, Ingratul (mpotriva lui Grigore
Alexandrescu) sunt toate Ioarte legate de via a real a vremii lui.
Ion Heliade R dulescu este si traduc torul din Ia Fontaine,
Iamartine, Byron si din al i scriitori: greci, latini, italieni. A scris si
interesante studii de critic , teorie ,i istorie literar . O edi ie de reIe-
rin a operei sale a realizat, n Editura Funda iilor Regale, Dimitrie
Popovici.
10. Gheorghe Asachi (1788-1868) a desI surat o intens acti-
vitate cultural n Moldova. Tat l s u, Iaz r Asachievici era din
Ardeal (vezi despre el monograIia lui mitropolitului Antonie
Pl m deal ). InIluen at de ideile Scolii latiniste, Gheorghe Asachi este
un excelent animator cultural. A urmat scoala la Iwov, avnd Iorma ie
de inginer, ob innd titlul de doctor n IilosoIie, la Viena. A urmat si
studii de astronomie, iar n Italia si-a des vrsit educa ia artistico-literar .
175
ntors n ar ntemeiaz o scoal romneasc de inginerie,
prima ycoala romneasc superioar din Moldova. E proIesor si
conduc tor al scolii. Scrie pentru ea manuale. Reorganizeaz ycoala
de la Socola, ntemeiat de Mitropolit Veniamin Costachi (1804).
Aduce proIesori din Ardeal, care r spndesc cu ei idei iluministe.
Scoala de la Trei Ierarhi o transIorm n Academia Mih ilean
(1835), apoi n Universitate (1864).
n politic a avut un rol reac ionar, de antirevolu ionar ,Iilorus.
A ntemeiat presa n Moldova prin publicarea primului ziar, Albina
romaneasc (1819).
Gheorghe Asachi e Iondatorul teatrului din Moldova. Prima
reprezenta ie romneasc este prelucrat de el dup Gessner si Florian.
A pus bazele Conservatorului filarmonic dramatic (1836), cu
repertorii din piese originale, prelucrate sau traduse de el. Ca poet a
scris mult: a tradus, a compilat, a prelucrat, a imitat. Ca dramaturg a
scris: Petru Rare,, Elena Drago,, Turnu Butului, Joichi a ae Romania.
A scris nuvelele istorice: Drago,, Alexanaru cel Bun, Elena
Molaovei, Jalea Alb , Bogaan Joevoa, Petru Rare,. A imitat I r
succes capodopera lui Costache Negruzzi: Alexanaru L pu,neanul.
Poeziile publicate prima dat n 1836 sunt: ode, elegii, sonete (cele
dinti sonete romne) si satire. Sunt poezii anacreontice. Poezia ero-
tic i-a Iost inspirat de italianca Bianca Milesi. Gheorghe Asachi este
considerat creator de Iorme poetice, si att. Celebre sunt Iabulele sale:
Broasca ,i boul, Greierul ,i furnica.
11. Aron Pumnul (1818-1866) a studiat la Blaj, Cluj si Viena.
A Iost proIesor la Blaj. A participat la Revolu ia din 1848. Dup
n busirea ei, a Iost nevoit s Iug n Bucovina, Iiind primit de
Eudoxiu Hurmuzachi. A Iost redactor la primul ziar romnesc din
Cern u i Bucovina (1848-1859), apoi proIesor de romn la liceul
german din Cern u i. Are aci rolul lui Gheorghe Iaz r la Bucuresti. El
a desteaptat constiin a na ional a bucovinenilor. Aceasta reprezint
partea cea mai luminoas a activit ii sale.
A tip rit manualul de romn ,Lepturariul n 6 volume pentru
8 clase (1862-1865). E si cea mai complet antologie a scrisului rom-
nesc pn la 1860. Con ine si date de istoria neamului si de etno-
psihologie. Iucr rile lui sunt Ioarte temeinice. Aron Pumnul i cu-
noaste pe to i scriitorii romni de pn la el. A nIiin at: Biblioteca
gimna:i,tilor romani, care a scos 1000 de volume. Eminescu i-a Iost
elevul preIerat.
176
I-au umbrit renumele de apostol al romnismului n Bucovina
teoriile sale lingvistice: ciunismul. A c zut, ca si Eliade, n abera iile
reIormatorilor limbii. El vroia s dea Iorm romneasc vorbelor
str ine: suflemnt pentru psihologie; limb mnt pentru gramatic
etc. Dorea s reIac cuvintele noi, dup regulile Ionetice vechi:
c r pter pentru caracter; obiept pentru obiect (analog cu opt octo);
viptorie pentru victorie; n ciune, ocup ciune pentru na iune, ocupa-
iune (prin analogie cu t ciune, rug ciune); tmp pentru timp.
Din cauza predilec iei pentru suIixul FLXQH, adversari i-au numit
pe adep ii lui Pumnul FLXQLWL.
12. Simion B rnu iu (1808-1864) si-a I cut studiile la Blaj
(1825-1829). A Iost proIesor la Blaj. A protestat mpotriva introdu-
cerii exclusive a limbii maghiare n scolile si institu iile statului. A
Iost exclus din preo ie. Si-a continuat studiile la Academia de drept
din Sibiu. A jucat un rol hot rtor, n 1848, ca adjunct al lui Avram
Iancu. nIrnt Revolu ia, Simion B rnu iu se pune iar pe studiu n
Viena, pn n 1852, apoi la Pavia, unde-si ia doctoratul n drept
(1854). Chemat de August Treboniu Iaurian, merge la Iasi (1854) ca
proIesor de liceu, apoi la Facultatea de drept.
Elaboreaz Dreptul public al romanilor (1867), plecnd de la
constatarea c e dreptul roman si c , deci, ara trebuie s Iie o
republic cu magistra i iesi i din alegere.
Orator, ine un discurs celebru n ajunul Adun rii de la Blaj de la
3/15 mai 1848. A Iost cel mai de seam orator al Scolii latiniste,
autorul unui discurs antologic.
13. Gheorghe Bari iu (1812-1893) e considerat ntemeietorul
presei n Ardeal. n 1838, Ga:eta ae Transilvania cu suplimentul
cultural: Foaie pentru minte, inim ,i literatur . E model de deonto-
logie ziaristic si de publicist patriot.
14. Andrei Mureyanu (1816-1863) este un poet modest, autor al
imnului Revolu iei de la 1848, devenit dup 1989 imnul nostru na ional.
15. Timotei Cipariu (1805-1887) a Iost proIesor la Blaj si cel
mai hot rt adept al latinismului. El ncearc s aplice principiile
latiniste n practica scolar .
Cunoaste literatura veche romneasc , care descoper Iorme mai
apropiate de latin . Public rezultatul cercet rilor n: Principii ae
limb ,i ae scriptur .
Alc tuieste o gramatic istoric : Elemente ae limba roman
aup aialecte ,i monumente vechi (1854).
177
A publicat: Crestoma ia sau analecte literarie (din c r ile mai
vechi si nou romnesti, tip rite si manuscrise, ncepnd de la secolul
al XVI-lea pn la al XIX-lea, n 1858.
Din 1867, de la nfiin area Academiei Romne, pentru a redacta
o gramatic si un dic ionar si pentru stabilirea principiilor ortograIice, i
se ncredin eaz redactarea gramaticii. Realizeaz dou volume: Anali-
tica fonetic , ortografia, morfologia, aeriva iunea ,i sintetica.
Face o munc de SysiI, c ci limba vie o apucase pe o cale
natural , iar ncerc rile lui artiIiciale se ar tau zadarnice. Postmortem
i-a ap rut un Ioarte interesant si util Jurnal. El este eroul principal al
piesei lui Ion Brad Nu pot s aorm.
16. August Treboniu Laurian (1810-1881) si-a I cut studiile
secundare la Sibiu, IilosoIia la Cluj, stiin ele Iizice, matematicele si
astronomia la Viena. S-a ocupat si cu studii Iilologice ca proIesor la
,SI. Sava (1842-1848), apoi la Universitatea din Bucuresti. A luat
parte la Revolu ia din 1848 din Ardeal. Iaurian a scris n dou
domenii: lingvistic, istoric. A scris: Istoria romanilor ain monarhia
austro-ungar in limba german , trei volume (1849-1854), iar cu
Nicolae B lcescu a redactat revista Maga:in istoric pentru Dacia. n
domeniul lingvistic a dat: Tentamen criticum (in originem, aeriva-
tionem, formam linquae), n care se ncearc s reIac din imagina ie
limba romn cam din secolul al XIII-lea. El a pornit de la ideea Ials
c menirea gramaticii e de a ndrepta limba si de a ndep rta cuvintele,
ce nu par corecte. Iimba astIel creat era artiIicial . n colaborare cu
proIesorul de la ,SI. Sava Ion C. Massim a publicat: Dic ionarul
limbii romane, n 2 volume (1871-1875). Partea I, 2 volume mari de
1864 pagini, cuprinde numai cuvinte de origine latin , cele mai multe
neintrate n limba romn . Partea a II-a, e un glosar de 584 pagini,
unde se aIl cuvintele de origine ndoielnic sau str in care, desi
indispensabile comunic rii, sunt propuse s Iie eliminate. OrtograIia e
etimologic . Iimba romn e de nerecunoscut, n acest dic ionar!
n acest context reamintesc de Lexiconul romanesc-latinesc-
unguresc-nem escde la Buda (1825), nceput de Samuil Micu Klein,
continuat de Vasile Kolossi yi Pavel Iorgovici B n eanul, pn
cnd Petru Maior i d Iorma deIinitiv . E Ioarte voluminos, are 771
pagini si cuprinde cu indica iile etimologice de rigoare cuvintele
cunoscute de to i, Iiind scris nti cu litere latine si apoi transcris cu
cele chirilice. Primul nostru dic ionar, realizat n spiritul Scolii
Ardelene, pune bazele lexicograIiei romne.

178


,'(($'(/$7,1,7$7(1&8/785$
,/,7(5$785$5201


Moto
,Ideea mam a culturii romne
este ideea roman
(Vasile Prvan)

Cuprins
1. Sinonimia unor termeni n limba romn : latin si roman
2. Istoria romaniz rii Daciei
3. Problema scrisului pe teritoriul rii noastre
x Rohonc:i Coaex
4. Percep ia extern a latinit ii romnilor
5. Percep ia romneasc a originii latine:
A. Receptarea literaturii daco-romane si ncerc rile de sistematizare a
unor inIorma ii diverse
B. Umanismul romnesc si sinteza ideii de latinitate pornind de la Ion-
dul constiin ei autohtone si de la cercet rile umanistilor europeni
C. Scoala Ardelean si emanciparea na ional prin intermediul trans-
Iorm rii ideii latinit ii ntr-o ideologie na ional : latinismul istoric si lingvistic
D. Leg tura dintre reIorma lingvistic realizat pe principiul respect rii
latinit ii limbii romne, unitatea cultural si unitatea na ional a romnilor
6. Subiecte de reIlec ie


1. Sinonimia unor termeni n limba romn : latin yi roman
ncercarea de a comprima o istorie de cel pu in 2000 de ani ntr-o
expunere, pentru a demonstra importan a ideii latinit ii n evolu ia
culturii si a literaturii romne, poate p rea un hazard, asem nndu-se
cu acele demersuri, care odat ncepute, nu se mai sIrsesc niciodat .
Materialul documentar imens, rezultatul eIorturilor unor genera ii de
c rturari de prestigiu interna ional, pe de o parte si pe de alt parte,
trecerea timpului, care se soldeaz uneori cu dispari ia unor m rturii
importante l mpiedic pe cel interesat s cuprind ntr-o scriere
179
complet tot ceea ce s-a scris vreodat despre originea roman sau
latin a romnilor.
n acest imens material inIormativ am pornit de la concluzia la
care ajunsese Vasile Prvan n Iinalul lucr rii Getica, idee pe care
istoricul a reluat-o n lucrarea intitulat Dacia: civili:a iile str vechi
ain regiunile carpato-aanubiene. Era n 1926, cnd savan i din toat
lumea pasiona i de studiul antichit ii l invitaser pe tn rul erudit
romn, despre care mul i spuneau c reprezint un miracol, s prezinte
concluziile cercet rilor sale n Ia a unei audien e distinse la
Cambridge. Spiritul acesta sintetic, savantul acesta pasionat de studiul
antichit ii daco-romane, despre care se spunea c avea darul de a
vorbi cu pietrele, a inut n 1926 la Cambridge cinci conIerin e, pe
care le-a prezentat liber, n limba englez si pe care le-a redactat n
limba Irancez . Concluziile acestor prelegeri legate n esen de
Ienomenul de orientare treptat a lumii carpato-danubiene spre apus la
sIrsitul epocii bronzului si la sIrsitul epocii Iierului, demonstreaz
c romanitatea noastr nu apare drept rezultat exclusiv al unui simplu
r zboi pierdut n vremea mp ratului Traian. Am gresi dac am crede
c Vasile Prvan s-a reIerit doar la occidentalizarea regiunilor carpato-
danubiene. Autorul a analizat si inIluen ele pe care lumea carpato-
danubian le-a suIerit din partea sci ilor sau a grecilor.
Acesta este subiectul c r ii din care am extras moto-ul demer-
sului nostru didactic: ,Ideea mam a culturii romne este ideea roman .
De la nceput, se cuvine s remarc m existen a unei sinonimii n limba
romn contemporan ntre termenii latin si roman. Primul dintre
aceste adjective se reIer la un substantiv care ,are calitatea de a apar-
ine regiunii antice Latium (ast zi Lazio) n Italia central . Adjectivul
se aplic limbii indo-europene vorbite de romani, limba latin . Adjec-
tivul roman nseamn ,propriu Romei antice, ,care se reIer la
Roma, cetatea etern , capitala Italiei si centrul lumii crestine catolice.
n istoria european , romnii apar men iona i sub numele de
valahi sau vlahi/blahi. nc din 1907, reIerindu-se la existen a acestui
termen, n scrierea Romanii in evul meaiu (din Enciclopeaia Roman
n Scrieri istorice, edi ie critic ngrijit de A. Sacerdo eanu vol. I,
Bucuresti, 1968) Dimitrie Onciul ar ta c acest nume dat romnilor a
Iost prea pu in exploatat ca argument n Iavoarea romanit ii lor. La
originea termenului de vlah se aIl denumirea, pe care n De bello
galico, II, 24; VII, 7 si 64 Iulius Caesar o d unui trib celt (volcae).
Preluat de germani, n vechea limb a acestui neam termenul i
desemna mai nti pe vecinii din sud si vest (Walh, adic roman sau
gal romanizat). Cu timpul termenul se va reIeri n german doar la
180
locuitorii peninsulei italice (Wlscher). Termenul nu s-a pierdut nici
din celelalte limbi germanice (exemplu englezescul Wales). El a Iost
preluat si de istoriograIia slav , tocmai datorit contactelor nemijlocite
care au existat ntre lumea german si cea slav , ncepnd cu cel de al
IX-lea secol. Pentru slavi, vlah nseamn un neslav de limb roma-
nic . Termenul de vlah are diverse variante: vlah la bizantini, voloh la
slavii r s riteni, valachus n lumea apusean latino-catolic , blach,
olh la unguri si Blch la sasii transilv neni. n Rohonc:i Coaex, se
Iace reIerire la statul blah/vlah centralizat condus de Vlad, unitate
statal care era o realitate a secolelor al XI-lea si al XII-lea n spa iul
ce avea drept grani e Nistrul, Tisa, Dun rea si Marea Neagr . Locui-
torii acestui spa iu erau blahii/vlahii, neam care vorbea limba latin
popular , n care se ntlneau Ioarte multe cuvinte ale vechilor daci.
n concluzie, trebuie n eles c termenul de vlah sau cel de valah
este denumirea generic , pe care popoarele germanice si cele slave o
aplicau celor romanice.
2. Istoria romaniz rii Daciei
Exist , n ceea ce priveste istoria romaniz rii Daciei, cinci etape
n care se poate analiza acest proces. Ele au Iost delimitate de istorici
pe baza argumentelor de ordin arheologic.
x Este vorba de o prim etap situat ntre secolele IV-III .H., n
care s-au stabilit diverse contacte ntre lumea traco-geto-dac si
Imperiul Roman. n urm toarea etap , delimitat ntre secolele II-I .H.
s-au intensiIicat rela iile comerciale cu lumea roman .
x Aceste rela ii au determinat n anul 46 d.H., n timpul mp ra-
tului Claudius, ntemeierea provinciei Moesia, ce cuprindea o parte
din teritoriul Daciei.
x Perioada anilor 101-102 si 105-106 d. H. a marcat r zboaiele
dintre armatele lui Traian si cele ale lui Decebal. Dacia cucerit a Iost
transIormat n provincie roman , cu rolul unui ,adev rat bastion
roman naintat n lumea barbar , asa cum scria Vasile Prvan. n lu-
crarea sa intitulat Dacia, savantul romn, care Iusese invitat de c tre
prestigiosi istorici ai veacului al XX-lea s conIeren ieze la Cambrige,
scria: ,Din momentul n care lupta dintre daci si romani s-a hot rt n
Iolosul acestora din urm , civiliza ia roman a uniIicat sub steagul s u
tot bazinul Iluviului. Romanii au inIluen at si au Iost inIluen a i, si o
ntreag cultur deosebit , romanismul danubian, (s.n. L.M.) diIerit
de cel galic sau de cel spaniol, a luat nastere.
181
InIorma ii despre teritoriul carpato-danubiano-pontic vom des-
coperi la primul istoric al crestinismului antic, Eusebiu, episcopul din
Cesareea Palestinei (260-340 d.H.) care, n cel dinti capitol din cartea
a III-a a Istoriei ecle:iastice aminteste despre Iaptul c dup primul
sinod din anul 50, apostolii si discipolii lui Hristos s-au r spndit peste
tot n lume. Potrivit vechilor texte patristice, Scythia (p r ile de vest si
de nord ale M rii Negre) au Iost evanghelizate de SI. Apostol Andrei.
Scythia Minor sau Dobrogea de ast zi se aIla sub inIluen a greceasc ,
primele colonii datnd din veacul al VII-lea .H. Este vorba despre
vestitele asez ri Histria, Tomis, Callatis. Cercet rile arheologice au
scos la lumin un bogat material numismatic si epigraIic, ce atest inten-
sitatea vie ii politice, sociale si economice a acestor regiuni, pe care le
cunoscuse cu trei decenii naintea SIntului Apostol Andrei si poetul
Ovidius (43 .H.-18d.H), exilat o vreme de mp ratul Augustus la Tomis.
Cteva considera ii cu privire la cultura geto-dacilor pot Ii I cute
ast zi pornindu-se de la descoperirile arheologice eIectuate n 1961
ntr-un sat de pe Mures, T rt ria. Aici, oamenii de stiin au dat la
iveal trei t bli e de lut ars, care nI iseaz scene de vn toare: un
animal ucis, imaginea vn torului victorios si cea a oIrandelor aduse
zei ei vn torii. Despre aceste t bli e se presupune c utilizeaz scrie-
rea ideograIic si c dateaz din mileniul al IV-lea sau al III-lea .H.
Aceast descoperire ar situa spa iul carpato-danubiano-pontic,
din punctul de vedere al scrierii, naintea celui sumerian, t bli ele de
lut ars de la T rt ria Iiind anterioare celor de la Uruk, care con in
Epopeea lui Ghilgame,, str bunica povestilor lumii. Pornind de la
inIorma iile pe care Dio Cassius si Iordanes le dau, geto-dacii aveau o
limb proprie a c rei scriere a r mas necunoscut , desi limba lor
utiliza un alIabet. Cum altIel ne-am putea explica inIorma iile pe care
acesti istorici latini le dau despre regele Decebal, care i-a trimis n
anul 87 d.H. o scrisoare mp ratului Diocle ian?
n anul 102 d.H., dacii i-au trimis lui Traian un mesaj scris cu
litere latine n limba dac , inscrip ionat pe o ciuperc urias , ndem-
nndu-l ,s se ntoarc napoi si s Iac pace. Aceste inIorma ii le g -
sim n lucr rile realizate de istoricii men iona i anterior. Ele demons-
treaz un Iapt logic: existen a unui alIabet dac cu semne proprii si
posibilitate de a transpune mesaje n limba dac , cu ajutorul literelor
apar innd alIabetului latin. Acest Iapt este conIirmat si de existen a
celei mai cunoscute dintre inscrip iile dacice cu litere latine, desco-
perit pe un vas de lut la Sarmizegetusa: Decebalus per Scorilo nsem-
nnd Decebal fiul lui Scorilo.
182
InIorma ii despre r zboaiele daco-romane sunt p strate de baso-
relieIurile unui monument aIlat la Roma. Este vorba despre Columna
lui Traian, un monument ridicat n anul 113 d. H., n Iorul omonim
din cetatea etern , ntre Quirinale si Campidoglio. Acest monument a
Iost numit si columna centenaria, c ci el avea aproximativ 100 de
picioare romane, adic aproximativ 40 de metri. Considerat a Ii un
poem Iigurativ sau o cronic ideal , care prin Ielul s u sugestiv de a Ii,
povestea lumii ntregi victoria romanilor n conIruntarea lor cu dacii,
acest monument este o adev rat min de aur n privin a inIorma iilor
oIerite posterit ii cu privire la vitejia, curajul si lupta popula iei
autohtone pentru ap rarea propriului teritoriu. Armata roman a
navigat pn n Dacia de la portul Ancona. Trecerea Dun rii, n cea de
a doua campanie militar din anii 105-106 d. H., s-a I cut cu ajutorul
unui pod Iormat din ambarca iuni, legate sub Iorma unor pontoane.
Imaginile basorelieIurilor de pe column vorbesc si despre cavaleria
roman , care odat ce a traversat marele Iluviu a pornit n recunoas-
tere. Exist n cronica basorelieIurilor de piatr imaginea sosirii n
tab ra roman a ambasadorilor daci. Presupusa victorie de la Tapae
din anul 106 d.H. este momentul n care imaginea solda ilor romani
victoriosi este asem n toare cu cea a legendarilor eroi greci, care au
luptat la Troia. Dup acest moment, rezisten a dacilor a continuat si
asaltul lor asupra unei Iort re e aIlat sub st pnirea roman ilustreaz
Iaptul c , transIormarea Daciei n provincie roman s-a I cut prin
ntmpinarea unei rezisten e deosebite din partea locuitorilor acestei
ri. Pn cnd basorelieIurile Columnei ilustreaz momentul supunerii
dacilor, multe scene deosebite prin realismul situa iei r zboiului cu
romanii nI iseaz barbaria cu care cuceritorii i-au pedepsit pe capii
rezisten ei dacice. Este cunoscut din aceast cronic legendar s pat
n piatr scena n care, pentru a nu c dea viu n minile cuceritorilor,
regele dac, Decebal a preIerat s -si ia demn via a. Columna lui Traian
nI iseaz si momentul construc iei podului de la Drobeta Turnu
Severin Cladova, considerat o adev rat minune a lumii antice.
Dup cucerirea Daciei de c tre romani, mai precis din veacul al
doilea al erei crestine, scrierea n limba latin se generalizeaz , Iapt
conIirmat de numeroasele pietre Iunerare romane, de inscrip iile n
bronz, care atest acordarea de diplome militare solda ilor imperiali,
dup ocuparea acestui teritoriu si de t bli ele cerate descoperite la
exploat rile miniere auriIere de la Rosia Montan .
183
n general, indiIerent de locul unde se p streaz ast zi, vestigiile
arheologice, documentele, inscrip iile Iunerare si emisiunile monetare
reIeritoare la perioada care a urmat cuceririi Daciei de c tre romani,
toate acestea se reIer la aceeasi realitate istoric : popula ia daco-
roman a continuat s vie uiasc pe aceste teritorii vitregite de
atacurile devastatoare ale popula iilor migratoare si de urgiile naturii.
Fragmentele acestea de istorie Iac parte dintr-un joc de puzzle al
destinului neamului romnesc si demonstreaz virtutea esen ial a
acestui popor, sintetizat poetic de mitul Mesterului Manole. Este
vorba despre menirea noastr creatoare, care ne-a determinat s
recl dim mereu cu mult ingeniozitate si perseveren ceea ce noaptea
istoriei barbare a distrus.
Nicolae Cartojan sintetizase astIel n Istoria literaturii romane
vechi aceast perioad de lupt pentru supravie uire printre ruinele si
cenusa Imperiului Roman a neamului nostru: ,Poporul romn,
pl m dit din romanizarea triburilor trace, s-a Iormat n primele
veacuri ale erei crestine, de ambele rmuri ale Dun rii, ntre Balcani
si Carpa ii nordici, ntre Nistru si Tisa, n strns leg tur teritorial cu
lumea roman din apus. Era astIel ca o prelungire a latinit ii pn la
pragul Europei orientale. Invaziile popoarelor nomade din stepele
Asiei si ale r s ritului european c tre cele dou centre de civiliza ie
din epoca de agonie a lumii antice, Roma si Bizan ul, au preI cut n
ruine si cenus asez rile romane si au dezorganizat via a de cultur
n Dacia yi Moesia (s.n.), dar n-au putut distruge structura etnic a
noii na ionalit i n devenire.
n cele ce vor urma, vom ar ta c o via de cultur dezorga-
nizat n Dacia si Moesia nu ar Ii I cut posibil Iormarea unor teologi
daco-romani aprecia i a Ii P rin i ai Bisericii Crestine universale.
Intui ia lui Nicolae Cartojan si mai ales Iormul rile lui uneori sintetice
si ambigue din cauza absen ei documenta iei au creat iluzia unor
ntregi genera ii de Iilologi romni c literatura noastr ncepe cu
textele primelor c r i copiate n limba slavon de preacucernicii
c lug ri greci, reIugia i de teama invaziei otomane n spa iul romnesc
n zorii Evului Mediu. Dup ce explic desp r irea dacoromnilor
r masi la nordul Dun rii de meglenoromnii izola i n regiunea
Pindului, prin crearea primelor state slavo-bulgare, dup ce trece n
revist ntinderea croa ilor peste cuprinsurile romane ale Dalma iei,
Iapt ce are drept consecin e ruperea leg turilor dintre romanitatea
oriental si cea occidental , dup ce se reIer la asezarea ungurilor n
Pannonia pe urmele vechilor huni si avari, moment care marcheaz
184
izolarea romnilor de lumea roman , autorul Istoriei literaturii ro-
mane vechi concluzioneaz : ,AstIel, din secolul VII pn la mijlocul
secolului IX, cnd bulgarii intr n zona religioas a Bizan ului
ortodox, si chiar pn n secolul XI cnd ungurii sunt cuprinsi n sIera
catolicismului latin, poporul romn, desi crestinat n epoca roman ,
tr ieste nconjurat de popoare p gne. Dezastre ale exodului unor
popoare barbare precum ungurii, care ncearc expansiunea n Ardeal,
precum si invaziile cumane, pecenege sau t tare au mpiedicat men-
inerea unit ii si evolu ia Iorma iunii statale deja existente, a statului
blah/vlah centralizat, pe care n veacurile al XI-lea si al XII-lea l
conducea domnitorul Vlad, men ionat n Rohonc:i Coaex. n momen-
tul n care statele Ieudale romnesti iau Iiin , n sensul reorganiz rii
la un alt nivel a teritoriului dintre Nistru, Tisa, Carpa i, Dun re si
Marea Neagr , ele se aIl la grani a dintre dou zone: Occidentul
catolic latin si R s ritul bizantin de cult ortodox.
Pentru n elegerea deplin a perioadei primului mileniu din
cultura si literatura romn , cercet torii perioadei, teologi, istorici si
litera i dispun de Iragmente divers colorate ale acestui urias mozaic.
Problema cea mai important este legat de Iaptul c din cauza
intemperiilor, a barbariilor istoriei si mai ales a suportului perisabil pe
care au Iost realizate, o bun parte dintre inIorma iile esen iale, strict
legate de via a cultural si literar a acestei regiuni nu mai exist
ast zi. Faptul nu este singular n istoria culturii universale. Cei dinti
crestini au g sit probabil primii un vid cultural complet, pentru c ,
odat cu cele dinti invazii barbare si cu dec derea civiliza iilor al
c ror simbol era, papirusul a disp rut. Pergamentul sau velinul i-au
luat locul, n momentul n care asa cum relateaz Eusebiu din
Cezareea n veacul al IV-lea, mp ratul Constantin cel Mare a ordonat
copierea a 50 de Sfinte Scripturipe pergament ntr-o ,manier citea
si ,usor de transportat. Cartea crestin sub Iorma ,codex-ului cu Iile
legate va consacra un alt suport de scriere, pn la nlocuirea lui cu
hrtia, suportul vegetal mult mai ieItin, ce va Iavoriza r spndirea
tip riturilor n veacul al XV-lea. Pergamentul sau pielea de animal era
tratat cu var, ntins , r zuit de carne, sleIuit cu piatr ponce si avea
avantajul c putea Ii utilizat pe ambele Ie e pentru a se putea scrie pe
ea. Aceast munc de copiere de texte a Iost exercitat de mul i
oameni studiosi, c lug ri bibliotecari sau nal i demnitari, care au
determinat nIlorirea comer ului cu c r i n lumea primului Imperiu
crestin. Istoricul, teologul si literatul de in ast zi inIorma ii culese n
Iunc ie de domeniul lor de interes, care oIer versiuni alternative ale
185
unei perioade deosebit de bogat n detalii. Problema traducerii
acestor texte si a unor edi ii critice a autorilor daco-romani r mne si
ast zi o tem pentru cercet torii pasiona i ai acestei perioade.
Prezen a supozi iilor, a ipotezelor diverse, reIeritoare la aceast
perioad are ca punct de plecare ncercarea de a sistematiza si de a
structura un material aparent imposibil de asimilat. n elegerea litera-
turii daco-romane apare ast zi ca o necesitate logic , impus pe de o
parte de nenum ratele ntreb ri, care se nasc n mintea cercet torilor
literaturii romne cu privire la apari ia scrisului pe teritoriul romnesc
sau cu privire la existen a unor nv a i originari din aceste locuri, care
se num r printre spiritele cele mai proIunde ale Bisericii Crestine
Universale. De aceea, n momentul n care discut m despre aceast
perioad din istoria culturii noastre, vom ncerca s intercal m printre
datele cunoscute ale istoriei universale apar innd acestei regiuni de
grani , cele mai pre ioase m rturii ale existen ei noastre milenare.
Acest demers are rolul de a sugera posibile conexiuni ntre Ienome-
nele atestate de m rturiile Iragmentare, care au ajuns pn la noi.
Lumea primului Imperiu crestin din istoria umanit ii este cea
bizantin , Iaimoas pentru bog ia si prosperitatea sa economic .
Cnd n anul 330, mp ratul Constantin cel Mare va hot r mutarea
capitalei imperiului s u la Constantinopol, n orasul supranumit ,Roma
nou , aceast schimbare a centrului de greutate va Ii I cut nu numai
din motive strategice sau economice, ci si pentru Iaptul c , spre
deosebire de vest, unde exista un singur patriarhat, cel al Romei, n est
organizarea religioas de inea patru patriarhate: Constantinopolul,
Alexandria, Antiohia si Ierusalimul.
Limba greac este prima limb universal crestin , care va
Iurniza lumii terminologia esen ial a vocabularului crestin. n acelasi
timp, limba latin este utilizat n domeniul juridic si cel adminis-
trativ, un exemplu Iiind n acest sens Corpus iuris civilis din veacul
al VI-lea, cnd imperiul lui Iustinian atinge apogeul. Imensa produc ie
literar , religioas si laic atest Iaptul c nv mntul si preocuparea
de a se instrui reprezint o constant a Bizan ului. Universitatea din
Constantinopol, Iaimoas dup reorganizarea sa din veacul al V-lea,
unde existau catedre de limb greac si de limb latin n propor ie
aproape egal a Iormat c rturari adev ra i. n Bizan a existat n veacul
al XI-lea un guvern al erudi ilor si doi mp ra i, Ioan al VI-lea
Cantacuzino, precum si Manuel al II-lea Paleolog, care sunt socoti i
savan i ai lumii bizantine.
186
Imperiu teocratic, Bizan ul mbin via a religioas cu cea civil
si, ca urmare a acestui Iapt, numeroasele erezii care se dezvolt vor
determina lupte religioase violente, ce vor duce la schisme si la
secesiuni importante. Amintim n acest sens Bisericile independente,
care au o literatur proprie: roman n Occident, melchit , iacobit ,
nestorian n Siria, copt si etiopian n AIrica, armean si georgian
n p r ile caucaziene eurasiatice. Timp de cinci veacuri, acest Imperiu
teocratic va constitui modelul dup care lumea occidental , cea
musulman oriental , urmat de slavi se va sleIui si se va organiza,
extr gnd esen a civiliza iei sale. Imperiul crestin, creat de mp ratul
Constatin cel Mare n calitate de basileus, era un stat crestin ortodox
de limb si cultur greac , n care supusii vorbeau latina, copta, siriana
si armeana. Sistemul s u monetar i-a asigurat un comer nIloritor n
veacurile al IV-lea, al V-lea si al VI-lea. mp ratul Justinian I si so ia
sa, mp r teasa Theodora (534-565) au recucerit teritorii din nordul
AIricii, Italia, Sicilia, Sardinia si Spania si au sprijinit ridicarea unor
ediIicii emblematice pentru lumea bizantin , precum SInta SoIia.
Istoria Imperiului Bizantin este rezultatul Iluctua iilor de putere si al
politicii unor mp ra i mai mult sau mai pu in puternici. Ea este
ilustrat de: nenum ratele conIlicte cu go ii, hunii, lombarzii si cu
Imperiul Sasanid Persan, n veacurile al V-lea si al VI-lea, cu avarii si
triburile slave n veacul al VII-lea, de r zboiul civil, care a urmat
primei asasin ri a unui mp rat bizantin, cea a lui Mauriciu (582-602),
de recucerirea Siriei si a Palestinei de c tre Heraclitus n 628, de
conIlictul cu noua religie a Islamului si cu arabii, care n perioada 634-642
cuceresc Palestina, Siria, Mesopotamia si Egiptul, de raidurile arabilor
asupra Constantinopolului n 670 si apoi, n 717-718, de reorganizarea
armatei pe districte militare (themata), de recucerirea teritoriilor din
sud-estul Asiei Mici, dup declinul CaliIatului Arab n veacul al IX-
lea, de schisma din 1054 dintre Biserica Ortodox si Papalitate, de
cruciadele, care s-au desI surat n perioada 1095-1270 (prima: 1096-
1099; a II-a: 1145-1148; a III-a: 1187-1192; a IV-a: 1202-1204; a V-a:
1209-1229; a VI-a: 1270). Primul Imperiu crestin era o societate
puternic centralizat , nIloritoare, prosper , ce va stimula crea ia inte-
lectual , dar n care vom g si si o mul ime de contradic ii interne. Ca
urmare a presiunilor exercitate prin pierderea teritorial , ca urmare a
luptelor cu Frederick Barba Rossa, mp ratul germanilor si a luptelor
crestinilor occidentali, care s-au al turat armatelor sale, ca urmare a
pr d rii Constantinopolului de c tre crucia i la 12 aprilie 1204, orasul
va Ii devastat urmnd a Ii distrus deIinitiv de turcii musulmani n
1453. Subiectul devast rii acestei metropole bizantine st la baza
187
realiz rii a dou romane celebre: ,C derea Constantinopolului (1977)
de Vintil Corbul si ,Baudolino (2000) de Umberto Eco.
Istoria Daciei, ca provincie romanizat , se aIl n strns
leg tur cu aceast lume. N v lirile popoarelor migratoare n zona
dun rean a Imperiului Bizantin, ncepute n veacul al III-lea cu go ii
au continuat timp de aproape un mileniu.Vizigo ii vor trece peste
Dacia n sudul Dun rii urma i de ostrogo i. Dup ce au jeIuit o vreme
aceste inuturi, vizigo ii s-au ndreptat spre Roma, pe care au si
cucerit-o n anul 410, lund-o prizonier pe Iiica lui Teodosie cel
Mare. Neputnd s treac n AIrica, ei s-au stabilit trecnd prin sudul
Galliei, n Hispania. Ostrogo ii au ajuns n Italia, unde Teodoric cel
Mare si-a organizat un regat. n conducerea acestui stat, scriitorul si
prietenul lui Dionisie Exiguul, Cassiodor a jucat un rol important.
Dup go i, au urmat hunii, n v litori mongolici. Regele lor, Atilla
(431-453), supranumit ,biciul lui Dumnezeu se visa st pnul lumii.
ncercnd s cucereasc Gallia, dup nIrngerea n Ia a generalului
Aetius, care era de origine daco-roman , hunii au ncercat o incursiune
n Italia. Ei au Iost ntmpina i de Papa Leon cel Mare si s-au retras.
Dup moartea lui Atilla, imperiul hunilor s-a destr mat sub presiunea
gepizilor, barbari de neam germanic. Acestia la rndul lor au Iost
distrusi n 566 d.H. de coali ia longobardo-avar . Longobarzii s-au
ndreptat spre Italia, iar avarii au intrat n st pnirea Pannoniei. Pn
n veacul al VIII-lea, cnd mp ratul Carol cel Mare i-a distrus, ei au
jeIuit mereu apusul Europei si Imperiul Bizantin. Au urmat slavii,
supusi timp de dou secole khazarilor, popula ie turco-mongol , ce
controla regiunile din mprejurimile Iluviului Volga. Triburile slave au
Iost organizate sub Iorma unui mare cnezat al Kievului, n a doua
jum tate a secolului al IX-lea. Dintre triburile slave, moravii, cehii,
slovacii yi polonezii s-au deplasat spre vest n Europa, si-au ntemeiat
regate si au Iost catoliciza i.Volgarii sau bolgarii, triburi asiatice
mongole supuse khazarilor, au descins din jurul Iluviului Volga, n
sudul Dun rii. Dup lupte crncene cu mp ratul bizantin Vasile cel
Mare ,Bulgaroctonul, ei s-au stabilit n Odrysia, ar pe care au
numit-o Bolgaria. Mogyorii, veni i din Mongolia, s-au stabilit n
Pannonia la 896 d.H. De aici, au atacat Iostele provincii ale Imperiului
Roman. Si n aceast perioad constiin a romanit ii romnilor se
p stra, c ci era vie prevederea din vremea edictului lui Caracala din
212: ,civis romanus sum. Romnii colaborau n opera iunile militare
si se sim eau ap ra i de mp ratul de la Constantinopol, chiar si dup
ce mileniul migra iilor se scursese.
188
P r sirea Daciei de c tre armata si administra ia roman n anul
271/275 d.H. marcheaz nceputul celei din urm etape a procesului
de romanizare. Cele mai importante date reIeritoare la spa iul carpato-
danubiano-pontic le g sim n diverse biblioteci europene, care p strea-
z manuscrise, ce ntregesc inIorma iile arheologice si m rturiile epi-
graIice, numismatice sau toponimice.
ntr-un manuscris grecesc din veacul al XV-lea intitulat Com-
penaiul istoriei lui Xifilin ,i a lui Dio Cassius p strat n arhivele
Vaticanului, n capitolul dedicat mp ratului Traian, se prezint pe
scurt principalele secven e istorice, ce au urmat victoriei romane din
anul 106 asupra dacilor. Este men ionat c Decebal era regele dacilor.
E amintit numele so iei lui Traian, Plotina.
Se pomeneste despre podul, pe care Traian l-a construit deasupra
Dun rii, ,demn de a Ii enumerat printre minunile lumii. Este amintit
sinuciderea lui Decebal si construirea la Roma a celebrei columne,
ridicat n amintirea acestei victorii.
ReIerindu-se la aceast perioad , Vasile Prvan a scos la iveal
activitatea unui personaj istoric interesant, Sfntul Niceta de Remesiana,
considerat episcopul dacilor (366-414 d. H) si despre care se spunea
c se n scuse Iie la Remesiana, Iie c provenea din Aquileia.
El a poposit pe aceste meleaguri ca misionar, avnd rolul de a
evangheliza locuitorii de pe p mnturile dun rene. SIntul Niceta s-a
stabilit pentru o vreme la Remesiana, azi Bela Palanca, or sel ce se
aIla pe artera roman , ce lega Sirmiul, Belgradul de Constantinopol.
Or selul Remesiana era situat la aproximativ 35 de km sud-est de Nis.
SIntul Niceta de Remesiana a Iost prieten cu SIntul Paolin de Nola,
care l prezint nCarmina XJIIsi n Carmina XXJII ca pe un apostol
al dacilor si al bessilor, n vremea persecu iei religioase a go ilor.
Numele s u, pomenit n Sinaxarele si Martiroloagele occidentale, se
conIund adeseori, n cel constantinopolitan cu cel al lui Nechita
Gotul. Contemporan cu SIntul Ioan Cassian, c rturarul n scut n
Dobrogea, care si-a desI surat activitatea n Occident, SIntul Niceta a
Iost o personalitate recunoscut , venit din Occident ntre popula iile
romanizate de pe p mnturile dun rene, pentru o tenace munc de
evanghelizare. SIntul Paolin din Nola scrie despre activitatea
SIntului Niceta de Remesiana: ,orbis in muta regione per te barbari
discunt resonare Christum corde Romano (,In regiunea lipsit ae
grai a lumii, prin tine barbarii inva s -l lauae pe Hristos cu inim
roman .). Acesta poate Ii socotit un argument al latinit ii str mo-
silor nostri. O alt m rturie despre SIntul Niceta de Remesiana o
avem si de la SIntul Ghenadie, scriitor bisericesc al Marsiliei, care a
189
realizat o carte despre b rba ii ilustri ai Bisericii, unde cel de al 22-lea
capitol i este consacrat episcopului dacilor. Operele SIntului Niceta
se p streaz ntr-un manuscris din 1439, ce cuprinde copii ale
lucr rilor sale De ratione fiaei (Despre creain ), De Spiritu Sancti
potentia (Despre puterea Spiritului Sfant), Tractatus ae aiversis
appellationibus DN Iesu Christo Convenientibus (Despre aiferitele
numiri ale Domnului Nostru Isus Hristos). Tot SIntului Niceta de
Remesiana i sunt atribuite si scrierea intitulat De agni pascalis
victima (Despre fertfirea mielului pascal si cea intitulat Aa lapsam
virginem libellus (Carte c tre o fecioar c :ut ). SIntul Niceta de
Remesiana este autorul imnului ,Te Deum lauaamus,imn pe care n
anul 372 l intona n timpul martiriului s u, SIntul Sava Gotul. Acest
poem l putem auzi si ast zi cu ocazia celebr rii SIintei Liturghii.
Existen a SIntului Niceta de Remesiana oIer argumente
reIeritoare la Iaptul c n veacul al III-lea, un puternic curent latin,
reprezentat de scriitori precum Lactan iu, Tertulian, Ciprian a deter-
minat rapida generalizare a culturii si a literaturii ecleziastice latine.
Acest curent se reg seste si n provinciile romanizate, precum
Hispania, Galia, Britania, Germania, Noricul, Pannonia, jum tatea de
nord a Peninsulei Balcanice, cu Iliricul, Moesia si Dacia. nv a ii au
stabilit linia de demarca ie ntre cele dou civiliza ii, care si propagau
inIluen a prin intermediul limbilor greac si latin . Aceast linie
pornea de la Lissus (Alessio), pe rmul estic al M rii Adriatice,
trecnd pe sub Scupi (Scopie), spre nord, dincolo de Stobi, la vest de
Pautalia (Kstendil) si Sardica (SoIia), apoi spre est de Remesiana
(Bela Palanca), deasupra Nicopolelui si a Marcianopolei (Pravadi),
pn la Odyssos (Varna) si de aici, spre nord, cuprinznd Callatis
(Mangalia), Tomisul (Constan a) si partea de deasupra gurilor
Dun rii. n ceea ce ne priveste, Iliricul, Moesia si Daciile Ripensis si
Mediterranea, acestea erau provincii limitroIe, care au primit n timp
inIluen e din ambele spa ii culturale. Dup caracteristicile orientale
din Siria Capadochia, inIluen a latin are o aderen Ioarte mare aici,
unde popula ia este romanizat , unde majoritatea numelor episcopilor,
martirilor si ale enoriasilor, atestate documentar, sunt latinizate. Dar
limba greac va Ii cunoscut aici de c tre to i marii teologi c rturari.
Studiile teologice de tip comparativ arat c , n ritul celebrat de
SIntul Niceta de Remesiana, n limba latin , dup Sfanta Scriptur ,
utilizat n Occident nainte de Julgata, tradus de Ieronim, se g sesc
elemente comune ale Liturgiei orientale si occidentale (rolul diaconu-
lui, care recit ecteniile si i aten ioneaz pe credinciosi; ritul sIin irii
apei; Simbolul Credin ei; serviciul SIintei Liturghii; Iorma exorcis-
190
melor la Botez). Elementele, pe care unii le numesc orientale n ritul
SIntului Niceta de Remesiana, se reg sesc aidoma si n ritul ambro-
zian si n cel galican (ectenii; rolul diaconului; Cre:ul; Unul Sfant)
Iapt ce atest unitatea tradi iei n lumea veacurilor de nceput ale
crestinismului, cnd pe teritoriul Daciei limba latin era vorbit si deci
n eleas de credinciosi.
InIorma iile reIeritoare la continuitatea popula iei daco-romane
pe aceste meleaguri, din diversele arhive europene, atest , al turi de
descoperirile arheologice autohtone, Iaptul c via a a continuat pe
aceste meleaguri urgisite de n v lirile popoarelor migratoare. Un
manuscris din veacul al XVII-lea, care a apar inut cardinalului Sirleto
si care se p streaz n arhivele Vaticanului, aduce m rturie cu privire
la Sfntul Sava, supranumit Gotul (334-372 d.H.), un crestin din
Dacia, mai precis din regiunea dacilor caucocensi, de la Buz u, unde
p gnii tr iau laolalt cu primii crestini (teritoriu, care la momentul
acela, era ocupat de go i si era numit n limba lor Caucaland). SIntul
Sava de la Buz u era un crestin, care nu a acceptat s Iac
compromisuri de la m rturisirea credin ei sale, chiar si n condi iile n
care violen a si cruzimea p gnilor i-au adus martiricul sIrsit. Proba
la care erau supusi oamenii de c tre p gni, pentru a se dovedi dac
erau crestini sau nu, era aceea de a se hr ni cu carne crud , care Iusese
jertIit idolilor. De regul , crestinii reIuzau s Iac acest lucru. Exista
de asemenea obiceiul, ca n aceste asez ri, n care convie uiau si
existau leg turi de rudenie ntre crestini si p gni, cineva dintre p gni
s depun m rturie n Ia a barbarilor, reIeritor la Iaptul c n satul
respectiv nu exista nici un crestin, pentru a-i sc pa de persecu ii pe
acestia. SIntul Sava de la Buz u nu a acceptat ca cineva s depun
m rturie mincinoas si a declarat regelui p gn al go ilor, Athanaric c
el este crestin. Martiriul n Iavoarea aIirm rii valorilor morale crestine
al acestui exponent al comunit ii daco-romane locale a Iost relatat de
un martor ocular pentru Ira ii crestini ai Bisericii din Capadochia n
Actul martiric al Sfantului Sava ae la Bu: u. Acest martir, care dup
ce a Iost torturat si ucis, a Iost aruncat n rul Museion (Buz u), este o
m rturie de asimilare a valorilor crestine n existen a comunit ii daco-
romane locale. Pentru sacriIiciul de care a dat dovad , SIntul Sava
Gotul este s rb torit de calendarul crestin romnesc pe 12 aprilie.
n arhivele Vaticanului s-au p strat imagini vechi ale h r ilor
mp ratului Teodosiu (379-395 d.H.), dup care Abraham Ortelius a
reprodus n Atlasul s u ae la 1614 imaginea Daciei in secolul al IJ-lea a.H.
De altIel, pe harta din 1614, se poate vedea c s-au p strat denumirile
191
coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Harta nI iseaz principalele
drumuri de acces si comunica ii din Daco-Romania, iar distan ele sunt
socotite n mile romane. Din analiza acestor h r i, putem n elege Iap-
tul c men inerea IortiIica iilor la nordul Dun rii a reprezentat o cons-
tant a politicii imperiale romane. AstIel, Constantin cel Mare a cuce-
rit largi teritorii n nordul Dun rii, a construit poduri si a reI cut dru-
muri. Dup Edictul de la Milan (313 d.H.), mp ratul Constantin cel
Mare, care a recunoscut oIicial crestinismul ca religie a Imperiului, a
generalizat Iolosirea limbii latine n spa iul carpato-danubiano-pontic.
Istoria Daciei, n secolele care au urmat celui de la IV-lea veac,
a Iost una dintre cele mai zbuciumate. Au urmat atacurile barbare, iar
la sIrsitul secolului al IV-lea, urmasii lui Constantin cel Mare au reI -
cut ap rarea nord-dun rean . Procopius din Cezareea precizeaz c
mp ratul Iustinian a ntins st pnirea bizantin adnc n teritoriile dacice.
Importante argumente n acest sens ne sunt oIerite de lucrarea
lui Vasile Prvan, Contribu ii epigrafice la istoria cre,tinismului
aaco-roman (1911), republicat n 2000. Crestinarea n mas a daco-
romanilor ar Ii avut loc n secolele al IV-lea si al V-lea. Biserica
crestin de limb latin a nIlorit n provinciile dun rene ale Impe-
riului Roman, pn la venirea slavilor n secolul al VII-lea. mp ratul
Iustinian a nIiin at un Arhiepiscopat latin n Dacia Aurelian . El era
subordonat Romei. Acesta a durat din 535 d. H. pn n secolul al VII-
lea, moment n care, crestinii de aici au trecut de partea arhiepis-
copatului de Thesalonic. n anul 733, locuitorii acestia ineau de
patriarhatul de la Constantinopol. Roma nu a renun at ns niciodat la
preten iile sale de jurisdic ie si crestinismul a Iost propagat n conti-
nuare prin contactul permanent cu provincialii crestini din Imperiul Roman.
Cnd n 1779 s-a descoperit la Biertan n centrul Transilvaniei,
lng Medias ex voto-ul latin de bronz, care data din secolul al IV-lea
si care con inea inscrip ia ,Ego Zenovius Votum Posui (,Eu Zenovius
am I cut acest.... pentru I.Chr.), aceast descoperire a reprezentat un
argument adus de o prob istoric concret , care demonstreaz r spn-
direa credin ei n aceste locuri si men inerea leg turilor cu lumea
crestinismului latin. Ast zi, acest pre ios document ce atest latinitatea
noastr crestin , se p streaz la Muzeul de Istorie al Romniei.
Numele lui Lauren iu de Novae, (Novae ast zi Svistov pe
malul drept al Dun rii n Bulgaria), predicator misionar, mort se pare
dup anul 421, se p streaz , pe un pergament din veacul al XIV-lea,
ntr-un text latinesc. Documentul vorbeste despre acest predicator
misionar din inuturile Dun rii de Jos, care a urmat exemplul SIntului
192
Niceta de Remesiana si care a men inut leg turile cu romnii din nor-
dul Dun rii. InIorma ia este deosebit , pentru c ea aIirm existen a
popula iei proto-romnesti la nordul Dun rii n cel de al V-lea veac.
Secolele care au urmat au scos la lumin nenum rate alte argu-
mente ale continuit ii daco-romane pe aceste meleaguri. Vasile
Prvan descoperise, ca prin minune, n mijlocul Dobrogei, n P durea
Seremet, dou inscrip ii grecesti, care precizau c acolo se aIlau
,hotarele Cassienilor ,i pe,terile. De aceste locuri dobrogene, se
leag amintirea unui alt personaj important al literaturii daco-romane,
care este Sfntul Ioan Cassian (365? - 435), ,cel mai mare dasc l
ascet al lumii crestine. Contemporan cu episcopii Tomisului, SIntul
Bretanion, Gerontius, SIntul Theotim I FilosoIul si Timotei, contem-
poran cu SIntul Niceta de Remesiana, SIntul Ioan Cassian s-a n scut
n Dobrogea, la Vicus Cassianus, ntr-o Iamilie nobil si cu avere.
SIntul Ioan Cassian a Iost discipolul SIntului Ioan Crisostomul
(SIntul Ioan Gur de Aur 344?-407?), Iiind educat la biserica de la
Tomis. El a mers apoi s se instruiasc la Constantinopol, centrul
cultural al primului Imperiu crestin. El a c l torit n Egipt, mpreun
cu sora sa si apoi, cu prietenul s u din copil rie, c lug rul Gherman,
instruindu-se n doctrina monastic a lui San Pacomio. A mers n
pelerinaj n Palestina, apoi la Roma si n Fran a meridional , unde a
creat la Marsilia, n anul 415, la Saint Victor, prima m n stire de
c lug ri din aceste locuri. Nu departe de acest loc, SIntul Ioan
Cassian a ntemeiat o alt asezare monahal , Saint Souvenir, punnd si
bazele monahismului Ieminin n lumea european apusean . Ca
scriitor bisericesc, el se reIer la Ielul de a tr i n comunit i si la
modurile n care, un crestin se poate ap ra mpotriva celor opt p cate
capitale: l comia, desIrnarea, iubirea de argin i, mnia, triste ea,
nelinistea, slava desart si mndria. Manuscrisele diIuzate de SIntul
Ioan Cassian au contribuit la delimitarea principiilor crestine, autorul
ap rnd spiritualitatea oriental . Sinteza De incarnatione Domini.
Contra Nestorium, reprezint cel mai important tratat de hristologie,
ce Iusese realizat pn n acel moment. De institutis coenobiorum ,i
Conlationes XXIJ sunt scrierile cele mai importante, care ntregesc
imaginea acestui scriitor teolog daco-roman, a c rui contribu ie la
dezvoltarea literaturii IilosoIice crestine universale trebuie n eleas la
adev rata ei valoare. Dac Fericitul Augustin este considerat ast zi un
teolog al harului, scrierile SIntului Ioan Cassian, care au ntre inut un
climat de propagare a cuget rii crestine se axeaz asupra smereniei, n
193
sens evanghelic si asupra rolului activ, pe care trebuie s -l aib credin-
ciosul pentru mntuirea suIletului s u.
Acuzat de semiplagism, nv tura SIntului Ioan Cassian se
reIerea la Iaptul c o scnteie de bine aduce harul lui Dumnezeu. Din
cauza acuza iilor lui Prosper, opera sa va Ii revizuit si publicat Irag-
mentar. Condamnarea nv turii sale, cerut de Cesariu de Arles n
anul 529, nv tur conIorm c reia prima miscare a voin ei poate Ii
I cut I r har, nu a mpiedicat r spndirea operei. Lupta augus-
tiniano-cassian s-a pronun at n Iavoarea talentului literar al Ierici-
tului Augustin. Cert este ns c , acest reprezentant al lumii daco-
romane a inIluen at Ioarte mult spiritualitatea catolic . Operele
SIntului Ioan Cassian s-au r spndit prin intermediul traducerilor
grecesti n Apophtegmata Patrum. Rezumate ale Convorbirilor auhov-
nice,ti au circulat si n regiunile Europei r s ritene, nainte de secolul
al X-lea, asa cum aminteste Patriarhul Fotie. Fragmente din lucr rile
sale au Iost introduse n Filocaliile ortodoxe, grecesti, rusesti si
romnesti. nv tura SIntului Ioan Cassian a Iost ncorporat si n
Regula benedictin . Pentru SIin ii Alquin, Petru Damian, Dominic,
Toma de Aquino, Igna iu de Loyola, Teresa de Avila si Francisc de Sales,
opera SIntului Ioan Cassian a reprezentat una dintre lecturile preIerate.
Un alt reprezentant ilustru al Scolii teologice tomitane din epoca
daco-roman este Sfntul Dionisie Smeritul yi Areopagitul, care mai
este cunoscut si sub numele latinizat de Dionysius Exiguus (,cel
Mic, n sensul smereniei crestine) sau de Sfntul Dionysius Areopagita
sau Pseudo-Dionysius Areopagita (,care vorbe,te in Areopag).
nc din tinere e SIntul Dionisie Smeritul si Areopagitul si cstig
Iaima de a Ii un genial cunosc tor al limbilor greac si latin . Format n
ambian a m n stirilor din Dacia pontic , el va c l tori la Constantinopol
si apoi, pentru Iaima erudi iei sale, va ajunge la Roma. n anul 470,
spre ultima parte a vie ii sale, SIntul Dionisie Smeritul si Areopagitul
a predat dialectica (n sens de logic ) si teologia ortodox la Vivarium,
n Calabria, (n sudul Italiei), ntr-o Academie de pe lng un asez -
mnt monahal, Iondat de Cassiodorus, prietenul s u. De numele SIntului
Dionisie Smeritul si Areopagitul se leag existen a n cultura occiden-
tal a erei aionisiane, epoca n care se realizeaz cele mai multe
traduceri n limba latin si din limba latin , a textelor majore laice si
teologice ale Antichit ii.
Mediator tolerant n disputele doctrinare ntr-o perioad , n care
locuitorii de la Dun rea de jos de pe ambele maluri au Iost consecvent
ortodocsi si s-au conIruntat cu cea mai mare revolt armat cu caracter
194
religios, social si politic, pe care a condus-o n valuri succesive (513-518
si apoi 518-527) Vitalianus de la Zaldapa, SIntul Dionisie Smeritul si
Areopagitul se va remarca si n anii 519-520, cnd la Roma, cei patru
monahi sci i (din Scytia Minor), Ioan Maxen iu, Leontius Byzantinus,
Achile yi Mauriciu au venit de la Constantinopol, pentru a sus ine
Iormula teologic trinitar Unul ain Sfanta Treime a p timit in Trup.
Aceast Iormul teologic a Iost n cele din urm declarat public
ortodox , cu ajutorul sprijinului, pe care cei patru l-au primit din
partea unui c lug r, care provenea din ara lor si cu care au discutat n
limba lor. Acesta era nimeni altul dect SIntul Dionisie Smeritul si
Areopagitul.
La Vivarium, SIntul Dionisie a organizat o mare bibliotec , n
care a adunat, a multiplicat si a impus monahilor spre a Ii studiate, o
seam de lucr ri, care altminteri s-ar Ii pierdut deIinitiv. ntr-o epoc
n care Occidentul era nsetat de marile scrieri doctrinare ale R s ri-
tului, SIntul Dionisie a tradus din greac n latin scrierile P rin ilor
Bisericii (precum SIntul Grigorie de Nyssa, SIntul Chiril al
Alexandriei, Proclus) si canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea,
Constantinopol, EIes si Calcedon.
n paralel, a scris lucr rile sale de cronologie crestin : Liber ae
Paschate (Cartea aespre Sfintele Pa,ti), Argumenta paschalia (Argu-
mente pascale), Epistola prime ae ratione Paschae (Prima epistol
aespre calculul pascal). Primul an al noii ere (sau era lui Dionisie) a
devenit anul nasterii Mntuitorului. Sistemul cronologic deosebit de
riguros al SIntului Dionisie Smeritul si Areopagitul s-a adoptat n
diverse cet i italiene nc din anul 527. n secolele urm toare, acest
calendar a constituit punctul de reper al diverselor culturi, care
asimilau valorile crestine. Ast zi, el este utilizat n lumea ntreag ,
chiar si de c tre cei care nu sunt neap rat crestini.
P rintele misticii cre,tine ,i fonaatorul erei cre,tine, SIntul
Dionisie Smeritul si Areopagitul a realizat, prin operele sale teologice,
o sintez n privin a viziunii crestine asupra lumii. Reevaluat ast zi,
opera sa este rezultatul cunostin elor unui teolog mistic, IilosoI al
cunoasterii, eclesiolog, logician si estetician, care prin mijlocirea
ideilor sale a inIluen at valorile culturii universale, pe tot parcursul
veacurilor ce au urmat.
Fonaatorul scolasticii, adic al nv mntului IilosoIic me-
dieval si al sistemului IilosoIic, care pornind de la dogma crestin dez-
volt ra ionamente si demonstra ii logice, sau ntr-un sens Ioarte
larg, fonaatorul culturii meaievale occiaentale Iace parte si el din
195
grupul monahilor sci i. El se numeste Leontius Byzantinus si s-a
n scut probabil lng Callatis, la Zaldapa, la nord de Marcianopolis, n
anul 485. Pentru c a tr it ntr-un mediu, n care toate marile
personalit i daco-romane si maniIestau aversiunea Ia de ereticii
arieni, nestorieni, triteisti, monoIizi i, care n diverse momente ale
istoriei au ncercat s acapareze puterea n Imperiul Romano-Bizantin,
pentru c a participat la m rturia credin ei ortodoxe a c lug rilor sci i,
Leontius Byzantinus r mne un personaj important, care ilustreaz
constiin a romanit ii etnice a locuitorilor din aceste regiuni. Lucr rile
sale, pe care le-a redactat n limba greac n perioada 531-539 d.H. la
Constantinopol Iac parte din tezaurul inestimabil al scrierilor
patristice: Trei c r i contra nestorienilor ,i eutihienilor, Combaterea
argumentelor aause ae Sever, Trei:eci ae capitole contra lui Sever,
Contra frauaelor apolinariste, Scolii (Despre secte, Contra nestorie-
nilor, Contra monofi:i ilor).Teologul eniposta:ierii, adic al demons-
tra iei reIeritoare la Iaptul c , n persoana divino-uman a Mntuitorului
Iisus Hristos s-au contopit Logosul etern si umanitatea, teolog al
conceptului Iundamental de keno: (din gr. ,kenosis, adic ,coborre
n sine si n raport cu ceilal i, smerire, s r cie, umilire, micsorare,
desertare; starea, pe care Iisus Hristos si-a asumat-o, ca rezultat al
ascult rii Tat lui, pentru mntuirea lumii), Leontius Byzantinus
ilustreaz prin scrisul s u idei de o deosebit adncime intelectual ,
argumentate raIinat. El este si un spirit sintetic, riguros n demons-
tra iile de maxim generalitate.
Printre lucr rile enciclopedice de valoare universal realizate de
literatura daco-roman se num r si Cosmographia lui Aethicus
Histricus (sau Ethicus / Aethicus Histrus), autor numit astIel, dup
numele locului nasterii sale, cetatea Histria din Dobrogea. Karolus
Friedericus Pertz scria n 1853 despre aceast lucrare, dup ce
comparase cele 44 de Breviarii, apar innd intervalului cuprins ntre
secolul al X-lea si al XII-lea, c ea a Iost realizat n veacul al IV-lea
si c Breviarium-ul a Iost compus n secolul al VIII-lea, pornindu-se
de la originalul din veacul al IV-lea. Cosmographia reprezint o
m rturie a Iaptului c , pe aceste meleaguri, au continuat s existe
locuitori si c lucr rile lor au Iost cunoscute de variate culturi crestine
ale continentului european. Ea a Iost dus de vizigo ii stiutori de carte,
mpreun cu alte lucr ri, pn n cel lalt cap t al Europei, unde a Iost
utilizat de SIntul Isidor de Sevilla (got de origine si mndru de
originea sa nobil ) n redactarea capitolului al IX-lea din lucrarea
Etvmologiae (sau Origines). n Historia ae regibus Gothorum,
196
Wanaalorum et Suevorum, SIntul Isidor din Sevilla utilizeaz si o
alt oper a literaturii daco-romane: Getica lui Iordanes. K.F. Pertz
scrie, concluzionndu-si observa iile asupra celor 44 de Breviarii, c
lucrarea intitulat Cosmographia a Iost scris de Aethicus Histricus
(Histrus) n perioada anilor 381-386, c ea a Iost tradus n latin
pentru prima dat n anul 409.
La sIrsitul secolului al VII-lea si nceputul secolului al VIII-lea,
ntr-o m n stire benedictin din Bavaria, un scriptor atras de Cosmo-
graphia lui Aethicus Histricus si anume Ieronimus (Hieronimus /
Girolamo) a realizat o redactare abreviat n limba latin a lucr rii lui
Aethicus Histricus (Histrus), dup ce realizase el nsusi o traducere a
Cosmographiei din limba greac . Acest Breviarium a Iost multiplicat
ulterior, n scriptoriul unei m n stiri, n perioada anilor 764-788.
Numeroase alte copii au Iost realizate ulterior, n Occident. Printre cei
care au cunoscut versiunea lui Ieronimus se num r si Hrabanus
Maurus (780?-856). Acest umanist, cu larg deschidere enciclopedic
a dispus si el multiplicarea lucr rii lui Aethicus Histricus, h r ile din
lucrarea autorului daco-roman stnd la baza ntocmirii celor dinti
reprezent ri cartografice ale Europei ale germanului Sebastian
Mnster (1488-1552) yi ale olandezului Gerhard Mercator (1512-1594).
AlIabetul propriu sau local al versiunii Breviarului din
Cosmographia lui Aethicus Histrus, lucrare p strat n Biblioteca
Vaticanului n dou codice (REG. LAT. 1260 si VAT. LAT. 13936) ar
avea nevoie de studii aproIundate, deoarece acest sistem de scriere
con ine si elemente preglagolitice. De asemenea, codicele REG. LAT.
1260 con ine cinci capitole din Hermeneumata, un dic ionar medico-
Iarmaceutic de 28 de pagini, pe trei coloane, care nu a Iost studiat,
dic ionar ce cuprinde capitole n care apar toponime romnesti pre-
cum: ,Dacipartia id est gramen, ,Glandis pontica avatellana,
,Istricion id est signum, ,Pontica id est avellana, ,Pice pontica.
InIorma ii despre regiunile carpato-danubiano-pontice apar si n
Breviarium historicum al Sfntului Nicephorus (750?-828), patriar-
hul de la Constantinopol. Acesta pomeneste n istoria sa, ce se reIer
la perioada 602-769, despre migra ia bulgarilor n veacul al VII-lea n
cmpia Dniestr, de-a lungul Dun rii, acestia asezndu-se n Iinal lng
slavi, n partea de sud a Iluviului.
n timpul Imperiului lui Boris (852-888 d.H.), Dacia Traian a
Iost desp r it de Biserica Roman . Romnii vor primi n Biseric ,
mult mai trziu, limba slavon , care va deveni si limba oIicial a
cancelariilor.
197
3. Problema scrisului pe teritoriul rii noastre
n spa iul carpato-danubiano-pontic vechimea atest rilor graIice
ne trimite c tre mileniul al IV-lea sau al III-lea .H. Descoperirile
arheologice din secolul al XX-lea au scos la iveal Iaptul la T rt ria,
un sat din jude ul Mures, imaginile de pe t bli ele de lut ars,
considerate scriere ideograIic dateaz chiar din perioada mileniului
IV-III . H.. Despre alIabetul utilizat de daci nu se cunosc prea multe.
Singurele men iuni ale mesajelor trimise de c tre daci mp ra ilor
romani, despre care vorbesc analele imperiale, nu s-au p strat. Totusi,
din aceste inIorma ii putem deduce Iaptul c dacilor nu le era str in
capacitatea de a inscip iona mesaje n limba dac , cu ajutorul literelor
din propriul alIabet sau cu ajutorul celor latine, n asa Iel nct mesajul
s poat Ii n eles de cel c ruia i era destinat.
Faptul c nu s-au p strat texte scrise n limba dac , nu este
singular n istoria culturii. Nici literatura latin nu este prea bine
reprezentat , dup cum nici c r ile grecesti ale Antichit ii nu s-au
p strat, dect par ial. n general, marii autori greci si latini au ajuns s
Iie cunoscu i din manuscrisele din Evul Mediu, n m sura n care Iuria
apelor, a Iocului, zelul religios al ignoran ilor, ravagiile barbarilor si
vitregia campaniilor militare de cucerire le-au ocolit. Cert este c nici
suportul material, pe care aceste scrieri erau realizate n Antichitate,
nu era deosebit de rezistent. Este vorba despre rulourile de papirus sau
t bli ele unse cu cear
Scrierea cu caractere latine n limba dacilor este atestat de ins-
crip ia ,Decebalus per Scorilo (,Decebal Iiul lui Scorilo), inscrip ie
prezent pe un vas de lut descoperit la Sarmizegetusa.
Dup cucerirea Daciei de c tre romani s-au descoperit mai multe
Ieluri de scriere pe teritoriul acesta:
x texte n latin cu caractere latine, care erau cunoscute nainte
de 106 ;
x texte n limba elin si neogreac cu caractere grecesti;
x inscrip ii n limba romn din perioada post-hunic descoperite
pe un vas de lut la Capidava;
x inscrip ia cu alIabet runic de pe colanul de aur care Iace parte
din Tezaurul de la Pietroasa, care dateaz din secolul al III-lea d.H. si
care este nedesciIrat .
Impunerea limbii grecesti si apoi a celei slavone, ca limb
oIicial n administra ie si n Biseric , a nsemnat integrarea romnilor
n cultura bizantino-slav . Scrierea n limba slavon s-a I cut nti cu
alIabet glagolitic si apoi, cu alIabet chirilic.
198
Povestea alIabetului chirilic se leag de Imperiul Franc, condus
de Ludovic Germanicul, care dorea supunerea si catolicizarea Moraviei
Mari. Rotislav, cneazul Moraviei cere n 862 Bizan ului ncheierea
unei alian e contra bulgarilor si trimiterea de misionari pentru cres-
tinarea poporului. (Bulgarii erau alia ii Irancilor.) Bizan ul i trimite n
misiune religioas pe cei doi Ira i greci din Salonic, Chiril si Metodiu,
care erau cunosc tori ai limbii slavone. n perioada 862-864, Chiril a
tradus n slavon c r i liturgice grecesti. AlIabetul lui Chiril este cel
glagolitic, Iormat din 38 de semne graIice, mprumutate din scrierea
minuscul greac , la care autorul a ad ugat semne orientale, din
alIabetele ebraic, copt si samaritean. Glagoliticul ntrebuin at de croa i
si de bulgari a ajuns la 40 de semne. AlIabetul chirilic creat de urmasii
lui Chiril se ntemeiaz pe scriere capital greac . Compus din 43 de
semne, el s-a r spndit pentru c sem na cu scrierea greac din Bizan
si beneIicia de autoritatea lui Chiril, c lug rul sanctiIicat.
Scrierea n limba romn cu alIabet chirilic este ilustrat ast zi
de nenum rate manuscrise, care au ajuns pn n zilele noastre, prin
eIortul constant al c lug rilor, care au lucrat la realizarea lor. Cert este
c acest nceput este legat si de contextul istoric al momentului la care
ne reIerim, de c derea Imperiului Bizantin si de redimensionarea
eIorturilor noastre culturale n Iunc ie de noul context.
Pentru a desciIra inIluen a pe care cartea bizantin a jucat-o n
spa iul carpato-danubiano-pontic, ar trebui s n elegem inova ia pe
care aceasta a adus-o n lumea scrisului. Odat cu nlocuirea papiru-
sului cu pergamentul, consacrat prin hot rrea din veacul al IV-lea a
mp ratului Constantin cel Mare, care a ordonat realizarea a 50 de
copii manuscrise ale Sfintelor Scripturi pe pergament, s-a dovedit c
acest suport era mult mai avantajos din punct de vedere al Iormatului,
al spa iului de depozitare a c r ilor, realizate sub Iorm de codex si
mult mai avantajos din punct de vedere al Iaptului c se putea scrie si
picta pe ambele Ie e ale paginii special prelucrate. Cartea bi:antin
afunsese faimoas pn n veacul al XV-lea, cnd n 1453
Constantinopolul avea s cad , pentru faptul c ea era inovatoare in
privin a formei (coaex-ul) ,i a suportului (pergamentul), care putea Ii
utilizat cu succes de scriptori si de miniaturisti. Dup anul 1453 un
istoric grec, Ducas si amintea cum c r ile de mare valoare ale
bibliotecilor bizantine erau nc rcate n care, ngr m dite unele peste
altele si transportate cine stie unde. ,Zece volume de Platon, de
Aristotel, sau lucr ri de teologie se vindeau pentru nimica toat . scria
199
cu regret acelasi istoric. Cert este c aceast c dere a Constantinopolului
a echivalat cu Renasterea Europei. Exodul n elep ilor bizantini,
reIugiul crestinilor de teama barbariei p gnilor au determinat inse-
minarea altor spa ii europene cu valorile eterne ale cunoasterii ome-
nesti. Prin intermediul lecturii, al traducerii si al multiplic rii acestor
texte, reprezentan ii Renasterii au c p tat Iaima admira iei pentru
lumea Antichit ii greco-romane.
n ceea ce ne priveste, opinii despre scrierea cu alIabet chirilic
au Iost Iormulate de-a lungul timpului de c tre c rturari precum
Dimitrie Cantemir n Descriptio Molaaviae (1716), care aIirm c
pn la Conciliul de la Floren a (1439) s-ar Ii scris cu litere latine pe
teritoriul rii sale si c Alexandru cel Bun, sI tuit de mitropolitul s u,
ar Ii ordonat arderea c r ilor latine pentru a mpiedica r spndirea
catolicismului si calvinismului.
Ipoteza cantemirian este reluat de Mihail Kog lniceanu n
Al uta romaneasc (1838). Cu argumente Iilologice si istorice
Dimitrie Onciul, Timotei Cipariu, episcopul Melchisedec, Bogdan
Petriceicu Hasdeu au aIirmat c limba slavon Iusese introdus
nainte de 1439.
Concomitent cu tip rirea de carte n limba slavon , pe teritoriul
romnesc are loc si tip rirea de c r i n limba romn cu alIabet latin.
AstIel la Cluj n 1570 apare o lucrare intitulat Cant ri calvine.C r i
n limba romn cu alIabet latin sunt tip rite si la Frankfurt pe Main
1592 Tat l nostru, la Cracovia n 1594 Tat l nostru, la Alba Iulia n
1648 Cant ri calvine, la Roma n 1677 si la Viena n 1779 Carte ae
rug ciuni de Samuil Micu.
Apari ia tiparului si a primelor c r i a determinat specializarea
unor mesteri tipograIi romni n realizarea primelor lucr ri. M iestria
romnilor este atestat de existen a numelor unor mesteri tipograIi
romni n coloIoanele unor lucr ri tip rite la Mantua, Napoli, Vene ia.
Numele acestea sunt: Toma din Transilvania, Bernard din Dacia,
Martin din Codlea, Andrei Corbul din Brasov. Observ m c al turi de
toponimele apropiate de cele moderne, unii mesteri tipograIi si
adaug toponime ce amintesc de perioada Antichit ii, n care cultura
Daciei era prestigioas .
Apari ia tiparului a determinat si diIuzarea mai rapid a inIor-
ma iilor despre istoria romnilor. n perioada incunabulelor, adic a
tip riturilor secolului al XV-lea, multe dintre aceste prime c r i cu-
prind date reIeritoare la istoria si geograIia rilor romne, precum si
inIorma ii ce atest originea latin a limbii romne. Acesta este cazul
200
edi iilor din lucr rile lui Herodot si Strabo. Papa Pius al II-lea
(Ennea Sylvio Piccolomini, 1405-1464) a Iost un scriitor proliIic ale
c rui lucr ri au circulat Ioarte mult n epoc . Capitolul In Europa,
scris n prim vara anului 1458, tip rit la Hemmingen n 1481 si apoi
la Nrenberg n 1493 n limba german si latin , a devenit partea cea
mai diIuzabil a incunabulului sub numele de Cronica ae la Nrenberg.
n aceast lucrare, autorul are intui ia unit ii si a continuit ii
romnilor n Dacia, n ciuda domina iei succesive a gepizilor, slavilor,
ungurilor, cumanilor, a popula ii migratoare, pe care autorul le
aminteste. InIorma ii despre istoria si geograIia romnilor apar si n
lucr ri precum Historia Bohemica de Jacobus Phillippus de Bergamo,
Chronica Hungarorum de Johannes Thurocz, Dracole Wavaa de Jrg
von Nrnberg, Liber Chronicarum de Hartmanus Schledel. Imaginea
celor trei ri romne se reg seste si n asa-numita Loggia lui Raffaello
San:io din Palatul Vatican, o Iresc realizat n 1562. Aceasta este,
dup harta din Coaex Latinus Parisinus (1394-1396) aIlat la
Biblioteca Na ional din Paris, una dintre cele mai minu ioase si mai
documentate reprezent ri cartograIice a rilor Romne din vremea
Renasterii.
Rohonczi Codex
Unul dintre evenimentele culturale de maxim nsemn tate pen-
tru cunoasterea literaturii dacoromane este reprezentat de publicarea
desciIr rii, transcrierii si traducerii n limbile romn si Irancez a
Coaexului Rohonc:i de c tre Viorica En chiuc (versiunea romn ) si
Micheline Marie Noel Trancu BoscoII (versiunea Irancez ) la editura
Alcor Edimpex SRL 2002.
Ce este un codex?
Codex-ul este cea mai veche Iorm de carte cunoscut , o
alc tuire care presupune o reunire de t bli e cerate, de Ioi de papirus,
de Iile de pergament sau de hrtie, cuprinznd texte manuscrise.
Termenul codex provine din latinescul arhaic cauaex, -icis, care
nsemna trunchi de arbore, buytean, butuc. n antichitate termenul
codex se reIerea la t bli ele de lemn acoperite cu un strat de cear ,
pe care se scria n vechime si la ceea ce ast zi numim carte sau
registru de conturi. Aceste t bli e erau prinse dou cte dou
(diptycha) sau mai multe (poliptycha), cu ajutorul unor cureluse de
piele, si aveau Iorma unei c r i cu Iilele de lemn. ncepnd cu secolul I
d. Hr., codex-ul scris pe papirus sau pe pergament va nlocui treptat
sulul (volumen-ul). Practic, schimbarea total a suportului de scriere a
201
avut loc c tre sIrsitul secolului al IV-lea d.H., cnd toate manus-
crisele au adoptat Iorma de codex. La nceput, primele codex-uri
aveau Iorm de p trat (liber quaaratus), iar textul era scris pe ntreaga
l ime a paginii de lemn pe patru coloane. Cnd Iorma codex-ului a
devenit dreptunghiular , s-a utilizat scrierea textului pe dou coloane
sau pe o singur coloan pe pagin . Coaex Argenteus este un manus-
cris din veacul al VI-lea d. H., care cuprinde o copie dup traducerea
Evangheliilor I cut n limba gotic de WulIila n secolul al IV-lea
d.Hr. Literele sunt scrise pe un pergament purpuriu cu argint. Un
Iragment din cele mai vechi codex-uri ale lumii, Coaex Aureus se
p streaz la noi n ar , la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.
Acest tip de manuscris de mare valoare, care dateaz din secolele al
VIII-lea sau al IX-lea d. Hr. are literele scrise cu aur, iar miniaturile
sunt realizate pe un Iond de aur. Trziu, termenul codex a denumit o
colec ie de legi sau un cod (spre exemplu Coaex Justinianus, Codul
Justinian din 529 d.H., ce reunea constitu iile imperiale de la
Hadrianus la Justinian). Sinonim cu termenul codex este n limba
romn cel de codice. n Evul Mediu o culegere cunoscut de docu-
mente se intituleaz Coaex Carolinus. Aceast Iorm de redactare si
de p strare a textelor o vom ntlni pn trziu, n secolul al XVI-lea,
reg sindu-se spre exemplu n cazul Coaicelului Jorone ean sau a
lucr rii cunoscut sub numele de Coaex Stura:anus.
Ce este Coaexul Rohonc:i?
Manuscrisul cunoscut cu titlul Rohonc:i Coaex Iace parte din
Iondul Arhivelor Academiei de Stiin e a Republicii Ungaria, e
inventariat la cota A 1.173/ II si este o carte de dimensiuni mici (12/10
cm) legat n piele, care are 448 de pagini, Iiecare cu circa 9-14
rnduri si cu 87 de miniaturi intercalate, realizate cu cerneal violet .
Pentru c pn n anul 1907 lucrarea a Iost p strat la Rohoncz, n
Ungaria, ea a Iost n continuare numit dup aceast localitate. Bela
Toth a scris despre aceast carte n 1907 n volumul Rarit i
ungure,ti, preciznd c ea Iusese d ruit n 1838 de c tre groful
Batthyny Gustv mpreun cu ntreaga sa bibliotec Academiei de
Stiin e a Ungariei. Hunfalvi Pl, Iondatorul lingvisticii maghiare a
trimis Coaexul cercet torului german 1lg Bernt, care desi nu a
n eles sensul semnelor, a precizat totusi c num rul literelor din
alIabetul cu care a Iost scris aceast carte este de zece ori mai mare
dect al celor din oricare dintre alIabetele cunoscute. De-a lungul
timpului, despre Coaex Rohonc:i au scris diversi cercet tori, care l-au
considerat Iie un Ials (Fejrpataki Lszlo n Literatura in timpul
202
Arpaaienilor 1878), Iie au ncercat s sistematizeze semnele din
aceast carte (Nmeti Klmn), Iie au ncercat s dateze hrtia pe
care a Iost copiat Coaexul, hrtie care era originar din nordul Italiei.
(analiznd Iiligranul hrtiei pe care a Iost copiat Coaexul, Briquet a
scris c aceasta dateaz din perioada 1529-1540). Asa cum precizeaz
Viorica En chiuc, textul Coaexului este executat, ca si miniaturile, cu
pana, Iiind scris de la stnga spre dreapta. El se citeste de jos n sus,
astIel nct primul rnd este ultimul de pe Iiecare pagin .
n general, literatura universal studiat pn n prezent ncepe
cu asa-numitele romane cavaleresti ori chanson de geste, cu bine-
cunoscutele Cantece ale lui Rolana, al oastei lui Igor, al lui Beowulf,
cu versurile care vorbesc despre Cantecul Nibelungilor sau despre
povestea de dragoste dintre Tristan ,i IsolaaSpre deosebire de aceste
texte recitate pe Iond muzical din repertoriul trubadurilor sau al
truverilor, Rohonc:i Coaex nu este o simpl poveste de dragoste si de
credin cavalereasc , ci o copie a unei colec ii de texte (discursuri si
solii) din perioada 1064-1101, scrieri cu caracter oIicial, realizate pro-
babil din porunca oIicialit ilor locale, ntr-o perioad de aproximativ
patru decenii zbucimate de nenum rate r zboaie de ap rare.Rohonc:i
Coaex cuprinde cuvnt ri ale conduc torilor locali si str ini, solii ale
vecinilor si ale crucia ilor, discursuri de binecuvntare ale mitro-
poli ilor blaki (Sova Trasiu, Niles si Timarion), proverbe si zic tori,
epigrame, jur mntul de credin al ostenilor blaki, imnul blakilor si
miniaturi sugestive, comparabile cu cele din alte manuscrise europene
din aceeasi perioad . Desi n principiu este vorba despre etapa
n v lirilor migratorilor, despre avalansa p gnismului c tre suIletul
Europei crestinate de curnd, despre permisiunea conduc torilor vlahi
de a ceda cavalerilor primei cruciade dreptul de a trece prin ar (n
drumul asem n tor unui pelerinaj, care a durat trei ani pentru ap rarea
bisericii SIntului Mormnt de la Ierusalim), Rohonc:i Coaexeste un
argument al romanit ii si al continuit ii popula iei dace romanizate
dup retragerea aurelian din anul 271/275 d. H., o m rturie a exis-
ten ei unei scrieri locale cu alIabetul dac n limba latin n perioada
secolelor XI-XIII. Pe parcursul istoriei lor, blakii/vlahii s-au dovedit a
Ii mostenitorii unui rol deosebit de diIicil, acela de ap r tori ai
bastionului latinit ii n lumea de la marginea h r ilor, unde de obicei
se ntlnea inscrip ia metaIoric , care avertiza asupra gradului de risc
al teritoriului respectiv: ,Hic sunt leones.
Ce cuprindeRohonc:i Coaex?
Coaexul Rohonc:i este structurat n 4 c r i.
203
Cartea I cuprinde:
I. Jur mntul tinerilor blaki (jum tatea secolului al XI-lea e.n.)
II. Discurs pentru ap rarea rii la Ineu, n luptele cu ungurii pe Tisa si
sci ii ucigasi n Dobrogea, dup anul 1080 (79 versuri asonante, grupate n
stoIe de 15, 15, 12, 13, 11, 13 versuri si dou miniaturi)
III. Cuvntarea n Ia a armatei, dup anul 1078, pentru vegherea
grani ei la Ineu si respingerea pecenegilor la Ticia, Dobrogea, pn pe Iirul
Nistrului (51 versuri asonante, grupate n 5 stroIe de 13, 11, 11, 7, 9 versuri)
IV. Solie bizantin la Vlad solicit n 1086 unire n lupta n v lirii
ungurilor si a sci ilor pe teritoriul blak si n Imperiul Bizantin (75 versuri
asonante, grupate n 8 stroIe de 11, 10, 9, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si dou miniaturi)
V. Discursul mitropolitului blak Sova Trasiu c tre Vlad si oastea blak ;
unirea cu rusii si bizantinii n lupt mpotriva uzilor si ungurilor (1064-1065)
(51 versuri asonante, grupate n patru stroIe de 12, 13, 13, 13 versuri si patru
miniaturi cu text)
VI. Discursul mitropolitului Sova Trasiu c tre Vlad si armata blakilor
pentru a lupta cu uzii (1064-1065) (134 versuri asonante, grupate n 11 stroIe
de 13, 13, 13, 13, 13, 5, 13, 12, 14, 13, 13 versuri si o miniatur cu text)
VII. Discursul mitropolitului c tre Vlad si armata blak pentru unire cu
go ii si bizantinii n lupta mpotriva uzilor (151 versuri asonante, grupate n
14 stroIe de 12, 13, 13, 4, 3, 13, 13, 14, 13, 13, 13, 5, 12, 12 versuri si trei
miniaturi cu text)
Cartea a II-a NILES cuprinde:
NILES VIII. 1. Discurs n Ia a armatei blake, n anul 1086 (103 versuri
asonante grupate n 9 stroIe de 12, 11, 11, 12, 12, 11, 11, 11, 12 versuri)
NILES IX. 2. Discurs n Ia a armatei blake, n anul 1090, naintea
luptei cu pecenegii (131 versuri asonante, grupate n 11 stroIe de 11, 11, 12,
12, 13, 12, 12, 12, 12, 12, 12 si dou miniaturi cu text)
NILES X. 3. Primirea de c tre Vlad a delega iei cumane si unirea cu
acestia si cu bizantinii mpotriva pecenegilor, n anul 1090 cuvntul lui
Vlad c tre cumani (55 versuri asonante, grupate n 5 stroIe de 7, 12, 12, 12,
12 si trei miniaturi)
NILES XI. 4. Discurs naintea luptei cu pecenegii si ungurii, n anul
1090 (82 versuri asonante, grupate n 7 stroIe de 11, 12, 11, 11, 11, 11, 11 versuri)
NILES XII. 5. Discursul lui Niles n Ia a armatei, pentru unire cu go ii
si Bodin, n lupta mpotriva ungurilor si a uzilor, n anul 1091 (95 versuri
asonante, grupate n 10 stroIe de 12, 11, 11, 11, 5, 11, 2, 11, 10, 11 versuri si
trei miniaturi)
NILES XIII. 6. Discursul mp ratului bizantin adresat armatei blake si
bizantine, n anul 1086. (71 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 15, 11,
11, 11, 11, 11 versuri si dou miniaturi cu text)
204
NILES XIV. 7. Discursul Mitropolitului Niles c tre Vlad si armata
blak pentru unire cu go ii si cor biile vene iene, pentru eliberarea SIntului
Mormnt de sub ocupa ia p gn , n anul 1095 (58 versuri asonante, grupate
n 5 stroIe de 12, 12, 11, 11, 12 versuri si trei miniaturi)
Cartea a III-a cuprinde:
XV. 1. Solie a ungurilor cere pace blakilor si-i roag s nu se uneasc
cu go ii, asigurndu-i de sprijinul lor mpotriva n v litorilor dinspre r s rit,
n anul 1095 (60 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 10, 10, 10, 10, 10, 10
versuri)
XVI. 2. Solie bizantin la Vlad spre a cere acestuia s lupte mpreun
la Tiras mpotriva uzilor, n anii 1064-1065 (88 versuri asonante, grupate n 8
stroIe de 11, 12, 11, 11, 11, 11, 10, 11 versuri si trei miniaturi)
XVII. 3. Solie a crucia ilor la Vlad pentru a cere libera trecere c tre
ara SInt (1095-1096) (66 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 11, 11,
11, 12, 10, 11 versuri si dou miniaturi)
XVIII. 4. Vlad trimite acordul de unire si primeste r spuns (1095-
1096) (67 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 12, 10, 11, 12, 11, 11
versuri si dou miniaturi)
XIX. 5. Solie bizantin la Vlad pentru a cere unire n lupta cu uzii
(1095-1096) (101 versuri asonante, grupate n 10 stroIe de 10, 11, 10, 10, 10,
10, 10, 10, 10, 10 si o miniatur )
XX. 6. Solie bizantin , la domnitorul Vlad, anun nd venirea crucia-
ilor din spre vest si totodat solicitnd sprijin n lupt cu n v lirea cuman ,
n anul 1096 (94 versuri asonante, grupate n 9 stroIe de 9,3, 10, 10, 10, 10,
10, 14, 11 versuri si 5 miniaturi)
XXI. 7. Proverbe si nv turi (49 versuri asonante, grupate n 4 stroIe
de 12, 14, 11, 12 versuri)
XXII. 8. Solia go ilor oIer sprijinirea statului blak n ap rarea Aradului,
n anul 1098 (43 versuri asonante, grupate n patru stroIe de 11, 11, 11, 12
versuri si o miniatur )
XXIII. 9. Cuvntul mp ratului Alexis I Comnenul c tre solia go ilor
pentru a ap ra mpreun cu blakii Aradul si Ineul, n anul 1098 (48 versuri
asonante, grupate n 4 stroIe de 12, 13, 11, 12 versuri si o miniatur )
XXIV. 10. Binecuvntarea mp ratului Alexie I Comnenul de c tre
patriarhul Constantinopolului la plecarea n campanie n vest si est; unirea n
lupt a armatei bizantine si blake, n anul 1098 (54 versuri asonante, grupate
n 5 stroIe de 10, 12, 10, 11, 11 versuri si o miniatur )
XXV.11. ntlnirea ntre Vlad si mp ratul Alexie I Comnenul cu jur -
mnt pentru unire mpotriva n v litorilor n anul 1098 (57 versuri asonante,
grupate n 5 stroIe de 12, 11, 11, 12, 11 versuri si dou miniaturi)
XXVI. 12. ndemnul bizantinilor c tre Vlad si crucia i pentru ca aces-
tia s lupte al turi mpotriva r t citorilor si a ungurilor, n anul 1101 (84 ver-
205
suri asonante, grupate n 8 stroIe de10, 11, 10, 10, 10, 11, 10, 12 versuri si
dou miniaturi)
XXVII. 13. Unirea bizantinilor cu blakii si go ii n lupta mpotriva
ungurilor si a uzilor n anul 1101 (76 de versuri asonante, grupate n 8 stroIe
de 11,10, 9,10, 9, 10, 8, 9 versuri si dou miniaturi)
XXVIII. 14. Solia comitelui Flandrei, care i promite lui Vlad ajutorul
n lupta mpotriva p gnilor r t citori, n anul 1101 (19 versuri asonante,
grupate n dou stroIe de 9, 10 versuri si o miniatur )
XXIX. 15. Solia go ilor la Vlad pentru unire, n anul 1101 (65 versuri
asonante n 6 stroIe de 12, 12, 10, 11, 10, 10 versuri si o miniatur )
XXX. 16. Cuvntul mitropolitului la plecarea armatei blake sub
conducerea lui Vlad mpotriva cumanilor, n anul 1101 (72 versuri asonante,
grupate n 7 stroIe de 10, 11, 10, 10, 10, 11, 10 versuri si dou miniaturi)
XXXI. 17. Cuvntul mitropolitului pentru unirea bizantinilor cu blakii
condusi de Vlad n lupta mpotriva ungurilor n anul 1095 (53 versuri
asonante, grupate n 5 stroIe de 12, 10, 10, 11, 10 versuri si o miniatur )
XXXII. 18. Cuvntul mitropolitului c tre Vlad si osteni nainte de
plecare la lupt cu ungurii, n anul 1095 (37 versuri asonante, grupate n 4
stroIe de 9, 10, 9, 9 versuri)
XXXIII. 19. Solia go ilor c tre Vlad cernd unire n lupta mpotriva
ungurilor, n anul 1095 (61 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 11, 9, 10,
11, 11, 10, 10 versuri si o miniatur )
XXXIV. 20. Solie bizantin c tre Vlad, c ruia i solicit unire pentru a
se lupta cu r t citorii la grani a de r s rit, n anul 1101 (75 versuri asonante,
grupate n 8 stroIe de 10, 10, 9, 10, 9, 9, 9, 9 versuri)
XXXV. 21. Cuvntarea mitropolitului nainte de plecarea la lupt a
blakilor- cavaleri si pedestrime uni i cu cor bierii bizantini, n anul 1101
(71 versuri asonante, grupate n 8 stroIe de 10, 9, 9, 9, 8, 9, 9, 8 versuri)
XXXVI. 22. Solia domnitorului Vlad la Alexie I, pentru a cere sprijin
n luptele cu n v litorii la Marea Neagr si la Ineu n anul 1101 (48 versuri
asonante, grupate n 5 stroIe de 10, 10, 10,9, 9 versuri si dou miniaturi)
XXXVII. 23. Cuvntarea mitropolitului n Ia a armatei blake nainte de
lupta cu cumanii n ap rarea Rar ului, n anul 1090 (68 versuri asonante,
grupate n 7 stroIe de 9, 10, 9, 10, 10, 10, 10 versuri si o miniatur )
XXXVIII. 24. Solie bizantin din partea mp ratului Constantin Ducas,
care cere lui Vlad, n anul 1065, paza liniei de b taie, de la Rar u la Mare,
mpotriva uzilor si la Tisa, mpotriva ungurilor (75 versuri asonante, grupate
n 8 stroIe de 10, 3, 12, 10, 10, 10, 10, 10 versuri si dou miniaturi)
XXXIX. 25. Discurs n Ia a ostirii blake, unit cu bizantinii n tab r ,
la OLT, pentru a lupta mpotriva ungurilor (54 versuri asonante, grupate n 6
stroIe de 8, 10, 9, 9, 9, 9 versuri)
XL. 26. Cuvntare n Ia a armatei blakilor, aliate cu bizantinii, n lupta
mpotriva uzilor (1064-1065) (39 versuri asonante, grupate n patru stroIe de
10, 9, 10, 10 versuri)
206
XLI. 27. Cuvntarea mitropolitului n Ia a armatei blakilor, unite cu
Bizan ul, naintea luptei cu ungurii si uzii la Marea Neagr , n anii 1064-1065
(64 versuri asonante, grupate n 7 stroIe de 10, 11, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si o
miniatur )
XLII. 28. Solie bizantin la Vlad ca s -l determine s intre n lupta
pentru ap rarea la hotare, la Rar u, Suceava, Olt si Marea Neagr , cu pece-
negii si cu ungurii n vest, n anii 1087-1090 (120 versuri asonante, grupate n
13 stroIe de 9, 9, 10, 9, 9, 11, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si o miniatur )
XLIII. 29. Solie bizantin c tre Vlad pentru a cere unire n lupta
comun mpotriva ungurilor si a uzilor, n anii 1087-1090 (127 versuri
asonante, grupate n 14 stroIe de 9, 9, 9, 10, 9, 9, 9, 10, 9, 9, 9, 9, 8, 9 versuri
si dou miniaturi)
XLIV. 30. Solie a bizantinilor c tre Vlad, n anii 1087-1090 (53 ver-
suri asonante, grupate n 6 stroIe de 8, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si o miniatur )
XLV. 31. Solia blakilor la mp ratul bizantin pentru a cere unirea m-
potriva n v litorilor din spre Marea Neagr , n anii 1087-1090 (93 versuri
asonante, grupate n 10 stroIe de 9, 10, 11, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si o
miniatur )
XLVI. 32. Solie bizantin la Vlad, pentru a cere sprijin al turi de go i
n lupta mpotriva pecenegilor la Ticia, n ani 1087-1090 (55 versuri
asonante, grupate n 6 stroIe de 10, 9, 9, 9, 9, 9 versuri si o miniatur )
XLVII. 33. Solia bizantin solicit lui Vlad unire cu ungurul pentru a
avea libertatea de a lupta cu n v litorii la grani a de est, n anii 1087-1090
(59 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 11, 10, 10, 10, 9, 9 versuri si o
miniatur )
XLVIII. 34. Solia comitelui Robert I Frisonul al Flandrei la curtea
domnitorului Vlad, n anul 1095 (57 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de
9, 11, 9, 10, 9, 9 versuri si o miniatur )
XLIX. 35. Solie blak la mp ratul Bizan ului Alexie I Comnenul;
cuvntul mp ratul pentru unire cu blakii n lupta cu uzii si cu ungurii, n anul
1095 (63 versuri asonante, grupate n 8 stroIe de 9, 6, 8, 9, 9, 4, 9, 9 si dou
miniaturi)
L. 36. Cuvntul mp ratului Alexie I Comnenul c tre armata blak si
bizantin nainte de a lupta cu uzii, n anul 1095 (63 versuri asonante, grupate
n 7 stroIe de 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9 versuri)
LI. 37. R spunsul mp ratului Alexie I c tre Vlad, care respinsese pe
unguri, cerndu-i unire cu bizantinii mpotriva uzilor, n anul 1095 (94
versuri asonante, grupate n 11 stroIe de 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 9, 4, 9, 9 versuri si
dou miniaturi)
LII. 38. ndemnul mp ratului de a lovi pe uzi la Ticia (Vicina) si
consemnarea nasterii Iiului lui Vlad, n anul 1095 (84 versuri asonante,
grupate n 9 stroIe de 9, 9, 9, 9, 9,10, 9,10, 10 versuri si o miniatur )
207
LIII. 39. Solie got c tre domnitorul Vlad, c ruia i promite s lupte
al turi mpotriva ungurilor pe Tisa, iar Vlad s se concentreze la Mare pentru
a-i nvinge pe uzi, n anul 1095 (46 versuri asonante, grupate n 5 stroIe de 9,
9, 10, 9,9 versuri si o miniatur )
LIV. 40. Cuvntul mp ratului Alexie I Comnenul c tre Vlad, n anul
1095 (36 versuri asonante, grupate n 4 stroIe de 9, 9, 9, 9 versuri si dou
miniaturi)
LV. 41. Cuvntul mitropolitului blak n Ia a domnitorului Vlad si a
ostirii sale, n anul 1098 (57 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 10, 9, 10,
10, 9, 9 versuri si dou miniaturi)
LVI. 42. Cuvntul mp ratului Alexie I Comnenul c tre domnitorul
Vlad, n anul 1098 (54 versuri asonante, grupate n 6 stroIe de 9, 9, 8, 9, 9, 10
versuri si o miniatur )
LVII. 43. Cuvntul mitropolitului n Ia a domnitorului Vlad si a ostirii
sale nainte de a lupta cu ungurii, n anul 1095 (46 versuri asonante, grupate
n 5 stroIe de 10, 9, 9, 9, 9 versuri si o miniatur )
LVIII. 44. Cuvntul mp ratului Alexie I Comnenul c tre Euphorbenos,
conduc torul Ilortei, pentru a lupta mpreun cu Vlad, mpotriva ungurilor si
a cumanilor, n anul 1095 (65 versuri asonante, grupate n 7 stroIe de 11, 9, 9,
9, 9, 9, 9 versuri si dou miniaturi)
LIX. 45. Solie bizantin la domnitorul blak, Vlad, n anul 1095 (33 ver-
suri asonante, grupate n 4 stroIe de 9, 6, 9, 9 versuri si dou miniaturi)
LX. 46. Cntecul de lupt al blakilor (31 versuri asonante, grupate n
4 stroIe de 9, 4, 9, 9 versuri si o miniatur )
LXI. 47. Solia mitropolitului blak la mp ratul bizantin; cuvntul
mp ratului, n anul 1098 (37 versuri asonante, grupate n 4 stroIe de 9, 11, 8,
9 versuri si o miniatur )
Cartea a IV-a cuprinde:
LXII. 1. Cuvntul mitropolitului Timarion n Ia a domnitorului Vlad si
a ostirii blakilor nainte de a lupta pentru ap rarea hotarelor de la r s rit si la
apus, n anul 1098 (109 versuri asonante, grupate n 12 stroIe de 9, 9, 9, 10, 9,
9, 9, 9, 9, 9, 9, 9 versuri)
LXIII- LXIX. 2-7. Epigrame scrise de Timarion (95 versuri asonante,
grupate n 7 stroIe de 10, 10, 13, 11, 11, 18, 12 versuri)
Importan a descifr rii Coaexului Rohonc:i const n preci-
zarea unor repere ale istoriei si culturii poporului romn n contextul
universal al secolelor al XI lea si al XIII-lea.
1. conIirmarea continuit ii existen ei statului blak/vlah numit
Dacia, cu capitala la Ticina, stat centralizat situat ntre Tisa, Dun re,
Marea Neagr , izvoarele Nistrului n perioada migra iilor;
208
2. cunoasterea unor detalii ale vie ii politice, religioase, mili-
tare, diplomatice dintr-o perioad de aproximativ patru decenii din
via a acestui stat:
x cunoasterea de c tre blaki/vlahi a limbii latine, pe care o utili-
zau n rela iile lor diplomatice cu lumea european a secolelor al XI-lea
si al XIII-lea si pe care o Ioloseau n scris, introducnd cuvinte din
limba dac , cu ajutorul unei scrieri proprii Ionetice, silabice pentru
consemnarea diverselor evenimente locale importante;
x leg turile diplomatice, religioase si militare ale statului blak/
vlah cu vecinii s i n perioada migra iilor; (constanta diplomatic a
rela iilor cu Imperiul Bizantin, ambivalen a rela iilor cu ungurii, rela-
iile cu go ii, rusii, uzii, cumanii, pecenegii);
x solia ndep rtatului comitat al Flandrei la curtea condu-
c torului blak/vlah Vlad; leg turile cu Ilota vene ienilor;
x acceptul conduc torului blak/vlah Vlad de a permite trecerea
trupelor aliate ale crucia ilor n drumul lor c tre orasul sInt pentru
eliberarea SIntului Mormnt;
x sistemul militar al statului blak/vlah, din care I ceau parte
tineri nrola i la vrsta de 15 ani si care erau ini ia i pentru a deveni
lupt tori agili, abili, viteji, pricepu i (,soimi);
x prezen a n miniaturile Coaexului a unor imagini despre care
se presupune c nI iseaz un astrolab (cunostiin ele astronomice),
eclipsa de soare din anul 1090 consemnat si n cronicile bizantine si
un templu solar str vechi;
x indica iile despre tactica de lupt a bravilor ,soimi, care
luptau respectnd un cod al cavalerilor, pentru biruin a credin ei n
Dumnezeu si ap rarea valorilor crestine;
x participarea la conducerea statului a mitropoli ilor, care nu
aveau doar o Iunc ie ecleziastic , ci si una politic si militar , contri-
buind la centralizarea puterii conduc torului statului blak/vlah Vlad;
x coexisten a n secolele al X-lea si al XI-lea a cultului oIicial
crestin cu r m si elor vechiului cult precrestin solar;
x existen a unei literaturi a blakilor/vlahilor, care cunosteau si se
exprimau n scris n genuri si specii variate precum: studiile teologice,
cnt rile bisericesti, actele martirice, (literatur religioas ) cronica,
oda, imnul, epigrama, discursul diplomatic sau cel destinat armatei pentru
a o ndemna s cstige un r zboi drept, de ap rare (literatur laic ).
x utilizarea nota iei muzicale diastematice, cu neumele scrise la
n l imi diIerite unele de altele, pentru a sugera rudimentar linia melodic ;
x Ir mnt rile si procup rile statului blak/vlah situat n sud-estul
Europei la nceputul celui de al doilea mileniu, care, ntr-o perioad de
209
patru decenii, a dus enorm de multe r zboaie de ap rare, ncheind
inteligente alian e cu vecinii, care se transIormau din prieteni n dus-
mani si invers, ntr-un r stimp scurt;
x men ionarea ntre evenimentele diplomatice, politice si mili-
tare din vremea conduc torului vlah Vlad a nasterii si a botezului n
1095 a Iiului domnitorului; Iaptul indic existen a unei popula ii cu
adnci tradi ii crestine, c ci se realiza botezul copiilor;
x educa ia militar a tinerilor blaki se I cea de la vrste Iragede;
nsemnele militare mantaua si c ciula indicau experien a n lupt a
celor care erau ndemna i s lupte asemenea ,soimilor; n repre-
zentarea costumului tradi ional al domnitorilor romni c ciula rotund
nclinat indic vitejia n lupt a personajului; simbolistica soimului
sau a vulturului este una cu o tradi ie str veche n toate marile culturi
ale antichit ii, considerndu-se c aceast pas re de prad a v zdu-
hurilor Iavorizeaz comunicarea omului cu divinitatea, ea Iiind un
simbol solar, iar identiIicarea n lupt cu acest simbol totemic, nsem-
na preluarea de c tre lupt tori a unor calit i excep ionale precum
inteligen a, curajul, agerimea, abilitatea, cruzimea sau rapiditatea;
x nI isarea modului n care migratorii pr dau, distrugeau si
reuseau s traverseze obstacole geograIice importante cu mijloace
rudimentare (de exemplu trecerea Dun rii cu ajutorul burduIurilor).
Analiznd cu aten ie miniaturile si scrierea, specialistii au ajuns
la concluzia c teritoriul, pe care se desI soar evenimentele relatate
este unul variat. Au Iost realizate analogii ntre construc iile nI isate
si vestigiile arheologice din veacul al IX-lea si al X-lea de la Corbi din
jude ul Arges, de la Dridu ,La Metereze din jude ul Ialomi a si din
Mun ii Buz ului. S-au observat asem n ri cu semnele descoperite cu
ocazia santierului arheologic, ce a pus n eviden existen a culturii
Grla Mare (din epoca mijlocie si trzie a bronzului). S-a ajuns la
concluzia c ,unele semne au analogii n scrierile silabice Iolosite de
popula iile indoeuropene nc din epoca bronzului (Plansa nr. 116);
Semnele au analogii cu scrierile Ionetice ale acelorasi popula ii,
datnd ns din secolele VII .e.n. IX e.n. (Plansa nr. 117) (Cuvant
inainte de Viorica En chiuc Rohonc:i Coaex Editura Alcor Edimpex
SRL 2002 p. IX) S-au I cut compara ii cu simbolurile artei populare
romnesti, ar tndu-se c acestea pot Ii considerate ,r m si e ale unei
scrieri Iolosite n vechime, care si-au piedut ,valoarea Ionetic p s-
trndu-si ,valoarea de comunicare.
S-au realizat analogii ntre scrierea Coaexului si vechile semne
Iolosite pe monedele din vremea lui Radu Voievod si cea a lui
210
Vladislav Vlaicu. S-a observat c ,semnele de punctua ie Iolosite
pentru a marca sIrsitul propozi iei sau al capitolului se ntlnesc si pe
unele monumente de limb slav , datate n secolele XI-XII.(Cuvant
inainte de Viorica En chiuc Rohonc:i Coaex Editura Alcor Edimpex
SRL 2002 p. X). Exist o congruen ntre concluziile unor cercet tori
Iaimosi ai textelor vechi, precum Breviarul lui Hieronymus studiat de
proIesorul Vittorio Peri, convins c acest autor antic a preluat aIir-
ma ii de la Aethicus Histrus, si anume tabelul cu cele patru alIabete
cunoscute n secolul IV (n vremea lui Aethicus Histrus): ebraic, latin,
grecesc si un alt alIabet Iolosit la Dun rea de jos naintea scrierii
glagolitice.
Simonis de Keza, n Gesta Hungarorum redactat n timpul
domniei lui Ladislau IV, adic ntre 1272-1290, precizeaz c secuii
au preluat si adoptat literele de la vlahi. Rohonc:i Coaex este o
m rturie a Iaptului c scrierea n spa iul carpato-danubiano-pontic a
existat naintea introducerii alIabetului chirilic. Schimbarea suportului
de scriere (descoperirea hrtiei, care a nlocuit pergamentul), adop-
tarea alIabetului chirilic, care spre deosebire de scrierea vlahilor (sila-
bic ) reducea num rul de semne graIice au condus n scurt timp la
renun area sau distrugerea m rturiilor vremilor trecute.
Am putea spune c subiectul Coaexului Rohonc:i este Iresca
statului blak/vlah centralizat din secolele al XI-XII d. Hr. completat
cu date din acte oIiciale, care oglindesc via a politic si diplomatic a
demnitarilor vlahi si a poporului lor din aceast perioad tulbure a
istoriei Europei.
Evenimentele relatate pot Ii puse n leg tur cu cele din alte
cronici, care povestesc evenimente din aceast perioad si au leg tur
cu renumitele chanson de geste (de la latinescul gesta sau res ae geste
adic fapte ae r :boi, intampl ri insemnate), acele poeme epice
Iranceze, n care se povestesc Iapte de arme, de vitejie, bazate pe anu-
mite ntmpl ri istorice sau legendare, astIel nct coeren a Iaptelor
descrise s poat Ii n eleas mult mai usor de c tre cititorul secolului
XXI. Important din acest punct de vedere mi se pare cunoasterea
istoriograIiei bizantine, n special a istoriei intitulate Alexiaaa, reali-
zat de Anna Comnena, Iiica mp ratului bizantin Alexie I Comnenul,
prin intermediul c reia pot Ii conIirmate unele dintre evenimentele
relatate. Un astIel de moment este eclipsa de soare din anul 1090, care
s-a produs exact n momentul ntlnirii dintre conduc torul blak/vlah
Vlad si mp ratul bizantin Alexie I Comnenul, care pl nuiau alian a
mpotriva pecenegilor. Miniatura din Rohonc:iCoaex nI iseaz modul
n care pecenegii treceau Dun rea cu burduIurile si rolul alian ei dintre
211
vlahi si bizantini pentru st pnirea Ienomenului migra ionist. O scen
asem n toare apare descris n Cantecul oastei lui Igor, cu reIerire la
eclipsa de soare din 1184, cnd viteazul Igor si armata sa au ntlnit
teritoriile polove ilor (cumanilor). Aceast secven ilustreaz un
anumit Iel de a integra n povestire date astronomice cu semniIica ie
magic speciIic . n contextul n care toate revela iile divine ale
personajelor din romanele cavaleresti se realizeaz prin intermediul
visului, existen a unei miniaturi reIeritoare la visul conduc torului
Vlad naintea b t liei decisive cu dusmanii rii sale ilustreaz Iaptul
c cel care a realizat miniaturile, cunostea tiparele esteticii vremii sale.
La Iel de interesant mi se pare n elegerea secven ei din Coaex
Rohonc:i despre permisiunea trecerii pe teritoriul blak a armatelor
cruciate si suportarea cheltuielilor de ntre inere a acestei armate aIlate
n pelerinaj de c tre statul blak/vlah. n acest moment, armatele cru-
ciate ap r toare ale valorilor crestin t ii au ignorat nevoia de ajutor a
bravilor ,soimi blaki/vlahi, care luptau cu perIidia si s lb ticia la
grani a lor de vest si care ap rau acelasi tip de valori.
n acest perioad imaginea c lug rului lupt tor sau a cavale-
rului cleric este legat de nIiin area ordinului cavalerilor ioani i si cel
al templierilor, care joac un rol deosebit de important n perioada
cruciadelor pentru eliberarea rii SIinte.
Dup schisma din 1054 a Imperiului Roman, elul nceperii
primei cruciade a Iost cucerirea de noi teritorii n lumea oriental si
nIiin area statului latin la Constantinopol. Cruciadele, r zboaiele
,sIinte sunt denumite astIel dup simbolul crucii, emblema acestor
cavaleri clerici. Expansiunea turcilor selgiucizi n Orientul mijlociu n
veacul al XI-lea, cucerirea Siriei si a Palestinei de c tre turcii musul-
mani i-a alarmat pe occidentali. Cruciadele reprezint reac ii la aceste
evenimente si ilustreaz ambi ia papal de a st pni religios si politic
teritoriile care apar inuser odinioar Imperiului Roman. Crucia ii,
bra ul militar al politicii papale, au organizat asediul si cucerirea n
vara lui 1099 a Ierusalimului. Desi pictat patru secole mai trziu
ntr-o istorie a lui Sebastien Mamerot, minatura cu trupe nghesuite, cu
mun i stncosi si doamne care se reIugiaz , nu este pe de-a ntregul
neadev rat n privin a opera iunilor militare dezorganizate desI -
surate de crucia i cu aceast ocazie. Asediind Ierusalimul, crucia ii
condusi de GodeIroy de Bouillon au construit turnuri nalte, ridicn-
du-le spre zidurile cet ii si ajuta i de acestea au Iost capabili s
p trund n Ierusalim. Aceast tactic de lupt poate Ii ntlnit si n
miniaturile din Rohonc:i Coaex, unde construirea san urilor de ap rare
este realizat n sprijinul aplic rii aceleiasi strategii. Dintr-o nchisoare
212
musulman aIlat la Ierusalim, crucia ii l-au eliberat pe Iondatorul
ordinului Ioani ilor, pe binecuvntatul Gerard. Prima cruciad , un urias
pelerinaj interna ional al lupt torilor crestini sub pretextul eliber rii
locurilor sIinte ocupate de musulmani (pentru care aceste teritorii erau
de asemenea sIinte, dar ntr-un alt sens !) a nceput joi 27 noiembrie
1095, pe un cmp de lng orasul Irancez Clermont-Ferrand. Papa
Urban II a inut n cadrul conciliului de la Clermont o cuvntare n
care si-a expus planul. Episcopii s-au ntors n inuturile lor si au
nceput nrolarea crucia ilor, nobili cavaleri sau oameni simpli, care
I ceau parte dintr-o societate militarizat si n care exista mentalitatea
salv rii propriului suIlet prin intermediul luptei contra necredin-
ciosilor. Cruciadele erau un prilej de a satisIace Ioamea de p mnt si
ap a cavalerilor si a nobilimii occidentale, precum si o oportunitate
pentru nIlorirea comer ului, de care vor proIita negustorii italieni din
Genova, Pisa si Vene ia. Drumul ntr-o astIel de expedi ie oriental
era Ioarte costisitor, ntrecnd uneori de 4 ori venitul anual al unui
cavaler n ara lui. Cavalerii crucia i erau organiza i n grupuri auto-
Iinan ate, care se supuneau liderului lor. Aceste grupuri militare au
mers separat spre capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, unde
trebuiau s se ntlneasc . De acolo urmau s dea un atac hot rtor
contra turcilor selgiucizi, cuceritori ai Anatoliei si s lupte mpreun
cu armata Imperiului Bizantin contra musulmanilor. Aceast opera-
iune urma s se Iinalizeze cu instaurarea controlului crestin al regiunii
si continuarea campaniei mpotriva turcilor musulmani n Siria,
Palestina si la Ierusalim. Armatele cruciate pornite n 1096 proveneau
att din Fran a, n marea lor majoritate, dar si din Italia, Lorena,
Burgundia si Flandra. Printre personajele legendare ale acestei perioa-
de se num r si Petre Eremitul, un preot din Amiens (Fran a), care a
reusit s nroleze sub stindardul cruciat mii de oameni simpli.
Dup 3 ani de priva iuni si primejdii, ceea ce a mai r mas din
armata cavalerilor crestini a ajuns la Constantinopol n noiembrie
1096, unde a r mas pn n mai 1097. n elegerea cu mp ratul Alexie I
Comnenul i-a I cut pe crucia i s returneze Imperiului Bizantin orice
palm de p mnt pe care au cucerit-o de la musulmani. Mul i dintre
crucia i nu au mai acceptat Iaptul de a Ii Iolosi i de mp ratul bizantin
pentru atingerea scopurilor sale n regiune si armatele cruciate s-au
risipit. n mai 1097 o parte dintre crucia i au atacat capitala turcilor din
Anatolia, Nicaea (Iznicul din Turcia de ast zi). La 21 octombrie 1097
crucia ii au nconjurat si au asediat Antiohia, cetatea care a Iost
capturat la 3 iunie 1098. n acel moment, Ierusalimul se aIla sub
control egiptean si se preg tise pentru asediul care a nceput n iunie
213
1099 si s-a sIrsit la 15 iulie 1099. Cu ajutor genovez, cu noile masini
de r zboi, crucia ii au cucerit cetatea sInt . A urmat masacrul tuturor
locuitorilor cet ii, indiIerent dac acestia erau crestini sau musulmani.
Acesta a Iost momentul n care GodIrey de Bouillon, duce al Lorainei
de jos a ajuns conduc torul Ierusalimului si s-a ocupat de instaurarea
controlului latin al vest europenilor asupra teritoriilor cucerite. n acest
context politic interna ional, n care Ioamea de p mnt i cuprinsese
deopotriv pe migratori si pe Ira ii crestini din Europa occidental ,
statul blak/vlah centralizat condus de Vlad este o m rturie a politicii
demne duse de acesta, n slujba ap r rii valorilor crestine. Sprijinitor
al Imperiului Bizantin n lupta contra uzilor, cumanilor, pecenegilor ce
invadau inuturile din aceast parte de lume, statul blak/vlah apare n
Rohonc:i Coaex drept o m rturie a unora dintre cele mai necunoscute
decenii din istoria noastr sud-est european , din perioada aIlat n
preajma schismei din 1054 si a primei cruciade din 1096-1099.
Tipografii yi Reforma
ncepnd cu 1508 se tip resc c r i si n ara Romneasc .
Mesterul muntenegrean Macarie realizeaz prima carte intitulat
Liturghier, tip rit la Mn stirea Dealu lng Trgoviste. Urmeaz n
1510 un Octoih si n 1512 un Evangheliar. Politica cultural
dezvoltat de domnii romni urm rea transIormarea rilor lor ntr-un
centru tipograIic al crestin t ii orientale, care s aib o pia de carte
ntins . n acest context numele unor c rturari tipograIi precum
1ohannes Honterus (1498-1549) sau diaconul Coresi sunt repre-
zentative pentru realiz rile lor deosebite.
1ohannes Honterus a Iost tipograI, editor, proIesor si un bun
cunosc tor al limbilor clasice. El a editat n latin ,Gramatica n
1549 si n greceste ,Munci si zile de Hesiod n 1543. Tot el este
editorul lucr rilor ,Operele IilosoIice ale lui Epictet n 1542 si
,Preceptele morale ale monahului Nyl n 1540. Sus in tor al ideilor
ReIormei n lupta cu clericalismul catolic, Johannes Honterus a Iost
preocupat si de tip rirea primelor h r i. Opera geograIic tip rit n
Polonia si n Elve ia, dar si la Brasov cuprinde primele reprezent ri
cartograIice cu men ionarea denumirilor unor orase din Transilvania.
Diaconul Coresi a tip rit la Brasov n perioada anilor 1562-
1581 24 de lucr ri destinate Bisericii Ortodoxe a romnilor, unele
bilingve, slavo-romne, ns majoritatea n limba romn . El are Iaima
celebrului gravor si turn tor de litere Claude Garamond. Prin inter-
mediul tip riturilor sale n limba romn , diaconul Coresi a impus
214
proIilul limbii noastre literare sub inIluen a graiului din regiunea
Trgoviste-Brasov. Discipolii lui Coresi au imprimat n 1583 la
Or ytie ,Biblia n limba romn (numit Palia ae la Or ,tie), care
cuprinde Gene:asi Exoaul, primele dou c r i ale Jechiului Testament.
Primele centre tipograIice sunt situate n vecin tatea mn s-
tirilor. AstIel, la Bucureyti, la m n stirea Plumbuita a existat un
centru tipograIic, unde n 1582 s-a realizat prin str dania c lug rului
Lavrentie tip rirea Tetraevanghelului. La Cluj, n secolul al XVI-lea
se nIiin ase un centru de tip rire a c r ilor latinesti si maghiare. Preo-
tul evanghelic Heltai Gaspar (1510-1574) tip reste n 1565 Cronica
lui Antonius Bonfinus, lucrare ce oIer argumente despre latinitatea
romnilor.
Secolul al XVII-lea este momentul n care se tip resc 97 de
lucr ri n 11 tipograIii. n epoca lui Matei Basarab (1632-1654) yi a
lui Vasile Lupu (1634-1653) tip rirea c r ii devine o parte important
a politicii culturale domnesti, care urm reste sus inerea ortodoxiei,
extinderea pie ei de carte din sud-estul Europei, circula ia c r ilor rom-
nesti si accentuarea constiin ei na ionale. Varlaam, Simion SteIan, DosoItei,
Udriste N sturel, Sp tarul Milescu, Ira ii Greceanu, stolnicul Constantin
Cantacuzino au impus prin cartea tip rit limba vorbit de popor.
Aceste lucr ri tip rite se diIuzeaz sub Iorma unui num r de
30.000 de exemplare. n timpul domniei lui Vasile Lupu se tip resc
primele coduri de legi din Europa n limba romn : Pravila ae la
Govora (1640), Inareptarea legii (1652), Ca:ania lui Jarlaam (Iayi,
1643), Cartea romaneasc ae inv tur ae la pravilele imp r te,ti
Pravila Mare 1643).
n lucrarea Descriptio Molaaviae (1716) Dimitrie Cantemir
scrie n capitolul intitulat ,Despre limba molaovenilor c limba
romn deriv din ,graiul latinesc stlcit, I r amestecul altor graiuri.
Purismul cantemirian se aIl la originea purismului latinist al coriIei-
lor Scolii Ardelene. Dimitrie Cantemir poate Ii considerat si primul
nostru dialectolog, c ci el Iace aprecieri asupra ,vorbirii muntenilor
care ,e ceva mai aspr dect a moldovenilor. Primul romn care a inut
n mn lucrarea cantemirian Descriptio Molaaviae la aproximativ
10 zile dup traducerea ei n limba german n 1771 si tip rirea ei la
FrankIurt si la Leipzig a Iost Samuil Micu. Avea 17 ani si se aIla la
Viena pentru a studia istoria, IilosoIia si religia. Lucrarea va Ii tradus
si tip rit n romneste n 1825 purtnd titlul Scrisoarea Molaovei.
n lucrarea scris n romneste Hronicul a vechimei romano-
molao-vlahilor (Petersburg, 1719-1722) Dimitrie Cantemir si con-
Iirm erudi ia citnd 150 de autori si titlurile lucr rilor lor. El reaIirm
215
descenden a roman a neamului romnesc ca pe un titlu de noble e:
,Romanii sunt buciumii vii Dachii noastre ,i noi vl starele lor.
Dintre cronicarii transilv neni Gheorghe Brancovici (1645-
1711), Iratele mai mic al mitropolitului Sava al Ardealului, cobortor
din despo ii srbi oIer , si el, n 1687 n Hronica slovenilor, Illiricului,
Misii cei ain sus ,i cei ain fos Misii inIorma ii despre romni. El arat
c numele acestui popor aminteste de cel al cet ii eterne: ,In :ilele
imp ratului Traian au venit ae la Italia ,i rumanii, care aup ora,ul
Roma s-au numit rumani (....) ConIuzia rumn roman este evident
n acest text, ns ea are rolul de a dovedi continuitatea romnilor.
Aceast idee o vom reg si si n continuare, n momentul n care
autorul argumenteaz : ,A,a ,i vulturul aespre sfantul bote: cu sfanta
cruce in gur luar , ca s le fie s mnul rii lor, inchipuina vulturul
cel mare al Romei, pentru ca s se ,tie c ae la Roma au venit rumanii
cu semnul imp r iei.
Ideea aceasta o vom reg si si la Iancu V c rescu care visa la
nvierea acvilei romane ca simbol al romanit ii noastre:

,Atunci s-acest corb s rman
Iar acvil s-ar Iace
Si orice Romn ar Ii Roman
Mare-n r zboi si pace.

Pn n veacul al XIX-lea, cnd au nceput n Academia Romn
celebrele dezbateri reIeritoare la necesitatea adopt rii n scriere a
alIabetului latin, ncerc ri de argumentare n Iavoarea necesit ii unui
alIabet latin au mai exista si n cazul reprezentan ilor Scolii Ardelene.
Epoca Scolii Ardelene coincide cu marea r scoal de la 1784 si cu
problema na ional a romnilor din Transilvania. Precursorii Scolii
Ardelene, Ioan Inocen iu Micu (Klein), Grigore Maior, Gherontie
Cotore precum si ,neuni ii n lupta lor pentru emancipare na ional a
romnilor din Transilvania au transIormat latinismul istoric si
lingvistic ntr-un element de baz al ideologiei na ionale. n contextul
politicii ,reIormatoare a Imperiului Habsburgic din perioada anilor
1740-1792 miscarea cultural iluminist a romnilor din Transilvania
a inclus n programul s u ca un element de baz al ideologiei na ionale
latinismul istoric si lingvistic. n timpul domniilor Mariei Tereza
(1740-1780), a lui IosiI al II-lea (1780-1790) si a lui Leopold al II-lea
(1790-1792), n contextul n care cunostea prea bine n zuin ele rom-
nilor transilv neni cancelarul Mariei Tereza, Kaunitz, care era un
diplomat ra ionalist cu n ravuri iezuite scria despre Supplex: ,A ridica
216
din romni o a patra na iune n mprejur rile actuale, nu e cu putin ,
si chiar dac ar Ii cu putin , din multiple si importante considera ii nu
e oportun. El se reIerea de bun seam la Iaptul c r scoala lui Horia,
Closca si Crisan din timpul lui IosiI al II-lea sIrsit prin tortura
medieval si nsp imnt torul spectacol al execu iei publice avea nc
ecouri n 1792. Martirul Horia se declarase atunci ,rex Daciae.
A area romnilor, pornindu-se de la recunoasterea drepturilor lor
istorice, ar Ii nsemnat o diminuare a autorit ii imperiale, a c rei
st pnire se baza pe machiavelicul principiu ,divide et impera.
Scoala Ardelean s-a deosebit de Iluminismul Irancez ntr-un
punct esen ial. Dac Iluminismul Irancez a Iost anticlerical, n cazul
Scolii Ardelene iluminarea maselor au realizat-o reprezentan i romni
ai clerului care, n contextul dat, au considerat solu ia Unirii cu Roma
drept cea mai inteligent pentru supravie uirea na ional a romnilor
transilv neni, pentru a putea beneIicia de privilegiul studierii la scolile
apusene si de a se Iorma n marile biblioteci ale umanit ii, care
p strau vestigiile originii noastre nobile. Prin realizarea misiunii lor
istorice reprezentan ii Scolii Ardelene au dovedit acest lucru. De la
d`Holbach, care credea c ,Iiecare popor are un ntemeietor al s u, un
Moise al s u, Samuil Micu preia aceast idee pe care o va aplica cu
reIerire la mp ratul Traian. n Scurt cuno,tin a istoriei romanilor
Samuil Micu scrie c , pentru el, Traian e Moise al romnilor. ,Acesta
au fost s aitoriul ,i p rintele romanilor celor ce ast :i sunt in Dachia,
aaec in Molaova, in ara Romaneasc , in Araeal.... El adresa
romnilor ndemnul de a Ii mndri de noble ea lor originar : ,Romanii
s fie aaev ra i romani c cu aaev rat ain sange romanesc s na,te
mult ieste'
Prin scrierile lor istorice, reprezentan ii Scolii Ardelene Samuil
Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu sunt conti-
nuatorii unei bogate tradi ii umaniste. Ei au IructiIicat inIorma iile
vechilor cronici. n timp ce Miron Costin, stolnicul Constantin
Cantacuzino si Dimitrie Cantemir ap r romanitatea, reprezentan ii
Scolii Ardelene dovedesc netemeinicia teoriei ,imigra ioniste si
pledeaz pentru continuitate si unitate. Inten ia este vizibil n Iolo-
sirea n titluri a cuvintelor romn si a toponimului generic Dacia.
Direc ia erudit a Scolii Ardelene a dat la iveal lucr ri
istorice precum:
Istoria ,i lucrurile ,i intampl rile rom nilor de Samuil Micu
Hronica romanilor ,i a mai multor neamuride Gheorghe Sincai
Istoria pentru inceputul romanilor in Dachiade Petru Maior
217
Lucr rile cele mai importante cu con inut filologic ale reprezen-
tan ilor Scolii Ardelene sunt:
Elementa linguae aaco-romanae sive valahicaede Samuil Micu
si Gheorghe Sincai
Diserta ie pentru inceputul limbii romane intre nepot ,i unchi de
Petru Maior
Lexiconul ae la Buaa primul dic ionar etimologic al limbii romne
Gheorghe Sincai este, prin opera sa Iilologic si mai ales prin
cea istoric , un continuator al tradi iei cronic resti n veacul luminilor.
Sursele erudi iei sale sunt de origine latin . Cnd n anul 1779 avea s
si sus in doctoratul n IilosoIie la Roma, ntr-o binecunoscut Elegie
autorul si amintea rolul pe care acest centru cultural al lumii crestine
l-a avut n continuarea si succesul misiunii sale:

,Timp de cinci ani petrecut-am la Roma, si-n vremea aceasta
Vrednic de laur Iiind mi s-au dat diplome dou .
Roma n studii mi-a Iost de-ajutor, si-i aduc mul umire,
C ci bibliotecile ei mi-au Iost totdeauna deschise...
Si-am r sIoit manuscrise-o mul ime,
C r i tip rite-am citit asijderi acolo noian si ziua si noaptea,
Ca s pot scrie Irumos istoria Daciei noastre.

Ca si Samuil Micu, Gheorghe Sincai socoteste n Hronica
romanilor, terminat n 1811, c n urma r zboaielor cu romanii, dacii
ar Ii Iost extermina i n totalitate. De dragul nobilei origini latine, de
dragul ap r rii continuit ii, el sus ine c romnii sunt romani puri si
c romnii de pretutindeni au origine comun :
,Din partea coloniei care au r mas in Dachia veche s-au pr sit
to i romanii ca i sunt ae-a stanga Dun rii, cum cur in Marea
Neagr , iar ain partea coloniei care s-au trecut Dun rea ,i s-au
a,e:at in Dachia cea noao, a,i,aerea ,i ain romanii pre care i-au
aaus Marele Constantin ain Trachia, s-au pr sit romanii cei ce sunt
ae-a areapta Dun rii, care s-au numit aup aceia amu vlahi, amu
kot:o sau ku:o-vlahi, iar mai pe urm in ari, tocmai cum s-au numit
,i cei ce au r mas ae-a stanga Dun rii, intai romani, apoi abotri i,
aup aceia comani ,i pa inachite, mai pre urm munteni, molaoveni,
m rgiteni, mocani, fr tu i, ci oricum s-au numit sau se numesc acum,
tot ae o vi ,i poroai sunt, aaec romani ae sange, precum firea ,i
vartutea ii m rturise,te...
Petru Maior arat pentru prima dat c limba romn se trage
din latina popular . Deoarece la venirea romanilor n Dacia latina
218
popular suIerise numeroase schimb ri n Italia, nsemna, dup autorul
men ionat, c limba romn este o variant mult mai curat a latinei
populare n compara ie cu italiana: ,,i mai cu c aere este a fuaeca ain
limba cea romaneasc cum au fost limba romanilor celor vechi, aecat
ain limba italieneasc cea ae acum. Petru Maior milita pentru
ortograIie etimologic dup modelul italian, asa cum mai trziu vor
proceda si Ien chi V c rescu si Ion Heliade R dulescu. n Dialog
pentru inceputul limbii romane autorul aduce importante preciz ri cu
privire la raportul dintre latina clasic si cea popular , ajungnd la
concluzii acceptate ast zi de to i romanistii: limba romn este un
etalon pentru stabilirea elementului popular n celelalte limbi
romanice, iar mbog irea acesteia cu neologisme trebuie s se Iac
prin mijlocirea mprumuturilor din celelalte limbi romanice.
Ion Budai Deleanu, n principala sa scriere istoric neterminat ,
care ar Ii trebuit s ilustreze istoria popoarelor din Transilvania, De
originibus populorum Transvlvaniae commentatiuncula, cum obser-
vationibus historico-criticiseste convins c daco-romanii nu au p r sit
Dacia n 274, pentru c nu ar Ii avut loc cu to ii n sudul Dun rii.
Argumentele lingvistice sunt utilizate de autor pentru sprijinirea
acestei idei. El Ioloseste n sprijinul continuit ii si latinit ii nume
populare de luni, de ruri, de orase, citnd multe surse interne, dar si
externe, care i conIirm spusele.
Prin mijlocirea argument rii ideii latinit ii neamului romnesc,
limba, cultura si na iunea romn au devenit mai cunoscute. Pole-
micile purtate cu r uvoitorii pu in instrui i le-au adus Iaima acestor
nv a i, care au deschis drumul cercet rii stiin iIice a romanit ii
romnilor. CoriIeii Scolii Ardelene au sus inut multe idei valoroase
reIeritoare la Iaptul c limba romn deriv din latina popular , nu din
cea cult . Tot ei au demonstrat utilitatea alIabetului latin n scrierea
limbii romne. Al turi de aceste idei se reg sesc ns si altele, care
desi sunt nsuIle ite de un cald patriotism nu mai au ast zi sus inere
stiin iIic . Exager rile precum nlocuirea tuturor cuvintelor nelatine
din limba romn cu termeni latinesti sau ortograIia etimologic au
Iost demonstrate la vremea cuvenit .
La nceputul secolului al XIX-lea, Ion Heliade R dulescu a
I cut pledoaria pentru ortograIia Ionetic n Gramatica romaneasc
(1828). Autorul scria atunci: ,Romanii, str mo,ii no,tri scriau aup
cum pronun ia. Utilitatea ortograIiei Ionetice era demonstrat prag-
matic: ,Noi nu scrim pentru str mo,ii no,tri, ci pentru contemporanii
no,tri.
219
Teoria istoric a lui Ion Heliade R dulescu expus n Equilibru
intre anthitesi sau spiritul ,i materia (1859-1869) este pentru cititorul
de ast zi una din lucr rile deosebit de interesante n privin a ideii de
latinitate, deoarece ea polemizez inteligent si se reIer la Iaptul c cei
dinti romani trimisi n Dacia sub Iorm de coloni, adic de ,cultiva-
tori ai p mnturilor, erau crestini, Iuseser considera i ,criminali si
trimisi n aceste locuri spre a Ii extermina i. Dacia este pentru Heliade
R dulescu primul teritoriu roman, n care regulile moralei crestine
sunt aplicate de c tre ,eclesia, un Iel de comunitate local care se
conduce dup codul moral crestin. Din dorin a de a Ii conving tor n
privin a Iaptul c romanii sunt printre primii crestini n Dacia si c
aceast colonie roman este cel dinti stat n care crestinismul este
,relege (religie si lege), autorul suprapune legenda martiriului SI.
Sava Gotul (372 d.H.) cu momentul retragerii aureliene (271/275 d.H.)
si vorbeste despre o revolt a celor 70 de Ira i de arme condusi de
acesta, care reIuz s p r seasc Dacia crestin . Ei sunt martiriza i de
mp ratul Aurelian, care i arunc n Dun re. Autorul scrie: ,Mul i vor
s arate c Dacia, aup conchist , aeveni un fel ae Siberie a Romei,
unae se trimeteau criminali ae stat. Noi :icem c atunci cei mai mari
criminali ae stat erau consiaera i cre,tinii (c ci se iertau barabi,
Christ ins nu fu iertat).
Mai mult onoare ne face a fi aescenaen i ai acelor martiri,
aecat ai ciocoilor sau patricienilor Romei, sau ai pretorienilor ei, cari
se ,tie cum batfocorir pe Christ, cana fu aus in ca:arma lor, in
Pretoriu.(I. Eliade R dulescu, Echilibru intre antite:e, Indice de per-
soane, cuvinte si Iorme de Petre V. Hanes Editura Minerva, Bucuresti,
1916, vol. II, p. 27).
George Bari iu (1812-1893) comb tea absurditatea situ rii lim-
bii romne ntre limbile germanice de c tre un obscur lingvist de la
Sibiu pe nume Schuller n lucrarea Ce limb este limba romanilor
(30 VIII 1843).
Pn la adoptarea de c tre Academia Romn a alIabetului latin,
scrierea n limba romn s-a I cut cu alIabet de tranzi ie compus din
litere ale alIabetului latin si ale alIabetului chirilic.
Scrierea n limba romn cu alIabet latin dup regulile orto-
graIiei Ionetice reprezint o victorie a ra ionalit ii n evolu ia limbii si
culturii romne, cultur care la nceputul celui de al treilea mileniu
este preocupat de contribu ia sa la patrimoniul valorilor universale.
220
4. Percep ia extern a latinit ii romnilor
Percep ia extern a ideii de latinitate a romnilor a reprezentat
de-a lungul timpului o realitate a c rei aIirmare a depins de interesele
economice, politice, religioase ale celor care o aduceau n discu ie.
Exist din acest punct de vedere mai multe surse, care percep latini-
tatea romnilor si o aIirm .
I. Imperiul Roman se distinge prin dou puncte de vedere clar
exprimate pe de o parte de percep ia imperial si, pe de alt parte, de
percep ia papal . mp ratul dorea nglobarea zonei n vastul s u
Imperiu. La rndul s u, Papa dorea ncorporarea Iostei provincii
romane n zona sa de inIluen spiritual . Dreptul roman era baza
justiIic rii preten iilor de primat institu ional si politico-spiritual.
II. Istoriografia bizantin dispune de primele izvoare care
vorbesc despre romanitatea romnilor. La un moment dat n izvoarele
bizantine nu mai apar men iuni despre romanitatea romnilor din
cauza ncerc rii lui Ioni Caloian Assan de a ntemeia n dauna
Bizan ului, un stat propriu: aratul romno-bulgar. ntre m rturiile
istoriograIiei bizantine asist m la un moment dat la negarea originii
romane a romnilor. Bizantinii si atribuiser timp de 1000 de ani
numele de romani. n veacul de declin al Bizan ului, istoriograIia
bizantin abandoneaz termenul de roman si descoper termenul de
elin. Cu acest prilej se reaIirm romanitatea romnilor.
III. n secolele al XV-lea yi al XVI-lea, Italia este statul n care
are loc aIirmarea tradi iei umaniste. InIorma ii legate de numele, de
limba, de trecutul, de continuitatea romnilor apar n lucr rile c rtura-
rilor umanisti. Romnii sunt numi i de umanistii italieni cu termenul
valachus. Direc ia iezuit a secolul al XVI-lea era constient de Iaptul
c aIirmarea romanit ii romnilor servea interesului propagandistic al
papalit ii si al Imperiului, iezui ii Iiind cunoscu i pentru preocup rile
lor stiin iIice si cele strategice. Europenizarea cunostin elor despre
romanitatea romnilor are loc deci n secolul al XVI-lea, cnd autorii
men iona i au Iolosit deopotriv argumente istorice si lingvistice.
Pentru st vilirea pericolului otoman, aIirmarea romanit ii romnilor
ar Ii avut ca urmare adeziunea sau coeziunea acestora, si unitatea
romnilor n ac iunile lor avea rol de ap rare. Cei care sunt mosteni-
torii direc i ai Romei pun accent pe apartenen a Daciei la Imperiul
Roman. Asa se si explic Unirea lui Mihai Viteazul, prin mijlocirea
ecoului european al victoriei romnilor, care au obiceiuri, un destin
istoric comun, o religie comun .
221
n secolul al XVII-lea cronicarii romni si umanistii str ini
realizeaz sinteza ntre Iondul constiin ei autohtone a romanit ii si
cercetarea stiin iIic umanist str in . Sinteza lor este argumentat
stiin iIic si a permis combaterea teoriilor gresite, care nu ntrziaser
s apar .
n secolul al XVIII-lea n contextul domina iei str ine abso-
lutiste, lupta romnilor din Transilvania (prin intermediul coriIeilor
Scolii Ardelene precum Ioan Inocen iu Micu) g seste n aIirmarea
romanit ii un instrument politic pentru ob inerea de drepturi egale. n
Transilvania sayii se considerau daci si n acest context ei aIirm
primii originea roman a romnilor. Secuii yi ungurii si p strau men-
talitatea medieval a domin rii unui teritoriu n Iunc ie de noble e. n
epoca Arpazilor, n perioada premerg toare Iorm rii statelor Ieudale,
istoriograIia maghiar aIirm romanitatea romnilor. ntre secolele al
XIII-lea si al XVIII-lea, statele romnesti reprezint o stavil n calea
expansionismului sud-est european ungar. Tonul ostil, penuria inIor-
ma iilor, propagarea de imagini si teorii tenden ioase reprezint o
constant a istoriograIiei maghiare.
Slavii si-au maniIestat re inerea de a aIirma romanitatea rom-
nilor. Ei i numesc pe romni vlahi prin intermediul prelucr rii meca-
nice a unui nume.
n secolul al XVI-lea, teoria exila ilor este preluat de lumea
slav si de cea maghiar , de la poloni. Romnii ortodocsi reprezentau
o bres n ortodoxia slav si acesta ar putea Ii motivul acestei percep ii
deIormate a romanit ii si latinit ii poporului nostru. M rturii n
mediul slavon despre romanitatea romnilor exist , ns , n tradi ia
stiin iIic umanist sau baroc .
5. Percep ia romneasc a originii latine
n diverse momente ale istoriei lor, romnii si-au aIirmat accen-
tund mai mult sau mai pu in ideea nobilei lor descenden e daco-
romane. Aceast rememorare a avut rolul de a nsuIle i spirite, de a
g si argumente stiin iIice n polemici, care au durat Ioarte mul i ani.
Inteligen a de a interpreta documente care, n diverse contexte, s-au
dovedit a Ii deosebit de utile aIirm rii originalit ii culturii noastre, a
continuit ii tradi iei latine pe aceste meleaguri si a ndelungatului
eIort de supravie uire ntr-un context socio-istoric extrem de diIicil,
care a durat aproape dou milenii este n continuare pus la ncer-
care. Ea este piatra IilosoIal a istoriei literaturii romne de ast zi,
care n ncercarea ei de a-si demonstra str vechimea str bate un nou
222
moment al evolu iei sale de stiin regin a cugetului si a sensibilit ii
unui popor.
A. Receptarea literaturii dacoromane yi ncerc rile
de sistematizare a unor informa ii diverse
Sistematizarea inIorma iilor despre literatura daco-roman repre-
zint o noutate ntr-un domeniu de strict actualitate. Autori de valoare
universal din secolele I-VI d. H. precum Aeticus Histrius, SIntul
Niceta de Remesiana, SIntul Ioan Cassian, SIntul Dionisie Smeritul
si Areopagitul, Leontius Byzantinus sau Ioan Maxentius apar in n
mod special istoriei literaturii dacoromane.
ncerc rile de sistematizare ale unui material vast discutat si
interpretat deopotriv de istorici, de teologi si de istoricii literari au
condus la realizarea unei lucr ri ample de mare valoare inIormativ de
c tre proIesorul Mihail Diaconescu. Aceast lucrare de sintez inIor-
mativ este intitulat Istoria literaturii aacoromane. F r ndoial c
ea marcheaz nceputul unei noi ere n cercetarea istoriei literaturii
romne, care doreste s si ntregeasc imaginea Iragmentat de brus-
che ea si violen a unei istorii, ce a durat aproape dou milenii si s
pun n lumin contribu ia spiritualit ii poporului nostru la panteonul
valorilor universale.
B. Umanismul romnesc yi sinteza ideii de latinitate pornind
de la fondul conytiin ei autohtone yi cercet rile
umaniytilor europeni
Format n ambian a scolii capitulare de la Oradea, unde a studiat
latina si teologia, poetica si retorica, muzica si astronomia, cel care era
nepotul lui Iancu de Hunedoara, (c ci bunica sa patern , Marina, era
sora marelui voievod), cel care din 1526, de la vrsta de 33 de ani era
secretarul si consilierul lui Ludovic al II-lea, personajul care dup
nIrngerea de la Mohacs a nso it-o n exil pe regina v duv Maria,
care din 1531 devenise regent n rile de Jos, acest om despre care
istoriile literare spun c ar Ii Iost un adev rat Mecena al scriitorilor si
IilosoIilor umanisti, era de Iapt un romn, Nicolaus Olahus. Diplomat
umanist Iormat n mediile clericale, el a ntre inut rela ii cu oameni de
litere din diverse state europene, cu proIesori renumi i, magistri ai
Universit ii din Louvain. Despre el, ,principele umanistilor, Erasm
de Rotterdam spunea: ,Olahus! n acest nume sunt cuprinse toate
bineIacerile prieteniei.
223
Urmas al unei vechi Iamilii voievodale romnesti, care se
nrudea cu Vlad epes si cu Mihnea cel R u, Nicolaus Olahus (1493-
1568) este primul istoric si c rturar umanist romn ce aIirm
descenden a roman a poporului s u n cartea Hungaria n capitolul
XIII, intitulat Despre Molaova. Aceast lucrare, scris n limba latin
la cererea reginei Maria n 1536, este de Iapt o monograIie geograIic ,
economic si etnograIic structurat n 19 capitole, dintre care 8 sunt
destinate Daciei si valahilor, cea mai veche popula ie si cea mai nobil
din Transilvania, aceast ar de basm. Ini iator al metodei istorice
aplicat de umanistii europeni, Nicolaus Olahus este primul c rturar,
care aIirm unitatea de neam, de origine si de limb a romnilor din
cele trei ri: ,Moldovenii au aceeasi limb , obiceiuri si religie ca si
muntenii; se deosebesc ns ntructva numai prin mbr c minte. Ei se
in mai de neam si mai de isprav dect muntenii (...) Limba lor si a
celorlal i romni a Iost cndva roman , ca unii ce sunt colonii de
romani. n vremea noastr limba lor se deosebeste Ioarte mult de
aceea; cu toate acestea, multe din cuvintele lor pot Ii n elese de
latini. Scris n limba latin , aceast lucrare era destinat oamenilor
de cultur din acea vreme, care doreau s cunoasc mai bine aceste
p r i ale lumii. Poet si istoric, Nicolaus Olahus s-a sim it disperat n
momentul n care n 1531 a Iost nevoit s plece la Bruxelles mpreun
cu regina Maria. Pentru el, ntoarcerea n patrie echivala cu sIrsitul
r zboiului cu Ungaria. ,Dac se va Iace pace cu Ungaria i scria, la 7
martie 1533, Nicolaus Olahus unui prieten si mi se vor putea restitui
lucrurile, nu m vor mai putea ine aici nici sunetul m iestrit al
clopotelor voastre, nici pl cerea sobelor s n toase, dar si pline de
Iuningine, nici ging sia Iemeiustilor; numai libertatea ,i prietenia cu
oameni inv a i m atrag in oarecare m sur , aar libertatea cea mai
mare o voi avea in patrie. C ci nu sunt un om ambi ios si m mul u-
mesc cu pu in.
Prin intermediul coresponden ei pe care a purtat-o cu 120 de
personalit i, diversi oameni de cultur din rile de Jos, cu Papa
Clement al VII-lea, cu mp ratul Carol Quintul, cu regi, principi,
cardinali, voievozi, duci, diploma i, episcopi, egumeni, litera i, proIe-
sori, medici si cu Iratele s u Matei din Or stie, prin intermediul aces-
tui tezaur documentar de excep ie se stie ast zi c lucrarea Hungaria a
Iost terminat n 1536 si tip rit n 1735. Lucr rile lui au circulat n
manuscris n medii europene selecte servind drept surs de documen-
tare pentru lucr rile marilor umanisti ai vremii. O dat cu publicarea
coresponden ei sale din arhiva prin ului Estrhazy o nou n elegere si
evaluare a activit ii sale istorico-diplomatice a Iost posibil .
224
Cronicarul a c rui lucrare de c petenie a Iost cunoscut de
posteritate prin intermediul a 42 de copii realizate de interpolatori
uneori r u inten iona i este Grigore Ureche (1590 / 1595-1647). El
scria n Letopise ul, care cuprinde istoria Moldovei din perioada anilor
1359-1594, despre originea latin a romnilor:
,...de la rmleni, cele ce zicem latin , pine ei zic panis, carne
ei zic caro, g in , ei zicu galena, muieriu, mulier, Iameia, Iemina,
p rinte, pater, al nostru, noster (s.n.) si altile, multe din limba
latineasc , c de ne-am socoti pre am nuntul, toate cuvintile le-am
n elege. Ca si Nicolaus Olahus, cronicarul moldovean insist asupra
Iaptului c limba romn poate Ii n eleas de c tre cei care vorbesc
latineste si oIer n sprijinul aIirma iilor sale echivalentele romnesti
ale unor cuvinte binecunoscute n limba latin . ntre aceste cuvinte se
num r si primele dou cu care ncepe rug ciunea Tat l nostru n
limba latin , Iapt ce atest c n argumenta ia sa cronicarul a utilizat
att cuvinte uzuale din domeniul hranei materiale, ct si mai ales cele
care ilustreaz hrana suIletului romnesc, ntr-o perioad n care
ortodoxismul era instaurat n aceste p r i ale lumii .
Miron Costin (1633-1691) este nv atul umanist, care n De
neamul molaovenilorscrie despre necesitatea cunoasterii cu exactitate
a originii unui popor si despre importan a pe care o are aceasta n
evolu ia lui. Dorind ,s scoat lumii la vedere Ielul neamului s u
pentru a nu-l l sa ,cu mare ocar nIundat de interpolatorii cronicii
lui Ureche, Simeon Dasc lul, Eustatie LogoI tul si Misail C lug rul,
Miron Costin este convins de Iaptul c neamul din care Iace parte se
trage din Italia, mai precis de la Roma. Lucrarea sa are un evident
caracter polemic. Ea pune n lumin adev rata origine nobil a unui
popor si doreste ca aceasta s Iie cunoscut lumii ntregi:
,Si neamul moldovenilor Iiindu dintr-o ar care s chiam Italia
de la Italia si de mp r ia Rmului, a c riia mp r ii scaune, orasul
Rmul, n dritul Italii este, a pomeni ne trage rndul.
Miron Costin poate Ii considerat primul poet cult care n Jiia a
lumii (1671-1672), poemul redactat n paralel cu Letopise ul, naintea
Psaltirei in versuri a lui DosoItei, scrie versuri despre romanitatea
poporului s u. Originea nobil a romanilor este pus n eviden n
text prin intermediul adjectivului ,Ierice, care se reIer la
substantivul neam:

,Fliah nti, apoi Traianu au adus pre aice
Pre str mosii acestoru ri de neamu Ierice...
225
Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640?-1716) este un alt
personaj important, pentru care studiile umaniste au avut un rol deo-
sebit de important n aIirmarea ideilor legate de romanitatea neamului
s u. El a studiat la Constantinopol n perioada anilor 1665-1667 si
apoi la Padova din 1667 si pn n 1669 si a avut ocazia s cunoasc
lucr rile reIeritoare la romni ale lui Laurentiu Toppeltin de Medias,
Nicolaus Olahus, Flavio Biondo, BoIinius, Callimachus Chiverius, pe
care le citise la Padova. Spirit nsetat de cunoastere, n 1678 el pune s
i se Iac o copie dup cronica lui Grigore Ureche. Aceasta este cea
mai veche copie a cronicii care s-a p strat.
n lucrarea Istoria rii Romane,ti, el va scrie despre originea
comun a romnilor si despre continuitatea lor n Dacia. El are
inIorma ii despre daci si ge i, despre cele dou r zboaie daco-romane
si despre n v lirile barbare de dup colonizarea Daciei.
Scriind despre originea neamului s u, autorul insist asupra
calit ilor de excep ie ale acestuia: credin a si vitejia: ,iar noi, rum-
nii, suntem adev ra i romani si alesi romani n credin si b rb ie.
n opera Stolnicului Constantin Cantacuzino exist si aprecieri
legate de unitatea romnilor din toate regiunile locuite de ei, ncepnd
cu Transilvania, Moldova si celelalte teritorii: ,ns rumnii n eleg nu
numai cestea de aici, ci si den Ardeal, carii nc si mai neaosi sunt, si
moldovenii, si to i c i ntr-alt parte s aIl si au aceast limb .
naintea coriIeilor Scolii Ardelene, Stolnicul Constantin Cantacuzino
sus ine c limba roman este aescenaent ain latina ,stricat ,i
amestecat , adic din ceea ce ast zi se numeste latina popular .
Comb tnd cu argumente logice teoria imigra ionist , autorul si
construieste un discurs n care, cu exactitate stiin iIic , demonstreaz
n lumea veacului s u continuitatea romnilor pe teritoriul carpato-
danubiano-pontic: ,Romnii n-ar Ii putut retrage cu totul atta sum si
noroade de oameni.
Cnd n lumea veacului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir realiza
la cererea unui Ior academic str in o lucrare, n care s prezinte lumii
ntregi ara pe care acesta a condus-o, sinteza cantemirian Iusese
precedat de numeroase alte lucr ri ale nv a ilor autohtoni, n care
inIorma iile istorice si lingvistice erau interpretate n Iavoarea roma-
nit ii, a continuit ii, a unit ii de neam si de tradi ii ale locuitorilor
din cele trei ri aIlate la poarta crestin t ii. Lucrarea reprezenta
chintesen a unei istorii de 17 veacuri. Ea era o pledoarie n Iavoarea
Irumuse ii acestor plaiuri, a bog iilor lor materiale si spirituale. Ideile
lui Dimitrie Cantemir vor Ii preluate, sub Iorm de legi indubitabile,
de c tre prima scoal istorico-literar din tradi ia noastr spiritual ,
226
care va g si n ideea latinit ii un argument puternic pentru promo-
varea idealurilor na ionale.

C. Scoala Ardelean yi emanciparea na ional prin intermediul
transform rii ideii latinit ii ntr-o ideologie na ional :
latinismul istoric yi lingvistic

Latinismul istorico-lingvistic poate Ii considerat ideologia
na ional Iormulat de reprezentan ii Scolii Ardelene. n contextul n
care aIirmarea absolutismului luminat n Transilvania echivala cu
realizarea unui set de reIorme, ce ar Ii urmat s consolideze puterea
central si s prelungeasc regimul Ieudal, ideea latinit ii le-a servit
romnilor din aceast regiune pentru aIirmarea idealurilor na ionale.
Solu ia ob inerii drepturilor romnilor din Transilvania este nI isat
de un document important p strat n arhivele Vaticanului. Ioan
Inocen iu Micu-Klein, episcopul greco-catolic de F g ras, o perso-
nalitate cu autoritate politic si religioas , care era considerat ndru-
m torul spiritual al romnilor transilv neni, a trimis la 24 mai 1734 la
Viena Nun iului Apostolic, Monseniorul Dominic Passionei un
Memoriu, prin care prezenta dezvoltarea Bisericii Greco catolice din
Transilvania de la cererea de Unire pe baze religioase cu Roma din
1698. Aceast Unire se negociase n virtutea principiilor Iormulate de
Conciliul de la Floren a din 1439. n virtutea acestor principii, romnii
ob ineau abolirea statutului de na iune tolerat din punct de vedere
religios si al servitu ii politice. Cu argumente istorice, episcopul Ioan
Inocen iu Micu Klein a nI isat starea deosebit de vitreg a romnilor
din Transilvania, oprima i si din punct de vedere religios. El a cerut
sprijinul SIntului Scaun pentru ncetarea acestor persecu ii. Episcopul
dorea garantarea drepturilor romnilor de c tre curtea imperial de la
Viena. n 1744 Ioan Inocen iu Micu Klein a Iost exilat la Roma si a
r mas acolo pn la 22 septembrie 1768, data mor ii sale.
Nepotul s u, Samuil Micu (1745-1806), precum si ceilal i
coriIei ai Scolii Ardelene au beneIiciat de ambientul cultural, pe care
aceast alian religioas l-a creat. Ei au Iost nevoi i s dovedeasc
originea latin si continuitatea poporului romn n Transilvania
mpotriva unor str ini precum Sulzer, Engel, Eder, care contestau
aceast idee. Pe plan lingvistic, documentarea despre Iondul si
structura latin a limbii i-a condus pe Micu, pe Maior si pe Sincai la
realizarea unui progres n privin a studiilor de lingvistic romanic .
Samuil Micu yi Gheorghe Sincai, autorii lucr rii Elementa linguae
aaco-romanae sive valachicae (1780), retip rit de Gheorghe Sincai
227
n 1805, este cartea pe baza c reia Fr. Diez a acordat locul cuvenit
limbii romne ntre celelalte limbi romanice. n aceast lucrare se
propusese nlocuirea alIabetului chirilic cu cel latin, mpotriva opiniei
lui Bartolomeu Kopitar si utilizarea scrierii etimologice (Iapt realizat
de lucrarea Carte ae rogaciuni n 1779 si de Acatist-ul, adic
traducerea Iaimosului Stabat, scris cu litere latine n 1801). Alc tuirea
primului lexicon etimologic Dic ionarul ae la Buaa n 1825 de c tre
Samuil Micu, Gheorghe Sincai yi Petru Maior este o realizare de
necontestat. Purismul lingvistic, care a degenerat mai trziu n scrierile
autorilor latinizan i ce doreau nlocuirea tuturor cuvintelor nelatine din
limb , e clar exprimat n lucrarea Istoria pentru inceputul romanilor in
Dachia (1812):
,Nu putem t g dui c n limba romneasc sunt vrte cuvinte
de ale varvarelor ghinte, anume ale slovenilor, cu care au petrecut
mpreun ... ns slovenii de es tura limbii romnesti cea din lontru
nice cum nu s-au atins, ci aceea au r mas ntreag , precum era cnd
nti au venit romanii, str mosii romnilor, n Dachia. Ci si cuvintele
care sunt de la sloveni vrte n limba romneasc prea lesne se cu-
nosc si usor ar Ii, de s-ar nvoi romnii spre aceea, a le scoate si a Iace
curat limba romneasc .
Explica ia acestei exager ri are leg tur cu lupta popoarelor
oprimate de a-si ap ra Iiin a na ional . Fenomenul nu este speciIic numai
Scolii Ardelene, pentru c pericolul asimil rii lingvistice a existat pe tot
cuprinsul imperiilor multina ionale. Replica documentat la exager rile
latinizante a Iost dat de c tre Bogdan Petriceicu Hasdeu n articolul s u
intitulat ,Perit-au dacii?. Pe tot parcursul existen ei sale, acest din urm
pomenit autor a cercetat vestigiile civiliza iei autohtone.
Superior din punct de vedere al concep iei lingvistice Ia de
ceilal i reprezentan i ai Scolii Ardelene este Ion Budai Deleanu. El a
reusit s inoveze, s stabileasc o terminologie potrivit n Temeiurile
limbii romane,ti. El a Iost preocupat s descopere Iondul autohton al
limbii romne, anticipndu-l n aceast direc ie pe Bogdan Petriceicu
Hasdeu. Meritele ncerc rilor sale lexicograIice s-ar putea Iormula sub
Iorma ideii c el a intuit indoeuropenismul n explica iile sale
etimologice. Savantul care avea si preocup ri de slavistic , Ion Budai
Deleanu este un istoric, care n lucrarea neterminat De originibus
populorum Transvlvaniae se documenteaz Ioarte mult nainte de a
scrie. El nu este de acord c dacii ar Ii Iost pur si simplu extermina i si
c din civiliza ia lor nu s-ar mai g si nimic. Ion Budai Deleanu este
convins c aceast munc a sa va Iolosi si deci, c scrisul s u are
virtu i patriotice:
228
,Ca s scriu de na ia si tmpl rile rii acestii, pricina ntia au
Iost trebuin a si a doua Iolosul patriei mele.
Fondatorul scolii de istoriograIie romneasc , Gheorghe Sincai
(1754-1816), cel care a realizat reIorma institu iilor de nv mnt
romnesc dup modelul iluminist european cerut de mp ratul IosiI al
II-lea, este si autorul primelor manuale n limba romn . Romnii din
Transilvania ob inuser dreptul de a avea scoal n limba na ional n
1738, dar abia la 1754 aceast scoal a Iost deschis la Blaj, sub Iorma
unui seminar. Cnd Maria Tereza a nIiin at la Viena Colegiul SInta
Barbara, tinerilor romni li s-au deschis noi orizonturi de cunoastere.
Prin contactul cu Roma cunostin ele romnilor despre propria istorie si
despre propriul trecut s-au mbog it si s-au sistematizat. Practic,
reprezentan ii Scolii Ardelene au avut acces la documenta ia cea mai
valoroas pentru momentul respectiv, reIeritoare la demonstrarea
romanit ii poporului si a latinit ii limbii romne. Faimoasa lucrare
Hronica romanilor ,i a mai multor neamuri a Iost inspirat de Istoria
italienilor a lui Muratori.
C utnd s atrag simpatia supusilor imperiali, IosiI al II-lea a
realizat mai multe reIorme inspirate din ideologia AuIklrung-ului.
Din 1781, el a anulat cenzura presei si a c r ilor. El a desIiin at ns
mai multe m n stiri si ordine religioase, si a nIiin at, n acelasi timp,
un edict de toleran religioas . A nlocuit limba latin cu limba
german n sistemul de nv mnt, care dura ntre 7 si 13 ani. n
1785, dup r scoala lui Horea, Closca si Crisan, el a Iormulat patenta
de desIiin are a iob giei. La sIatul cancelarului Kaunitz, n 1790 mp -
ratul Leopold al II-lea a revocat toate ordinele cu excep ia edictului de
toleran religioas . La 21 decembrie 1790, Dieta din Cluj, care
exprima dolean ele nobilimii, i-a cerut mp ratului s revin asupra
situa iei pe care Transilvania o avea nainte de 1767, cu excep ia unei
singure diIeren e: patenta de str mutare a iob giei. n acest context are
loc miscarea memorandist . Romnii din Transilvania, Samuil Micu,
Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ioan Molnar Piuariu, Ion Budai
Deleanu, care semneaz n numele popula iei Iormat din ,cler,
nobilime, starea militar si cet eneasc a ntregii na iuni romne din
Transilvania redacteaz un memoriu. Acest Supplex Libellus Jala-
chorum Transilvaniae, va Ii realizat n Iorma ultim de IosiI Mehesi n
1791 la Cluj. Documentul, prin care se cere dreptul romnilor pe care
acestia l-au avut nainte de conven ia de la Cluj-Mn stur, acela de a
nu mai Ii considera i o na iune tolerat I r drepturi politice, va Ii
prezentat Dietei din Cluj, care l va si respinge. Prigoana semnatarilor
acestui important document politic este un argument n Iavoarea ideii
229
c latinitatea limbii si romanitatea poporului romn Iuseser trans-
Iormate n ideologie na ional . Dincolo de aceste evenimente, revenim
asupra concluziei c activitatea coriIeilor Scolii Ardelene a reprezentat
un moment de progres n privin a evalu rii importan ei stiin iIice a
ideii de latinitate.

D. Leg tura dintre reforma lingvistic realizat pe principiul
respect rii latinit ii limbii romne, unitatea cultural
yi unitatea na ional a romnilor
n veacul luminilor, emanciparea na ional a majorit ii popoa-
relor europene, care I ceau parte din imperiile multina ionale s-a I cut
prin intermediul identit ii lingvistice. n acest context, Scoala Ardelean
a generat intensiIicarea, dup 1825, a dorin ei lingvistilor romni de a
Iixa cu precizie regulile de ortograIie, cele gramaticale si de a realiza
un dic ionar. Acestea erau solu iile unei concep ii ra ionaliste asupra
evolu iei limbii romne. n perioada anilor 1840-1880, inIluen ate de
ideile Scolii Ardelene s-au I cut sim ite trei curente de opinie, care
existau n acel moment: etimologismul latin reprezentat de August
Treboniu Laurian si Timotei Cipariu, ycoala bucovinean a fonetis-
mului etimologic romn reprezentat de Aron Pumnul si italienis-
mul, devenit n a doua Iaz latinizant, al lui Ion Heliade R dulescu.
Fiecare dintre aceste curente de opinie avea idei valoroase si idei
nerealiste, care au generat polemici ndelungate. Totul pornea de la
preocup rile de normare a limbii literare romne, care erau comune
tuturor acestor nv a i. Dac n lumea umanist sau n cea iluminist
normarea limbii se I cea prin intermediul traducerii ,Bibliei, n
veacul al XIX-lea aceast sarcin a Iost dus la ndeplinire de nenum -
ra i oameni de stiin .
Dezbaterile din Sedin ele Societ ii Academice dup introdu-
cerea oIicial a alIabetului latin n limba romn n 1860 au continuat.
Practic n perioada anilor 1867-1869 s-au purtat discu ii n jurul
problemei ortograIiei. Abia n perioada anilor 1879-1881, proiectul
reIormei ortograIice putea Ii adnotat si completat. n perioada anilor
1867-1881 existau trei direc ii intelectuale inIluen ate de latinismul
Scolii Ardelene: etimologismul lui I.C. Massim, A.T. Laurian, Ion
Heliade R dulescu si Timotei Cipariu, fonetismul n varianta pum-
nist reprezentat de G. Sbiera si fonetismul reprezentat de Titu
Maiorescu, cel care va avea cstig de cauz prin intermediul mode-
ra iei, al ra ionalismului si al bunului sim lingvistic, cu care si-a
argumentat opinia.
230
Problemele moderniz rii si uniIic rii limbii romne au generat
dezbateri numeroase n urma c rora s-a ajuns la concluzia, c o solu ie
a latinismului moderat este n Iavoarea p str rii identit ii noastre
culturale contribuind si la men inerea leg turilor ntre romnii aIla i n
diverse provincii. Practic, graIia diIerit ar Ii Iost mpotriva tendin ei
de uniIicare, care era exprimat si prin mijlocirea acestor opinii ling-
vistice. Comisia de reIorm a ortograIiei desemnat de Societatea
Literar Romn , Iormat din Titu Maiorescu, Bogdan Petriceicu
Hasdeu si George Bari iu a publicat n 1881 noul sistem ortograIic al
Academiei, bazat pe principiul Ionetic. ModiIicarea acestei ortograIii
se va realiza n 1895, sub inIluen a Ionetismului reprezentat de Al.
Lambrior, Moses Gaster, Ovid Densusianu si Ion Bianu. n 1904, o
nou reIorm ortograIic pe baze Ionetice va Ii realizat de Academia
Romn .
Dic ionarul limbii romane, realizat de Societatea Academic
Romn n perioada 1871-1876, reprezenta o alt Iorm de realizare a
unit ii lingvistice romnesti. Opus Glossarului, Dic ionarul reco-
manda toate cuvintele care trebuiau re inute sau introduse n uzul
literar. ,Dic ionarul ar Ii cuprins numai cuvintele de origine latin ,
vechile cuvinte romnesti, neologismele latino-romanice sau Iorma-
iile proprii. Glossarul ar Ii cuprins cuvintele de alt origine dect
latin , cele mai multe dintre acestea Iiind exprimate uzual. Dic ionarul
pornea de la ideea c limba romn trebuia nI isat n evolu ie. El se
dorea a Ii o lucrare care s cuprind toate cuvintele si construc iile
,curat romanice. Criteriul romanit ii era deci unul de delimitare a
Iondului lexical. Cuvintele din lexicul regional si cele arhaice ar Ii Iost
puse pe acelasi plan cu cele uzuale, conIorm principiului etimologic.
nv a ii acestei perioade din istoria culturii noastre erau cons-
tien i de Iaptul c numai lucr rile normative nu vor putea Ii niciodat
suIiciente pentru a schimba Ielul de a vorbi al oamenilor. UniIicarea si
modernizarea limbii n privin a pronun iei, a construc iilor lingvistice,
a lexicului si a stilului artistic nu se putea Iace numai prin intermediul
scrierii cu alIabet latin si a ortograIiei Ionetice, ci si, n primul rnd,
prin mijlocirea lucr rilor literare, care erau n elese de public mult mai
rapid. Dac n perioada anterioar rolul recept rii reIormei lingvistice
l avusese traducerea Bibliei de la Blaj de c tre Samuil Micu, n aceas-
t perioad are loc o laicizare a mijloacelor, care ajutau la asimilarea
principiilor ortograIice. Interesant este de n eles de ce acesti mari
lingvisti romni ai perioadei au avut leg tur si cu lumea literar , unii
dintre ei n calitate de scriitori (vezi Alexandru Odobescu celebru si
231
pentru organizarea Pranaiului acaaemicu n 1871), iar al ii, ca ndru-
m tori ai cenaclurilor literare (vezi Titu Maiorescu si articolele sale
lingvistice).
Prin analiza sintetic a tr s turilor stilistice ale literaturii din
perioada 1840-1860 si apoi a celei din epoca marilor clasici se observ
tendin ele de uniIicare si de modernizare a limbii romne la nivelul
Ionetic, sintactic, morIologic si lexical, prin intermediul renun rii la
regionalisme si la arhaisme (dup 1880), prin introducerea de neolo-
gisme, n special din limbile romanice si prin reutilizarea unor vechi
cuvinte latinesti din Iondul pasiv al limbii romne. Toate aceste ten-
din e de uniIicare si de modernizare si au nceputul n reactualizarea
ideii de latinitate a limbii noastre, beneIic n acest caz pentru evolu ia
studiului lingvisticii si pentru momentul de sincronizare a literaturii
romne cu timpul literar european n cazul Eminescu.
6. Subiecte de reflec ie
Dup parcurgerea acestui material de sintez , a celor aproxi-
mativ nou sprezece secole de cultur romneasc , pornind de la pre-
textul ideii latinit ii, se impune Iormularea unor concluzii. Pentru c
delimitarea strict a acestora ar putea conduce la ideea unei nv ri
pasive, I r suport logic si deci a unei memoriz ri mecanice a inIor-
ma iilor prezentate, suger m ca n Iinalul lectur rii acestui curs stu-
den ii s se str duiasc s r spund la urm toarele cerin e Iormulate n
sensul auto-evalu rii:
x Reali:a i pre:entarea urm toarelor teme:
1.Principalele momente ale aIirm rii ideii de latinitate n operele
c rturarilor romni;
2.Principalele momente reIeritoare la aIirmarea romanit ii
romnilor n lucr rile scriitorilor str ini;
3.Explica i cu argumente de ce problema latinit ii poporului si a
limbii romne a putut Ii utilizat ca argument primordial de c tre
nv a ii Scolii Ardelene pentru Iormularea ideologiei lor;
4.Ce contribu ie a avut ideea latinit ii la Iormularea principiilor
de uniIicare lingvistic nainte de uniIicarea statal de la 1 decembrie
1918?
Evalua i-v pre:entarea f cut inana seama ae timpul acoraat
pre:ent rii, ae posibilele intreb ri ,i r spunsuri, ae captarea aten iei
celor care v ascult , ae expunerea clar , succint ,i coerent a
iaeilor, ae aaaptarea la interesul celor care v ascult .
232
5.Descenden a prestigioas a limbii romne si a tradi iilor rom-
nesti a Iost aIirmat de un autor german, Martin Opiz (autor al libre-
tului primei opere germane Daphne de Heinrich Schutz), care a tr it n
mijlocul romnilor n perioada 1622-1624, Iiind proIesor la Gimnaziul
din Alba Iulia. El este autorul lucr rii Dacia Antiqua (nep strat ) si al
poemului publicat la Strasbourg n 1624 Zlatna Oaer von ruhe ae
gemthes (Zlatna sau aespre lini,tea sufleteasc ,) n care era evocat
continuitatea valorilor spirituale ale poporului romn astIel:
,Si totusi limba voastr prin timpuri s-a p strat
ntreag , `nct e-un lucru de-a dreptul de mirat.
Italia chiar este departe de tulpin
Si-ntocmai sunt si Spania si Galia vecin
Pe ct de pu in de cu Roma se-nrudesc
Pe-atta de nrudit e poporul romnesc
n Iiece colib cu pae-acoperit
Un snge nobil spune c limba mostenit
Si azi e tot aceeasi, c datinile sunt
P strate cu credin , c-al vostru-mbr c mnt
Si jocul chiar e martor, c-ave i tulpin veche;
Un joc, care-n Irum`se e abia-si aIl pereche.
Acum se Iace-o hor , acuma se desparte,
Acuma spre cealalt se-nchin , Iac ocol,
Dintr`nsii Iiecare e-un dexter capreol.

(Traducerea G. Cosbuc n Tribuna, Sibiu,
II, 108, 15/27 V 1885, p. 430)

Reali:a i un eseu in care s vorbi i aespre importan a acestei
aprecieri in contextul european, aespre argumentele pe care autorul
le folose,te pentru sus inerea opiniei sale, aespre compara iile pe care
le face.
6. Descrie i pe scurt fiecare aintre etapele romani: rii spa iului
carpato-aanubiano-pontic.
7. Ce tipuri ae scriere au fost folosite pe teritoriul rii noastre
pe parcursul a aou milenii?
8. Argumenta i afirma ia lui Jasile Parvan conform c reia
,iaeea mam a culturii romane este iaeea roman .
9. Realiza i un scurt eseu n care s comenta i semniIica ia
urm toarelor inIorma ii care existau n mediile intelectuale din Europa
n perioada Antichit ii si a Umanismului, despre latinitatea romnilor.
233
A. Publius Ovidius Naso (43 . H.-18 d.H.) aIlat n exil la Tomis
din anul 9 d.H.din porunca mp ratului Octavian Augustus (27 .H.-
14 d.H.) a tr it ultimii ani de via n mijlocul ge ilor si a creat
ciclurile intitulate Tristia (Tristele) ,i Epistulae ex Ponto (Ponticele),
care au importan documentar pentru istoria literaturii romne.
Ovidiu a nv at graiul ge ilor si al turi de regele poet Cotys I, evocat
n Pontice (II-XIX), Ovidiu a scris poeme n limba getic , care din
p cate s-au pierdut. El a devenit admirat pentru arta evocatoare a
climatului spiritual, geograIic al locului exilului s u. Opera sa a Iost
cunoscut si comentat n lumea medieval , n vremea Renasterii si n
lumea modern si contemporan , Iiind un model admirat, constituind
o surs de inspira ie pentru autori precum Nicolaus Olahus (1493-
1568), William Shakespeare (1564-1616), Miguel Cervantes Saavedra
(1567-1616), Lope Felix de Vega Carpio (1562- 1635), Miron Costin
(1633-1691), traduc tor al unor p r i din opera ovidian , Dimitrie
Cantemir (1673-1723), Nicolae Costin (?1660-1712), Ioan Barac
(1776?1777-1848), Vasile Aaron (1770-1822), Costache Conachi
(1778-1849), Timotei Cipariu (1805-1887), Mihai Eminescu (1850-
1889) Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) s.a.

%UHYLDU

Triste n Florilegium Oviaianum Maxime, cuget ri, pasafe ,i

expresii memorabile extrase ain intreaga oper a lui Oviaiu Traduse,
preIa ate si comentate, prev zute cu un indice tematic si de nume
proprii de Grigore T n sescu, Ed. Scripta, Bucuresti, 1996)

(...) Cel ce te judec este dator s in seama att de Iondul chestiunii,
Ct si de mprejur ri; cercetnd condi iile, vei Ii si tu n sigu-
ran (I, 1, 37-38)
(...) Poemele noastre se nasc din a suIletului senin tate:
Nori nendura i, iat , acum n p stuiesc zilele mele.
Poemele cer, pentru cel ce scrie, tihn si mp carea cu sine:
Eu, azvrlit sunt pe mare, de vnturi, de iarna nendurat ,
Poemelor nu le prieste teama- eu amenin at aici sunt
Via a-mi s -mi pierd, r pus de t isul sabiei dusmane (I, 1, 39-44)
(...) M -nconjoar Sarma ii, barbarii, Ge ii, Bessi,
Numiri asa nedemne de geniul meu nalt! (III, 10, 5-6)
(...) rmul neprimitor din Pont (III, 11, 7)
(...) Toate aici sunt pline de groaz , sunt locuri ce- i dau numai
Iiori.(III, 11, 10)
234
Ce pacoste e s tr iesti printre Bessi si Ge ii s lbatici,
Cnd numele- i la Roma de to i era rostit. (IV, 1, 67-68)
(...) Eu, ce s Iac? Scriu si citesc ce nsumi compus-am
Si singur eu si judec, p rtinitor, ce-am scris.
Ades mi-am zis n sine-mi: la ce atta trud ?
Ce? Ge ii si Sarma ii vor sti de scrisul t u? (IV, 2, 73-74)
(...) T rmul cel sinistru din Pontul Euxin (IV, 8, 42)
(...) Aici ns nu mai scriu nici cu talent si nici cu vreo art ;
Tot ce scriu, inspirat este acum de-ale mele necazuri. (V, 1, 27-38)
(...) Roma s nu m compare cu-ai ei poe i prea vesti i;
Printre Sarma i, aicea, un geniu eu voi Ii (V, 1, 73-74)
(...) rmul cu numele cel mincinos, supranumit Euxinus (V, 10, 13)
NeIericitul get c-o mn e pe arm cu cealalt pe plug! (V, 10, 24)
Barbarii, se-n eleg, vorbind ntre ei o limb comun ;
Doar prin gesturi, cu dnsii abia c m pot n elege,
Eu sunt barbarul aici, Iiindc nu-s n eles de acestia,
Fac haz si barbarii de-aici, cnd m-aud vorbind latineste (V, 10,
35-38)
Dreptatea, aici, nedreapt -i: cu sabia se Iace! (V, 10, 43)

Dup moartea mp ratului Octavian Augustus, n anul 15 d.H.
ge ii au atacat violent cet i de pe malul drept al Dun rii (Troesmis, la
15 km de M cin, n jude ul Tulcea de azi). Generalul roman L. Pomponius
Flaccus a venit cu o armat puternic nIrngndu-i si alungndu-i pe
ge i peste Iluviu restabilind ordinea la sud si la nord de Dun re.
Administra ia imperial roman la Dun rea de Jos a Iost consolidat ,
s-a stabilit Pax Romana, iar Dobrogea a r mas n continuare sub dom-
nia regilor traco-ge i, Cotys I, Iiul lui Rhoemetalces I. n Poemul IX
din Pontice, Ovidiu l elogiaz pe generalul roman Flaccus.

Ponticele n Florilegium Oviaianum Maxime, cuget ri, pasafe ,i
expresii memorabile extrase ain intreaga oper a lui Oviaiu. Traduse,
preIa ate si comentate, prev zute cu un indice tematic si de nume pro-
prii de Grigore T n sescu, Ed. Scripta, Bucuresti, 1996 si n Publius
Oviaius Naso Tristele. Ponticele, Traducere si preIa de Teodor
Naum, Editura univers, Bucuresti, 1972).

Mai ieri n aste locuri era mai mare Flaccus.
Sub dnsul n-aveai team de Istrul cel barbar,
C ci el sub ascultare inu aicea lumea
Si-nsp imnt pe ge ii ce se ncred n arc
235
Cu bra ul lui cel tare lu -napoi Toesmisul
Si Dun rea cu snge barbar o nrosi
S - i spun el ce dusmani m ngrozesc mereu;
S - i spun dac -s unse s ge ile cu Iiere
Si dac Iac si jertIe de oameni la altar! (IV, 9, 45-84)

Ovidiu a locuit la Tomis, cetate cu statut de autonomie politic
intern , care se supunea si Imperiului Roman si regelui Cotys I.
Cunosc tor al mitologiei, Ovidiu l pream reste pe regele Cotys I, ca
descendent al zeului Poseidon. Regele Eumolp al Thraciei era Iiul lui
Poseidon si al Chionei. Aruncat n mare imediat dup nastere, el a Iost
protejat de tat l s u, zeul m rilor si a Iost purtat pe valuri pn n
Aethiopia, unde a Iost crescut de Beuthesicyma. La maturitate, Eumolp
a pornit spre Thracia si apoi spre Eleusis, unde a nIiin at celebrele
mistere. Acesta este str mosul regelui Cotys I:

O! tu, regeasc stirpe, a c ruia noble e
De la Eumolp se trage, de i-a ajuns cumva
Pn` la ureche vestea c zac n neagr jale
Pe rmul acesta, vecin cu ara ta,
O! cel mai blnd din tineri, te rog, ascult -mi vocea:
Pe-un exilat ajuta i-l! Tu po i a-l ajuta!
M dete soarta ie; eu nu m plng de dnsa
De data asta soarta dusman nu mi-a Iost.
Priveste-mi nava Irnt pe-un rmure mai dulce:
Dac-am sc pat pe mare, s scap si-n ara ta!
Pe cei c zu i un rege se cade s -i ajute,
Dar nc-un rege mare asa cum esti si tu!
Si Iericirii tale i sade bine aceasta:
Ea-i mare, dar mai mare m rinimia ta. (II, 9, 1-14)
N-ai scris tu nsu i versuri? De n-ar Ii al t u nume,
n Iruntea lor, n-as zice c le-a I cut un trac.
OrIeu, deci, nu e singur poet pe-aceste locuri,
Bistonia se poate I li cu-al t u talent. (II, 9, 51-53)
Aceasta nc poate pe noi s ne uneasc :
Acelorasi altare suntem nchin tori!
Poetului poetul ntinde-a sale bra e,
Ca ara ta s -i Iie liman ocrotitor. (II, 9, 63-66)

Ocrotit de regele Cotys I, scutit de d ri, onorat cu o diplom care
atest integrarea sa n lumea cet ii Tomis, Ovidiu nva limba getic ,
236
n elege versurile regelui Cotys I si scrie el nsusi versuri n limba
adoptiv . Versurile care adapteaz regulile versiIica iei latine struc-
turilor limbii getice sunt ascultate si apreciate de ge i

Poet-aproape Get (IV, 13, 18)
Ah! Iat , mi-e rusine: eu un poem compus-am, n graiul de pe-aici
Cuvintele barbare n stih latin turnnd;
Dar, a pl cut poemul ce-am scris n graiul getic
Si chiar si Ge ii aprigi mi zic c sunt poet. (IV, 13, 19-22)
Cnd le citii poemul, scris, vai! n alt limb ,
La pagina din urm a lui cnd am ajuns,
Ei capul si-l cl tir si tolbele lor pline,
Si-un murmur lung din gur barbarii to i au scos
Fiind c-ai scris de Caesar, asa mi zise unul,
Tu trebuia n ar s Iii de el chemat.
Asa mi-a zis, dar, iat , e-a sasea iarn , Carus
De cnd sunt eu aice, sub Criv alungat. (III, 13, p. 33-40)
Asa drag mi-e Tomis! C ci eu gonit din ara-mi
AIlai, aici, ca oaspe, un singur ad post (IV, 14, 59-60)
ZeIirii moaie Irigul, dar mie iarna asta
Din Sci ia mai lung mi s-a p rut a Ii.
Berbecul, care-a dus-o pe Helle n spinare,
Tocmeste acum si noaptea si ziua tot la Iel.
Copii cei zburdalnici, copilele voioase
Culeg din iarba verde sIielnici toporasi.
Cu Ilori n Iel de Ie e cmpiile se-mbrac
Si p s ri guralive pe ramuri ciripesc.
Si, uite rndunica, sub grind -si Iace cuibul,
S rmana! Ca s poat sp la al ei p cat
Si, uite, grul verde, ce-a stat ascuns sub glie,
si scoate col ul Iraged din umedul p mnt,
Pe unde creste vi a, d mugurul de curpen. (III, 3, 1-13)

B. Urm toarele inIorma ii se g sesc ntr-o scrisoare p strat n
biliotecile Vaticanului, epistol pe care Girolamo Pau de Barcelona
i-a scris-o prietenului s u Paolo Pompilio (1460 - 23 III 1497), un
,lingvist virtuos care stuaia mai presus ae toate limbile ae origine
latin . Acesta stia de la persoane demne de ncredere c exist n p r-
ile estice ale Europei popoare, care au conservat limba latin si care
nc o mai vorbesc. Printre ei sunt si romnii, numi i valahi (,populi
qui latinae loquuntur, inter quos maxime clarenti: quos Jallachus
237
nunc aieunt.) odinioar Iiind cunoscu i sub numele de daci. Ei tr iesc
,in inuturile Dun rii, in Moesia Interioar (sic'), la gurile Iluviului,
unde turcii au ocupat dou cet i: Chilia (Licostromo) si Cetatea Alb
(Moncastrum). Paolo Pompilio avea stiin despre limbile neolatine
deoarece el lucra la un dic ionar urias, n care introdusese cuvintele
noi din ultimii 700 de ani din latina vulgar vorbit n Italia, Fran a,
Spania si dincolo de grani ele Valahiei, n cteva regiuni din Palestina,
de-a lungul litoralului M rii Caspice si n nordul AIricii. mpreun cu
Pau, Flavio Biondo si FidelIo, Paolo Pompilio mbr isase cu c ldur
ideea unei unit i latine a limbilor pentru a studia cauzele si procesul
transIorm rii lor n limbile popoarelor men ionate.
10. Citi i cu aten ie urm toarele informa ii ,i explica i ce leg -
tur exist intre acestea ,i tema central a cursului, iaeea ae latini-
tate in cultura roman

Literatura epigrafic daco-roman

Epigrafia (lat. epigramma, gr. epigramma) disciplin a arheo-
logiei, care studiaz textele scrise pe materiale dure, n special pe
piatr , abordndu-le, din perspectiv integratoare valen ele sacre, isto-
rice, magice, solemne, lingvistice sau literare. Din punct de vedere
literar, evolu ia epigramei si a epitafului nu poate Ii n eleas I r aju-
torul epigraIiei. Asimilarea limbii latine de c tre autohtonii din Dacia
si eIervescen a vie ii intelectuale din aceste locuri sunt demonstrate de
mul imea textelor epigraIice (aproximativ 3500 de texte). Al turi de
acestea mai exist si o categorie de inscrip ii numite instrumenta
(aproximativ 45). Se presupune c ele au Iost redactate de oameni
simpli, I r instruc ie deosebit , negustori, mestesugari, sclavi sau
ostasi, pentru c ele con in erori gramaticale, iar redactarea e negli-
jent . Importan a lor rezult tocmai din aceste neajunsuri, pentru c
ele atest gradul de asimilare a limbii latine de c tre locuitorii inutu-
rilor Daciei Romane.
Epitaful de la Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa
Inscrip ie solemn , pe monumentele Iunerare menite s elogieze
meritele deIunctului, ,EpitaIul de la Ulpia Traiana Augusta Sarmi-
zegetusa a Iost publicat pentru prima dat de c tre istoricul din Tran-
silvania Stephanus Zamosius n lucrarea Analecta lapiaum vetustorum
et nonnullarum in Dacia antiquitatum (Padova, 1593) si apoi de c tre
istoricul german Theodor Mommsen n colec ia Corpus Inscriptionum
238
Latinarum(1873). Istoricul german a I cut observa ia c expresia Hic
pietatis honos (Acesta este omagiul Iidelit ii) se ntlneste si n opera
Eneiaa de Vergiliu (70?- 19 . H.).

D(is) m(anibus). His pieta-
tis honos, haec sunt pia dona
mariti, cui multum dilecte Iui ego
Marcellina pro merita. Cernis que
mihi solus coniunx, coque' post
obitum memor amoris, dicat
Zeilor Mani. Acesta este
omagiul Iidelit ii, acestea sunt
oIrandele pioase ale so ului, c -
ruia Ioarte drag i-am Iost eu,
Marcellina, pe merit: si vezi pen-
tru mine singurul so Aelius, n
amintirea dragostei nchin acest
monument.

Coque (latina popular ) Quoque (latina cult )
Sfntul Niceta de Remesiana Te Deum
(Text paralel publicat de Dr. Nestor Vornicescu Mitropolitul
Olteniei n Primele scrieri patristice in literatura roman sec. IJ- XJI
Craiova, Editura Scrisul Romnesc, 1992, p. 102-103)

1. Te Deum laudamus Te
Dominum conIitemur
1. Pe Tine, Dumnezeule, Te l ud m,
pe Tine, Doamne, Te m rturisim,
2. Te aeternum Patrem omnis
terra veneratur
2. Pe Tine vesnicule P rinte tot
p mntul Te cinsteste.
3. Tibi omnes angeli Tibi caeli
et universae potestates
3. ie to i ngerii, ie cerurile si
toate puterile
4. Tibi cherubin et seraphin
incessabili voce proclamant
4. ie Heruvimii si SeraIimii cu
nencetat glas i strig :
5. Sanctus, sanctus, sanctus,
Dominus Deus Sabaoth
5. SInt, sInt, sInt, Domnul
Dumnezeul Savaot!
6. Pleni sunt caeli et terra
maiestatis gloriae Tuae
6. Pline sunt cerurile si p mntul
de m rirea slavei Tale;
7. Te gloriosus chorus
apostolorum
7. Pe Tine Te laud ceata sl vit
a Apostolilor,
8. Te prophetarum laudabilis
numerus
8. Mul imea vrednic de laud a
proorocilor,
9. Te martyrum candidatus
laudat exercitus
9. Ostirea mbr cat n alb a
mucenicilor.
10. Te per orbem terrarum
sancta conIitetur ecclesia
10. Pe Tine sInta Biseric Te
m rturiseste pe ntregul p mnt,
11. Patrem immensae maiestatis 11. Tat al nesIrsitei m riri,

239
12. Venerandum Tuum verum
unigentium Filium
12. Pe adev ratul Fiul T u, Unul-
N scut, care trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum
Spiritum
13. Si pe SIntul Duh
Mngietorul
14. Tu rex gloriae Christe 14. Tu Hristoase, mp rat al slavei,
15. Tu Patris sempiternus es Filius 15. Tu esti Fiul vesnic al Tat lui;
16. Tu ad liberandum
suscepturus hominem non
horruisti virginis uterum
16. Tu care aveai s Te ntru-
pezi n om pentru a-l mntui, nu
te-ai nIricosat de pntecele
Fecioarei;
17. Tu devicto mortis aculeo
aperuisti credentibus regna
caelorum
17. Tu, dup ce ai nvins acul
mor ii, ai deschis credinciosilor
mp r ia cerurilor;
18. Tu ad dexteram Dei sedes in
gloria Patris
18. Tu stai de-a dreapta lui
Dumnezeu n slava Tat lui;
19. Iudex crederis esse venturus 19. Credem c vei veni ca
Judec tor;
20. Te ergo quaesumus Tuis
Iamulis subveni quos pretioso
sanguine redemisti
20. Asadar, Te rug m vino n
ajutorul robilor T i pe care i-ai
r scump rat cu pre iosul T u
snge;
21. Aeterna cum sanctis tuis
gloria munerari
21. D ruieste-le slav cu sIin ii
T i;
22. Salvum populum Tuum
Domine et benedic hereditati
Tuae
22. Mntuieste, Doamne,
poporul T u si binecuvnteaz
mostenirea Ta;
23. Et rege eos et extolle illos
usque in aeternum
23. Si condu-i pe ei si i nal n
veac.
24. Per singulos dies
benedicimus Te
24. n Iiecare zi Te
binecuvnt m
25. Et laudamus nomen Tuum
in saeculum et in saeculum
25. Si l ud m numele T u n
veac si n veacul veacului.
26. Dignare Domine die isto
sine peccato nos custodire
26. nvredniceste-ne, Doamne, n
ziua aceasta, I r p cat s ne p zim;
27. Miscere nostre Domine e
miserere nostri
27. Miluieste-ne pe noi,
Doamne, miluieste-ne pe noi;
28. Fiat misericordia Tua
Domine super nos quem ad
modus speravimus in Te
28. Fie, Doamne, mila ta peste
noi precum am n d jduit n
Tine;
29. In Te Domine speravi non
conIundar in aeternum.
29. n Tine, Doamne, am n d j-
duit, s nu m rusinez n veac!

240

/,7(5$785$3$237,67





Capitolul Literatura payoptist poate Ii considerat, n acelasi
timp, un ghid, un Iragment de istorie literar si un studiu asupra stilu-
rilor. Ni s-a p rut necesar s reunim n aceste pagini elemente diverse,
pentru a Iurniza cititorului o viziune coerent , complet n privin a
reIerin elor asupra literaturii pasoptiste, perspectiv ce cuprinde urm -
toarele puncte cardinale:
1. reperele istorice, care permit percep ia textelor literare n
contextul datelor momentului studiat si situarea operelor n perspec-
tiv diacronic ;
2. introducerile literare, care cuprind elementele ce subliniaz
originalitatea si locul Iiec rui autor ntr-o anumit miscare estetic ;
3. dosarul autorilor celor mai importan i, ce urmeaz s Iie
alc tuit de cititori si s cuprind un rezumat portretistic si biograIic, o
prezentare a operelor, extrase din textele esen iale, un chestionar ce
oIer piste de studiu si de interpretare si o sintez ce prezint inven-
tarul tematic si al Iormele proprii literaturii scriitorilor studia i;
Am dorit s realiz m un material bogat n inIorma ii si util, clar
structurat si usor de utilizat, care se adreseaz studen ilor de ast zi;
n d jduim c acestia l vor considera drept o prezentare introductiv
pentru bibliograIia cu neputin de neglijat n vederea n elegerii com-
plete si corecte a acestei perioade, c reia cultura romn i datoreaz
modernizarea.
Acest material are urm torul cuprins:
1. Delimitarea perioadei pasoptiste.
2. Contextul istoric.
3. n elesul unei no iuni: pasoptismul.
4. Apari ia revistei Dacia literar si impactul s u asupra opiniei pu-
blice romnesti, n contextul dezvolt rii presei pe plan na ional si european.
5. Mihail Kog lniceanu, p rintele proiectului cultural de ntemeiere a
literaturii romne moderne: biograIia unui personaj, biograIia spiritual a
unei epoci.
241
x Programul revistei Dacia literar Iormulat n Introauc ie:
a) teoretizarea speciIicului na ional
b) tematica literaturii na ionale
c) unitate lingvistic , unitate cultural , unitate politic
d) actul de nastere al criticii literare
e) structurarea numerelor revistei
I) rela ia revistei cu cititorii epocii
6. InIluen a revistei Dacia literar asupra evolu iei literaturii romne
din veacul al XIX-lea.
7. Caracteristicile si orientarea literaturii pasoptiste: interIeren a clasi-
cism, romantism, realism
8. Pasoptistii, c l tori romni n veacul romantic
8.1. Simbolismul c l toriei
8.2. Sumar privire asupra trat rii temei c l toriei n literatura universal
8.3. Pasoptistii, c l tori romni n veacul romantic
8.4. Nasterea unei literaturi ale c rei genuri si specii sunt ilustrate de
pretextul c l toriei
9. Subiecte de reIlec ie

1. Delimitarea perioadei

Anii ce au urmat Revolu iei de la 1821 conduse de Tudor
Vladimirescu si, n general, perioada cuprins ntre 1830-1860, repre-
zint n istoriile literare asa-numita Epoc pa,optist . n istoria cul-
turii si civiliza iei umanit ii, no iunea de epoc este sinonim cu
aceea de er , r stimp caracterizat de tr s turi proprii, n care se nre-
gistreaz progresul social, economic, cultural sau artistic, ca urmare a
Iolosirii la un moment dat a unui anumit tip de material pentru
conIec ionarea uneltelor si armelor: piatra, bronzul (mileniul II .H.
secolul XII .H.) sau fierul (secolul XII .H. secolul I d.H.). Pe m -
sur ce ne ntoarceam n istorie, cele dinti epoci ale umanit ii au
durate ample, de sute de mii de ani. Odat cu nceputurile r spndirii
crestinismului si ale delimit rii epocii Cuvntului, intervalul de timp
se micsoreaz . Aten ia ni se ndreapt c tre epocile apropiate si, cople-
si i de am nunte, descoperim c o iaee poate face o epoc in clipa
materiali: rii sale in cuvinte memorabile, ce au aarul s influen e:e
mentalit ile popoarelor.
n istoria literaturii romne, no iunea de epoc ar putea Ii consi-
derat un punct de reper, c ruia i sunt subordonate tendin ele sti-
listice, orient rile anumitor curente estetice, realiz rile artistice repre-
242
zentative, ideile cardinale devenite sloganuri ale momentului. Epoca
pasoptist este perioada de timp al c rei slogan era libertate, egalitate
,i fraternitate. Este perioada n care se vorbeste insistent despre
progresul considerabil nregistrat pe t rmul literelor romnesti, n
acord cu amploarea Ienomenului, ce a antrenat intelectualii romni, ce
si aIirmau comuniunea de idei, interese si idealuri cu cele ale
,Daciei, Iie ea si ,literar . Ritmul evolu iei literare si valoarea cali-
tativ a crea iilor din acest domeniu este un alt element, care Iunda-
menteaz Iolosirea no iunii de epoc pentru r stimpul de trei sau patru
decenii amintit. n acest interval de timp s-au repetat periodic activi-
t ile de ,prop sire (adic de progres) la scar na ional .
n condi ii istorice si culturale asem n toare, registrul de comu-
nicare al acestei epoci literare este unul speciIic, n care distingem
inIorma iile despre evenimentele perioadei: Revolu ia, Unirea si, n
etapa post-pasoptist , R zboiul de Independen . Scriitorii acestei
perioade si etaleaz emo iile si sentimentele, I cnd cunoscut lecto-
rului Ielul n care au resim it o anumit situa ie sau modul n care au
perceput un anumit eveniment. Autorii acestei epoci se reIer la cre-
din ele lor cu privire la diverse probleme ale vie ii sociale, descriind n
culori speciIice nI isarea real si pe cea imaginar a Iaptelor. Preci-
z m c imaginarul literaturii pasoptiste are leg tur att cu dimen-
siunea intern a structurii personalit ii Iiec rui temperament artistic,
ct si cu dorin ele sau proiectele scriitorilor acestora, ce Iormeaz a
doua genera ie revolu ionar , n tradi ia celei a Scolii Ardelene si a
Iluminismului. Simbolistica acestei literaturi devine o punte de leg -
tur ntre real si imaginar, cu proIunde implica ii n privin a demer-
surilor comunic rii.
Imensul consum de energii ale revolu ionarilor perioadei por-
neste de la valorizarea dimensiunii culturale, sociale yi na ionale a
istoriei romnilor n context european. Discursul oIicial al acestei
epoci penduleaz ntre auto-impunerea unei imagini aemne asupra
rolului si rostului neamului romnesc n istoria universal , ce subli-
niaz tenacitatea naintasilor ai c ror urmasi sunt contemporanii
acestei perioade si sublinierea amenin rilor generate de lipsa de
reac ie, de iner ia, care limiteaz libert ile sociale ale comunit ii.
Retorismul Iormul rilor se oglindeste n lirica acestei perioade, care
este destinat lecturii sau mai bine zis discursurilor publice. Textele nu
mai sunt destinate unui cerc de ini ia i, c rturarilor erudi i, ca n
vremea Renasterii. Nu este vorba numai despre o literatur a elitelor, a
243
saloanelor pline de raIinament. Nu este vorba numai despre o lectur a
tainei, a discre iei, a studiului, a scolii, a instruirii, a ilumin rii si
combaterii obscurantismului. Este vorba si despre o lectur pentru
agora si pentru insuIlarea avntului revolu ionar ascult torilor, Iie ei
oameni de rnd sau vl stare de vi aleas .
2. Context istoric
Prima ntrebare, pe care trebuie s si-o pun un lector avizat, care
citeste crea iile litera ilor pasoptisti si, mai ales, nsemn rile pe care n
lucrarea sa, Echilibrul aintre antite:e le Iace Ion Heliade R dulescu, este
aceea reIeritoare la existen a coinciden elor n cultura si civiliza ia
universal . Ce rost, ce semniIica ie si ce rol au coinciden ele?
Cnd Iigura de stil numit repeti ie este ntlnit n crea iile
literare, ea subliniaz o anumit idee a unui autor, pe care creatorul
respectiv nu o poate omite, tocmai pentru c ea l preocup .
Retorismul repeti iei nu poate Ii ignorat de publicul, care este
preocupat si nsuIle it de aceleasi gnduri, precum cele exprimate n
poezia Un r sunet de Andrei Muresanu:

,De,teapt -te romane, ain somnul cel ae moarte,
In care te-aaancir barbarii ae tirani'
Acum ori niciodat croie,te- i alt soarte,
La care s se-nchine ,i cru:ii t i au,mani'

Acum ori niciodat s a m aove:i in lume
C -n aste mani mai curge un sange ae roman,
Si c -n a noastre piepturi p str m cu fal -un nume
Triumf tori in lupte, un nume ae Traian'

Cnd repeti ia are loc la nivelul evenimentelor tr ite de individ
sau de colectivitate, ea este un semn al imposibilit ii evolu iei, datorat
unei cunoasteri superIiciale, par iale, subiective sau incomplete si e
generat de reac iile aIective, impulsive, violente la evenimentele, ce se
petrec ntr-o conjunctur aparent nou . Repeti ia lui ,acum ori
niciodat poate s Ii Iost o lec ie a destinului, a c rei semniIica ie
trebuia asimilat pe de-a ntregul. n contextul european al perioadei
pasoptiste, diploma ia romneasc a jucat un rol Ioarte important n
vederea realiz rii idealurilor na ionale de unitate si de prop sire, adic
de progres, pe calea civiliza iei.
Primul, care a observat repeti ia la nivelul Ienomenelor tr ite de
aceast genera ie de revolu ionari n veacul al XIX-lea, a Iost Ion
244
Heliade R dulescu, martor n vrtejul evenimentelor, personaj pe care
torentele istoriei l-au purtat n mijlocul Iaptelor, pe care le descrie si a
c rui oper ast zi n mare m sur ignorat sau, pur si simplu, uitat
are multe r spunsuri pentru cititorul secolului XXI. Ion Heliade
R dulescu scrie pentru prima dat n istoria romneasc despre exis-
ten a revolu iilor dublate: ,Doi 1821, doi 1848, doi 1859 n Echili-
brul aintre antite:e (ed. Petre V. Hanes Editura Minerva, Bucuresti,
1916, vol. I, pag. 179). n concep ia lui social si n sistemul lui
IilosoIic, se poate desciIra si patosul r pus de dezam girea postrevo-
lu ionar si ncercarea de structurare teoretic a inIorma iilor despre
istoria tr it , care trebuia m rturisit genera iilor ce vor urma. Revo-
lu ionar moderat n evenimentele de la 1848, al turi de Christian Tell
si Gheorghe Magheru, respingnd cu vehemen opiniile partidei sn-
geroase, reprezentate de Ion Ghica, Ion Br tianu, C.A. Rosetti si
Nicolae B lcescu, Ion Heliade R dulescu aduce n aten ia publicului
dualit ile monstruoase ale societ ii romnesti, structurndu-si discur-
sul dup modelul hegel-ian. Ca si Hegel, Ion Heliade R dulescu
ncearc s dea o explica ie Ienomenelor istorice, pe care le-a tr it si la
care a participat activ, creznd cu t rie c ara lui ,trebuie s se
ae:volte in leg tur cu trecutul ei ,i nu aup legi imitate ae la al ii: cu
legi ,i aoctrine eterogene aause sau imitate ainafar se pierae
Romania, pentru c riaicanau-i-se elementele ei vitale, i se impun
altele, ce nu le pot respira pl manii ei. El e convins c r zboiul intern
dintre boieri si ciocoi este semnul crizei postrevolu ionare si c Ieno-
menul nu conduce la progresul societ ii romnesti.
n Ielul acesta, s-a n scut polemica reIeritoare la g sirea unui
r spuns logic la ntrebarea: este Revolu ia de la 1848 un fenomen de
import?
Nicolae B lcescu sus ine c Revolu ia de la 1848 ,fu oca:ia,
iar nu cau:a revolu iei romane. El se reIer la Iactorii de inIluen
si de continuitate, care au rolul de a semnala asem n rile dintre
Ienomenele istorice din aceeasi perioad . Pe de alt parte ns ,
analiznd cele dou momente 1821, 1848 si 1859 n Echilibrul aintre
antite:e, Ion Heliade R dulescu scrie: ,Nu v mira i, cititori, c ci
situa ia geografic ,i politic a rilor noastre e tot aceea, ,i inten-
iunile ,i interesele vecinilor no,tri nu s-au schimbat, (...) Pan cana
exist acelea,i principii, nu vor ie,i aecat acelea,i consecin e, ain
acelea,i cau:e, acelea,i re:ultate ies. Evenimentele la noi se vor
succeae ca ,i eai iunile prin stereotipie.
245
3. n elesul unei no iuni: payoptismul

No iunea de payoptism este n eleas n mai multe sensuri de
c tre oamenii de cultur de ast zi. Pe de o parte, pasoptismul este
considerat un instrument metoaologic ae perioai:are in intervalul
istoriei moaerne ae la 1830 la 1860. Pasoptismul este ,i un concept
sociologic, care se refer la moaerni:area civili:a iei ae tip burghe:.
n al treilea rnd, el este si o combina ie ae concepte estetice, care in
literatura roman exist , pentru c aici remarc m pre:en a concomi-
tent a unor tr s turi specifice romantismului, clasicismului ,i
realismului in operele c rturarilor acestei perioaae.
Istoricii literari au remarcat existen a unui Ienomen lingvistic,
care a contribuit la deIinitivarea numelui no iunii de pasoptism. Este
vorba despre fenomenul de haplologie, de nghi ire a ini ialelor
numeralului anului revolu iei, n sens poate persiIlant, poate aIectiv.
Oricum, acesta era un semn al autohtoniz rii unei no iuni, ce avea
leg tur cert cu seismul european al revolu iilor din neuitatul an 1848.
O deIinire sugetiv , documentat si sintetic a pasoptismului a
dat proIesorul Paul Cornea, care l explic ca un romantism de tip
rissorgimental cu accente iluministe si preromantice, elegiace,
mesianice si sociale (1840-1860), precum si decep ioniste, critice si
realiste n etapa epigonismului si a destr m rii (1860-1870). n gene-
ral, data care delimiteaz pasoptismul romnesc de Iluminism este
1830, anul n care Ion Heliade R dulescu public Meaita ii aup
Lamartine. Ideea de asociere a pasoptismului cu un Risorgimento,
porneste de la similitudinile cu varianta italian a uniIic rii Italiei n
1861, n perioada care a urmat r zboaielor napoleoniene, perioad n
care a Iost nevoie s se in seama de obstacolele nI ptuirii acestui
deziderat al unit ii. Ocupa ia austriac a Iombardiei, Vene iei si
p r ii de nord si nord-est a peninsulei, existen a Statului Papal ce t ia
leg turile dintre nordul si sudul rii, precum si discrepan ele dintre
micile state independente, absolutiste: Regatul Sardiniei / Piemont,
micile ducate de Parma, Toscana si Modena, conduse de rude ale casei
Habsbugilor si Regatul Neapolelui. Ca si n Italia, unde s-au Iormat
societ i secrete, precum cea a Carbonarilor sau Tan ra Italie a lui
Giuseppe Mazzini, n rile Romne a existat o Iaz revolu ionar ,
preg tit de societatea secret Fr ia, n care idealurile urm rite au
Iost acelea de independen si unitate na ional . Celebra parol
,Dreptate si Fr ie era simbolul acestor deziderate. Faza diplomatic
a Revolu iei de la 1848 n rile Romne, asem n toare cu cea
militaro-diplomatic italian a contelui Camillo di Cavour si a eroului
246
na ional italian, Garibaldi, a Iost reprezentat cu inteligen , cu suple e
si cu Ilexibilitate de intelectualii acestei genera ii, care au reusit
Unirea Principatelor Romne n 1859 si proclamarea Independen ei de
Stat a Romniei la 9 Mai 1877.
Contextul cultural ne demonstreaz c pasoptismul romnesc nu
a Iost un moment estetic, ci unul literar, care se leag de modernizarea
societ ii si a institu iilor romnesti. M rturia acestei aIirma ii este
constituirea Iaptelor de cultur n rile Romne dup 1830. Ia toate
acestea au contribuit: inteligen a n elegerii rolului si a utiliz rii
Iactorilor istorici de precipitare, precum si reapari ia domniilor
p mntene dup 100 de ani, consecin ele P cii de la Adrianopole n
privin a raporturilor rilor Romne cu Imperiul Otoman, nceputul
destr m rii structurilor Ieudale, multiplicarea contactelor cu lumea
european si, mai ales, valoriIicarea dinamismului sIerelor de interes.
Pasoptismul este epoca nIiin rii institu iilor na ionale si cea a
apari iei marilor personalit i n domeniul nv mntului, teatrului,
presei, a societ ilor culturale si literare. Gheorghe Asachi, Dinicu
Golescu, Gheorghe Bari iu, Ion Heliade R dulescu sunt deopotriv
exponen i ai Iluminismului romnesc, aIlat n interIeren cu pasop-
tismul. (vezi D. Popovici despre interIeren a Iluminismului dup
1840). Dup 1830, are loc diversiIicarea nv mntului prin nIiin-
area de scoli normale, scoli de Iete, conservatoare (nIiin ate de Ion
Heliade R dulescu n 1833 la Bucuresti si de Gheorghe Asachi Iasi),
universit i (1860 Universitatea de la Iasi si n 1864 Universitatea
din Bucuresti).
Teatrul cunoaste o stabilizarea proIesional tocmai datorit va-
len elor sale educative, care sunt exploatate major n aceast perioad .
Au loc spectacole de amatori cu ,Mithvl ,i Chloe.
Dup ce n 1819 avusese loc la teatrul de la Cismeaua Rosie
spectacolul cu Hecuba de Euripide, despre rolul acestei institu ii de
cultur scriseser si Gheorghe Asachi si Nicolae V c rescu, acest din
urm eIor al teatrului romnesc dedicnd evenimentului celebrele versuri:
,J-am aat teatru, vi-l p :i i ca un l ca, ae mu:e
Cu el curana ve i fi vesti i prin ve,ti aeparte ause
Cu el n ravuri inarepta i, aa i ascu iri la minte
Poaoabe limbei voastre aa i, cu romane,ti cuvinte.

Crearea repertoriului na ional, ncepe original n epoca n care
Vasile Alecsandri este numit director al Teatrului Na ional din Iasi, n
247
1840. Era momentul n care existau publica ii teatrale celebre, precum
,Ga:eta Teatrului Na ional, al c rei Iondator a Iost Ion Heliade
R dulescu. Se punea problema nIiin rii institu iei, care s lanseze
noi piese interpretate de tinerii actori. Titu Maiorescu scria despre
aceast problem , punnd-o n leg tur cu teoria Iormelor I r Iond.
Abia dup 1852, se nIiin eaz Teatrul Na ional la Bucuresti, iar n
Iruntea sa se vor aIla nume celebre ale culturii pasoptiste si post-
pasoptiste precum: Costache Caragiale si I.A. Wachmann (1852-
1853), Costache Caragiale (1853-1859), Matei Millo (1859-1860),
C.A. Rosetti (1859-1860), Direc ia Comitetului Teatrelor (1860-1861),
Matei Millo (1860-1866), Costache Dimitriade (1866-1867), Matei
Millo si Mihail Pascaly (1867-1868), Grigore Bengescu (1868-1870),
Matei Millo (1870-1871), Mihail Pascaly (1871-1874), Societatea
Dramatic (1874-1875), Mihail Pascaly (1875-1877), Ion Ghica
(1877-1881), C. Cornescu (1881- 1882), Gr. C. Cantacuzino (1882-
1887), C. I. St ncescu (1877-1888), I. I. Caragiale (1888-1889), Gr.
C. Cantacuzino (1889-1898), Petre Gr disteanu (1898-1899) si Scarlat
Ghica (1899-1901).
Despre Iunc ia educativ a teatrului scria n martie 1835 C. Negruzzi:
,Traauc torul ace,tii arame nu au privit la nimic alta, aana-o la lumin ,
aecat la folosul ce poate ar veni ain ea ,i la mul mirile cetitoriului. El a
fost martor intip ririi ce au pricinuit asupra privitorilor cana s-au
repre:entat fran o:e,te, ,i cunoa,te c epoha aceasta poeticeasc a
reformii ,-a civili:a iii nu mai pu in este ,i epoha literaturii, in care
fie,tecare aaev rat molaovan ar trebui s st ruiasc (precat ,i in orice
poate) a imbr o,a patria sa preste care, aup atata intuneric ae
nenorocire, incepu a s r v rsa o ra: ae lumin .
Teatrul i o oglind . (s.n. I.M.) Tot ce este n lume, n istorie,
n om s privede. El nvie pe eroul mort si dup trecire de veacuri, l
aduce de nIl c reaz iar si sim ire si inima privitoriului. El nIrun-
teaz pe cel r u, ar tndu-i subt o alegorie Irumoas toat urciune si
degr duire n ravului s u, si, criticnd pe cel trecut, loveste si arat cu
degitul pe cel de Ia . (,Tri:eci ae ani sau via a unui fuc tori ae c r i
(preIa a la edi ia I) n C. Negruzzi, P catele tinere elor, Editura
pentru Iiteratur , BPT, 1963, p. 237)
Despre rolul asocia iilor literare, care au nceput s Iie nIiin ate
ncepnd cu 1827, s-a scris adesea, c acestea erau pretextul sub care
aveau loc ntlnirile periodice ale revolu ionarilor pasoptisti. Progra-
mul societ ilor literare se aIla n direct leg tur cu extinderea scolii
n mediul rural, cu nIiin area de teatre n toat ara, cu publicarea
ziarelor si realizarea unei literaturi originale, inspirate de Iolclorul si
248
vechile documente publicate din arhivele romnesti. Ion Heliade
R dulescu este un pionier al tip riturilor, n sensul nIiin rii colec iei
Biblioteca universal . Concomitent, via a literar este activizat de
ncerc rile de nIiin are a saloanelor literare.

4. Mihail Kog lniceanu yi ,Dacia literar

4.1. Apari ia revistei ,Dacia literar ,i impactul s u asupra
opiniei publice romane,ti, in contextul ae:volt rii presei
pe plan na ional ,i european
De la inven ia lui Guttenberg din veacul al XV-lea, vor mai trece
mul i ani, pn cnd, n 1663, la Hamburg, poetul si teologul german
1ohann Rist va edita cel dinti ziar, care va apare lunar, vreme de
cinci ani. Doi ani mai trziu, aceast inven ie nem easc va Ii preluat
de Irancezi si de englezi, care-si dau seama de importan a Iaptului de a
Ii inIormat, ntr-o lume n care nu demult Francis Bacon rostise un
adev r Iundamental: ,Knowleage is power' / ,Cunoa,terea
inseamn putere' n 1665 deci, Irancezii vor edita Journal aes
savants si n acelasi an, Royal Society din Anglia va publica
Philosophical Transactions. Aceste ziare se adresau unui public
limitat, stiutor de carte, un public recrutat din rndurile litera ilor si al
claselor privilegiate din ierarhia social . n veacurile care au urmat,
circula ia ziarelor, revistelor sau a jurnalelor a depins n mare m sur
de prosperitatea societ ilor, din rndul c rora publicul era selectat.
Ia nceput, aceste publica ii nu erau specializate pe domenii. n
1672, cnd n Fran a era publicat Le Mercur galant, (redenumit n
1714 Mercur ae France si restructurat n 1890) de c tre Iondatorul
s u, Jean Donneau de Viz, acest ziar cuprindea stiri de la curtea re-
gal a Fran ei, anecdote si versuri scurte. Con inutul acesta mixt se adre-
sa unui public, care era receptiv la amestecul de umor, politic si lite-
ratur , prin intermediul c ruia, cei care scriau inIormau si sem nau opinii.
Prima revist literar a Iost editat n 1686 si s-a numit
Universal Historical Bibliothque. n secolul urm tor, asa numitul
,veac al luminilor, n Anglia to i marii publicisti sunt scriitori
binecunoscu i, iar revistele literare editate de ei au inIluen at Ioarte
mult mediul cultural insular. n sensul, acesta amintim c primele
ziare literare din Anglia veacului al XVIII-lea erau: The Review editat
n 1704 de Daniel DeIoe, The Tatler, editat n 1709 de Sir Richard
Steele si The Spectator, editat n 1711 de Sir Richard Steele si Joseph
Addison. Polemisti cu talentul de a oIeri carna ie ideilor, publicisti cu
gustul propagandei si cu darul de a-si exprima ideile clar, acesti
249
scriitori ai veacului luminilor au Iost mai degrab critici, cu spiritul
nega iei, dect IilosoIi, geometrii ai sistemelor.
Ia nceputul secolului al XIX-lea, termenul de publica ie
literar , Iie c este vorba despre un ziar, despre o revist sau despre un
almanah, se reIerea la toate aspectele culturii moderne. O astIel de
publica ie literar era destinat , n Iunc ie de mprejur rile social-
economice ale rii unde ap rea, unui public restrns, sau dimpotriv ,
unui public numeros, unei pie e extinse, n care era nevoie de cota iile
culturale. n acest veac, colaboratorii la o revist literar sunt pretu-
tindeni n lume oameni instrui i, care tind s Iac parte dintr-o elit
cultural . Ei sunt cunoscu i de c tre marele public, tocmai prin exer-
ci iul literar al observa iilor si nsemn rilor, pe care periodic acesti
oameni le Iac pentru paginile publica iei la care colaboreaz . Asa de
exemplu, n Anglia veacului al XIX-lea, mul i ziaristi binecunoscu i,
precum Charles Dickens, Anthony Trollope, Jane Austen, Thomas B.
Macaulay, Sir Walter Scott, William Gladstone, Charles Iamb,
Jeremy Bentham vor deveni scriitori de Iaim interna ional , promo-
tori ai literaturii din ara lor.
Pentru c literatura are nevoie de audien , pentru c gustul
acesteia trebuie cultivat, pentru c numai publica iile literare nu sunt
suIiciente pentru conturarea evolu iei unei beletristici, literatura
romn din veacul al XIX-lea, n drumul ei c tre modernitate va urma
modelul cultural european, n spe pe cel Irancez, cu moda saloa-
nelor, argument al constituirii cenaclurilor literare din perioada post-
pasoptist si pn la sIrsitul veacului al XX-lea. Este meritul celei de
a doua genera ii de scriitori romni din veacul romantic european, de a
Ii putut duce la ndeplinire constituirea primului cenaclu literar,
n elegnd pe deplin rostul ntlnirilor, al lecturilor si al comentariilor
publice, pe baza operelor realizate, nainte ca acestea s Iie ncredin-
ate tiparului si posterit ii.
Ia nceputul secolului al XIX-lea, au existat diverse ncerc ri de
a edita un ziar romnesc. Despre ele si aminteste Mihail Kog lniceanu
n celebra Introauc ie la Dacia literar :
,La anul 1817, a. Racocea, K.K. translator romanesc in
Lemberg, public prospectul unii foi perioaice ce era s ias pentru
intaia,i aat in limba romaneasc . Planul s u nu se putu aauce la
implinire. La anul 1822, a. Z. Karkaleki, in Buaa, cerc pentru a aoua
oar o as mine intreprinaere, aar ,i aceasta fu in : aar. In sfar,it, la
1827, a. I. Eliaa vru ,i ar fi putut, pe o scar mult mai mare, s
ispr veasc aceea ce Racocea ,i Karkaleki nu putur face. Ocar-
muirea ae atunce a rii Romane,ti nu-i a au voia trebuincioas .
250
A,a, pu inii b rba i carii pe atuncea binevoia a se inaeletnici inc cu
literatura na ional , pieraur n aefaea ae a veae vreoaat ga:ete
romane,ti. (Mihail Kog lniceanu Introauc ie la Dacia literar n
volumul Tainele inimei, edi ie ngrijit de Dan Simonescu, E.P.I.,
B.P.T., 1964, pag. 135).
Din 1829, aveau s apar si la noi primele publica ii n limba
romn redactate cu litere chirilice: Curierul romanesc (Bucuresti
8/20 aprilie 1829) Albina romaneasc (Iasi, 1 iunie 1829), Mu:eu
na ional. Ga:eta literal ,i inaustrial (Bucuresti, 1836-1838), Ga:eta
Teatrului Na ional (Bucuresti, 1835-1836, redactor I. Eliade R dulescu),
Curiosul. Ga:et ae literatur , inaustrie, agricultur ,i nout i
(Bucuresti, 1836-1837, redactor Cezar Bolliac), Romania (Bucuresti,
1837-1838, redactor Florian Aaron), P manteanul (Bucuresti, iulie-
septembrie 1839), Mo:aicul (Craiova, 1838-1839, redactor Const.
Ieca), Curier ae ambe sexele. Jurnal literar (Bucuresti, 1836-1847,
redactor I. Eliade R dulescu), Jestitorul bisericesc. Ga:et religioas
,i moral (Buz u, 1839-1840, redactor Dionisie Romano), Cantor ae
avis ,i comers (Bucuresti, 1837- 1857, redactor Zaharia Carcalechi),
Al uta romaneasc (sub acest titlu au ap rut la Iasi dou reviste
literare: una de la 1 iulie pn la 1 septembrie 1838, condus de
Mihail Kog lniceanu, cealalt de la 14 martie 1837 la 1 septembrie
1838, condus de Gheorghe Asachi), Foaie s teasc a Principatului
Molaovii (Iasi, 1839-1851, condus ntre 1840-1845 de Mihail
Kog lniceanu), Foaia auminicei (Brasov, 2 ianuarie 25 decembrie
1837, redactor Ioan Barac), Ga:eta ae Transilvania (Brasov, 1838) si
Foaie pentru minte, inim ,i literatur (Brasov, 1838-185, redactor
Gheorghe Bari ). Majoritatea acestor publica ii nu au avut o perioad
prea ndelungat de apari ie.
n anul 1840, n momentul public rii revistei Dacia literar ,
Mihail Kog lniceanu avea ocazia s valoriIice o experien na ional
si european n domeniul edit rii publica iilor literare. Interesant de
observat si de n eles este Iaptul c o revist , care nu a apucat s apar
dect Ioarte scurt timp, a conturat proIilul dezvolt rii literaturii
romne moderne pentru cel pu in o jum tate de veac. Publicat la Iasi,
n trei numere duble, n anul 1840 (num rul I din ianuarie- Iebruarie
1840 a Iost tip rit, se pare, la 1 martie 1840), revista Dacia literar va
Ii interzis prin hot rre domneasc la 23 august 1840, Iiind consi-
derat de Mihail Sturdza ,pricin ae scanaal ,i ae sim ire invr f-
bitoare, urmare cu totul impotriva bunelor noastre cuget ri ,i aoritei
uniri intre simpatrio i. (Maria Platon, ,Dacia literar . Destinul unei
reviste. Jia a unei epoci literare, Iasi, 1974, p. 329)
251
4.2. Mihail Kog lniceanu, p rintele proiectului cultural
ae intemeiere a literaturii romane moaerne: biografia
unui scriitor, biografia spiritual a unei epoci
Mihail Kog lniceanu, p rintele proiectului cultural ini iat prin
intermediul revistei Dacia literar , apar ine primei genera ii de
scriitori din istoria literaturii romne moderne, din care Iac parte si
Gheorghe Asachi (1788- 1868) sau Ion Heliade R dulescu (1802-
1872) si Costache Negruzzi (1808-1868), Vasile Crlova (1809-1831),
C. Negri (1812-1876), George Bari iu (1812-1893), Ion Ghica (1816-
1897), Alecu Russo (1819-1859), Nicolae B lcescu (1819-1852),
Grigore Alexandrescu (1814/1819- 1885), Dimitrie Bolintineanu
(1819/18251872), Nicolae Filimon (1819-1865) sau Vasile Alecsandri
(1821-1890), revolu ionari participan i la evenimentele de la 1848.
BiograIia acestui scriitor este reprezentativ pentru spiritul epocii n
care a tr it. N scut la 6 septembrie 1817, Mihail Kog lniceanu a Iost
unul dintre nIl c ra ii patrio i ai unei perioade, suprasaturate de
evenimente, din istoria rilor Romne. Cu ocazia Revolu iei de la
1848, a Unirii Principatelor de la 1859 sau cu ocazia proclam rii
Independen ei de stat a Romniei, n urma R zboiului de Indepen-
den , numele lui Mihail Kog lniceanu este omniprezent n acest
vrtej al realit ilor vremii sale.
Explica ia o d Mihail Kog lniceanu nsusi, n ultimul an al
vie ii sale, cnd ine cel din urm discurs academic, cu prilejul s rb -
toririi a 25 de ani de la nIiin area Academiei Romne si cnd, cuprins
de nostalgia vremurilor de alt dat , d Iru liber unei autobiograIii,
prezentat n public si considerat simbolic . OrIan de ambii p rin i,
mama lui Mihail Kog lniceanu Iusese ncredin at tutelei logoI tului
Grigorie Sturdza. So ia acestuia, domni a Marghioala Calimach a Iost
nasa de botez a lui Mihail Kog lniceanu. Fiul acesteia, domnitorul
Mihail Sturdza l va lua pe Iinul mamei sale sub protec ia sa si l va
trimite la nv tur n Fran a, mpreun cu copiii lui, Dimitrie si
Grigorie. Ia Iunville sunt ncredin a i unui preot catolic octogenar,
abatele Ihomm, care din cauza Revolu iei Iranceze se reIugiase n
Principate si Iusese proIesorul lui Mihail Sturdza. Acesta le-a Iost
dasc l de retoric , de limba si literatura latin la colegiul din Iunville
timp de un an, dup care, cei trei au Iost trimisi n Atena Germaniei,
cum era supranumit Berlinul. n casa pastorului Souchon, parohul
bisericii coloniei Iranceze reIugiate la Berlin, dup revocarea edictului
de la Nantes, tinerii se bucur de o bun primire si particip la toate
evenimentele importante ale acestei comunit i. Scrisorile din aceast
252
perioad ale tn rului Kog lniceanu relev inteligen a ministrului de
externe de mai trziu. n casa pastorului Ionas, care era discipolul
Iavorit si editorul operelor teologului protestant Schleiermacher, un
om distins, care se nrudea cu Iamilia Schwerin si care era urmas al
marelui Ieldmaresal al lui Frederic cel Mare, Mihail Kog lniceanu are
ocazia s cunoasc mul i oameni importan i, care doreau unirea
Germaniei. Ia Universitate, a avut proIesori celebri precum Gans,
proIesorul de drept natural, Ieopold de Ranke, celebrul istoric,
Savigny, proIesor de drept roman si celebru ministru de justi ie. n
aceast perioad a avut ocazia s -l cunoasc pe Alexander Humboldt,
pentru care public eseul ,Limba ,i literatura roman sau valahic /
,Rmanische oaer Wallachische Sprache una Literatur, ianuarie
1837 n Lehmanns Maga:in fr aie litteratur aes auslanaers. Ia scurt
timp, n 1837, apare n Irancez tot pentru Humboldt ,Schi asupra
istoriei, obiceiurilor ,i limbii iganilor / ,Esquisse sur l histoire, les
moeurs et la langue aes Cigans (Berlin, Behr, 1837). Tot acum, se
mprieteneste n vacan ele din Schwienemnde, o localitate din
Pomerania, cu Wilibald Alexis, romancierul care l-a ini iat, ca si pas-
torul Ionas, n privin a transIorm rile istorice, care avuseser loc n
vederea uniIic rii Germaniei: mpropriet rirea ranilor I cut de mi-
nistrii Stein si Hardenberg, n timpul domniei lui Frederic Wilhelm III
(1797-1840), desIiin area privilegiilor de clas si reIorma organiz rii
administrative, pe baza meritului oamenilor, care aveau drepturi egale,
indiIerent din ce clas social proveneau. Ia Alt-Schwerin si la Neu-
Schwerin, n apropiere de castelul unde primeste g zduire din partea
proprietarului, contele Schwerin, viitorul ministru liberal al Germaniei,
n perioada luptei sale pentru uniIicare (1848-1862), are ocazia s
cunoasc diIeren a dintre vechiul sat al ranilor cl casi si satul nou, al
ranilor proprietari. n timpul sederii sale la Berlin, este primit n
cercurile politice nalte, prin intermediul unui bun coleg de studii si
prieten, Iiu al celebrului istoric Kohlrausch. AstIel, este cunoscut de
ducesa de Cumberland, inIluenta sor a regelui Frederic Wilhelm III si
se mprieteneste cu principele Gheorghe, Iiul ducelui de Cumberland,
viitorul rege de Hanovra, Gheorghe V, care va Ii detronat de v rul s u,
Wilhelm I n 1866.
Personajul este un om de ac iune, un atent si abil observator al
evenimentelor si al consecin elor lor, printre care navigheaz cu
pricepere, ob innd avantaje de pe urma aplic rii n practic a ideilor
sale. Bogdan Petriceicu Hasdeu avea dreptate scriind:
253
,Kog lniceanu in literatura istoric a Romaniei ,i Alecsanari in
literatura noastr poporan gioac pan la un punct rolul lui Columb
(s.n.- I.M.) in privin a geografic .
America exista in :iua cua iunii ,i o cunoscuser ae secoli
intrepri:ii pluta,i ain Scanainavia, aar marele genove: cel intai a
aat-o la lumin , ,i print-insul e,it la lumin ea va ramanea pentru
totaeauna copilul lui Columb' (B.P. Hasdeu n Columna lui Traian
din 15 septembrie 1872).
Cheia ntregului ediIiciu cultural al activit ii lui Mihail
Kog lniceanu o reprezint m sura just a raportului dintre tradi ie si
inova ie, care i permite Iixarea cu claritate, exactitate si concizie a
direc iilor de dezvoltare a literaturii romne moderne.
S-a vorbit despre Introauc ia la Dacia literar ca despre un
maniIest similar celui romantic, aprecierea acesta urm rind similitu-
dinea tematic a operelor inspirate din trecutul istoric, din Iolclor si
din Irumuse ile naturii. Ceea ce este important de subliniat este Iaptul c ,
aceste teme, pe care le Iormulase n programul revistei sale, sunt speciIice
literaturii clasice (n sens de valoroase) de pretutindeni si de oricnd.
Mihail Kog lniceanu este, I r ndoial , un ntemeietor, un lider,
care modeleaz opiniile culturale ale publicului, un istoric si un literat
cu o viziune a lumii stabil , solid construit . Universul social euro-
pean la cl direa c ruia particip este n ntregime structurat pe legi
riguroase, indubitabile n viziunea lui Mihail Kog lniceanu. Voca ia
aceasta normativ , mpletit cu puseurile revolu ionare ale m rturi-
sirilor sale din epistole este o m rturie a clasicit ii structurale a perso-
najului. Implicat pe tot parcursul vie ii sale n realizarea unor dis-
cursuri memorabile, n Iormularea unor legi Iundamentale si a unor
norme, ce vizeaz rigoarea si ordinea ierarhiei noului stat, convins c
,aristocra ia na,terii va pieri, Mihail Kog lniceanu nu este un
anarhist. El este convins c aceast schimbare din ierarhia social va
Iace loc ,aristocra iei meritului, singura aristocra ie ce ae acum va fi
mai priicioas . (Mihail Kog lniceanu Jia a lui A. Hrisoverghi n vol.
Scrieri, Editura tineretului, colec ia Iyceum, Bucuresti, 1967, p. 148).
ntreaga activitate cultural a lui Mihail Kog lniceanu beneIi-
ciaz de existen a unei constante comportamentale, ce se reIer la
continuitatea ideilor, indiIerent de domeniul lor de aplicare: literatur ,
istorie, diploma ie. Avea 20 de ani, cnd public n german cerce-
tarea critic si istoric despre ,Limba ,i literatura roman sau vala-
hic / ,Rmanische oaer Wallachische Sprache una Literatur, n
ianuarie 1837. Ia scurt timp, n 1837, apare n Irancez Schi asupra
istoriei, obiceiurilor ,i limbii iganilor / Esquisse sur lhistoire, les
254
moeurs et la langue aes Cigans, iar n august, n acelasi an, va apare
sinteza Istoria rii Romane,ti, care se ncheie cu anul 1792. Cons-
tient c evolu ia este posibil numai ntr-un cadru logic, Mihail
Kog lniceanu a ncercat s elimine hiatul din biograIia sa spiritual . n
1838, la ntoarcerea n Moldova, era locotenent-aghiotant al domni-
torului Sturdza. Cu acest prilej, observ Filosofia vistului, compunnd
o satir vehement , la adresa patimei jocurilor de c r i a demnitarilor
cur ii. Aceast scriere precum si altele, pe care le-a publicat n Al uta
romaneasc i-au atras suspendarea revistei, dup primele cinci numere
si o pedeaps cu nchisoarea timp de o lun . Contradic iile tragice ale
omului l vor Iace, ca n ultima parte a vie ii, s tr iasc si neIericirile
bolii si umilin ele s r ciei, Iiind nevoit s si vnd la licita ie, la Kln,
colec ia de tablouri ale maestrilor italieni, germani si Ilamanzi din
secolele XVI XIX. P rintele spiritual al Daciei literare, prizonier al
propriei personalit i, pndit de Iatalitatea care nu-i oIer nici o sans ,
tr ieste, n ultimii ani de via , ceea ce s-ar putea numi o libertate su-
pravegheat , ce l va Iace s se sting la Paris, n timpul unei interven-
ii chirurgicale, n 1891.
Clasic este, n activitatea cultural a lui Mihail Kog lniceanu,
perpetua c utare a adev rului. n arhitectura discursurilor sale domin
liniile drepte, ce dezv luie o gndire atras de esen e, de deIinirea pro-
Iunzimilor realului. El este un clasic spirit, aIlat n c utare absolutului,
un om de cultur , care ine seama de trebuin ele contemporanilor
pentru care creeaz . Asa se ntmpl si cnd vorbeste despre antiteza
existent ntre aspira iile de realizare a literaturii na ionale si condi ia
scriitorului romn:
,Scriem intr-o limb necunoscut altor na ii civili:ate, pentru
un public a,a ae mic, incat nu se poate numi public, netrecana peste
intaia sut , scriem, ,i, aac vroim s ne public m scrierile, trebuie s
facem prenumera ii (subscrieri, abonamente, pl i cu anticipa ie, s.n.
I.M.), aaec s cerem un fel ae poman , spre a le tip ri. Si, aup ce
le public m, ce r spl tiri avem sau putem a,tepta? Nimic , pentru c
fama nu are trambi e pentru noi, sau mai bine pentru c urechile
publicului sunt surae pentru proauc iile literare ie,ite in p mantul
s u. Fericit acela care-,i poate scoate m car fum tate ain cheltuielile
tiparului. Literatura noastr la ce cinsti, la ce reputa ie, la ce bog ie
auce? Care literator roman, ,i sunt mul i ce au merit, s-a imbog it
,i-a f cut vreo carier numai prin proauc iile sale? Nici unul. Mare,
aar, trebuie s fie curagiul nostru pentru c inc muncim cana nu
veaem nici un fel ae r spl tire pentru muncele noastre. In inima
omului este totaeauna un fona ae interes, fie,tecare a,teapt vreo
255
mul mire pentru lucrul s u. Cana oare vom ave-o ,i noi? Ast :i,
aimpotriv , acel ce se aeosebe,te prin iaei mai inalte, acel ce spune
aaev rul ,i vra s arate vreanicia neamului este prigonit, aaus in
ae:n aefae. (Mihail Kog lniceanu |A. Demiaoff in Banat, Jalahia ,i
Molaova Introaucere| publicat n Dacia literar , 1840, p. 135-141
si 408-420 n volumul Scrieri, Editura Tineretului, colec ia Iyceum,
Bucuresti, 1967, p. 138).
Analiznd cu luciditate problemele ,literatorului si ale litera-
turii, Mihail Kog lniceanu Iormuleaz cu exactitate situa iile cu care
se conIruntau acestia:
1. Problema limbii, care nu este una de circula ie interna ional
n cazul unei literaturi, care aspir la receptarea universal ;
2. Problema creatorului nencurajat si ner spl tit de societate,
pentru eIortul s u de pionierat;
3. Problema publicului autohton, care nu dep seste ,ntia sut !
si care nu apreciaz ntotdeauna crea iile autohtone, Iie pentru c este
insuIicient educat, Iie pentru c se dovedeste a Ii cosmopolit n
privin a gustului literar;
4. Tirajul unei publica ii literare se conIrunt cu obstacole de
natur economic si psihologic ;
5. Chestiunea prigoanei intelectualilor patrio i, nvinui i pentru
aIirma iile lor, reIeritoare la vrednicia neamului c ruia i apar in,
situa ie comun teritoriilor din Europa, aIlate sub protectorat str in.
Mihail Kog lniceanu este un clasic ghid al ra iunii, ntr-o epoc
de ignorare si prigoan a scriitorului, capabil de a Iormula un adev r
ra ionabil, n m sur de a Ii acceptat de majoritatea contemporanilor
s i. Aceasta era situa ia literaturii romne si a scriitorului romn n
1840, pe care o descoperea n ara sa, cel care semna cu numele de
Michel de Kogalnichan, tn rul de 23 de ani, abia ntors de la studii de
la Iunville si de la Berlin. Compara ia acestei st ri de lucruri cu cea a
statelor europene, n care si des vrsise studiile, l I cea s se gn-
deasc la c ile ,prop sirii culturii n ara sa, evitnd imita ia steril a
modelelor str ine, adaptnd experien a modelelor culturale europene
la situa ia rilor Romne. Mihail Kog lniceanu era convins c prin-
tr-o ,revolu ie pacinic s vrsit de ,vapor (energia aburului) si de
,tipar, ara sa va putea progresa. Dup modelul lui Asachi, a nIiin at
la Iasi o tipograIie cu numele de ,Cantora (adic biroul de redac ie)
Daciei literare sau ,Cantora Foaiei s testi, dup titlul celor dou
publica ii. Cultura si civiliza ia evolueaz n strns interdependen .
ncrederea n Ior a slovei tip rite l va Iace s scrie urm toarele rnduri:
256
,Tipariul va omori prefuaec ile, va impr ,tia in noroa luminile
,i ,tiin ele morale, politice ,i sociale, iar vaporul, oborina aep r-
t rile, va amesteca oamenii ain toate rile ,i ain toate st rile, le va
imp rt ,i iaeile nou , va aa in mana ob,tiei aescoperite geniului ,i,
prin urmare, va nivela toate clasele societ ii. (Mihail Kog lniceanu
Jia a lui A. Hrisoverghi n vol. Scrieri, Editura Tineretului, colec ia
Iyceum, Bucuresti, 1967, p. 148).
Desi utopic si insuIicient argumentat logic, n privin a conse-
cin elor, aceast opinie a lui Mihail Kog lniceanu despre egalitatea
ntre ,st rile sociale, legat de ideea constiin ei unei ,aristocra ii a
meritului n locul celei de neam, a Iormulat o caracteristic a gene-
ra iei, din care Iac parte to i scriitorii pasoptisti: mul i dintre acestia au
ndeplinit Iunc ii politice de Irunte n perioada amintit .
C utnd solu ii originale, proprii condi iilor din ara sa, Mihail
Kog lniceanu a socat concep iile tradi ionaliste ale puterii si a Iost
sanc ionat de autoritatea domneasc pentru primejdia, pe care o
reprezentau ideile sale moderne, occidentale. Nu a existat n literatura
romn , n vremea lui Mihail Kog lniceanu, o polemic de tipul
disputei dintre Antici si Moderni. Acest lucru s-a ntmplat si pentru
c n rile Romne nu a existat o autoritate politic consecvent n
strategiile sale culturale, reIeritoare la popula iile st pnite, un mece-
nat cultural. Mihail Kog lniceanu explic :
,Poate socotesc c literatura noastr n-are nimic vreanic ae
insemnat? Se in,al , ae,i pu in, aar tot are inaestul ca s r spl -
teasc pre acel ce ,i-ar f rtfi o parte a vremei sale intru cultivarea ei.
Si chiar ae n-ar avea inc nimic bun, tot ar trebui s-o ocroteasc ca
s proauc macar in viitor. Geniul se afl in toate na iile ,i in tot
p mantul, are trebuin numai ae slobo:enie, ocrotire ,i prilefuri, ca
s se ar te. De aatoria celor mari este ca s i se aeie aceste. Poporul
are nevoie ae aou feluri ae trebuin e, trebuin ele fi:ice ,i trebuin ele
intelectuale. Un popor in care trebuin ele intelectuale se ae:v lesc se
face o na ie mare, aimpotriv , acela la care aceste trebuin e se
in au,esc se face o na ie brut , se inaobitoce,te ,i se intoarce la
starea sa cea s lbatic . Ferice ae acela care inlesne,te ae:v lirea
inteligen ii, vai ae acela ce omoar auhul unei na ii. Dac Luaovic
XIJ n-ar fi ocrotit ,tiin ele, aac nu ,i-ar fi incungiurat tronul cu
literatorii cei mai insemna i, nicioaat el ,i veacul lui nu s-ar fi numit
mare. Este frumos ca (,) c peteniile popoarelor s ocroteasc ,tiin ele
,i literatura. To i eroii, to i principii cei vesti i sunt aatori cu o mare
parte a slavei lor numai protec iei ce au aat proauc iilor auhului'
257
(Mihail Kog lniceanu |A. DemidoII n Banat, Jalahia ,i Molaova
Introaucere| n volumul Scrieri, Editura Tineretului, colec ia Iyceum,
Bucuresti, 1967, p. 137).
Pentru Mihail Kog lniceanu, protec ia creatorilor, a oamenilor
de spirit si ncurajarea r spndirii crea iilor lor, nseamn iluminare,
mpiedicarea ntoarcerii la ,starea de s lb ticie si emanciparea
poporului prin cultur . Proiectul cultural ini iat de el este o continuare
Iireasc a idealurilor iluministe, adaptate la contextul social politic al
istoriei moderne, n care ,slobozenia, adic ,Iibertatea, Egalitatea si
Fraternitatea erau tot mai des pomenite n preajma Revolu iei de la
1848 si nsp imntau autorit ile.
Inamic al exceselor s vrsite pe t rm cultural de cosmopoli i,
partizan al exprim rii echilibrate si, totusi, radical n Iormularea
opiniilor sale despre respectul limbii, al literaturii si al genialit ii unui
popor, Mihail Kog lniceanu si elaboreaz majoritatea articolelor, pe
care le va publica n revista Dacia literar ntr-un stil sobru, cu o
precizie a termenilor ndelung c utat , spre triumIul ordinii si al
clarit ii ideilor exprimate. Constient de importan a pe care presa o are
n r spndirea opiniilor, de inIluen a cuvntului tip rit asupra Ielului
de a gndi al oamenilor, Mihail Kog lniceanu se va aIla la conducerea
mai multor reviste, ca Iondator al acestora, iar aceste publica ii i vor
Ii suspendate rnd pe rnd: n 1838 Al uta Romaneasc , n 1840
Dacia literar , n 1844 Prop ,irea, n 1856 Steaua Dun rii. Iupta
dintre tinerii Iorma i n institu iile de cultur occidentale, care sperau
c vor Iorma viitoarea ,aristocra ie a meritului si boierimea local ,
conservatoare, cu mentalit i orientale, dornic de a-si men ine privi-
legiile ,aristocra iei de neam, ncepuse. Ea va continua mult timp
dup ncheierea Revolu iei de la 1848 si va inIluen a progresul spre
modernitate al societ ii romnesti, n acord cu evolu ia european .
ReIerindu-se la acest aspect, un romancier al acestei perioade, precum
Nicolae Filimon va descrie n Ciocoii vechi ,i noi, o Iresc a tranzi iei
spre modernitate, n care calciIierea ideilor, ncremenirea n stereo-
tipuri si privilegii, lupta dintre tineri si vrstnici, pentru dislocarea
acestora din urm din structurile ierarhice, reprezint un Ienomen
tipic, ce justiIic si Irnele moderniz rii, si greut ile tranzi iei, si
sacriIiciile inevitabile.
Cel care n 1834 plecase la studii mpreun cu Iiii domnitorului
Mihail Sturdza, se va ntoarce entuziast, la nceputul anului 1838 la
Iasi, asa cum si va aminti mai trziu: ,cana veneam ae la universitate
capul imi era plin ae planuri, unele mai bune aecat altele, vroiam
258
prin literatur s prefac moravurile, s introauc in patria mea o nou
via , noi principii. Admirator al lui Alexandru cel Bun, a c rui
domnie adusese gloria Moldovei n vremuri de r striste, ndemnndu-l
pe Alexandru Ioan Cuza, mai trziu, s urmeze exemplul acestui
str lucit domnitor romn, Mihail Kog lniceanu, istoricul, a publicat n
paginile revistei sale Dacia literar un text cu aluzii transparente la
domnia nepopular a lui Mihail Sturdza, intitulat Descriere istoric a
tabloului ce inf o,ea: pe Alexanaru cel Bun. Dup m rturiile
prietenului s u Vasile Alecsandri, acest text mpreun cu cel intitulat
D.A.Demiaoff in Banat, Jalahia ,i Molaova i-au atras antipatia dom-
nitorului Mihail Sturdza, suspendarea revistei si apoi, dup editarea
revistei Prop ,irea si interzicerea acesteia, a urmat surghiunul la
m n stirea Rsca.
Mihail Kog lniceanu este prin voca ie un cercet tor si un
ndrum tor cultural, un lider de opinie. Ia 24 noiembrie 1843 va rosti
Cuvant pentru aeschiaerea cursului ae istorie na ional la Academia
Mih ilean din Iasi, inaugurnd astIel primele lec ii despre istoria
neamului. Acest text va Ii editat nti la Brasov, n 1844 si apoi la Iasi
de c tre autorul s u, n octombrie 1844. n acelasi an, va publica
revista Prop ,irea. Foaie pentru interesurile materiale ,i intelectuale.
Cenzura i-a nlocuit titlul si sub numele de Foaie ,tiin ific ,i literar
revista a ap rut pn n 29 octombrie 1844. Va pleca spre Paris si se
va opri la Viena, de unde, printr-un ordin al domnitorului, se va
ntoarce din drum. Cu prilejul acestei scurte sederi la Viena, va redacta
un jurnal interesant de c l torie. n 1845 va publica n Almanahul ae
inv tur ,i petrecere eseuri social politice precum Despre civili:a ie
si Despre pauperism. El este creatorul unei terminologii stiin iIice, pe
baza neologismelor, punnd n circula ie termeni noi ca pauper,
pauperism, barbar, aefini ie, paraaox, pres , perioaa , civili:a ie. A
publicat la Iasi, n traducere n limba Irancez , pasaje din cronicile
romne reIeritoare la principii str ini, sub titlul Fragments tires aes
chroniques molaaves et valaques pour servir a lhistoire ae Pierre-le-
Grana, Charles XII, Stanislav Les:c:vnskv, Demtre Cantemir et
Constantin Brancovan. El se va ocupa de publicarea n volum, n
1845, a vechilor cronici, sub numele de Letopise ele rii Molaovei.
Acestea vor apare n urm toarea ordine: volumul II n 1845, volumul
III n 1846 si volumul I n 1852. C l torind ca expatriat n Fran a si
Spania, n 1846 si 1847, unde se aIl n cercurile revolu ionarilor
democra i, Mihail Kog lniceanu observ , ascult , nva si ncearc s
n eleag mersul evenimentelor pe care le tr ieste. Rezultatul acestui
259
demers este un jurnal cu nota ii n Irancez si n romn , intitulat
Notes sur lEspagne, 1846, n care exist compara ii ntre Iolclorul
spaniol si cel romnesc. Ia ntoarcerea n ar , n 1848, va redacta
Protesta ia ce proclama:
x Egalitatea n drepturi si n datorii a tuturor membrilor societ ii;
x DesIiin area ,boierescului si a deosebirilor ntre ,st rile sociale;
x TransIormarea s tenilor n proprietari ai p mnturilor pe care
le muncesc;
x Eliberarea robilor igani.
Va Ii nevoit s se exileze la Cern u i, din cauza prigoanei la care
este supus de c tre regimul politic din Moldova. Mihail Kog lniceanu
redacteaz trei scrisori cu con inut revolu ionar Dorin ele partiaei
na ionale ain Molaova, maniIestul n zuin elor de transIormare
na ional , n care ,cheia de bolt a ediIiciului na ional este Unirea
Principatelor, Noul Acatist a marelui Joevoa Mihail Grigoriu (pam-
Ilet la adresa lui Mihail Sturdza) si Proiect ae Constitu ie pentru
Molaova. n 1850, i apare n Ga:eta ae Molaavia Iragmentul de
roman, primul din literatura romn intitulat Tainele inimei. A tip rit
n 1853, la Iasi, Ochire istoric asupra scl viei, un studiu de istorie
social neterminat, ca introducere la romanul lui Harriet Beecher
Stowe din 1852 Coliba unchiului Toma, tradus cu acest titlu de T.
Codrescu. Precursor al industriei romnesti, ntr-o ar care importa
postavuri si materiale scumpe, pentru conIec ionarea vesmintelor,
Kog lniceanu si nIiin eaz propria Iabric , lng M n stirea Neam .
Aceasta i va aduce multe pierderi si va Iunc iona pn n 1869.
n urma Conven iei de la Balta Iiman din 1849, pe tronul
Modovei a urcat Grigore Al. Ghica, iar Mihail Kog lniceanu va Ii rnd
pe rnd, director la Departamentul Iucr rilor Publice (1849-1850) si la
Departmentul din I untru (1851-1852). Implicndu-se n treburile de
administra ie public , Kog lniceanu cunoaste toate problemele rii,
supus n 1853 ocupa iei trupelor rusesti, care ncepuser ostilit ile
mpotriva Imperiului Otoman, ar ocupat din 1854 pn n septem-
brie 1855 de austrieci si de turci. n aceste vremuri tulburi, cnd n
1855 Grigore Al. Ghica desIiin eaz robia, Kog lniceanu a Iost n
permanen preocupat de situa ia rii sale. Ia 1 octombrie 1855 va
edita cel dinti ziar politic unionist, Steaua Dun rii, convins de
importan a presei, n vltoarea evenimentelor si de necesitatea unei
opinii publice Iavorabile unirii n comunit ile romnesti din str i-
n tate. Cu semn tura K., n aceast revist apare ultima lucrare literar
intitulat Iaei gre,ite, o schi satiric la adresa aristocra iei.
260
Cnd n Iebruarie 1856, Congresul de la Paris ncepe dezbaterea
situa iei rilor Romne si se pronun n Iavoarea drepturilor de
autonomie, deciznd convocarea Divanurilor ad-hoc, diploma ia
romneasc va reusi s Ioloseasc cu inteligen momentul istoric
Iavorabil. Inten iile Marilor Puteri erau diIerite n privin a rilor
Romne. Fran a inten iona s realizeze la gurile Dun rii un bastion al
Europei mpotriva expansiunii si inIluen ei Imperiului arist, bastion
necesar si pentru supravegherea situa iei balcanice, rezultat n urma
agoniei Imperiului Otoman. Prusia dorea uniIicarea Germaniei, I r a
urma politica Imperiului Austriac si, prin urmare, ar Ii sus inut n zu-
in e similare celor ale romnilor. Regatul Sardiniei dorea, de aseme-
nea, uniIicarea Italiei si, prin urmare, idealurile sale se asem nau cu
cele ale rilor Romne. Dup R zboiul Crimeei, Imperiul arist se
aIla ntr-o pasager deIensiv , sprijinind politica Irancez de sl bire a
inIluen ei Imperiului Otoman n Balcani si urm rind, n acelasi timp,
expansiunea ortodoxiei moscovite n aceast regiune. n urma p cii de
la Paris, care a urmat R zboiului Crimeei, Imperiul arist a pierdut
protectoratul asupra rilor Romne. Anglia urm rea s -si sporeasc
si ea inIluen a n Balcani, Iiind o importatoare de grne din rile
Romne. Singurele mari Puteri cu viziuni anti-unioniste erau Imperiul
Austriac, din cauza ,minorit ii! romnesti din Transilvania, care si-ar
Ii g sit un nou motiv de agita ie si Imperiul Otoman, care se temea c
si va pierde suzeranitatea asupra rilor Romne.
Proiectul unionist avea nevoie de abilitate pentru realizarea sa si,
n acest context, inteligen a utiliz rii leg turilor interna ionale ale
scriitorilor diploma i romni a Iost remarcabil . Proiectul unionist
anuleaz prieteniile si dusm niile tradi ionale ale intelectualilor si
revolu ionarilor romni, iar aceast coeziune a avantajat proIesiona-
lismul, cu care conexiunile interne si interna ionale au Iost realizate.
Deputat n Adunarea ad-hoc a Moldovei, Mihail Kog lniceanu
sus ine n 1857 unirea Moldovei cu Muntenia, organizarea lor demo-
cratic si desIiin area ,boierescului. n 1859 rosteste un Discurs la
alegerea lui Alexanaru Ioan Cu:a ca aomnitor al Principatelor Unite,
iar n 1862, este presedinte de consiliu si ministru de interne al
Romniei. Kog lniceanu sus ine mbun t irea situa iei ranilor si, la
2 mai 1864, cu sprijinul s u, Cuza realizeaz lovitura de stat, adopt
noua lege electoral cu reprezentan popular , la 14 mai si voteaz
legea agrar , la 14 august. ReIorma agrar nsemna mpropriet rirea a
500 000 de Iamilii r nesti cu 2 milioane de hectare. Marile principii
pentru regenerarea Romniei sunt nI ptuite n cursul domniei extrem
de productive a lui Alexandru Ioan Cuza. Al turi de reIorma agrar ,
261
sunt nI ptuite reIorme ale nv mntului, ale armatei si justi iei, I r
de care accesul rii noastre spre modernitate ar Ii r mas blocat.
Alexandru Ioan Cuza a r mas un simbol al istoriei romnilor si
leg turile, pe care el le men ine cu provinciile romnesti, precum
Bucovina, Banat sau Transilvania sunt Ioarte importante. Cuza a
acordat burse de studiu gimnazistilor lui Aron Pumnul de la Cern u i.
n vremea sa, 107 oIi eri din armata romn primesc burse de studiu n
Italia, Fran a, Germania si Anglia, pentru a se perIec iona si pentru a Ii
de Iolos n demersul de organizare a armatei na ionale. Ia R zboiul de
Secesiune din America vor participa, din ordinul lui Alexandru Ioan
Cuza, si 7 oIi eri romni.
Dup lovitura de stat din 2 mai, Romnia nu mai reprezenta o
garan ie a stabilit ii pentru marile puteri si ca urmare, Fran a si
Napoleon III si retrag sprijinul pe care i-l acordaser lui Cuza.
P catele domniei erau legate si de scandalurile publice (precum cel
reIeritor la Casa Iibrecht, Casa Universitarilor din Bucuresti. Aceasta
Iusese ridicat de bancherul lui Cuza, Cezar Iibrecht, care a Iolosit
Ior a de munc a ostasilor din batalionul de geniu al armatei romne.),
corup ia Iunc ionarilor administra iei si de moravurile delicate ale
domnitorului (care inten iona s -i nIieze pe copiii Obrenovici, dnd
nastere astIel n Ia a opiniei publice la conIuzia dintre dinastie si
dictatur .) ,Monstruoasa coali ie (expresia i apar ine lui Cezar
Bolliac) a pus cap t acestei domnii, ntr-un context n care marile
puteri erau dispuse s cedeze Austriei rile Romne, n schimbul
Piemontului vene ian. Dup negocieri intense, Carol de Hohenzolern,
v r cu Napoleon III urmeaz s conduc destinul Romniei. Ion Ghica
va anun a plebiscitul, imediat ce Fran a si Prusia se n eleg si exist
conIirmarea c Anglia le sus ine proiectul. Domnitorul Alexandru
Ioan Cuza a l sat un testament politic, care i va crea o posteritate
linistit , n eleapt si respectat : n Unire st puterea. Pre uit de
prieteni si de adversari, domnitorul Unirii Principatelor va Ii vizitat n
ianuarie 1870 la Dbling, n cartierul reziden ial al Vienei, unde se
aIla locuin a sa, de c tre studentul Eminescu.
Martor apropiat al acestor evenimente, Mihail Kog lniceanu este
personajul a c rui biograIie este o ilustrare a cursului vremurilor. n
1868, el este ales membru al Academiei Romne, iar n 1869 este
ministrul de interne al guvernului Dimitrie Ghica. Ia 15/27 decembrie
1871, ca deputat de F lciu aIlat n opozi ie, rosteste n Adunarea
Deputa ilor discursul acuzator la adresa guvernului si a regelui, n
privin a aIacerii Strousberg, care presupunea concesionarea construc-
iei de c i Ierate na ionale capitalului str in. Ia 9 mai 1877, ca
262
ministru de externe a rostit la Camera Deputa ilor celebrul discurs prin
care declara c ,suntem independen i, ,suntem o na iune indepen-
dent , anun nd intrarea Romniei n r zboi pentru eliberarea de sub
st pnirea Imperiului Otoman. Ia 26-27 ianuarie 1883 Kog lniceanu
va citi n Camera Deputa ilor discursul intitulat Programa ae la Ma:ar
Pa,a, n care incrimin rile sunt I cute la adresa guvernului liberal
condus de I.C.Br tianu. n 1885, la Bucuresti, va publica, sub pseudo-
nimul M.C. Arbore, o culegere de articole intitulat Ce este un rege
constitu ional. Stuaii extrase ain Aleg torul liber, Organul Coali iunii
de la Mazar Pasa.. Numele lui Kog lniceanu se va mai aIla n aten ia
opiniei publice n decembrie 1887, cnd pasionatul colec ionar de
tablouri va Ii nevoit s deschid o licita ie public , pentru ca prin
vnzarea celor 188 de tablouri, printre care Iigurau autori precum
Bellini, Tiepolo, van Dyck, Tintoretto, Rubens, Veronese, s si poat
acoperi datoriile. Ia 2 martie 1888, deputatul Mihail Kog lniceanu va
eIectua o interpelare n Parlamentul statului, adresnd apelul de
acordare a unui ajutor viager poetului Mihai Eminescu. Ia 1/13 aprilie
1891, va rosti, cu prilejul s rb toririi a 25 de ani de la nIiin area
Academiei Romne, ultimul discurs academic, n care se va reIeri la
problemele pentru care a militat ntreaga sa via : educa ia (cu reIeriri
autobiograIice), dezrobirea iganilor, abolirea privilegiilor ,de nastere
si cast , proclamarea egalit ii politice si civile pentru to i Iiii
Romniei si emanciparea ranilor.

5. Programul revistei Dacia literar formulat n Introduc ie
Meritul revistei Dacia literar , editat de Mihail Kog lniceanu
este acela de a impune pe scena literaturii noastre o genera ie de
scriitori, nIr i i prin idealuri, cu aIinit i biograIice evidente. Idealul
destept rii na ionale, constiin a clasic a unor obiective clar Iormulate,
n privin a reIormei literaturii romne moderne, romantismul liberal si
entuziasmul, a atras n jurul revistei colaboratori diversi. Firi vizio-
nare, proIetice, idealiste si oameni de ac iune, aten i la delicate ea cu
care trebuiau operate schimb rile n istorie, aceast genera ie de scrii-
tori reuseste armonia just a acordului dintre politic si cultur , dintre
ra iune si ideal.
* Pentru documentare, v propunem Iixarea reperelor bio-
bibliograIice, n cazul cunoasterii celor mai importan i intelectuali ai
momentului, prin mijlocirea consult rii Istoriei literaturii romane ae
la origini pan in pre:ent de George C linescu si completarea, pe Iise
de lectur , a datelor din urm torul tabel:
263
Personalit i reprezentative ale perioadei payoptiste
Romanticii 1827-1848
cnt re ii ruinelor, damna ii,
mesianicii utopici
Vasile Crlova
Repere biografice (anul nayterii yi
cel al mor ii); Opere reprezentative
(titlul yi anul public rii)
Tudor Vladimirescu
Ion Heliade R dulescu
C. Aristia
Gr. Plesoianu
Grigore Alexandrescu
A. Hrisoverghi
Daniil Scavinshi
Mihail Cuciuran
C. A. Rosetti
Mesianicii pozitivi 1840-1848
Constituirea spiritului critic
Mihail Kog lniceanu

Nicolae B lcescu
Alecu Russo
Antibonjuriytii 1830-1848
Conservatismul boiernayilor
C. Faca

Zilot Romnul
Naum Rmniceanu
C. B l cescu
Colonelul I custeanu
Paharnicul Sion
ntemeierea prozei 1840 ntii
umoriyti
Ermiona Asachi

Constantin Negruzzi
Anton Pann
Cilibi Moise
Romantici macabri yi exotici
1842-1859 Tehnica versului
muzical
D. Bolintineanu

Costache Stamati
264
Poezia m runt dup 1840
patrio i yi unioniyti
Cezar Boliac

Ioan Catina
Andrei Muresanu
G. Sion
C. Negri
C. D sc lescu
G. S ulescu
C. Caragiali
Iorgu Caragiali
E. Winterhalder
D. Gusti
N. Istrati
Al. Pelimon
C.D. Aricescu
Ioan Srbu
Al. Donici
Vasile Alecsandri momentul
1855

Poe i minori n momentul
Vasile Alecsandri Epoca
domnitorului Alexandru Ioan
Cuza
Al. Sihleanu

A. Biru
Al. Dep r eanu
G. Cre eanu
M. Zamphirescu
G. Baronzi
N. Nicoleanu
Radu Ionescu
I.C. Fundescu
Romul Scriban
N. Ruc reanu
N.T. Or sanu
Gh. T utu
C.V. Carp
Proza yi teatrul dup 1859
Eseul yi romanul
Al. Odobescu

265
N. Filimon
Gr. H. Grandea
B.P. Hasdeu
Ion Ghica
Pantazi Ghica
Ioan M. Bujoreanu
I. Codru Dr gusanu
N. Scurtescu
Matei Millo

n lectura pe care o eIectua i pentru documentarea propus sunt
de remarcat urm toarele aspecte:
x Iorma ia enciclopedic a reprezentan ilor genera iei pasoptiste;
x omogenitatea si unitatea acestei genera ii de scriitori romni;
x elementele asimilate de Iorma ia interioar ;
x temperamente diIerite de acelasi calibru valoric;
x idealurile comune;
x destinul asem n tor;
x tr s turile comune ale artelor cultivate de scriitorii pasoptisti;
x stereotipul biograIic (1810-1820- copil ria);
x mediul boieresc sau burghez c ruia i apar ine, prin nastere,
genera ia pasoptist ;
x Iorma ia de sorginte clasic cu dasc li greci;
x studiile universitare la Paris sau n Germania;
x realit ile culturale pe care le cunosc si care i mobilizeaz ;
x c l torii, Iunc ii, militan i, exila i.
Anul 1859, momentul Unirii este n mod paradoxal unul al des-
tr m rii la nivelul genera iei; destr marea nseamn mai ales pierderea
intereselor de grup, cu excep ia Transilvaniei, unde liderii idealurilor
romnesti r mn Andrei Muresanu, Timotei Cipariu si Gheorghe Bari iu.

A. Teoreti:area specificului na ional
Titlul revistei este simbolic, c ci el se reIer la grani ele vechii
Dacii, deci la toate provinciile romnesti, chiar dac publica ia ap rea
n Moldova. El este n acelasi timp reprezentativ si pentru ncercarea
de a Ii ,numai o Ioaie romneasc , ce public realiz ri literare rom-
nesti ,Iie din orice parte a Daciei, numai s Iie bune. n mod clar,
Iondatorul revistei n elesese rolul unit ii culturale, eIectuat naintea
celei politice, prin intermediul literaturii, c ci la Dacia literar urmau
s Iie ,cuprinsi scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni,
266
Iiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul s u. Trebuia, astIel,
realizat coeziunea intelectualit ii romnesti din toate provinciile
istorice, c ci ,literatura noastr are nevoie de unire nu de dezbinare.

B. Tematica literaturii na ionale
Progresul literaturii romne moderne este condi ionat de dou
aspecte: originalitatea, ,insu,irea cea mai pre ioas a unei literaturi
si structurarea tematic na ional . Inspira ia din realitatea autohton l
determin pe Mihail Kog lniceanu s scrie:
,Istoria noastr are aestule fapte eroice, frumoasele noastre
ri sunt aestul ae mari, obiceiurile noastre aestul ae pitore,ti ,i
poetice, pentru ca s putem g si ,i la noi sufeturi ae scris, f r s
avem pentru aceasta trebuin s ne imprumut m ae la alte na ii.
(Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar n volumul
Tainele inimei Scrieri alese, edi ie ngrijit de Dan Simonescu,
Editura pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 138-139).

C. Unitate lingvistic , unitate cultural , unitate politic
Mihail Kog lniceanu era constient de Iaptul c , pentru a avea o
literatur na ional modern , era necesar o reIorm lingvistic , care
presupunea adoptarea unui alt mod de a scrie si a alIabetului latin n
locul celui chirilic. Desi aceste men iuni nu apar n programul revistei,
autorul precizeaz c trebuie ca ,romanii s aib o limb ,i o litera-
tur roman comun pentru to i. Erau premature asemenea men iuni,
ct timp mostenirea idealului unit ii lingvistice al Daciei literare va
constitui tema dezbaterilor dintre latinisti si junimisti jum tate de veac
mai trziu.

D. Actul ae na,tere al criticii literare romane,ti
Cultivarea spiritului critic n dezbaterile literare, a obiectivit ii
si a corectitudinii, n aprecierea lucr rilor beletristice a constituit
preocuparea lui Mihail Kog lniceanu nc de la nceput. Convins c o
polemic literar nu trebuie s se transIorme ntr-o disput , nu trebuie
s degenereze ntr-o jignire si nu trebuie s denatureze sensul
dezbaterii estetice, Kog lniceanu nu evit conIrunt rile de opinii ntre
litera i. Dac scriitorul este un artizan, asa cum l n elegeau Irancezii
n veacul al XVII-lea, odat cu nasterea criticii literare, atunci, de
bun seam , c este nevoie de aprecierea acestei tehnici. Criticii si
propun s vegheze respectarea unui set de reguli, Ielicitndu-i pe cei
care le respect , sanc ionndu-i pe cei care le ignor . Problema g sirii
267
metodelor obiective de judecare a operelor literare si a modului de a
sanc iona inIrac iunile de abatere de la norm a constituit din
totdeauna o preocupare pentru critica literar . Uneori, critica Iace
parte integrant din opera literar . Un exemplu, n acest sens, este n
literatura Irancez Boileau, a c rui oper este Iormat din reIlec ii
asupra literaturii. Critica agresiv , ce exacerbeaz pasiunile, analiza
care aduce acuza ii si metamorIozarea acestora n injurii personale
sunt de evitat si Mihail Kog lniceanu scrie:
,Critica noastr va fi nep rtinitoare, vom critica cartea, iar nu
persoana: vr fma,i ai arbitrariului, nu vom fi arbitrari in fuaec ile
noastre. (Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar , n volu-
mul Tainele inimei Scrieri alese, edi ie ngrijit de Dan Simonescu,
Editura Pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 138-139).

E. Structurarea numerelor revistei
n programul revistei, Mihail Kog lniceanu precizeaz c exist
patru sec iuni ale acesteia si c ea se va ocupa de publicarea literaturii
originale, de promovarea scrierilor valoroase preluate din celelalte
ziare romnesti, de aIirmarea criticii literare consacrate noilor produc-
ii beletristice si de inIormarea cultural a publicului cititor, care va
aIla despre noile apari ii editoriale si despre ntrunirile litera ilor:
,Dacia, ce prin urmare va cuprinae toate ramurile literaturei
noastre, va fi aesp r it in patru p r i. In partea intai vor fi
compuneri originale a conlucr torilor foaiei, partea a aoua va ave
articole originale ain celelalte furnaluri romane,ti. Partea a treia se
va inaeletnici cu critica c r ilor nou , ie,ite in aeos bitele provincii a
vechei Dacii. Partea a patra, numit Telegraful Daciei, ne va aa
in,tiin ri ae c r ile ce au s ias in pu in, ae cele ce au ie,it ae subt
tipar, rela ii ae aaun rile inv a ilor romani, ,tiri aespre literatorii
no,tri ,i, in sfar,it, tot ce poate fi vreanic ae insemnat pentru publicul
roman. (Mihail Kog lniceanu, Introauc ie la Dacia literar , n volu-
mul Tainele inimei Scrieri alese, edi ie ngrijit de Dan Simonescu,
Editura Pentru Iiteratur , colec ia B.P.T. 1964, pag. 139).

F. Rela ia revistei cu cititorii epocii
Revista Dacia literar se adreseaz cititorilor de limb romn ,
pentru c autorul ei selecteaz ,tot ce-i mai insemnat pentru publicul
roman. Avnd n vedere Iaptul c la aceast publica ie se primesc
colabor ri de la scriitori din toate provinciile romnesti, este de presu-
pus c acestia vor Ii si lectori ai revistei la care au colaborat. Mihail
268
Kog lniceanu nu precizeaz unde va Ii diIuzat revista sa, ns sunt
men ionate n Introauc ie leg turi cu ,aeos bitele provincii a vechii
Dacii, de unde va avea inIorma ii despre c r ile nou si critica acestora.

6. Influen a revistei ,Dacia literar asupra evolu iei
literaturii romne din veacul al XIX-lea
Explica ia Iaptului, c o revist literar , care nu a cunoscut dect
trei numere de apari ie, a avut o inIluen hot rtoare asupra jalon rii
direc iilor de dezvoltare a literaturii romne moderne, se g seste n
programul Daciei literare, care a Iost preluat si de reviste precum
Prop ,irea si Romania literar . Spiritul Daciei literare se reg seste si
n alte publica ii ale epocii precum revistele din exil (Romania
viitoare, Junimea roman , Republica roman ), revistele ce oIereau
inIorma ie istoric (Maga:in istoric pentru Dacia, Arhiva romaneas-
c ) si cele care oIereau inIorma ii, literatur si politic (Dambovi a,
Steaua Dun rii, Na ionalul). Acelasi program l va urma si Revista
roman a lui Alexandru Odobescu, si revistele pe care le va publica
Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Programul revistei Dacia literar va Ii continuat si prin publica-
rea calendarelor. n Moldova Mihail Kog lniceanu public Calenaar
pentru poporul romanesc (1842) avndu-i drept colaboratori pe Vasile
Alecsandri, Costache Negruzzi si Al. Donici. Partea stiin iIic si
literar a acestui calendar va Ii publicat separat n 1854 sub titlul
Album istoric ,i literar. n ara Romneasc C.A.Rosetti a publicat un
Calenaar istoric ,i literar pe 1859 avndu-i drept colaboratori pe
Dimitrie Bolintineanu, A. Zane si Pantazi Ghica. n acest calendar
apar pentru prima dat Iragmente din C l toriile lui Bolintineanu,
nuvele istorice, poezii si schi a de moravuri. n Transilvania ideile din
programul Daciei literare au inIluen at publica iile lui G. Bari iu
Foaie pentru minte, inim ,i literatur si Ga:eta ae Transilvania,
care, n ciuda preIerin ei pentru cultura german si etimologism, vor
promova literatura na ional .

7. Caracteristicile yi orientarea literaturii payoptiste

Principalele ntreb ri care se pot pune cu privire la perioada
pasoptist sunt urm toarele:
A. Este literatura de la 1848 un proces deliberat de moder-
nizare cultural sau poate fi considerat un epifenomen al unui
fenomen general civilizator?
269
B. A avut literatura payoptist un program sau este ea rezul-
tatul unui fenomen cultural de generalizare european ?
C. Este payoptismul un fenomen de influen sau poate fi el
considerat o variant particular a romantismului european?
De-a lungul a trei sau patru decenii n veacul al XIX-lea,
literatura romn a nregistrat un progres considerabil, exteriorizat
printr-un discurs cu o orientare unitar , de o remarcabil coeren
l untric . Genurile literare sunt destinate, I r excep ie, lecturii n Ia a
unui public numeros, pe care scriitorii urm resc s -l instruiasc , s -l
sensibilizeze, s -l entuziasmeze. Corespunznd unui moment de r s-
pntie din existen a societ ii romnesti, care parcurge traseul de la
Ieudalism la capitalism, de la I rmi are la unitatea statal , de la orien-
tarea bizantin , neogreac la inIluen a latinismului occidental de surs
Irancez , mesajul literaturii din aceast perioad poate Ii deIinit prin
urm toarele aspecte:
x Crea ia aIlat n slujba idealurilor de libertate, independen si
unitate na ional ;
x Simpatia pentru dezmosteni ii soartei, n special oamenii sim-
pli, pe care literatura trebuie s -i transIorme n lectori instrui i;
x Primatul utilului asupra esteticului, al interesului na ional asu-
pra celui personal;
x Critica epocii de tranzi ie, a Ienomenelor si a personajelor tipice
trecerii de la Ieudalism la modernizare: Iiziologille boierilor si ciocoilor;
x Autohtonizarea surselor de inspira ie: trecut, natur , Iolclor si
realitate local ;
Dup ce s-a demonstrat negarea ideii c , din punct de vedere
statistic, revolu ia pasoptist reprezint un Ienomen de import, o alt
observa ie care a Iost I cut , este aceea c speciIicul literaturii pasop-
tiste romnesti const n aIirmarea sa n plin epoc romantic , cu
tendin a clar de recuperare estetic a clasicismului si de sincronizare
cu realismul. Pe plan european, romantismul a cunoscut condi ii isto-
rice speciale de aIirmare, n Iunc ie de tradi iile culturale diIerite, de
psihologia popoarelor. Fondul comun romantic nseamn creditul major
pe care arta si cultura european l-a acordat sensibilit ii, fanteziei,
melancoliei, reveriei, aspira iei spre absolut, evad rii n vis, n
trecut, n fabulos, exotismului, individualismului, consonan ei cu
natura yi descoperirii folclorului popoarelor.
Discutnd despre romantismul european, Philippe van Tieghem
(Les granaes aoctrines litteraires en France, Paris, 1965) descoperea
variet ile acestui Ienomen estetic. AstIel, n viziunea sa, romantismul
nordic (german, englez, olandez si scandinav) era caracterizat de
270
pasionalitatea metaIizic si de titanism. Romantismul meridional
(Irancez, italian, spaniol, portughez) este caracterizat de luciditate
clasic , n aceste culturi ntlnindu-se teoreticienii cei mai lumina i.
Romantismul oriental (grupul slav si danubian) este orientarea euro-
pean , care nu polemizeaz cu nimeni, pentru c nu exist oponen i.
Extins dincolo de ocean, romantismul la sud-americani, ca si la cata-
lani descoper comoara Iolclorului.
n concluzie, romantismul n literatura european cunoaste Ior-
me de localizare ideologic si artistic diIerit , care i conIer unitate
n varietate. Romantismul pasoptist romnesc a aplicat creator ideile
Iranceze, pe baza unui program na ional si social, c ci litera ii romni
cunosc si opera lui Hugo si pe cea a lui Iamartine.
S-ar putea spune, c momentul literaturii pasoptiste reprezint
punctul de cristalizare a constiin ei estetice, c ci dimensiunea roman-
tic , cea clasic si cea realist se pot descoperi concomitent n majo-
ritatea operelor din aceast perioad .
x Ia ntrebarea dac romantismul romnesc e o variant na io-
nal a romantismului european, s-ar putea spune, mpreun cu Ion
Pillat c , prin programul Introauc ie la Dacia literar , pasoptismul
romnesc ,reprezint Revolu ia Iecundat de ideile romantismului
occidental si, n acelasi timp, nviat de mitul propriului s u snge,
poezia popular .
a. Preocuparea pentru surprinderea atmosferei locale, a
patinei faptelor relatate i Iace pe autorii pasoptisti s se documen-
teze n privin a obiceiurilor, a modei, a mentalit ilor dintr-o anumit
perioad , nainte de a scrie o nuvel , ca spre exemplu, Alexanaru
L pu,neanul de Costache Negruzzi, n care autorul introduce si arha-
isme, si regionalisme cu inten ia de a si sensibiliza cititorul, pe care l
introduce n lumea dintr-un alt secol.
b. Eroii excep ionali care ac ioneaz n mprejur ri excep-
ionale devin personaje ale operelor din aceast perioad . Eroul
romantic are o atitudine vehement , e cuprins de Iiori si, de numele
s u, sunt asociate ac iuni cu tent himeric , teriIic , oniric . Atmos-
Iera ac iunilor personajului romantic este dominat de Iurtuni, de
catastroIe, de regimul torid, de secete prelungite sau de Ienomene
geologice nsp imnt toare, precum erup iile vulcanice sau cutremu-
rele. Este cazul lucr rii lui Nicolae B lcescu Romanii supt Mihai
Joievoa Jitea:ul, a lui Dan, c pitan ae plai, a lui SteIan cel Mare din
Dumbrava Ro,ie de Vasile Alecsandri sau a lui Mircea cel B trn din
Umbra lui Mircea. La Co:ia de Grigore Alexandrescu.
271
c. Antiteza dintre trecutul glorios yi prezentul dec zut se
poate ntlni n discursul literar al unor opere precum Cantarea
Romaniei de Alecu Russo sau Muma lui Stefan cel Mare de Dimitrie
Bolintineanu.
d. Conservarea structurilor artistice anterioare se poate
demonstra n crea ii n care are loc reluarea motivului mor ii (Dimitrie
Bolintineanu, O fat tan r pe patul mor ii sau Grigore Alexandrescu
Suferin a). Poezia tanatologic si sepulcral este realizat n primele
Iormule de limbaj poetic preexistente (vezi Mircea Anghelescu,
Romantismul romanesc ,i cel european 1970 demonstra ia asupra
conserv rii structurilor literare preexistente)
e. Evadarea n mit, n istorie yi n natur se reg seste n
Pastelurile lui Vasile Alecsandri, n volumul Florile Bosforului de
Dimitrie Bolintineanu sau n poezia Trecutul. La m n stirea Dealul
de Grigore Alexandrescu.
I. Descoperirea folclorului autohton a inIluen at crea ii precum
Zbur torul de Ion Heliade R dulescu, Sbur torul, Doina, San:iana ,i
Pepelea si Baba Cloan a de Vasile Alecsandri si Zbur torul de Cezar
Bolliac. Interesul pentru motivul dorului apare n crea ii precum
Dorul si Dorul intalnirei de Gheorghe Asachi.
g. Autohtonismul se poate ilustra n sensul sus inerii ideii c
speciIicul unei literaturi este dat de coloratura na ional . Revela ia
duhului na ional este evident n cazul trat rii motivului etnogenezei
ce Iace leg tura cu cronicarii si cu Scoala Ardelean , exacerbnd orgo-
liul latinit ii si amintindu-ne de obsesia, pe care Mihail Kog lniceanu
o numea ,romanomania. Exemplele sunt numeroase n Cantarea
Romaniei (,Acesta-i Raiul Daciei veche), n Umbra lui Mircea. La
Co:ia: (,si puternici legioane p-a ta margine-ai privit, ,uriasul Daciei),
Gheorghe Asachi Dochia ,i Traian. Gheorghe Bari iu era convins c
,Pentru noi romanii, f r istorie nu exist mantuin . Mihail
Kog lniceanu descoper istoria din vechile cronici, pe care le public .
h. Coloratura na ional a motivelor preromantice yi roman-
tice cunoscute prin lectura crea iilor lui Volney, Young sau Gray,
poate Ii demonstrat de motivele ruinelor, al cimitirelor, de cel al
medita iei romantice nocturne n crea ii precum Insu,i in singur tate
de C. Stamati, O noapte pe ruinurile Targovi,tii, Jisul de Ion Heliade
R dulescu, Ruinurile Targovi,tii de Vasile Crlova, Meaita ie, A,tep-
tarea, Suferin a, Reveria, Rug ciunea de Grigore Alexandrescu, Ruinele
cet ii Neam u de Alexandru Hrisoverghi. Dac ,Ruinurile Trgo-
vistii de Ion Heliade R dulescu abordeaz ideea opozi iei trecut
272
glorios prezent damnat, dec zut la Volney, ruinele sunt un prilej de
medita ie asupra caducit iii, ca si n versurile lui Eminescu de mai trziu.
i. Atmosfera fantastic - romantic se ntlneste la Ion Heliade
R dulescu n Zbur torul, la Vasile Alecsandri n Baba Cloan a, Noap-
tea Sfantului Anarii si la Dimitrie Bolintineanu n Mihnea ,i baba.
j. Cultivarea speciilor romantice precum elegia, medita ia,
poemul eroic yi inventarea pastelului pot Ii considerate elemente
romantice ale literaturii pasoptiste (Pastel chine: de Vasile Alecsandri).
k. Militantismul mesianic poate Ii socotit o Iorm literar tipic
literaturii europene si, n special, italiene, care are ecouri si n litera-
tura romn din perioada pasoptist , n care principala func ie a
cuvntul poetic este aceea de influen are a lectorului, n operele cu
mesaj patriotic ca, de exemplu, Molaova la anul 1821, Molaova la
anul 1829 de Vasile Pop Fabian, De,teptarea Romaniei, Hora unirii
de Vasile Alecsandri si Un r sunet de Andrei Muresanu.
l. Coexisten a dintre romantism yi clasicism, demonstrat de
Phillipe van Tieghem n toat literatura european , poate Ii ntlnit si
la noi, eviden iat de Iaptul c Ion Heliade R dulescu tip reste L`art
poetique de Boileau, tradus n 1837, dup ce deschiderea perioadei
pasoptiste avusese loc cu traducerea versurilor lui Iamartine, clasicul
reprezentant al romantismului Irancez. Grigore Alexandrescu, autorul
primelor poezii si proze adnc romantice din cultura romn , nu
renun la privirea moral si caracteriologic din satire, epistole si
Iabule, specii apar innd clasicismului.
x Dimensiunea clasic a literaturii pasoptiste se reIer la urm -
toarele tr s turi:
a. Unele teme, eroii sau conflictul din anumite opere literare
sunt luate din via a claselor dominante: domnitori viteji, modele
de armonie yi echilibru, personaje statuare ale panteonului cul-
tural na ional sau universal: Mircea cel B trn n Umbra lui Mircea.
La Co:ia de Grigore Alexandrescu, Oviaiu, Fantana Blanau:iei de
Vasile Alecsandri, inspirate din lumea Antichit ii.
b. Cultivarea satirei, a fabulei, a epistolei, a sonetului, a epi-
gramei yi a comediei ca specii clasice recunoscute poate Ii demons-
trat de opere precum Satir . Duhului meu sau Boul ,i vi elul de
Grigore Alexandrescu.
c. Respectarea regulii celor trei unit i de timp, de loc yi de
ac iune din dramaturgia clasic poate Ii comentat , spre exemplu, n
teatrul lui Vasile Alecsandri, n care ntlnim si personaje cu inut
clasic decent , calm , zeiasc .
273
d. Teatrul care moralizeaz este unul de Iactur clasic . Aceast
caracteristic a nceputurilor noastre dramatice este evident , n mo-
mentul n care ne reIerim la piesele cele mai cunoscute ale perioadei.
Alecsandri a dezvoltat un teatru n care elementele burlesti, grotesti,
pornesc de la observa ia direct a unor personaje ce apar in lumii
contemporane. El nu renun total la m stile tradi ionale din comedia
dell`arte, pentru c observa ia direct , intens , metodic completeaz
aceste personaje ale tranzi iei romnesti spre modernitate din teatrul
romnesc.
e. Atmosfera bucolic , ce aminteste de tragi-comediile pasto-
rale din teatrul Irancez si italian al secolului al XVII-lea, este recupe-
rat n primele noastre poezii precum P storul intristat de Vasile
Crlova.
I. Claritatea, unitatea dintre fond yi form yi abstractizarea
limbajului n crea iile literare este o alt tr s tur a clasicismului,
care poate Ii demonstrat n cazul unor crea ii literare romnesti din
perioada pasoptist .
x Iiteratura de la 1848 con ine si o dimensiune realist , care
poate Ii demonstrat prin prezen a urm toarelor aspecte:
a. Eroii tipici care ac ioneaz n mprejur ri tipice precum
intrigantul Mo oc, boierul patriot Spancioc sau despotul I pusneanul,
n nuvela Alexanaru L pu,neanul de Costache Negruzzi si demagogul
Clevetici si retrogradul Sandu Napoil n teatrul lui Vasile Alecsandri;
b. Atitudinea de critic social la adresa realit ii contem-
porane exprimat n Chiri a in provin ie, Ia,ii in carnaval, Rusaliile
de Vasile Alecsandri.
c. Inspira ia din realitatea contemporan , n care se ntl-
nesc frecvent antiteza dintre cei foarte boga i yi cei foarte s raci,
ca de exemplu n descrierea sugestiv din Balta Alb de Vasile Alecsandri
sau lupta pentru putere yi parvenitismul, care schimb comporta-
mentele n Chiri a in balon, Chiri a in Ia,i sau Despot Joa de Vasile
Alecsandri sau dezrobirea iganilor n De:robirea iganilor de Vasile
Alecsandri si Pentru ce iganii nu sunt romani de Costache Negruzzi.
d. Utilizarea unor procedee realiste precum tipizarea sau ana-
liza psihologic sub Iorma Iiziologiei, n textele acestei perioade n
opere precum Fi:iologia provin ialului de Costache Negruzzi.
Cultivarea unor specii ale literaturii realiste precum romanul,
nuvela si comedia, cu puternice accente realiste n Ciocoii vechi ,i noi
de Nicolae Filimon sau Alexanaru L pu,neanul de Costache Negruzzi.
274
ntemeierea literaturii romne moderne pe genuri yi specii
are loc n aceast perioad . Modurile de expresie, care au creat un stil
al literaturii romne moderne sunt realizate prin intermediul unor
realiz ri Iaimoase din specia medita iei, elegiei, odei, legendei sau a
nuvelei. De aceea, se cuvine s subliniem datoria enorm pe care lite-
ratura cult o are, pentru n elegerea acestei perioade din istoria noastr .

8. Payoptiytii, c l tori romni n veacul romantic
8.1. Tema c l toriei
Tema c l toriei, prezent n literatura universal de la ncepu-
turile sale, are o semniIica ie simbolic proIund . Ea se reIer la
ntreaga existen omeneasc , omul nsusi Iiind considerat un pere-
grin, aIlat n c utarea adev rului, a p cii sau a nemuririi. Basmele
diverselor popoarelor descriu existen a unui traseu, care trebuie
parcurs pentru a descoperi un centru spiritual. Nu ntmpl tor, n
interiorul catedralelor n Evul Mediu Iuseser construite, pe podeaua
ediIiciilor religioase, traseele unor labirinturi, simboliznd perpetua
c utare omeneasc . ConIorm unui ritual, traseele labirintice erau
parcurse de c tre pelerinii, care poposeau special n aceste locuri.
Imaginea acestor ntortocheate c i ale destinului omenesc amintea de
planul celei mai vechi construc ii de acest tip, labirintul din Cnosos.
n lumea european , moda c l toriilor orientale c tre insulele
nemuritorilor simbolizeaz n zuin a omului c tre descoperirea st rii
edenice, c tre locul, n care planurile comunic , prin intermediul
acelei axis mundi. De cele mai multe ori, o astIel de c l torie I r
c l uz era sortit esecului, c ci ntr-o astIel de experien a aventurii
si a cunoasterii, esen ial este descoperirea unui reper similar, a unui
maestru spiritual cu aIinit i elective evidente, a unui model al
devenirii Iiin ei.
C l toria nu trebuie s Iie o Iug de sine, de propriile amintiri si
preocup ri, de patimile si pasiunile coplesitoare. mplinirea adev rat
a c l toriei are loc n interiorul suIletului, unde se petrece o trans-
Iormare n sensul maturiz rii, al dobndirii capacit ii de generalizare
si de sintetizare a concluziilor existen iale, n urma conIrunt rii sinelui
cu ceilal i, a eu-lui cu lumea. Aceasta este semniIica ia c l toriilor n
basmele, n care tinerii Ieciori de crai pornesc n lume, nainte de a
ajunge st pni ai mp r iei din poveste. C l toria este, n cele mai
multe cazuri, un simbol al eIortului c tre progres spiritual, c ci ea
nseamn o deplasare n sensul descoperirii acelei axis mundi. C l -
275
toria are o mul ime de obiective, pe care eroul trebuie s le cunoasc
trecnd peste poduri (simbolice leg turi ale ,malurilor timpului,
trecutul si viitorul), urcnd spre crestele abrupte ale mun ilor (ascen-
siunea, n l area c tre etern) sau scuIundndu-se n adncimile Int-
nilor cu ap vie (pentru potolirea simbolicei st ri de polidipsie, pentru
ad parea la izvoarele proIunzimilor, ale adncurilor).
Via a omului a Iost nI isat de multe religii ale lumii sub Iorma
unui pelerinaj. Simbolic este n acest sens continuarea c l toriei dup
moarte a suIletului, care Iolosind ,mijloace de transport diverse,
precum luntrea lui Caron spre exemplu, trebuie s ajung ntr-un
spa iu privilegiat: Iie cel al Ierici ilor nemuritori, Iie cel al umbrelor
lui Hades, Iie n cel edenic, Iie n cel inIernal. Finalul acestei c l torii
postmortem este totdeauna urmat de o evaluare a semniIica iilor si
Iaptelor individului de-a lungul drumului, r splata adev rat urmnd
dup aceast divin m surare. Evaluarea c l toriei, n cazul situ rii
suIletului n InIern (vezi Dante Divina Comeaia), nu este numai o
pedeaps , ale c rei ra iuni s r mn nen elese c l torului cu un
num r mare de p cate. SuIletul p c tos trebuie s g seasc singur
motiva ii ale comportamentului s u, pentru c el simte nevoia de a se
autojustiIica, de a si explica comportamentele din timpul c l toriei
terestre si de a se puriIica n acest Iel.
C l toria are drept Iinalitate Iormularea unor concluzii, n urma
cercet rilor pe care omul le Iace de-a lungul drumului s u. Aventur
sau dorin de cunoastere proIund , Iug de sine las sau sincer
dorin de schimbare interioar ? Acestea sunt ntreb rile pe care le-a
n scut n orice vreme c l toria. Mai mult dect deplasarea prin spa iu
este important dobndirea de noi experien e. Mai importante dect
divertismentele sunt volupt ile nout ii si ale necunoscutului, care l
Iac pe c l tor s renun e la sine, s aleag rutele care i se par potrivite,
s dezlege misterul r t cirii si s g seasc calea supravie uirii
omenesti. Mai importante dect detaliile realit ii, nregistrate
IotograIic sunt impresiile celui care c l toreste, oglinzi vii ale lumii,
pe care str b tnd-o omul ncearc s o n eleag .

8.2. Sumar privire asupra trat rii temei c l toriei
in literatura universal
Marile epopei ale lumii deschid istoria literaturii universale
pornind de la tema c l toriei. Enea si Ulysse c l toresc n spa iu si n
timp, iar Iinalitatea voiajului lor este Iie ntemeierea unui oras, care va
d inui peste secole, Iie gloria cuceririi unei cet i si periplul ntoarcerii
276
n patrie, pe parcursul unui deceniu. Fiecare epoc istoric are
propriile scrieri legate de tema c l toriei, si observa ia aceasta nu este
ntmpl tor subliniat . ,Orice c l torie, scria Carl Gustav Young,
,este m rturia unei st ri de nemul umire, care te determin s des-
coperi solu ii noi, capabile s - i amelioreze r ul existen ial. Antichi-
tatea ilustreaz c l toria sub Iorma cuceririi de noi teritorii, Evul
Mediu o transIorm ntr-o explorare a necunoscutului, astIel c , n
vremea Renasterii, aceasta cap t o dubl semniIica ie literar : c l -
toria de tip explorare a inuturilor nou descoperite si c l toria n c uta-
rea comorilor neb nuite, simbolice, alegorice ale interiorit ii Iiin ei.
n acest Iel au Iost n elese Divina Comeaie a lui Dante Alighieri,
Pantagruel al lui Franois Rabelais, Elogiul nebuniei al lui Erasmus
din Rotterdam si jurnalele exploratorilor, precum Milionul (Il Mil-
lione) al lui Marco Pollo.
Veacul al XVIII-lea avea s produc n constiin a european o
muta ie, determinat n primul rnd de l rgirea orizontului de cunoas-
tere, prin descoperirea altor zone geograIice, a altor variet i umane, a
altor maniIest ri spirituale, a altor dimensiuni ale materialit ii. n
cunoscuta lucrare intitulat Cri:a con,tiin ei europene, Paul Hazard
arat Ielul n care c l toria triumI sub Iorma unui ,gen literar cu
grani e nedeIinite comod, ntruct putea cuprinde toate diserta iile
erudite, cataloagele de muzee sau povestile de dragoste. Primele
nsemn ri de c l torie ale scriitorilor din acest veac au un caracter
erudit asa cum se ntmpl cu lucrarea lui Volney din 1787, intitulat
Jovage en Svrie et Egvpte. Alteori, scriitorii descoper n c l toriile
lor inutul Utopiei, asa cum i se ntmpla lui Thomas Morus. Unul
dintre ei, ca Jonathan SwiIt, ntr-o lucrare precum C l toriile lui
Gulliver, si trimitea personajele s c l toreasc n ri cu locuitori
micsora i sau m ri i, n lumea v zduhurilor savante sau n lumea
yahooi-lor. Aceste expedi ii devin un pretext pentru nI isarea
concluziilor unei c l torii reale printr-o lume care, dac s-ar vedea sub
adev ratu-i nume ct este de grotesc , s-ar detesta, de bun seam ,
I r putin a de a se mai ndrepta.
Pentru scriitorii romantici, c l toria echivaleaz cu o schimbare
de atitudine, antitetic Ia de cea a clasicilor, imobili n reprezent rile
celor trei unit i de loc, de timp si de ac iune ale operelor lor. SuIletul
romantic nvolburat de Ir mnt ri, sensibil la Irumuse ile naturii,
meditativ si introvertit, impulsiv si mnat spre experien e pitoresti
inedite, evadnd din realitate ori de cte ori visul, reveria, chem rile
nostalgice spre alte orizonturi si Iac sim it prezen a este st pnit si
de tenta ia exoticului, si de demonul r t cirilor nentmpl toare.
277
8.3. Pa,opti,tii, c l tori romani in veacul romantic
Scriitorii romni ai veacului al XIX-lea sunt de cele mai multe
ori eroii c l toriilor descrise. Exist o constant a literaturii romne
redactate n veacul romantic, care porneste de la observa ia c n
nara iune autorul este martorul ntmpl rilor relatate yi eroul aces-
tora. Din punct de vedere stilistic, acest lucru presupune utilizarea
frecvent a persoanei I singular, ca semn al sincerit ii yi auten-
ticit ii relat rii, n care scriitorul este implicat n mod direct. Acest
procedeu stilistic este Irecvent Iolosit n speciile genului epic n proz ,
precum impresiile ae voiaf, memorialul, furnalul sau notele ae c l -
torie. Abordarea detaliilor realit ii n aceste tipuri de scrieri se Iace
din perspectiva amintirii. Chiar dac exist dat ri exacte ale eveni-
mentelor relatate, aceasta este o conven ie a autenticit ii, a vero-
similit ii. Rememorarea detaliilor semniIicative ale voiajului echiva-
leaz cu o ntoarcere n timp, c tre un moment semniIicativ al cunoas-
terii individuale, cu Iunc ie modelatoare sau de reper al unei biograIii
spirituale. De multe ori rememorarea unui detaliu semniIicativ al
realit ii genereaz comentarii, digresiuni IilosoIice, autobiograIice,
istorice, mitologice, compara ii sociale sau economice. Acestea
dezv luie interesele si preocup rile scriitorului, c l tor paradoxal n
universul propriei gndiri si n lumea nconjur toare. Relatarea este,
astIel, o oglind a propriului suIlet nsetat de perIec iune.
Exist si scrieri n care autorul i ncredin eaz unui personaj
misiunea de a juca rolul c l torului. n piesele de teatru, personajul
care c l toreste se conIeseaz n mod direct publicului si impresiile
voiajului s u sunt un prilej de cunoastere. Povestind, personajele se
autocaracterizeaz sau adreseaz publicului invita ia de a Ii
caracterizate. Aventurile voiajului relatate sunt comice sau tragice.
Prin intermediul catharsis-ului, spectatorul nva eliberndu-se.
Rznd se pot ndrepta moravurile. Confesiunea, redat stilistic de
persisten a persoanei I este, n acest caz, un mijloc de construc ie a
dialogului sau a monologului dramatic. Nara iunea ntmpl rilor
voiajului este un pretext pentru scriitor de a-si exprima propriile opinii
sociale, politice, economice, culturale sau religioase ntr-o Iorm
deghizat , non-autoritar , travestit , Iiltrat de rolul pe care personajul
l are n comedia, drama sau tragedia sa. Alteori, poetul este
observatorul detaliilor c l toriei, pe care o nI iseaz sub Iorma unui
tablou. Pastelarea detaliilor exotice sau autohtone este un procedeu
stilistic propriu literaturii noastre pasoptiste. Inventarea pastelului ca
specie a genului liric, este legat de numele lui Vasile Alecsandri. S-a
278
vorbit despre tr s turile comune ale Pastelurilor lui Alecsandri, care
debuteaz prin intermediul unei descrieri detaliate, ce opreste
r suIlarea oric rei Iiin e n peisajul natural nI isat de autor. ,Poanta,
apari ia Iulger toare n peisaj a unui detaliu pn atunci ignorat,
determin reluarea ritmului si a misc rii ntrerupte de uimire.
n cele ce urmeaz , vom descoperi dou atitudini, care se reIlec-
t n scrierile pasoptistilor romni: xenocentrismul sau admira ia
pentru valorile unor culturi diIerite de cea autohton si etnocen-
trismul sau pream rirea Irumuse ii tradi iilor romnesti, a bog iei, a
glorioasei istorii, a splendorii naturii plaiurilor autohtone. Acesti doi
poli ai atitudinilor de adaptare la valorile culturale ale modernit ii
europene sunt reperele, care structureaz demersul ,prop sirii, tipic
ideologiei acestei genera ii de scriitori.

8.4. Na,terea unei literaturi ale c rei genuri ,i specii
sunt ilustrate ae pretextul c l toriei
Rareori n istoria literar , s-a aIirmat c ar putea exista o leg -
tur de cauzalitate ntre evolu ia unei anumite literaturi si c l toriile n
sine, eIectuate cu diverse ocazii de c tre scriitori. n rndurile care
urmeaz , vom ncerca s demonstr m c , n ceea ce priveste literatura
pasoptist , c l toria s-a transIormat ntr-un Ierment al imagina iei
autorilor romni, n aventura ce se va Iinaliza cu nasterea literaturii
romne moderne. Pentru scriitorii pasoptisti din veacul romantic, inta
c l toriei pare a Ii bog ia si voluptatea nout ii. Cu n elepciunea
modelat si ncercat n ri ndep rtate, cu tinere ea aspira iei c tre
Irumuse ea etern si mai ales cu talentul de a ncredin a condeiului
curcubeul de nuan e al tr irilor, acesti scriitori pot Ii socoti i deopo-
triv ini ia i si ini iatori. Explornd t rmuri, care pentru muritorii de
rnd r mn de-a pururi ale imagina iei si ale lecturii, ei au devenit
ini ia ii, care s-au ntors n insula Ithaca a literaturii lor, cu cel mai
valoros tezaur de impresii, de emo ii si de sentimente, ce va deveni
Iilonul de inspira ie Iecund al condeiului.
Dac , n cazul literaturii antice grecesti, nasterea epopeii ca
specie a genului epic era legat de peripe iile ntoarcerii dintr-o
c l torie a unui personaj, si anume Ulisse, n cultura romn nasterea
genurilor literare n sine a Iost inIluen at , n perioada literaturii
pasoptiste, de c l torie ca aventur biograIic a unei ntregi genera ii
de intelectuali.
Se poate vorbi de o specializare tematic a c l toriilor descrise
de operele scriitorilor pasoptisti. AstIel, s-ar putea descrie voiajul de
279
pl cere, c l toriile de recreere din vacan e, voiajul ca exil, ca pelerinaj
si ca deten ie, c l toria de studii si cea diplomatic , c l toriile explo-
ratorilor si, nu n ultimul rnd, voiajul cu scop comercial. n aceast
perioad , a c l toriilor cu destina ii mai mult sau mai pu in exotice,
peisajele descrise, mijloacele de transport nI isate, traseele urmate,
ntmpl rile neprev zute, hotelurile si pensiunile de la r scruce de
drumuri si de destine, precum si monumentele, muzeele, castelele,
orasele, catedralele, s lile de concert ornate n stil baroc constituie tot
attea teme literare, care se subsumeaz celei ini ial men ionate.
F r ndoial c progresul tehnicii are leg tur cu tema literar
studiat . Revenirea Dun rii la statutul s u de Iluviu european, cons-
truc ia celor dinti drumuri de Iier din Europa occidental , organizarea
si specializarea transporturilor n vederea eIicien ei si rapidit ii
acestora sunt tot attea aspecte surprinse I r putin de t gad de
ochiul neobosit al c l torului scriitor pornit n c utarea nout ii, pe
care el o identiIic cu ,prop sirea, adic cu progresul. Ce i-a I cut pe
acesti tineri Iii de boieri s se str duiasc s str bat lumea n lung si
n lat? Ce bog ie anume au descoperit n peregrin rile lor?
Pentru a r spunde la toate aceste ntreb ri ne-a venit n minte
caracterizarea, pe care George C linescu i-o I cea lui Vasile Alecsandri,
scriitorul pe care l considera st pnit de, ceea ce patriarhul criticii
romnesti numea, ,demonul c l toriilor. Pentru Alecsandri, c l to-
riile au reprezentat un mijloc de alungare a plictisului, c ci asa cum i
scria el prietenului s u, Ion Ghica, n ianuarie 1862, exista o re et
mpotriva plictisului, care se prepara dup o Iormul special : ,....a
suta parte aintr-un gram ae c l torie in Austria, trei grame ae c l -
torie in Germania ae sus, o sut ae grame ae ,eaere la Paris, aou
:eci ae vi:it la Expo:i ia ain Lonara, cinci:eci ae turism in Italia,
totul inghi it sub form ae pilule timp ae mai mul i ani consecutivi ,i
stropi i cu ap curat ae Lethe.... ntr-o perioad , n care autorul
pl nuise o ntoarcere la Paris prin Italia, pe la Torino, Milano, Genova,
Nisa, Toulon, Paris, cu o revenire prin Viena, de bun seam c
excursia de la Paris la Iondra, apoi la Hamburg, cu rentoarcerea la
Paris si apoi la Dieppe era un eveniment biograIic, care dezv luia
admira ia si pre uirea autorului pentru orasul studen iei sale, Parisul.
n Cucoana Chiri a in voiaf (1863), Vasile Alecsandri realizea-
z o comedie de moravuri, o specie Ioarte la mod a genului dramatic.
Personajul principal s-a mbog it de curnd, prin rangul de ispravnic,
pe care l-a dobndit so ul s u. Ea se autocaracterizeaz prin interme-
diul povestirii, pe care este dornic s o nceap la nturnarea din
voiajul european:
280
,Iat -m -s' Am sosit
Dintr-o c l torie
In care mult am p timit
O sut ae ,otii ,-o mie,
Dar : u nu m c iesc,
Nu-mi pas ae nimic ,
Eu sunt :aragon ,i m numesc
Chiri a cea voinic ,
Ce voiaf minunat'
Ce frumos m-am primblat'
In urm -mi am l sat un nume
l uaat.

Prototipul vesmntului de c l torie este un mijloc de caracte-
rizare a personajului. Chiri a poart ,un costum ridicol de voiaj, n
privin a c ruia principiul sport nu e Iolosit de loc n designul vesti-
menta iei, totdeauna exagerat de elegant si, I r ndoial , destul de
nepotrivit pentru drumuri lungi. Nota iile scenice apar in autorului,
care sper s ncorseteze n amestecul de elegan vulgar un tip
uman: cel al eroinei ridicole, care nu n elege c presta ia ei nu este
nici un semn de noble e, si nici unul de bog ie. Ea sper ca, nves-
mntat astIel, s par ceea ce nu este: o Iemeie elegant si de condi ie
bun . ,Ea poart malacof esagerat, toc ae catifea neagr cu flori ,i
coraele staco,ii explic Vasile Alecsandri, n indica iile scenice.
ns , libertatea vestimenta iei din lumea comediilor lui Alecsandri a
sugerat de Iiecare dat o costuma ie, n care supralicitarea baroc a
detaliului ilustreaz prostul gust al unei provinciale ngmIate si
inculte, care se d n spectacol.
Scopul c l toriei cucoanei Chiri a n Europa a Iost de a-si trimite
copilul la scoal , n orasul lumin , pentru a studia ,politica. Ea m r-
turiseste cu pronun ia-i regional , care o Iace inconIundabil : ,Am
fost la Paris ae mi-am a, :at polau la ,coal , ca s inve e politica,
pentru c -n :iua ae ast :i, la noi, un om ce nu ,tie politica nu pl te,te
nici chiar cat fil ul cel stricat, care s-o vanaut cu aoba la Bucure,ti,
pentru o plat ae impo:it... .
Peripe iile c l toriei cucoanei Chiri a au loc n tren, unde dum-
neaei c l toreste mpreun cu slujitoarea ei, Ioana iganca si cu Guli ,
Iiul s u, adic ,cu c el, cu.... purcel, ar vrea s spun dumneaei, dar
evit s rosteasc numele animalului cu care a I cut compara ia. Ea si
tovar sii ei de c l torie Iac pozne ct D-l Goe si Bubico la un loc.
,Baronul ae arumu mare, care i Iace curte Chiri oaiei, se dovedeste
a Ii un ho de drumul mare, ce c l toreste n trenuri elegante si dispare
cu tot cu ,s cu,orul ei ae voiaf pe drumul de la Pesta la Viena. Eve-
nimentul nu o descurajeaz pe vajnica Chiri oaie, care se mir , obser-
vnd cu aten ie, c drumul trenului trece ,printr-o hrub ae-i :ic tunel.
Pierderea si reg sirea odorului, cu ajutorul autorit ilor Ieroviare este
281
un alt episod al ,patimilor si ,,otiilor acestui drum lung, pe care
cucoana Chiri a alege s l parcurg ntr-un mod sigur.
Punctul de vedere al provincialului necultivat si plin de iIose se
vede exprimat n memorabila descriere a Parisului n viziunea Chiri ei.
Personajul aseam n Parisul cu Bucurestiul sau micul Paris, cum i se
spunea si este silit s recunoasc c ,nici chiar Bucure,tiul nu-l
intrece: ,Parisu nu are sem n pe fa a p mantului, ,a pot :ice c
nici chiar Bucure,tiul nu-l intrece... aaic , s fim arep i... nu-l intrece.
Ce nu g se,ti in el? Galerii ae mu: uri vrei? ai, munamenturi vrei?
ai, teatruri vrei? ai, pasagiuri romane ca la Bucure,ti vrei? ai,...
Personajul comediei clasice a lui Vasile Alecsandri nu este o
pre ioas ridicol , care s comenteze n graiul cu pronun ie inconIun-
dabil opere, spectacole sau monumente de art . Ea m rturiseste I r
echivoc: ,Eu nu le-am vi:itat nici pe unele, nici pe altele, pentru c
am avut ae umblat pe la maga:ai ae mar,anae ae moa .
Am fost la Maaam Desal ,i la Maaam Fovel, ae mi-am comen-
aat tualete pe aatorie...
Chiri a stie c Parisul este capitala modei Ieminine si, ca orice
cochet , se laud cu achizi iile sale vestimentare povestind n ce
mprejur ri si-a pus n valoare ,tualetele ,luate pe datorie. Discursul
s u este unul pe un ton amical-conIesiv: ,Eu tualetele le-am pus la
man ,i am ,i fantaxat cu aans le la baluri, la Mabil.... Ea este un
personaj, care nu va n elege niciodat ridicolul coregraIic strnit de
un ,zdragon numit ,Chiri a cea voinic , ce se laud cu dezinvoltur
cu mediile pariziene, pe care le-a Irecventat si cu dansurile la mod ,
pe care le-a exersat: ,ba inc am fucat ,i cancanu...
Gheorghe Asachi scrie si el o pies de teatru intitulat Inturna-
rea pl ie,ului ain Anglia. Iail muntean (1850). Spre deosebire de
comedie, idila este o specie a genului dramatic de dimensiuni mai reduse,
n care accentul nu cade asupra ilustr rii deIorm rilor caricaturale,
asupra viciilor sau a deIectelor personajelor, ci asupra Iinalului, care e
ntotdeauna Iericit. Personajul principal al acestei piese este Condrat,
un pl ies muntean, care la ntoarcerea n satul natal este asteptat de
iubita sa, cu care se va si c s tori. El povesteste cum a ajuns n Anglia,
c l torind cu un negustor de cereale si ce a I cut acolo. Acest negustor
importase porumb din Valahia, pentru c n ara lui era secet si
Ioamete. Convins c n Ielul acesta va Iace avere, negustorul l luase
cu sine pe Condrat, pentru a-l pune pe ran s le Iac englezilor
m m lig si pentru a le demonstra prepararea produsului s u. Ia
napoierea n ar , Condrat le povesteste cons tenilor:
282
,S fi v :ut pe englefi cum c utau la mine cu ochene, aar eu
c utam in c la ru, ,i aeoaat o r storn pe un funa, m m liga fuma
ca un vapor. S -i fi au:it cum incepur a striga: ,Bravo puaing,
bravo puaing' (Gheorghe Asachi, Scrieri in pro: ,i aramatice, vol
II, Chisin u, Editura Hyperion, 1991. pag. 75).
Tema c l toriei este Iolosit , ca Iilon de inspira ie, si n rea-
lizarea diverselor specii ale genului liric, precum pastelul, medita ia
sau idila pastoral , des ntlnite n crea ia scriitorilor perioadei pasop-
tiste. Vasile Alecsandri descrie peisajul n maniera unei stampe
orientale. Pastel chine: din volumul Pasteluri este un exemplu, ce
ilustreaz aceast aIirma ie. Delicate ea si raIinamentul peisajului exo-
tic nI isat are leg tur cu gustul romantic si cu lumea imaginar a
peisajelor orientale. El anticipeaz exotismul simbolist, gustul pentru
materiale pre ioase si rare al acestor poe i. Si Grigore Alexandrescu
scrie Umbra lui Mircea. La Co:ia, R s ritul lunii. La Tismana, Mor-
mintele. La Dr g ,ani, medita ii inspirate de excursia pe care a
I cut-o pe Valea Oltului mpreun cu prietenul s u, Ion Ghica. Dar
dac Vasile Alecsandri acorda aten ie peisajelor exotice, care p reau
ncremenite, ca n reprezent rile din stampele realizate de b trnul
pictor din turn, dac n crea ia sa, anima ia eroilor lirici se I cea numai
sub impulsul purit ii sentimentului surprins ntr-o privire ndr gostit ,
la Grigore Alexandrescu peisajul are valen e multiple.
El pare a Ii decorul visurilor de istorie legendar , c ci Iiecare
detaliu al s u are darul de a trezi ,inIiorare patriotic , de a-l Iace pe
cititor s z reasc n penumbra sa contururile unor uriase personalit i
ale istoriei na ionale. Impregnat de istorie, peisajul medita iilor lui
Grigore Alexandrescu are darul de a se nsuIle i n momentul, n care
si Iace apari ia hamlet-ian umbra lui Mircea n peisajul de la Mn s-
tirea Cozia. Umbra este ntmpinat de glasul Ior elor naturii, al rului
care i repet vesnic numele, ca un ecou al unui decor legendar: ,Mircea'
Oltul repetea: ... / Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc....
Peisajul medita iilor lui Grigore Alexandrescu are m re ia, pute-
rea de sugestie din tragediile shakespeare-iene si Iunc ia sa dialogat
aminteste de rolul coriIeului din tragediile antice. Acest personaj din
tragedia antic era cel care rezuma istorii, puncta emotiv momentele
de maxim tensiune, sugera tumultul suIletelor implicate n vrtejul
Iaptelor. n plus, n medita iile lui Grigore Alexandrescu peisajul
romantic mbibat de istorie este martorul t cut al ,vitejiilor trecute si
personajul n elept invocat de autor n demersul s u liric, pentru
conIirmarea veridicit ii idealurilor exprimate. ntr-un context n care
283
istoria se repet , c ci ,lumea e n asteptare, contemporanii au Ioarte
multe lucruri de nv at din studierea trecutului, iar peisajul joac rolul
unui n elept arhivar al memoriei trecutului.
Dimitrie Bolintineanu este un scriitor c l tor n lumea balca-
nic , unde sper s descopere vestigiile romnismului, iar poeziile
Romancele ain Cavaia, San Marina din volumul Maceaonele exprim
admira ia si interesul autorului pentru aceast lume a sudului, din care
Iamilia sa era originar .
Briza peisajului oriental, n descrierea c ruia Dimitrie Bolintineanu
surprinde drame de serai si idile interzise de regulile acestuia se desci-
Ireaz n volumul Florile Bosforului, si n Brises aOrient. Interesul
pentru exotism se traduce n culorile vii n care autorul surprinde
detaliile acestei lumi.
Gheorghe Asachi, venit la studii n Italia ntre anii 1807-1812,
va realiza Insemnarea c l toriei unui molaovan la Roma, lucrare pe
care o va publica n 1837, n Albina romaneasc nr. 5 din 17 ianuarie.
O alt lucrare, Fragment ain memoriile c l toriei unui roman ain
1808 descrie peripe iile acestuia la Neapole si n Rusia. Ea a ap rut n
aprilie 1861 n Aaaos literar pentru D.D. abona i la Monitorul Oficial
al Molaovei. Gheorghe Asachi va scrie si Extract ain furnalul unui
c l toriu molaovan valoriIicnd impresiile dintr-un voiaj oIicial
realizat n Rusia, la Petersburg, ca membru al comisiei de redactare a
Regulamentului organic, publicat Iragmentar cu intermiten e n Albina
romaneasc nr. 61-94 din 1830.
naintea lui Gheorghe Asachi, Dinicu Golescu publicase cea
dinti lucrare romneasc despre c l torii din veacul al XIX-lea, oper
n care se I ceau remarcate inIluen ele iluministe. Este vorba despre
Insemnare a c l toriei mele (1826). Descoperirea Occidentului i
prilejuise boierului romn o conIruntare cu moravurile si mentalit ile
europene contemporane. n urma acestei compara ii, se contureaz
clar ideologia iluminist n jurnalul de c l torie. Plecat n c utarea
unor scoli pentru Iiii s i, scriitorul peregrin descoper Irumuse ea
Brasovului si dragostea de nv tur a locuitorilor s i, str bate
drumul Clujului descoperind muzeul Brukenthal, n care se aIl cele
mai valoroase lucr ri de art ale Sibiului. Ajungnd la Viena, admir
muzeul armelor, parcurile ngrijite si sanatoriile. El asist la o scen ,
n care mp ratul si Iace apari ia pe strad . Boierul compar
obiceiurile orientale cu cele occidentale, n privin a polite ii si se mir
c la Viena nu exist obiceiul rostogolirii n rna drumului, n semn
de supunere Ia de m ritul mp rat.
284
El admir arhitectura peisagistic a gr dinilor Schnbrunn-ului
si este coplesit estetic de ea, considerndu-se un scriitor supus greselii
n privin a descrierii Irumuse ii: ,A ace,tii gr aini frumuse ea peste
putin este ae a putea cineva, s -i fac aescriere f r ae gre,eal .
Atat numai pociu :ice c un om care intaia,i aat va intra, aup
puterea sau mul imea sim irii sufletului, negre,it una ain trei trebuie
s i se intampl , aaic c : sau intristat fiina ,i intrana intr-insa poate
s se bucure, sau vesel fiina, cana au intrat s se intriste:e sau, ae,i
nu va fi fost st panit nici ae intristare, nici ae bucurie, una ain
amanaou trebui s -l coprin: , sc pare ae a avea este peste pu-
tin ... Fraza lui Dinicu Golescu nu este elaborat , c ci ea urmeaz
Iuga gndului impresionat de ceea ce a v zut scriitorul. C l torind cu
diligen a (Ailswagen), autorul c l tor ajunge n Elve ia. Aici are oca-
zia s se mire de stiin a geograIiei, pe care o are un ran, de cur enia
hanurilor si de curiozitatea, pe care costumele orientale o strneau
privitorilor. Ia Vicenza, admir scenele orasului si ntmplarea cu
englezul i prilejuieste autorului o digresiune reIeritoare la necesitatea
teatrului n limba na ional . Ia Milano, admir domul. Ajuns la
Vene ia si apoi la Trieste, boierul romn, care nu mai v zuse n via a
lui un vapor cu aburi, are ocazia s realizeze o descriere, demn de
personajele lui Jules Verne, a acestei uimitoare masin rii, pe care o
aseam n cu cazanul care scoate rachiul si cu mecanismul unui cea-
sornic. Dac cineva s-ar ncumeta s realizeze o schi a acestei masi-
n rii, ale c rei dimensiuni nu sunt precizate de curiosul c l tor, de
bun seam c aceast relatare, incomplet tehnic, surprinde esen a
transIorm rii energiei aburului n lucru mecanic, ceea ce pentru un
boier, atehnic din punct de vedere al preg tirii sale intelectuale,
nseamn Ioarte mult: ,la spatele cuptorului impotriva gurii, un alt
co, ae fier, care este scos ain cuptor inspre mehanica ce au, prin care
ese c laur cu abureal , intocmai ca la ca:anul care scoate rachiul,
la care la funa ii arae focul ,i capacul strange lacr m ae abureal .
A,a acel abur al co,ului mi,c cea aintai roat , unae sunt poate
intreite aecat la un ceasornic, ,i cea ain urm roat , prin ain ii ei ,i
prin ain ii ce sunt pe osia ae fier, suce,te osia aimpreun cu roatele.
Aten ia boierului romn este atras de agricultura I cut dup reguli
precise, de pomii roditori, de lanurile si de gospod riile r nesti
prospere. El viziteaz institu ii publice, aziluri, spitale unde este sI tuit
s nu strneasc Iuria bolnavilor cu debilitate nervoas cauzat de
vederea vestimenta iei orientale a c l torilor. El are ocazia s compare
si aceast compara ie l Iace s se ntrebe cu un sentiment de inIerio-
ritate si de comp timire pentru ara sa: ,Nicioaat nu o s se riaice
285
aeasupra neamului romanesc acest nor intunecos plin ae r ut i ,i ae
chinuri? Aceast atitudine a c l torului, care compar realit ile din
ara sa cu ceea ce vede n drumul s u, va Ii mostenit de la Dinicu
Golescu de to i c l torii pasoptisti porni i n c utarea progresului, pe
care doresc s -l aduc n ara lor.
Mihail Kog lniceanu, care viziteaz Viena nainte de 1844, si
noteaz impresiile de c l torie ntr-un jurnal publicat de Al. Iep datu
n Floarea aarurilor n 1907. Cnd n 1846 viziteaz Spania si si
scrie impresiile n Irancez , Notes sur lEspagne si n romn , Note
ae c l torie in Spania. Jurnalul va Ii publicat n ntregime de Dan
Simonescu n Scrieri. Note ae c l torie, Bucuresti, Editura pentru
literatur , 1967.
Pe Iundalul nI isnd imagini din Alhambra, ale turnului
Comares si ale palatul renascentist al lui Carol I, pe imaginile de basm
nI isnd Intna si curtea leilor din palatul resedin al lumii musul-
mane, ce reprezint apogeul arhitecturii si artei arabe, textul poves-
teste cum dorin a lui Kog lniceanu de a vizita acest spa iu al viselor
copil riei sale a pornit de la o c l torie prin intermediul lecturii. Este
un Iel de a spune c traseele litera ilor si ale literaturii pasoptiste au
Iost determinate de contactul cu lumea c r ilor si c , nainte de a Ii
reale, aceste c l torii n imagina ie si n lumea lecturilor au hr nit
suIletele adolescentin-romantice ale acestei genera ii. Impresia de
circularitate a acestei c l torii n Spania este dat de m rturisirea
autorului, care se revede ntorcndu-se n lumea copil riei sale:
,Inc ain copil rie, la 1832, cana intrat ae-abia in al patrus-
pre:ecelea an, aou tomuri mici au plecat in mana mea, tip rite in
fran u:e,te, era Conzalv de Cordova a aomnului ae Florian. Aceast
carte, cu tot riaicolul pastoral ce-i acoper autorul au a a at in mine
aorin a ae a veaea Spania. Inaat , cu un prieten al meu, care oaat
era poet ,i ast :i este ,eful trupelor Molaovei, m apucai a-l traauce.
Jremea ,i intampl rile intrerupser aceast lucrare, cana, pre urm
agiunsei a fi b rbat, impresiile copil riei nu se ,terser . Una ain cele
aintai inaeletniciri, cana aeschisei tipografia Daciei, fu ae a inaemna
pe un tan r compatriot ae a urma aceast traaucere, ,i a,a, una ain
cele aintai c r i ce ie,ir ae supt teascurile mele fur Conzalv de
Cordova. Totaeauna cana o carte, cana un furnal imi ar ta numele
Spaniei, aorin a ae a o veaea mi se f cea mai mare. Intampl ri lungi
care m silir s -mi p r sesc ara, m aauser in Spania. Aceast
ar o vi:itai ae aproape. J :ut a aoua :i aup o cumplit revolu ie
care i-au scos la iveal toate tic lo,iile, n-au a rmat in nimica ilu:iile
ce-mi f cusem aespre ea, este una ain pu inele ilu:ii ce n-am peraut la
286
veaere. Dar imi place p mantul ce am c lcat ,i care in tot minutul
ae,teapt suveniruri romantice. De cate ori inchipuirea mea m-au aus
in salele Escurialului, ae cate ori cana ceteam Don Carlos al lui
5iler, cartea in care am inv at limba lui Lessing ,i a lui Goethe, m
transportam sub veraele alei a Aranfue:ului, ae cate ori m visam sub
baaatiile aaurite ,i sculptate a Alhambrei' Dup ce m-am aflat in ele
aaesea m intrebam, aac aaev rat eram in Spanie, ochii mei nu
putea s m fac s crea c eram in aaev r in ara a c ruia
intampl ri imi leg na copil ria' (Mihail Kog lniceanu, Scrieri lite-
rare, istorice, politice, texte alese si studiu introductiv de Geo Serban
Editura Tineretului, colec ia Iyceum 11, Bucuresti 1967 p. 94-95).
Iumea sudului european i-a impresionat si pe al i scriitori.
Timotei Cipariu a realizat memorialul ...ain Italia 1852 structurat n
Iorma scrisorilor. August Treboniu Laurian a scris Istriana. Alexandru
Pelimon s-a inspirat si a redactat scene Din itinerariul a-lui Bolliac si
Impresiuni ae c l torie in Romania. Descoperind ca orice romantic
natura patriei, Pantazi Ghica scrie Impresii ae c l torie in Molaova si
astIel, aceast specie literar cunoaste evolu ia n literatura noastr .
Iumea orientului l-a inspirat si pe Teodor Codrescu, care a
realizat un memorial intitulat O c l torie la Constantinopol. Dintre
scriitorii, care v znd Constantinopolul, si-au adus aminte de anticele
descrieri ale cet ii eterne, remarcabil este D. Ralet. n Suvenire ,i
impresii ae c l torie in Romania, Bulgaria ,i Constantinopol (1858),
textul are Iarmecul unui ghid turistic, n care incursiunile n istorie nu
sunt ntmpl toare.
,Constantinopolul e a,e:at pe aealurile care se intina ae la
Eiub ,i formea: un triunghi scalaat intr-o parte ae Cornul ae Aur,
a,a numit ae la bog ia p sc riei, ( ) in alta ae apele
ae Marmara. Acele aealuri in num r ae ,epte, ii aau asem nare cu
vechea Rom , c reia succeae in m rime ,i in glorie. ( Dimitrie Ralet,
Suvenire ,i impresii ae c l torie in Romania, Bulgaria, Constantinopole,
edi ie ngrijit , preIa si note de Mircea Anghelescu, Editura Minerva,
Bucuresti, 1979, p. 60).
Digresiunea istoric , n descrierea capitalei Imperiului Otoman,
care este numit cu numele dat de mp ratul Constantin cel Mare are
rolul de a scoate n eviden importan a strategic a acestui loc, care n
timp a Iost si capitala Primului Imperiu Crestin: ,Constantinopoli fu visul
cuceritorilor ,i in timpii vechi, supus la influin e ,i la interese aiverse ce
se comb teau intre ele. (Dimitrie Ralet, Suvenire ,i impresii ae c l torie
in Romania, Bulgaria, Constantinopole, edi ie ngrijit , preIa si note
de Mircea Anghelescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, p. 60).
287
Cucerirea orasului de c tre turci s-a datorat si dezbin rii reli-
gioase. Autorul suvenirelor si impresiilor si aminteste o replic cele-
br a unui personaj istoric, cunoscut de autor din lecturile pe care le-a
I cut n ar , nainte de plecarea n c l torie:
,...Donaolo(...) ,intreba chiar pe imp ratul Alexie J. Mursufli:
Oare religia te invoie,te a fi tr a toriu ,i sperfur? Religia fu
reaus a fi un motiv ae certe :aaarnice ce absorbau spiritele ,i
Constantinopoli se f cu leag nul ereselor. (Dimitrie Ralet, Suvenire
,i impresii ae c l torie in Romania, Bulgaria, Constantinopole, edi ie
ngrijit , preIa si note de Mircea Anghelescu, Editura Minerva,
Bucuresti, 1979, p. 63) .
Ca urmare a c l toriei ntreprinse cu Ion Ghica la m n stirile din
Oltenia n 1842, Grigore Alexandrescu a realizat un volum de medi-
ta ii, elegii, epistole si satire n leg tur tematic cu un Memorial ae
c l torie, publicat n 1844 si 1845. n aceast lucrare n proz , autorul
descrie itinerariul parcurs c tre cele mai Iaimoase m n stiri de pe
valea Oltului. Drumul de la Bistri a la Arnota este pentru cei doi
prieteni un drum ini atic, c ci aceste locuri singuratice de o s lbatic
Irumuse e sunt impregnate de istorie. Grigore Alexandrescu, c l torul
romantic, surprinde Irumuse ile naturii si ale istoriei, ntr-un stil n
care conIesiunea este o marc a autenticit ii relat rii: ,Coboranau-ne
ae la pe,ter , inso i i ae vuietul Bistri ii, ce curgea in vale, o luar m
pe o potec ce auce la Arnota, mic biseric , spre mia: noapte,
a,e:at la o in l ime ae aou ori mai sus aecat pe,tera: ae,i Arnota
se veae ain curtea m n stirii, aar incepi s sui, aesimea p aurii ,i
in l imea vechilor stefari i i astup veaerea. Nimic nu i i spune c te-ai
apropiat, aecat l tratul cainilor ce te presimt ,i vestesc p rin ilor c
le vine o vi:it .
Pestera, n care n vremuri de r striste erau ascunse toate bog -
iile l casurilor de cult din mprejurimi, pare un loc inaccesibil c l -
torului, care remarc acest lucru cu nostalgia pentru o istorie legen-
dar , eroic , care ns nu a avut prea mult r bdare cu oamenii.
Descrierea detasat a privelistii din Ioisor este o ngem nare a lumii
vizibile cu cea invizibil , legendar , n care lecturile istorice si pasiu-
nea cercet torului vestigiilor trecutului se exprim cu un real talent
narativ si cu o sensibilitate pentru detaliul semniIicativ:
,Din acel foi,or veaerea se intinae in aep rtare peste mun i ,i
campii, pan aproape ae Ramnic. In areapta mai fos, este pe,tera
Pusnicului, ,i in vale Bistri a. Mare trebuie s fi fost anevoin a cu
care s f cea aceste :iauri la astfel ae in l imi: aar se veae c greu-
tatea biruit era unul ain meritele religioase ale vremilor ae atunci:
288
Apoi aceste man stiri pe in l imea mun ilor erau ca ni,te cet i
care slufeau ae a:il libert ii la imprefur ri grele. Trei c lug ri
alc tuiesc toat popula ia Arnotei. Aceast biseric are un venit ae
100 000 lei ,i cu toate acestea nu ,tiu ae a cui pricin c lug rii sunt
sili i s cer,etoreasc prin sat pentru inerea vie ei lor ,i a canaelei
care arae neincetat la mormantul aomnului Matei Basarab, mormant
frumos care aesp gube,te cu mul umire pe c l tori ae osteneala ce-,i
a ca s -l vi:ite:e.
Spirit meditativ, Grigore Alexandrescu descrie ceea ce a citit
despre ceea ce descoper si simte la vederea mormntului voievodului
Matei Basarab. Se stie c destinul tragic al acestui personaj, a c rui
domnie a Iost beneIic pentru ara sa, are leg tur cu mboln virea
domnitorului si cu revolta seimenilor. Ruinele sepulcrale au darul de a
inspira suIletul acestui poet sensibil si inteligent, care era pasionat de
istoria poporului s u. Iocul mormntului lui Matei Basarab, izolat n
pacea de la Arnota, poate Ii asem nat cu un paradis terestru, pe care
voievodul l-a dobndit n sens crestin ca r splat pentru jertIa si prin
suIerin a sa puriIicatoare. Descrierea lui Grigore Alexandrescu are
precizia unui ghid turistic, iar naratorul acestor pagini, el nsusi un
peregrin, z boveste meditnd.
,Acest monument este ae marmur alb , riaicat ae p mant ca
ae patru palme ,i lung ae patru picioare. Pe aansul este s pat in relief
armura prin ului ,i a rei, tunuri ,i steaguri.
Am : bovit mai multe ceasuri inl untrul bisericii, ,e:ana pe
piatra mormantului ,i vorbina ae virtu ile unui prin cu inima nobil
care, ,tiina a birui, a preferat intotaeauna bunurile p cii., care aes-
toinic a aobanait numele ae concherant (cuceritor s.n. L.M.) a ales pe
acela ae legiuitor ,i civili:ator al na ii sale. Generos c tre vr fma,ii
s i ,i arept c tre to i, poate s :ic cineva c el n-a f cut alt
gre,eal aecat aceea ae tr i prea mult. B trane ele lui l-au f cut s
ca: subt influin a unor mini,trii necinsti i ,i nevreanici, care i-au
intunecat gloria ,i i-au am rat cele ain urm :ile ale vie ii.
B tranul prin este :ugr vit in biseric in fa a mormantului, el
poart anteriul cu flori, malotea imbl nit cu ras ,i coroan : statura
lui este inalt , p rul alb ,i chipul b rb tesc.
Ia ntoarcere, la Bistri a, Grigore Alexandrescu viziteaz mor-
mntul SIntului Grigorie Decapolitul si surprinde scene, n care ges-
tul particular are valoare de ritual general, ce oglindeste o anumit
mentalitate n acest spa iu.
289
,Inaintea bogatului co,ciug in care oaihnesc mo,tele sfantului
Grigore Decapolitul, v :ui o femeie ingenuncheat , care p rea a se
ruga cu fiebin eal .
C l toriile pot nsemna si drumuri ale suIerin ei, ale dep rt rii
de meleagurile dragi ale rii natale. Exilatul este n acest caz un
proscris pentru autorit ile, care l pedepsesc astIel, pe cel care a
ndr znit s se revolte sau pe cel care a realizat calcule gresite n
privin a alian elor sale politice. Ion Heliade R dulescu n Souvenirs
et impressions aun proscrit (1850), lucrare ce cuprinde drumurile sale
prin Serbia, Croa ia, Bavaria, Belgia, Fran a si Turcia, cu evoc ri
romantice, cu reverii mitologice si cu descrieri de peisaje bizare,
nI iseaz drumul unui exilat, care are constiin a Iaptului c a Iost
proscris. n tonul scrierii lui Ion Heliade R dulescu se simte Irustrarea
si obida celui care a Iost ndep rtat din drumul, pe care l visa n ara
sa. Descrierea atent , care se ndreapt n special asupra exilului
romnesc postpasoptist, este o m rturie a atmosIerei din aceast lume.
Dezbinarea, invidia, r utatea sunt cel mai adesea evocate de Iormu-
lele, pe care autorul le utilizeaz . Amintirile de acest tip par, mai
curnd, traseul unui labirint emo ional personal, n care autorul se aIl
captiv, Iiind obsedat de cele ntmplate. Formulele proIetice si mai
ales m rturiile din Memoires sur lhistoire ae le regeneration rou-
maine ou sur les evenements ae 1848 accomplis en Jalachie, Paris,
1851, al turi de Iragmentele, adesea citate, din coresponden a revolu-
ionarilor contemporani cu Ion Heliade R dulescu, Iragmente, n care
autorul acestor memorii apare ca un personaj ,alin comme Iamartine
(m rturisirea i apar ine lui Nicolae B lcescu si i este adresat lui Ion
Ghica ntr-o scrisoare din aceast perioad ), toate aceste date l pot
deruta pe cititorul de ast zi al acestor pagini. Dincolo de coinciden a
acestor m rturisiri, dincolo de reprosurile care i se Iac lui Heliade de
c tre ceilal i revolu ionari aIla i n exil, paginile acestea reprezint o
versiune a unei istorii tr ite si percepute din miezul craterului acestor
evenimente. Cititorul de azi poate Iace cu usurin diIeren a dintre
Iapte, emo ii si concluzii.
Experien a exilului a Iost consemnat sub Iorma unui memorial
de c l torie si de c tre Dimitrie Bolintineanu. n lucrarea C l torii
pe Dun re ,i in Bulgaria autorul descrie evenimentele petrecute dup
n busirea Revolu iei de la 1848, cnd Iruntasii revolu iei romne,
printre care se aIla si Bolintineanu, au Iost transporta i sub escort pe
Dun re, n ghimie, n condi ii inumane, I r s li se spun unde urmau
s ajung . Constien i c urmau s Iie aspru pedepsi i, revolu ionarii
din legenda pasoptist tr iesc experien a apropierii unui pericol capital
290
a c rui Iorm de concretizare nu o cunosc nc . Bolintineanu este
naratorul-martor al acestei atmosIere de spaim , pe care o descrie si pe
care o transIorm ntr-un document cu o autenticitate indubitabil .
Datorit Mariei C.A.Rosetti revolu ionarii romni au putut s evadeze
de sub escorta turceasc , ntr-un sat din apropiere de Orsova, unii
lund calea Parisului, al ii mergnd spre Transilvania, asa cum a I cut
si Bolintineanu. De aici, autorul a plecat nti la Constantinopol si
apoi se va ndrepta, n 1849, spre Paris. Memorialul a Iost publicat n
1858, Iiind al doilea n ordinea cronologic a apari iei memorialelor
lui Bolintineanu. Urm torul se intituleaz C l torii la Ierusalim in
s rb torile Pa,telui ,i in Egipt. Pe cnd se aIla n Imperiul Otoman,
Bolintineanu va mprumuta o sum urias de bani de la Constantin
Polihroniade, un romn bogat ce locuia n orasul exilului s u si va
porni la 9 martie 1854 ntr-o c l torie la Ierusalim si n Egipt. Memo-
rialul a ap rut ini ial purtnd titlul C l torii in Palestina ,i Egipt n
1856, Iiind reeditat n 1867 sub titlul C l torii la Ierusalim in s rb -
torile Pa,telui ,i in Egipt.
Dac Ion Heliade R dulescu realizase o c l torie imaginar n
acest t rm, prin lumea Biblicelor, dac acest scriitor si g sise, n
lumea savant a traducerilor erudite, o consolare pentru melancolia si
pustiul suIletesc, care i vor marca tonul pesimist, proIetic si mora-
lizator al scrierilor din aceast perioad , n care el si declar suIerin a
asem n toare cu cea christic , Dimitrie Bolintineanu este un c l tor
poet, care viziteaz si descrie cele v zute cu o luminozitate si o ncn-
tare, care transpare n tonul utilizat. Interesant este pagina de atlas
literar crestin, pe care autorul o las reIerindu-se la Gr dina Ghet-
simani. Dac Vasile Voiculescu n sonetul In Gr aina Ghetsimani nu
va putea desprinde imaginea divin de descrierea acestui peisaj
simbolic, legendar, Dimitre Bolintineanu este un observator pragmatic
al unei realit i ndelung mitizate. Am nuntul pitoresc si explica iile
clare pentru c l torii, ce eIectueaz acest traseu prin intermediul
lecturii, sunt caracteristicile acestui scriitor peregrin prin ara sInt :
... ,la picioarele acestui munte, aincoace, se veae gr aina
m slinilor sau Gepsimania (teasc ae unaelemn). Aceast gr ain este
ast :i ocolit cu :ia ,i se afl proprietate a p rin ilor schitului St.
Salvaaor. Aici v :ur m ca iva m slini b trani, pe care p rintele
italian, care cultiv gr aina, ne :ise c sunt tot acei m slini ce tr iau
in timpul lui Isus, cu toate c este cunoscut c m slinii aici nu tr iesc
mai mult ae aou sute ae ani. (Dimitrie Bolintineanu, Opere JI,
C l torii, Ed. ngrijit , note si comentarii de Teodor Vrgolici, Editura
Minerva, Bucuresti, 1985, Scriitori romni, capitolul VI, p.144).
291
Un alt memorial de c l torie al unui exilat se intituleaz C l -
torii la romanii ain Maceaonia ,i Muntele Athos sau Santa-Agora. n
1854, la 11 iunie, pe cnd se aIla n exil, Bolintineanu pleac cu
misiune precis n Macedonia, ntre cu o-vlahi, n acest avan-post al
romnismului, pentru a men ine treaz constiin a romneasc n lumea
greceasc . Ideea lui B lcescu se materializa abia acum, cu ajutorul lui
Ion Ghica. Bolintineanu si-a redactat memorialul n 1858 si l-a
publicat n 1863.
Cel lalt memorial al lui Dimitrie Bolintineanu se intituleaz
C l torii in Asia Mic . n timpul exilului, Bolintineanu a stat la
Constantinopol, pn n vara lui 1856, de unde a plecat n insula
Samos. Aici Ion Ghica era bey, adic de prin cu rang de domnitor.
Bolintineanu a stat 10 luni la Samos si n acest r stimp a c l torit cu
Ion Ghica pe coastele Asiei Mici. Impresiile le-a tip rit n 1866 n
Trompeta Carpa ilor si apoi le-a publicat n volum, tot n 1866.
Tot un memorial de c l torie este si Insola Teneaos ,i Canaris.
Fragment ain c l toria a-lui D. Bolintineanu in arhipel. El a Iost
publicat n 1859 n Calenaar istoric ,i literar pe anul bisect 1860 si
nI iseaz c l toria din 1856.
Un alt memorial de c l torie aduce n aten ia cititorilor peisajul
autohton prin C l torii in Molaova, publicate n 1859 n Calenaar
istoric ,i literar.
n aIar de ipostaza exilatului, care si povesteste pelerinajul si
de cea a c l torului romn aIlat pe drum, n propria-i ar , care tocmai
Iusese rentregit prin Unirea Principatelor, Dimitrie Bolintineanu cu-
noaste si ipostaza reporterului oIicial, care relateaz ceea ce Iace parte
din Ji:ita Domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole.
Aceast relatare este publicat n 1860, dup ce, la 22 septembrie
1860, Alexandru Ioan Cuza plecase la Constantinopol nso it de o
suit civil si militar , din care I cea parte si D. Bolintineanu, membru
n Comisia European a Dun rii. De aceast dat , relatarea este I cut
din punctul de vedere al unui personaj oIicial, care reprezint intere-
sele Principatelor Romne si care particip la ntlnirile protocolare.
Func ia pe care o de inea Bolintineanu nu era una simbolic .
Naviga ia modern pe Dun re ncepuse din 1829. Dup r zboiul ruso-
turc din 1806-1812 si pacea de la Bucuresti, Imperiul arist devenise
stat riveran prin cedarea Basarabiei de c tre turci si stabilirea grani ei
pe bra ul Chilia. Dup pacea de la Ackerman Cetatea Alb din 1826,
Imperiul arist va ob ine si bra ul Sulina, iar dup pacea de la
Adrianopole din 1829 va ob ine si bra ul SIntul Gheorghe. Opozi ia
292
marilor puteri europene la aceast situa ie, care-i asigura Imperiului
arist expansiunea, prin accesul la canalul de naviga ie european , s-a
men inut si dup r zboiul Crimeei, ce se ncheiase cu Congresul de la
Paris din 1856. Comisia European a Dun rii, cu sediul la Gala i, care
tocmai se constituise, avea sarcina s consolideze si s realizeze
lucr rile de dragare a Dun rii maritime, prin perceperea unor taxe de
naviga ie. Aceast comisie constituit la nceput pentru patru ani
pentru a Ii nlocuit cu o comisie a statelor riverane, s-a men inut pn
n 1938. Zona Dun rii inIerioare a constituit de-a lungul vremurilor
centrul de interes al tuturor imperiilor din centrul si estul Europei, ba
chiar si al celor din Asia. n perioada pe care o descrie Bolintineanu,
gurile Dun rii erau punctul de atrac ie pentru cuceritorul Bizan ului,
Imperiul Otoman aIlat n declin, pentru Imperiul arist, pentru
Imperiul Habsburgic si pentru puterile centrale. Bolintineanu era n
deplin cunoastere a acestei situa ii si Iaptul, c el asist la scena
ntlnirii dintre Cuza si sultan, ne dezv luie spiritul de observa ie, care
de aceast dat se exerseaz asupra unor personaje istorice reale.
Sultanul, care stia Iran uzeste, dar respect protocolul traducerii
oIiciale si domnitorul romn, n inuta sa de general, sunt descrisi de
Bolintineanu prin mijlocirea detaliilor Iizionomice, al gesturilor proto-
colare, al uniIormelor de gal menite s uimeasc suita diplomatic .
Bolintineanu scrie:
,Trecur m o galerie cu coloane, apoi aeoaat ne v :ur m intr-o
sal mare. Sultanul ne ap ru in miflocul s lei, in picioare, ,i inaint
c tre noi cu pas lin. Sultanul purta o manta scurt ,i neagr , cu
gulerul cusut in aiamante. Pe cap, un fes aupe aatina fonc ionarilor
turci. Sultanul pare mai b tran aecat varsta sa. Are fi:ionomie
interesant ., fa a sa este palia ,i pe ici pe colo :barcit u,or. Un
suras apare necurmat pe bu:ele sale. Cu toate acestea figura sa este
simpatic .
Domnitorul ain parte-i se pre:int cu uniforma sa militar ae
general ae aivi:iune, cu capul aescoperit, precum se pre:int in toate
saloanele ain ar . Intre aomnitor ,i sultanul se afla marele vi:ir Ali
Pa,a. Domnitoriul pronun un mic spiciu in limba france: ,i in
sim ul c vine s esprime m.s sultanului simtimente ae simpatie ale
rilor.
Sultanul ,tie france: , aar eticheta cur ei cerea ca marele vi:ir
s fac pe aragomanul. (Dimitrie Bolintineanu, Opere JI, C l torii,
Edi ie ngrijit , note si comentarii de Teodor Vrgolici, Editura Minerva,
Bucuresti, 1985, Scriitori romni, p. 522).
293
Exilat din motive politice n propria-i ar , Alecu Russo este si
el un c l tor, care nu numai c nu iubeste drumurile, dar le descrie n
toat mizeria noroiului lor de martie, cnd peisajul devine siberian
pentru cel ntemni at pe baza unei dela iuni. Drumul supliciului s u se
termin la o m n stire si acest episod al existen ei sale va Ii relatat n
Amintiri (1855) si n Sovefa (Ziarul unui exilat politic la 1846),
lucrare publicat postum n 1863 de Alexandru Odobescu. Temnicerul
lui Alecu Russo este un om n elept, care stie o mul ime de povesti cu
tlcuri orientale de Ielul Halima-lei. Motivul ntemni rii lui Russo
este lupta cu cenzura, care n loc s stearg o treime din piesa de
teatru, nu si-a I cut datoria si nu a sters-o pe toat . Din aceast cauz
a putut Ii posibil situa ia absurd , n care actorii l-au prt pe autor c
i-ar Ii ndemnat s citeasc ntregul text, dar ei, n realitate, nu l-au
rostit de loc, poate si Iiindc nici nu-l stiau de loc. Alecu Russo este
autorul cu succes la public, nemul umit de eIectele cenzurii si arestat,
pentru c actorii l-au prt pentru un lucru, care nu s-a ntmplat si
deci nu a adus prejudicii ,ordinii publice si nici nu a ,r zvr tit ara,
asa cum l-a nvinov it ministrul pe dramaturg. El a Iost condamnat de
vod la nchisoare, pentru c se dorea ca un exemplu s Iie dat tuturor.
n aceste condi ii, desi comp timit de ministru si de ag , Alecu Russo
este arestat si amintindu-si despre penibilul moment, comenteaz : ,In
scurt, aga imi puse pe umeri blana sa, ministrul imi aete o c ciul ,
galo,i, un ciubuc ,i tutun, ,i fiecare ain cei aoi imi aeter ceva bani.
Joi inapoia banii la intoarcerea mea sau altcanava, iar aarurile
ministerilale le p stre:, c ci un ministru nu a in toate :ilele. Au:it-a i
pan acum un exilat s plece la locul osanaei sale cu o c ciul pus
in capu-i ae ministru'... (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese,
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 210-211).
Entuziast admirator al crea iei populare, Alecu Russo s-a ntlnit
cu ,minunea poetic numit Miori a n c l toriile sale. Spre deose-
bire de precursorul s u, Calistrat Hogas, solitarul scriitor c lare pe
calul s u, Pisicu a, admirator al peisajelor pe care le descrie cu talent
epopeic, Alecu Russo este un c l tor reIlexiv, cu tendin a de a-si
decanta impresiile sub Iorma unor considera ii teoretice, care abat
aten ia lectorului de la peisaj. Acest lucru se ntmpl si pentru c
Alecu Russo este atent la peisajul uman, la mentalit ile inIluen ate de
morala oriental . El Iace compara ii ntre Ielul de a Ii al oamenilor din
locurile pe care le-a vizitat si concluziile sale reIeritoare la psiholo-
gia personajelor inIluen ate de amintirile copil riei, de traumele
aIective, care blocheaz evolu ia si izoleaz individul reprezint
niste intui ii psihologice Ioarte moderne, dac Iacem leg tura cu
294
dezvoltarea psihologiei n veacul al XIX-lea. Russo nu apreciaz
sistemul educa iei Iamiliale, inIluen ate de maximele n elepciunii
orientale si l Iace r spunz tor pe acesta pentru iner ia, pentru lipsa de
exerci iu aIectiv, pentru lenea de gndire si lipsa de sociabilitate, de
Ilexibilitate a individului, care este mascat de tipicele Iraze cu iz
tradi ionalist-conservatorist:
,Societatea european se sprifin in primul rana pe familia-
ritatea afectuoas ,i pe reciprocitatea sentimentelor care exist intre
membrii unei familii, i:vor prim, ain care iau ei caracterul ae
blanae e, ae u,oar nep sare, ae polite e lesnicioas ,i sloboa ,i
gustul sociabilit ii, care e necunoscut in inuturile mai apropiate ae
Orient. P rin ii no,tri ins , au fost crescu i in maximele turce,ti,
aaic : fiul nu e prieten al tat lui s u, ci i-i primul rob, pe care trebuie
s -l struneasc cu atat mai tare cu cat intr-o :i trebuie s -i scape. De
aici respectul acela silit, t cerea poruncit , in epeneala aceea
impasibil in epenit pe frun i, care se cer copiilor, tinerii ae aceea
afung falsi ori stupi:i nenorocite extremit i' Printr-o reac iune
fireasc , robul, la ranaul lui, aevine tiran. Urmarea eauca iei ace,tia
este i:olarea inaivi:ilor. Afun,i in sfar,it mari, f r leg turile acelea
a,a ae aulci ae la ,aispre:ece ani, cu inteligen a ,i imagina ia
nicioaat ae,teptate, cu inima goal , ei nu mai fac aecat leg turi ae
interes, oamenii ace,tia f r copil rie n-au nici amintire, nici viitor,
au numai pre:ent material, f r farmec cu totul po:itiv. F cum au
f cut ,i p rin ii t i, asta e fra:a banal . Ei in la respectul silit:
Jreau ca copiii mei s se team ae mine, ae iubit, m-or iubi pe urm ,
aac-or creae ae cuviin ... imi spunea intr-un rana o mam : De ce s
nu fac ,i ei ca noi ,i ca str mo,ii no,tri? Noi nu tr im in Fran a,
aomnule. Jorbele acestea re:um sistemul ae eauca ie aomestic ,i
pot slufi ae l murire caracterului ob,tesc al cet enilor no,tri. (Ia,ii
,i locuitorii lui in 1840 fragmente, n A. Russo, Piatra Teiului,
Editura Pentru Iiteratur , Biblioteca Pentru To i, 1963, pag. 327).
Vasile Alecsandri reprezint , n istoria literaturii romne,
scriitorul despre care s-a spus c avea patima aventurierului si curio-
zitatea demonului c l tor. Dar toate aprecierile, care se vor mai Iace
nc despre acest om, vor trebui s in seama de talentul s u nentre-
cut, n privin a povestirii pitoresti si poetice, amuzante si interesante,
n privin a darului de a surprinde nuan ele peisajului str b tut, aroma
atmosIerei si temperatura suIleteasc a ambian ei, n care are loc
Iuziunea sentimentelor cu tabloul. Maestru al nsuIle irii peisajului,
pictor n cuvinte al culorilor suIletului, ce se r sIrng asupra descrierii
itinerariului, Vasile Alecsandri este singurul dintre scriitorii pasoptisti
295
care realizeaz o descriere a unei c l torii n aIara Europei. C l torie
in Africa: De la Biarit: la Gibraltar, este relatarea unei excursii I cut
n 1853. Ea a Iost publicat Iragmentar n 1855, 1868 si 1874.
Am nuntul semniIicativ nu lipseste din descrierea acestui itinerar
exotic, pe care Alecsandri l Iace mpreun cu un amic englez, Angel.
Povestirile abund , descrierile de asemenea si nso indu-i n itinerariul
lor narativ pe cei doi c l tori, cititorul are ocazia s descopere
Iarmecul unor peisaje, care se suprapun ireal. Spre Maroc, spre
Tanger, o povestire despre caIeaua dervisului Abdalah-Osman, aIlat
undeva n Asia, pe drumul Brusei, are rolul de a-l Iace pe cititor s se
simt depeizat, adic pl cut impresionat de un peisaj pe care l admir ,
I r s -l recunoasc , l vede cu ochii min ii, I r s -l priveasc :
,La anul 1845, intre Ghemlic ,i intre Brusa, in Asia. Plecasem
ain Constantinopoli pe un vapor turcesc, cu gana ae a merge s
vi:ite: Brusa, vechea capital a Imperiului Otoman, vestit prin
num rul minarelelor ce se inal ain sanul ei ca l nciile unei armii ae
urie,i, precum ,i prin frumoasele materii ae m tas lucrate in
fabricile sale. De:b rcana la Ghemlic, sat mic ae pe malul asiatic a
M rei ae Marmara, tovar ,ii mei ,i eu ne suir m pe cai ,i luar m
arumul Brusei.
C rarea ce auce la acest ora,, b tut ae copitele cailor ,i ale
c milelor, trece peste campii ,i colnice acoperite cu o iarb s lbatic
,i mirositoare, ,i c l torul este expus, in vreme ae ,ase oare, la ra:ele
ar: toare a unui soare ae foc, ce il coace chiar ca pe un ou in pelea
lui. (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa Pro: , Editura Minerva,
Bucuresti, B.P.T., vol. 1, p. 209).
ntlnirea c l torilor cu dervisul, n acest peisaj incandescent,
este prilejul pentru autor de a nI isa att gusturile proprii n privin a
unei caIele de calitate, ct si uimitoarea ospitalitate si bun tate a
acestui om b trn si n elept, care i serveste pe c l torii osteni i cu
ap si cu o caIea deosebit :
,Intr-o clipal cutia ,i paharele sunt ae,erte, setea noastr
stins , ,i mul mirea noastr cu atat mai mare c b tranul ne aauce
inaat pe o alt tabl mai mic , cateva felegene ae cafe, aar ce cafe'
Fiecare pic tur cuprinaea o comoar ae mul miri necunoscute,
creaeam c sorbeam raiul lui Mohamea topit in felegeanuri. (Vasile
Alecsandri, C l torie in Africa Pro: , Editura Minerva, Bucuresti,
B.P.T., vol. 1, p. 210) .
Jurnalul c l toriei in Italia, voiaj realizat cu Elena Negri n
1846, n perioada 7/19 iunie 1846 4 mai 1847 este o lucrare
redactat ini ial n limba Irancez . Datarea n succesiune cronologic a
296
evenimentelor, cantitatea mare de inIorma ii cu caracter autobiograIic
si mai ales dispari ia tragic a Elenei Negri vor Iace ca aceast scriere
s Iie publicat postum, n 1947 de C.D. Papastate n volumul Jasile
Alecsanari ,i Elena Negri cu un furnal ineait al poetului.
Pu ini litera i romni, care au ocazia s Iac o plimbare roman-
tic pe canalele Vene iei, stiu c Vasile Alecsandri a locuit mpreun
cu Elena Negri n palatul Benzon, din balcoanele c ruia admira Ca`
Foscari si c s-a bucurat de cea mai Irumoas ntmplare a vie ii sale
de turist ndr gostit, c ruia via a i-a oIerit o sans unic . Ghidurile
turistice ale Vene iei amintesc aproape toate despre sederea lui Byron
n orasul lagunelor. Dar despre numele romnului poet, premiant al
laurilor nobilei ginte latine, Ioarte pu in lume a auzit. Pentru Alecsandri,
Vene ia reprezint un episod simbolic al existen ei sale. Vene ia,
regina m rii este orasul iubirii sale: ,Seaerea noastr ae aou luni la
Jene ia valorea: cat o via intreag ae fericire, c ci visul cel mai
frumos al tinere ii noastre, speran ele cele mai luminoase ale ara-
gostei noastre s-au reali:at :i cu :i, or cu or (Vasile Alecsandri,
C l torii, Antologie, postIa si bibliograIie de Teodor Vrgolici, Edi-
tura Minerva, Bucuresti, 1975, p. 78).
Aici, mai mult dect n oricare dintre descrierile jurnalului lui
Alecsandri, atmosIera este colorat cu nuan ele discrete ale sentimen-
tului. Dar luminozitatea peisajului este mai ales una interioar : ,Totul
este frumos, calm ,i str lucitor in furul nostru, totul ne :ambe,te.
(Vasile Alecsandri, C l torii, Antologie, postIa si bibliograIie de
Teodor Vrgolici, Editura Minerva, Bucuresti, 1975, p. 79).
Nota iile din perioada sederii sale la Vene ia par, uneori, extrem
de prozaice, dar nu sunt lipsite de umor. Asa se ntmpl n momentul
n care, autorul consemneaz ncerc rile gospod resti esuate ale iubitei
sale, care reuseste doar s transIorme miezul copt al portocalelor n
veritabile cristale diamantine, necomestibile, I r nici o ndoial .
Mul i lectori ai acestor prime pagini despre Vene ia au observat c aici
nu apar prea multe nota ii despre muzee, concerte, biserici si statui.
Dar amintirea acestora se imprim IotograIic pe retina auto-
rului, care la Salzburg, n orasul natal al lui Mozart, si aduce aminte
de muzeele si bisericile Vene iei. Alecsandri este impresionat de
locurile pe care le-a vizitat si chiar dac nu re ine ntotdeauna numele
unui autor celebru precum Donatello, descrie cu precizie opera
acestuia, Iapt ce arat c el este un vizitator proIund, care se ini iaz
c l torind n arta renascentist si baroc italian :
,Printre monumentele pe care le-am vi:itat la Jene ia, biserica
Santa Maria aei Frari ne-a uimit atat prin arhitectura sa m rea , cat
297
,i prin numeroasele ,i aamirabilele lucr ri in marmur care o impo-
aobesc in interior. Monumentul ae marmur alb al lui Canova este
aintre toate cel care ne-a impresionat mai mult, prin simplitatea ,i
m re ia lui. Mintea care a creat planul a fost aesigur a unui geniu.
Canova insu,i a f cut aesenul acestui monument m re , cu inten ia ae
a face un mormant pentru Ti ian.
Statuia plin ae via a lui St. Jerome, capoaoper a lui.... se
afl ae asemenea in aceast biseric . (Vasile Alecsandri, C l torii,
Antologie, postIa si bibliograIie de Teodor Vrgolici, Editura Minerva,
Bucuresti, 1975, p. 103) .
ntre Vene ia, regina m rii si Iondra, orasul ce urilor de pe
Tamisa numai un spirit erudit precum cel al lui Alexandru Odobescu
putea g si asem n ri. Autorul a I cut mpreun cu tat l s u o
C l torie ae la Paris la Lonara (ae la 3 pan la 11 august 1852), pe
care a descris-o ntr-un jurnal, intitulnd-o chiar astIel. Nota iile lui
Alexandru Odobescu din acest jurnal, ce completeaz atlasul literar al
c l toriilor pasoptiste descrise de c l torii romni, demonstreaz un
spirit sensibil, cu un ascu it sim de observa ie a detaliilor si cu puterea
compara iilor. Aidoma personalit ilor din lumea Renasterii, Alexandru
Odobescu s-a Iormat pentru a Ii n acelasi timp istoric, etnograI, istoric
de art , arheolog, Iolclorist, poet, eseist si prozator. Viziunea echili-
brat a Irazei sale l-a I cut s si nI iseze ideile ntr-un stil propriu,
tipic marilor spirite. Primele pagini ale acestei lucr ri descriu peripe-
iile c l toriei cu trenul si cu vaporul, pentru a str bate Canalul Mnecii.
Ploaia inIernal , speciIic londonez , cea care va inspira ce urile si
spleen-urile simbolistilor, l-a agasat pe autorul care noteaz : ,Am
,e:ut opt :ile ae var in Lonara ,i n-a trecut una f r s (se) plou ae
cateva ori pe :i. Ce o mai fi ,i iarna' (Alexandru Odobescu, Scene
istorice, Editura Ion Creang , Biblioteca Scolarului, 1970, p. 163).
Vizitarea Iondrei i va prilejui autorului privilegiul de a nI isa,
printre alte monumente descrise, imaginea Parlamentului, Ilancat cu
statuia lui Richard Inim de Ieu. De remarcat sunt digresiunile isto-
rico-eseistice, pe care i le prilejuieste aceast descriere, n care autorul
si imagineaz cum atmosIera umed , ce oas va ntuneca Ia ada
vene ian a construc iei Parlamentului, aceasta conIerindu-i aspectul
ntunecat al mediului n care a Iost realizat :
,Palatul Parlamentului, noua :iaire, a-o arhitectur vene ian ,
intins ,i inc alb , care-,i scala poalele in apele negricioase ale
Tami:ei ,i al c rui turn p trat st acoperit ae cea ,i ae fum, nu va
trece mult ,i Palatul Parlamentului va lua fa a intunecoas a tristului
298
Palat Somerset, ce-i st in fa , peste ap , c ci aici nu e soarele
Italiei, ca s aureasc piatra, nici sanul Jene ii, ca s r sfrang -n
a:ur fa a-i aurie. (Alexandru Odobescu, Scene istorice, Editura Ion
Creang , Biblioteca Scolarului, 1970, p. 170).
Eseul inspirat de tema c l toriei Iace din Alecu Russo un scriitor
novator. Piatra teiului, publicat postum n traducerea lui Mihail
Sadoveanu n 1911, Iusese redactat ini ial n limba Irancez . El este
subintitulat (Legena ) Fragment aintr-o c l torie in Mun ii Molaovei.
Alecu Russo este I r ndoial un eseist reIlexiv, n scrisul c ruia po i
descoperi inspira ia talentului nIl c rat si sensibilitatea romantic .
Pentru el ,c l toria e un lucru frumos ,i bun, care ne ae:v luie, cu
mult mai bine aecat c r ile, via a intim a civili:a iilor (Alecu
Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T.,
1963, p.271).
Ca orice c l tor romantic, care si dezv luie sentimentele pro-
Iunde n descrierile pe care le Iace, nsuIle it de patriotismul si idealu-
rile genera iei sale, Alecu Russo este constient de Iaptul c descrierile
plaiurilor ndep rtate l Iac pe om s uite de Irumuse ile rii sale:
,Mai mult, noi, oameni ferici i, abia r s ri i la fa a p mantului, ne-am
aus s ne plimb m trana via ori nefericirile pan ,i prin p aurile
feciorelnice ale Lumii-Nou , ,i aup ce am str b tut o parte a lumii,
aup ce am gr m ait atatea nume ae ora,e ,i atatea po:i ii geo-
grafice, numai ara noastr nu ne-o cuno,team, ara care aup ga:eta
:ilei ar fi m surana 500 ae mile p trate. (Alecu Russo, Piatra
Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 272).
C l tor erudit prin lumea c r ilor, critic n cuget rile sale despre
rostul literaturii, atent n observa iile pe care le Iace la psihologia oa-
menilor si la arheologia ce ilustreaz istoria local , Alecu Russo pole-
mizeaz cu scriitorii care imit si sunt lipsi i de originalitate. El pune
problema raportului dintre scriitor, oper si public, plednd n spiritul
ra ionalismului clasic pentru originalitate si pragmatism: ,Ce-mi pas
mie, molaovan ruginit, ae scenele voastre ain Italia, ae serile voastre
pari:iene, ae amintirile voastre ain str in tate, ae fantomele voastre
nem e,ti, ae comeaiile voastre imitate ,i ae povestirile voastre traause
,i aaaptate' Zugr vi i-mi mai curana, o icoan ae la ar , povesti i-mi
o scen ae la noi, pip rat ori plin ae poe:ie, o mic scen impro-
vi:at , c ci bunul ,i r ul, simplul ,i emfaticul, aaev rul ,i riaicolul se
intalnesc la fiecare pas. O s g si i in nevinovatele creain i populare
oricat fante:ie voi i, iar in n ravurile amestecate ale claselor ae sus,
stof aestul . Si in loc s -mi plimba i prin Ia,i un personagiu ae-al lui
299
Bal:ac, care s-ar ineca in gloaul ae la noi, aa i mai bine eroului
vostru o giubea larg , un anteriu ain vremurile cele vechi ,i bune, in
vorbire o l ua ro,enie naiv , in felul ae a se purta o asprime fireasc ,
,i pune i-i in furu-i via a oriental alc tuit ain aespotism casnic ,i
ain trai patriarhal. Apoi pe un aivan, ori in c ru ae po,t , ori in
r avan, aac -i a mana, face i-l pe acest molaovan s lucre:e, face i-l
s se mi,te prin ara lui. Imita ia necugetat ne stric mintea ,i inima,
,i, incet-incet va ruina ,i patriotismul aac este pa-triotism'
Imita ia, care ne face s aispre uim ce e na ional ,i p mantul nostru,
ne incarc creierul cu iaei cu neputin ae pus in leg tur cu
lucrurile vie ii :ilnice. (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese,
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 274-275).
Romantismul descrierii eseistice a lui Alecu Russo este eviden-
iat de melancolia acestui peregrin vis tor, care l ndeamn s alter-
neze n scrisul s u, icoanele amintirilor si ale suIletului s u, cu cele ale
drumului parcurs n caleasc . Caracterul conIesiv al descrierii c l to-
riei, intui ia, delicate ea si sensibilitatea autorului, capacitatea de a citi
gndurile si sim mintele altora cu o miraculoas precizie, toate aces-
tea demonstreaz talentul eseistului Alecu Russo. Pentru el c l toriile
au Iost, la nceput, un Iel de prilej de amuzament, ns , n momentul
redact rii eseului, moment care se conIund voit cu cel al derul rii
c l toriei, o miraculoas trecere a grani ei dintre vis si realitate, ca si a
celei dintre sentimentele gemene de bucurie si de melancolie, are loc.
Autorul Iace o compara ie si o reIerire livresc la Xavier de Maistre
(1763-1852) si la cartea sa intitulat C l torie in furul camerei mele:
,Am cre:ut mult vreme ca mul i oameni c arumurile, c l toriile,
inveselesc. Ast :i crea aimpotriv c intip resc in sufletul nostru un
fel ae sim ire ae neaeslu,it ,i atr g toare triste e. In tr sur , plecat
pu in pe-un cot, imi place s -mi a intesc ochii in : ri. In mi,carea
regulat , toate amintirile imi vin una cate una. M cufuna in trecut ,i
vise: la :ilele ause. Toate micile intampl ri care alc tuiesc via a unui
om se aesf ,ur aomol. E un farmec via a aceasta ae oboseli ,i ae
lene, ae mi,care ,i ae somn, care inveaerea: sistemul lui Xavier ae
Maistre, in care trupul nu-l sim e,ti aecat aup cateva :guauituri mai
tari ale c ru ei, in care omul blana inghite aerul cu pl cere ,i-,i
aeschiae sufletul impresiilor pe care i le starnesc icoanele ce se
perina , o veaere vesel il face s raa , o stanc cump nit aeasupra
unei pr p stii, un braa str vechi pe care bra ul vifeliei l-a ae:r -
a cinat ,i care i,i intinae ramurile pe p mant ca un atlet invins il
umplu ae melancolie. (Alecu Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese,
Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p. 286) .
300
Veche precum lumea, tema c l toriei reale sau visate, a c l to-
riei n scop de cunoastere sau de pl cere, are n cazul lui Alecu Russo
calitatea unui itinerar ambiguu, serpuind la grani a dintre real si
imaginar, dintre trecut si prezent. C l toria ini iatic pe care el o reali-
zeaz este o sum a descoperirilor si a decep iilor. Autorul erou are
un pasaport stilistic valabil n acest spa iu privilegiat al literaturii. El
se deplaseaz pe axa orizontal a spa iului si pe cea vertical a tim-
pului, descoperind misterele si Irumuse ile universului autohton, iar
din aceast c l torie se rentoarce mereu victorios si intelectual
mbog it. C l toria sa are ceva din caracterul enciclopedic al Ilumi-
nismului, c ci ea si propune s educe gustul unui public, s -l Iamilia-
rizeze cu neb nuitele Irumuse i ale spa iului autohton. Pentru el, o
c l torie prin Moldova seam n cu un pelerinaj la Mecca sau cu
itinerariile pelerinilor medievali, iar atmosIera rela iilor dintre c l tori
se aseam n cu cea din vremea Saturnalelor, s rb toarea agricol
roman n timpul c reia se suspendau diIeren ele de statut social:
,C l toriile in Molaova, la munte mai ales (c ci la ,es, civili:a ia s-a
amestecat in toate) seam n cu hagialacurile la Meca, ori cu acelea
pe care cre,tinii cuvio,i le f ceau la locurile sfinte. Se fac intotaeauna
in caravan mare, cu caii inc rca i ae merinae, cu oamenii inarma i
cu pu,ti ,i cu pistoale, cu s bii ,i iatagane. Din vreme in vreme ve:i
pe cate un c l tor intar:iat ocolina coasta unui munte, c ranau-se
pe piscul unei culmi, ori tr ganau-,i calul ae c p stru la un cobora,.
Apoi to i arume ii ain convoi veseli, vorbina, ra:ana, fumana, i,i trec
ae-a c lare ain man in man o plosc cu b utura aceea a,a ae
invior toare, care se chiam rachiu ,i care e a,a ae trebuitoare ,i a,a
ae obi,nuit in mun i.O observa ie prea aaev rat ,i al c rei temei
aoveae,te o patriarhal mo,tenire ain vremurile cele vechi ,i bune,
care pare n scut firii molaovanului, este aproape egalitatea care
aomne,te pe arum intre st pani ,i oamenii lor. In c l torie la noi, ca
,i robii celor vechi in vremea Saturnalelor, cei mici au areptul s
inceap vorba, s fac observa ii, s raa , s -,i amestece glumele ,i
sua lmile cu cele ale st panilor, cu o increaere ae copii r sf a i.
Intor,i acas , toate intr in obi,nuita ranauial , f r ca aceast
binevoitoare slobo:enie s fi aaus atingere respectului ,i supunerii.
L muri i aumneavoastr cum v place ae unae vine asta. (Alecu
Russo, Piatra Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T.,
1963, p.287).
Scriitor talentat, descriind sub pretextul preIe ei unui manual pe
tema vn torii lumea c l toriei prin ara miturilor, Alexandru
Odobescu realizeaz n Pseuaokvnegeticos cea dinti abordare a
301
stilului savant n materie de eseu din literatura noastr modern .
Utiliznd arhetipurile imagina iei umane de pretutindeni si de oricnd,
cristalizate n Iorma miturilor, Alexandru Odobescu este si autorul
primei ,opere deschise din literatura noastr , n sensul pe care Umberto
Eco l d dea acestei no iuni n 1962. Ultimul capitol al lucr rii sale
este o ilustrare a acestei idei. Eseul nestructurat, subintitulat Fals
tratat ae van toare si promovat de Alexandru Odobescu este cu totul
neconven ional, nou ca manier de abordare. ReIeririle livresti, trimi-
terile n special la lumea lecturilor clasice, dar si la cele romantice si la
literatura Iolcloric , nenum ratele compara ii si Iiguri de stil mpletite
n Iraza armonioas , echilibrat construit , constituie reperele stilistice
ale stilului savant al lui Alexandru Odobescu. Despre acest autor,
Tudor Vianu obisnuia s spun c ,a izbutit s mbine umanismul cu
pasoptismul. AIirmndu-se ntr-un moment n care latinismul, italie-
nismul si mai ales purismul lingvistic erau curentele Iilologice domi-
nante, Alexandru Odobescu dovedeste o putere de sintez verbal ,
care dep seste norma lingvistic , I r ns s se abat de la ea.
Alexandru Odobescu este ntemeietorul n literatura noastr al stilului
retoric. Retorica aceast art str veche de a vorbi, de a se exprima
elegant, utiliznd cuvinte alese si Irumoase pentru a convinge audito-
riul, pentru ca prin mijlocirea Ior ei incantatorii a cuvintelor s reusesti
s l desprinzi din indiIeren pe cel care ascult , cstigndu-l aIectiv
a Iost cultivat nc din Antichitate, devenind una dintre cele sapte
arte liberale n Evul Mediu. Conduc tor de suIlete prin seduc ia
exercitat de splendoarea discursului, stilul retoric al lui Alexandru
Odobescu are implica ii estetice si gnoseologice deosebite pentru
scriitorii, care n literatura romn l-au Iolosit si l vor mai Iolosi dup
momentul Odobescu: Nicolae B lcescu si Barbu SteI nescu
Delavrancea, Nicolae Iorga si George C linescu. mpletind descrierea
cu nara iunea n discursul s u eseistic, autorul surprinde pitorescul si
culoarea local prin intermediul utiliz rii elementelor arhaice, popu-
lare, regionale si al neologismelor speciIice istoriei artei. Romantic
erudit, ce Ioloseste lungi serii enumerative n descrierile sale,
Alexandru Odobescu atribuie eseului un rol instructiv. El utilizeaz n
scrierea sa att persoana a III-a, cu rol de obiectivare a descrierii, ct si
persoana I, cu rol de conIirmare a autenticit ii Iaptelor nI isate de
personajul, care este si autor si narator. Forma epistolar a nara iunii si
a descrierii din Pseuaokvnegeticos dezv luie un stil scriptic, cu
nenum rate elemente de oralitate. Autorul este un expert n realizarea
unei descrieri, care dep seste limitele spa iale ale cadrului n care se
aIl obiectul. Dac obiectul descris este unul de art , si Iace apari ia
digresiunea istoric , cu rolul de a reconstrui patina vremii si atmosIera
302
local . Comentariul operelor de art reprezint o inova ie, n materie
de eseistic , n literatura romn . Estetismul clasicizant, cu o not de
pre iozitate a textului erudit Iace imposibil o lectur Iacil si
superIicial a lucr rii sale, care are nevoie de mult aten ie pentru a Ii
receptat de lectorul modern. Arheolog si literat romantic, convins de
sensul antitezei dintre trecutul glorios si prezentul dec zut, Alexandru
Odobescu are o atitudine de intelectual antic si enciclopedist, pentru
care, nimic din ceea ce este bine si Irumos nu trebuie s r mn
ascuns, n straturile diverselor vremi, ci trebuie expus ntr-un muzeu,
n care genera ii succesive de cititori s -l studieze sau s -l contemple.
ntre eseu si nuvel , n cadrul genului epic n proz scriitorii
pasoptisti romni au cultivat si legenda. Un poet pasoptist, prieten cu
Vasile Alecsandri, Mihai Cuciuran scria Peatra corbului, pe care o
va publica n 1844. Acelasi subiect l-a inspirat si pe Alecu Russo, care
a scris n limba Irancez La Rocher au corbeau, o legend culeas de
la Bicaz, publicat postum n 1863 n La Joix ae la Roumanie si apoi,
n traducerea lui Vasile Alecsandri n 1868 sub titlul Stanca corbului
n Foaia so iet ii pentru literatura ,i cultura roman in Bucovina.
Aceast legend cuprinde si descrierea mprejur rilor n care ea a Iost
culeas de c tre autorul c l tor pe valea Bicazului, ce d n valea
Bistri ei. ReIeririle livresti, la opera pictorilor renascentisti italieni nu
lipsesc n aceast introducere, pe care scriitorul o realizeaz pentru a
contura splendidul cadru natural, ,tablou magic ,i aemn ae penelul lui
Salvaaor Rosa' Soarele asfin ina intr-un ocean ae lumin infocat ,
ca iva pl ie,i trecana pintre copaci, ca iva vulturi :burana roat
impregiurul varfului Ceahl ului ,i gios, lang o nalt stanc , caii
no,tri aa panau-se in apa limpeae a Bica:ului' (Stanca Corbului
(Legena culeas ae la Bica:) n Alecu Russo Piatra Teiului. Scrieri
alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963, p.241).
Menirea legendei este aceea de a nI isa un episod de excep ie
al trecutului, un exemplu de comportament n situa ii limit . Prin Ielul
n care realizeaz aceast scriere, autorul concretizeaz estetica
romantismului. Aten ia acordat cadrului natural magniIic, povestea
sacriIiciului demn al tinerei urm rit de p gni, care preIer s se
zdrobeasc de pietre si s Iie nghi it de apele rului, doina Corbi ei,
pe care o cnt Ietele n zilele n care se coc Iragii si, mai ales,
Iantomatica apari ie a umbrei albe ,cl tinanau-se pe varful stancei ,i
apoi lunecana ae-a lungul ei pan -n apa Bica:ului (Alecu Russo,
Piatra Teiului. Scrieri alese, Editura Pentru Iiteratur , B.P.T., 1963,
p. 244), despre care povestesc p storii n nop ile cu lun , sunt tot
attea argumente n Iavoarea romantismului legendei istorisite de
Alecu Russo.
303
O alt specie a genului epic inspirat de tema c l toriei este
nuvela. Nespecializat tematic la nceputurile sale, aceasta cunoaste o
carier rapid n literatura romn . Grigore Alexandrescu include
aceast specie literar sub titlul C lug ri a n Memorialul ae
c l torie. Si Vasile Alecsandri a debutat cu o nuvel inspirat de o
c l torie, lucrare intitulat Driari, pe care a publicat-o n 1840 n
Dacia literar . A urmat apoi Suvenire ain Italia Buchetiera ae la
Floren a publicat n 1840 tot n Dacia literar . Prin structura si
con inutul s u, aceast specie literar permite abordarea eternei teme a
c l toriei ntr-o manier inedit . Era vorba despre mp rt sirea unor
impresii, despre povestirea unor aventuri, despre descrierea unor
peisaje exotice. Exist mai multe motive literare, care se reg sesc n
aceste scrieri ale pasoptistilor romni: angoasa, arta si artistii, autobio-
graIia, copil ria, dragostea si pasiunea, eroii romantici, exotismul,
Iantasticul, Iemeia, Iolclorul, libertatea, literatura si istoria, moartea,
Napoleon, nebunia, r ul secolului, natura, noaptea, pictura, reveria,
revolta si revolu ia, solitudinea si visul. n cele dinti pagini ale
nuvelei lui Alecsandri, conIesiunea de tip autobiograIic este procedeul
utilizat de autor pentru a sugera autenticitatea Iaptelor relatate:
,...C l torul nu mai are vreme nici s ganaeasc , ci i,i simte
fiin a cufunaat intr-o mirare inaelungat , ,i plin ae pl ceri. El in
trecerea sa prin Italia gust o via nou , ,i cana iese ae pe rmurile
acestui p mant poetic, atunci i se pare c s-au visat :burana printr-o
campie imbog it cu toate poaoabele raiului.
Intr-o auminic trecana prin pia a Domo, v :ui o mul ime ae
echipafuri, a,e:ate in linie in fa a catearalei Santa Maria ael Fiore ,i
inaemnat ae curio:itatea ae a veaea aamele aristocrate ain Floren a
intrai in ea. (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa. Pro: , Editura
Minerva, B.P.T., Bucuresti, 1984, vol.I, p. 47).
ntr-o alt nuvel cu caracter autobiograIic intuitulat O prim-
blare la mun i, Vasile Alecsandri povesteste c l toria n mun ii Mol-
dovei din toamna lui 1843, pe care a I cut-o mpreun cu Alecu Russo
si Mihai Cuciuran. Ea a Iost publicat n 1844, n Prop ,irea. Aceast
nuvel are si valoare documentar , c ci ea sugereaz mprejur rile si
sursele de inspira ie ale legendelor si ale scrierilor tinerilor romantici
pasoptisti.
Obiceiul de a include o nuvel ntr-un memorial de c l torie sau
ntr-un jurnal de c l torie sugereaz Iaptul c grani ele acestor specii
literare nu erau Iixate nc de conven ie n literatura romn din
perioada pasoptist .
304
Nuvela Muntele ae foc inclus n jurnalul C l torie in Africa:
De la Biarit: la Gibraltar istoriseste ntmpl rile unui voiaj I cut n
1853 de Vasile Alecsandri. Ea a Iost publicat Iragmentar n 1855,
1868 si n 1874. Aceasta este una dintre primele descrieri ale unui
vulcan, realizat de un literat romn, care a avut ocazia s -l cunoasc
n mod direct. Nuvela Borsec publicat n 1845 n Calenaarul Foaiei
s te,ti, ca si nuvela Balta Alb (1847), publicat n 1848 n
Calenaarul Albinei sunt rodul experien ei directe pe care autorul a
avut-o str b tnd meleagurile acestea. Abordnd punctul de vedere al
c l torului str in, care observ cu aten ie un t rm pe care l explo-
reaz n premier , autorul are ocazia s Iormuleze, dup procedeul
iluminist, o critic a st rii de lucruri pe care o ntlneste. F r ndoial
c acest punct de vedere ia nastere prin compara ie. Spirit romantic,
n zuind la absolutul Irumuse ii ,castelelor de Spania, ,veselul
Alecsandri, c l torul explic n ce momente ale reveriei sale scrie
despre realit ile pe care le-a cunoscut, meditnd asupra pelerinajului
aduc tor de bucurie: ,Eu care, slav Domnului sunt inc aeparte ae a
fi in num rul celor ce f lesc prim vara vie ii, g sesc o mare mul -
mire a m pune sara in fa a sobii ,i a privi giocul fantastic al focului.
Imi place s reinvie: in inchipuire icoanele aep rtate ce s-au ,ters
oaat cu trecerea :ilelor ,i s le inf i, : ca o panoram ainaintea
ochilor mei. Fran ia, Italia, Germania ,.c.l. mi se arat atunci cu tot
farmecul ae care le impoaobesc puterea suvenirelor ,i aorul inc mai
puternic ae a le reviaea in fiin . Cate planuri ae fericire, cate
casteluri ae Spania riaic in ceasul acela' M prifac inaat intr-un
arhitect atat ae m iestru, c m aamir eu insumi ae frumuse ile
operilor mele, ,i cu toate c raa in sfar,it ae toate acele nebunii ce-mi
vafaie prin minte, aar m rturisesc c m simt cateva minute fericit ae
ele. Zic cateva minute numai, c ci realitatea, cea mai aprig au,man
a inchipuirei, vine ae a mi se pune necontenit ainaintea ei ,i o
intunec f r mil . Jisul se ,terge ,i inima incetea: a bate, coroana
caae ,i omul r mane aceea ce este. Le masque tombe, lhomme reste
et le heros sevanouit' (Vasile Alecsandri, C l torie in Africa. Pro:
Editura Minerva, B.P.T., Bucuresti, 1984, vol. I, p. 175).
O alt nuvel , celebr n epoc , i apar ine lui Nicolae Filimon
si se intituleaz Friaerich Staaps sau Atentatul ae la Schnbrunn in
contra vie ii lui Napoleon I (1858). Ea poate Ii considerat o nuvel de
Iic iune si a Iost rescris de autor n perioada redact rii romanului
Ciocoii vechi ,i noi. Titlul inedit, tonul tragic, gustul pentru Iaptele de
senza ie, precum si situarea insolit a ac iunii acestei nuvele romantice
si pitoresti, n care vom ntlni apeten a clasicului pentru Iizionomii,
305
pentru caractere si pentru intui iile balzaciene din romanul de mai
trziu, are leg tur cu siguran cu drumul prin Austria, Germania si
Italia, pe care autorul l-a I cut prin 1858. Noutatea pe care nuvela lui
Nicolae Filimon o aduce n epoc se reIer la abordarea romantic a
unui episod tragic din istoria european recent . Detaliile morale si
caracteriologice, inIorma iile sociale, vestimentare sau practice, relata-
rea anecdotelor m runte anticipeaz serialul Ioiletonistic al nsem-
n rilor si al notelor de c l torie publicate de autor n ziarul Na ionalul
n 1859-1860.
O alt specie a genului epic n proz , cultivat de scriitorii
genera iei pasoptiste este epistola. Un exemplu n acest sens este Ion
Ghica si lucrarea sa intitulat O c l torie ae la Bucure,ti la Ia,i,
cuprins n volumul Scrisori c tre J. Alecsanari din 1881. naintea
acestei lucr ri se situeaz Negru pe alb Scrisori ae la un prieten,
lucrarea lui Costache Negruzzi, care reprezenta o prim ncercare
eseistic din literatura romn , adunnd diserta ii agreabile despre
teme diverse, realizate precum mici studii de istorie, nsemn ri Iilolo-
gice, evoc ri ale unui trecut nu prea ndep rtat, schi e de moravuri,
articole de critic literar , publicistic curent si nsemn ri de
c l torie. Al turi de Amintiri ae aup pribegia ae la 1848, o colec ie
de documente si de scrisori realizat de Ion Ghica, aceast lucrare este
o m rturie, un document. Ea se reIer la Ielul n care inIrastructura
romneasc Iunc iona la nceputul secolului al XIX-lea.
Reportajul este una dintre speciile literare apar innd genului
epic a c rei dezvoltare se aIl n direct leg tur cu aIirmarea presei
na ionale. Nicolae Filimon realizeaz o suit de reportaje sub titlul
Escursiuni in Germania meriaional (Memorii artistice, istorice ,i
critice) ca urmare a c l toriei din 1858. Acestea vor Ii publicate n
Na ionalul de la 6 septembrie 1859 la 20 martie 1860. Apelnd la
modalit ile literare de expresie operativ a inIorma iilor reIeritoare la
anumite evenimente, realit i geograIice, etnograIice, economice,
reportajul Iace parte dintre speciile literare, care au nevoie de un
reporter, adic de un ziarist specializat, trimis s culeag de pe teren
aceste inIorma ii. n lumea veacului al XIX-lea, aceasta era o meserie
nou . Dac compar m condi iile veacului nostru cu vremea lui Filimon,
ne putem de seama c n acea epoc diIeren ele transculturale, care se
I ceau cunoscute prin intermediul reportajului si al literaturii de
c l torie n genere, au dus la progresul rapid al mentalit ilor, la
transIorm ri radicale de concepte, de norme, de valori, de interese, de
pattern-uri comportamentale, care au Iost validate n propria noastr
cultur prin intermediul imita iei la nceput. Asa se explic atitudinea
306
lui Kog lniceanu, n Iaza etnocentric a Introauc iei la Dacia literar .
(n elegem prin etnocentrism dorin a pasoptistilor de a demonstra
importan a si superioritatea culturii romne. Aceast atitudine a pro-
movat unitatea, loialitatea, moralitatea genera iei pasoptiste, rent rind
patriotismul acesteia si coeziunea n jurul ideii de aIirmare a
originalit ii, a speciIicit ii na ionale. n mod paradoxal, n momentul
n care se vorbeste despre atitudinea etnocentric a genera iei pasop-
tiste, nu se poate discuta despre protec ia mpotriva schimb rii.
Aceast genera ie este cea dinti, care aduce n cultura romn ten-
ain a ae moaerni:are ,i ae sincroni:are cu mi,carea european
printr-un inteligent efort ae recuperare a aistan elor temporale
convertite in aistan e valorice. Aceast medie de atitudine etnocen-
tric a genera iei demonstreaz c nu to i membrii s i au Iost la Iel de
etnocentrici. Xenocentrismul, adic preIerin a pentru valorile, intere-
sele, normele, conceptele, tiparele comportamentale str ine se poate
descoperi n lucr rile acestor scriitori. ns nici aceast tr s tur nu se
reg seste n stare pur , n lucr rile acestor scriitori patrio i.) Revenind
la reportaj, ca nou specie literar n varianta Nicolae Filimon, trebuie
s spunem c autorul realizeaz o am nun it descriere cultural a
societ ilor pe care le viziteaz , n sensul n care, el este atent la
complexul de credin e, de abilit i artistice si de atitudini dobndite de
individ ca membru al societ ii respective. Critica aspectelor prezen-
tate se desprinde din context. Autorul este atent la societatea rom-
neasc pe care o descrie unui str in prin compara ie cu realit ile
sociale asem n toare: ,Si la noi, ca ,i la aumitale, nu sunt str inii
care ne preg te,te ruina, ci suntem noi. Sunt o parte ae magna i
parveni i, vanito,i, ambi io,i ,i corup i. Oameni care-,i vana patria ,i
con,tiin a pe pre ul unei aecora ii, ce ae multe ori nu valutea: nici
trei cr i ari. Sunt guvernele antipatriotice, care sug sangele unui
popor martir, care il ine in ignoran ,i mi:erie'...
Nicolae Filimon si-a nceput ,escursiunea din Bucuresti. Ajun-
gnd cu ,omnibusul la Giurgiu, va lua vaporul pentru a ajunge la
Budapesta. De aici, va ajunge la Viena cu trenul. n capitala imperial ,
el este atent si si noteaz constiincios date despre galeria art de la
castelul Belvedere, despre gr dinile dimprejurul Vienei, despre
arhitectur , muzic , r zboaiele napoleoniene. Contactul cu al i oameni
apar innd altei culturi i prilejuieste autorului etalarea elasticit ii
emo ionale si a Ilexibilit ii, a deschiderii sale. El descoper , n rela ia
cu acesti oameni, ceea ce este asem n tor. Prin realizarea acestor note,
care s alc tuiasc reportajul propriu-zis, autorul si ntocmeste o
ierarhizare a valorilor din sistemul propriu, innd seama si de valorile
307
mediului pe care l cunoaste. El este un c l tor sobru, mult mai instruit
si mai rezervat dect Dinicu Golescu si acest aspect iese n eviden n
momentul n care autorul si demonstreaz acuitatea perceptiv n
descrierea evenimentele culturale la care este prezent. Cel care
n elegea si se exprima n limbajul muzical, unicul capabil s redea
inIinitatea tr irilor emo ionale ale oamenilor, este un scriitor atent la
opera lui Schubert si la cea a lui Richard Wagner, pe care o consider
,muzica viitorului. S-a spus despre lucrarea lui Nicolae Filimon c ea
a Iost inspirat de ghiduri turistice si de cataloage ale muzeelor vremii,
de programe din s lile de concert si de numeroase c r i de istorie.
Originalitatea scrisului autorului ns , st n tratarea comparativ a
inIorma iilor, pe care reportajul le cuprinde si n permanenta reIerire la
starea de lucruri din ara sa, pe care uneori o vede n antitez cu lumea
pe care o viziteaz .
Ion Codru Dr guyanu este pseudonimul lui I. Codrea, personaj
care si scria latinizat numele Ioanne Germaniu Codru. Originar din
Maramures, el este autorul unei lucr ri intitulate Peregrinul transilvan
sau Epistole scrise aen ere streine unui amic in patrie, ae la anul
1835 pan inchisive 1848, unul dintre cele mai interesante reportaje
europene realizate de un romn n secolul al XIX-lea.
Publicat Iragmentar n ziarul Concoraia n 1863-1864 si n
volum n 1865, lucrarea a cunoscut de-a lungul timpului doar trei
reedit ri, Ioarte repede acoperite de banala indiIeren critic . Iucra-
rea valoriIic experien ele c l toriilor autorului, care ntre 1838 yi
1839 l-a nso it pe domnitorul Ghica n Austria si Italia. n perioada
anilor 1840-1841, l acompaniaz pe un boier muntean notat cu ini ia-
lele G.G. la Baden-Baden, Paris si Iondra. n perioada anilor 1842-1843,
este curierul unei Iamilii de nobili rusi ntre Neapole si Petersburg, iar
n perioada anilor 1843-1846, este ghidul unui principe rus, numit B.
n Rusia, Elve ia, Germania, Anglia si Fran a. Aceste c l torii se
ncheie la Paris, la Rambouillet, unde c l torul asist la o partid de
vn toare. Prea pu in cunoscut ast zi de c tre cititorii romni,
Peregrinul transilvan este lucrarea unui observator lucid, cu intui ia
echilibrului dintre xenocentrism si etnocentrism si mai ales cu darul de
a lua pulsul relativit ii civiliza iilor. nv tor inimos la o scoal din
F g ras, scriitorul este unul dintre cei dinti publicisti romni, care
vorbeste ntr-un articol al vremii despre rolul educativ al c l toriilor,
al excursiilor: ,aasc lul procopsit inva copiii una sau aou ore mai
mult glumina aecat serios apoi iese cu aan,ii pe supt s lcii, la camp
verae... (Telegraful roman an XI, p. 42). n elegnd c prin mijlocirea
contactului cultural educatorul poate deveni o persoan cultivat si
308
deschis , care s le mp rt seasc si elevilor s i impresiile si cunos-
tiin ele sale, autorul este convins c , n unele cazuri, se Iac mari gre-
seli n educa ia copiilor. ntr-un alt articol al vremii el scrie: ,Cultura
str in creea: suflete instr inate, ce afung a uri neamul lor, pe care
il v a tot a,a ca str inii la care au inv at. Unii merg pan acolo
incat i,i ascuna originea. (Feaera iunea nr. 105/208 din 14/16 sep-
tembrie 1869).
Iucid si ironic, scriitorul c l tor din Peregrinul transilvan nu
mai este un admirator exaltat al realit ii pe care o ntlneste, ca
Dinicu Golescu, pentru c el ncearc s p trund n esen a acesteia,
dincolo de conturul iluziei. Din acest punct de vedere, el este un ini-
iat, ca si Nicolae Filimon. El si d seama c xenocentrismul si armo-
nia social iluzorie din rile pe care le str bate nu l Iac s n eleag
ce se petrece ntr-adev r n acele locuri. El compar realit ile din
peisajele sociale pe care le str bate si revela ia pe care o are se pro-
duce sub semnul ironiei si al autoironiei: ,Rangul social nu mi-e
tocmai str lucit: m inaemni:e: ins ain spirit ,i v :ana turma ling -
ilor ae la curte ,i a para:i ilor aaulatori ingre o,at ae,i in umilin a
vame,ului cu satisfac ie l untric , :ic, ca fariseul: Mul umescu- i,
Doamne, c nu-s ca unul ain ace,tia. Compara iile erudite, cu
trimiteri c tre textele biblice si autoironia sunt semnele unui spirit
instruit, inteligent. Forma epistolar pe care o au reportajele sale nu
exclude ns critica sever , just a episoadelor relatate. Cnd la
Iucerna priveste monumentul ridicat n cinstea solda ilor elve ieni,
care ap rau ,Palatul Tuilleriilor din Paris, nu-si poate st pni indig-
narea cu privire la imoralitatea elve ienilor republicani, care trimit
ostasi pentru a ap ra monarhia si autocra ia, pentru a servi n garda
regelui Neapolelui, a regelui Fran ei si n cea a Vaticanului. Ion Codru
Dr gusanu comenteaz imoralitatea elve ienilor,care republicani Iiind,
cstig bani ap rnd n alte p r i ale lumii principii pe care, n mod
clar, ei le resping n ara lor: ,Pentru areptul ae recrutare, cantoanele
elve ienilor cap t sume enorme ae bani, ins acest targ e cea mai
mare imoralitate ,i nu se pot scu:a f lo,ii republicani, :ic orice contra.
Caustic n ironiile sale, g sind totdeauna modalitatea cea mai
agreabil de a descrie o situa ie nepl cut , prin utilizarea umorului,
care submineaz dramatismul, tragismul sau seriozitatea Iaptelor,
autorul de ine arta asocia iilor eIiciente de cuvinte, care construiesc
textul scenei aparent banale, dar care devine memorabil , pe m sur
ce el o descrie. Urmnd a se angaja secretar literar la un autor la vrsta
senectu ii, Peregrinul transilvan comenteaz : ,In alt :i fui inareptat
la Suburbul Latin, Straaa Saint-Jacques, la un inv at b tran, autor,
309
ca s -i servesc ae secretar, cerana numai scrisoare citea ,i ortogra-
fie bun . La prob ,i acesta fu mul umit, ins imi puse conai ii grele:
numai la aou s pt mani s ies ain cabinet, intr-o auminic aup -amia:
,i s m nanc cu aansul acas , spre a nu pierae timp. M speriai ae
aceasta ,i nu vrui a m ingropa ae viu, nici a m face iobag literar.
ndeletnicindu-se cu voiajurile prin ntreaga Europ , peregrinul
transilvan este martorul construirii marilor monumente ale perioadei,
biserici, statui, l casuri de cultur .
Iubitor de libertate, spirit care nu ar Ii putut suporta nici un Iel
de ncorsetare n privin a orarului si a deten iei par iale la locul de
munc , Ion Codru Dr gusanu r mne un admirator contemplativ,
critic si ironic, n acelasi timp, al obiceiurilor, psihologiei si mentali-
t ilor oamenilor din rile pe care le-a v zut. Poezia naturii peninsulei
italice sau a Irumoasei v i a Oltului, romantismul descrierii cartierelor
vechi din marile metropole ale lumii europene a veacului romantic
sunt caracteristice acestui scriitor peregrin, om al veacului s u, care
str b tnd Europa n lung si n lat are ocazia s compare. Despre
Iondarea Petersburgului de c tre Petru I, despre compara ia cu Roma a
acestui oras considerat o Vene ie a nordului, despre construirea cate-
dralei SI. Isaac, monument impun tor al acestor meleaguri, autorul
povesteste cu o nentrecut pl cere a unui c l tor care a v zut multe.
El nu este un pelegrin care str bate drumuri lungi din dorin a de a se
relaxa, precum Alecsandri.
Autorul nu are tonul unui c l tor uimit, admirnd tot ceea ce
vede, pentru c este convins c Iiecare dintre lumile pe care le descrie
are umbrele si luminile sale. El este str inul din proza iluminist , care
observ cu aten ie, descrie cu detasare si critic cu mult umor si ironie,
astIel nct observa iile sale, dincolo de a Ii incisive, demoralizatore,
sunt n primul rnd inteligente si pertinente. Tipul de reportaj n Iorm
epistolar , pe care el l cultiv are meritul de a Ii mult mai atr g tor
dect Escursiunile lui Nicolae Filimon, prin Iine ea percep iei si mobi-
litatea spiritului cultivat, care observ si dialogheaz n timp cu lecto-
rul s u, n timp ce acesta i descoper opera.
Poemul n proz este o alt specie literar romantic cultivat
pentru prima oar la noi de Alecu Russo n Cantarea Romaniei,
lucrare publicat n pentru prima dat la Paris n 1850, n primul si
ultimul num r al revistei emigra iei romnesti, Romania viitoare de
c tre Nicolae B lcescu, care semneaz legendara si romantica Precu-
vantare menit s nv luie n mister geneza operei, atribuit unui
,c lug r. Ea a Iost apoi publicat n 1855 la Iasi, n Romania literar
nr. 38, 39, 40, 42, 45, 47 de c tre Vasile Alecsandri, ntr-o variant
310
diIerit de cea publicat anterior la Paris de B lcescu, semnat cu
ini ialele A.R.. De aici, a nceput disputa dintre cercet torii, care au
pledat pentru stabilirea adev ratului autor, cnd pentru B lcescu, cnd
pentru Russo, cnd pentru varianta de colaborare dintre B lcescu,
Russo, Alecsandri, la care s-ar Ii al turat, n unele viziuni, si
Kog lniceanu. Cert este c n 1868, Vasile Alecsandri i scria lui Ion
Ghica despre mprejur rile n care a inventat povestea cu manuscrisul
g sit, o conven ie tipic romantic , cu mare priz la public: ,In ceea ce
prive,te istoria cu m n stirea unae s-ar fi g sit un vechi manuscris, a
fost n scocit ae mine in bun in elegere cu B lcescu, pentru a aa
acestei opere mireasm ae vechime ,i prin urmare o atrac ie
puternic pentru cititori.
Poemul n proz era cea mai potrivit Iorm de elogiere a
Irumuse ilor, a istoriei si a bog iilor unei ri, tocmai pentru c , spre
deosebire de imn sau od , el beneIicia de o alt dimensionare si
propor ionare a elementelor preponderent lirice, al turi de care se
ntlneau si elemente epice si accente elegiace. Poemul n proz era, n
acelasi timp, o c l torie n spa iu si n timp. Compozi ie romantic
menit s exalte suIletul cititorului uimindu-l si sensibilizndu-l,
poemul n proz Cantarea Romaniei are ca personaj principal ara.
Istoria acestui personaj este nI isat pe un ton liturgic. Din text nu
lipsesc interoga iile si exclama iile retorice, compara iile biblice si
imaginile contrastante, care au darul de a sublinia situa ia vitreg a
unei ri cu un trecut glorios, cu oameni buni, harnici si viteji, care au
Iost n p stui i de cei misei, strnind admira ia lectorului si nsuIle-
indu-i patriotismul. n viziunea autorului, destinul neamului romnesc
este acela al unor navigatori oropsi i pe o corabie, n vreme de Iurtun :
,Tu e,ti ca (,) corabia f r carm b tut ae furtun ... ,i vasla,ii cei
r i care ,-au insu,it (areptul) ae a fi carmaci te auc aintr-o nevoie
intr-alta mai mare, ain f r aelege in f r aelege, ain p c tuire in
p c tuire... c sunt orbi ae stramb tate... iarba se usuc pe unae
c lc m...in elepciunea noastr e minciuna... isteciunea noastr , f fui-
rea... faptele noastre, faptele iaaului... ,i am supus robiei pe fra ii
no,tri. Am robit cl cei sangele nostru, ,i am ofilit fruntea ta... stan-
s-am canaela cu suflarea noastr ae f r aelege... ce vei :ice, o ar ae
neca:uri, Rahil nemangaiet ... cana ii gr i?... ce vei face cana va
veni :iua arept ei ,i a cur irei? (Alecu Russo, Cintarea Romaniei,
Editura Albatros, Bucuresti, 1985, cap. 48, p.34).
Drumul c tre modernizarea literaturii romne a avut, de bun
seam , un itinerar interesant si, poate c , n aceast aventur spiritual ,
un rol deosebit de important l-au avut scriitorii, c l uze si maestri ai
311
pelerinajelor prin lumea visului, a imagina iei si a realit ii. n per-
petua schimbare a lumii, genera iei pasoptiste i revine meritul de a Ii
descoperit continentul mult visat al modernit ii europene, de a Ii
descris pentru prima dat aceast lume a miracolelor si a paradoxu-
rilor, cu o n eleapt si echilibrat atitudine etnocentrist din care nu
lipsesc uimirile xenocentriste. Din acest periplu printre oameni, culturi
si locuri, ei s-au ntors cu acea comoar a entuziasmului de a preIace
realitatea din ara lor ntr-una mai pu in ntristat . Si din acest elan
patriotic al sim irii lor, s-a n scut o literatur a unei genera ii de
ntemeietori unici n istoria culturii noastre, o literatur care uneste
dou maluri ale unui t rm unic: cel al zorilor Iluminismului de cel al
str lucirii din epoca marilor clasici si a secolelor ce vor urma.

9. Teme de reflec ie:
1. Explica i rolul lui Mihail Kog lniceanu n orientarea literaturii
romne moderne.
2. Revista ,Dacia literar si curentul na ional popular ini iat de
aceasta.
3. Enun a i principalele idei din articolul-program Introauc ie la
Dacia literar .
4. Ce elemente ale esteticii clasice si romantice n literatura
pasoptist recunoaste i?
5. Ce specii literare noi apar n literatura pasoptist ? (Ilustra i-v
r spunsul cu exemple de opere literare care s se reIere la cele trei
genuri.)
6. Valoarea artistic a literaturii genera iei de la 1848 si rolul ei
n desteptarea constiin ei na ionale
x Reprezentan i (Sinopsis al biograIiei operei)
x Clasicism, romantism, realism n perioada de Iormare a
literaturii romne moderne (1830- 1860)
x Figuri ale gndirii, imagini ale mentalit ii: antiteza romantic
n opera scriitorilor de la 1848
Genuri yi specii literare:
x Fabula n literatura noastr
x Pastelul, specie creat de Vasile Alecsandri n literatura romn
x Proza epistolar a scriitorilor de la 1848
x Nuvela istoric n secolul al XIX-lea
x Satira n versuri n secolul al XIX-lea
x Drama istoric romantic
x Evolu ia comediei n secolul al XIX-lea
312
x Romanul romnesc n secolul al XIX-lea
x Numele proprii ca mijloc de caracterizare n opera scriitorilor
din secolul al XIX-lea
x Scriitorii genera iei pasoptiste si inspira ia din Iolclor
x Contextul istoric al momentului 24 ianuarie 1859 si literatura
Unirii de la 1859
x R zboiul de Independen n literatura romn
7. Explica i n ce m sur lucr rile autorilor din perioada pasop-
tist ilustreaz urm toarele tipuri de c l torii existente n literatura
universal :
x Voiajul de pl cere * C l toria din vacan e
x C l toria de studii
x Voiajul ca exil, pelerinaj si deten ie
x C l toria diplomatic
x Excursia didactic
x C l toria exploratorilor
x Voiajul comercial
8. n ce inuturi c l toresc scriitorii romni n veacul al XIX-lea?
9. Ce genuri si ce specii literare sunt utilizate n literatura rom-
n care are drept tematic c l toria n veacul al XIX-lea? (Ilustra i-v
r spunsul cu exemple de opere literare.)
10. Ce semniIica ie are c l toria n opinia scriitorilor pasoptisti
romni?
11. Explica i semniIica ia c l toriei n Orient sau n Occident ca
aventur spiritual la scriitorii pasoptisti.
12. Ilustra i motivul c l torului str in n literatura veacului al
XIX-lea.
13. George C linescu scria despre Vasile Alecsandri Iaptul c
,avea instinct nomad si c era posedat de ,demonul turistic. C l -
toria era pentru Vasile Alecsandri un prilej de a-i m rturisi prietenului
s u, Ion Ghica n Coresponaen a din 1862, care este leacul mpotriva
plictiselii:
,... a suta parte dintr-un gram de c l torie n Austria, trei grame
de c l torie n Germania de sus, o sut de grame de sedere la Paris,
dou zeci de vizit la Expozi ia din Iondra, cincizeci de turism n
Italia, totul nghi it sub Iorm de pilule timp de mai mul i ani conse-
cutivi si stropit cu ap curat de Iethe...
Ilustra i aceste aIirma ii cu exemple comentate din opera autorului.
14. Ce deosebiri si ce asem n ri exist ntre proza de c l torie a
lui Ion Codru Dr gusanu si cea a lui Vasile Alecsandri?
313
15. Stabili i ce raport e ntre cele trei moduri de expunere n
relat rile scriitorilor romni c l tori din veacul al XIX-lea.
16. JustiIica i op iunea scriitorilor romni c l tori din veacul al
XIX-lea pentru progres, n momentele de conIruntare ntre civiliza ia
romneasc si cea str in prezente n paginile operelor lor.
17. Demonstra i c Iiecare etap a unei c l torii reprezint o ini-
iere, exempliIicndu-v opinia cu Iragmente din operele veacului al
XIX-lea.
18. Comenta i semniIica ia c l toriei la ntoarcerea acas reIe-
rindu-v la operele scriitorilor romni din veacul al XIX-lea. (Argu-
menta i-v punctul de vedere prin reIerirea la reg sirea obrsiilor, la
redescoperirea temei ,Iugit irreparabile tempus, la nevoia stabilit ii
legat de vrsta matur , n care renun area la pribegie este de cele mai
multe ori o constant ).









314


EPOCA MARILOR CLASICI,
TITU MAIORESCU $I ,JUNIMEA



Cuprins
I. Epoca marilor clasici:
a) Sensul etimologic al no iunii de clasic
b) Scurt demers comparativ asupra semniIica iilor cuvntului clasic si a
Iamiliei sale lexicale, n limbile de circula ie european la sIrsitul celui de al
doilea mileniu
c) Ce este un scriitor clasic?
d) Originalitatea unui concept literar: Epoca marilor clasici romni
II. Titu Maiorescu (1840-1917):
Schi bio-bibliograIic cu scurte ilustr ri rezumative, comentarii ale
principalelor articole si reIerin e bibliograIice: Iorma ia intelectual ; varieta-
tea preocup rilor teoretice si practice; rolul personalit ii sale n constituirea
si concretizarea activit ii Junimii; prezentarea cronologic a ideilor princi-
pale ale operei pornind de la:
1. ncerc rile literare ale adolescen ei: Insemn rile :ilnice;
2. Epistolarium-ul, bogata coresponden din anii de maturitate ai criticului;
3. Omul politic si speciIicul doctrinei conservatoare reIlectate n Dis-
cursuri parlamentare si Istoria contemporan a Romaniei;
4. Activitatea lui Maiorescu n cadrul Academiei Romne, la Junimea, la
Convorbiri literare pentru sprijinirea dezvolt rii Iiresti a limbii literare si
pentru impunerea unor norme ortograIice n concordan cu procesul evolu-
iei Iiresti a limbilor: Despre scrierea limbii romane, Limba roman n /urna-
lele ain Austria, Neologismele, rapoartele academice n probleme ortograIice;
5. Teoria maiorescian asupra culturii: In contra airec iei ae ast :i n cul-
tura roman , Contra ,coalei B rnu iu, Direc ia nou n poe:ia ,i pro:a roman ,
6. Concep ia estetic a lui Maiorescu si rolul acesteia n cadrul ac iunii
sale generale de disociere a valorilor. InIluen a lui Hegel n teoria asupra Iru-
mosului. InIluen a lui Schopenhauer n n elegerea naturii si Iunc iei artei.
Spiritul critic acut, naltul sim pedagogic, gustul literar sigur al lui Maiorescu
premise ale detect rii si impunerii valorilor autentice, ale intransigen ei
maioresciene Ia de diversele Iorme ale imposturii: O cercetare critic asu-
pra poe:iei romane ae la 1867, Observ ri polemice, Be ia ae cuvinte, Litera-
tura roman ,i str in tatea, Comeaiile a-lui I.L. Caragiale, Poe i ,i critici,
315
Eminescu ,i poe:iile lui, Oratori, retori ,i limbu i, rapoartele academice des-
pre Sadoveanu, Octavian Goga, Ioan Alexandru Br tescu Voinesti. Opiniile
lui Maiorescu asupra literaturii populare: Asupra poe:iei noastre populare, In
memoria poetului aialectal Jictor Jlaa Delamarina, In chestia poe:iei populare.
III. 1unimea: constituirea grup rii (1863-1864); mprejur rile care
au favorizat-o; manifest rile teoretice yi practice ale asocia iei:
a) prelec iunile populare;
b) cenaclul Junimea;
c) apari ia revistei Convorbiri literare,
d) strategia cultural : etapele, obiectivele si ideologia Junimii n dome-
niile social, politic, cultural, literar (contribu ia n acest sens a lui Titu Maiorescu,
Petre P. Carp, Thedor Rosetti, Alexandru D. Xenopol);
e) Adversari si polemici: polemicile cu B. P. Hasdeu; polemica Gherea
Maiorescu si ecoul ei n dezvoltarea esteticii si a criticii literare romnesti;
I) Raporturile marilor scriitori clasici cu Junimea si Convorbiri literare.
IV. Repere bio-bliografice n privin a scriitorilor din epoca marilor
clasici: ndrum ri de lectur yi activitate independent
V. Dou teme n opera marilor clasici romni: autobiografia yi
monografia
1. Prezentarea temelor
2. DiIeren ele caracteristice ale biograIiei spirituale reIlectate n opera
marilor clasici romni
3. De ce se Iolosesc elementele autobiograIice n realizarea monogra-
Iic a operele clasicilor romni?
4. Problemele pe care le pune introducerea elementelor de autobio-
graIie n realizarea viziunii monograIice n opera marilor clasici
5. Secolul al XIX-lea romnesc si cteva motive cheie ale autobiograIiei:
a. ORIGINILE
b. COPIL RIA
c. MAMA
d. CEILAL I SI LUMEA
e. SCRISUL SI OPERA
VI. Subiecte de reflec ie

316
I. Epoca mariIor cIasici
a. SensuI etimoIogic aI no iunii de cIasic
Din punct de vedere etimologic substantivul ,clasic deriv din
latinescul ,classis, is, substantiv Ieminin cu mai multe semniIica ii.
a. Primul sens este acela de ,clas , adic una din cele cinci
grup ri sociale n care, potrivit constitu iei lui Servius Tullius, erau
mp r i i dup cens cet enii romani. Era vorba despre stratiIicarea
claselor din piramida social , n Iunc ie de avere. Ceea ce Cicero
desemna prin ,prima classis vocatur nsemna ,prima clas este
chemat la vot. Cet enii de rangul nti din societatea roman dispu-
neau deci de dreptul la vot. Acest sens, reIeritor la rangul ntiet ii
cet enilor s-a extins si n sIera valorii, denumind n lumea litera ilor
personalit i de prim m rime dintr-o anumit ierarhie. n sens Iigurat,
cnd Cicero spunea despre un IilosoI ,quitae classis esse, era clar c
acel gnditor era de ultimul rang valoric.
b. Al doilea sens al substantivului Ieminin se reIerea, n mod
generic, la no iunile de ,grup , categorie, clas . Scriitorul latin Suetoniu
a Iolosit expresia ,tribus classibus factis, care nsemna ,fiina mp r-
it n trei categorii. Quintilian Ioloseste acest sens cu reIerire la uni-
versul pedagogic si la mp r irea pe clase ntr-o scoal : ,pueros in
classes aistribuere nsemna ,a mp r i copii n clase, iar ,classem
aucere era o expresie, care avea sensul de ,a fi n fruntea clasei.
c. Al treilea sens al substantivului ,classis era unul arhaic,
reIeritor la un alt univers ierarhic, cel militar. Sensul era de ,armat ,
trupe. Vergilius scria despre ,Hortinae classes, adic despre ,tru-
pele ae la Horta.
d. Foarte Irecvent este cel de la patrulea sens al cuvntului,
nsemnnd ,flot ae r :boi. n textele lui Cicero apar adesea expres-
siile ,classem aeaificare, comparare, facere cu sensul ,a construi o
flot si ,Poenos classe ae vincere cu n elesul ,a-i nfrange pe car-
tagine:i pe mare. Vergilius Ioloseste n Aeneiaa (6, 334) acest sub-
stantiv cu sensul poetic de corabie.
Din substantivul classis deriv n limba latin adjectivul classicus,
care p streaz n sIera sa semantic similitudini cu cea a substantivului.
A. Primul sens al adjectivului ,classicus nsemna ,ae marin ,
naval. Titus Livius (59 e.n.-17 e.n.) n elegea prin ,classici milites
,solaa i ae marin . ,Classica bella la Propertius se reIerea la ,r :-
boaie navale. ,Classici, rum era un masculin plural, care se reIerea
la ,solaa i ae marin . La Cornelius Tacitus (a doua jum tate a seco-
317
lului I cca.118 e.n.) ,legio classicorum nsemna ,legiunea solaa-
ilor ae marin .
B. Al doilea sens al adjectivului se reIer la oameni ,ain prima
clas ae cet eni si sensul Iigurat caracterizeaz indivizii ,ae prim
rang. Aulus Gellius (secolul II e.n.) este cel care se reIer pentru
prima dat la ,classicus scriptores, nsemnnd ,scriitor ae prim
rang, scriitor clasic. Eruditul exeget Aulius Gellius, autorul Nop ilor
atice (Noctes Atticae) era adept al aticismului arhaizant, convertit n
manierism Iormalist, ce se constituise drept o ampl miscare cultural
sub conducerea lui Fronto. Miscarea Irontonian avea drept tr s turi
cardinale arhaismul, purismul, pre iozitatea laborioas , cultul precla-
sicilor si venerarea Iormei. Erudi ii Iilologi ai acestei misc ri culturale
sunt atrasi de studierea vechilor scriitori si de aceea, pentru Aulius
Gellius, no iunea de ,classicus scriptor avea leg tur cu ntietatea
rangului oIerit de mijloacele alese Iolosite n exprimare, de trecerea
timpului, de vechime, de antichitate si era deIinit n opozi ie cu cea
de ,scriptor proletarius, autor care scrie pentru vulg.
nc de la nceputurile Iolosirii sale, sensul termenului ,clasic era
strns legat de cel de ierarhie, sistem al subordon rii gradelor, Iunc-
iilor si autorit ilor. El presupunea deci, existen a unui criteriu de selec-
ie valoric , pe baza c ruia sistemul putea Ii ordonat. Familia de
cuvinte, care a derivat din acest cuvnt latinesc mprumutat n toate
limbile de circula ie mondial s-a Iormat de-a lungul a dou milenii de
cultur .

b. Scurt demers comparativ aI semniIica iiIor cuvntuIui cIasic
si aI IamiIiei IexicaIe derivate n IimbiIe de circuIa ie
mondiaI Ia sIrsituI ceIui de aI doiIea miIeniu:

n limbile de circula ie mondial , cuvntul clasic, mostenit din
limba latin ca adjectiv si ca substantiv, a dat nastere unor sensuri noi
legate de realit ile istorice reIeritoare la care acest termen a Iost
utilizat. Compara ia semniIica iilor acestui cuvnt scoate la iveal
concluzii ce in de civiliza ia Iiec rui neam si de istoria mentalit ilor
proprii Iiec rui spa iu cultural.
Ca substantiv, clasic ortograIiat ,classic s-a p strat n limba
englez cu urm toarele sensuri:
1. un autor al unei opere care d inuie prin excelen ;
2. un exemplu tipic;
3. un eveniment sportiv tradi ional ca Epsom sau cursele Derby;
4. specialist n Iilologia clasic ;
318
5. lucrare clasic ;
6. mbr c minte sau hain clasic , simpl ;
7. (cu Iorm de plural: ,classics) limbile si literaturile clasice.
n limba Irancez , substantivul clasic, ortograIiat ,classique are
urm toarele semniIica ii:
1. scriitor al Antichit ii sau care s-a inspirat din cultura si civili-
za ia Antichit ii (n Fran a secolului al XVII-lea);
2. partizan al clasicismului;
3. autor, oper care poate servi drept model prin valoarea univer-
sal recunoscut .
n limba romn substantivul clasic, nrudit cu cel din limba
latin si preluat prin Iilier Irancez are urm torul n eles:
1. scriitor sau artist care a produs opere clasice (privitoare sau apar-
innd clasicismului) sau opere, care servesc drept model de perIec iune.
Adjectivul latinesc ,classicus a Iost preluat de limba Irancez ,
care l-a ortograIiat ,clasique si care i-a oIerit urm toarele sensuri:
1) de prim clas ;
2) reIeritor la Antichitatea greco-latin , care a Iost admirat si
imitat de numerosi scriitori din Renastere;
3) ceea ce este un model al genului;
4) conIorm tradi iei, obiceiurilor; curent;
5) despre o epoc n evolu ia artistic a unei civiliza ii, n care se
aIirm calitatea tehnic , ra ionalitatea, armonia;
6) pentru Iolosul claselor;
7) despre ansamblul armelor cu excep ia celor nucleare, biolo-
gice, chimice; (sinonim cu ,conven ional);
8) muzic clasic , apar innd marilor autori, n opozi ie cu cea
Iolcloric , de varits sau de jazz.
n limba englez , adjectivul latinesc ,classicus s-a transmis cu
dou Iorme paronimice, care reduc omonimia existent n limbile
romanice si specializeaz sensul. Primul dintre aceste adjective
englezesti este ,classic si are urm toarele sensuri n America (A) si
Marea Britanie (B):
1. (A si B) beneIiciind de o recunoastere a gradului de excelen ;
notabil, remarcabil n special ca exemplu bun, exemplar;
2. (B) deIinitoriu; arhetipal;
3. (A si B) tradi ional; care serveste drept standard al excelen ei;
4. (A) autentic;
Cel de-al doilea adjectiv englezesc este ,classical, care are
urm toarele n elesuri n America (A) si Marea Britanie (B):
1. (A si B) clasic;
319
2. (despre scoli, nv mnt etc.) umanist, literar, ,modern, clasic;
3. (A si B) reIeritor la cultura greco-latin ;
4. (B) liniar, n stil plat, I r relieI, clasic, standard, tip, exem-
plar, sablon;
5. (B) (despre muzic ) tradi ional , n stilul sIrsitului de secol al
XVIII-lea si al nceputului de secol al XIX-lea;
6. (A) reIeritor la Iorma sau la sistemul semniIica iilor primare,
nainte de timpurile moderne (economisti clasici);
7. (A) reIeritor n general la studiul artelor si stiin elor;
Interesant de remarcat este Iaptul c britanicii Iac deosebirea
dintre utilizarea corect a lui ,classic si a lui ,classical: n elesul de
baz al lui ,classic este legat de ,class. ,First-class cu ,sensul de
excelent, model, standard a dat posibilitatea s se poat spune ,a
classic example si ,a classic novel cu n eles de ,exemplu clasic si
,roman clasic, de cea mai bun calitate sau care stabileste un nou
standard sau care este de mare importan . Dar ,a classical reIerence
book este o carte, care se reIer la scriitorii clasici, adic ai Greciei si
ai Romei antice.
Adjectivul romnesc ,clasic are urm toarele n elesuri:
1) care apar ine clasicismului, privitor la clasicism;
2) (despre o lucrare, o oper de art ) care serveste ca model de
perIec iune, ajuns la perIec iune;
3) despre un scriitor sau un artist, care a produs opere clasice (1 si 2);
4) tipic, caracteristic.
Concluziile care se impun a Ii remarcate, dup aceast listare a
sensurilor, sunt legate de Iaptul c n limba romn substantivul si
adjectivul ,clasic au preluat sensuri deja existente n limba Irancez ,
n mod selectiv, sintetic, I r rezervele sau adversit ile de care ine
seama semantica britanic , care nu men ioneaz n mod explicit reIe-
ririle la curentul literar speciIic epocii Regelui Soare, dar care mbog -
este semniIica ia cuvntului cu reIerire la realit ile competi iilor de
tip Derby, specializeaz prin suIixare sensurile paronimelor, utiliznd
un demers analitic n logica semantic si nu unul sintetic, integrator
asa cum se ntmpl n limba noastr . n Iiecare dintre limbile de cir-
cula ie s-a Iormat de la etimonul ,classis, is si de la derivatul ,clas-
sicus, o Iamilie de cuvinte:

clasicism Ir. clasicism engl. classicism
clasicist,- classicist
clasicizant
clasiciza classicize
320
Aceast Iamilie de cuvinte este mult mai numeroas n cazul
limbii romne, care a apelat att la mprumuturile din limba Irancez ,
ct si la cele din limba german . Limba romn este creatoarea unui
concept original, acela de epoc a marilor clasici, care are valen e
estetice remarcabile si care deIineste un interval unic din istoria noastr
cultural , o perioad istoriceste determinat ntre 1866 si 1885. O
parte dintre cei mai importan i scriitori care si-au publicat opera n
aceast perioad sunt numi i n istoriile literare romnesti scriitori clasici.
c. Ce este un scriitor cIasic ?
Scriitorii clasici sunt de obicei personalit i literare, sanctiIicate
pe baza Iaptului c opera lor se bucur de popularitate. Prin inter-
mediul cit rii si citirii, opera lor a devenit la Iel de matern ca limba.
Exemplaritatea unui scriitor clasic este dat nu n ultimul rnd
de valoarea operelor sale, care se veriIic n eternitate. Raportul dintre
exemplaritate si timp este unul de direct propor ionalitate. Nu numai
omul creator m soar timpul, ci si timpul l m soar pe el. Moara etern
a timpului raIineaz sensurile germinative ale operei, p strndu-le
savoarea si Iine ea con inuturilor vesnic actuale, renun nd la crustele
Iormale, I r de miez si estompndu-le inegalit ile.
Scriitorul clasic sparge etalonul ngust al regulii, crend modele
literare de scriere, I r a deveni nicicnd ridicol. Acesta este cazul lui
Mihai Eminescu, n situa ia n care, preotul Grama din Blaj era preo-
cupat de consemnarea ,greselilor din poeziile sale. Ceea ce clasicul
propune mpotriva rigidit ii normei, devine particularitate a scrisului
s u, conIerind prestigiu procedeelor respective. ,Greselile clasicului
se numesc ntr-un mod aparent paradoxal ,licen e.
Modalitate privilegiat de exprimare, scrisul literatului consi-
derat clasic este o cristalizare a studiului variantelor lexicale arhaice si
contemporane, Iolclorice si regionale ale rostirii si este binecuvntat
cu o neb nuit capacitate de a Ii lizibil n orice epoc . AstIel, a luat
nastere mitul scriitorului clasic, reIeritor la capacitatea artei limbajului
acestuia de a modela limba.
Lectura operei unui scriitor clasic este o s rb toare pentru Iie-
care cititor pasionat din orice timp, cititor care g seste n aceast acti-
vitate realizat cu detasare, I r stres, ntreaga delectare si conIortul
intelectual al unui dialog mental cu o personalitate dintr-o alt dimen-
siune, unde nu mai exist ,nici timp, nici loc si unde ideile exprimate
nu cunosc moartea.
Traducerea operei unui scriitor clasic este ea ns si o art , iar tradu-
c torul ar trebui s Iac parte din aceeasi Iamilie spiritual cu cea a scri-
321
itorului clasic. Problemele traducerii operei unui scriitor clasic sunt simi-
lare celor puse de reIacerea statuii Pieta a lui Michelangelo Buonaroti.
n categoria scriitorilor clasici intr autori, care reprezint un
anumit tip spiritual. Scriitorul clasic dispune de o libertate a spiritu-
lui, care implic existen a unei constiin e de sine a eu-lui, a unei poli-
dipsii epistemologice, a unei capacit i comprehensive a realit ii
nconjur toare, a unui sim (auto)critic, care i permit adoptarea unei
opozi ii Ilexibile, creatoare Ia de materia realit ii si Ia de deter-
minismul propriu acesteia. Libertatea spiritului, experimentat de cla-
sici poate Ii sus inut cu dovezi din istoria culturii romne. Teoria
maiorescian a Iormelor I r Iond, teoria eminescian a p turii super-
puse, ironia si comicul caragialian, realismul critic al operei lui Slavici
sau idilica lume a copil riei si a satului tradi ional moldav, la Ion
Creang , sunt tot attea argumente n acest sens.
Tr indu-si via a, scriitorii clasici si tr iesc propriile idei ale
operei, le experimenteaz involuntar sau nu, le analizeaz si apoi,
printr-un miraculos proces de sublimare le cristalizeaz si le sleIuiesc
n cuvinte idei. Alchimisti ai simbolurilor lexicale, ei sunt nconjura i
n contemporaneitate si n posteritate de uimirea celor care ar vrea s
n eleag secretul acestei nobile si hulite preocup ri. Critica i de unii,
care i desconsider de dragul de-a atrage aten ia, katharctici Ierme-
c tori ai suIletelor omenesti, ,Iabrican i de capodopere dup o licen
divin necunoscut nc de muritori, scriitorii clasici au parte de mult
Iaim , dar si de mult nedreptate. S ne amintim de r sun torul proces
Caragiale-Caion sau de problema moralit ii n art , clariIicat de Titu
Maiorescu n articolul Comeaiile a-lui I.L. Caragiale. Victime, uneori,
ale mediatiz rii intimit ii, scriitorii clasici sunt aspru judeca i pentru
,p catele si vina inevitabil ,legate de o mn de p mnt (cum ar Ii
spus Mihai Eminescu) de muritori intoleran i, dornici de aIirmare,
incapabili s se n eleag pe ei nsisi si care-i judec pe ceilal i, dup
propria m sur a cuget rii m rginite.
Semizei n lumea litera ilor, scriitorii clasici beneIiciaz de un
dublu statut simbolic si arhetipal: ei au un rol civilizator pentru litera-
tura c reia i apar in si se transIorm n repere astrale, pe bolta conste-
la iilor literaturii universale.
Ca tip uman, scriitorul clasic este un gnditor proIund, care,
parc , conIund de multe ori introvertirea cu izolarea. El este un psi-
holog raIinat, cu un suIlet s n tos, generos si uman, nzestrat cu capa-
citatea de a prevedea, tocmai pentru c aceast capacitate se ngem -
neaz cu un remarcabil sim al observa iei. Scriitorul clasic este un om
cultivat, inIormat, cu o inegalabil pasiune si r bdare pentru elabora-
322
rea artistic . E normal ca idolatrizarea scriitorului clasic, ,bardolatria
s pun n lumin laboratorul de crea ie al operelor n scute prin aceast
Iormul miriIic . Studiul caietelor eminesciene si publicarea con inu-
tului acestora ntr-o edi ie reprezentativ , Caietele lui Eminescu I-V,
(1972-1980) ilustreaz ncercarea de descoperire a misterului clasicit ii.
PreIa a la prima edi ie in-Iolio a Operelor lui William Shakespeare,
din 1623, este reprezentat de un poem al lui Ben 1onson:

,Totu,i, nu trebuie s pun totul pe seama Naturii, Arta ta,
Nobilul meu Shakespeare, ,i are propriul rol.
De,i fonaul Poetului e Natura,
Arta lui este cea care moaelea: . Si cel care
Incepe s scrie un vers nemuritor (a,a cum sunt versurile tale)
Trebuie s asuae ,i s loveasc fierul c lit a aoua oar
Pe nicovala Mu:elor...
Pentru c un Poet mare nu e numai n scut, ci ,i f cut.

n elesul acestei preIe e actualizeaz ideea noble ii literare a
scriitorului clasic, dobndit n urma eIortului creatorului talentat.
ParaIraznd n concluzie un stih al Cre:ului, Ben Jonson pecetluieste
dubla natur divin si uman a unui scriitor mare care, impunnd o
Iizionomie nou limbii si culturii c reia i apar ine, devine un nobil
reIormator. Iar noble ea aceasta l clasicizeaz . Mihai Eminescu este
ini iatorul prozei Iantastice romantice. I.L. Caragiale este clasicul
scriitor al analizei psihologice si al viziunii naturaliste n nara iuni
ludice si corosive. Ion Creang si Ioan Slavici sunt clasicii viziunii
realiste asupra satului moldovenesc si respectiv transilv nean.
Scriitorul clasic este un apologet al gustului universal. Meditnd
la sensurile general umane ale existen ei, scriitorul clasic este creato-
rul unei opere n care evenimentele cotidiene sunt transIormate n
ritmuri, legi si periodicit i atemporale, iar personajele devin arheti-
puri si transcend istoria. Eroii operelor clasice nu si p streaz na iona-
litatea. Harpagon este ntruchiparea zgrceniei. Romeo si Julieta
reprezint victoria permanen ei asupra eIemerului, a esen ei asupra
aparen ei, a dragostei pure, care lupt cu m stile si convenien ele so-
ciale din teatrul lumii. Hyperion ilustreaz traiectoria spiritual a ge-
niului n lume. Nic este copilul de pretutindeni si de oricnd.
Cunoasterea, pe care o aduce scriitorul clasic este o nuan din-
tr-o lumin moral aIlat chiar n pl mada artei sale. Izvort din
traumatismele propriei existen e, aceast cunoastere superioar reve-
lat prin suIerin elibereaz individul si nnobileaz specia. Ea are rol
323
izb vitor si clasicul pare astIel mntuit. Scriind despre Suferin ele
tan rului Werther, Goethe a atins un tip de cunoastere ce i Iusese reIu-
zat pn atunci. Povestind alegoria lui Hyperion, Eminescu nsemna
convins de adev rul intui iei sale, izvort din truda cizel rii operei de
excep ie c ,geniul pe p mnt nu poate Ii Iericit , nici Ierici pe cineva.
Imaginnd aventurile lui Nic din Amintiri ain copil rie, Creang
redescoperea imaginarul, ca o combina ie unic a secven elor memoriei.
Prin nonconIormismul lor, scriitorii clasici sunt incomozi, iar
situa ia lor este de obicei una inconIortabil . ReIormulnd original
presupozi iile ultime ale cunoasterii universale, scriitorii clasici pot
iesi din cadrul ra ional Iixat de convenien e, I r a Ii expulza i de
ra ionalitate. Opera lor este comb tut ca ,imoral de c tre Iarisei ai
bunului sim comun, este considerat ,subversiv de c tre politicienii
multicolori, iar uneori scriitorii clasici sunt acuza i de ,blasIemie de
c tre ,religie si prigoni i ca atare. Cazurile lui I.L. Caragiale, Mihai
Eminescu, Ioan Slavici sau Ion Creang sunt de notorietate n istoria
literaturii romne.
Scriitorii clasici sunt generatori de ,-isme, adic de concepte
literare, care le poart numele suIixat astIel si ortograIiat cu minus-
cul , ca semn al generaliz rii inIluen ei culturale. Ei sunt patroni spiri-
tuali ai unor concepte literare, ce denumesc substan a liant a unei
culturi. Imita ia scriitorii clasici n posteritate a dat nastere la ceea ce
Titu Maiorescu denumea ,lncezeala primejdioas a unei literaturi.
Scriitorii clasici se nasc pentru a deveni stele polare ale unei epoci.
Dispari ia lor n noaptea sau cea a lumii nseamn nauIragiul spiritual
al navigatorilor pe m rile adnci ale cuget rii.
Clasicul este un autor a c rui oper reprezint o sintez unic ,
plin de raIinament si de teme de inspira ie, pentru toate noncon-
Iormismele modernilor. Modelul clasic trebuie s Iie, pentru literatul
modern, o provocare spiritual si nu o surs a epigonismului. Tn rul
scriitor, care se include constient si cu modestie printre epigoni, va
ajunge I r ndoial un etalon spiritual al artei pe care o proIeseaz .
Mihai Eminescu a cultivat la nceputurile liricii sale imaginea ,bar-
dului proIet, continund astIel ideile Daciei literare, ale scriitorilor
pasoptisti romni. n Iibrele poeziei sale se ntrevedeau culorile liricii
moderne descrise original, sub Iorm metaIoric-sugestiv de Hugo
Friedrich. ,Am r ciunea si ,gustul de cenus , ,ntunecarea, ,dure-
rea cosmic si ,melancolia vor Ii punctul de plecare att pentru
direc ia simbolist-parnasian reprezentat de Alexandru Macedonski,
autor cu atitudine polemic Ia de Eminescu, ct si pentru direc ia
clasicizant a liricii romnesti, reprezentat de George Cosbuc, Octavian
324
Goga, SteIan Octavian IosiI, autori ce valoriIic dimensiunea na io-
nal a modelului liric.
Ca niste sacerdo i ai literaturii ce oIiciaz un cult al misterelor
eternit ii scrisului, criticii literari aIla i n Ia a altarului, pe care este
asezat cartea scriitorului clasic, dobndesc capacitatea de a-si expri-
ma memorabil inspiratele aprecieri, unele cu tent proIetic-oracular .
Intuind calit ile unice ale literatului binecuvntat de Creator cu h rni-
cia studiului si capacitatea de a-si exprima limpede si sensibil ideile,
pe care le-a transIormat n principii de via , moderatorul de opinii
literare este supus unui test, n momentul n care scrie despre un autor
clasic. El are misiunea de a privi n bulg rele de cristal al operei
scriitorului clasic si de a exprima ra ional, cauzal impresiile miriIice.
Asa se explic prezen a n istoria literaturii noastre a unor Iraze cu
tent sibilinic , reIeritoare la unicitatea si inIluen a unui scriitor clasic
asupra ntregului spectru literar al veacului urm tor. ,Pe ct se poate
omeneste prevedea scria Titu Maiorescu n ncheierea studiului s u
din 1889 intitulat Eminescu ,i poe:iile lui literatura poetic romn
va ncepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si Iorma limbei
na ionale, care si-a g sit n poetul Eminescu cea mai Irumoas
nI ptuire pn ast zi, va Ii punctul de plecare pentru dezvoltarea
viitoare a vesmntului cuget rii romnesti.
Prim Patriarh al moderatorilor de opinie literar n privin e emi-
nescologice, Titu Maiorescu a intuit importan a vesmntului lingvistic
al cuget rilor poetului romn. n acest sens, sunt de n eles si de
apreciat, n mod special, dou Iunc ii ale limbajului inspirat al unui
scriitor clasic. Este vorba despre ceea ce am putea numi func ia orfic
a limbajului eminescian, care se reIer la Iormul rile sensibile ale
situa iilor general umane, inIinit repetabile. Func ia orIic a construc-
iei lingvistice apar innd unui scriitor clasic este un prilej de medi-
ta ie pentru lectorul din orice timp al acestei opere. Cea de a doua
calitate a limbajului unui scriitor clasic ar putea Ii legat de ceea ce am
putea numi func ia mnemotehnic a combina iilor lingvistice, care se
inIiltreaz n limbajul comunit ii si n cel universal, prin intermediul
traducerilor, sub Iorma unor locuri comune, crea ii lingvistice cu rol
sintetizator. Aceste locuri comune au o instantanee capacitate de a se
Iace n elese si re inute cu usurin de c tre cunosc torii si necunosc -
torii operei.
Mai trziu, n Iinalul cunoscutei monograIii eminesciene,
George C linescu ncheie, stilistic vorbind, rndurile dedicate unui
scriitor clasic tot printr-o Iormulare oracular . P truns de vibra ia eter-
n a sensibilit ii eminesciene, ncntat de savoarea esen elor unice ale
325
crea iei sale, C linescu pare si el un proIet al Iormul rilor alegorice
memorabile: ,Ape vor seca n albie si peste locul ngrop rii sale va
r s ri p dure sau cetate, si cte-o stea va vesteji pe cer n dep rt ri,
pn cnd acest p mnt s -si adune toate sevele si s le ridice n eava
sub ire a altui crin de t ria parIumurilor sale.
Mitul scriitorului clasic se naste din unghiul de inciden dintre
planul cosmic si cel uman. El eman n Iorme sacralizate de la o
societate uneori ntrziat cultural, alteori regresat prin alienarea de
orice tip, o societate cu o literatur conservatoare, care imagineaz
explicarea concret a evenimentelor si a Ienomenelor aparent enig-
matice, petrecute n leg tur cu destinul condi iei literare si care le
atribuie unor Iiin e alese, care au avut parte de revela ia harului divin.
Scriitorul clasic devine sinonim cu memoria popular sau cu istoria
adev rat . Destinul s u are valoare de Iabul alegoric , de existen
simbolic , de reper moral si de opera ie mental , prin care omul comun
si explic lumea. Imaginea scriitorului clasic contribuie la reconstruc ia
arhetipurilor, la memoria sacr a modelelor din universul literaturii.
Clasicul este un conIormist nr it al nonconIormismului literar.
Opera sa, privit comparativ cu cea a contemporanilor sau cu cea a
predecesorilor, zgrie plaIonul de nori al gustului comun si scoate la
iveal nenum rate inegalit i stilistice. Ea este marcat de uimirea pe
care o provoac publicului contemporan si de atitudinile literare
bipartinic divizate n apologe i si denigratori.
Scriitorul clasic creeaz ignornd eIemerul si accidentalul. Dar
anecdoticul din biograIia sa spiritual este pentru erudi ii cercet tori ai
operei sale o cheie de bolt n privin a mp r irii n partide literare
adverse. n general, din aceast conIruntare estetic postum , creat de
dragul artiIiciului si al dorin ei de aIirmare, rezult importan a pentru
public a prototipului, a exemplarit ii si a reprezentativit ii operei
scriitorului clasic respectiv, Iapt ce ilustreaz momentul cheie n
consolidarea mitului clasicit ii operei. Asa s-a ntmplat cu William
Shakespeare, autorul clasic c ruia posteritatea nu i-a putut explica
vasta cultur , n condi iile n care scriitorul nu a studiat dect c iva
ani la Scoala ,gramatical de la StratIord. n veacul al XIX-lea, au
existat cercet tori care au atribuit paternitatea operei shakespeare-iene
Iie lui Marlowe, Iie unui conte de Derby sau unui conte Rutland, Iie
lui Walter Raleigh sau chiar lui Francis Bacon.
Autorul clasic Iormuleaz original adev rurile vesnice ale uma-
nit ii, conIerindu-le nuan ele din paleta cromatic a tr irilor sale.
Opera sa pare nutrit de harul creatorului ncrez tor n puterea cuvn-
tului. Trezorier al n elepciunii umanit ii, scriitorul clasic pune n
326
valoare Iiecare exponat a muzeului s u interior, care apare n lumina
rampei Iiec rui veac sleIuit , cizelat cu perseveren a si eIortul unui
alt Tantal. Creator al unui tezaur suIletesc p strat prin intermediul
limbajului, scriitorul clasic contribuie la cl direa spiritului na ional.
Aici intervine concuren a dintre operele mai multor scriitori clasici si
doar numele unuia singur ajunge s Iie legat de avu ia spiritual a unei
na iuni. ,F r Eminescu am Ii mai altIel si mai s raci scria Tudor
Vianu, cel care credea c Iiecare popor are n panteonul literaturii uni-
versale cte un reprezentant simbolic, desemnat a Ii un scriitor clasic.
Actualitatea problemei diIeren elor dintre un scriitor talentat si
un creator de geniu a creat si conceptul de ,clasic n via . Talentul
este un germene al geniului, care nu se dezvolt n orice spirit sau n
orice mediu. Talentul ine de nzestrarea natural , poate Ii sleIuit prin
Ioarte mult munc , care presupune lectur , exerci iu si libertatea
medita iilor, a interpret rilor, dar nu are ntotdeauna leg tur cu geniul.
Exist o diIeren de n l ime ini iatic ntre talent si Iloarea regal a
crestelor spirituale, geniul. Schopenhauer avea dreptate cnd scria c
,ceea ce distinge geniul si, prin urmare, ar trebui s Iie m sura sa, este
n l imea la care s-a putut avnta atunci cnd timpul si dispozi ia erau
Iavorabile, si care va r mne vesnic inaccesibil talentelor obisnuite.
Talentul si geniul depind deci, de vremurile si de ocaziile Iavorabile.
Ascensiunea lor se produce Iulger tor, prin intermediul eIortului crea-
tor, al travaliului lingvistic, al sleIuirii si combin rii inedite a ima-
ginilor- oglinzi ale realit ii. Ceea ce diIeren iaz geniul de talentul
obisnuit este neobosita creativitate, procentul de inventivitate, care l
transIorm pe creatorul genial ntr-un maestru spiritual al umanit ii,
ntr-un centru de Ior al culturii universale. Geniul nu umple un gol n
etapele culturii, ci polarizeaz Ior ele si virtu ile succesivelor genera ii
de talente. El acumuleaz o comoar de intui ii originale, care are meni-
rea s mbog easc , s modeleze spiritual si s stimuleze dezvoltarea
talentelor comune, care i vor succede pe scena lumii. Johann WolIgang
Goethe scria c ,geniul este acea putere a omului, care d legi si reguli
prin purtarea si ac iunile sale.
Geniul este un superlativ divin al talentului, h r zit de Creatorul
suprem ntr-o clip de gra ie. Unitatea sa de m sur este excelen a
clasicit ii si unicitatea epocii pe care el o creeaz . Divina nebunie a
genialit ii orbeste ochii celui care ndr zneste s -i priceap totalitatea,
dar desteapt vederea spiritului umanit ii.
Temperament artistic suplu, geniul este o chintesen a talentu-
lui, a moralit ii si a caracterului autorului, un individ n care vibra iile
imagina iei sunt percepute ntr-un mod necunoscut celorlal i oameni.
327
Diversitatea si libertatea combina iilor de idei sunt rezultatul unor
evenimente deosebite si a unor st ri individuale unice, care sunt Ier-
mentul capodoperelor. Marii clasici romni au avut ocazia s parcurg
itinerarii spirituale, care le-au marcat destinul. C r ile si c l toriile au
avut pentru ei eIectul emula iei crea iei literare si al r spndirii ideilor
valoroase. Problema aIinit ilor elective se reIlect si n denumirea
epocii n care ei au creat, etap care a c p tat numele de perioad a
marilor clasici.
Foarte rar, n istoriile artelor exist , ca o excep ie binecuvntat ,
o epoc a scriitorilor clasici ai unei literaturi. Printr-un nemaintlnit
privilegiu al istoriei, autori de acelasi calibru valoric sunt contem-
porani si prin intermediul operei lor, creatori ai unui moment unic al
evolu iei artei cuvntului. Autorii respectivi sunt recunoscu i ca valori
clasate, iar valoarea operelor lor le este recunoscut prin conven ie si
prin circula ie, acest Iapt conIerindu-le autoritate. Ei sunt, I r
ndoial , imperiali creatori ai unei epoci culturale.

d. OriginaIitatea unui concept Iiterar:
Epoca mariIor cIasici

A devenit un loc comun s vorbim despre ,epoca marilor clasici
ai literaturii romne. n istoria literaturilor europene aceast sintagm
nu a mai Iost utilizat , tocmai pentru c nici o alt cultur nu a
beneIiciat de coexisten a, pe parcursul ctorva decenii, a unor scriitori
considera i clasici. n ciuda Iaptului c acesti scriitori au participat la
sedin ele cenaclului Junimea, Iiecare dintre ei a realizat opere de reIe-
rin n genurile diIerite pe care si le-a ales. Fiecare dintre acesti
scriitori este un pionier al scrisului, iar opera lui reprezint un punct de
plecare pentru literatura din secolele urm toare. No iunea de epoc ,
legat de existen a operelor celor patru scriitori clasici, poart
amprenta originalit ii, a unicit ii crea iei apar innd acestui grup de
creatori. n istoria literaturii universale doar Iluminismul este curentul
literar care a mai creat o epoc sau, n mod paradoxal, un ,secol care
a durat doar cteva decenii. Epoca marilor clasici n literatura romn
este datat pe de o parte n Iunc ie de momentul public rii primei si
ultimei scrieri apar innd scriitorilor din grupul Eminescu, Creang ,
Caragiale si Slavici, iar pe de alt parte n Iunc ie de activitatea
cenaclului Junimea si de orientarea sa.
ClasiIic rile curente consider c aceast epoc dureaz cu apro-
xima ie de la 1866 la 1886 sau 1889 si cumuleaz caracteristici con-
ceptuale si Iormale inconIundabile. Prin speciIicitatea mijloacelor de
realizare a operelor, acestea prezint o expresie dens , limpede, recog-
328
noscibil . Scriitorii respectivi dau nastere unui stil, care se poate
dezvolta si impune sau poate r mne izolat, n conIormitate cu diverse
condi ion ri n mare m sur non-estetice. Acestea se reIer la climatul
cultural n care se maniIest si la gradul de receptivitate al publicului,
la gustul epocii si la accesibilitatea operelor, la diversele situa ii
sociale, economice, culturale sau istorice.
Din vremea lui Johann WolIgang Goethe a r mas deIini ia pe
care scriitorul o d dea no iunii de clasic: ,tot ce este excelent este eo
ipso clasic. Putem aIirma c n cultura romn epoca marilor clasici
ai literaturii s-a n scut sub zodia excelen ei asa cum Iusese intuit de
clasicul IilosoI german, pentru c majoritatea scriitorilor clasici
romni au avut tangen cu spiritul rii lui Goethe si au suIerit inIlu-
en a catalitic a culturii germane. Formndu-se n medii universitare
germane sau alegnd s tr iasc n acest spa iu stabil si conservator al
normelor de orice tip, clasicii romni se raporteaz la ideea de
excelen speciIic culturii din acest spa iu european. Crend n mod
durabil, scriitorii acestei perioade si descoper voca ia canonic , nor-
mativ . Ei compun noi genuri si specii literare sau dezvolt tematica
literaturii tradi ionale, constien i de Iaptul c astIel Iormeaz , mode-
leaz , cizeleaz gustul publicului din ara lor. Aten i la eliminarea
erorilor, junimistii ascultau, comentau si criticau operele citite n
cenaclul lor. La momentul respectiv operele, care ast zi sunt socotite
clasice, au sIidat ideea modelului. E un Iel de a spune c scriitorul
clasic este novator, urmndu-si propriul model, care va Ii acceptat
treptat, conIorm uzan elor si apoi consacrat prin apreciere continu si
nu ntotdeauna unanim . Este cazul prozei eminesciene. Se stie c la
citirea nuvelei S rmanul Dionis, junimistii au Iost cam deruta i de
amestecul de Iantastic si IilosoIie, de includerea n Iirul narativ a unor
Iragmente eseistice pe teme kantiene sau schopenhauer-iene. Reac ia
lui Eminescu, consemnat de altIel de memorialistul ,Junimii, a Iost
aceea c scriitorul s-a ndep rtat de opinia ascult torilor s i dogmatici,
conservatori si rigizi n aprecierea lor. ,Eminescu scrie George Panu
n Amintiri ae la Junimea ain Ia,i a au ain umeri ,i-,i continu
citirea. (...) Mintea lui Eminescu a fost incapabil ae a n elege
vreoaat un aaev r care nu ar fi intrat n sistemul creain elor sale,
care nu i-ar fi gaailat o manie a lui, fie filosofic , fie istoric ...
(George Panu, Amintiri ae la Junimea ain Ia,i, vol. I, ed. Romulus
CioIlec, p. 92-93). Comentariul critic al memorialistului Junimii nu
Iace dect s eviden ieze ce tip de public si ce model cultural sIida
Eminescu. Impregnat de pasiunea pentru istorie si IilosoIie, nuvela
lui Eminescu era pentru junimisti de o ,extravagan neiertat . La
329
momentul primei lecturi, senza ionalul nu devenise clasic nc pentru
publicul de atunci. ,Se veae ae aeparte continu n Amintirile sale
George Panu c Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise ,i c nu
i:butise s aea S rmanului Dionis m car caracterul unei nuvele fan-
tastice. E adev rat, am spune noi ast zi, c la momentul respectiv
Mihai Eminescu si scrisese nuvela pentru gustul publicului din seco-
lul viitor, care va cultiva cu predilec ie sentimentul Iragmentarului.
Scoala clasicilor romni s-a numit Junimea, iar spiritul rector al
acesteia a Iost, I r ndoial , Titu Maiorescu. n acest cenaclu, ei au
nv at despre importan a caracterului normativ al operei, despre rolul
canonic al scrisului inspirat n mod predilect din aspectele universale
si permanente ale existen ei micro- si macrocosmosului. Contemplator
al lumii, scriitorul clasic surprinde cu m iastra art a condeiului s u
esen ele eterne ale existen ei. De aceea, studiul naturii morale a
individului si a societ ii, localizarea abstract a ac iunilor descrise
pn la tendin a acronic n raport cu istoria consemnat oIicial,
tendin a de abolire, de transcendere a cursului istoriei, absorb ia
cotidianului n legit i IilosoIic teoretizate, n ritmuri si n periodicit i
atemporale constituie dominantele stilului marilor clasici romni. Spre
exemplu, comediile lui I.L. Caragiale surprind arhetipul societ ii
romnesti din orice epoc , cu eventualele particularit i de decor si
vestimenta ie tipice momentului din sIera temporalit ii. Personajele
din Scrisoarea III de Mihai Eminescu, Mircea si Baiazid sunt simbo-
lice pentru ilustrarea ideii demnit ii si vitejiei popoarelor mici,
amenin ate de arogan a cuceritorilor, care s-au perindat periodic n
istoria noastr . Acronia, situarea b t liei de la Nicopole naintea celei
de la Rovine este procedeul menit s poten eze ideea poetic de baz .
Din antichitatea clasic si pn n veacul al XVII-lea, termenul
,clasic a Iost n eles ca sinonim al lui ,vechi. Renasterea a nuan at
sensul acestui cuvnt prin reIerirea la scriitorii clasici, n elesi ca
scriitori na ionali. Giovanni Boccaccio n lucrarea Jita ai Dante
(1361) se reIer la ilustrul Ilorentin ca la un scriitor clasic, adic ,cel
mai bun n genul s u. PerIec iunea exprim rii, suprema ia ideilor,
excelen a mesajului poetic a Iost marca superlativului literar absolut
de care s-a bucurat din acea perioad scriitorul clasic, creatorul limbii
literare na ionale. n eleas si comentat secole de-a rndul de c tre
erudi i c rturari, opera scriitorului clasic devine materialul de studiu si
izvorul unor lucr ri de reIerin n privin a model rii limbajului.
DiIicult ile textului shakespeare-ian ce decurg pe de o parte din
evolu ia limbii engleze si pe de alt parte din modul special n care
autorul Ioloseste conota ia, subtextul, combina iile lexicale inedite,
330
vesiIica ia, stilul, lexicul (aproximativ 20 000 cuvinte) si sintaxa au
dat nastere unor studii de reIerin : Shakespeare Lexicon (1874) de
Alexander Schmidt si Shakespearian Grammar (1869) de Edwin Abbott.
Opera eminescian publicat n monumentalele tomuri n veacul al
XX-lea se ncheie cu un ultim volum dedicat bibliograIiei operei
autorului, din care nu lipsesc eruditele studii de sintax si lexicograIie
(vezi spre exemplu Lexicul artistic eminescian n lumin statistic
1974 de Luiza Seche, Dic ionarul limbii poetice a lui Eminescu,
ap rut sub redac ia Academiei Romne n 1968.).
Epoca marilor clasici ai literaturii romne este o perioad a
sintezelor de anvergur , rezultate din acumul ri si cristaliz ri ale
idealurilor genera iilor precedente. Ceea ce la prima vedere pare un
veritabil ,miracol este si rezultatul c ut rilor genera iilor anterioare.
Fixarea normelor limbii romne literare redactat cu alIabet latin si
urmnd preceptele ortograIiei Ionetice se realizeaz , n aceast perioa-
d , prin eIorturile de ilustrare exemplar a normelor academice ale
acestor scriitori. ns eIorturile de Iundamentare stiin iIic a acestor
norme Iuseser preocup ri de baz ale genera iei iluministe, si ea
creatoare de ,scoal si de ,epoc n literatura romn . Prin str dania
document rilor si cercet rilor eIectuate de coriIeii Scolii Ardelene se
ajunge la concluzia c limba romn provenit din latina popular are
nevoie de un alIabet, care s -i ilustreze realitatea Ionetic , precum si
de reIormarea sistemului ortograIic. Abia n epoca marilor clasici,
Academia Romn a adoptat reIorma ortograIic si alIabetul latin n
scrierea limbii romne, n urma rapoartelor stiin iIice prezentate de
Titu Maiorescu. Scriitori cu voca ia clasicit ii, marii clasici au impus
prin intermediul operelor lor acest revolu ie n lingvistica romneasc .
Clasicii creeaz un vid cultural ntotdeauna n perioada, care
urmeaz epocii lor, ca si cum ar Ii valabil aici morala povestii
arborilor Ialnici, care absorb toat lumina si toat seva t rmului pe
care vie uiesc, nel snd loc dect ierburilor m runte s si dezvolte
poten ialul staturii lor. Tipic pentru istoriile literare este perioada de
epigonism, care urmeaz dup publicarea operei scriitorului clasic,
perioad n care, dat Iiind inegalitatea talentelor scriitorilor, se vor
Iorma al i precursori sau al i clasici ai urm toarelor perioade din
istoria cultural a umanit ii. Tn rul Eminescu n elesese deja, la 20
de ani acest Ienomen cnd, situndu-se n rndul ,epigonilor gene-
ra iei pasoptiste, critica cu detasare ,sim irile reci si ,harIele zdro-
bite ale celor neinspira i, care nu mai credeau n menirea scrisului lor.
Imitndu-i servil pe naintasi, cuIundndu-se n mirajul nsel torului
val al trebuin elor zilnice, ap sa i de melancolia lumii care trece, se
331
degradeaz , scepticii umili i ai ruin rii propriilor idealuri, epigonii par
niste scriitori care si-au extirpat aspira iile spre ideal, ngloda i n
eIemerit ile lumii. mbibat de manierism si de barochism, perioada
epigonic ce urmeaz dup cea a unor scriitori clasici decodiIic
mecanic secretul clasicit ii, transIormnd prin conven ie totul n
,icoan si ,simbol, complicnd n elegerea ,cuget rii sacre, v zut
doar ca un simplu exerci iu de stil. Lipsa vizionarismului, a ncrederii
n Ior a cuvntului era reprosul pe care tn rul Eminescu l I cea
colegilor s i din genera ia denumit de autor Epigonii:

,Ce e cugetarea sacr ? Combinare m iestrit
Unor lucruri nexistente, carte trist ,i-ncalcit ,
Ce mai mult o ncifrea: cel ce vrea a aescifra.
Ce e poe:ia? Inger palia cu priviri curate,
Joluptos /oc ae icoane ,i ae glasuri tremurate,
Strai ae purpur ,i aur peste rana cea grea.

R mane i aar cu bine, sfinte firi vi:ionare,
Ce f cea i valul s cante, ce punea i steaua s :boare,
Ce crea i o alt lume pe-ast lume ae noroi,
Noi reaucem tot la pravul a:i n noi, mani n ruin ,
Pro,ti ,i genii, mic ,i mare, sunet, suflet, lumin -
Toate-s praf... lumea-i cum este... ,i ca aansa suntem noi.
(Mihai Eminescu, Epigonii)

Epoca marilor clasici este reprezentat de o genera ie de
scriitori constan i yi originali. Aceast comunitate de spirit, pe care o
numim epoca marilor clasici nu exceleaz printr-o omogenitate
nivelatoare si nici prin multiplicarea solu iilor originale si variate:
nuan area relieIului acestei epoci provine din eIectul sau inIluen a
asupra genurilor si tematicii cultivate, precum si asupra viziunilor
adoptate. Mihai Eminescu utilizeaz antiteza romantic , pentru a
surprinde limitarea, m rginirea societ ii contemporane, precum si
urm rile hybris-ului, ale lipsei de m sur n oricare dintre aspectele
vie ii. n comediile sau n nuvelele sale, Ion Luca Caragiale aduce pe
scen personaje caricaturale, grotesti, tipice direc iei realismului clasic
sau naturalismului, care pun n eviden contrastul dintre esen si
aparen . n Amintiri ain copil rie Ion Creang Iace dovada talentului
n evocarea entuziast a lumii copil riei din satul s u natal, o lume a
n elepciunii paremiologice tradi ionale, un univers conservator al
credin elor ancestrale. Nuvelele si romanele lui Ioan Slavici, marcate
332
de idealismul didactic consolideaz tradi ia realismului. Lirismul pro-
testatar al operei lui Mihai Eminescu se opune prozaismului carica-
tural, prezent n schi ele, nuvelele sau teatrul lui Ion Luca Caragiale.
AtmosIera Ieeric a satului copil riei lui Nic , personajul lui Ion Creang ,
contrasteaz cu Ilagrantele inegalit i ale satului transilv nean din
lumea descris monograIic de Ioan Slavici.
Epoca marilor clasici este o perioad n care ,prop sirea cultu-
ral era un ideal al intelectualilor. Acesta nu Iusese totusi transIormat
n politic a tn rului stat abia uniIicat par ial n 1859, abia trans-
Iormat n regat n urma abdic rii lui Alexandru Ioan Cuza, datorat
,monstruoasei coali ii. Politica cultural lipseste sau are o pondere
inIim , n cazul statelor aIlate n tranzi ie, care nu o pot sus ine econo-
mic cu, ceea ce ast zi se numeste, o strategie coerent de marketing
cultural. Strategia cultural este o marc a bun st rii si a grandorii
statelor puternice, asezate. Puterea lor militar , economic se IortiIic
prin intermediul culturii. AstIel de state ncurajeaz , ocrotesc si r spl -
tesc artistii care le reprezint . Regele Soare oIerea pensii artistilor
cur ii, iar Moliere a beneIiciat din plin de Iavorurile regelui Ludovic al
XIV-lea. n acelasi timp, prin crearea n 1663 a celebrei Acadmie des
inscriptions et belles-lettres si n 1666 a cunoscutei Acadmie des
sciences, regele a avut ocazia s supravegheze toate domeniile crea iei
artistice si intelectuale. Dar Mihai Eminescu, Ion Creang , Ion Luca
Caragiale si Ioan Slavici nu au Iost, niciodat , rentieri ai statului
romn, iar despre pensii pentru meritele lor literare nici nu s-a vorbit
vreodat n timpul vie ii lor. Supravie uind prin intermediul chetei
publice n momentele de r striste (Eminescu), sau prin intermediul
ocupa iilor neintelectuale auxiliare (Creang ca negustor ntr-un debit
de tutun, sau Caragiale ca patron al unei ber rii), scriitorii din perioada
aceasta si cstigau cu greu existen a, nereusind uneori s supravie-
uiasc prin intermediul operelor lor considerate azi best-seller-uri.
Marile opere clasice ale literaturii romne au Iost scrise ntr-un moment
de ,criz economico-social , asa cum scria Constantin Dobrogeanu
Gherea. Faptul c acest adversar declarat al Junimii a perceput
no iunea de criz si la nivelul culturii nu trebuie s ne mire prea mult.
Criza tranzi iei spre un viitor obscur, criz determinat de atipi-
cul cotidian, de numeroasele inegalit i, de Ilagrantele abuzuri este
surprins si de Eminescu, gazetarul onest, aIlat n slujba prost pl tit a
ziarului conservator Timpul, cotidian care exprima interesele politice
ale junimistilor. No iunile de regres social-economic si de progres
spiritual sunt complementare n aceast perioad a emula iilor, n care
rezist din punct de vedere literar numai vrIurile crea iei artistice.
333
Citim printre rndurile operelor lor experien a marilor clasici romni,
scriitori inspira i de existen a si onestitatea alegerilor destinului lor
uman. Pove,tile lui Creang evoc talentul nv torului pasionat de
meseria sa. Momentele ,i schi ele scot n eviden spiritul de obser-
va ie al ziaristului Caragiale, care avea obiceiul s le citeasc colegilor
din redac ie paginile sale. Articolele politice ale lui Eminescu eviden-
iaz onestitatea si constiinciozitatea observa iilor participantului la
sedin ele Camerei, l reprezint pe gnditorul cultivat, pe IilosoIul
preocupat de n elegerea sistematic a realit ilor perene ale societ ii
romnesti. Nuvele si romanele lui Slavici, n special cele din ultima
perioad a vie ii, amintesc despre Iorma ia spiritual a acestui scriitor
transilv nean, despre consecven a op iunilor sale si despre urm rile
conjuncturale ale acestor preIerin e, care l vor Iace s surprind cu un
incredibil si realist spirit de observa ie, demn de un tn r jurnalist,
atmosIera Lumii prin care am trecut.
Spirite noi si novatoare, clasicii creatori de epoc ai literaturii
romne sunt nzestra i cu sim ul nuan elor si al Iine ii, cu o optic de
precizie. Ei au vaste cunostin e si sunt, n marea lor majoritate,
poliglo i. Operele lor, I r s Iie atemporale au meritul de a Ii Iost
considerate eterne. Ei parcurg distan ele care separ literatura
na ional de cea universal , ntr-o societate care si caut stabilitatea si
ntr-o cultur al c rei Iond nu si-a g sit nc Iorma si locul ntre
celelalte culturi ale lumii. Ei au n eles c sablonul si banalul sunt
dusmanii expresiei literare, inamici care genereaz un limbaj cliseu.
AIirmarea lor era posibil numai n acest moment de criz , cu care
ncepe epoca clasicilor romni, cnd Iormulele lor originale sus in
asaltul unei noi modalit i de a scrie.
Epoca marilor clasici ai literaturii romne pare a Ii rezultatul
eIortului inadapta ilor. Exist mai multe Ieluri de a Ii inadaptat n
aceste vremuri, n care superioritatea artistului este interpretat ca o
participare str in la tot ceea ce este omenesc. S ne amintim despre
atitudinea doamnei Slavici Ia de Eminescu, sau despre nsemn rile
celor care l-au cunoscut pe acesta (I.L. Caragiale si Ioan Slavici).
Cauzele acestei inadapt ri sunt puse uneori pe seama s n t ii, a
nevrozelor n special, pe seama caracterului ,rebel al artistului, care
se nc p neaz s r mn onest. Oricum, societ ii i este indiIerent
dac reIorma literar este produs de un geniu sau de un om comun.
Ea insist n comentariile contemporane si n cele ale posterit ii
asupra acestor Ia ete ale inadaptatului, cum scria si Mihai Eminescu n
Scrisoarea I: ,micile mizerii unui suIlet chinuit / Mult mai mult i vor
atrage dect tot ce ai gndit.
334
Epoca marilor clasici n literatura romn reprezint perioada n
care inteligen a scriitorilor aIlat n miezul vltorii lumii, n leg tur
cu un grup de idei, n comuniune cu un ideal al culturii romne,
conIruntat cu paradoxul Iormelor I r Iond a c utat s g seasc
solu ia mpletirii sensibile a ctorva verigi ale nesIrsitului lan al
evolu iei literaturii noastre. Precum natura si Ioloseste undele pentru
ncorporarea materiei n Iorm , tot astIel suIletul acestor creatori
vibreaz , si aceast ondulare a oglinzii vie ii este opera lor.
Marii clasici ai literaturii romne sunt scriitori creatori de
tradi ie, iar omul creator de tradi ie are tendin a de a repeta succesul,
st ruind n Iormula care l-a I cut cunoscut. Putem spune c epoca
marilor clasici este rodul intui iei geniale a acestor scriitori si nu
produsul gustului publicului, care nu era suIicient educat. Caracteristic
acestei epoci este Iaptul c unii dintre scriitorii acestei perioade nu
sunt indivizi longevivi. Doar Ioan Slavici si Titu Maiorescu se sting
din via la 77 de ani, dar ei nu mai public n ultimii ani ai vie ii n
aceeasi m sur ca n tinere e. Mihai Eminescu se stinge din via la o
vrst christic , chopin-ian , tipic romantic : 39 de ani. Ion Creang l
urmeaz n acelasi an, dup ce mplinise 50 de ani. Ion Luca Caragiale
se stinge din via la 60 de ani. Opera lor nu ajunge la repeti ii ale
Iormulei succesului, pentru c , desi ea realizeaz concilierea dintre
eIortul individual n privin a expresiei si dorin a colectiv a unei
n elegeri clare, acest lucru se ntmpl dup moartea lor. Schimb tor
dup epoci, gustul publicului se modiIic si eIectul educativ al operei
clasicilor, n aceast privin , explic succesul epigonilor eminescieni.
E normal s nu iubesti dect ceea ce cunosti, iar aceast cunoastere
presupune si eIort si timp.
Epoca marilor clasici este centrul labirintului literaturii romne
de pn atunci. Ea este perioada ilumin rilor inspirate si a c ut rilor
ndelungate ncununate de un succes atemporal si oarecum tardiv
pentru acesti scriitori. Era r stimpul n care drumurile deja parcurse de
naintasi si asteptau eroii, care s povesteasc aceast aventur
spiritual n limba curat , clar si limpede speciIic gndirii lor.
No iunea de epoc a marilor clasici presupune o aparen a
unit ii. Doar unanimitatea si unitatea ei este acceptat de posteritate,
care nu mai are r bdarea s -i n eleag resorturile ascunse, multipli-
citatea, diversitatea. Ideile Ior ale mentorului Junimii au eIect direc-
tor asupra grupurilor umane, iar posteritatea le re ine doar pe acestea,
ca rezumat explicativ al tuturor credin elor, dogmelor si concep iilor
oamenilor timpului.
335
Epoca marilor clasici pare, pentru posteritate, spuma unui val,
care ia nastere din pricina unor nev zute misc ri ale genunilor, un
talaz de o nemaintlnit Ior si n l ime. Adev rul este c , n anii de
Iorma ie, scriitorii clasici romni au beneIiciat de prezen a stimula-
toare a ,ctitorilor din genera iile precedente. Marii clasici ai literatu-
rii romne se disting nu ntr-un vid cultural, ci pe Iundalul existen ei
preocup rilor, operelor, tendin elor stilistice si ,experien elor scriito-
rilor de plan secund din orbita Junimii: Samson Bodn rescu, Matilda
Cugler-Poni, Veronica Micle, Theodor Serb nescu, Dimitrie Petrino,
Anton Naum, D.C. Oll nescu-Ascanio, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane,
Miron Pompiliu, I. Pop-Florentin, Leon Negruzzi s.a.
Un rol important l-au avut si genera ia Familiei condus de IosiI
Vulcan si ,pretribunistii si ,tribunistii precum Ioan Pop-Reteganul
si teoreticienii literari si scriitorii de la Tran:ac iuni literare ,i
,tiin ifice, de la ziarul Traian si revista Columna lui Traian: D.A.
Laurian, BoniIaciu Florescu, N. Scurtescu, V. Alexandrescu-Urechia,
P. Gr disteanu, N. ZamIirescu, G. Dem. Teodorescu s.a. Dac nu ar Ii
Iost asa, Ior a seismic a acestei epoci a marilor clasici ar Ii nivelat
pentru mult vreme rmurile literaturii romne, stergndu-i relieIurile
castelelor de cuvinte. Epoca marilor clasici este si o lec ie de sintez ,
din care posteritatea nva despre arhitectura bine nI ptuit a
piramidelor de vorbe.
1unimiytii creeaz o mod nu numai n Ielul de a se nves-
mnta, ci si n acela de se comporta. Pentru ei detaliul vestimentar
justiIic o atitudine mental si introduce un aspect al staturii lor
intelectuale, pe care costumul epocii precedente nu l avea. Moda, pe
care ei o introduc este ca un spectacol de artiIicii al ideilor noi. Repre-
zenta ia aceasta pe care junimistii o dau pe scena literaturii romne
este ndelung studiat si riguros preg tit . Arta seduc iei, pe care se
bazeaz aceast mod a epocii este plin de culoare. Literatura devine
scena, pe care deIileaz treptat cele mai prelucrate si mai specta-
culoase Iorme, cu caracter eminamente de modele. Marile colec ii de
opere sunt tratate ca personaje, asupra c rora lumina reIlectoarelor
memorialistilor timpului trebuie s cad ntr-un anume Iel. Regia
acestui spectacol este realizat minu ios, nimic nu seam n cu o
romantic melodie impromptus. Fiecare detaliu este pus n valoare
ntr-un anume Iel, exact ca la teatru.
Moda junimist este n acelasi timp art si stiin . nainte de a Ii
recunoscut ca art , literatura era o stiin a conIec ion rii operelor din
materia sensibil si pre ioas a cuvntului, ce se transmitea din
genera ie n genera ie. Cnd un artist n scocea altceva, care strnea
336
uimirea si admira ia spectatorilor, abia atunci noutatea devenea art ,
iar noul copiat devenea tradi ie. nainte de a deveni art , moda trebuie
s Iie industrie. Asta nseamn c pia a literar trebuie incitat cu serii
mici, cu prototipuri pentru lansarea c rora e necesar o abilitate
special n a determina dorin a de a repeta exemplul, n condi iile n
care Iiecare creator este unic n Ielul s u. n aceast situa ie spiritus
rector, designer-ul momentului, creatorul de mod si de tradi ie
literar este doar vrIul unui iceberg din structura cristalizat si
nev zut a c ruia Iac parte Ioarte mul i oameni. Spiritus rector
devine prin numele s u o emblem a bunului gust, a elegan ei, a
raIinamentului exprim rii stilistice, iar Irumuse ea nu mai e un dar
estetic pur si simplu, ci rezultatul unei construc ii, al unui cumul de
interven ii rectiIicatoare, o obliga ie a unei literaturi europene ce as-
pir la ntietate si la universalitate. Aceasta este noutatea momentului
si de aici porneste succesul s u. Locul exponatelor prezentate nu mai
este n lada de zestre a literaturii si a uit rii, ci n marele muzeu, n
expozi ia de capodopere a literaturii romne. nseamn c nevoia de
Irumos s-a generalizat si bucuria spectacolului etern ajunge s o
ntreac pe aceea a succesului vremelnic. E n toate acestea un ntreg
arsenal necesar conIrunt rii cu eternitatea, n aspira ia oamenilor spre
bun tatea si Irumuse ea universal .
,Bonjuristii si ,tombaterele sunt cele dou categorii de
personaje reprezentative pentru aceast r spntie a epocilor. PreIerin a
pentru occidentalism sau pentru spiritul balcanic-oriental, pentru
clasic sau pentru exotismul r s ritean tradi ional, pentru opulen a
sclipitoare sau pentru raIinamentul discret a creat o ambian a baroc la
toate nivelele piramidei sociale. n perioada ,Iormelor I r Iond din
sIera social , lumea literar romneasc cunoaste un reviriment,
atingnd apogeul dezvolt rii sale de pn atunci. Succesul marilor
clasici romni, ner spl tit ntotdeauna de societate, provine si din arta
lor de a se adresa pasiunilor zilei si problemelor momentului.
Comediile lui I.L.Caragiale si, mai trziu, pamIletul s u 1907 ain
prim var pan n toamn oglindesc realit ile unei societ i n care
injusti ia, degringolada electoral , conIuzia, lipsa de coeren la nivel
individual se reIlect si la nivelul sistemului. Mihai Eminescu explic
aceste pasiuni politice ale momentului prin cunoscuta teorie a p turii
superpuse din articolele sale politice.
Vorbind despre succesul operei marilor clasici romni, este
necesar s preciz m rolul deosebit de important pe care l-a avut
concordan a dintre opera lor si gusturile junimistilor, acest grup de
intelectuali instrui i la universit ile din Germania, Austria sau Fran a,
337
care la ntoarcerea n ara lor au ncercat s revolu ioneze cultura
noastr . Johann WolIgang Goethe spunea c poe ilor le e necesar
,lauda si dezaprobarea. Clasicii romni se bucur de notorietate
personal n cercurile junimiste, iar posteritatea beneIiciaz de noto-
rietatea operei lor, care le-a Iost asigurat de aceast ,scoal literar
condus de Titu Maiorescu. William Makepeace Thackeray spunea c
,una dintre principalele calit i ale unui om este succesul, (...) o putere
l untric latent , care Ior eaz Iavoarea zeilor si supune norocul. F r
ndoial c , n aIara acestui context si I r strategia literar junimist ,
reputa ia epocii marilor clasici romni nu ar Ii Iost aceeasi. Receptarea
unui scriitor este condi ionat de asigurarea unui public, nu neap rat
numeros, dar educat. Clasicitatea unui creator este rezultatul c r ii sale
bine citit si gustat n ,clase, de c tre mereu alt audien , din ce n
ce mai numeroas si mai receptiv .
Eugenio d`Ors n Iaimoasa lucrare Trei ore n mu:eul Praao
Barocul vorbea despre cele dou valori ale Iormei artei, cea expresiv
si cea spa ial . n Iunc ie de acestea, el deIinea clasicismul drept
tendin a spre suprema ia Iormelor ce trag n jos, iar barocul drept
cultul Iormelor care zboar . n cazul marilor clasici romni, opera lor
le conIer prin Iorm suprema ia statuar a colosilor antici, care
alc tuiau minunile lumii, iar n adncul acesteia se reg seste Iream tul
si tumultul pasiunii lor spre nalt.
Istoria literar este o disciplin exigent si riguroas , n care
aprecierile au nevoie de Iapte, adic de argumente documentare imba-
tabile. Segmentele, despre o anumit epoc sau cele despre biograIia
unui anumit scriitor se supun cu att mai mult acestei legi nescrise. De
aceea, crearea conceptului de epoc a marilor clasici este rezultatul
acestui ndelungat studiu al perioadei respective. ProIilul vie ii Iiec rui
scriitor din aceast epoc se contureaz din maniIestarea voca iei n
mprejur rile, care i-au Iavorizat sau nu pe acesti creatori. Gndind si
exprimnd clar sensurile lumii n care tr iau, dep sind Irivolit ile si
mediocritatea, marii clasici romni si-au extras logosul din realit ile
romnesti, iar nervurile operei lor i-au I cut s r mn Iolositori nu
numai romnilor, ci si omenirii de pretutindeni si de oricnd, pentru c
aceste opere Iurnizeaz un tip de materie nutritiv-spiritual etern .
n concluzie, epoca marilor clasici n cultura romn este o
perioad a diversiIic rii vie ii literare, a ,institu ionaliz rii acesteia
cu multiple consecin e asupra nI ptuirilor artistice. Ea este expresia
unei sinteze si a unor deschideri echivalente cu primul moment de
sincronizare a literaturii romne cu literatura modern universal . Ea
reprezint o etap a autodeIinirii perene a spiritualit ii romnesti.
338
Importan a si actualitatea epocii marilor clasici provine din
n elegerea echilibrat a Iaptului c exist o lege a Iirii, care spune c
geniile nu pot Ii v zute cu ochii, ci cu spiritul. Gndirea si vederea
sunt echivalente pentru c ele nu sunt ngr dite de timp si Iorjeaz
grani ele spa iilor. Si dac acesta este meritul operei marilor clasici,
nseamn c literatura noastr na ional s-a sincronizat universa-
lizndu-se.

II. Titu Maiorescu (1840-1917)
(Schi bio-bibIiograIic cu scurte iIustrri rezumative,
comentarii aIe principaIeIor articoIe si reIerin e bibIiograIice)
S-a consumat mult cerneal si s-au Irnt multe condeie n ncer-
carea de a surprinde activitatea cultural a lui Titu Maiorescu si de a
contura puternica personalitate a mentorului ,Junimii. Pe m sur ce
anii au trecut, descoperirea de noi si noi m rturii n Insemn rile :ilnice
ale acestui spiritus rector, a dat nastere la numeroase aprecieri si con-
sidera ii legate de Iorma ia sa intelectual , de varietatea preocup rilor
teoretice si practice si de rolul pe care Maiorescu l-a avut n consti-
tuirea si concretizarea activit ii Junimii.
Inteligen genial , cu o intui ie vie a regulilor generale, maes-
trul spiritual al junimistilor a r mas emblematic n istoria culturii ro-
mne prin intermediul artei de a comunica cu majoritatea intelectua-
lilor contemporani. Ascultndu-i cu aten ie pe cei care se ntlneau n
cenaclul Junimii, notndu-si impresiile despre aceste ntlniri, spre a le
savura n Olimpul atemporal al memorialisticii reIlexive, Titu
Maiorescu a str lucit prin Iormul rile sale normative, polemice si
riguroase. Ideile sale au avut o rezonan deosebit , inIluen nd opinia
public , impunnd un standard estetic literaturii si un statut moral
pentru oamenii de cultur . Combativ, perseverent si inteligent, cu o
deschidere c tre universalitate, cu sim ul noului si al originalit ii,
riscnd s se piard n noianul preocup rilor si al cunostin elor la care
aspira, mobilizndu-se pentru c utarea ra ional a conceptelor, investi-
gnd cauzele si eIectele Ienomenelor, n clipe n care via a nu a avut
prea mult r bdare cu el, Titu Maiorescu r mne un personaj legendar
n istoria culturii romne. Intui ia sigur a calit ii si a valorii, culoarea
cuvintelor si a ac iunilor sale, armonia si olimpianismul personalit ii
sale aparent Iericite reprezint masca unui suIlet care, apreciind
clasicitatea artei scenice, a stiut s -si st pneasc pornirile si s -si
domesticeasc ra ional impulsurile.
339
Succesul carierei a depins n primul rnd de maturitatea precoce
a tn rului, care s-a I cut remarcat prin seriozitate si proIunzime n
scoli n care titlurile nobiliare nso eau si blazau n acelasi timp
personalit ile colegilor de genera ie. AIirmarea sa n via a cultural
romneasc s-a I cut ntr-un moment n care preg tirea sa temeinic ,
seriozitatea, tenacitatea cu care a I cut Ia celor mai diIicile situa ii
au Iost apreciate n cercurile din care a I cut parte. Bun mnuitor al
condeiului, erudit si inIormat, Titu Maiorescu a dat dovad de o
intui ie p trunz toare, de clarviziune si de perspicacitate n rela iile cu
oamenii. Criza valorilor din cultura si literatura romn din perioada
tranzi iei spre europenism de dup Unirea de la 1859 i-a pus n valoare
calit ile de bun organizator. Implicarea lui n via a politic si cultu-
ral a rii, n care instabilitatea si dezorganizarea institu iilor societ -
ii romnesti dornice de modernizare era o constant , a scos n eviden-
pragmatismul idealurilor sale, talentul organizatoric si ochiul versat
pentru detalii semniIicative, cu importan pentru strategiile sale cultu-
rale. Adversit ile prietenilor s i, deveni i mai marii politici ai vremu-
rilor nu l-au descurajat, ci l-au I cut s si sleIuiasc ascu imea inteli-
gen ei si s si raIineze sim ul observa iei morale. Personalitate lumi-
noas , sociabil , n aparen , olimpianul linistit, cu o min calm si
Iericit , Titu Maiorescu r mne un model de discre ie si de diploma-
ie, nentinat de impetuozitatea si nervozitatea judec ilor emo ionale.
Despre via a lui Titu Maiorescu si despre opera acestuia s-au
scris nenum rate studii. Prezenta schi bio-bibliograIic urm reste
eviden ierea sintetic a celor mai importante evenimente, legate de:
1) biograIia intim , a evenimentelor personale;
2) biograIia evenimentelor proIesionale reprezentative;
3) articolele si lucr rile stiin iIice elaborate;
4) universul tematic bio-bibliograIic, punctat de cteva note si
comentarii orientative.
Parcurgerea n paralel a celor patru niveluri, didactic delimitate,
usureaz inIormarea si documentarea celor dornici s aproIundeze
prin lectur cunostin ele despre o personalitate considerat model al
perioadei marilor clasici. Gustul detaliilor, savoarea documentelor,
pasiunea cercet rilor minu ioase care rezult din lectur , stimuleaz
n elegerea proIund si Iormularea original a unor opinii despre cel
care a Iost considerat ,spiritus rector al societ ii Junimea.
Tit-Liviu Maiorescu s-a n scut la Craiova la 15 februarie 1840,
Iiind Iiul dasc lului transilv nean Ioan Maiorescu. El era al doilea
copil al Iamiliei proIesorului, dup nasterea n 1838 a surorii sale,
Emilia (viitoarea-doamn Humpel). Tat l s u se nrudea cu Petru
340
Maior, unul dintre coriIeii Scolii Ardelene, iar numele de Maiorescu
atest op iunea eviden ierii acestei nrudiri, care e dovedit de semn -
turile I. TriIu Maioreanu, I. Maior, I. M iorescu si, n Iinal, I. Maiorescu.
Dup ce ncepe studiul la Craiova, la vrsta potrivit , p rin ii
hot r sc s -l trimit la Brasov pentru absolvirea cursului primar n
perioada 1850-1851 la Scoala lui Ioan Barac. La Brasov, clasa I a
Gimnaziului romn Iusese nIiin at de unchiul s u, Ioan Popazu n 1850.
n perioada 1851-1858, Titu Maiorescu studiaz la gimnaziul
academic, o anex pentru externi a Institutului ,Theresianum din
Viena, o scoal Irecventat de vl starele nobiliare ale Imperiului, pe
care o absolv ca seI de promo ie. La trecerea examenului de maturi-
tate, la 31 iulie 1858 a inut o apreciat cuvntare n limba latin si a
Iost premiat de ministrul Thun. n noiembrie 1855 ncepe redactarea
acelui Tagebuch, pe care l-a continuat pn n ultima perioad a
vie ii. Jurnalul i serveste navigatorului adolescent drept busol ntr-o
lume str in , necunoscut , drept un pre ios instrument autoIormativ si
autoanalitic, ce i Iolosea la decantarea gndurilor si la Iormarea
personalit ii tn rului ambi ios, inteligent si studios care era n acesti
ani. Jurnalul poate Ii citit ast zi si ca un Bildungsroman, cu precizarea
c aici scrisul nseamn tr ire si autoIormare si nu Iic iune autobiogra-
Iic . Pentru perioada Iorm rii intelectuale o imagine de ansamblu o
oIer Insemn rile :ilnice ed. I R dulescu-Pogoneanu Bucuresti, Socec,
1937, Epistolarium (perioada 24 octombrie 1856 - 25 ianuarie 1859
cuprins n Epistolarium) si cele 44 caiete ale Jurnalului.
La 27 octombrie 1858, dup vacan a petrecut la Brasov,
Titu Maiorescu pleac pentru continuarea studiilor la Berlin. Pentru a
se ntre ine a devenit meditator cu 6 taleri pe lun n casa proIesorului
Daniels, de la Universitatea din Berlin. La 30 ianuarie 1859 era
proIesor de Irancez n Iamilia consilierului Kremnitz, cu a c rui Iiic
mai mare, n vrst de 20 ani, Clara se va c s tori.
La 26 iunie 1859, Titu Maiorescu si va trece doctoratul cu o
dizerta ie oral la Facultatea de FilosoIie a Universit ii din Giessen,
dup ce la Berlin i Iusese reIuzat cererea de echivalare a studiilor
vieneze n vederea complet rii ,trieniului necesar sus inerii doctora-
tului. Mul i istorici si biograIi ai lui Maiorescu (George Ivascu n
Istoria literaturii romane din 1973, Eugen Lovinescu n studiul monu-
mental dedicat lui Maiorescu) au Iost convinsi c la Giessen acesta ar
Ii sus inut o tez redactat n latin , intitulat De philosophia Herbarti.
Tudor Vianu noteaz n Istoria literaturii moaerne vol. I, Bucuresti,
Casa Scoalelor, 1944, c , n urma investiga iilor ntreprinse la Giessen,
nu a putut g si teza lui Maiorescu sau inIorma ii despre aceasta.
341
La 15 septembrie 1859, Titu Maiorescu a ob inut o burs de trei
ani oIerit de EIoria Scoalelor pentru sus inerea doctoratului n litere
la Sorbona. n decembrie 1860, redactndu-si, dezvoltndu-si si
publicndu-si teza de doctorat de la Giessen, Maiorescu a ob inut
echivalarea diplomei de doctor cu o licen n litere n Fran a. Pentru
c si dorea mai degrab o licen n drept, a inIormat ,Onorata
EIorie despre substituirea studiilor. Din Epistolarium rezult c , n
aceast perioad , Maiorescu st tea mai mult la Berlin, unde, dup
publicarea lucr rii Consiaera ii filosofice pe n elesul tuturor Iusese
primit din 1861 ca membru al Societ ii IilosoIice din Berlin. Aici va
conIeren ia despre tragedia Irancez si despre muzica wagner-ian n
Ia a unui public ce cuprindea proIesori universitari berlinezi. Tot acum
se ocupa de traducerea lucr rii lui Immanuel Kant ,Critica ra iunii pure.
La 28 noiembrie 1861, si-a sus inut dizerta ia Du regime aotal
cu care a ob inut licen a n drept la Sorbona.
Perioada anilor 1861-1863 debuteaz cu o ascensiune proIesio-
nal rapid si cu multe realiz ri personale. ntors n ar , Maiorescu a
Iost numit la 2 iunie 1862 supleant la Tribunalul IlIov, Iiind promovat
n scurt timp procuror. La 13 noiembrie 1862 a Iost numit director al
Gimnaziului central de la Colegiul na ional din Iasi si n paralel se
ocupa cu predarea unui curs de istorie la Universitatea din Iasi. n
vara lui 1862 are loc c s toria sa cu Clara Kremnitz, iar la 28 martie
1863 nasterea Iiicei sale, Livia. Din februarie pn n septembrie
1863 este decanul Facult ii de litere, iar din septembrie este ales
rectorul Universit ii din Iasi. La 2 octombrie 1863, Maiorescu este
numit directorul Institutului Vasilian, pe care-l va reorganiza din
temelii numindu-l Scoala Normal de la Trei Ierarhi.
Intervalul 1864-1867 este cunoscut n toate monograIiile maio-
resciene sub numele de epoca ntemeierii societ ii 1unimea. Aceas-
t perioad este ns si epoca rivalit ii si a calomniilor lui Nicolae
Ionescu si a ,Frac iunii libere si independente iesene n revista
Tribuna, terminat cu judecarea procesului la Curtea de Apel, cu
integrarea lui Maiorescu n posturile de rector si de proIesor din care
Iusese suspendat si urmat de pedepsirea calomniatorilor.
De asemenea, aceasta este si epoca ntemeierii Institutului
academic, colegiu particular care, din 1879, se va numi Institutele
Unite. n paralel cu toate aceste evenimente, la 24 august 1864, are
loc moartea tat lui s u, Ioan Maiorescu, urmat la 23 noiembrie 1864
de cea a mamei, Maria Maiorescu (n scut Popazu). Dup mutarea
capitalei rii la Bucuresti, Iasiul devine ,centrul misc rii literare sau
342
stiin iIice prin ,cursurile publice pe care le recomanda Ministrul
Instruc iunii Publice de atunci, Alexandru Odobescu. (vezi Lumina nr.
10/ 1863). Aceste ,cursuri publice sau ,prelec iuni populare vor
determina colaborarea lui Maiorescu cu Vasile Pogor, cu Petre P.
Carp si ntemeierea al turi de Theodor Rosetti si de Iacob Negruzzi
a societ ii Junimea. InIorma ii si documente despre activitatea din
aceast perioad au Iost publicate de I.E. Torou iu n Stuaii ,i aocu-
mente literare si de I.Negruzzi n Amintiri ae la Junimea, Bucuresti,
,Cartea romneasc , 1939.
La 11/23 februarie 1866 a avut loc complotul, care a determinat
abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza si n care au Iost implica i juni-
mistii Petre P. Carp si Vasile Pogor. Insemn rile :ilnice cuprind m r-
turisiri despre preocup rile lui Maiorescu, care lucra si care a terminat
n iunie 1866 Despre scrierea limbei romane, primul dintre studiile
despre reIorma lingvistic reIeritoare la necesitatea folosirii alfabe-
tului latin n locul celui chirilic yi a ortografiei fonetice.
Principalele idei ale studiului Despre scrierea limbii romane
(1866) sunt Iormulate clar si sintetic.
A. Limba romn deriv din limba latin :
,Pentru romani limba este cea mai scump r m ,i ae la
str mo,ii latini, care ast :i le aminte,te nc o nobil antichitate ,i
care totaeauna le-a fost busola unic , aar sigur spre a le p stra
airec ia areapt ,i a-i feri ae r t cirea ,i pieraerea n mi/locul valu-
rilor ae popoare ce bantuir Dacia lui Traian.
B. Combaterea Ionetismului scolii bucovinene condus de Aron
Pumnul:
Scoala bucovinean ,are ae principiu: fiecare cuvant se scrie
cum se pronun ,i, prin urmare pentru fiecare son aeosebit trebuie o
liter aeosebit .
Maiorescu combate aplicarea exagerat a principiului Ionetic
argumentndu-si opinia prin intermediul preciz rii rolului scrierii lim-
bii literare.
,Scrierea (...) are ntre altele ,i menirea ae a nt ri unitatea
na ional sau etnografic a unui popor, aar nu ae a o frange ,i a o nimici.
C. Critica direc iei etimologice condus de Timotei Cipariu:
,O metoa nainte ae fi fonetic sau etimologic sau fonetico-
etimologic , trebuie s fie simplu logic .
D. ReIorma ortograIic :
,Etimologismul nu este o ntrebare alfabetic , ci ortografic ,i
limbistic .
343
Aplicarea principiilor etimologismului presupune Iaptul ca to i vor-
bitorii de limb romn s Iie mai nti buni cunosc tori ai limbii latine.
,Ce voie,te acum etimologismul n ortografia roman ?... voie,-
te s ne aauc gramatica la forma cea mai etimologic pur , s ne
arunce limba cu secole napoi.
E. Introducerea alIabetului latin pornind de la ,principiul inte-
lectual al scrierii:
,Noi nu suntem ast :i chema i s invent m alfabete ,i s facem
proiecte ae crea iuni grafice: noi avem s introaucem alfabetul latin.
(...) ,Alfabetul slavon (...) ne stric fi:ionomia cuvantului.
,Nu au:irea, ci n elegerea este scopul scrierii. (...) ,orice
semn, fie el liter , fie nareptare ae arum, fie arapel militar sau
semafor, trebuie s naeplineasc aou conai ii esen iale: ntai s
aib un n eles fix, a,a ncat s nu se interprete:e n aou sau mai
multe moauri, al aoilea s fie cunoscut ae to i n acest n eles al s u.
Perioada 1867-1873 a debutat la 20 iulie 1867 cu un succes al
lui Titu Maiorescu, care a devenit membru al recent constituitei
Societ i Academice si a renun at, n urma contest rilor adversarilor
s i, la postul de rector al Universit ii, pe care l-a preluat SteIan
Micle. ntemeietorii Institutului Academic erau, unii dintre ei, juni-
misti: N. Culianu, Petre Poni, P. Paicu, I. Melnic.
La 16 ianuarie 1868, Titu Maiorescu a Iost nlocuit de la
conducerea Institutului Vasilian de c tre noul ministru, Dimitrie Gusti.
n august 1868, Maiorescu si-a naintat demisia din Societatea
Academic Romn dominat de etimologisti. Tot n aceast perioad
a avut loc conIlictul cu adversari universitari si neuniversitari, care au
determinat destituirea din nv mnt, pentru c , n perioada n care
avusese concediu medical de la Universitate, a trebuit s pledeze n
mai multe procese, n care Iusese angrenat anterior. Prin telegrama
ministrului P. P. Carp se va rentoarce la catedr .
Tot acum, Mihai Eminescu, student la Viena i trimite spre
publicare la Convorbiri literare poezia Jenere ,i Maaon , pe care
mentorul junimist o citeste n cenaclu, cu satisIac ia descoperirii unui
model de poet.
n acelasi an, la 9 august 1870, a avut loc nasterea Iiului s u,
Liviu. n octombrie 1870, au ap rut primele semne de hipoacuzie a
urechii stngi si din acest motiv Maiorescu s-a hot rt s plece pentru
o consulta ie de specialitate la Berlin.
n aprilie 1871, cu ocazia vizitei perechii princiare la Iasi,
ministrul de externe CostaIoru i-a propus liderului literar al Junimii s
intre n politic al turi de c iva reprezentan i de seam ai grup rii, n
344
guvernul conservator al lui Lasc r Catargiu, ceea ce s-a si ntmplat.
n mai 1871, Maiorescu a devenit deputat de Severin si Pitesti, la
colegiul al IV-lea. n toamna lui 1871, din cauza absen elor de la
Universitate, determinate de participarea lui la sesiunea Parlamentului,
Titu Maiorescu a Iost scos din postul de proIesor chiar de c tre un
ministru din propriul partid. (Christian Tell).
Activitatea sa stiin iIic a continuat si n primul num r al Con-
vorbirilor literare Maiorescu a publicat studiul Despre poe:ia roman
cunoscut sub titlul O cercetare critic asupra poe:iei romane ae la
1867. Acest prim articol de estetic literar romneasc din istoria
noastr ilustreaz intui ia critic , sim ul valorilor, spiritul sintetic si
limbajul elevat, tipic mentorului Junimii.
Studiul n care Titu Maiorescu si expune concep ia estetic
cuprinde dou sec iuni: Conai iunea material a poe:iei si Conai iu-
nea iaeal a poe:iei.
I. Conai iunea material a poe:iei. Prima precizare pe care
Maiorescu o Iace se reIer , pe de o parte, la diIeren a dintre poezie sau
art n general si stiin , pe de alt parte:
,Poe:ia, ca toate artele, este chemat s exprime frumosul, n
aeosebire ae ,tiin , care se ocup ae aaev r. Cea aintai ,i cea mai mare
aiferen ntre aaev r ,i frumos este c aaev rul cuprinae numai iaei, pe
cana frumosul cuprinae iaei manifestate n materie sensibil .
DiIeren a dintre poezie si celelalte arte const n materialul Iolo-
sit pentru exprimarea estetic a ideilor:
,Este o conai iune elementar a fiec rei lucr ri artistice ae a
avea un material n care sau prin care s -,i reali:e:e obiectul. (...)
,Numai poe:ia (,i aici veaem prima ei aistingere ae celelalte arte) nu
afl n lumea fi:ic un material gata pentru scopurile ei. C ci
cuvintele au:ite nu sunt material, ci numai organ ae comunicare.
Autorul se reIer la diIeren a dintre poezie si celelalte arte. DiIe-
ren a dintre poezie si proz este Iormulat n ,prima condi iune a poeziei:
,Prima conai iune aar, o conai iune material sau mehanic ,
pentru ca s existe o poe:ie n genere, fie epic , fie liric , fie
aramatic , este: ca s ae,tepte prin cuvintele ei imagini sensibile n
fanta:ia auaitoriului, ,i tocmai prin aceasta poe:ia se aeosebe,te ae
pro: ca un gen aparte, cu propria sa ra iune ae a fi.
Cuvintele prozei sunt diIerite de cele ale poeziei si autorul
explic n ce anume const diIeren a:
,Poetul nu mai poate ntrebuin a toate cuvintele limbei simplu,
a,a precum sunt aamise ast :i pentru nsemnarea obiectelor ganairii
lui, ci trebuie sau s le ilustre:e cu epitete mai sensibile, sau s le
345
nvie:e prin personific ri, sau s le materiali:e:e prin compara iuni,
n orice ca: s aleag , aintre toate cuvintele ce exprim aproape
acela, lucru, pe acele care cuprina cea mai mare ao: ae sensibilitate
potrivit cu nchipuirea fanta:iei sale.
Misiunea poetului este aceea de a g si cuvntul potrivit:
,Cuvantul pro:aic este chemat a-mi aa no iuni, ns aceste
no iuni sunt abstracte, logice, aesmateriali:ate, ,i pot constitui astfel
un aaev r ,i o ,tiin , aar nicioaat o art ,i o oper frumoas .
Frumosul nu este o iaee teoretic , ci o iaee nv lit ,i ncorporat n
form sensibil ,i ae aceea cuvantul poetic trebuie s -mi reproauc
aceast form .
Titu Maiorescu prezint , n continuarea studiului s u, care sunt
mijloacele poe ilor de a ,sensibiliza gndirea cuvintelor:
1) ,alegerea cuvantului celui mai pu in abstract.
2) folosirea ,aa/ectivelor ,i aaverbelor, ceea ce s-a numit
epitete ornante.
3) utili:area ,personific rilor obiectelor nemi,c toare sau prea
abstracte, precum ,i a calit ilor ,i ac iunilor.
4) ,compara iunea, metafora, tropul n genere trebuie folosite
n poe:ii.
5) ,precum prin aeasa ntrebuin are se tocesc monetele ,i se
pierae chipul ,i pa/ura exprimate pe ele, a,a ain compara iunile prea
aes au:ite se ,terge imaginea sensibil , ,i cu aceasta toat ra iunea
lor ae a fi. In privin a compara iilor trei imagini sunt foarte aes
,u:ate: florile, stelele ,i filomelele
Originalitatea poeziei poate Ii dobndit astIel:
,Poetul nu este ,i nu poate fi totaeauna nou n iaeea reali:at :
aar nou ,i original trebuie s fie n vestmantul sensibil cu care o
nv le,te ,i pe care l reproauce n imagina iunea noastr .
II. Conai iunea iaeal a poe:iei este reprezentat de ,ideile
exprimate de poet. Preciz rile legate de aceast a doua condi iune de
existen a poeziei diIeren iaz ,sentimentele de ,cuget rile exclusiv
intelectuale:
,Iaeea sau obiectul exprimat prin poe:ie este totaeauna un
sim imant sau o pasiune, ,i nicioaat o cugetare exclusiv intelectual
sau care se ine ae t ramul ,tiin ific, fie n teorie, fie n aplicarea
practic . (...) ,Intre aeosebirile ce aisting afectul n genere, fie
sim imant, fie pasiune, ae celelalte st ri ale cugetului, se pot cita
urm toarele ca principale:
I. o mai mare repejune a misc rii ideilor,
346
II. o exagerare sau cel pu in o m rire si o nou privire a obiec-
telor sub impresiunea sim imntului si a pasiunii,
III. o dezvoltare grabnic si crescnd spre o culminare Iinal
sau spre o catastroI .
Aceste trei semne caracteristice ale afectelor sunt totaeoaat
cele trei calit i iaeale ale poe:iei (...)
DiIeren ierile psihologice, pe care Titu Maiorescu le Iace asupra
sentimentelor, pasiunilor si implicit asupra poeziei, situeaz crea ia, n
sens romantic, sub semnul sentimentului, al pasiunii. Scopul cercet rii
este ns unul didactic, din care se desprind urm toarele concluzii:
,Poe:ia s ne se ntoarc n /urul aceleia, iaei, s nu se repete,
s nu aib cuvinte multe pentru ganairi pu ine.(...) ,cele mai multe
poe:ii romane sunt lungi, lungi ae nu se mai ispr vesc n cuvinte, nu
n iaei ,i cu cat poetul este mai r u cu atat poe:ia este mai lung .
(...) ,au,manul cel mai mare al poe:iei este cuvantul. Ceea ce
ngreunea: efectul, ceea ce poate proauce sim imantul ae monotonie
,i ae urat ntr-o lucrare poetic este mai ales mul imea ae cuvinte.
(...) ,Cuvantul nu este, prin urmare, aecat un mi/loc ae comunicare,
necesitate fi:ic ae care este nl n uit iaeea n trecerea ei ain mintea
poetului n mintea auaitoriului. El nu are existen ae sine, ce are sin-
gura misiune ae a fi un organ care s anime ganairea n comunicarea
ei, ,i trebuie s se m rgineasc strict la naeplinirea acestei misiuni.
Si aci, ca ,i n regulele anterioare, este o linie ae aemarca ie foarte
pronun at ntre poe ii cei chema i ,i ntre simplii fabrican i ae rime.
,A aoua asem nare ntre o poe:ie ,i o pasiune este un fel ae exa-
gerare a ganairii. (...) ,Aaev rul artistic este un aaev r subiectiv
(...) ,Cestiunea aiminutivelor: formele ae substantive ,i aa/ective n
-ic , - ic , -oar etc. sunt ast :i vi iul contagios ae care sufer mai
toate poe:iile romane. Cate scap ae n/osirea iaeilor mor ae boala
aiminutivelor. (...) ,Diminutivele reprezint ,forme ae aecaaen
limbistic : ,Mari , guri , Ioni , cruciuli , garofi , picioru,e,
versule e pentru Dumne:eu' Ce limb este aceasta? Ce forme ae
copii nevarstnici? Ce lingu,ire bi:antin ? (...) ,Dar cana se afl
aiminutive n fiecare strof ,i la fiecare oca:iune, cana gura este
mic , piciorul mic, Maria mic , Ioni mic, garoafa mic , versul mic,
atunci e mic ,i poetul, mic ,i literatura, ,i poate se afl n aeca-
aen . (...) Concluzia apare clar Iormulat : ,Poetul s nu ,i n/o-
seasc obiectul (prin diminutive). ,Un alt pericol ae n/osire a poe-
:iei e cel al numelor proprii: ,In poe:iile epice cu funaament istoric,
numele proprii sunt, n mare parte, impuse poetului, (...) faptul c
sunt istorice le a oarecare noble ae vechime ,i le riaic ain sfera
347
comun . ,Cea ain urm asem nare ntre pasiune ,i poe:ie ce ne-am
propus a o anali:a este ae:voltarea grabnic ,i crescana spre culmi-
narea final . (...) ,ea (stroIa culminant s.n. L.M.) este esen a, este
fapta poe:iei ,i totaeoaat m sura, pentru efectul ce-l proauce.
(...) ,Poe:ia cea aaev rat nu este aecat un sim imant sau o
pasiune, manifestate n form estetic .

Conclu:ii:
,Poe:ia cere, ca o conai ie material a existen ei ei, imagini
sensibile, iar conai ia ei iaeal sunt sim iminte ,i pasiuni. Din con-
ai ia material se explic aeterminarea cuvintelor, epitetele, personi-
fic rile ,i compara iunile /uste ,i nou ,i totaeoaat regula negativ ,
c poe:ia s se fereasc ae no iuni abstracte. Din conai iunea iaeal
se explic mi,carea repre:ent rilor, m rimea obiectului ,i ae:volta-
rea graaat spre culminare, ,i totaeoaat regula negativ c poe:ia
s se fereasc ae obiecte ale simplei reflec iuni.
EIectul normativ al acestui studiu este clar precizat. Scopul
acestor reguli nu este ,ae a proauce poe i, nicioaat estetica nu a
creat frumosul, precum nicioaat logica nu a creat aaev rul.
Scopurile acestui studiu sunt de a ndemna pe cel cu ,talent
nn scut s se perfec ione:e n arta sa, ,s aea publicului o m sur
mai sigur pentru a aeosebi aaev rul ae eroare ,i frumosul ae urat.
,C ci aac lipsa ae orce literatur este unul ain semnele ae
barbarie a popoarelor, o literatur fals ,i urat este cel aintai pas
spre aegraaarea culturei ncepanae.
Din acest punct de vedere apare clar eviden iat rostul criticii,
care are valoare predictiv si educativ :
,O critic serioas trebuie s arate moaelele bune cate au mai
r mas ,i s le aisting ae cele rele ,i, cur ina astfel literatura ae
mul imea erorilor, s prepare /unei genera ii un camp liber pentru
nareptare.
n perioada 15 decembrie 1867- 15 Iebruarie 1868, Maiorescu
public n Convorbiri literare studiul Dreptul public al romanilor ,i
Scoala lui B rnu iu, tip rit n brosur sub titlul care e cunoscut si azi,
Contra ,coalei B rnu iu. n acest articol autorul pledeaz pentru
ortograIia Ionetic si pentru scrierea cu alIabet latin.
Studiul Contra ,coalei B rnu iu (1868) cuprinde trei sec iuni:
,Ideile Scoalei B rnu iu, ,Valoarea demonstra iunilor, ,Modul per-
tract rii. ReIerindu-se la ideile Scoalei B rnu iu, Titu Maiorescu
analizeaz consecin ele aIirma iei c dreptul romnilor este echivalent
cu dreptul roman, care este ,nn scut ca si limba. El arat c o ase-
348
menea aIirma ie implic nlocuirea religiei crestine cu p gnul cult al
romanilor, mp r irea propriet ii Ionciare n mod egal ntre romni,
astIel nct nici unul s nu aib mai mult dect ceilal i din comun ,
alungarea principelui str in, abolirea sistemului constitu ional, procla-
marea unei republici de tip roman, cu magistra i si alungarea capita-
lului str in din ar .
ReIerindu-se la ,valoarea demonstra iunilor, Titu Maiorescu
remarc obscuritatea c r ii lui B rnu iu, care nu precizeaz despre care
drept roman ar Ii vorba. ,Modul pertract rii se reIer la conIuziile lui
B rnu iu, care sunt periculoase pentru c neag dreptul romnilor
asupra teritoriului vechii Dacii. Mentorul Junimii critic stilul jurnalis-
tic nuan at subiectiv al autorului si este de p rere c nu este bine s se
nl ture Iormele vechi atta vreme ct nu exist un Iond nou. E clar c
,civiliza ia trebuie ,s nving barbaria si instinctul primitiv, ilustrat
de ,lenea, injusti ia, invidia contra celui mai bun si cruzimea snge-
roas trebuie educat.
La 15 ianuarie 1868 n Convorbiri literare, autorul prezint
Poe:iile populare romane, aaunate ae J. Alecsanari, studiu cunoscut
sub titlul Asupra poe:iei noastre populare. Titu Maiorescu pledeaz
pentru relevarea valorii literaturii populare na ionale si se reIer n
mod special la Poe:iile populare romane aaunate ae a. J. Alecsanari,
despre care scrie: ,Inaintea tuturor publica iunilor ain ultimul aece-
niu al literaturei noastre, cartea a-lui Alecsanari este ,i va r manea
peste tot timpul o comoar ae aaev rate poeme ,i totaeoaat ae limb
s n toas , ae noti e caracteristice asupra aatinilor sociale, asupra
istoriei na ionale ,i, cu un cuvant, asupra vie ei poporului roman.
(...) ,Ceea ce le aistinge ntai la moaul cel mai favorabil ae celelalte
poe:ii ale literaturei noastre este naivitatea lor, lipsa ae orce artificiu,
ae orce aispo:i ie for at , sim imantul natural care le-a inspirat.
De la 1 iunie la 15 septembrie 1868, Maiorescu public n
Convorbiri literare studiul critic Limba roman n /urnalele ain Austria.
Autorul i combate pe ,stric torii ae limb , iar cei viza i i vor
replica violent (G. Bari iu n Transilvania). Tonul polemic din artico-
lul Limba roman n /urnalele ain Austria (1868) este evident:
,Sus inem (...) c /urnali,tii romani ae peste Carpa i (...) fac
gre,eli neiertate n contra limbei romane, introaucana construc iuni
false ae cuvinte, stil greoi, antiroman ,i mai ntai ae toate o mons-
truoas germani:are n expresii...
Concep ia lingvistic este logic argumentat :
,Limba n orice manifestare a ei, n gramatic ca ,i n expres-
siuni ,i iaiotisme, este un proauct necesar ,i instinctiv al na iunii, ,i
inaiviaul nu o poate nicioaat moaifica aup ra iunea sa i:olat .
349
Autorul precizeaz care este rolul omului de litere printr-o com-
para ie ce ridiculizeaz teoretiz rile exagerate si nonpragmatice ale
lingvistilor:
,Singurul rol ce scriitorii reflexivi, filologii mai ntai, aar apoi
,i ceilal i pro:ai,ti ai ,tiin ei l pot avea n privin a limbii lor materne
este ae a i se supune f r mpotrivire, ae a o recunoa,te ca autoritate
legal a naturei proprie poporului lor ... Ce am :ice ae un astronom
care, n loc s ne explice legea lui Jupiter, ne-ar spune c Jupiter,
aup calculul lui, s-ar cuveni s se mi,te mai bine ntre Mercur ,i
Jenus aecat ntre Mars ,i Saturn?
Maiorescu este convins c utilizarea corect a limbii romne este
o dovad a respectului pentru public, pe care orice autor l datoreaz :
,Cerin a unei limbi curate este o cerin absolut , ae la a c rui
mplinire nu se poate aispensa nici un /urnal care ,i respect publicul
sau cel pu in se respect pe sine nsu, n misiunea ce ,i-a ales-o ae a
fi conauc torul poporului pe calea progresului na ional.
Combaterea ,stric torilor ae limb este unul dintre rosturile
declarate ale acestui articol. Ridiculizarea calcului lingvistic (traduce-
rea literal a expresiilor idiomatice), a greselilor care tr deaz necu-
noasterea corect a limbii romne si a limbii din care se Iace traduce-
rea, contribuie la educarea responsabilit ii ziaristului, n privin a
exprim rii din articolele sale:
,Cit m ain foile ce le avem nainte-ne cateva exemple.
Ga:eta Transilvaniei ain 7 februarie 1868 :ice: Dup un
telegram, generalul Neipperg s-ar fi str puns la Brnn. O mu:ic ae
pisici i se preg tea n Posoniu.
Ce va s :ic un general str puns la Brnn? Lectorii ain
Romania ... vor creae la prima citire c este o gre,eal ae tipar ,i c
trebuie s fie str puns. Dar cine cunoa,te sistemul /urnali,tilor
transilv neni, ae cate ori nu n elege un cuvant l traauce n nem e,te
,i apoi l retraauce n romane,te. Str puns traaus n nem e,te ne a
verlegt ,i verset:t, ,i aceasta nseamn pe romane,te str mutat.
Astfel, afl m c generalul nostru a fost str mutat la Brnn.
,Ins alt greutate' Ce ntamplare nen eleas este aceea cu
pisicile care i preg teau generalului o mu:ic ? Mu:ic ae pisici se
cheam nem e,te Kat:enmusik, ceea ce va s :ic pe romane,te o
mu:ic n b taie ae /oc.
Concep ia estetic a lui Maiorescu a avut un rol important n
cadrul ac iunii sale generale de disociere a valorilor. Forma ia spiri-
tual a lui Titu Maiorescu, educa ia riguroas si cultura sa temeinic
au Iost ntotdeauna remarcate de critica literar , pentru c n concep ia
350
sa estetic se reg sesc inIluen e certe. S-a vorbit despre influen a lui
Georg Wilhelm Friedrich Hegel n teoria asupra frumosului si
despre influen a lui Arthur Schopenhauer n n elegerea naturii yi
func iei artei. n toate studiile maioresciene, care i nI iseaz
concep ia estetic au Iost remarcate spiritul critic acut, naltul sim
peaagogic, gustul literar sigur ca premise ale aetect rii ,i impunerii
valorilor autentice, ale intransigen ei mentorului /unimist fa ae
aiversele forme ale imposturii. Studiile care ilustreaz aceast concep-
ie estetic sunt: O cercetare critic asupra poe:iei romane ae la
1867, Observ ri polemice, Be ia ae cuvinte, Literatura roman ,i
str in tatea, Comeaiile a-lui I. L. Caragiale, Poe i ,i critici, Eminescu
,i poe:iile lui, Oratori, retori ,i limbu i, rapoartele acaaemice aespre
Saaoveanu, Octavian Goga, Ioan Alexanaru Br tescu Joine,ti. Ele
vor Ii sintetizate cronologic n acest capitol.
La 1 decembrie 1868, mentorul junimist public In contra airec-
iei ae ast :i ain cultura roman . Acest articol caustic, elaborat ntr-un
raIinat stil retoric abordeaz teoria ,Iormelor I r Iond, ca modalitate
de a critica modernizarea prin imitare a societ ii romnesti, prin co-
pierea nejustiIicat a Iormelor de organizare si a institu iilor europene
occidentale.
Teoria maiorescian asupra culturii: Titu Maiorescu s-a
impus ca un gnditor ra ionalist ntr-una dintre cele mai importante
epoci de restaura ie din cultura romn . Polemica exprimat n
articolele sale ilustreaz umanismul luminat al autorului n strategia
cultural a c ruia se reg sesc, ca un leit-motiv, ac iuni de ncurajarea
valorilor, de descurajarea imposturii, de condamnare a incompeten ei,
de condamnare a preeminen ei Iormelor ntr-o lume tentat s absoar-
b neselectiv inIluen e diverse, de reg sire a speciIicit ii noastre etni-
ce si de ncurajare a valorilor na ionale. n atmosIera tipic tranzi iei
spre progres de la sIrsitul veacului al XIX-lea, Titu Maiorescu
r mne un model n privin a ini ierii polemicii cordiale, I r nc lcare
regulilor comunic rii. Ascultnd cu aten ie puncte de vedere diIerite
de ale sale, mentorul ,Junimii a r spuns de Iiecare dat n manier
sublim , respectnd polite ea si logica argumentativ a discursului.
Studiile care ilustreaz aceste aIirma ii sunt urm toarele: In contra
airec iei ae ast :i n cultura roman (1868), Contra ,coalei B rnu iu
(1868) ,i Direc ia nou n poe:ia ,i pro:a roman (1872).
In contra airec iei ae ast :i n cultura roman (1868) este
articolul ce ilustreaz polemica cu revista ,Transilvania condus de
George Bari , care luase atitudine mpotriva articolului scris de Titu
Maiorescu la adresa ridiculiz rii limbajului jurnalelor din Austria.
351
Mentorul Junimii g seste de cuviin s r spund acuza iilor adver-
sarului s u si si ncepe Iilipicul discurs ar tnd c : ,Ji iul raaical n
ele (n jurnalele amintite n.n.), ,i prin urmare, n toat airec ia ae
ast :i a culturei noastre, este neaaev rul, pentru a nu ntrebuin a un
cuvant mai colorat, neaaev r n aspir ri, neaaev r n politic ,
neaaev r n poe:ie, neaaev r pan ,i n gramatic , neaaev r n toate
formele ae manifestare a spiritului public.
Exprimarea sublim a polemistului provine din cunoasterea
des vrsitei n l imi a expresiei, din asezarea si legarea cuvintelor
ntr-o grada ie ascendent , n care leit-motivul neadev rului apare n
combina ii concise, din care lipsesc cuvintele nepotrivite si josnice.
Des vrsita n l ime a expresiei nseamn nu numai o iscusin a
invent rii, ci si asezarea argumentelor si ornduirea lor ntr-o Iorm ,
care, la momentul potrivit, arat puterea oratorului.
Criticnd dorin a ,tinerilor ae a imita ,i ae a reproauce aparen-
ele culturii apusene, Titu Maiorescu se reIerea si la pericolul exa-
ger rilor. El si ilustra aIirma ia cu exemplul greselii determinat de
cele mai bune inten ii ale lui Petru Maior, care, n dorin a lui de a
demonstra c romnii sunt descenden ii direc i ai romanilor, a sus inut
c dacii ar Ii Iost extemina i n ntregime si, sus ine mentorul Junimii,
,ncepe aemonstrarea istoric a romanit ii noastre cu o falsificare a
istoriei. Titu Maiorescu explic recunoasterea romanit ii noastre ca
popor prin intermediul studiilor stiin iIice serioase: ,Dac str inii ,tiu
ast :i ,i recunosc c noi suntem ae vi latin , meritul este nu al
nostru, ci al filologilor Die:, Ravnouara, Fuchs, Miclosich, Max
Mller ,i al ii, cari nu prin ilu:ii preten ioase, ci prin legile ,tiin ei au
aoveait latinitatea esen ial a limbei romane.
Argumentndu-si ideile, care impresioneaz prin darul Iiresc al
exprim rii, prin Iericita Iormulare ndr znea a adev rurilor, prin
Iraza ngrijit si cuvintele alese care dau noble e expresiei, Titu
Maiorescu si ncheie studiul cu niste cuvinte, asezate n Iunc ie de
m re ia si demnitatea lor. Toate institu iile culturii romnesti i apar
acum precum niste ,preten ii f r funaament, stafii f r trup, ilu:ii
f r aaev r. Maiorescu critic societatea timpului, cu ajutorul con-
ceptelor de adev r si de Irumuse e, inIluen ate de IilosoIia kant-ian si
observ c ,singura clas real la noi este ranul roman, ,i realita-
tea lui este suferin a.
Concluziile studiului sunt limpezi: ,meaiocrit ile trebuiesc
aescura/ate, iar ,forma f r fona nu numai c nu aauce nici un
folos, aar este ae-a areptul stric cioas , fiinac nimice,te un mi/loc
puternic ae cultur . si ,cu o cultur fals nu poate tr i un popor.
352
n Convorbiri literare din 15 august 1869, 1 septembrie 1869 si
15 februarie 1870 Titu Maiorescu ncepe publicarea Observ rilor
polemice. n acest studiu autorul observ Iaptul c rolul criticii n via a
unui popor este deosebit de important. Observ ri polemice (1869) este
un studiu despre voca ia criticii realiste si a polemicii cordiale.
,A critica este u,or, este greu a face mai bine. (...) U,oar sau
nu, critica a fost ,i a r mas o lucrare necesar n via a public a unui
popor. In elegerea r ului este o parte a narept rii.
Dac n sIera politicului, publicistii se insult , ,n sfera literar
proceaarea este tocmai contrar . Aci, to i autorii par a fi, aac nu
amici, cel pu in camara:i n n eles ae camaraaerie. Negruzzi vorbea
chiar despre o ,societate l ud cioas a litera ilor. Polemica lui
Maiorescu se ndreapt asupra Lepturariului lui A. Pumnul, n care se
nutrea opinia cel pu in gresit a Iaptului c din compara ia cu evolu ia
Occidentului, romnii ar Ii dep sit stadiul de civiliza ie si de cultur
apusean . Maiorescu compar si el, ironiznd megalomania: ,Goethe
,i J c rescu? Heracles ,i Pithicos? Autorul critic ,megalograIia
politic , care este si mai pronun at dect cea literar . El aduce n
aten ie Iaptul c , n momentul n care se discut o lucrare, se pierde
din vedere subiectul si se discut despre autor. Rolul criticii nu trebuie
s Iie unul distructiv: ,Un nceput ae cultur (...) trebuie s cuprina
ntai ceva ce nu a fost pan atunci n via a public a acelui popor,
aar, al aoilea, totaeoaat ceva ce poate servi ae funaament pentru a
cl aire ,i urmare mai aeparte. Formula progresului unei culturi, a
unei societ i se aIl ntr-o critic riguroas , cordial , just , argumen-
tat , care s promoveze adev rul: ,Mul i ain cei ce ast :i sunt n
r t cire vor veni maine pe calea aaev rului, aar nici unul ain cei ce
au n eles o aat aaev rul nu se va mai ntoarce la vechile erori.
n 1870 n Jurnal apare men iunea c pe la sIrsitul lui octom-
brie Maiorescu ncepuse traducerea Aforismelor lui Arthur Schopenhauer
si si propunea realizarea unei Logici (,S scriu o Logic e aatoria
mea ae profesor, s fi scris o Psihologie a, fi voit mereu.).
La 15 mai 1871 si apoi la 1 septembrie, la 15 septembrie si la
1 noiembrie 1872 Maiorescu public n Convorbiri literare Direc ia
nou n poe:ia ,i pro:a roman . Dovedind o intui ie critic de
excep ie, autorul combate mediocritatea si promoveaz idei estetice
clasice, sus innd adev ratele valori (Vasile Alecsandri cu Pastelurile
lui si Mihai Eminescu, numit ,poet n toat puterea cuvantului dup
ce acesta publicase trei dintre crea iile sale). Direc ia nou n poe:ia ,i
pro:a roman (1872) este studiul care l-a impus pe Maiorescu ca
teoretician literar, ale c rui opinii s-au adeverit ntr-un context n care,
353
pe scena literar romneasc se aIlau n momente diIerite ale ascen-
siunii lor artistice scriitori de calibru valoric divers. Vasile Alecsandri,
Mihai Eminescu, Samson Bodn rescu, Matilda Cugler Poni, Serb nescu,
Petrino sunt nume pe care mentorul Junimii le pomeneste n sec iunea
din studiul s u reIeritoare la evolu ia poeziei romnesti.
Scriind despre Pastelurile lui Vasile Alecsandri ca despre o
specie liric novatoare n literatura noastr , Titu Maiorescu deIinea
astIel aceste crea ii de maturitate ale ,bardului de la Mircesti:
,Pastelurile sunt un ,ir ae poe:ii, cele mai multe lirice, ae regul
aescrieri, cateva iaile, toate nsufle ite ae o sim ire a,a ae curat ,i ae
puternic a naturei, scrise ntr-o limb a,a ae frumoas , ncat au
aevenit f r comparare cea mai mare poaoab a literaturei romane
naeob,te. Caracterizarea Pastelurilor realizat de Maiorescu a
r mas un studiu de reIerin , cnd se vorbeste ast zi despre aceste
crea ii ale lui Alecsandri, pentru c autorul a ilustrat prin ea carac-
teristicile scrisului de valoare: sensibilitatea, actualitatea, precizia si
ndr zneala aprecierilor Iormulate ntr-o expresie nobil , care d Irazei
un aspect ngrijit.
Cnd scria despre Eminescu, acesta era un tn r de numai 22 ani
si mentorul Junimii l considera ,poet n toat puterea cuvantului.
Remarcnd ,farmecul limba/ului (semnul celor ale,i), o concep ie
nalt ,i pe lang aceste (lucru rar ntre ai no,tri) iubirea ,i n ele-
gerea artei antice, Maiorescu dovedea o intui ie sigur , o remarca-
bil capacitate de previziune, care nu se baza pe complezen , ci pe
cunoasterea clar a tipologiilor creatorilor de excep ie.
Exemplele pe care studiul s u le oIer publicului au Iunc ie
educativ . ,Tocmai spre ae,teptarea publicului roman ain nep sarea
lui trebuie pre:entate numai formele estetice cele mai curate, ,i, n
mi/locul agit rilor politice ,i sociale, arta este anume chemat a ne
aa un liman ae aa post. Cultivarea publicului si n elegerea rolului
katharctic al artei este un semn al actualit ii si al perenit ii ideilor
maioresciene.
,Cana mi,carea, altfel trec toare, a unei inimi pline ae sim iri
vrea s se ntrupe:e n forma poe:iei, ea, prin chiar aceasta, intr
ntr-o lume unae timpul nu mai are n eles. Cea mai scump ngri/ire
pentru cur enia formei este atunci o aatorie a poetului, ca astfel
concep ia lui s r man o mo,tenire neatins a genera iilor viitoare.
n aceast lume atemporal a artei poate intra numai, spune Titu
Maiorescu, ,cine n l at n sfera ei (a artei n.n. L.M.), a ,tiut s
pl smuiasc forma frumoas , c ci ,acela aesigur aar numai acela
a a/uns pe calea nemuririi. n aceast lume a Iormelor perIecte de
354
inIluen platonician ,timpul nu mai are putere ,i nu mai are n eles
si de aceea, poeziile lui Samson Bodn rescu, Petre Gr disteanu, I.C.
Dr gescu, Iustin PopIiu, B. Petrie sunt amintite pentru a n elege
diIeren a dintre ,maculatura literar si crea iile valoroase autentice.
L udnd si criticnd poeziile d-rei Matilda Cugler si pe cele ale lui
Petrino, Maiorescu conchide c ,arta e senin , trebuie s r maie
senin chiar cana exprim aesperarea. ReIerindu-se la Iaptul c
tinerii poe i cnt de prea multe ori suIerin a provocat de moartea
iubitei, criticul le adreseaz acestora ndemnul de a surprinde adev rul
sentimentelor, de a vedea inIluen a evolutiv a artei lor asupra publi-
cului si aminteste cuvintele lui Johann WolIgang Goethe: ,Intre-
ba- i-v la orice poe:ie aac cuprinae o sim ire ce a i avut-o ntr-aae-
v r n via a voastr , ,i aac aceast sim ire v-a naintat ntru ceva.
ReIerindu-se la proza romneasc si amintindu-i pe autorii ei cei
mai importan i, reprezentativi pentru ,airec ia nou , precum Alexandru
Odobescu, Strat, Ioan Slavici, A. Xenopol, Burl , Vrgolici,
I. Negruzzi, Panu, Lambrior, P.P. Carp, T. Rosetti, Titu Maiorescu
imput inexisten a unei culturi na ionale, n care proza s aib locul
cuvenit si Iaptul c se traduce mult mai mult dect se scrie romneste.
ncurajnd valorile na ionale, Maiorescu sus ine ,tema inaiviaualit ii
poporului contra cosmopolitismului si se plnge de Iaptul c presa a
devenit ,un obiect ae ae:gust pentru mul i oameni cu minte. n pres
ap ruser inIorma ii conIorm c rora Junimea este ,un simbol al cos-
mopolitismului. Aceste zvonuri r spndite prin intermediul presei nu
Iac dect s dezinIormeze publicul. Dac ,scopul vorbirii ,i scrierii
este numai unul: mp rt ,irea cuget rii, e clar c rolul presei, al lite-
raturii publicate de aceasta trebuie s Iie unul singur: inIormarea corect .
Titu Maiorescu i critic si pe reprezentan ii etimologismului,
care si sus in teoria pn la limita absurdului. Concluzia mentorului
Junimii apare transant Iormulat , n sensul respingerii Iormei Ior ate,
ngr dit de teorii si I r suport natural: ,Limba este o fiin organic ,
,i nu o figur geometric , ea poate avea gra ie ,i f r s aib
simetrie ,i regul paraaigmatic , ea cere forma ,i ae:voltarea liber
a copacului natural ,i nu prime,te sub/ugarea peaant , precum o
ncerca Luaovic al XIJ-lea la meri,orii ae pe terasa ain Jersailles,
ciunti i n piramiae regulate ,i urate (....) ,i aatoria noastr aar ae a
ne mpotrivi n contra oric rii monotoni: ri a limbei sub /ugul vreunei
filologii ,i a a,tepta venirea acelei poe:ii ,i pro:e clasice care s
fixe:e limba. Argumentndu-si opinia cu Iragmente din Ortonero:ia
lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, autorul se reIer apoi la problema
355
neologismelor: ,Neologismele au a/uns a fi o aaev rat mboln vire
literar la noi.
Concluziile Iormulate n Iinalul acestui articol sunt legate de
necesitatea unei ,culturi soliae a claselor ae sus si de existen a unei
critici juste, pe temeiul adev rului. ,Critica, fie ,i amar , numai s fie
areapt , este un element neap rat al sus inerii ,i prop ,irii noastre, ,i
cu orce /ertfe ,i n mi/locul a oricator ruine trebuie mplantat semnul
aaev rului'
n iunie 1872, are loc ntlnirea la Botosani a lui Maiorescu cu
Eminescu, pe care l determin s si continue studiile la Berlin. La
pu in timp dup dispari ia p rin ilor s i, la 26 noiembrie 1872, o alt
tragedie i tulbur linistea lui Titu Maiorescu: moartea Iiului s u, Liviu.
La 1 mai 1873, n Convorbiri literare apare ,stuaiul ae pato-
logie literar Be ia ae cuvinte. Vorbind despre puterea cuvintelor de
a provoca o stare de euIorie nsel toare, autorul compar aceast stare
de lucruri cu un Iragment din opera lui Darwin, att de la mod n acel
veac, oper care discut despre pl cerea maimu elor de a bea caIea,
ceai si b uturi spirtoase.
,Cuvantul, ca ,i alte mi/loace ae be ie, e pan la un graa oare-
care un stimulant al inteligen ei. Consumat ns n cantit i prea mari
,i mai ales preparat astfel ncat s se prea eteri:e:e ,i s -,i piara cu
totul cuprinsul intuitiv al realit ii, el aevine un mi/loc puternic pentru
ame irea inteligen ei.
Pentru c exist o epidemie si ,maladia se proliIereaz din incons-
tien este nevoie de o ini iere n ,Be ia de cuvinte. Autorul dezv luie
simptomele acestei nsel toare maladii, a celor care vorbesc si scriu.
,Simptomele patologice ale ame elei proause prin ntrebuin-
area nefireasc a cuvintelor ni se nf i,ea: treptat aup intensi-
tatea mboln virii. Primul simptom este o cantitate nepotrivit a
vorbelor n comparare cu spiritul c ruia vor s -i serveasc ae
mbr c minte. In curana se arat al aoilea simptom, naep rtarea
orc rui spirit ,i ntrebuin area cuvintelor seci, atunci tonul gol al
vocalelor ,i consonantelor a uimit mintea scriitorului sau vorbi-
torului, cuvintele curg ntr-o confu:ie naiv ,i crierii sunt turbura i
numai ae necontenita vibrare a nervilor acustici. Jine apoi sl birea
manifest a inteligen ei, pieraerea oric rui ,ir logic, contra:icerea
ganairilor puse lang olalt , violen a nemotivat a limba/ului. Auto-
rul si exempliIic teoria cu citate din textele publicate de G. Marian,
Aug. Laurian, Urechi , Sion, etc. Pentru c cei viza i riposteaz vehe-
ment, Maiorescu public la 1 iulie 1873 articolul R spunsurile
,Revistei contimporane (,al aoilea stuaiu ae patologie literar ).
356
Vasile Alecsandri intervine pentru aplanarea polemicii. Admirabila
art pamIletar se ndreapt mpotriva publica iei Revista Contim-
poran , condus de V. A. Ureche.
La 7 aprilie 1874, Maiorescu e numit ministru al Instruc iunilor
Publice si al Cultelor n guvernul lui Lasc r Catargiu. Cernd n
proiectul s u de lege pentru transIormarea nv mntului suprimarea
unor catedre, Senatul i respinge n sedin a din 28 ianuarie 1876
propunerea, iar Maiorescu demisioneaz n aceeasi zi.
Pentru perioada 1874-1881 de o deosebit nsemn tate apar
Jurnalul si Coresponaen a purtat cu diversi junimisti. n perioada
ministeriatului s u, Titu Maiorescu sporise num rul scolilor primare,
Iinan ase scolile romne din Brasov si ncurajase distribuirea manua-
lelor scolare dup criteriul meritului. El ncepuser editarea documen-
telor Hurmuzaki, pe care acest patriot bucovinean le copiase din arhi-
vele secrete vieneze. Tot n aceast perioad se ncepuse restaurarea
bisericii de la Curtea de Arges, sponsorizarea bursierilor romni
(Eminescu, Slavici, A. Lambrior, G. Dem. Teodorescu, George Panu,
Spiru Haret) si Iinan area studiului lui Odobescu despre Te:aurul ae la
Pietroasa . Retr gndu-se demn si cinstit din minister, n ciuda proce-
selor n care a Iost implicat de guvernul liberal ulterior, Titu Maiorescu
trece printr-o perioad extrem de diIicil . Nota iile despre divor , des-
pre sinucidere, despre greut ile materiale ale celui urm rit de garda
civic si acuzat de liberali pentru risipirea Iondurilor publice, gn-
durile mentorului Junimii reIeritoare la emigrarea sa n America sunt
cuprinse n Insemn rile :ilnice ale perioadei.
La propunerea ministrilor de externe, care s-au aIlat succesiv n
Iunc ie, Ion B l ceanu si Mihail Kog lniceanu, Titu Maiorescu pleac
la Berlin n perioada 30 martie - 31 mai 1876 pentru a stabili detaliile
unei conven ii comerciale cu Prusia si apoi, ntre 31 mai si 2 iulie
1876, va ndeplini misiunea de agent diplomatic n aceast ar . Dup
ntoarcerea de la Berlin, Titu Maiorescu se mut la Bucuresti. El
locuieste pe strada SI. Vineri 19, unde are si biroul de avocat.
Preocup rile stiin iIice l-au I cut s si tip reasc primul volum
de Critice, care i este publicat de editura Socec din Bucuresti n 1874.
n 1876 Maiorescu a publicat Logica partea I. Logica elementar . n
Convorbiri literare i apar n perioada mai noiembrie 1876 Irag-
mente din traducerile ,Aforismelor lui Arthur Schopenhauer. Maiorescu
va termina publicarea ,Aforismelor lui Schopenhauer n primele
patru numere din 1877 ale Convorbirilor. n perioada 27 ianuarie -
23 aprilie 1877, a Iost director la ziarul Timpul, pentru care a scris
articole de Iond. Printr-un decret din 29 martie 1877 e reintegrat ca
357
membru al Academiei Romne. n octombrie 1877, dep sind criza
Iinanciar n care se zb tea, reuseste s se mute n Str. Her str u
nr. 27, s se gndeasc la divor ul de so ia sa, Clara si s i asigure
Liviei un trai echilibrat.
n aprilie 1879, si-a petrecut vacan a de Pasti la Viena, lundu-l
cu sine pe Caragiale. A Iost ales n mai 1879 deputat de Iasi la cole-
giul I, avndu-l contracandidat pe Vasile Alecsandri.
n septembrie 1879, rosteste la Parlament o cuvntare pornit
din inten ii umanitare, despre controversatul articol 7 al Constitu iei,
care interzicea mp mntenirea str inilor stabili i n ara noastr .
mpreun cu Theodor Rosetti si al i simpatizan i politici, Maiorescu se
retrage din comitetul clubului conservator si Iormeaz ,gruparea
junimist . Mihai Eminescu i r spunde n replic n ziarul Timpul,
lund ap rarea doar str inilor, care urmau s devin ,clase proauc-
tive. Insemn rile :ilnice p streaz m rturia contrastului dintre calmul
exterior aparent si vulcanul suIletesc gata s erup . Maiorescu se
gndea s revin n nv mnt si era preocupat de continuarea carierei
sale universitare. Olimpianul ProIesor a Iost modelul genera iei lui
Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, Ion Petrovici, G. Bogdan
Duic . Pentru documentare n acest sens ediIicatoare este culegerea
Amintiri ae la ,Junimea Iasi, Editura ,Junimea, 1973.
n Jurnal, n perioada septembrie - octombrie 1876, apar
inIorma ii despre inten ia lui Maiorescu de a organiza o Iilial bucu-
restean a ,Junimii iesene. Aici s-a citit Luceaf rul si tot aici Eminescu
l va prezenta pe Caragiale c tre sIrsitul anului 1877. Reuniunile juni-
miste de la Bucuresti se ineau cnd acas la Titu Maiorescu, cnd la
Grigore P ucescu, cnd la Alexandru Odobescu. Despre aceast alegere
maiorescian a Junimii bucurestene, i va scrie mai trziu, la 19 sep-
tembrie 1887 mentorului Junimii Ion Creang , sub Iorma unui rechizi-
toriu disimulat: ,In sfar,it, vinerea trecut n 18 spre 19 m-am culcat
iar ,i afar aup obiceiu ,i pe la cate oare voi fi aaormit nu ,tiu, aar
,tiu c am aaormit ganainau-m cu /ale mare la societatea Junimea ,i
ce mai este ea acum' La bietul Eminescu ,i ce mai este el acum' La
Gheorghe Scheleti, Lambrior, Conta ,i unae sunt ei acum...
n perioada 10/22 februarie - 2/14 martie 1880, Titu
Maiorescu a inut la Ateneu patru conIerin e pe teme ,psihologice-
Iiziologice: Despre conoa,terea ae sine ,i cunoa,terea altora, In ele-
sul cuvintelor, Despre visuri, Artele n eauca iune. n mai 1880 a publi-
cat n Convorbiri literare Chestiunea ortografiei la Acaaemia Roman .
358
Perioada ,olimpian a anilor 1881-1909 ncepe cu predarea
unor cursuri de logic la Universitatea din Bucuresti ntre 1880 si
1881, cursuri care se bucur de o larg audien . n noiembrie 1881 a
publicat n Convorbiri literare studiul In contra neologismelor. Voca-
ia normativ a studiului Neologismele (1881) este evident , c ci
autorul g seste solu ii clare, argumentate logic. mbog irea vocabula-
rului cu neologisme trebuie f cut selectiv yi ra ional:
,Acolo unae pe lang cuvantul slavon exist n limba roma-
neasc popular un cuvant curat roman, cuvantul slavon trebuie s
fie aep rtat ,i cuvantul roman p strat.
,Acolo unae avem n limba noastr obi,nuit un cuvant ae
origine latin , nu trebuie s introaucem altul neologist.
,Acolo unde ast zi lipseste n limb un cuvnt, iar ideea trebuie
neap rat introdus , vom primi cuvntul ntrebuin at n celelalte limbi
romanice, mai ales n cea Irancez .
ndep rtarea tuturor cuvintelor de origin slavon din limba
romn si nlocuirea lor cu neologisme ar Ii o greseal n opinia lui
Titu Maiorescu.
,S-au ganait vreoaat neologi,tii ce nsemnea: a ae:v a pe
cineva ae o a treia parte ain limba lui :ilnic ,i a-l nv a a treia
parte aintr-o alt limb ? Aceasta nsemnea: aproape a nv a popo-
rul o a aoua limb pe lang ceea ce o vorbe,te.
,Cuvintele... nu se nasc ,i nu se nr a cinea: ain aistilarea
rece a reflec iunii, ci ain c laura sim imantului. Neologismul se
lipe,te ae organismul unei limbi sub fierberea emo iunii. Exaltarea
religioas , aprinaerea revolu ionar , mi,carea poetic a unui ntreg
popor sau a unei p r i nsemnate ain el iac i:vorul ae via al
cuvintelor nou ce ,i le nsu,e,te o limb .
n ianuarie 1882 n aceeasi revist a Junimii public Literatura
roman ,i str in tatea. n acest studiu, Maiorescu atrage aten ia
asupra Iaptului c Independen a de stat a Romniei a deschis interesul
occidentalilor asupra culturii noastre. n acest context el laud
traducerile lui Mite Kremnitz, ale reginei, Carmen Sylva si ale lui
Wilhelm de Kotzbue, traduc tor al poeziei populare romne si autor
de nuvele si romane. n Literatura roman ,i str in tatea Titu
Maiorescu aduce pentru prima dat n discu ie problema esteticii
romanului autohton. El sus ine c ,subiectul specific al romanului este
via a na ional ,i persoanele principale trebuie s fie tipurile unor
clase ntregi, mai ales a ranului ,i a claselor ae /os.
n aprilie 1882 Almanahul Societ ii Acaaemice Social Literare
,Romania Jun din Viena i publica studiul Despre progresul aaev -
359
rului n /uaecata lucr rilor literare. Maiorescu adunase n volum poe-
ziile lui Eminescu, ce au ap rut la Socec n decembrie 1883. Ministrul
Instruc iunii Publice si al Cultelor din guvernul liberal Br tianu, Gh.
Chi u l-a numit pe Maiorescu la 10 octombrie 1884 ca ,proIesor
deIinitiv la catedra de logic si istoria IilosoIiei secolului al XIX-lea
de la Facultatea de Litere a Universit ii din Bucuresti. Dup mutarea
revistei Convorbiri literare n 1885 la Bucuresti, Maiorescu public
traduceri Iragmentare din Schopenhauer, privitoare la estetica IilosoIului.
n septembrie 1885 i apare n revist articolul Comeaiile a-lui
I.L.Caragiale. n acest studiu Maiorescu discut problema moralit ii
artei marelui dramaturg. Originalitatea operei lui Caragiale este discu-
tat din perspectiva spiritului de observa ie al autorului, care str punge
v lul aparen elor si al banalelor convenien e sociale contemporane,
ajungnd la surprinderea sub Iorma unor tipuri umane a esen elor
stratului social pe care l prezint :
,Lucrarea a-lui Caragiale este original , comeaiile sale pun pe
scen cateva tipuri ain via a noastr social ae ast :i ,i le ae:volt cu
semnele lor caracteristice, cu aeprinaerile lor, cu expresiile lor n
situa iile anume alese ae autor.
Stratul social pe care l nf i,ea: mai cu aeosebire aceste
comeaii este luat ae /os ,i ne arat aspectul unor sim iminte omene,ti,
ae altminteri acelea,i la toat lumea, manifestate ns aici cu o not
specific , aaec sub formele unei spoieli ae civili:a ie occiaental ,
structurat n moa precipitat n acel strat ,i transformat aici ntr-o
aaev rat caricatur a culturii moaerne.
Prezentarea comic a acestei triste realit i este m sura talentului
comediograIului:
,Printre aceste tipuri, cu straniul lor vestmant ae aparen a unei
culturi superioare, se agit pornirile ,i pasiunile omene,ti, ae,ert -
ciunea, iubirea, goana aup ca,tig ,i mai ale exploatarea celor
m rgini i, cu a/utorul fra:elor aeclamatorii nen elese unul ain
semnele caracteristice ale epocei noastre. (...)
,In acest caleiaoscop ae figuri nl n uite n vorbele ,i faptele
lor spre efecte ae scen cu mult cuno,tin a artei aramatice, a.
Caragiale ne arat realitatea ain partea ei comic . Dar u,or se poate
ntreveaea prin aceast realitate elementul mai aaanc ,i serios, care
este neae:lipit ae via a omeneasc n toat nf i,area ei, precum n
genere na r tul oric rei comeaii se ascunae o trageaie.
Maiorescu explic Iaptul c sursa de inspira ie a autorului de
comedii nu diminueaz si nici nu aduce vreo atingere moralit ii artei
lui Caragiale:
360
,C ci pentru orce om cu mintea s n toas este eviaent c o
comeaie nu are nimic a face cu politica ae partia, autorul ,i ia
persoanele sale ain societatea contimporan cum este, pune n
eviaen partea comic a,a cum o g se,te acela, Caragiale, care
ast :i ,i bate /oc ae fra:a aemagogic ,i-ar fi b tut ieri /oc ae i,lic ,i
tombater ,i ,i va bate /oc maine ae fra:a reac ionar , ,i n toate
aceste ca:uri va fi n areptul s u literar incontestabil.
Argumentul catharsis-ului este Iolosit n Iavoarea moralit ii
artei lui Caragiale. Vom recunoaste n aceste rnduri si inIluen a
IilosoIiei lui Arthur Schopenhauer reIeritoare la Iaptul c r d cina
r ului n lume se aIl n egoism:
,In ce const aar moralitatea artei? Orce emo ie estetic , fie
ae,teptat prin sculptur , fie prin poe:ie, fie prin celelalte arte, face
pe omul st panit ae ea, pe cat vreme este st panit, s se uite pe sine
ca persoan ,i s se nal e n lumea fic iunii iaeale. (...) ,Prin
urmare, o pies ae teatru cu airect tenaen moral , aaec cu
punerea inten ionat a unor nv turi morale n gura unei persoane
spre a le propaga n public ca nv turi, este imoral n n elesul
artei, fiinac arunc pe spectatori ain emo iunea impersonal a
fic iunii artistice n lumea real cu cerin ele ei, ,i prin chiar aceasta i
coboar n sfera :ilnic a egoismului, unae atunci, cu toat
nv tura ae pe scen interesele orainare ca,tig preponaeren .
n Iinalul articolului s u, Maiorescu Iace deosebirea dintre
literatura adev rat si simulacrele literare. El condamn literaturizarea
ocazional , de conjunctur , n scopuri mai mult sau mai pu in oportu-
niste. Compara ia pe care o Iace n Iinal este menit s eviden ieze
succesul de mare amploare al operei lui Caragiale.
,De aceea poe:iile cu inten ii politice actuale, oaele la :ile
solemne, compo:i iile teatrale pentru glorific ri ainastice etc ... sunt o
simulare a artei, aar nu art aaev rat . (...) ,C ci literatura
aaev rat , cu feluritele ei proauceri, se poate asem na unei p auri
naturale cu feluritele ei plante. Sunt ,i copaci mari n p aure, este ,i
tufi,, sunt ,i flori, sunt ,i simple fire ae iarb . Toate mpreun
alc tuiesc p aurea, fiecare n felul s u tr ie,te ,i nvesele,te ochiul
privitorului, numai s fie plant aaev rat , cu r a cina ei n
p mantul s n tos, iar nu imita ie ae tinichea vopsit , cum se pune pe
unele case ain ora,. Comeaiile a-lui Caragiale, aup p rerea noastr ,
sunt plante aaev rate, fie tufi,, fie fire ae iarb , ,i aac au via a lor
organic vor avea ,i puterea ae a tr i.
361
Studiile maioresciene urm toare au ap rut n aprilie 1886 Poe i
,i critici, apoi, n mai 1886, Din experien . Studiul Poe i ,i critici
porneste de la Iaptul c , n presa vremii, se declansase o polemic . De
Iapt, Alexandru Vlahu si Barbu SteI nescu Delavrancea l criticaser
ntr-un mod non-estetic pe Vasile Alecsandri, comparndu-l pe acesta
cu Eminescu si negndu-i rolul pe care crea ia sa poetic l-a avut n
evolu ia culturii noastre. Acesta este studiul n care spiritul rector al
Junimii deIineste menirea criticului literar si obiectivitatea, care l
deosebeste de artist:
,Criticul este ain fire transparent, artistul este ain fire refractar.
Esen a criticului este ae a fi flexibil la impresiile poe ilor,
esen a poetului este ae a fi inflexibil la propria sa impresie.
ReIerindu-se la nsemn tatea lui Alecsandri pentru literatura
romn , Maiorescu scrie:
,Alecsanari are o alt nsemn tate. In Alecsanari vibrea: toat
inima, toat mi,care compatrio ilor s i, cat s-a putut ntrupa ntr-o
form poetic n starea relativ a poporului nostru ae ast :i.
Farmecul limbei romane n poe:ia popular el ni l-a aeschis, iubirea
omeneasc ,i aorul ae patrie n limitele celor mai mul i aintre noi el
le-a ntrupat, frumuse ea proprie a p mantului nostru natal ,i a
aerului nostru el a aescris-o, (...) A lui lir multicolor a r sunat la
orice aaiere ce s-a putut ae,tepta n mi,carea poporului nostru n
mi/locia lui.
In ce st valoarea unic a lui Alecsanari? In aceast totalitate a
ac iunii sale literare.
n iunie 1886 public In l turi', n 1887 In amintirea lui
Wilhelm ae Kot:ebue, iar n 1889 Eminescu ,i poe:iile lui. Acest din
urm studiu cuprinde reIeriri la personalitatea si la poezia lui
Eminescu. Aprecierile pe care Maiorescu le-a I cut au impus n istoria
culturii romne mitul poetului romantic.
,Eminescu este un om al timpului moaern, cultura lui inaivi-
aual st la nivelul culturei europene ae ast :i.
,Pentru el limba roman e ca un fagure ae miere, aulce ,i
str ve:ie, aar nu r :le it n lips ae contururi, ci prins n celula
regulat a fagurelui.
Secretul armoniei Iiresti a versului eminescian este dezv luit de
criticul, care acord o deosebit nsemn tate celor trei inova ii lirice:
,Primul pas al lui pe aceast cale e ae a lua unele cuvinte ain
cele mai familiare ,i pro:aice ,i ae a le riaica la splenaoarea unei
rime surprin: toare (...)
362
,Al aoilea pas este introaucerea, cu totul particular poe:iei lui
Eminescu, a unor rime nou , formate ain mpreunarea cu un cuvant
prescurtat, aup felul caracteristic al limbii romane,ti, sau ain aou
cuvinte (...)
,Ins unae inova ia lui Eminescu n privin a rimei se arat n
moaul cel mai nea,teptat este n numele propriu luate ain aiferite
sfere ae cultur ,i introause n moaul cel mai firesc n versurile sale.
Titu Maiorescu a publicat n octombrie 1890 Leon C. Negru::i,
n noiembrie 1891 traducerea lui Emil du Bois Reymond Despre
limitele cunoa,terii naturii si a ntocmit Rapoartele acaaemice n
probleme ortografice n 1880 si 1904. n sesiunea general de la
8 aprilie 1880 a Academiei Romne, Bogdan Petriceicu Hasdeu,
George Bari iu, Alexandru Odobescu, Ioan Caragiani si Titu Maiorescu
au I cut propunerea reIorm rii ortograIiei, dup ce, la 13 septembrie
1869, Iusese adoptat ,un mod de scriere provizoriu necesar public rii
Analelor si a celorlalte lucr ri ale Societ ii Academice Romne.
Opinii distincte n privin a ortograIiei aveau n acel moment
G. Munteanu, I.C. Massim, I. Heliade R dulescu si Timotei Cipariu.
Raportul citit de Titu Maiorescu n sesiunea general a Academiei
Romne, sesiune care a avut loc n 1880, precizeaz : ,ortografia
propus n proiectul ae fa este ntemeiat pe un fonetism temperat
prin necesit i etimologice. ,Fiecare cuvant se scrie cum se
pronun . ,Acele sunete romane, pentru care avem litera latin
corespun: toare, se scriu totaeauna cu aceast liter . Raportul ain
1880 cuprindea preciz ri legate pe de o parte de ,litere ,i aeprinaeri
ortografice latine care nu se mai potrivesc cu limba roman ,i
trebuiesc aar eliminate ain scrierea noastr si pe de alt parte, legate
de ,sunete ,i cerin e ortograIice ale limbei romane pen-tru care nu se
afl litere n alfabetul latin. AstIel, prin intermediul acestui document:
1) erau eliminate din scriere literele latine v, ph, th, qu,,i k,
2) era prev zut ,auplicarea consonantelor n cazurile de
,alipire a aou cuvinte romane: nn scut, nnoire
3) era admis scrierea cu variante n cazuri precum: mass /mas ,
rass / ras , cass /cas .
4) nu se I cea deosebirea de pronun are dintre S si Z n cuvinte
precum ros , nasal, francesa.
5) ,consonanta aubl x ain alfabetul latin ain vechiul alfabet
campan o putem privi ,i noi ca o nlesnire grafic pentru mpreunarea
lui c ,i s n neologisme ,i n nume proprii: xilografie, lexicon,
Alexanaru, erau admise variante pentru exemplu/esemplu.
363
n privin a ,sunetelor ,i cerin elor ortografice ale limbei romane
pentru care nu se afl litere n alfabetul latin, raportul preci:a n ce
ca:uri trebuia s fie folosite literele J, C ,i G, Che ,i Ghe, S ,i , Z,
Sc. Vasile Alecsandri si Quintescu propun introaucerea pentru sunetul
a lui i circumflex. Acelasi document prevedea eliminarea lui scurt
final, scrierea cu o si nu cu u precum si preciz ri despre scrierea
diItongilor ea ,i oa.
Cel ae al aoilea Raport de revizuire a ortograIiei nI isat
Academiei Romne n numele sec iunii literare n sesiunea general
din 10 martie 1904, a Iost citit tot de Titu Maiorescu. n urma
cerin elor pedagogice si ale unor cereri naintate Academiei Romne
de c tre proIesori de la catedre de Iilologie si de literatur romn de
la Universit ile din Bucuresti si din Iasi Raportul Iormula urm toa-
rele propuneri:
1) nlocuirea scrierii lui si a lui o cu aiftongii ea ,i oa;
2) ortograIierea grupului ,t;
3) ortograIierea lui :;
4) ortograIierea lui i scurt ca i si a lui u scurt ca u;
5) ortograIierea lui ;
6) ortograIierea lui si a lui a.
Academia a votat cinci din cele sase puncte ale Raportului, sin-
tetiznd ultimele dou propuneri sub Iorma preciz rii c se scrie ca
atare la nceputul cuvintelor nger, naoit si se ortograIiaz a n inte-
riorul cuvintelor cant, vana si Roman.
Perioada deceniului al nou lea din veacul al XIX-lea nu a Iost
cea mai linistit din existen a lui Maiorescu. Aceasta pentru c la 2/14
decembrie 1885 Titu Maiorescu ,s-a b tut ntr-un duel Iormal pentru
c Iusese insultat n publica ia Join a na ional . La sIrsitul anului
1886, divor eaz de Clara Kremnitz si n septembrie 1887 se rec s -
toreste cu Anna Rosetti, cumnata lui Iacob Negruzzi. Anna Rosetti, pe
care n Jurnal Maiorescu o consider ,amabil , ,gentil , ,inteli-
gent , ,curajoas , aIlat n preajma lui Maiorescu nti n calitate de
sor a so iei prietenului Jacques Negruzzi si apoi, ca a doua so ie a
mentorului junimist, era cu 16 ani mai tn r dect acesta. Ea l-a aju-
tat la traducerea din Schopenhauer, corectndu-i textele si nso indu-l
la toate cursurile pe care Maiorescu le-a inut n celebra sal IV de la
Universitatea din Bucuresti.
Activitatea stiin iIic a lui Titu Maiorescu a continuat cu reali-
zarea unor binecunoscute studii de critic lingvistic si literar precum
Oratori, retori ,i limbu i (1902) ,i Rapoartele acaaemice aespre
Saaoveanu (1906), Octavian Goga (1906), Ioan Alexanaru Br tescu
364
Joine,ti (1907). Dac n Be ia ae cuvinte autorul realizase un studiu
de patologie literar , n Oratori, retori ,i limbu i autorul se reIer la
politicienii vremii, precum Giorgio Br tianu, Nicolae Blaramberg,
Nicolae Ionescu, Alexandru Djuvara, Dissescu, Take Ionescu,
Br tescu, Cancicov, care si construiau discursurile dup modelul
celor trei categorii de vorbitori ironiza i:
,Atat oratorul, cat ,i retorul ,i limbutul au aarul vorbirii, aar
oratorul vorbe,te pentru a spune ceva, retorul pentru a se au:i
vorbina, limbutul pentru a vorbi. Motivul oratorului este preci:area
unei situa ii publice, afirmarea sau combaterea unor iaei, convin-
gerea unui auaitor, mobilul retorului este aorin a ae a trece ae orator
sau ngamfarea eruai iei sau ncantarea ae sonoritatea proprielor
sale cuvinte, pornirea limbutului este ae a se amesteca ,i el n vorb
oriunae ,i oricum: pe orator l st pane,te scopul, pe retor
ae,ert ciunea, pe guraliv manc rimea ae limb . De aceea oratorul
poate avea o valoare permanent , retorul numai una trec toare,
limbutul nici una .
n privin a aprecierii tinerilor poe i si prozatori, Maiorescu l
remarc pe Octavian Goga, pe care l propune pentru premiul
N sturel-Herescu. n privin a lui Mihail Sadoveanu, mentorul Junimii
este atent la cuvntul totdeauna potrivit, la momentul psihologic bine
ales al povestirilor sadoveniene si la plasticitatea imaginilor din
natur , care Iarmec cititorul. Nuvelele a-lui I. A. Br tescu-Joine,ti
sunt v zute de Maiorescu prin prisma nem rginitei sensibilit i a
autorului, care surprinde ,c laura ae stil care ca,tig ae la nceput
inimile cetitorilor ,i le las impresia unei binefaceri suflete,ti.
Opiniile lui Maiorescu asupra literaturii populare sunt exprimate
n studiul In chestia poe:iei populare R spuns la aiscursul ae
recep iune al a-lui Duiliu Zamfirescu rostit la Academia Romn la 16
mai 1909. n acest discurs Duiliu ZamIirescu l acuzase pe Alecsandri
de introducerea unor ,dulceg rii sentimentale n ,via a versiIicat a
poporului nostru. Ap rndu-l pe Vasile Alecsandri, Maiorescu anali-
zeaz contribu ia acestuia la dezvoltarea literaturii na ionale judecnd
contextul n care poezia popular este descoperit de poet. ntr-o lume
n care se scria prost romneste si n saloane se vorbea Iran uzeste,
ntr-o lume n care redesteptarea politic a Romniei strnea interesul
occidentalilor pentru receptarea valorilor culturii na ionale, ,atunci
Alecsanari, cu aaancul s u instinct ae poet na ional, g se,te n poe:ia
popular cea mai bogat comoar ae frumuse i literare ain care s se
aaape societatea, fie airect, fie inairect prin inspirarea scriitorilor ae
talent mai accesibili gustului ei. Duiliu ZamIirescu se exprimase
365
destul de aspru si la adresa lucr rilor inspirate din via a satului ale lui
Creang , Slavici si Ion Popovici-B n eanu. Maiorescu explic : ,sim-
plitatea r neasc nu excluae frumuse ea liric , precum nu excluae
energia epic , nici chiar conflictul aramatic. Ca si n Poe i ,i critici
el conchide: ,tocmai poe ii sunt mai pu in chema i s apre ie:e poe:ia
altora.
Din punct de vedere politic, orientarea lui Maiorescu n perioada
1881-1909 se deosebeste de cea a lui Petre P. Carp, cu care polemi-
zeaz n Parlament n privin a revizuirii articolului 7 si a celor urm -
toare din Constitu ie. Dup 1881, cnd Maiorescu, Theodor Rosetti si
,gruparea junimist se delimiteaz de conservatori si colaboreaz n
,chestiunea Dun rii cu liberalii, ei primesc denumirea de ,,opozi ie
miluit spre deosebire de ,opozi ia unit Iormat de vechii conser-
vatori si de o parte din liberalii nemul umi i de Br tianu. ,Gruparea
junimist particip la revizuirea Constitu iei. n 1888, guvernul
Br tianu e nlocuit de un guvern ,junimist condus de Theodor
Rosetti, iar Maiorescu este Ministrul Cultelor si ministru ad-interim la
Domenii, pn n 1889 cnd urmeaz guvernul Lasc r Catargiu,
Iormat din conservatori si liberali. Dup remanierea din 1890 a
aceluiasi guvern, Maiorescu este ministru al Instruc iunii Publice si al
Cultelor, ncercnd s promoveze proiectul de reIorm a nv mn-
tului din 1875-1876, pe care l modiIicase pe alocuri. Proiectul i-a
Iost respins pentru a doua oar de Senat. n 1907 va Ii ales senator. La
31 octombrie 1909 demisioneaz din nv mnt cu pu in timp
naintea vrstei de pensionare, din cauza unei nen elegeri cu Iostul
bursier, devenit ministru liberal al Instruc iunii Publice, Spiru Haret.
Universitatea din Bucuresti l s rb toreste pe Maiorescu la 22
noiembrie 1909, iar s rb toarea acesta este continuat la interval scurt
de cea organizat de proIesorii de la Iasi.
Perioada 1909-1917 este cea n care Titu Maiorescu se Iace
remarcat si ca politician. La 15 Iebruarie 1910, admiratorii lui
Maiorescu i-au prezentat acestuia num rul omagial al revistei
Convorbiri literare care i era dedicat. De la 29 decembrie 1910 pn
n 1912, Titu Maiorescu ocup portoIoliul Externelor la sugestia lui
Petre P. Carp. Regele Carol I Iormeaz un cabinet conservator,
avndu-l pe Titu Maiorescu presedinte. AIectat proIund, pentru c era
suIicient de orgolios, P.P. Carp l sI tuieste pe Maiorescu nti s
accepte Iunc ia, iar apoi sugereaz ca junimistii, inclusiv Maiorescu,
s p r seasc cabinetul. n circumstan ele date de izbucnirea r zboiu-
lui balcanic, p r sirea cabinetului echivala cu o tr dare. Maiorescu
n elege acest lucru si nu renun . El este ales n toamna lui 1913
366
liderul Partidului Conservator, Iunc ie din care demisionase n mai
1913 Petre P. Carp, prietenul de o via . La 31 decembrie 1913,
Maiorescu se retrage din guvern, iar n 1914 demisioneaz si din
postul de lider al Partidului Conservator. n momentul izbucnirii
r zboiului mondial, n cadrul consult rilor care au loc n Consiliile de
Coroan , Maiorescu pledeaz pentru neutralitate.
Titu Maiorescu a c l torit cu so ia sa, Ioarte bolnav , la sana-
toriul de la Heidelberg, unde aceasta s-a stins din via , n 1914, cnd
tocmai izbucnise r zboiul mondial. Singur si nelinistit, Maiorescu si-a
ocupat timpul n continuare citind. n aceast perioad el a lucrat
nencetat la editarea n volum a Discursurilor parlamentare vol. V
(1915), serie din care I ceau parte Discursurile parlamentare vol. I si
II (1897), vol. III (1899), si Discursuri parlamentare vol. IV (1904).
R mas n Bucuresti n timpul ocupa iei germane, n aprilie 1917,
Maiorescu le citea prietenilor introducerea la cel de al saselea volum
al Discursurilor parlamentare. Ultimele clipe de via l-au g sit lucrnd.
La 18 iunie/ 1 iulie 1917, n urma unei crize de anghin pectoral ,
Maiorescu a murit Iiind nmormntat la cimitirul Bellu a doua zi.

III. ,Junimea: constituirea gruprii (1863-1864),
mprejurriIe care au Iavorizat-o, maniIestriIe
teoretice si practice aIe asocia iei

Societatea Junimea este prima grupare intelectual , devenit
apoi comunitate politic , constituit n literatura romn pentru discu-
tarea n cenaclu sub Iorma unei polemici cordiale, academice, argu-
mentate, politicoase a principalelor probleme culturale din perioada
post-revolu ionar , ce a urmat dup Unirea Principatelor. Activitatea
ei a continuat concomitent cu ob inerea victoriei Romniei, n urma
R zboiului de Independen din 1877-1878 si ctva timp dup aceea.
Junimea a luat nastere la Iasi, n 1863 sau, poate 1864, cnd niste
tineri entuziasti, abia ntorsi de la studiu de la universit ile occi-
dentale, nemul umi i n adncul constiin ei de starea de lucruri pe care
o g seau la ntoarcerea n patrie au avut aceast ini iativ de a mbun -
t i situa ia rii lor. Fondatorii Junimii sunt Vasile Pogor (n. 1833),
Petre P. Carp (n. 1837), Theodor Rosetti (n. 1837), Titu Maiorescu
(n. 1840) si Iacob Negruzzi (n. 1843). Istoriile literare re in numele
ntemeietorilor ,Junimii, iar n scris, si va realiza opera cu valen e de
ndrum tor literar Titu Maiorescu. De la nceputul constituirii acestei
grup ri, Titu Maiorescu s-a impus Ia de ceilal i ca un spiritus rector.
Pentru el, anul 1863 este unul de maxim ascensiune, c ci din
367
Iebruarie pn n septembrie este decanul Facult ii de Litere, iar din
septembrie este rectorul Universit ii din Iasi. El va ine la aceast
abia creat institu ie de cultur un curs de istorie, pe care l va
ntrerupe pentru a-l nlocui apoi cu unul de IilosoIie. F r s Iie un
superIicial cu titluri stiin iIice, Titu Maiorescu si demonstrase perma-
nent maturitatea prin calit ile de bun organizator, atent la respectul
Iormelor legale, prin pruden a si raIinamentul diplomatic n rela iile
interumane, prin imaginea de om bine preg tit si cu o temeinic
Iorma ie stiin iIic . Din aceast cauz , desi nu era el decanul de vrst
al grupului de ,ntemeietori, desi nu provenea dintr-o Iamilie cu
veleit i nobiliare a boierimii locale, Titu Maiorescu se impune n
acest cadru, care i este propice aIirm rii ca demn intelectual provenit
dintr-o Iamilie ardeleneasc , descendent pe linie patern din Petru
Maior. Avea numai dou zeci si trei de ani cnd se n stea Junimea si
odat cu ea se crea o ntreag epoc .
Ast zi, cititorul dornic s cunoasc atmosIera n care a luat
nastere Junimea are la dispozi ie surse directe, redactate de contem-
porani precum ,Amintirile lui Ioan Slavici sau lucr rile memoria-
listilor ,Junimii, Iacob Negruzzi, George Panu sau dosarul ,proce-
selor verbale si imensa literatur epistolar a junimistilor, toate
acestea publicate de I.E. Torou iu n Stuaii ,i aocumente literare. Pe
de alt parte, junimistii din genera ia a doua, precum si adversarii de
notorietate ai ,Junimii reprezint prin scrierile lor surse de inIormare
de rangul cunoasterii directe si a interpret rii pe baza propriilor impre-
sii. Cercetarea literar , care dedic pagini de excep ie acestui moment
reprezint interpret ri mediate ale documentelor si este original
uneori, prin Ielul de n elegere a momentului, sau imaginativ din
punct de vedere al Iormul rilor. Cum trebuie n eleas aIirma ia lui
George C linescu care considera si n ultimii ani ai vie ii sale, n
celebra lucrare ,Via a lui Mihai Eminescu (edi ia postum din 1969),
c desi membrii asocia iei au avut ,multe aspira iuni comune
Junimea n-a Iost dect o reuniune ntmpl toare de oameni? Poate
n spiritul destinului, asa cum l n elegeau anticii greci precum
Sophocles, care scria c ,totul se poate ntmpla, cnd o pun la cale
zeii. Dac destinul nostru cultural a Iost h r zit de o nmplare, de bun
seam c aceasta este una dintre cele mai Iericite. George C linescu este
ast zi o op iune n dorin a de inIormare, c ci descoperirea numeroa-
selor documente reIeritoare la aceast perioad , a dus la problema-
tizare, la polemic academic si la mitologizarea momentului.
Evalund corect situa ia pe care au g sit-o la ntoarcerea n ar ,
acesti tineri intelectuali novatori propun si realizeaz un program
368
estetic clar, care presupune parcurgerea urm toarelor etape: organi-
zarea ,prelec iunilor populare si a cenaclului ce va purta numele
Junimea, editarea unei reviste prin intermediul paginilor c reia stra-
tegiile culturale, sociale, politice si literare s Iie cunoscute de c tre
ntreaga opinie public romneasc .
a. Prelec iunile populare sunt inute la nceput de o mul ime de
intelectuali ieseni. Ele au drept scop att instruirea si popularizarea
inIorma iilor stiin iIice, literare la un nivel atractiv pentru oameni cu
preg tire diIerit , ct si Iormarea si educarea gustului acestor auditori.
Existen a unui public cultivat, dornic de instruire sau dimpotriv ,
neinIormat suIicient, condi ioneaz receptarea valorilor literare sau
stiin iIice. ntr-o cultur , n care Iusese auzit pn n acel moment
ndemnul lui Ion Heliade R dulescu ,Scri i b ie i, scri i! si sub
inIluen a acestuia se traduseser mai mult sau mai pu in corect o
mul ime de capodopere ale culturii universale, se punea problema
selec iei valorilor, a reg sirii speciIicului nostru etnico-spiritual,
pentru c , asa cum spunea n 1840 Mihail Kog lniceanu ,traduc iile
nu Iac o literatur . Acelasi lucru se ntmpla la toate nivelurile
culturii romne, care absorbea inIluen e diverse si care nu mai avea
r gazul Iiltr rii si decant rii ideilor, cu adev rat valoroase, legate de
speciIicul s u. Cu aceast ocazie, cei care in aceste lec ii de stiin
popularizat nerevendicate de la modelul german, dar suIerind
inIluen a catalizatoare a acestuia, prin intermediul celor care studia-
ser n mediile academice riguroase, din acest spa iu european au
ocazia s si exerseze virtu ile oratorice si s si le perIec ioneze n
aceste ,prelec iuni populare, cuprinznd cele mai variate domenii.
Claritatea, conciziunea, preciziunea si proprietatea termenilor Iolosi i
de un orator n discursul s u amintesc de ndemnurile Artei poetice a
lui Boileau si ilustreaz , pentru prima dat publicului romnesc,
conexiunile dintre nivelul cultural, Ielul de a Ii, modul de a gndi si de
a ac iona al celui care vorbeste. Virtu ile pedagogice ale acestor ,pre-
lec iuni creeaz popularitate mare unor tineri intelectuali, care sunt
asculta i cu aten ie si cu pl cere pentru Ielul n care gndesc si se
exprim de un public variat din punct de vedere al instruirii, al posi-
bilit ilor materiale si al rangului social. Agora are si ea un rol Iorma-
tiv si de emula ie pentru mul i dintre viitorii junimisti. Titu Maiorescu,
care avea note maxime n adolescen la materia numit retoric , se
remarc n aceste sedin e de stiin popularizat . Gustul publicului
odat Iormat si educat, putea ncepe produc ia de opere originale.
b. Cenaclul ,1unimea ncepe s Iunc ioneze n casa lui Vasile
Pogor din Iasi, un mediu pitoresc, raIinat, o cas boiereasc cu o
369
atmosIer deosebit , care amintea si se distingea n mod cert de
saloanele literare Iranceze. Dac printr-un simplu joc etimologic cu
sensuri metaIorice ,tempus este nrudit cu ,templus, spa iul ar
deveni timp si vizitnd cu gndul aceast cas am putea intra n
atmosIera de epoc a acestor ntruniri. Ne ajut n acest sens Iacob
Negruzzi, care si aminteste c prima sedin real a Junimii este cea
n care Petre P. Carp a citit traducerea sa din Macbeth de William
Shakespeare. Numele de Junimea este propus de Theodor Rosetti,
dup ce din cauza izului s u latinizant cel de Ulpia Traiana Iusese
respins. Mentorul cenaclului iesean, cel care se remarcase n mediile
intelectuale si pedagogice cu mult nainte de nIiin area cenaclului,
Titu Maiorescu, si propusese s provoace o schimbare a moravurilor
literare, o reIorm a culturii timpului. Paginile Insemn rilor :ilnice si
ale Jurnalului maiorescian ilustreaz cu prisosin aceast preocupare
a sa. Problema polemicii dintre ,bonjuristi si ,tombatere, dintre
tinerii care studiaser n universit ile europene si conservatorii maturi
ai locului ncepuse. Participan ii la aceste sedin e erau ndemna i s
Iie activi, s Iormuleze ntreb ri, s gndeasc si s g seasc solu ii,
pe care s le motiveze ra ional, exprimndu-si punctele de vedere.
Impostura, lenea intelectual , lipsa problematiz rii n discu iile
academice din Junimea erau comb tute, iar cei ce d deau dovad de
consecven n nerespectarea principiilor cenaclului erau numi i de
junimisti ,caracud .
Se stie ct de usor este s critici ira ional, nc lcnd, I r
argumente logice, sublimul exprim rii politicoase si ct de greu este s
construiesti. Obiectivele Junimii pot Ii Iormulate pe scurt astIel: r s-
pndirea spiritului critic de Iactura polemicii cordiale si constructive,
progresul literaturii, sus inerea originalit ii si speciIicit ii spiritului
culturii si literaturii noastre, impunerea valorilor na ionale, educarea
publicului, uniIicarea limbii literare ca prim pas al uniIic rii culturale
si politice, care se va ncheia din punct de vedere statal la 1 decembrie
1918. De la nIiin area sa si pn n 1874, societatea Junimea a Iost
locul unor polemici pe probleme de limb , cultur , literatur si
estetic . Dup 1874 pn n 1885 consolidarea ,direc iei noi se va
Iace prin publicarea operelor celor mai importante ale lui Mihai
Eminescu, Ion Creang , I. L. Caragiale si Ioan Slavici. Pentru ducerea
la ndeplinire a acestor idealuri, junimistii nIiin eaz o tipograIie a
cenaclului n anul 1865.
c. Apari ia revistei ,Convorbiri literare este datat 1 martie
1867 si aceasta va deveni cea mai important publica ie din a doua
jum tate a secolului al XIX-lea, prin intermediul recept rii sale de
370
c tre un public numeros. n aceast revist , n primii doi ani ai
apari iei sale, junimistii Iormuleaz programul estetic, social-politic si
ideologic al societ ii. Impunerea spiritului critic n progresul
literaturii a dus la apari ia a ceea ce junimistii numeau ,direc ia nou
n poezia si proza romn reprezentat de Samson Bodn rescu,
Cristea SteIan Buicliu, Teodor Serb nescu, Alexandru D. Xenopol,
Miron Pompiliu, Ioan Slavici, Matilda Cugler Poni, Vasile Burl . St.
Vrgolici, George Panu, Vasile Conta, Ion Creang , P. Missir, A.
Naum, I. L. Caragiale, Duiliu ZamIirescu si, ultimul, dar nu cel din
urm , Mihai Eminescu. n 1872, Alexandru Macedonski, devenit ulte-
rior adversarul ,Junimii si creatorul propriului cenaclu, va citi n
ambian a junimist cunoscuta ,Noapte de decemvrie.
Revista Convorbiri literare este continuatoarea spiritului Daciei
literare n privin a redescoperirii si conserv rii speciIicit ii na ionale
si n direc ia dezvolt rii unei literaturi originale, care s nu imite servil
modele din alte culturi. Deosebirile dintre cele dou reviste, ce apar in
unor epoci complet diIerite, apar evidente n m sura n care n elegem
atmosIera de exaltare si de Irenezie, de avnturi si de utopii din
preajma revolu iei, precum si atmosIera postrevolu ionar , plin de
contradic ii si paradoxuri, n care ndrumarea culturii trebuie I cut cu
mult luciditate, cu spirit polemic cordial, dnd dovad de cump tare
si de sim al m surii. Maturitatea clasic junimist cu deschideri lite-
rare spre realism este rezultatul adolescen ei pasoptiste romantice,
nIl c rate si al culturii romne, care s-a dovedit a Ii, pe tot parcursul
istoriei sale n privin a impunerii valorilor perene, o cultur lupt toare.
Colaboratorii revistei sunt politicieni si oameni de cultur , care
mpletesc preocup rile lor academice sau didactice cu obliga iile
comunitare, pe care le presupun Iunc iile social-politice ocupate.
Ac iunile revistei sunt ini iate de un colectiv Iormat din tinerii
discipoli ai lui Maiorescu, iar uneori antreneaz ntreaga conducere a
cenaclului si a revistei. n Convorbiri literare public moldoveni
(Vasile Alecsandri, Dimitrie Onciul, Al. Philippide), munteni si olteni
(Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Ion Luca Caragiale, Grigore Antipa,
Simion Mehedin i), dobrogeni (Panait Cerna), ardeleni (Ioan Slavici,
George Cosbuc, G. Bogdan Duic , Sextil Puscariu), romni ai
diasporei (Theodor Capidan) si str ini (Gustav Weigand, Meyer-
Lbke, J. Urban Jarnik, Mario Roques). ,Convorbirile literare au
realizat o reunire a intelectualit ii de pretutindeni, a personalit ilor
marcante din toate sectoarele (Simion Mehedin i, P.P. Negulescu) si a
diziden ilor (Mihail Dragomirescu, Constantin R dulescu Motru). Prin
colabor rile pe care le are si prin publicul c ruia i se adreseaz ,
371
Convorbirile literare reprezint prima revist de talie na ional ,
deosebit de publica iile regionale cu inut provincial . Bucurndu-se
de solidaritatea intelectualilor, care i erau colaboratori, revista are o
deosebit Ior combativ raportndu-se la via a romnilor, ca na iune
ce c uta s -si mplineasc idealurile. Tezaur sacru de cunostin e
enciclopedice, revista a publicat studii literare, Iilologice, IilosoIice,
economice, biologice, Iinanciare sau agronomice, care i-au conIerit
prestigiul si valoarea.
Dup plecarea la Bucuresti n 1874 a lui Titu Maiorescu si apoi,
n 1880, a lui Mihai Eminescu si Ioan Slavici, societatea Junimea nu
mai este aceeasi. Rolul ei n cmpul literelor nu mai este la Iel de
inIluent, mai ales dup ce Maiorescu polemizeaz cu Gherea. nce-
pnd cu 1885 redac ia revistei Convorbiri literare se mut de la Iasi la
Bucuresti, unde si va continua apari ia pn n 1944, schimbndu-si
proIilul. Ea a devenit n perioada bucurestean o revist de cercet ri
istorice si IilosoIice cu proIil universitar, restrngndu-si publicul
astIel. Revista nu mai are nici colaboratorii de alt dat , Iapt care
determin plecarea lui Negruzzi si a redac iei (Dragomirescu, Negulescu,
Bogdan, Mehedin i, Evolceanu). Tradi ia post-Maiorescu a Iost
continuat de Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice, si el un Iost
colaborator al Convorbirilor literare. Constatarea lui Eugen Lovinescu
reIeritoare la reperul temporal 1885 este perIect valabil : ,junimismul
si ncheiase ciclul.
d. Strategia cultural : etapele, obiectivele si ideologia Junimii
n domeniile social, politic, cultural, literar (contribu ia n acest sens a lui
Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Alexandru D. Xenopol).
Activitatea Junimii a avut drept Iinalitate n domeniul norm rii
limbii impunerea scrierii cu alIabet latin si a unei ortograIii Ionetice.
Membrii societ ii au dezb tut n cenaclu studiul lui Titu Maiorescu
intitulat Despre scrierea limbii romane (1867) nainte ca acesta s l
publice. Combaterea scolii latiniste s-a Iinalizat cu evitarea latiniz rii
Ior ate a limbii si cu realizarea celorlalte studii: Limba roman n
/urnalele ain Austria (1868) si Neologismele (1880). n 1880-1881
Academia Romn adopt directivele ortograIice ale rapoatelor maio-
resciene, iar reIorma se va Iinaliza n 1904. nainte de unitatea politic
era necesar unirea lingvistic , pe baza c reia se puteau scrie marile
opere ale literaturii si se puteau redescoperi comunitatea de cultur si
de ideal apar innd tuturor romnilor. Ideea am mai ntlnit-o si n
cazul ,Daciei literare, dar Iinalizarea ei este meritul spiritului junimist.
n planul esteticii yi al criticii literare activitatea membrilor
asocia iei este concretizat n direc ia emiterii unor norme critice si
372
estetice, care s permit o selec ie just n vederea realiz rii unei
antologii poetice. Ca de obicei la Junimea, eIervescen a spiritului cri-
tic a dat nastere polemicii. Studiul maiorescian O cercetare critic
asupra poe:iei romane ae la 1867 con ine concluzia acestor discu ii
problematizante. Estetica autorului este de esen platonician , kanti-
an , hegelian si schopenhauer-ian , pe Iondul structurii clasice a
mentorului ,Junimii: ,frumosul este iaeea manifestat n materie
sensibil . Vorbind despre ,condi iunea material si despre cea
,ideal a poeziei, Maiorescu restrnge domeniul poeziei la senti-
mente excluznd reIlec ia pe probleme politice, morale sau stiin iIice.
Inconsecvent cu acest principiu, pentru c multe dintre studiile sale
recunosc speciIicul na ional, tipologia realist si descrierea societ ii
(vezi n acest sens Asupra poe:iei populare, In chestia poe:iei
populare, Literatura roman ,i str in tatea, Comeaiile a-lui I.L
Caragiale, Poe:iile aomnului Octavian Goga, Poe i ,i critici) Titu
Maiorescu este subiectul reac iilor de mpotrivire, Iiresti n aceast
epoc de reconstruc ie na ional si de lupt pentru independen .
Importan a deosebit a articolului O cercetare critic asupra
poe:iei romane ae la 1867 const n eviaen ierea factorului estetic cu
rol ae selec ie valoric n literatur , ntr-o perioad n care acest lucru
nu era suIicient de bine n eles. ntr-un alt articol maiorescian, autorul
discut n sens shopenhauer-ian despre locul ,i rolul geniului n lume.
Artistul tr ieste n lumea sa, care este ,o lume a iaeilor generale si
pentru el orice ,coborare n lumea conven ional e o sup rare ,i o
nepotrivire fireasc . (Eminescu ,i poe:iile lui). Opozi ia dintre artis-
tul de geniu si lume este ntlnit si n Iormul rile aIoristice ale lui
Arthur Schopenhauer. (,Un nv at e acela care a nv at mult, un
geniu e acela de la care omenirea nva ceea ce el n-a nv at de la
nimeni. (Parerga una Paralipomena 2,56.) ,Cnd se iveste ceva
autentic si excelent, i st n cale mai nti ce-i r u, si-si g seste locul
ocupat de acum de acesta. (Parerga una Paralipomena 2,239.)
,Invidia oamenilor i arat ct de neIerici i sunt; continua lor aten ie
la ceea ce Iac si dreg al ii, arat ct de mult se plictisesc.
(Aphorismen :ur Lebensweishett 5,10.) Titu Maiorescu este primul
traduc tor romn al lui Arthur Schopenhauer, care si-a publicat lucra-
rea. Teoria maiorescian despre rostul si locul geniului n societate cu
inIluen ele ei certe schopenhauer-iene a Iost continuat si ampliIicat
de Mihail Dragomirescu n studiul Eminescu ,i critica ,tiin ific .
Critica literar practicat de Titu Maiorescu este o lupt cu
mediocritatea, este o bineI c toare ac iune de plivire a ogorului litera-
turii romne de buruienile, care proliIerau prin intermediul Ialselor
373
valori, prin conIuzii de termeni, prin teze Ialse, prin ,be ia de cuvinte
ame itoare a inteligen ei.
Concep ia literar maiorescian are drept scop impunerea unor
prototipuri beletristice de serie mic , care s devin modele si care s
strneasc admira ia, emula ia scriitorilor din literatura romn .
Conduc torul societ ii literare Junimea emite verdicte n raport cu
principiile esteticii, dar asa cum scrie Eugen Lovinescu n lucrarea sa
Titu Maiorescu ,i posteritatea lui critic , mentorul Junimii este mai
ales un ndrum tor cultural. Lovinescu enumera trei genera ii inIlu-
en ate de junimism, prin Ielul n care au luat atitudine Ia de opera lui
Titu Maiorescu: I. Nicolae Iorga si Ovid Densusianu; II. Eugen Lovinescu;
III. George C linescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu,
Vladimir Streinu si Serban Cioculescu. Impunerea criteriului estetic n
critica literar si crearea unei tradi ii romnesti n acest sens este
meritul mentorului ,Junimii. Tudor Vianu l denumeste chiar pe
Maiorescu ,Creatorul esteticei IilosoIice n cultura romn .
Ideologia ,1unimii este reprezentat de studiul maiorescian In
contra airec iei ae ast :i ain cultura romaneasc publicat n 1868,
care dezvolt teoria formelor f r fona. Autorul consider c imitarea
servil a Iormelor occidentale si atitudinea de vasalitate cultural
european nu corespund nici st rii economico-sociale a rii si nici
speciIicit ii noastre etno-culturale. De aici, Ialsa democra ie si imita-
rea Iormelor literare. Spre deosebire de s m n torism, ce predica mai
trziu ntoarcerea la valorile tradi ionale, n manier conservatoare,
exclusivist n privin a modernit ii, punctul de vedere maiorescian
propune n sensul progresului real ridicarea Iondului, a con inutului la
nivelul Iormelor. ncurajnd valorile, descurajnd impostura si con-
damnnd cu vehemen incompeten a, Titu Maiorescu, personalitate
plin de tact pedagogic si admirabil prin seriozitate, era constient de
Iaptul c ndrumarea culturii este o sarcin grea, ,care cere ,i con-
sum nentrerupt puterile vitale ale unui na iuni. Pentru progresul
culturii e nevoie de antrenarea politicii si economiei, si de aceea el
inten iona s nIiin eze la Iasi o Politehnic . Combaterea preexisten ei
Iormelor era imperativul, care impunea Iormarea de specialisti, de
oameni preg ti i si pricepu i, care s activeze la locul potrivit n
sistemul aIlat n continu reIorm , condus rnd pe rnd de conser-
vatorii (al c ror seI de partid a Iost ntre 1907-1912 Petre P. Carp) si
de c tre Theodor Rosetti, ministru n mai multe rnduri si prim-
ministru ntre 1888 si 1889.
Dintre junimisti, Alexandru D. Xenopol istoricul, economistul
si IilosoIul romn, devenit proIesor la Iasi, academician si apoi
374
proIesor onoriIic la Sorbona este personajul ale c rui merite aca-
demice au Iost recunoscute si de mediile universitare europene cu
tradi ie. n calitate de IilosoI al istoriei, el este autorul unei teorii
deterministe originale, nrudit cu concep iile lui Rickert si
W. Windelband expus n Les principes fonaamentaux ae lhistoire,
Cau:alitatea n succesiune ,i No iunea valorii n istorie. Abordnd
probleme esen iale ale istoriei na ionale, precum continuitatea rom-
nilor n spa iul carpato-danubiano-pontic (Teoria lui Roesler, Stuaii
asupra st ruin ei romanilor n Dacia Traian ), elabornd prima
sintez ampl a istoriei na ionale (n 14 volume intitulat Istoria
romanilor ain Dacia Traian , rezumat n Irancez n dou volume
sub titlul Histoire aes Roumains ae la Dacie Tra/ane..., preIa at de
A. Rambaud si premiat de Academia Irancez ), scriind despre istoria
vie ii politice din Romnia (Istoria partiaelor politice ain Romania),
recunoscnd ca economist importan a protec ionismului pentru dez-
voltarea noastr na ional (Starea noastr economic , Stuaii econo-
mice), Alexandru D. Xenopol este unul dintre junimistii de Iaim
interna ional a c rui oper ne ajut s n elegem problemele esen iale
ale perioadei.
e. Adversari au avut si junimistii si, n mod special, Titu
Maiorescu, care a Iormulat ideile Iaimoasei societ i culturale cu un
str lucit spirit de concizie si claritate, tipic unui logician. Polemici au
nceput s se poarte cnd Junimea a strnit reac ii vehemente. n acest
sens pot Ii men ionate polemicile cu latinistii (Timotei Cipariu,
Gheorghe Bari ), polemicile cu B. P. Hasdeu (Iarsele acestuia din
urm , cu publicarea n revista Convorbiri literare a asa-numitei tradu-
ceri El ,i ea de Gablitz si a poemului acrostih La noi cu semn tura lui
P. A. C lescu), reac ia lui Alexandru Macedonski, care n articolele
program din revista sa intitulat Literatorul (vezi nr.10 din 1880)
opunea ,Direc iei noi ideologia pasoptist , pe care el o numea ,Iru-
moasa epoc a Eliadilor si Bolintinenilor si pe care dorea s o conti-
nue cu ajutorul celor grupa i n jurul revistei sale, ce trebuia s Iie nea-
p rat ,opozit celei din Iasi, desi se atinge cu dnsa prin unele puncte.
Polemica Gherea Maiorescu, cea mai spectaculoas de altIel
prin ascu imea si amploarea schimbului de replici, are loc n perioada
1886-1894 si ecoul ei n dezvoltarea esteticii si a criticii literare
romnesti are o rezonan ndelungat , pentru c ea i antreneaz nu
numai pe discipolii celor doi maestri n ale criticii, ci si pe mul i al i
publicisti si scriitori ai vremii. Aceast polemic contureaz opozi ia
dintre dou sisteme de gndire si dintre dou metode de analiz
critic .
375
n 1886, Constantin Dobrogeanu Gherea public n Contem-
poranul un articol prin care l combate pe mentorul Junimii pentru
ceea ce el consider a Ii contradic ia dintre cele dou articole publicate
de acesta: Comeaiile a-lui I.L Caragiale si Poe i ,i critici. Articolul
lui Gherea este intitulat C tre aomnul Maiorescu si va Ii publicat mai
trziu n volum sub titlul Personalitatea ,i morala n art . Problema
scopului educativ al artei viza de Iapt ntreaga estetic junimist , iar
aspectul reIeritor la raportul dintre art si politic se deosebea de
opinia lui Maiorescu, reIeritoare la incompatibilitatea dintre poezie,
stiin si politic . n 1892 Titu Maiorescu public r spunsul intitulat
Contra:iceri ?, n care demonstreaz logic, I r s intre n problem ,
c totul este de Iapt o conIuzie terminologic de natur IilosoIic si
estetic . n 1894 Gherea r spunde cu studiul Asupra esteticii meta-
fi:ice ,i ,tiin ifice, care ncheie polemica sa cu mentorul Junimii si
care Iormuleaz clar ideea luptei ,acestor dou teorii.
Polemica este continuat ns de al i junimisti precum C. Bogdan,
care scrie o recenzie la Stuaiile critice ale lui Gherea, precum P. P.
Negulescu, autorul n 1893 al scrierii ,Impersonalitatea si morala n
art , precum Mihail Dragomirescu, care este autorul studiilor Criti-
cele aomnului Maiorescu (1893) si Critica ,tiin ific ,i Eminescu
(1894). Polemica acesta se va numi ,art pentru art sau art cu
tendin si va primi diverse r spunsuri si de la Alexandru Vlahu ,
Garabet Ibr ileanu, Anton Bacalbasa. Punctele esen iale ale acestei
controverse problematice erau: deIinirea conceptului estetic de ,Iru-
mos, raportul artei cu societatea, misiunea artei, rolul artistului n
societate, misiunea criticii literare de Iactur estetic maiorescian sau
de Iactur ,stiin iIic modern (vezi n acest sens articolul lui
C. Dobrogeanu Gherea Asupra criticii din 1887).
I. Raporturile marilor scriitori clasici cu ,1unimea" yi cu
revista ,Convorbiri literare" contureaz succesul strategiei culturale
a acestei societ i. Lansndu-i ca pe colec ie de lux a crea iei literare
na ionale, societatea ,Junimea si revista ,Convorbiri literare au Iost
podiumul de aIirmare al acestor scriitori. Succesul operei marilor
clasici romni a adus n aten ia opiniei publice romnesti gruparea
politic conservatoare junimist . Mitologia si prestigiul clasicit ii n
literatur au impus societ ii civile op iuni junimiste. Faima marilor
clasici romni, care s-au aIirmat n contextul junimist a creat modelul
colabor rii ulterioare dintre diversi intelectuali romni, model care a
r mas neschimbat pn n zilele noastre.
376
IV. Repere bio-bibIiograIice n privin a scriitoriIor
din epoca mariIor cIasici: ndrumri pentru Iectur

De-a lungul vremii, despre scriitorii din perioada marilor clasici
s-au scris nenum rate studii, dintre care, n istoria culturii romne,
unele s-au transIormat n puncte cardinale, necesare orient rii lecturii
si interpret rii acestor autori. Aceste opere oIer o imagine a recept rii
si interpret rii variate, pe care de-a lungul vremii a cunoscut-o crea ia
scriitorilor clasici. Pentru documentare si orientare s-a ntocmit urm -
torea bibliograIie, cu neputin de neglijat, dup ce s-a eIectuat lectura
propriu-zis a operei marilor clasici:

1. Apostolescu, M., Ion Creang ntre marii povestitori ai lumii (1978)
2. Arghezi, Tudor, Eminescu (1943)
3. Av danei, St., Eminescu ,i literatura engle: (1982)
4. B lan, Ion Dodu, Ioan Slavici (1963)
5. B lan, Ion Dodu, Ioan Slavici sau roata ae la Carul Mare (1985)
6. Brlea, Ovidiu, Pove,tile lui Ion Creang (1967)
7. Boutiere, Jean, La vie et loeuvre ae Ion Creang (1930, versiunea rom-
neasc 1976)
8. Bucur, M., Opera vie ii. O biografie a lui I.L. Caragiale I (1989)
9. Bulg r, Gheorghe, Eminescu. Cooraonate istorice ,i stilistice ale operei
(1980)
10. Caracostea, D., Arta cuvantului la Eminescu (1938)
11. Caracostea, D., Creativitatea eminescian (1943)
12. Cazimir, SteIan, Stele carainale (1975)
13. Cazimir, SteIan, Caragiale. Universul comic (1967)
14. Cazimir, SteIan, Nu numai Caragiale (1984)
15. Cazimir, SteIan, Caragiale fa cu kitschul (1988)
16. C linescu, Al., Caragiale sau varsta moaern a literaturii (1976)
17. C linescu, George, Jia a lui Mihai Eminescu (1932)
18. C linescu, George, Opera lui Mihai Eminescu I-J (1934-1936)
19. C linescu, George, Jia a lui Ion Creang (1938)
20. C linescu, George, Istoria literaturii romane ae la origini pan n pre-
:ent (1941)
21. Cheie-Pantea, IosiI, Eminescu ,i Leoparai (1980)
22. Cheie-Pantea, IosiI, Paligene:a valorilor (1982)
23. Cimpoi, Mihai si Bhose, Amita, Eminescu ,i Inaia, Caiete critice nr. 1-2,
1992, p. 15-22
24. Ciobanu, N., Insemne ale moaernit ii (1977-1979)
25. Ciobanu, N., Eminescu (1984)
377
26. Ciocrlie, L., Mari coresponaen e (1981)
27. Cioculescu, Serban; Vianu, Tudor; Streinu, Vladimir, Istoria...
28. Cioculescu, Serban, Jia a lui I.L. Caragiale (1940)
29. Codoban, Aurel, Eminescu, Blaga ,i Inaia, Tribuna 33, nr. 24, 15 iunie
1989, p. 11
30. Collombo, Anna, Jita e opere ai Ion Luca Caragiale (1934)
31. Constantinescu, I., Caragiale ,i nceputurile teatrului european moaern
(1974)
32. del Conte, Rosa, Mihai Eminescu o aellAssoluto (1962)
33. Craia, Sultana, Fe ele ora,ului (1988)
34. Cristea, Valeriu, Domeniul criticii (1976)
35. Cristea, Valeriu, Despre Creang (1989)
36. M. Dragomirescu, Critica ,tiin ific ,i Eminescu (1906)
37. Dumitrescu- Busulenga, Zoe, Eminescu. Cultur ,i crea ie (1976)
38. Dumitrescu- Busulenga, Zoe, Creang (1963)
39. Dumitrescu- Busulenga, Zoe, Eminescu (1963)
40. Dumitrescu- Busulenga, Zoe, Eminescu ,i romantismul german (1986)
41. Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Eminescu. Jia , crea ie, cultur , Bucuresti,
1989
42. Eliade, Mircea, Despre Eminescu ,i Hasaeu (1987)
43. Elvin, B., Moaernitatea clasicului Caragiale (1967)
44. Galdi, L., Stilul poetic al lui Eminescu (1964)
45. George, Al., Semne ,i repere (1971)
46. Guilermou, A., La Gense interieure aes poesies aEminescu (1963,
versiune romn 1977)
47. Ionesco, E., Notes et contre-notes (1962)
48. Iorga, Nicolae, Eminescu (1981)
49. Iorga, Nicolae, Teatru ,i societate (1986)
50. Irimia, D., Limba/ul poetic eminescian (1979)
51. Ivascu, G., Confrunt ri literare (1988)
52. Ivascu, G., Ion Creang (1937)
53. Lovinescu, Eugen, Mihai Eminescu (1984)
54. Lovinescu, Vasile, Creang ,i creanga ae aur (1989)
55. Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici (1965 ed. rev. 1978 )
56. Manolescu, Florin, Caragiale ,i Caragiale (1983)
57. Manolescu, N., Lecturi... (1966)
58. Mih ilescu, D. C., Perspective eminesciene (1982)
59. Mincu, M., Luceaf rul (1978)
60. Munteanu, George, Introaucere n opera lui Ion Creang (1967)
61. Munteanu, George, Eminescu ,i eminescianismul. Structuri funaamen-
tale (1987)
62. Munteanu, George, Triaaa precursoare: Poe, Bauaelaire, Eminescu,
LuceaI rul 32, nr. 23, 10 iun. 1989, p. 1, 3
378
63. Mur rasu, D., Mihai Eminescu. Jia a ,i opera (1983)
64. Negoi escu, I., Insemn ri critice (1970)
65. Noica, Constantin, Eminescu sau ganauri aespre omul aeplin al culturii
romane,ti (1975)
66. Oprea, Al., In c utarea lui Eminescu ga:etarul (1983)
67. Papacostea, C., Filosofia antic n opera lui Eminescu (1930)
68. Papu, Edgar, Poe:ia lui Eminescu (1971)
69. Perpessicius, Eminesciana (1983)
70. Petra-Petrescu, Horia, Ion Luca Caragiale. Leben una Werke (1911)
71. Petras, Irina, Eminescu timp ,i a,teptare, Tribuna, 33, nr. 23, 8 iun.
1989, p. 1, 3
72. Petras, Irina, Un veac ae nemurire. Mihai Eminescu, Ion Creang ,
Jeronica Micle (1989)
73. Petrescu, A., Eminescu. Originile romantismului (1983)
74. Petrescu, A., Eminescu. Limba/ul simbolic (1989)
75. Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Moaele cosmologice ,i vi:iune poetic
(1978)
76. Petrescu, Ioana Em., Eminescu ,i muta iile poe:iei romane,ti (1989)
77. Pop, Augustin Z.N., Intregiri aocumentare la biografia lui Eminescu
(1983)
78. Predescu, L., Caragiale. Tragicul aestin al unui mare scriitor (1939)
79. Predescu, L., Ion Creang via a ,i opera, I-II (1932)
80. Ralea, M., Jalori (1935)
81. Rpeanu, V., Noi ,i cei ainaintea noastr (1966)
82. Regman, C., Confluen e literare (1966)
83. Regman, C., C r i, autori, tenain e (1967)
84. Rezus, P., Ion Creang . Intre mit ,i aaev r (1981)
85. Rezus, P., Mihai Eminescu (1983)
86. Rotaru, Ion, Eminescu ,i poe:ia popular (1965)
87. Rusu, Liviu, De la Eminescu la Lucian Blaga ,i alte stuaii literare ,i
estetice (1981)
88. Simion, Eugen, Pro:a lui Eminescu (1964)
89. Streinu, Vladimir, Clasicii no,tri. A.I. Oaobescu, Titu Maiorescu,
M. Eminescu, Ion Creang , George Co,buc (1969)
90. Streinu, Vladimir, Ion Creang (1971)
91. Tarangul, Marin, Intrarea n infinit sau aimensiunea Eminescu, Bucu-
resti, Humanitas, 1992
92. Todoran, E., Eminescu (1972)
93. Todoran, E., M. Eminescu. Epopeea roman (1981)
94. Tomus, M., Opera lui I.L. Caragiale, I (1977)
95. Toh neanu, G.I., Stuaii ae stilistic eminescian (1965)
96. Ungheanu, Mihai, P aurea ae simboluri (1973)
379
97. Ungheanu, Mihai, Lecturi ,i rocaae (1978)
98. Valescu-Hurmuz, Cora, Opera lui Ion Creang (1938)
99. Vasile, Marian, Conceptul ae originalitate n critica literar romaneasc
(1988)
100. Vatamaniuc, D., Eminescu. Manuscrisele. Jurnal al form rii intelectuale
,i al l rgirii ori:ontului ,tiin ific. Laborator ae crea ie. Instrument
ae lucru (1988)
101. Vatamaniuc, D., Publicistica lui Eminescu 1870-1877 (1985)
102. Vrgolici, T., Eminescu ,i marii s i prieteni (1989)
103. Vianu, Tudor, Poe:ia lui Eminescu (1930)
104. Vianu, Tudor, Arta pro:atorilor romani (1941)
105. Zaciu, M., Bivuac (1974)
106. Zaciu, M., Lecturi ,i :ile (1975)
107. ZamIir, Mihai, Poemul romanesc n pro: (1981)
108. ZariIopol, P., Eseuri I (1988)

Pe baza lecturilor eIectuate alc tui i Iise de lectur pentru
cunoasterea urm torilor scriitori, care apar in epocii marilor clasici,
reIerindu-v la datele biograIice cele mai importante si la principalele
lor opere:

,Junimea Momentul 1870
Epoca domitorului Carol
Repere bio-bibliograIice;
principalele idei ale operei
Theodor Serb nescu
N. Schelitti
Matilda Cugler
D. Petrino
Samson Bodn rescu
Anton Naum
D. Oll nescu (Ascanio)
M. de Bonacchi
I. Caragiani
N. Gane
Iacob Negruzzi
V. Pogor
Miron Pompiliu
Filologi, istorici, IilosoIi
Poetul na ional:
Mihai Eminescu

380
Marii prozatori momentul
1880
Promo ia rurarilor
Naturalismul

Ion Creang
I.L. Caragiale
Ioan Slavici

V. Dou teme n opera mariIor cIasici romni:
autobiograIia si monograIia

1. Prezentarea temeIor
Cele trei etimonuri grecesti, care compun cuvntul autobio-
grafie, graphein ,a scrie, bios ,via si autos ,a lui nsusi,
,proprie, sunt ediIicatoare pentru n elegerea sensului primar al
acestei teme literare, prezent si n opera marilor clasici romni. Dac
o biograIie nseamn povestirea unei vie i, autobiograIia reprezint bio-
graIia scris de cel care a tr it ca subiect principal ntmpl rile descrise.
Etimonurile grecesti care compun cuvntul monografie -
grafein cu n elesul precizat anterior si monos ,unic, ,singur au
dat nastere cuvntului al c rui n eles n limba romn se reIer la
studiul stiin iIic asupra unui subiect, Iie c este vorba despre o perso-
nalitate, despre o ar , despre o unitate geograIic sau cultural . El mai
are si n elesul de tratat detaliat si multilateral. Ca tem literar , mono-
graIia n opera marilor clasici romni este prezent sub Iorma ncer-
c rii de a nI isa obiceiurile, tradi iile, realit ile, speciIicul zonei si
structura etno-psihologic a locuitorilor, prezen i n paginile lucr rii n
Iorm transIigurat de personaje, care servesc drept Iundal pentru deru-
larea evenimentelor descrise. De multe ori, ethosul plaiurilor natale devi-
ne marca stilistic ce identiIic zona respectiv cu autorul clasic care a
descris-o. Humulestiul lui Creang , Ipotestiul lui Eminescu, satul transil-
v nean al lui Ioan Slavici sunt exemple pentru ilustrarea acestei idei.
AutobiograIia si monograIia sunt dou teme literare cheie ale
operei marilor clasici romni, care explic succesul atemporal al
acestor lucr ri. Ele satisIac nevoia de autenticitate a cititorului tradus
n text prin utilizarea povestirii la persoana I singular. De asemenea
ele r spund gustului pentru secret al lectorului, care este admis n
intimitatea autorului. Poate c abuzul n privin a mediatiz rii intimi-
t ii, Ienomen tipic n cazul autorilor clasici de pretutindeni si de
oricnd, porneste de la studierea acestor dou teme literare incitante,
381
care Iac permeabil grani a dintre via a real si reIluxul privilegiat al
acesteia pe rmul literaturii.
La rndul s u autorul, povestindu-si via a si nI isnd scene ce
apar in Iundalului monograIic al Iaptelor descrise, are satisIac ia de a
realiza un bilan . Faptul de a scrie se conIund uneori cu pl cerea de a
reIlecta asupra evolu iei personalit ii sale, oglindit n diversele
ipostaze ale personajelor nI isate.
AutobiograIia si monograIia ca teme literare reprezint tendin a
universal de rentoarcere n propriul trecut, pe m sur ce omul a
ajuns la apogeul existen ei sale mature. ReIugiul n propriul trecut,
redecorat prin intermediul selec iei Iaptelor eIectuat de memorie, de
scenograIia si de tipologia idilizat sau nu, reprezint n aceste scrieri
locul n care via a si literatura se contopesc. Acesta este nc un
indiciu, care demonstreaz nevoia de a consacra o oper sculpturii
ipostazelor Iascinante ale eu-lui autorilor. No iunile de individualitate,
de persoan , de subiectivitate reprezentate de autobiograIie sunt
proiectate pe Iundalul speciIicit ii colective, etnograIice si Iolclorice
n veacul al XIX-lea romnesc. Dac autobiograIia era o conven ie
scriptural , care se conturase n literatura universal prin intermediul
literaturilor Irancez si englez la sIrsitul secolului al XVIII-lea,
devenind un gen literar de sine st t tor, n cultura romn , prin opera
marilor clasici, elementele de autobiograIie si cele de monograIie se
aIl ntr-o interdependen bine sus inut stilistic, pe parcursul
speciilor apar innd genurilor literare consacrate.

2. DiIeren eIe speciIice aIe autobiograIiei spirituaIe reIIectate
pe IundaI monograIic n opera mariIor cIasici romni

AutobiograIia sau povestirea propriei vie i la persoana I repre-
zint o conven ie, n care cel care scrie si semneaz rndurile c r ilor
sale, cel care povesteste si cel a c rui via este povestit sunt una si
aceeasi persoan . AutobiograIia este deci o povestire, n care exist
identitatea dintre autor, narator si personajul principal. n Amintiri ain
copil rie Ion Creang nu Ioloseste un pseudonim literar pentru
semnarea paginilor sale precum Stendhal n Jia a lui Henrv Brulara.
Creang Ioloseste un prenume diminutivat pentru desemnarea perso-
najului operei autobiograIice. Acest lucru, nu numai c nu schimb
identitatea autor, narator, personaj, ci permite jocul cu m stile,
substituirea vocilor n momentele de vraj narativ , care au Iost
deseori analizate de istoriile literare sub Iorma clasic a ,surselor
umorului si ale oralit ii stilului.
382
Pe de alt parte, nara iunea autobiograIic este n general crono-
logic si con ine o parte important consacrat introspec iei reIlexive.
Exist din punctul acesta de vedere o excep ie notabil n literatura
romn . Creang utilizeaz o cronologie aleatorie. El nu-si dateaz cu
exactitate Iaptele descrise. El si le aminteste n Iunc ie de nc rc tura
lor emo ional si le grupeaz tematic, gradnd relatarea si innd
seama de ceea ce s-ar putea numi densitatea narativ . n acest sens ne
ilustr m aIirma ia cu binecunoscutele scene de la sc ldat, de la cirese
sau cu prinderea si vinderea pupezei din tei.
n cazul celorlal i mari clasici romni, tema autobiograIiei
spirituale proiectat pe Iundal monograIic nu s-a concretizat sub Iorma
unui Bildungsroman, ca n cazul operei lui Ion Creang . Elementul
autobiograIic este conturat mai discret n cazul lui Ioan Slavici, nuve-
listul si romancierul, care acord o mai mare aten ie nI is rii imagi-
nii monograIice a satului si a trgului transilv nean. n operele sale,
care reIlect experien ele politice ale maturit ii scriitorului ardelean
n Regat, elementul autobiograIic este prezent prin tonul conIesiv al
paginilor ce seam n cnd cu un jurnal cnd cu un reportaj realizat
sub Iorma Amintirilor sau a m rturisirilor din Inchisorile mele.
AutobiograIia este o Iorm de literatur personal , asa cum se
ntmpl cu scrisorile sau cu jurnalul intim. Dar spre deosebire de
acestea, n scrierea autobiograIic raportarea la evenimente este una
retrospectiv , paseist . Autorul si aminteste evenimentele din via a sa,
care s-au ntmplat demult si pe care le-a re inut, tocmai pentru c nu i
s-au p rut ntmpl toare n devenirea sa spiritual . Faptele sunt
actualizate n urma unui proces mai mult sau mai pu in riguros de
selec ie, care uneori poate nsemna renun area total la cronologie de
dragul arhitecturii narative. Pe de alt parte, spre deosebire de scrisori
sau de jurnalul intim, autobiograIia este realizat pentru a satisIace
nevoile de lectur ale unui public, Iie c este vorba despre cei apro-
pia i, Iie c este vorba despre urmasi sau pur si simplu despre poste-
ritate. De exemplu, epistolele eminesciene adresate Veronic i Micle,
care au reprezentat deliciul editorial al sIrsitului de mileniu, sunt
niste pagini care nu au Iost destinate de autor public rii. Similar este
situa ia Jurnalului maiorescian. n cazul lui Ioan Slavici, tema
autobiograIiei se reg seste n memorialistica scriitorului reprezentat
de volumele Fapta omeneasc , Inchisorile mele, Amintiri, Lumea prin
care am trecut. n aceste pagini, remarc m valoarea documentar pe
care o oIer cititorului scrierile ce cuprind raIinate observa ii sociale si
istorice. Toate acestea contureaz concep ia politic si etic a lui Ioan
Slavici. Ion Luca Caragiale este singurul dintre marii clasici romni,
383
care nu si-a dezv luit posterit ii, intimitatea prin intermediul publi-
c rii vreunui jurnal sau prin mijlocirea paginilor de autobiograIie.
Articolele sale, schi ele, povestirile si piesele sale de teatru con in
reIlec ii asupra situa iilor de via observate si transIigurate de artist.
3. De ce se IoIosesc eIementeIe autobiograIice n reaIizarea
monograIic a opereIor cIasiciIor romni ?

Pentru a r spunde la aceast ntrebare, oarecum inadecvat
domeniului literar, trebuie s g sim argumente pertinente cu o valoare
de adev r comun, n cazul autorilor clasici discuta i.
n operele clasicilor romni, elementele autobiograIice Iolosite
pentru crearea m rcii monograIice constituie un prilej de a demonstra
credibilitatea m rturiei adresate publicului. Autorul Amintirilor ain
copil rie Iusese, pn n momentul public rii acestei lucr ri, cunoscut
drept scriitorul Pove,tilor, al Povestirilor si al Abeceaarului. Amin-
tirile ain copil rie oIer indicii reIeritoare la momentele cheie ale evo-
lu iei spirituale a scriitorului. Caracterul de Bildungsroman al operei
exprim si el aceast idee.
Alteori, aceste elemente autobiograIice constituie pentru poste-
ritate o m rturie asupra epocii si mai ales asupra evenimentelor, la
care autorul a participat direct. Imaginea satului si a trgului transil-
v nean, pe care l-a cunoscut Ioan Slavici se contureaz clar prin
intermediul nuvelelor si al romanului s u, Mara. Opiniile autorilor
clasici, cu privire la evenimentele politice, economice, sociale contem-
porane cu ei se desprind din scrierile gazet resti ale acestora. Este
cazul lui Eminescu sau al lui Caragiale. n aceste texte, evenimentele
sunt mai importante dect opiniile. Faptele nI isate ntr-o anumit
lumin conIer cititorului dreptul de a descoperi importan a pe care o
are nivelul de n elegere al autorului si Iaptul c , cel ce relateaz este
implicat mai mult sau mai pu in n ac iune.
Alteori elementele autobiograIice proiectate n nara iune au rolul
de a ndrepta Iaptele, de a dezmin i judec ile nepotrivite, de a-l justi-
Iica pe autor n Ia a celui care citeste. Tehnica aceasta, Iolosit si de
Jean Jacques Rousseau este evident n cazul lui Slavici, autorul
scrierilor memorialistice Fapta omeneasc , Inchisorile mele, Amintiri
si Lumea prin care am trecut. Ea este utilizat n poemele cu caracter
social, istoric si IilosoIic ale lui Mihai Eminescu. Aici eu-l poetic este
o m rturie a ncerc rii de realizare a opozi iei ntre poetul, ca individ
martor al Iaptelor zugr vite si lumea contemporan , marcat de super-
Iicialitate si de degradare. Antiteza romantic ntre trecutul glorios si
384
prezentul dec zut ia nastere din atitudinea paseist a poetului, care
g seste n imaginarul timp revolut un reIugiu privilegiat de unde poate
comenta, compara, sintetiza si concluziona n privin a direc iei si n e-
lesurilor lumii contemporane.
Pe de alt parte, tehnicile literare ce con in elemente autobio-
grafice proiectate pe un funaal monografic repre:int un fel ae
oglina n care autorul se prive,te. Aceast imagine are darul de a
r mne pe retina lectorului ei, chiar si dup ce autorul s-a ndep rtat
de supraIa a reIlectant . Aceste tehnici literare, care permit utilizarea
elementelor autobiograIice, se constituie a Ii o etern ntoarcere c tre
sinele autorului, o contemplare si o medita ie privilegiat . Cititorul
poate n elege astIel pl cerea pe care aceste amintiri i-o Iurnizeaz
autorului, n special prin rememorarea mai mult sau mai pu in
nostalgic a perioadei copil riei, care la modul simbolic nseamn o
reg sire a Edenului. Nostalgia Paradisului copil riei este ideea cheie
prezent n cazul lui Ion Creang n ale c rui Amintiri ain copil rie
vom descoperi Iraze ce dezv luie pl cerea reIugiului n Iluxul aminti-
rilor primei vrste, denumit adesea ,vrsta cea Iericit . Primele
Iraze ale Iiec rui capitol din cuprinsul Amintirilor ain copil rie sunt
un exemplu de scuIundare n marea amintirilor:
1. ,Stau cateoaat ,i-mi aauc aminte ce vremi ,i ce oameni mai
erau n p r ile noastre pe cana ncepusem ,i eu, ar g li -Doamne, a
m riaica b ie a, la casa p rin ilor mei, n satul Humule,ti, ain targ
arept peste apa Neam ului,
2. ,Nu ,tiu al ii cum sunt, aar eu, cana m ganaesc la locul
na,terii mele, la casa p rinteasc ain Humule,ti, la stalpul hornului
unae lega mama o ,far cu motocei la cap t, ae cr pau ma ele
/ucanau-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, ae care m ineam
cana ncepusem a merge cop cel, la cuptiorul pe care m ascunaem,
cana ne /ucam noi, b ie ii, ae-a mi/oarca, ,i la alte /ocuri ,i /uc rii
pline ae ha:ul ,i farmecul copil resc, parc -mi salt ,i acum inima ae
bucurie' Si, Doamne, frumos era pe atunci, c ci ,i p rin ii, ,i fra ii, ,i
surorile mi erau s n to,i, ,i casa ni era naestulat , ,i copiii ,i
copilele megie,ilor erau ae-a pururea n petrecere cu noi, ,i toate mi
mergeau aup plac, f r leac ae sup rare, ae parc era toat lumea
a mea'
Si eu eram vesel ca vremea cea bun ,i ,turlubatic ,i copil ros
ca vantul n tulburarea sa.
3. , Nu mi-ar fi ciua , ncaltea, cana ai fi ,i tu ceva ,i ae te
miri unae, mi :ice cugetul meu, aar a,a, un bo cu ochi ce te g se,ti,
385
o bucat ae hum nsufle it n sat ae la noi, ,i nu te las inima s
taci, asur:e,ti lumea cu r niile tale'
Nu m las , ve:i bine cugete, c ci ,i eu sunt om ain aoi
oameni, ,i satul Humule,tii, n care m-am tre:it, nu-i un sat
l turalnic, mocnit ,i lipsit ae priveli,tea lumii, ca alte sate, ,i locurile
care ncun/ur satul nostru nc -s vreanice ae amintire.
4. ,Cum nu se a scos ursul ain barlog, ranul ae la munte,
st mutat la camp, ,i pruncul, ae:lipit ae la sanul mamei sale, a,a nu
m aam eu aus ain Humule,ti n toamna anului 1855, cana veni
vremea s plec la Socola, aup st ruin a mamei..... ,Dragu-mi era
satul nostru cu O:ana cea frumos curg toare ,i limpeae ca cristalul,
n care se oglinae,te cu mahnire Cetatea-Neam ului ae atatea
veacuri' Dragi-mi erau tata ,i mama, fra ii ,i surorile, ,i b ie ii
satului, tovar ,ii mei ain copil rie, cu cari, n :ile geroase ae iarn ,
m aesf tam pe ghia ,i la s niu,, iar vara, n :ile frumoase ae
s rb tori, cantana ,i chiuina, cutrieram aumbr vile ,i luncile
umbroase, prunaul cu ,tioalnele, arinile cu holaele, campul cu florile
,i manarele aealuri, ae aup cari-mi :ambeau :orile n :buraalnica
varst a tinere ei'
Rentoarcearea la Paradisul copil riei este o idee pe care o
sim im prezent si n versurile eminesciene din Fiina b iet p auri
cutreieram. Si aici eu-l liric este adolescentin, ca si n cazul vocii din
capitolul al patrulea al Amintirilor ain copil rie. Binen eles c ori-
cine, care a citit biograIiile celor doi autori si aduce aminte n ce
situa ii au Iost redactate cele dou opere, una destinat public rii, alta
publicat printre postume. E clar c printr-un proces de compensa ie,
prezentul redact rii se aIla n antitez categoric cu eternul prezent al
Paradisului copil riei.

,Fiina b iet p auri cutreieram
Si m culcam aaes lang isvor,
Iar bra ul arept sub cap eu mi-l
puneam
S-aua cum apa sun -nceti,or:
Un fream t lin trecea ain ram n ram
Si un miros venea aaormitor.
Astfel aaes eu nop i ntregi am
mas,
Blana nganat ae-al valurilor glas.

Dac pentru Eminescu nostalgia Paradisului pierdut este oniric ,
suav , interiorizat si sublimat prin intermediul versurilor n care n
Iinal si Iace apari ia ,tan ra cr ias ca ,un nger blana cu fa a
raaioas , n cazul lui Creang citim regretul Ia de ntrega atmos-
Ier a Paradisului copil riei. Nu numai esecul n dragoste, din cauza
imposibilit ii de a evita compromisul naste regretul si nostalgia
386
paradisiac , ci si vitregia vremurilor sub care oamenii se aIl . Creang
tocmai Iusese destituit din nv mnt cnd ncepuse s -si scrie
Amintirile. n acest caz, am nuntul biograIic se dizolv n atmosIera
genezei operei.
Nu n ultimul rnd trebuie spus c utili:area elementelor auto-
biografice proiectate pe funaal monografic in opera marilor clasici
romani este un privilegiu pentru cel care cite,te ,i care poate in elege
mai bine leg tura aintre literatur ,i via . n Iond omul este un
animal povestitor. Ca cititori, din Ielul n care autorul ne povesteste,
ne d m seama cine este interlocutorul acestui dialog intelectual.
Trebuie doar s avem r bdarea necesar , pentru a putea descoperi si
n elege corect mesajul textului. Inteligen a, care particip la mode-
larea si dominarea destinului, aspira ia omului c tre Iericire, nostalgia
Paradisului ntotdeauna pierdut, ntotdeauna redescoperit n paginile
de literatur ale marilor clasici romni sunt doar cteva dintre suges-
tiile pe care le oIer acest material. Rentorcndu-se n lumea privile-
giat a literaturii, scriitorul si ndeplineste ambi ia de a-si Ii putut
nvinge teama generat de schema temporalit ii si si demonstreaz
capacitatea de a schimba cursul destinului s u spiritual si de a com-
pensa uneori prozaismul existen ei reale.

3UREOHPHOHSHFDUHOHSXQHLQWURGXFHUHDHOHPHQWHORU
DXWRELRJUDILFHQUHDOL]DUHDYL]LXQLLPRQRJUDILFHGLQRSHUD
PDULORUFODVLFLURPQL
x Sinceritatea este ea oare caracteristica de baz reIeritoare la
introducerea elementelor de autobiograIie n literatur si la trans-
Iormarea autobiograIiei ntr-un gen aparte? Iat ntrebarea pe care
lectorul model si-o pune. Iat aspectul pe care lectorul naiv nu l
percepe, el realiznd astIel o echivalen ntre Iaptele descrise si cele
tr ite real. ,S povestesti tot adev rul, (de parc tr irea omeneasc ar
putea Ii rezumat n toate aspectele ei aIective, psihomotorii,
cognitive, constiente si inconstiente de c tre un povestitor de duzin !).
Uneori aceast conven ie nu este ntru totul respectat . Fie c din
motive de decen sau de pudoare autorul oculteaz anumite scene; Iie
c din dorin a de a Ii decen i, autorii nu dezv luie celuilalt, adic
cititorului, detalii socante care ar p ta memoria celor apropia i. Exist
n acest sens o diIeren ntre simpla minciun , minciuna nevinovat ,
t cerea aeliberat , alibiul uit rii tipic func ion rii memoriei sau
uitarea inocent . n antitez cu diIeren ierea acestor aspecte, trebuie
remarcat ca o tr s tur stilistic a scrierilor lui Ion Creang Iran-
387
che ea lucid prezent n amintirile copil riei, m rturisirea nostalgic
n cazul paginilor eminesciene, cute:an a eliberatoare n cazul amin-
tirilor lui Slavici sau n cazul schi elor sau al articolelor la Ion Iuca
Caragiale. Pentru a n elege acest lucru ar Ii nimerit s raport m aceste
observa ii la Iaptul c nu toate scrierile ce con in elemente autobiogra-
Iice din opera marilor clasici au Iost destinate unei public ri postume.
x Exactitatea este subiectul unei alte probleme, aIlate n direct
conexiune cu aceea a sincerit ii. Poate lectorul model s se ncread
n exactitatea Iaptelor relatate n scrierile ce con in elemente autobio-
graIice proiectate pe Iundal monograIic? S-ar putea spune, pe de o
parte, c scrierile autobiograIice sunt un inventar al lucrurilor pe care
le stim deja despre autorul respectiv din celelalte scrieri ale sale. Pe de
alt parte, introducnd elemente autobiograIice pe Iundalul scrierile
lor cu caracter monograIic, scriitorii clasici se aIl n c utarea propriei
identit i, care apare ca o revela ie n urma unui eIort mai mult sau
mai pu in ascetic. Aceasta este cauza numeroaselor ezit ri, a incerti-
tudinilor sau ale erorilor din scrierile lor. Aceste inexactit i pot avea
cauze psihologice: capriciile memoriei, iluziile despre sine, care
micsoreaz sau m resc imaginea interiorit ii, conIuziile sau uit rile
inconstiente. Dar e Ioarte posibil ca aceste ,inexactit i, cum le-ar
judeca cu un termen ,dur psihologia, s Iie rezultatul unor alegeri
estetice constiente, adic s Iie rezultatul sublim rii tr irii n art .
Aglomerarea scenelor pline de ,veselia si Iarmecul copil resc,
recompunerea cronologiei Iaptelor ntr-o ordine discontinu , care
sacriIic detaliul n Iavoarea armoniei ansamblului, iat cteva aspecte
pe care le vom reg si cu precizie n Amintiri ain copil rie.
Uneori, biograIul poate retracta cu exactitate elementele de auto-
biograIie, pe care autorul le introduce n opera sa, proiectndu-le
monograIic. Dar elementele autobiografice sunt cele care aau
aaev rata valoare crea iei ,i repre:int un r spuns eviaent in sens
estetic, nu aocumentar.
x Problema raportului aintre timpul faptelor ,i cel al scriiturii
este un aspect asupra c ruia ar trebui s st ruim n cele ce urmeaz .
Exist o diIeren ntre furnal, n care timpul evenimentelor coincide
cu cel al redact rii (de dragul conven iei autenticit ii si al sinceri-
t ii!) si elementele ae autobiografie incluse in oper , n care apare
diIeren a de timp dintre tr ire si redactare, diIeren de timp ce inIlu-
en eaz idealizarea trecutului prin compensa ie antitetic cu percep ia
dec derii prezente. Scriitorul resimte aceast deosebire dintre culorile
si temperatura epocilor descrise prin intermediul mecanismelor memoriei.
388
Acest lucru explic de ce elementele de autobiograIie, prezente
n proiec iile monograIice din opera marilor clasici romni, acord o
valoare deosebit elementelor, care declanseaz avalansa amintirilor,
ce se rostogolesc ntr-un paradoxal ,cosmos estetic. Digresiunile,
reIlec iile asupra trecutului sau asupra prezentului, meandrele memo-
riei sau capriciile ei sunt si ele tehnici Iolosite n opera marilor clasici
romni, care realizeaz confruntarea eu-lui ae oainioar cu cel pre-
:ent. Aceast rela ionare se Iace n mod obisnuit fie prin suprapunerea
imaginilor, fie prin al turarea acestora.
Suprapunerea imaginilor (procedeu prezent la Creang , care
aseaz imaginea trecutului deasupra imaginii, pe care o intuim dezo-
lant a prezentului) este o tehnic Iolosit pentru a schi a contururile
imaginilor personalit ii din copil rie la maturitate. n periplul vital,
aceste sugestii autobiograIice pe care scriitorul le d , au rolul de a
lumina si celelalte Iragmente ale operei sale.
Al turarea imaginilor (procedeu pe care l putem descoperi la
Eminescu, la Slavici, la Creang sau la Caragiale) const n asezarea
acestora la o anumit distan , care permite aeta,area ironic
(Caragiale), implicarea in anali:a critic lucia (Eminescu si Slavici)
sau fustificarea mai mult sau mai pu in autocritic , aiaactic ,i
umoristic (Creang si Slavici)
x De ce este interesat publicul de un destin individual al unui
scriitor considerat mare clasic? De ce s-au dedicat attea monograIii
scriitorilor clasici romni? F r ndoial , pentru c studiul elementelor
autobiograIice proiectate monograIic are n comun cteva teme cu
valoare universal uman adic : Iamilia, r d cinile, copil ria, rela ia cu
cel lalt, experien a si Iormarea, dragostea. Ia Iel ca Montaigne, am
putea spune c ceilal i Iormeaz eu-l scriitorului. El este doar acela
care povesteste. Si dac povesteste bine, dac opera lui realizeaz o
reIorm a moravurilor si a temelor contemporane, o sintez a men-
talit ii neamului s u si a obiceiurilor acestuia, atunci de bun seam
c putem vorbi despre scriitorii clasici ca despre creatori na ionali cu
valoare universal .
x Precizare: n literatura marilor clasici romni, elementele de
autobiograIie se circumscriu ca gen memorialisticii, din cadrul c reia
se desprind ca specii literare amintirile ,i memoriile (Ion Creang ,
Amintiri ain copil rie, Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut,
Inchisorile mele), articolele retrospective (I.I. Caragiale,Peste 50 ae
ani), furnalele (Titu Maiorescu, Insemn rile :ilnice), confesiunile
literare (I.L. Caragiale c tre Alexanaru Jlahu ), interviurile, bio-
grafiile roman ate, monografiile ca o component a operei clasicilor
389
(Ioan Slavici, Ion Creang ), prefe ele sau stuaiile critice aatorate
contemporanilor (Titu Maiorescu, Eminescu ,i poe:iile lui, Comeaiile
a-lui I.L Caragiale), scrisorile sau pseuao-scrisorile(Mihai Eminescu
c tre Jeronica Micle, coresponaen a aintre Maiorescu ,i Eminescu),
elegiile(Mihai Eminescu, O, mam siFiina b iet p auri cutreieram),
meaalioanele literare sau necroloagele (I.I Caragiale, In Nirvana).
Exist din acest punct de vedere o relatare confesiv si o evocare ae
tip autobiografic. Dac n primul caz, autorul nI iseaz date reIeri-
toare la propria personalitate, I r a realiza conexiunea cu destinele
altor contemporani de acelasi calibru valoric, n cel de-al doilea caz,
autorii relateaz ntmpl ri tr ite al turi de conIra i din aceeasi Iamilie
spiritual , al turi de oameni Ia de care s-au maniIestat aIinit i elec-
tive evidente.
n abordarea motivelor cheie ale autobiograIiei ca tem n litera-
tura marilor clasici, conIuziile ntre speciile memorialisticii impun
descoperirea unor criterii care s le diIeren ieze si care s le clariIice.
Aceste criterii sunt:
1. Amploarea sau lungimea speciilor n care se abordeaz
aceste elemente autobiograIice. Deosebim astIel specii memorialistice
ample (amintirile reali:ate sub form ae Bilaungsroman, furnalul,
biografiile roman ate, memoriile) si specii memorialistice reause din
punct de vedere al dimensiunii (articole retrospective, meaalioane
literare, interviuri, confesiuni literare, prefe e, stuaii critice, scrisori,
pseuao-scrisori).
2. Propor ia dintre elementele de autobiografie, cele de evo-
care si cele de monografie. Aceasta poate Ii considerat marca
stilului fiec rui autor.
3. Apropierea sau dep rtarea Ia de momentul la care se Iace
reIerire n relatare. Unele specii ale memorialisticii Iac ca momentul
reaact rii textului s Iie unul apropiat ae cel in care s-au petrecut
faptele (furnalul, uneori scrisorile, par ial interviurile). Alte specii
ale memorialisticii dau senza ia c faptele relatate se afl la o aistan
mare fa ae momentul reaact rii(amintirile, confesiunile, meaalioa-
nele literare, evoc rile, elegiile, prefe ele, necroloagele, unele scrisori
,i interviuri) n acest caz diIeren a de vrst dintre narator, autor si
personaj Iace imposibil suprapunerea perIect din punct de vedere
temporal. Autorul acestor din urm specii enumerate este un om ajuns
la vrsta senectu ii, trecut bine de mijlocul vie ii sale si care asterne pe
hrtie un tezaur de inIorma ii, care altIel ar trece pe t rmul uit rii
odat cu dispari ia lui Iizic . Nu to i marii clasici romni au avut
r gazul ca, la vrsta senectu ii, s si scrie memoriile sau s si
390
redacteze amintirile. Ca narator memorialist, autorul poate mprumuta
rnd pe rnd vocile diverselor momente ale existen ei sale, iar ca
personaj el reprezint ipostazele mai tinere ale propriei existen e. De
exemplu, Creang nu era un om n vrst cnd a nceput s -si
redacteze Amintirile. El se sim ea mb trnit de evenimentele ultime
ale existen ei sale. Nic este ipostaza cea mai tn r a vie ii sale
metamorIozat n personaj. Pe parcursul Amintirilor, vocea nara-
torului se schimb , devine cnd sI toas , cnd ghidus sau glumea ,
cnd mbibat de melancolia evoc rii. Acest lucru ne poate Iace s
credem c vocea naratorului reprezint ipostazele memorabile ale
vrstelor suIletului s u, vesnic n c utarea purit ii, a inocen ei. Spre
deosebire de momentul n care Creang si redactase Amintirile, cnd
ncepe s -si scrie memoriile, Ioan Slavici era un om trecut de mijlocul
existen ei sale, care v zuse multe si cunoscuse diverse situa ii care
i-au marcat Ielul de a gndi. Tonul amintirilor si al memoriilor este, de
cele mai multe ori, unul moralizator. InIorma iile, pe care el le oIer
despre sine si despre ceilal i sunt de o valoare inestimabil pentru cer-
cet torul pasionat.
4. Persoana care relateaz yi despre care se relateaz . Din
acest punct de vedere, multe dintre speciile memorialisticii enumerate
de noi se diIeren iaz prin intermediul persoanei utilizate n relatare.
Ceea ce Camil Petrescu va scrie, mul i ani mai trziu, despre utilizarea
persoanei I n nara iune, reIerindu-se la problema sincerit ii si la cea
a autenticit ii, poate Ii observat n multe dintre paginile scrierilor
marilor clasici romni. n Amintirile lui Creang aceast tehnic are
rolul de a Ii un privilegiu pentru posteritate, pentru a intra n intimi-
tatea unui scriitor de geniu. Ia Eminescu, n Epigonii de exemplu, este
o m rturie a modestiei tn rului poet si a exigen ei scriitorului Ia de
propriul talent. Ia Slavici, n Lumea prin care am trecut, utilizarea
sporadic a persoanei I este un prilej pentru autor de a-si dezv lui
neb nuitele talente pedagogice. Caragiale Ioloseste rar persoana I
pentru a vorbi despre sine. Ni-l imagin m n aceast situa ie, cu o
min melancolic , cu un ton dramatic n momentul conIesiunilor Ia
de Vlahu . Caragiale stia bine, din experien a lui teatral , c persoana
I este cea n Iunc ie de care se alege masca personajului, c ea dezv -
luie z c mintele suIletesti constante ale personalit ii caracterelor sale.
S ne gndim de pild la Ric Venturiano, din O noapte furtunoas .
El este tn rul care Iace celebra declara ie de dragoste, conIundnd pe
ntuneric persoana a doua cu persoana a treia, complementul direct al
verbului a iubi care-i transIorm via a. E clar c vorbele lui pre ioase
391
si izvorte din cultura lui ziaristic , nu pot Ii rostite dect de un om
care ,si-a pierdut uzul ra iunii.
Studiul nostru urm reste s demonstreze n ce m sur aceste
criterii pot servi ca instrumente, care s usureze n elegerea speciIi-
cit ii stilistice a Iiec rui autor.

6HFROXODO;,;OHDURPQHVFLFWHYDPRWLYH
FKHLHDOHDXWRELRJUDILHL
a. ORIGINIIE

Marii clasici romni povestesc arareori istoriile Iamiliilor din
care ei Iac parte, consacrnd acestui subiect o oper de sine st t toare.
Ion Creang , autorul Amintirilor ain copil rie este excep ia n acest
sens, c ci el realizeaz un Bildungsroman dedicat vrstei Iericite, n
care reIeririle la rudele apropiate precum bunicul, David Creang , la
m tusa M rioara, so ia lui mos Andrei devin episoade ale operei.
Exist ns numeroase scrieri n care problema originilor a constituit
sursa de inspira ie. Al treilea dintre Ira ii Caragiali, unchiul Iorgu
Caragiali tr ieste n memoria publicului, prin intermediul rndurilor
realizate de nepot, autorul paginilor neuitate Din carnetul unui vechi
sufleur. Alteori, elementele autobiograIice sunt re inute de prieteni
apropia i ai scriitorilor, care Iac publice aceste inIorma ii n momente
cheie ale existen ei literare a autorilor. Asa s-a ntmplat n cazul
conIesiunii patetice reIeritoare la versiunea romantic a nasterii sale,
pe care Ion Iuca Caragiale i-a mp rt sit-o lui Alexandru Vlahu :
,Parc v a... seara. Frig. Ninge, viscole,te. La Ploie,ti. Acum cinci-
:eci ,i atat ae ani...O femeie s rac , intr-o oaaie f r foc, se
chinuie,te, nemancat , pe o saltea ae paie... Jantul vafaie afar ,
nenorocita femeie se :varcole,te in untru ae aureri gro:ave... Si toat
noaptea o auce a,a... De-abia c tre :iu se u,urea: . Na,te un copil
f r noroc... Ei bine, copilul la sunt eu'... Momentul ini ierii n
taina buchiilor r mne unul deIinitoriu si pentru Caragiale, care
rememoreaz evenimentul n Alt toast (nedatat) si Peste 50 ae ani (n
Universul, 18 mai 1909): ,...mi-am f cut instruc iunea cu slov
popeasc , in curtea bisericii Sfantul Gheorghe, am tocat la biseric ,i
am tras clopotele cu aragoste. Prima slov care am inv at-o a fost cu
aasc lul ae la biserica Sfantul Gheorghe. (Alt toast). Elementele
autobiograIice sunt selectate, dozate ntr-o propor ie unic si metamor-
Iozate n diversele lor opere, n care apar reIeriri monograIice la
str mosii ndep rta i, la istoria unei anumite regiuni din care sunt
392
originare personajele, care particip uneori la identitatea cu naratorul
autor. Aceste elemente autobiograIice ,deghizate n oper , prezint
un interes major, din cauza variet ii modului n care au Iost tratate.
Problema originii personajelor are uneori leg tur cu cea a
naratorului-autor. Kir Ianulea vorbeste n locul lui Caragiale despre
originea sa greceasc sau albanez : ,...,tiu aestule limbi str ine
incai aespre a rumaneasc , pot :ice, f r s m laua, c o ,tiu cu
temei, m car c ae vi sunt arvanit ,i nu prea am inv at buche, aar
arept s - i spun la asta nu m aau pe nici un ruman, fie cat ae
pricopsit c rturar.
n cazul lui Mihai Eminescu, problema originilor a constituit
subiect de cercetare si de controverse ntre cei care au ncercat ,s -,i
bat capul (...) s-o p trun: cum a fost. George C linescu scria c
Eminescu Iusese ,n p stuit de legend si de stiin a biograIic si c
,zece na ii deodat pretind c el a Iost pe rnd ,turc, albanez, persan,
suedez, rus, bulgar, srb, rutean, polon, armean. (George C linescu
Jia a lui Mihai Eminescu, E.P.I. Bucuresti, 1966, p. 7). Fenomenul
acesta, reIeritor la descoperirea originilor scriitorului clasic este tipic
si poate Ii asem nat cu diIrac ia luminii: Iascicolul de lumin , care se
propag n spatele obstacolelor sIrseste prin descompunerea sa
spectral . Fiecare culoare apar ine spectrului luminii albe descompuse.
Eminescu e constient de acest Ienomen si ar putea Iolosi el nsusi
aceast metaIor ntr-o disput argumentat : ,...eu nu m sup r ae loc
ae moaul cum se reflect persoana mea in ochii a-tale, c ci ae la a,a
oglina nici nu m pot a,tepta la alt reflex. Dar acest reflex nu
schimb ae loc realitatea, el nu m opre,te ae-a fi aintr-o familie nu
numai roman , ci ,i nobil neam ae neamul ei s nu v fie cu
sup rare incat v asigur c intre str mo,ii ain ara ae sus a
Molaovei, ae cari nu mi-e ru,ine s vorbesc, s-o fi aflana poate rani
liberi, aar... p :itori ae temni m car nici unul. (D. Mur rasu,
M rturii in leg tur cu originea lui M. Eminovici, Bucuresti, Colec-
iunea ,Prietenii istoriei, 1931 apud. G. C linescu, op. cit., p. 10).
nvinuit c ar Ii apar inut str in t ii prin originea sa, Eminescu nu
este si nu va r mne un caz unic de disput a originilor unui scriitor
clasic n istoria literaturii universale. Cert este c , n cazul lui Mihai
Eminescu, Iiecare tr ire s-a cristalizat geometric n oper . Fiecare
pic tur de via a devenit literatur si oricte descoperiri de manus-
crise eminesciene vor mai Ii I cute pn la sIrsitul vremurilor, un
lucru r mne clar pentru oricine: ,Ca ,i lumina ce in cer se suie/ A
unei stele ae aemult pierite:// El n-a fost cana era, el e cana nu e.
(Mu,at ,i ursitorile). Actualitatea acestei probleme r mne incontestabil .
393
b. COPII RIA

Marii clasici romni, scriitori cu aIinit i spirituale evidente, pe
baza c rora s-au ntemeiat prietenii uneori legendare, apar in, cu
excep ia lui Ion Iuca Caragiale, unor Iamilii numeroase, cu mul i
copii. Ion Creang este Iratele mai mare, ntr-o Iamilie r z seasc cu
sapte sau opt copii, dup cum scriu biograIii s i. Mihai Eminescu este
cel de al saptelea copil ntr-o Iamilie cu unsprezece vl stare, dintre
care nu au supravie uit toate. Ioan Slavici este cel de-al doilea copil al
unei Iamilii care a avut n total cinci copii. Ca si Eminescu, Slavici
vorbeste Ioarte pu in despre Ira ii s i, poate si pentru c cei trei mai
mici dect el se stinseser din via la pu in timp dup nastere, iar
mama lui, Elena Slavici a r mas v duv cu doi copii ntocmai precum
Mara. R mas orIan la vrsta de 11 ani, acesta va nv a de la tutorele
s u, o rud mai n vrst numit Mihai Frencu, cartea mult sau pu in
pe care o cunostea Iostul combatant din rndurile armatei austriece.
Cert este c , n opera lor, de multe ori, modelul propriei Iamilii
domin . Copiii r sI a i ai schi elor lui Caragiale sunt de cele mai
multe ori Iiii unici, obraznici, prost crescu i, needuca i. D-l Goe... sau
Ionel din celebra Ji:it sunt exemple care sus in aIirma ia. Imaginea
v duvei cu doi copii, pe care i creste singur l-a I cut celebru pe
autorul Marei. Imaginea Iamiliei Iericite cu doi copii se reg seste si n
Moara cu noroc, dar aceast ipostaz a Iericirii Iamiliale nu dep seste
pragul adolescen ei copiilor. De multe ori n nuvelele sale, copiii
reusi i, destoinici, silitori, capabili de perIorman e scolare notabile
sunt mndria p rin ilor lor, care nu mai sunt mpreun de mult timp
(Buaulea Taichii). Fratele mai mare, care trebuia s i Iie un sprijin
mamei n treburile ei, este de bun seam Nic , personajul Amintirilor
ain copil rie.
Interesant este de observat c to i acesti scriitori re in printre
evenimentele memorabile ale propriei copil rii jocurile vrstei feri-
cite, imaginea primului dasc l adev rat, al turi de cele ale p rin ilor,
cele dinti lecturi, nasterea sentimentelor si, n special, fiorii primei
iubiri. Aceste evenimente cheie ale model rii propriei personalit i se
reg sesc transIigurate n oper .
Jocurile varstei fericite sunt diverse si ele atest personalitatea
n Iormare a scriitorului de mai trziu. ntr-o Iamilie n care existau
diIeren e mari de vrst ntre Ira i, de bun seam c doar cei mici se
puteau n elege ntre ei. Ilie, Iratele cu ochi albastri al lui Eminescu,
mai mare dect el cu vreo trei ani, este personajul liric al versurilor din
ms.2259, I. 279. Temperamentul r zboinic din epopeea conIlictului cu
394
broastele este doar reversul Iirii meditative, inteligente si interiorizate
a Iratelui mai mic din acest cuplu. Faptul reiese din versurile n care
b ie ii se joac inspirndu-se n distrac ia lor dup scenariul unor c r i
celebre, precum cea a lui Daniel DeIoe Robinson Crusoe. C r ile de
joc, devenite Turnul lui Babel atest o anumit inIorma ie cultural n
aceast Iamilie de la ar , al c rei tat avea acas o bibliotec
nsemnat . Copiii citind c r ile, devin eroii lor si Eminescu a n eles
acest lucru mai trziu scriind versurile:

,Copii eram noi amanaoi
Frate-meu ,i cu mine,
Din cofi ae nuc car cu boi
F ceam ,i inh mam la el
Culbeci b trani cu coarne.

Si el citea pe 5RELQVRQ,
Mi-l povestea ,i mie,
Eu :iaeam Turnul Javilon
Din c r i ae foc ,i mai spuneam
Si eu cate-o prostie.
Aaesea la sc laat mergeam
In ochiul ae p aure,
La balta mare afungeam
Si-ntr-al ei mifloc...
La insula cea verae.

Din lut acolo am :iait,
Din stuful aes ,i verae,
Cetate manar la privit
Cu turnuri mari ae tinichea,
Cu :ia inconfurat .

Si frate-meu ca imp rat
Mi-a aat mie solie
S merg la broa,te suflecat
S -i chem la b t lie
S veaem cine-i mai tare.

Si imp ratul broa,telor
C-un orcaaa ae fal
Primi, porunci o,tilor
Ca balta s-o r scoale
Si am pornit r :boi.
Si imp ratul milostiv
Mi-a aat ,i ae so ie
Pe fiica lui cu ras lasciv
Si ap n , nurlie,
Pe Flatagu-caputli.

Am mul umit c-un umil semn,
Drept manta o prostire,
M-am aus l-amanta mea ae lemn
In sfanta m n stire
Intr-un cotlon ae sob .
Nu ntotdeauna via a transIormat n literatur , organizat dup
criterii estetice ne ajut s n elegem miracolul metamorIoz rii unui
Iiu de rani r zesi humulesteni, care a ajuns diacon si nv tor, ntr-un
scriitor clasic genial. Ion Creang , n ciuda aprecierii unanime, nu a
constituit subiectul unui studiu riguros din partea lui Maiorescu, asa
cum ne obisnuise el n cazul celorlal i scriitori junimisti, pe care-i
aprecia. Exist , n cazul lui Ion Creang , chestiuni controversate n
privin a Iorma iei culturale a scriitorului si a izvoarelor crea iei sale.
Acestui scriitor i-au Iost nchinate monograIii ale operei si biograIii,
395
care argumenteaz inIorma ia stiin iIic cu Iragmente ale operei.
Vorbind despre Amintiri ain copil rie, despre geneza romanului care
ilustreaz Iormarea unei personalit i, despre substan a lui social
psihologic , despre realit ile sociale si despre sensurile general
umane ale operei sale ar trebui ca, n permanen , s avem n vedere
un aspect comun din biograIia marilor clasici romni: leg tura cu
natura locului n care s-au n scut. Asa se explic pasajele reIeritoare la
istoria locului, la oamenii de seam pe care humulestenii i-au v zut
de-a lungul timpului, men iunile reIeritoare la obiceiurile oamenilor si
Ielul lor de a Ii, la s rb torile lor si la momentele importante din via a
acestei colectivit i. Jocurile copil riei sunt surprinse n aceast
ambian . Dac n lumea nuvelelor lui Slavici copiii se joac n special
cu cinii, dac pentru Eminescu melcii si broastele deveneau
personaje ale jocurilor inventate de b ie i, animalele preIerate ale
casei p rintesti n cazul humulesteanului sunt pisicile. Totdeauna
modelul maturilor este un pretext pentru copii de a-si exersa rolurile
din via a de adult ale c rei idealuri se contureaz . Iumea este, nc de
acum, o scen , iar oamenii actori.
Dac Eminescu si Iratele s u se jucau de-a mp ra ii si puteau
declara r zboi n lege regelui broastelor, Nic si Ira ii s i o exasperau
pe Smaranda, care i se plngea so ului s u: ,De-ar mai veni vara, s
se foace ,i pe-afar , c m-am s turat ae ei ca ae mere p aure e' Cate
ar c rii le vin in cap, toate le fac. Cana incepe a toca la biseric ,
Zahei al t u cel cuminte, fuga ,i el afar ,i incepe a toca in stative, ae
paraie p re ii casei ,i auauie fere,tile. Iar strop,itul ae Ion, cu
talanca ae la oi, cu cle,tele ,i cu vatrarul, face o hofaorogeal ,i un
t r boiu, ae- i i au:ul. Apoi i,i pun cate-o oal in spate ,i cate-un
coif ae hartie pe cap ,i cant ,aliluiia ,i ,Doamne miluie,te, popa
prinae pe,te, ae te scot ain cas . Si asta in toate :ilele ae cate aou -
trei ori, ae- i vine, cateoaat , s -i co,e,ti in b taie, aac-ai sta s te
potrive,ti lor. (Ion Creang , Amintiri ain copil rie, ed. Minerva,
Bucuresti, 1975, colec ia Patrimoniu, p.176). n lumea schi elor lui Ion
Iuca Caragiale, copiii, de obicei b ie i unici si r sI a i si animalele,
lighioane antipatice din cauza st pnilor, care le consider substitute
n Iamiliile burgheze ale copiilor, sunt ironiza i mpreun cu Iamiliile
lor. Exemple n acest sens sunt Bubico si D-l Goe... sau Ionel din
Ji:it . Si cnd Iamiliile sunt mai numeroase, mama este cea care se
ocup de ,educa ia Iiilor si intervine dac vreun pedagog Iie el si de
scoal nou ndr zneste s ,strice cariera odorului. Exemple n acest
sens pot Ii Bacalaureat, Lan ul sl biciunilor, Un peaagog ae ,coal nou .
396
Imaginea primul aasc l n opera marilor clasici este o constant
si nu o coinciden a tematicii operelor lor. Mihai Eminescu debuteaz
n 1866 cu poezia La mormantul lui Aron Pumnul. Forma ia poetului,
izvoarele primordiale ale crea iei sale pot Ii n elese prin intermediul
rolului pe care l-a jucat n perioada Iorm rii sale acest proIesor, care l-a
g zduit si l-a ndrumat pe gimnazistul adolescent Mihai Eminescu.
Rolul peregrin rilor prin ar , al Iolclorului, al observa iei etnograIice
si lingvistice, al studierii vechilor ,stiin e empirice ca temelii ale
viziunii IilosoIice latente, speciIic romnesti este si el unul nsemnat.
Studierea aproape exhaustiv a ,scripturilor romne de pn atunci,
precum si aproIundarea studiului literaturii romne si universale si are
originea n aceast perioad n care suIletul adolescent, ce nu admite
compromisuri si g sise modelul. Versurile urm toare sunt scrise la 16
ani si demonstreaz atasamentul proIund al discipolului Ia de
maestru. Adolescentul re ine rolul de patriot genial al proIesorului s u,
care l ncurajase si care l stimulase s citeasc romneste. Filia ia
dintre maestru si discipol este simbolic n aceste versuri:

,Imbrac -te in aoliu, frumoas Bucovin ,
Cu cipru verae-incinge antic fruntea ta,
C-acuma ain pleiaaa- i aurooas ,i senin
Se stinse un luceaf r, se stinse o lumin ,
Se stinse-o aalb stea'

Metalica, vibranaa a clopotelor fale
Juie,te in caaen ,i sun intristat,
C ci ah' Geniul mare al ae,tept rii tale,
P ,i, se ause-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urm -i ne-a l sat'

Creang si aduce aminte de ,b ai a Jasile a Ilioaei, aascalul
bisericei, un holteiu :arav n, frumos ,i voinic, de metoda lui Bell si
Iancaster Iolosit de pedagogia romneasc de atunci, care se reIerea
la sistemul monitorial. nv torul era ajutat la sIrsitul s pt mnii s
i asculte pe to i elevii s i de copiii mai mari, monitorii. Acestia
num rau greselile la procitania de smb ta si, n Iunc ie de rezultatele
la nv tur , colacii sau sIntul ierarh Neculai i ,mngiau pe
nv cei. P catul c dea pe ,cuvioasele mu,te ,i pe cuvio,ii bonaari,
care tr geau la ceaslovul deschis cu ,filele cam unse. Creang si
aminteste: ,in lipsa p rintelui ,i a aasc lului intram in intirim,
ineam ceaslovul aeschis, ,i cum erau filele cam unse, tr geau mu,tele
,i bonaarii la ele, ,i cana cl mp neam ceaslovul, cate :ece-aou :eci
397
ae suflete pr p aeam ae-oaat , potop era pe capul mu,telor' Intru
una ain :ile, ce-i vine p rintelui, ne caut ceasloavele ,i, cana le veae
a,a sangerate cum erau, i,i pune mainile in cap ae neca:' (op. cit.
p.157) Pe vremea lui Creang , copiii nv au nti s citeasc . Scrisul
era o etap ulterioar a acestei ini ieri, la care nu ajungeau to i cei
chema i s nve e de c tre preotul satului. Creang ironizeaz meto-
dele de nv are a gramaticii romnesti pe dinaIar si Tr snea este cel
mai citat dintre personajele autorului pentru Ielul s u de a ,n elege
mecanic gramatica lui M c rescu.
Forma ia spiritual si structura psihic conIer particularitate
viziunii despre copil rie a lui Ion Iuca Caragiale. Copiii din Momen-
tele si Schi ele sale reprezint continuitatea, n raport cu piesele
comice. Aceasta se reIer la varietatea mediilor, a tipurilor, a moravu-
rilor surprinse din perspectiv comic . Acuitatea observa iei social-
psihologice, bog ia si raIinamentul mijloacelor artistice au constituit
n permanen o constant a studiului Schi elor. Aceste mijloace artis-
tice reprezint o anticipare a expresivit ii epice din povestirile psiho-
logice caragialiene. Incisiv n problema trat rii dasc lilor nepricepu i,
incorec i, I r metod pedagogic este si Ion Iuca Caragiale. O mare
parte dintre schi ele sale trateaz tema scolii, a tendin elor sale de
nnoire care acoper niste mentalit i nepedagogice. Bazil Dr gosescu
este dasc lul, care a stiut s le mp rt seasc temeinic elevilor s i
cunostin ele, insuIlndu-le dorin a de a scrie ct mai bine romneste.
Era ,intr-o barac vast , unae se ineau, aup metoaa lankasterian ,
cursurile ae clasa intaia ,i a aoua primar . AIlat n vizit oIicial la
Ploiesti, domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe care a avut ocazia s -l
vad scolarul Caragiale de atunci, a Iost ntmpinat de institutorul
emo ionat cu urm toarele cuvinte: ,M ria-ta, Dumne:eu ,tie numai ce
se petrece acuma in sufletul unui biet aasc l ca mine, venit aici ain
p r ile romane,ti ae aincolo. Rog pe Dumne:eu s te ie s n tos ,i
voinic pentru fericirea poporului romanesc. Mintea, bra ele, sangele
nostru ,i al acestor copii sunt ae-acuma inchinate Neamului Roman,
Patriei Romane, Domnului Roman, M riei-Tale' (Dup 50 ae ani).
F r ndoial c , un modest dasc l de ar , care-si Iace constiincios
datoria este un patriot. Si Creang a n eles acest lucru n clipa n care
s-a str duit el nsusi s scrie Abeceaarul si Pove,tile, care, de atunci n
colo, s-au aIlat n permanen ca mijloace didactice la clasele primare
romnesti.
Slavici si aminteste si el n cteva rnduri despre copil ria lui
,insp imant tor ae fericit . Cei apropia i i spunea Ienciu si prin
prisma memoriilor sale autorul se autocaracterizeaz : ,eram iute ca
398
piperul, aar slab la fa ,i la trup ,i aproape totaeauna chinuit ,i ae
tus ,i ae guturai. Ar fi trebuit s fiu ori scrofulos ori tampit ain
na,tere, pentru ca s pot afunge ceea ce se nume,te b iat bun ,i
cuminte. (Ioan Slavici, Fapta omeneasc n Opere IX, p. 583). Ia
sase ani copilul apuc drumul c r ii, iar p rin ii l-au dat la scoala
primar ,greco-ortodox din preajma bisericii satului, unde dasc l i-a
Iost Dimitrie Vostinar. Acesta era mai ales vn tor priceput, cnt re
n stran si un dasc l cam sever cu scolarii mici. Dup ,bucIar si
,ceaslov, Mihai Fercu l ajut s citeasc din c r ile populare
Alexanaria sau Esopia. P rin ii i cump r c r i de la negustorii
ambulan i de la Sibiu (C linaar, Leonat, Arghir ,i Elena), iar un unchi
i aduce o istorie a Romei si o Biblie ilustrat . Instruc ia ulterioar n
scolile str ine sau m n stiresti n paralel cu ocupa iile sale de a medita
copii mai mici dect el pentru a se ntre ine l-au I cut s scrie mai
trziu: ,ae la c lug ri am inv at pu in, atat ca s fiu trecut aintr-o
clas in cealalt . (Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut, p. 217).
Voca ia de ,mblnzitor de copii de pe vremea studiilor sale la
Timisoara l-a determinat mai trziu pe Slavici s si descopere virtu ile
pedagogice ale scrisului s u. Imaginea copil riei n scrierile lui Ioan
Slavici poate Ii ilustrat prin mijlocirea celor mai cunoscute personaje:
Tric si Persida, Bandi, copiii Anei si ai cismarului Ghi din Moara
cu noroc, sau Mihai Budulea din nuvela Buaulea taichii. Slavici nuve-
listul se dovedeste a Ii primul mare analist al pasiunilor din epica
romneasc si primul scriitor moralist.
c. MAMA
n opera marilor clasici romni, mamele sunt descrise n ipostaza
de zeit i protectoare ale c minului si ale paradisului copil riei. Imagi-
nea lor este conturat pe un Iundal cnd tonic, cnd nostalgic (Creang
si Slavici), suav, melancolic si mitic (Eminescu) sau ironic (n cazul
multiplic rii rolului mami elor si al mami icilor: vezi D-l Goe de
I.I. Caragiale sau al supradimension rii puterilor de inIluen ale
acestora: vezi de exemplu Bacalaureat de I. I. Caragiale)
Imaginea Smarandei se desprinde din Iilele Amintirilor. Virtu-
ile de povestitoare ale mamei, care avea darul asocierilor lingvistice
inedite (vezi cum si numeste copiii neascult tori: ,pughibale spur-
cate, ,melian, ,gligan) si care, n Ielul ei, i povesteste cu umor si
cu n duI despre poznele Iiilor tat lui ntors de la munc , vor Ii o
mostenire important pe care aceasta o va l sa Iiului ei mai mare. n
lumea Pove,tilor si Povestirilor lui Ion Creang umorul, asocierile
lingvistice inedite, utilizarea Iondului paremiologic pentru sintetizarea
399
moralei unei ntmpl ri sunt constante ale operei, iar autorul este, prin
structura lui clasic , un moralist.
Faptele descrise n paginile lucr rilor sale amintesc de izvoarele
Iolclorice si de anecdotica popular , pe care autorul le-a asimilat n
vremea Iorm rii sale. Originalitatea concep iei artistice din Pove,ti si
din Povestiri precum si arta de povestitor a lui Creang reprezint o
mostenire a Iarmecului narativ matern. De altIel simbolul matern
apare si n Iormula compozi ional a titlului Pove,tilor (vezi Soacra
cu trei nurori, Capra cu trei ie:i). Exist , n lumea Pove,tilor lui
Creang , dou arhetipuri Ieminine surprinse n ipostaza maternit ii.
Toate calit ile materne sunt transIerate comportamentului alegoric al
caprei, iar deIectele sunt puse pe seama soacrei, pornindu-se de la
tradi ionala antipatie dintre nor si soacr bogat ilustrat n anecdotica
popular . Iumea Povestirilor si Amintirilor ain copil rie este nzes-
trat si ea cu virtu ile estetice ale erudi iei populare. n paginile reIe-
ritoare la descrierea Smarandei Creang , raportul dintre real si Iabulos
are rolul de a decupa din lumea amintirilor o imagine beatiIicat de
autor. Umorul, componentele sale si rolul Iunc iilor umoristice ale
exprim rii pot Ii analizate, de Iiecare dat cnd n scen apar Nic si
Smaranda. Mama este n opera lui Creang cea mai proIund ipostaz
a armoniei, a dragostei. Ea este zei a c minului cnd ocrotitoare, cnd
punitiv , cnd blnd , cnd ludic , cnd nzestrat cu puteri neb nuite.
Ea este suverana atotputernic , care-l Iascineaz si care l ajut pe
copil s si g seasc drumul n via . n basmele lui Creang imaginea
mamei se aIl n contradic ie evident cu cea a lupului cel r u, lacom,
devorator, instinctiv, crud, pr dalnic, Iurios, nest pnit. Aceast ima-
gine n oglind , este simbolic pentru autoritatea matern deopotriv
ocrotitoare si distructiv prin Ior a ei devoratoare. Exist n opera lui
Creang si cealalt ipostaz a maternit ii, cea a soacrei, ale c rei
deIecte ies n eviden prin mijlocirea conIlictului cu nurorile.
n crea ia eminescian imaginea mamei se reg seste n versurile
cunoscutei poezii O, mam ..., n care poetul recurge la aureolarea
simbolic a unei icoane. AstIel, imaginea romantic a Iiin ei materne
este ridicat la rang angelic si comparat cu cea a iubitei, si ea o Iiin
blnd , ocrotitoare, seraIic . Interesant este structurarea simbolurilor
legate de cel al mamei: cripta sIntului mormnt sau mormntul, pe
care poetul si-l doreste la marginea apei, salcmul, teiul, imaginea
iubitei totdeauna angelic . Arhetipul matern nv luie mitic onirica
nevoie de protec ie, de ocrotire. n lumea real , singura solu ie de
evadare pentru suIletul dezn d jduit, deprimat din cauza nedrept ilor
lumii pare a Ii moartea. Ieit-motivul somnului vesnic, asociat rnd pe
400
rnd n ultimul vers al celor trei stroIe cu persoana a II-a singular,
I singular si plural, eviden iaz asocierea simbolului matern cu cel al
gliei mam , cu cel al apei ca receptacul al vie ii. Ca si n marile
mitologii ale lumii, pe care Eminescu le cunostea, corelativele via -
moarte, strns legate de simbolismul matern vorbesc despre nastere, ca
desprindere de trupul matrice si despre moarte ca o ntoarcere n p -
mnt, n lumea siguran ei si a ad postului.

,O, mam , aulce mam , ain ne-
gura ae vremi
Pe fream tul ae frun:e la tine tu
m chemi,
Deasupra criptei negre a sfantu-
lui mormant
Se scutur salcamii ae toamn ,i
ae vant,
Se bat incet ain ramuri, ingan
glasul t u...
Mereu se vor tot bate, tu vei aor-
mi mereu.

Cana voi muri, iubito, la cre,tet
s nu-mi plangi,
Din teiul scump ,i aulce o ramu-
r s -mi frangi.
La capul meu cu grif tu ramura
s-o-ngropi,
Asupra ei s caa a ochilor t i
stropi,
Sim i-o-voi oaat umbrina mor-
mantul meu...
Mereu va cre,te umbra-i, eu voi
aormi mereu.

Iar aac impreun va fi ca s
murim,
S nu ne auc -n triste :iairi ae
intirim,
Mormantul s ni-l sape la mar-
gine ae rau,

Ne pun -n inc perea aceluia,i
sicriu,
De-a pururea aproape vei fi ae
sanul meu...
Mereu va plange apa, noi vom
aormi mereu.

(O, mam ... 1880, 1 IV)

Fecioara Maria, mama divin , simbol si realitate istoric nde-
lung comentat de teologii crestini din primele veacuri este n poezia
eminescian purt toare de lumin si mesager al oamenilor n lumea
ngerilor. Ea este n gndirea cosmocentric a Rug ciunii un liant, ce
uneste si sus ine macro- si micro-cosmosul, un principiu Ieminin spiri-
tual vital:

,Noi, ce ain mila sfantului
Umbr facem p mantului,
Rug mu-te-naur rilor,
Luceaf rului m rilor,
Ascult -a nostre plangeri,

Regin peste ingeri,
Din neguri te arat ,
Lumin aulce clar ,
O, maic prea curat
Si pururea fecioar ,
Marie'
(Rug ciune)
401
n lirica eminescian exist o geograIie proprie, a unui cadru
natural protector, care trimite cu gndul la semniIica ia mitic a sim-
bolului matern. Mediator ntre eu si lume, arhetipul matern se trans-
Iigureaz n lirica eminescian sub Iorma unui peisaj, mereu Iascinant,
altIel modelat mereu. El se adapteaz ca un decor prin mijlocirea
c ruia are loc transIormarea durerii dragostei r nite n dulce nostalgie,
a suIerin ei datorate orgoliului ucis de injusti iile lumii n stoic ,
n eleapt medita ie. Marea si toate ipostazele apei ca matrice ale
vie ii, Intna, pestera, grota, mormntul, insula n p dit de vegeta ie
exotic , luxuriant ca medii izolate ce delimiteaz spa iul privilegiat
de cel supus capriciilor vremii, sunt tot attea ipostaze ale simbolicei
maternit i beneIice. Temperament melancolic, predispus reveriilor,
concepute ca niste c l torii imaginare n lumea visurilor si a amin-
tirilor n care trecutul se amestec cu viitorul, Eminescu g seste n
simbolistica arhetipului matern o surs de inspira ie cu multiple cone-
xiuni n lumea lecturilor sale.
RaIinat observator al psihologiei materne, Caragiale surprinde
mai ales arhetipul Ieminit ii n ipostaza sa coplesitoare prin ngustime
si devoratoare prin atmosIera suIocant pentru personalitatea copi-
lului. Mamele din Momente si Schi e au un temperament expresiv,
gravat de autor: autoritare I r autoritate n Ia a propriului copil,
suIocant de protectoare Ia de personalitatea Iiilor lor, excesiv de
ng duitoare Ia de copiii lor, pe care i trateaz ca pe niste adul i n
miniatur , cnd ei au devenit deja niste obr znic turi. ntr-o societate
n care valoarea suprem este banul, Caragiale observ cu luciditate
acest arhetip al maternit ii, nicicnd echilibrate poate si din cauza
absen ei tat lui. Autorul surprinde consecin ele acestui Ienomen
Iamilial pentru evolu ia societ ii. Interesant de observat este Iaptul c ,
niciodat n opera sa, Caragiale nu a surprins nici inocen a, nici
ging sia, nici puritatea copil riei. Copiii schi elor sale sunt caricaturi
ale personalit ii lor de mai trziu, c ci astIel de personaje vor r mne
vesnic niste imaturi din punct de vedere aIectiv si intelectual. Aceast
academie a primilor sapte ani de acas , deosebit de important pentru
evolu ia ulterioar a personajelor este n cazul lui Caragiale o scoal a
Iavoritismului, a r sI ului, a santajului sentimental, a uniIormelor si
Iormelor lipsite de substan , a lipsurilor morale de tot Ielul din care
toat societatea aceasta mic care este Iamilia si Iace un titlu de
glorie. Caragiale este atent n mod special la Iamiliile nst rite,
preocupate de dobndirea unei spoieli de educa ie pentru Iiii lor, pe
care i costumeaz ca adul i n miniatur si care, trebuie s Iac Ia
aparen elor lumii. Copiii din mediile de la periIeria societ ii si Iac
402
apari ia pentru a ilustra la nivel social, ceea ce la nivel Iamilial era
evident: preIerin a pentru Iorm si indiIeren a Ia de con inut.
Secven a n care, In vreme ae r :boi un copil am rt venit s cumpere
uic si gaz n crciuma lui Stavrache este umilit de rapacele cr-
ciumar, pentru tentativa de Iurt al unui covrig este ediIicatoare pentru
morala acestei lumi, n care valoarea suprem este banul. Via a scolii
este si ea aIectat de aceast moral viciat de interven iile materne. n
schi ele Un peaagog ae ,coal nou , Lan ul sl biciunilor sau Baca-
laureat notarea, promovarea se Iace pe aceleasi principii ale Iavori-
tismului si ale lipsei de obiectivitate n evaluare, determinate de inter-
ven iile materne.
n lumea scrierilor lui Ioan Slavici, arhetipul matern cunoaste
mai multe ipostaze: tn ra mam cu unul sau mai mul i copii al c rei
so munceste din greu (Ana, Persida), v duva s rman , care are n
ntre inere copiii (Mara) sau nepo ii (mama Anei din Moara cu noroc),
Iemeia care a preIerat s se despart de so si de s r cie (mama lui
Mihail Budulea din Buaulea Taichii). Cea mai pregnant descriere are
loc n cazul Marei, v duva s rman si destoinic , care se lupt din
greu pentru bun starea traiului si viitorului copiilor s i. Dimensiunea
moral a acestei personalit i era important pentru scrisul lui Slavici.
SacriIiciul constient al mamei n Iavoarea copiilor, truda vie ii zilnice,
eIortul ntre inerii unei Iamilii prin mijloace oneste, ncercarea de a
nvinge toate diIicult ile destinului prin munc cinstit si prin spiritul
de prevedere, care o ndeamn s si economiseasc agoniseala,
mndria justiIicat de realiz rile copiilor s i, toate acestea Iac din
Mara un personaj principal, pozitiv n lumea n care valoarea suprem
r mne banul.
d. CEIIAI I SI IUMEA
Ceilal i si lumea: acesta este numele a dou teme reunite, care
deIinesc statura talentului scriitorului clasic, creator al propriului
univers literar. Pentru n elegerea acestei aIirma ii, Ioarte important
este ncercarea de a realiza o discriminare ntre percep ia, reprezen-
tarea artistic si temperamentul creatorului, ntre reprezent rile visu-
rilor autorului, ale idealurilor sale si Ielul n care acesta se identiIic
sau nu cu Iamilia, cu membrii comunit ii c reia i apar ine si cu
idealurile colective. Interesant, de asemenea, este s aIl m cum, pe
t rmul crea iei artistice, o reprezentare n vis antreneaz credin a n
realitatea ei, cum scriitorul asimileaz un aspect, o caracteristic sau
un atribut al lumii c reia i apar ine si cum personalitatea sa artistic
403
se Iormeaz prin acest proces de identiIicare exemplar sau de res-
pingere, de diIeren iere de modelul respectiv.
Din acest punct de vedere, apar dou arhetipuri de scriitori:
contestatarii cei care si deIinesc talentul artistic prin diIeren ierea
de sabloanele contemporane, prin negare, prin ironia acid , prin
revolta Ia de structurile osiIicate, care ngr desc spiritul lor adoles-
centin, nonconIormist si idealiytii - cei care prin intermediul operei
lor dau cititorului sentimentul c , idealurile lor au corespondent n
realitate, c Irumuse ea, bun tatea, inocen a, adev rul au un grad de
puritate deosebit de ridicat n realitatea descris n paginile crea iilor
lor. Acestea nI iseaz de obicei retrospective ale unor evenimente
existen iale, din care n elepciunea maturit ii a extras esen ialul
aspira iilor morale ale umanit ii de pretutindeni si de oricnd. n orice
veac de la nceputul sau de la sIrsiturile lumii, aceste dou tipologii
arhetipale se vor reg si n opera diversilor autori.
Revenind la opera marilor clasici romni, autori ai veacului
romantic, care tocmai se sIrsea, putem spune c exist n crea ia
acestora etape, care i deIinesc ca autori idealiyti, vis tori (Eminescu
n crea iile n care medita ia asupra istoriei umanit ii si a societ ii
contemporane l conduce la idealizarea trecutului: Junii corup i,
Horia, Memento mori, Imp rat ,i proletar, Privesc ora,ul furnicar,
sonetele satirice postume, Scrisoarea III, Scrisoarea IJ, Creang n
Amintiri ain copil rie; Slavici n anumite Iragmente lirice ale
memorialisticii: Fapta omeneasc , Inchisorile mele, Amintiri, Lumea
prin care am trecut, Caragiale n anumite Iragmente din paginile
retrospective sau n necroloage, ca de exemplu In Nirvana) si ca autori
contestatari, ca revolta i realisti si ironisti, care se distan eaz , care si
delimiteaz op iunile Ia de aspectele negative ale lumii contem-
porane (Eminescu n publicistica literar si politic , care este expresia
patriotismului si a viziunii etico-sociale a autorului si care i deIineste
concep ia si preocup rile pentru dezvoltarea de pe o baz proprie a
culturii romne: Repertoriul nostru teatral, O scriere critic , Litera-
tura ain Boto,ani Nuvele ain popor ae Ioan Slavici, Teatrul
romanesc, Jisul Dochiei, Osta,ii no,tri, Teatrul Na ional Trei crai
ae la r s rit, sau n articolele reIeritoare la teoria ,p turii super-
puse, care dau m sura speciIicului conservatorismului eminescian:
Doroban ii, Starea popula iei rurale, Martiriul lucrativ, Timpul ,i
problema r neasc , Scrisoare aomnului Dumitru Br tianu,
B lcescu ,i urma,ii lui, Progresul real ,i cel fictiv, Munc , echitate ,i
aaev r, In fa a lui Stefan Joa cel Mare,Creang , a c rui concep ie
Iolcloric si anecdotic despre lume rezult din Pove,tile, din Poves-
404
tirile si din scrierile incluse n lucr rile didactice: Pungu a cu aoi bani,
D nil Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan P itul,
Povestea lui Harap-Alb, Fata babei ,i fata mo,neagului, Ivan
Turbinc , F t-frumos, fiul iepei, Mo, Nichifor Co cariul, Povestea
unui om lene,, Mo, Ion Roat , Ion Roat ,i Joa Cu:a, Popa Duhu,
Cinci pani ,i P s rica in timpul iernei, Pacal , Inul ,i c me,a, Acul
,i barosul, Ursul p c lit ae vulpe, Poveste, viziunea dramaturgului
Caragiale asupra lumii deIinit de comediile: O noapte furtunoas ,
Conul Leoniaa fa cu reac iunea, O scrisoare pieraut , D-ale carna-
valului si drama N pasta, acuitatea observa iei social psihologice n
surprinderea variet ii mediilor, a tipurilor si moravurilor n Schi e,
extinderea perspectivei grave asupra lumii n nuvele si povestiri;
inIluen ele naturaliste, Iantastice, exotice si pitoresti de origine
Iolcloric balcanic si oriental n O f clie ae Pa,ti, P cat, In vreme
ae r :boi, La hanul lui Manfoal , Kir Ianulea. Caragiale, autorul de
studii si articole politice: Toxin ,i toxice, Gr m tici ,i m sc rici, 1907
ain prim var pan in toamn , Ioan Slavici a c rui viziune etico-
IilosoIic rezult din paginile memorialisticii, din scrierile didactice,
etnograIice, istorice, Iolclorice, de observa ie sociologic din Jaria,
Stuaii asupra maghiarilor, Noi ,i maghiarii, Cri,enii no,tri, Araealul,
Tribuna ,i tribuni,tii, din lucr rile pedagogice si publicistice de la
Timpul, Tribuna ,i Jatra). Aceast propor ie de idealism si revolt , de
melancolie si ironie, de viziune oniric si de percep ie realist
deIineste tiparul stilistic al operei Iiec rui scriitor clasic romn.
Felul n care se reIlect imaginea celorlal i si a lumii n general
n opera unui scriitor este si un indice al maturit ii, al aspira iilor, al
inteligen ei si al talentului s u. Viziunea etico-social poate Ii desci-
Irat prin intermediul rndurilor publicistilor (Eminescu, Caragiale,
Slavici). Nemul umirile proIunde izvorte din ratarea diverselor
demersuri existen iale pot Ii n elese prin intermediul paginilor satirice
(Eminescu). DiIeren a temperamental poate Ii si ea n eleas prin
clara discriminare ntre textele comice si cele satirice (Caragiale si
Eminescu). Spre deosebire de cel care satirizeaz anumite aspecte ale
societ ii descriindu-le ca atare, I r capacitatea de a se detasa emotiv
de o situa ie subiectiv transIigurat artistic, comediograIul si mnu-
ieste personajele sale privindu-le detasat. El si poate dep si izolarea
altIel dect prin ironie si satir . El este autorul regizor, care spune
adev rul ntr-un mod relaxat, convins c , rznd cu to ii, vom nv a
mai mult. ComediograIul se amestec cu spectatorii propriei piese si
are capacitatea de a si vedea opera si cu ochii ingenui ai celui care o
priveste pentru prima oar . Autorul satiric si ironistul apar pe scen n
405
Ia a publicului. Ei sunt personaje ale propriei opere, c ci detasarea de
elementele de autobiograIie nu s-a realizat complet. ComediograIul e
si el uneori tributar elementului monograIic, n sensul n care multe
Iragmente din discursurile parlamentare ale vremii se reg sesc n
replicile personajelor lui Caragiale.
Imaginea celorlal i si a lumii n general reIlectat n memoriile
scriitorilor clasici este un privilegiu pentru cel care citeste memoriile
lui Ioan Slavici, Inchisorile mele si Lumea prin care am trecut,lucr ri
ce dezv luie o personalitate robust din punct de vedere moral, care si
asum op iunile si nu regret nici una dintre deciziile luate de-a lungul
vie ii. Exist o vrst a decant rii amintirilor, iar redactarea memo-
riilor trebuie s Iie probabil asem n toare cu perioada ndelungat n
care mustul nvolburat se transIorm n vin, ntr-o pivni r coroas ,
Ierit de geana indiscret a soarelui. Cnd Ioan Slavici se hot rse s
publice n 1924 volumul intitulat Amintiri, el urma ndemnul pe care,
n 1899, IosiI Vulcan l adresase tuturor celor care l cunoscuser pe
Eminescu de a scrie despre acesta. Cele 19 capitole scrise si publicate
,n deosebite timpuri, la deosebite ocaziuni si-n urma unor deosebite
ndemnuri, cum m rturiseste autorul n Prefa au Iost gustate si
apreciate de c tre lectori diversi pe parcursul timpului. T. Teodorescu-
Braniste scria: ,Cartea aceasta este Pantheonul nostru. Marile Iiguri
ale trecutului sunt aici. Vre i s le cunoaste i, vre i s v nIiora i n
preajma lor, intra i: mesterul nentrecut Ioan Slavici a ridicat o cl dire
mare, a sleIuit coloane superbe si ntre ele a ornduit urnele Iunerare
ale marilor s i prieteni. Culoarea lumii n care au tr it marii clasici
romni, Ielul n care au perceput ei lumea se poate n elege printr-un
demers comparativ, prilejuit de lectura paralel a operei si de cea a
paginilor n care Slavici m rturiseste: ,Nu Iac studiu adncit, ci m
m rginesc a le spune toate cum le stiu, cum le-n eleg si cum mi le
aduc aminte, dup cincizeci de ani. Prietenia lui Slavici cu Eminescu
dateaz din perioada studiilor vieneze, cnd poetul i apare ca un tn r
deosebit, optimist, comunicativ, cu preocup ri intelectuale variate, cu
numeroase curiozit i gnoseologice, cu Iascina ia admirativ pentru
ConIucius, cu pasiunea de a citi mult, de a-si cump ra c r i, pe care le
,citea cu o repe:iciune uimitoare, nu vorb cu vorb , ci cuprin:ana
cu privirea fra:e intregi. Aceasta este perioada n care, Eminescu era
personajul despre care Slavici si amintea c avea obiceiul s spun n
spiritul n elepciunii orientale c ,nu e nimeni nici atat ae m rginit,
nici atat ae stricat, ca s nu po i inv a ae la el ceva. Aceasta este
perioada n care, publicistica eminescian a vrstei tinere ii ne Iace s
descoperim o maturitate precoce si o preocupare continu de autoper-
406
Iec ionare a celui care compune. Inteligen a poetului de a scrie pentru
publicul s u pentru a-l ridica pe acesta la nivelul s u si nu pentru a se
cobor autorul la limita acestuia, este tema articolului Repertoriul
nostru teatral (18/30 ianuarie 1870). Pasionat de lumea teatrului,
urm rind spectacole si redactnd cronici ale acestora, care nI iseaz
diverse st ri de lucruri, precum cea n care actorii lipsesc sau nu si
interpreteaz n mod proIesionist rolul (Teatrul na ional Trei crai
ae la r s rit 14 XI 1881), situa ii n care piese lacrimogene sunt
intitulate comedii (Jisul Dochiei, poem intr-un act, O,tenii
no,tri, comeaie (?) in trei acte, 12, 15 XI 1877), situa ii n care
dramele sunt interpretate ntr-o limb p s reasc (cazul dramei
Moartea lui Constantin Brancovanun 4 acte ,comis de d-l Antoniu
Roques, n articolul Teatrul romanesc din 1874), Eminescu era Ierm
convins c ,nici o literatur puternic ,i s n toas , capabil s
aetermine spiritul unui popor, nu poate exista aecat aeterminat ea
ins ,i la ranaul ei ae spiritul acelui popor, intemeiat aaec pe ba:a
larg a geniului na ional. (Novele ain poporde Ioan Slavici 28
III 1882). Aici, exist diIeren a pe care Eminescu o Iace ntre scriitorii
Ianteziei pure, ale c ror lucr ri nu au nici o leg tur cu realit ile
romnesti si scriitorii, care inspira i de ,fonaul sufletesc al poporului,
ganaesc ,i simt ca el.
Eminescu Iusese silit de mprejur ri s ia de mai multe ori atitu-
dine mpotriva manierei n care se I cea critic literar n diversele
gazete ale timpului. (O scriere critic 7/19 I, 9/21 I 1870, Literatura
ain Boto,ani 12 I 1877 si 23 I 1877). n opinia sa, era absolut
obligatorie o decen n privin a critic rii operei si nu a persoanei, n
privin a utiliz rii unui limbaj civilizat si mai ales gramatical: ,Cana
cineva nu s-a imprietenit nici m car cu gramatica romaneasc , s nu
cute:e a scrie poe:ii ,i nuvele. Eminescu nu a mprumutat teoriile
lingvistice ale proIesorului s u, Aron Pumnul. El a n eles realitatea
graiului romnesc cunoscnd ndeaproape via a si caracterul poporului
s u. Slavici si amintea cum Eminescu stia Ioarte mult gramatic , dar
n privin a sintaxei i recunoaste superioritatea lui Caragiale. Cnd
lucrau mpreun la ziarul Timpul, obisnuiau s citeasc cu glas tare
articolele pe care le scriau. Eminescu, ,om avantat, ae o fire impul-
siv se aIla n tandem cu Ion Iuca Caragiale, ,hatru nes ios, care
l zgnd rea ntrerupndu-l cu ,A,', ,Nu se poate', ,Ba bine c
nu'. Urma o a doua lectur : ,fra: cu fra: , propo:i iune cu propo-
:i iune, vorb cu vorb . Munca aceasta laborioas , de artizani ai
vorbelor i-a I cut s si propun ntocmirea unei gramatici proprii, n
care Eminescu s trateze etimologia, Caragiale sintaxa, iar Slavici
407
,alegerea, intrebuin area ,i a,e: rile vorbelor potrivit cu firea
limbii. Citind opera marilor clasici, po i n elege c iubirea de adev r,
cultul Iormei si religiozitatea lingvistic sunt coordonatele arhitec-
tonice majore ale operei lor.
Cnd n septembrie 1924 Amintirile lui Ioan Slavici se aIlau la
tipar, Panait Istrati publicase n Aaev rul literar ,i artistic un articol
intitulat Intre neam ,i umanitate, n care sus inea c Eminescu nu i-a
n eles pe ,prop v auitorii iaeii ae ae:robire interna ional si a
I urit ,arme otr vite de care s-au Iolosit mai trziu to i demagogii
na ionali. Slavici a respins acuza iile delimitnd clar na ionalismul lui
Eminescu de sovinismul contemporanilor s i, demonstrnd c poetul
nu a Iost xenoIob. Cititorul model va n elege c viziunea eminescian
asupra societ ii romnesti, inIluen at de cea a lui Ion Heliade
R dulescu, exprimat n Echilibrul aintre antite:eeste una coerent si
constant . Eminescu considera c ,e o aatorie (a sa ca scriitor) ae a
fi ,i ae a r manea in partea poporului istoric ain care insumi fac
parte ,i in contra p turei superpuse ae venetici. (Materialuri etno-
logicen Timpul 8 IV 1882 n M. Eminescu Scrieri politice, comen-
tate de D. Mur rasu, Ed. Scrisul Romnesc Craiova, p. 335-336).
Pronun ndu-se mpotriva liberalismului si a cosmopolitismului,
ncrez tor n Ior a moral si cultural a neamului s u, Eminescu a
luptat mereu cu aparen ele, cu politicienii iluzionisti contemporani,
care ncercau s acrediteze Iormele occidentale ntr-o societate rom-
neasc n tranzi ie din care lipsea Iondul. Progresul nu se putea ob ine
prin imita ie, prin copiere. DeIinirea identit ii noastre spirituale nu se
putea Iace nici ea prin mimarea spiritului occidental.
Pe de alt parte, unitatea politic era n viziunea eminescian
rezultatul Iiresc al contopirii dintre identitatea suIleteasc si cea
cultural , iar problema institu iilor politice si a vie ii publice Iusese
adesea abordat . (Natura ,i Statul, Echilibrul in stat, Despre eu-l nos-
tru social ,i Cultur ,i ,tiin ). Eminescu combate Irazeologia g u-
noas , Iormele I r Iond, moravurile pestri e ale vie ii publice rom-
nesti, degringolada alegerilor, mprejur rile n care cstig pescuitorii
n apele tulburi ale societ ii romnesti, calamitat de aceste tornade
electorale. Ia rndul s u, Caragiale va critica si el institu iile repre-
zentate de personaje dubioase din punct de vedere moral sub Iorma
schi elor si a comediilor sale. Iumea pe dos se va cristaliza ca tem
literar si n opera lui Creang . Dac abordarea jurnalistic a aspec-
telor societ ii vremii a n scut polemici, care au eclipsat par ial seg-
mente din scrierile politice eminesciene, tiparele comediei sau cele ale
Iabulei, n care ipocrizia, minciuna, zgrcenia, adulterul, l comia,
408
abuzul de putere si nsel ciunea ap reau, au avut darul de a ilustra
ntr-o Iorm alegoric eterne vicii ale societ ii.
Dup c derea guvernului conservator la 31 martie 1876,
Eminescu, redactor la ziarul Timpul va deveni autorul articolelor de pe
prima pagin a acestei publica ii. Dup 6 ani, obosit si dezam git de
mizeria moral a lumii din jurul s u, Eminescu era decep ionat. Dar
scrierile sale politice contribuie la n elegerea punctului s u de vedere
cu privire la societatea n mijlocul c reia tr ia. Concep ia sa despre
rolul claselor ,proauctive si despre situa ia acestora (Doroban ii n
Timpul 30 XI 1877, Starea popula iei rurale n Timpul 15 II 1880),
despre conducerea corupt si brutal , care jeIuieste produc torul
intimidndu-l cu ,briciul aaministra iei(Martiriul lucrativ n Timpul
2 IV 1880), despre reIorma agrar deIectuos ntocmit (Timpul ,i
problema r neasc 16 II 1882), toate aceste idei sunt coordo-
natele conservatorismului eminescian. Adept al organiz rii sociale
monarhice dup principiul ereditar (Fra: ,i aaev r n Timpul 23 XII
1877), n elegnd organizarea statal dup modelul natural, n care
institu iile sunt ,organele lui Iiresti (Problema evreiasc n Timpul
17 XII 1881) si deIinind arta politic prin compara ie cu stiin a
medicului (Timpul ,i problema r neasc ), Eminescu scrie I r
echivoc: ,Joim statul na ional, nu statul cosmopolit, nu America aun -
rean .... Practic, progresul statului modern nu se poate realiza dect
prin munc : ,temeiul unui stat e munca, bog ia unui popor st in
munc nu in bani. (Ilustra ii aaministrative n Timpul 18 XII 1877).
El neag drepturile politice ale celor care duc o existen parazitar ,
speculnd munca altora si necompensnd prin munc ceea ce au primit.
Mndru c Iace parte dintr-un popor cu o istorie eroic , c ci
,romanii sunt poporul cel mai insemnat al Europei (Ms. Ac. 2257
p. 415), Eminescu este un paseist ndr gostit de icoana evului mediu
romnesc, n special de epoca domnitorilor SteIan cel Mare, Matei
Basarab, Mircea cel B trn si Alexandru cel Bun. El este convins c
lumina trecutului are o mare inIluen asupra evolu iei unui popor,
asemeni vibra iilor astrale: ,precum lumina unor stele ce s-au stins
aemult c l tore,te inc in univers, incat ra:a afunge ochiului nostru
intr-un timp in care steaua ce-a rev rsat-o nu mai exist , astfel ain
:area trecutului mai afunge o ra: ae glorie pan la noi, pe cana
cau:a acestei str luciri, t ria sufleteasc , creain a, abnega iunea nu
mai sunt. (Munc , echitate ,i aaev r Timpul 9 XII 1882).
Compara ia aceasta poate Ii reg sit si n alte scrieri eminesciene (In
fa a lui Stefan Joa cel Mare n Timpul 18 VI 1883 si poezia La
steaua), semn c ea a constituit o tem de medita ie proIund pentru
409
autorul, care idealiznd trecutul a adoptat retorica vehement la adresa
prezentului n esat de ,trafican i ae creain ,i ae sim iri.
Medita ia asupra istoriei umanit ii si a societ ii contemporane
a constituit tema unor poeme precum Junii corup i, Horia, Memento
mori, Imp rat ,i proletar, Privesc ora,ul furnicar, sonetele satirice
postume, Scrisoarea III si Scrisoarea IJ. Acestea dezv luie geogra-
Iia imaginarului romantic si n zuin ele idealiste ale vis torului, n
ipostaza de p stor al oilor de aur, de p str tor al miticei comori n
c utarea c reia porniser argonau ii: ,Turma visurilor mele eu le pasc
ca oi ae aur. Contemporan al etapei dec derii istoriei, navigator pe
undele vis rii n luntrea propriei vie i, poetul socoteste c mitul este
solu ia compensatorie a unei istorii care i se pare lipsit de m re ie,
ridicol prin meschin ria actorilor s i si nu n ultimul rnd repetabil
n succesiunea genez dezvoltare apogeu dec dere. El sper ntr-o
revigorare a poporului si a conduc torilor s i, care par atinsi de
blestemul regelui dac, Decebal. Contemplarea panoramic a istoriei l
conduce la convingerea c dezlegarea misterului viitorului poate Ii
realizat si c ,ganairile-s fantome, cana via a este vis (Memento
mori). Si medita ia cezarului din Imp rat ,i proletar se termin cu
gndul ,c vis al mor ii-eterne e via a lumii-ntregi. Imaginea socie-
t ii contemporane autorului este o lume teatru, n care actorii sunt
p pusi mnuite cu ndemnare de un p pusar anonim: ,O, teatru ae
p pu,e... :von ae vorbe omene,ti, (Scrisoarea IJ), ,M ,ti cu toate
ae renume in comeaia minciunii (Scrisoarea III). Oamenii par niste
ntrup ri eIemere ale gndurilor creatorului. Asem n tor concep iei
heraclit-iene, ei sunt niste unde ale marelui ru: ,Nu tr i i voi, ci un
altul v inspir - el tr ie,te, / El cu gura voastr raae, el se-ncant , el
,opte,te,/ C ci a voastre vie i cu toate sunt ca unaele ce curg, /
Jecinic este numai raul: raul este Demiurg. (Scrisoarea IJ). Via a
politic a comunit ii sau cea privat este dominat de aceleasi mora-
vuri pestri e, de aceleasi comportamente, care Iac imposibil sinceri-
tatea, intimitatea si rostirea adev rului. Baza judec ii existen iale
eminesciene porneste de la o reprezentare a unei lumi ideale, care de
Ioarte pu ine ori si g seste corelativul n realitate. Interesant este de
observat cum aceast reprezentare din vis antreneaz credin a n
realitatea ei, pe care autorul o situeaz ntotdeauna ntr-un timp trecut:
,Fanta:ie, fanta:ie, cana suntem numai noi singuri,/ Ce aaes m por i
pe lacuri ,i pe mare ,i prin cranguri' / Unae ai v :ut vroaat aste ri
necunoscute? / Cana se petrecur-aceste? La o mie patru sute?
(Scrisoarea IJ).
410
Spre deosebire de Eminescu, Caragiale este creatorul unui uni-
vers literar n care aspectele descrise atent si g sesc corespondent n
via a real . Iumea comediilor lui Caragiale este una a Don Juan-ilor
de mahala din ,gianta latin , a so ilor nsela i, a ex-so ilor be ivi,
mitocani si pastramagii si a damelor ,cu ochi alunecosi si inim zbur-
dalnic , c rora ,inima le palpit de amoare, care se tem s nu Iie
,compromentate de un scandal n Universulsau care se lupt pentru
c cineva ,a omort viitorul unui protejat de-al lor (Iiu, amant, aliat
strategic) n politica ,per toujours cu dispute de ,trebunar si cu
idealuri democrate demne de Jocea patriotului Na ionale, R cnetul
Carpa ilor ,i Aurora Democratic .Finalul Iericit al rivalit ilor politi-
ce, Iarsa, conIuzia, qui-pro-quo-ul sunt numai cteva dintre procedeele
utilizate, pentru ilustrarea mersului acestei lumi n esate de ignoran i
cu preten ii si de personaje, care mimeaz ignoran a pentru a rezolva
conIlicte majore.
n conturarea concep iei sale despre lume, inspira ia mitologic
l-a condus pe Eminescu si c tre izvorul nemuritor al Iolclorului
autohton, pe care l-a apreciat pentru capacitatea sa de concentrare, de
exprimare simpl a adev rurilor celor mai proIunde (Note aespre
crea ia popular ). n stil hegel-ian, autorul credea c via a unui neam,
sub diversele ei Iorme exprim o idee, adic un suIlet ce-si determin
corpul s u n mod necesar. El spera c se vor mai g si spirite care
,vor prefera a se aa pa mai bine la i:vorul curat ca lamura ,i mai
pre ios ca aurul al poe:iei noastre populare, aecat s bea ain i:vorul
ae ap ae :ah r cu portocale. (Ms. 2291 I..8) Comparnd cntecele
populare cu Ilorile s lbatice din cununa nebunului Rege Iear, Eminescu
se ntreba: ,Oare amestecul ce pare f r in eles a florilor s lbatece ce
se strecoar prin pletele b tranului rege nu sunt metafore vie a
crierilor s i, in care imaginile, florile ganairei s-amestecau s lbatece
,i f r in eles? Si cat profunaitate in acele ganairi, ,i cat miros in
acele flori. Astfel sunt ,i florile s batece cantecele populare. (Ms.
2257 I. 52v.).
Savoarea Iolcloric o vom rentlni valoriIicat original n
crea ia lui Ion Creang , a c rui concep ie anecdotic despre lume este
inIluen at de Iorma ia sa intelectual . Destin literar singular prin
genialitatea reusitei sale, c reia peste moarte si timp i s-a ad ugat exe-
geza laudativ , Creang modeleaz povestea tradi ional romneasc ,
p strnd schema basmului si ad ugndu-i interpretarea personal a
tipurilor, culoarea local , limba savuroas si observa ia social realist
a lumii strmb ornduite. Iumea pe dos este o tem recunoscut a
basmelor lui Creang derivat dintr-un topos medieval universal. Ia
ad postul prostiei simulate, a dedubl rii autor-personaj, critica acestei
411
lumi devine evident . ntre umoristii lumii, Creang este un artist
incomparabil n privin a alc tuirii unui univers literar, n care exist
deopotriv duiosia evoc rii, jovialitatea umorului, talentul Iabulistic si
anecdotic, precum si cascadele de exprim ri autentic populare aIoristice.
Oglind a lumii n care tr iesc, opera scriitorilor clasici nu este
n totdeauna pe placul celor care se privesc n ea. Cuprins de senti-
mentul c este martorul unei lumi care stinge, Slavici scrie n Ganaul
meu, capitolul introductiv al lucr rii Lumea prin care am trecut: ,Cei
ce-mi vor fi citina scrisa au s fie aeopotriv cu omul care trece pe
lang un lac cu ap limpeae ,i veae cele aimpregiur oglinaite in fa a
lui, aeci nu cum aievea sunt, ci cum par in oglinaa nestatornic .
O interesant imagine a doamnei Iumi sau a Signore-lui Public
apare n Iragmentul de ,novel original eminescian intitulat Con-
trapagin , redactat dup toate probabilit ile n perioada 1868-1869.
Sub pretextul traducerii din chinez a unui text, pe care l doreste citit,
autorul adreseaz Signorei Iumi sau Signore-lui Public o Precuvan-
tare n stil epistolar, de Iapt o solicitare de ob inere a unei ,legitima-
iuni sau r va, ae trecere pe vechie pentru ca scriitorul s cutreiere
cu marIa sa opera ntinsul dumisale imperiu. Tot n aceast
lucrare, Signora Iume apare n ipostaza de dam cochet proprietar a
unui stabiliment de Ioto si litograIie n care monsignorul culeg tor de
tipograIie, Destinul are insolen a de a scrie tot ceea ce i trece prin
minte si nu ceea ce i se dicteaz de c tre doamna Iume. Asa se
explic diIeren ele dintre Iond si Iorm ntre ,farsorul en gros ,i en
atail pe care Destinul l transIorm n ,om politic, ntre ,com-
eaian ul care e ,artiste aramatique, ntre ,vacari-ul care e ,prince,
,Ministre Secretaire aEtat, ntre ,omul be iv sau hengheri-ul care
e ,fournaliste, ,compo:itorul ae geniu care e ,muritor ae foame
si ,poetul ae geniu care e ,ce,itor sau ,iaiot. Iipsit de comple-
zen , autorul ncheie pretinsa epistol , subliniind c nu doreste s i
s rute mna Doamnei Iumi, din care, de altIel, scriitorul Iace parte si
cu care, de altIel, Iumea se socoteste egal . Semnat ,amic sau inamic:
tout-egal, M.E., epistola se ncheie prin sublinierea n stil ironic a
nedrept ii lumesti de a i se acorda ,carte ae calicie autorului c ruia
spre deosebire de ceilal i, care nu au ,fona, se sus in prin ,creait
personal sau prin ,furt i se recunoaste aceast vin .
e. SCRISUI SI OPERA
AIlat la grani a dintre Iantezie si realitate, poate si pentru c
viitorul poate Ii cucerit numai prin intermediul visului, opera marilor
clasici romni are capacitatea de a Ii perpetuu actual . Aceast
412
caracteristic a operei lor deriv din cumularea unor tr s turi majore
ale cuvntului scris, pentru care Iiecare dintre ei a avut un deosebit
respect. Ei au I cut s vibreze n coarda crea iilor lor si originalitatea
Iolcloric si naturale ea limbii vorbite de majoritatea semenilor. Dup
moartea lor, aureola cuvntului scris a Iost semnul unor opere de
excep ie. Dac altul le-ar Ii Iost destinul, dac numele lor nu ar Ii Iost
ridicat pe scutul clasicit ii literelor romnesti asemeni trupurilor
eroilor c zu i pe cmpul de onoare si datorie, si dac opera lor ar Ii
Iost dezgropat dup mult timp, asemeni amIorelor antice, cititorul din
orice timp ar Ii remarcat truda de artizani ai emo iilor, care are darul
de a nsuIle i aceste crea ii, rod al unor biograIii spirituale n care
pledoaria pentru Irumuse e si adev r este o constant . Iutul ars al
amIorelor dezgropate r mne mut, c ci ecourile trecutului au Iost
ngropate de vreme. Rndurile din laboratorul de manuscrise ale
acestor autori justiIic prin ele nsele jertIa vie ii pentru eternitatea
operei, c ci pentru ei cuvntul scris are nu numai o valoare personal ,
ci si una social .
Universul tematic al operei eminesciene se remarc n primul
rnd prin coeren a tematic . Poezia, proza, teatrul, publicistica literar
si politic au iscat numeroase controverse n privin a ierarhiei valo-
rice, pornind de la raportul dintre scrierile ,antume si cele ,pos-
tume. Tema condi iei artei si a scriitorului e ilustrat de poeziile
Numai poetul, Epigonii, Oain ,i poetul, Icoan ,i priva:, In :aaar in
colbul ,colii, Scrisoarea I, Scrisoarea II sau Criticilor mei, n care
autorul pune problema recept rii operei, a raportului dintre genialitate
si posteritate, a valorii, a r spl tirii scriitorului de c tre societate, a
evalu rii jertIei creatorului pentru n elegerea operei de c tre contem-
poraneitatea si posteritatea deopotriv de meschine. Concluzia versu-
rilor din paginile manuscriselor eminesciene este clar exprimat : ,Decat
s -mi v a eu versul in gurile ae rana, / Mai bine pe-un :ambet al
aragostei il vana.
Medita ia asupra Iolclorului, asupra literaturii populare si inspi-
ra ia din mitologie este ilustrat de crea ii precum Genaia, Feciorul
ae imp rat f r ae stea, C lin Nebunul, C lin (file ain poveste),
Strigoii, Fata-n gr aina ae aur, Miron ,i frumoasa f r corp, Sarmis,
Gemenii, Ce te legeni..., Reveaere, La mifloc ae coaru, Mu,at ,i ursi-
torile, F tFrumos ain lacrim ,i Poveste inaic . Inspira ia intim a
liricii eminesciene, unicitatea sintezei dintre ,particular si ,general
uman n poezia romantic a iubirii, a naturii, a st rilor suIletesti
dilematice, a nostalgiei, a purit ii si a plenitudinii e ilustrat de versu-
rile crea iilor Frumoas -i, Jenere ,i maaon , Sara pe aeal, Aveam o
413
mu: , Miranaoni:, Dac treci raul Selenei..., Floare albastr , Cr -
iasa ain pove,ti, Lacul, Dorin a, Dormi, O aulce inger blana, Pier-
aut pentru mine, :ambina prin lume treci, Coaru ,i salon, Povestea
teiului, Singur tate, Sonete, De cate ori, iubito, Gelo:ie, Urat ,i
s r cie, Din cerurile-albastre, Atat ae fragea , Pe lang plopii f r
so , Si aac ..., Te auci... , Oa in metru antic, Din valurile vremii,
Nu m in elegi si Scrisoarea J. Viziunea IilosoIic si de elogiu al
n elepciunii n via ilustreaz trecerea de la romantism la clasicism
n poezii precum Mortua est, Demonism, Rug ciunea unui aac, O,
in elepciune, ai aripi ae cear , Scrisoarea I, Gloss , Luceaf rul.
Proza romantic eminescian experimenteaz aceeasi tematic
n specii literare diverse precum romanul (Geniu pustiu), schi a,
nuvela, nara iunea portretistic , proza eseistico-IilosoIic si de esen
Iantastic . Atent la lumea interiorit ii, pe care o exploreaz romanticii
autorul utilizeaz sondajul n subconstient n scrieri precum La
aniversar , S rmanul Dionis, Avatarii faraonului Tla, Ce:ara, La
curtea cuconului Jasile Creang , Mo, Iosif, Aur, m rire ,i amor,
Archaeus, Jisul unei nop i ae iarn , Fragment ,i Ioan Jestimie.
ncerc rile de teatru eminesciene se reg sesc n izvoarele manus-
criselor, unde exist nsemn ri care arat c autorul si I cuse nume-
roase proiecte precum redactarea unui Doaecameron aramatic. Parti-
cularit ile abord rii tematice eminesciene se reg sesc n aceste scrieri
pentru care timpul a Iost insuIicient si ca urmare treptele realiz rii
stilistice diIer n lucr ri precum Mira, Emmi, Decebal, Gogu tatii,
Bogaan Drago, si cele trei versiuni ale poemului dramatic Anarei
Mure,anu.
Respectul Ia de arta scrisului porneste n cazul lui Ion Creang
de la m rturisirea pe care n Amintiri o Iace bunicul, David Creang ,
personaj care nv ase s citeasc , dar care nu stia s scrie si care avea
o p rere deosebit despre Ieciorii s i mai mari, cei care nv aser s
scrie si s socoteasc la scoala lui Alecu Balos: ,Dar cartea i,i aauce
,i oarecare mangaiere. Eu, s nu fi ,tiut a ceti, ae mult a, fi innebunit,
cate am avut pe capul meu. Arta lui Ion Creang analizat n Pove,ti,
Povestiri si Amintiri ain copil rie este deIinit de to i exege ii s i cu
reIerire la Iunc iile ac iunii, ale dialogului, ale comentariului, innd
seama de virtu ile estetice ale erudi iei populare, de raportul dintre real
si Iabulos si de umor, ca dominant a operei sale. ntre marii poves-
titori ai lumii, Creang se distinge prin componentele monograIice si
autobiograIice ale viziunii umoristice.
P rerile lui Ion Iuca Caragiale despre scris si despre rolul operei
beletristice sunt ilustrate de articolele despre literatur si teatru,
414
Cercetare critic asupra teatrului romanesc, Cateva p reri siPolitic
,i literatur si de m rturiile eseistico-portretistice n leg tur cu
Eminescu exprimate n articolele In Nirvana, Ironie si Dou note.
Criticnd lipsa de originalitate a scrierilor teatrale romnesti, care erau
n mare m sur plagiate si traduceri lipsite de valoare (Cercetare
critic asupra teatrului romanesc), Caragiale era convins c ,opera
ae art este o fiin , c reia insufl torul ae via nu este, nu poate fi
aecat talentul. F r aceast flac r ae via , flac r mai misterioas
,i mai neaefinit aecat chiar ra:ele lui Roentgen, pot c p ta lucruri
artificiale, nu opere artistice ,i nimic nu e altceva fa cu artistul
aecat artificialul. (...) Opera scriitorului talentat poate Ii nsuIle it
prin intermediul lecturii n orice vreme: ,Precum un bob ae grau g sit
peste 5000 ae ani in sicriul unei mumii egiptene, sem nat in p mant
bun, reinvie ca ,i bobul cules anul trecut, asemenea o oper ae art
viabil , aup o p r sire ,i uitare ae veacuri, reinvia: iar ,i la
c laura ochilor price-pu i.(...) Asem n tor Demiurgului, scriitorul
modeleaz Iorme noi pe care le nsuIle este cu puterea talentului s u:
,A crea, a apuca ain haos inform elementele brute, a le topi impreun
,i a le turna intr-o form , care s imbrace o via ce se aiferen ia:
intr-un chip absolut ae tot ce nu este ea- aceasta e puterea naturii ,i a
artistului. Si aceast putere o numim talent. (...) Compara ia cu
opera lui Pascal se poate Iace n privin a existen ei no iunii de ,inIinit
mic, pe care o g sim n explica ia dat de Ion Iuca Caragiale
capacit ii de cunoastere a suIletului omenesc: ,O pic tur ae rou
limpeae ce caae ain in l imile senine, in arumul ei c tre p mant ain
care a fost scobit -n sus, reflect ain pere i tot v :auhul intreg. (...)
A,a e ,i sufletul omenesc ca bobul ae rou : o infim oglina sferic
cu con,tiin a absuraei aaancimi proprii in afar -i ,i inainte-i,
oriincotro, infinitul mare, in untru ,i a-a-na ratelea, infinitul mic.
(Cateva p reri).
Arta lui Ioan Slavici, situat de exege i ntre realismul obiectiv si
tendin ele eticizante se distinge prin ,gravitatea si ,umorul viziunii
monograIice a satului transilv nean, prin importan a relieI rii elemen-
tului etnograIic, prin aten ia acordat tipologiei intelectualului arde-
lean din secolul al XIX-lea, prin complexitatea observa iei psihologice
si sociale si prin vigoarea compozi ional a stilului obiectiv. Despre
viziunea artistic din paginile de memorialistic , el scrie ntr-un mod
asem n tor lui Caragiale, c arta scrisului este ca o oglind acvatic
instabil . n capitolul ,Ganaul meu din lucrarea Lumea prin care am
trecut la cei 77 de ani ai s i, Slavici noteaz : ,Cei ce-mi vor fi citina
scrisa au s fie aeci aeopotriv cu omul care trece pe lang un lac cu
415
ap limpeae ,i veae cele aimpregiur in fa a lui, aeci nu cum aievea
sunt, ci cum par in oglinaa nestatornic . ntr-o perioad din via a
sa cnd st rile tonice alternau cu cele atonice, Slavici aprecia totusi
,superioritatea etic a credin ei Ia de stiin , iar n privin a lui
Eminescu spunea c a Iost ,cel mai ,tiutor dintre oamenii pe care i-a
ntlnit. Cel care l admira pe ConIucius si care vizitase Italia, si
amintea n ultimele sale scrieri despre rolul pe care l-a avut aceast
experien italian n existen a sa: ,Cat stai pe aici prin Italia, umbli
mereu pe sus, iar aac te-ntorci, nu- i mai vine s te cobori, ci auci cu
tine in ara ta, intre amicii t i, in poporul t u o aorin , aorin a ae
in l are ,i aeprinaerea ae a privi mereu in sus. Acest optimism,
aceast dorin de progres este insuIlat si de arta adev rat .
9,6XELHFWHGHUHIOHF LH
1. Ce leg tur exist ntre autobiograIie si viziunea monograIic
a operei marilor clasici romni?
2. Comenta i prezen a temelor autobiograIiei si monograIiei n
opera marilor clasici romni pornind de la urm toarea aIirma ie a lui
Roland Barthes: ,A spune eu nseamn a ridica o cortin n Ia a unui
spectacol n sensul cel mai regizoral cu putin .
3. Redacta i un eseu pe tema ilustr rii copil riei n paginile
operei marilor clasici romni.
4. Alc tui i un eseu cu tema imaginea mamei n opera marilor
clasici romni.
5. Ilustra i condi ia c rturarului, a poetului si a operei sale, asa
cum apare ea ilustrat de crea ia marilor clasici romni
6. Viziunea despre lume din publicistica literar si politic
eminescian .
7. Concep ia Iolcloric si anecdotic ilustrat de lumea basmelor
lui Creang .
8. Ion Iuca Caragiale: viziunea dramaturgului asupra lumii.
9. Ioan Slavici: deIinirea concep iilor sale etice prin intermediul
memorialisticii, al scrierilor literare, didactice, etnograIice, Iolclorice,
istorice.




416

1/2&'(&21&/8=,,&7(9$5(0(0255,
,03(5,261(&(6$5(





x Romnii, urmasi ai dacilor autohtoni si ai romanilor cuceritori
(deci un popor romanic), vorbesc o limb de origine latin , au nc din
procesul etnogenezei, ncheiat n secolul IX, o credin crestin ortodox .
x n secolul al XIV-lea se ntemeiaz statele romnesti Ieudale
(la 1330 ara Romneasc , la 1359 Moldova).
x Pn la apari ia literaturii romne scrise n secolele XV-XVI,
am avut, ca si alte popoare, bogat si variat literatur oral , popular ,
care de-a lungul vremii va constitui un izvor necesar de inspira ie pen-
tru crea ia scris .
x Cele mai vechi monumente scrise, de pe teritoriul rii
noastre, dateaz din secolul X, Iiind redactate n limba slavon , ca
urmare a adopt rii, de c tre proprietarii de mosii, ducii si cnejii locu-
lui, a limbii slavone bisericesti, socotit limb sInt , al turi de
ebraic , greac si latin .
x Pn n secolul XVI nu se cunoaste nici un text ntreg,
redactat n limba romn , iar pn la nceputul secolului XV nu avem
nici un text original romnesc scris n slavon .
x Apari ia literaturii romne n slavon a Iost preg tit de
circula ia c r ilor religioase n traducere predominant medio-bulgar .
x Aceste c r i se nscriu n curentul isihast, teoretizat de Grigore
Palamas (1297-1360).
x Jia a sfantului Ioan cel Nou (1402) de Grigore amblac,
predicatorul lui Alexandru cel Bun, Jia a lui Nicoaim ae la Tismana,
scris de ucenicii c lug rului, sunt lucr ri hagiograIice (care descriu
vie ile sIin ilor) cu un pronun at caracter isihastic (inIluen ate de
miscarea religioas din secolul XIV).
x Din aceeasi vreme dateaz Troparele logoI tului lui Mircea
cel Mare, Filotei, intitulate Pripeale; compuse n slavon , cntecele
extrase din Psalmii istoricului, IilosoIului, geograIului bizantin Nichifor
Vlomidis (1198-1272), care se cntau la s rb torile Fecioarei Maria si
ale mucenicilor si sIin ilor mai de seam . Pripealele, prima contribu ie
417
romneasc la poezia imnic admis n bisericile ortodoxe slave
(Rusia, Serbia, Bulgaria), au Iost tip rite mai nti n Molitvelnicul de
la Jene ia ain 1547.
x n a doua jum tate a secolului al XV-lea, ca urmare a politicii
de centralizare a statului Iundal, apare istoriograIia de curte, dup
model bizantin.
x Ia curtea lui SteIan cel Mare apare Letopise ul ae cana cu
voia lui Dumne:eu s-a inceput ara Molaovei, de la 1359 pn la
1507, povestire pe scurt despre domnii Moldovei. Apar variante n
limba slavon , german , rus , polon ; toate au la baz un prototip
slavon, care are n centru domnia lui SteIan cel Mare.
x Trei c lug ri: Macarie, Eftimie yi Azarie continu Letopise-
ul Molaovei, n limba slavon , n a doua jum tate a secolului al XVI-
lea, scriind cronica oIicial a domniilor lui Petru Rarey, Alexandru
L puyneanu yi Petru Schiopul, de la 1504 la 1574. Toate-s cronici
de curte, partizane, n stil encomiastic.
x Sub inIluen a isihasmului, n ara Romneasc , spre sIrsitul
secolului XVI, Gavril, protul Sfntului Munte, scrie, n greac ,
Jia a Sfantului Nifon, organizatorul Bisericii romne din vremea lui
Radu cel Mare; se reIer si la activitatea de ctitor a lui Neagoe
Basarab, prezentat ca un ucenic al lui NiIon.
x Monumentul cel mai de seam al literaturii romne n limba
slavon l reprezint Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u
Teoaosie (1521), asem n toare cu Principele lui Machiavelli. E o
sintez a ideilor isihasmului puse n slujba nt ririi autorit ii domnului.
x n Transilvania, al turi de slavonism, avem si o cultur n
limba latin . O carte despre datinile, moravurile, starea si r utatea tur-
cilor: Tractatus ae ritu, moribus, conaicionibus si nequitia turcorume,
scris de studentul din Romos, prizonierul transilvan, Captivus Sep-
temcastrensis.
x Cel mai renumit, si primul umanist romn, e Nicolaus
Olahus, descendent din Iamilia domnitoare a rii Romnesti, ajuns
episcop de Strigoniu si regent al Ungariei. Poet si istoric n limba
latin . Scrierea sa istoric , geograIic si etnograIic e intitulat :
Hungaria sive ae originibus gentis, regionis situ, aivisione, habitu
atque opportunitatibus (Ungaria sau aespre originile neamului,
aespre a,e:area ,i imp r irea regiunii, aespre inf i,area ,i inlesnirile
ei); aminteste de originea sa muntean , despre nrudirea cu Huniazii si
domnii rii Romnesti, dnd si o descriere a Munteniei, Moldovei,
Transilvaniei, Banatului, vorbind despre limba de origine latin a
romnilor.
418
x De la nceputul secolului al XVI-lea se ncepe ac iunea de
traducere a textelor biblice n limba romn , n Nordul Ardealului,
asa-numitele texte rotacizante, maramuresene.
x ntre anii 1561-1581 diaconul Coresi tip reste la Brasov c r i
religioase n romn sau bilingve.
x Ia 1582 se tip reste Palia ae la Or ,tie. n 1643 Mitropolitul
Varlaam tip reste la Iayi Ca:ania carte romaneasc ae inv tur
la aumenecele preste an ,i la prasnice imp r te,ti ,i la svin i mari.
x n 1648, la Alba-Iulia, Mitropolitul Simion Stefan tip reste
Noul Testament. Mitropolitul Dosoftei tip reste la 1673, Psaltirea in
versuri, iar la 1688 se tip reste Biblia lui Serban Cantacuzino, prima
t lm cire integral n limba romn , eveniment important pentru
cristalizarea limbii noastre literare.
x Iiteratura romn religioas culmineaz cu Diaahiile (1711)
Mitropolitului rii Romnesti, Antim Ivireanul.
x Umanismul trziu deschide calea, la sIrsitul secolului al
XVI-lea si nceputul celui de-al XVII-lea, istoriograIiei n limba
romn , ilustrat de Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin,
Ion Neculce, Dimitrie yi Antioh Cantemir, Nicolae Milescu, n
Moldova; n ara Romneasc se scrie: Cronica lui Mihai Jitea:ul de
Teodosie Rudeanu, urmat de cronicile muntene, anonime, polemice,
p rtinitoare, dar de o cert valoare literar . Cronica Cantacu:inilor.
Activeaz Axinte Uricariu, Radu Greceanu, Radu Popescu.
x Pe tot acest parcurs al istoriei literaturii romne, crea ia
popular , culeas yi fixat n scris n secolul al XIX-lea, si-a I cut
sim it prezen a n limba literar , n tematica unor opere literare.
x n literatura romn veche au circulat vreme de secole, mai
nti n slavoneste si n greceste, apoi n traducere, un mare num r de
c r i populare care au suplinit crea ia original , Iormnd gustul
literar al cititorilor si al scriitorilor de mai trziu.
x Dintre cele mai importante si cu o r spndire mai mare amin-
tim: Alexanaria, Jarlaam ,i Ioasaf, In eleptul Arghir ,i nepotul s u
Anaaan, Floarea Darurilor, sau c r ile de prevestire: Rofaanicul ori
Zoaiacul, Gromovnicul, Trepetnicul.
x n literatura veche, tradus si original , aIirmat pe parcursul
a patru secole, exist , dup observa ia lui George C linescu, n
marmura necioplit statuile de ntia m rime si str lucire ale literaturii
romne: Eminescu n elegiile traghicesti ale lui Dimitrie Cantemir,
Creang n paremiologia din Neculce si din Arghirie si Anadan,
Caragiale n Halima, Mihail Sadoveanu n Ureche si Neculce,
Alexanaria ,i Sinaipa, Arghezi n Psalmii lui DosoItei. F r mode-
419
larea ndelung a limbii, I r experimentarea multilateral a Iormelor,
I r constituirea unei tradi ii, marea crea ie de mai trziu n-ar Ii de
conceput.
x n secolul al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea, n
primul rnd prin Scoala Ardelean , Scoala Iatinist si scriitori ca
Dinicu Golescu, Ion Codru Dr guyanu, Gheorghe Laz r, Iancu
V c rescu, Iordache Golescu si al ii se aIirm Iluminismul rom-
nesc, deschiznd perioada de tranzi ie spre literatura romn premo-
dern si modern unde si Iac sim it prezen a clasicismul, preroman-
tismul si romantismul romnesc, n care s-a aIirmat ultimul mare
romantic al literaturii universale: Mihai Eminescu.
x Pentru asezarea ct mai riguroas a Ienomenelor culturale pe
coordonatele timpului d m n continuare un necesar tabel cronologic
si, pentru n elegerea sensului unor cuvinte mai pu in cunoscute,
ad ug m un succint vocabular.

420

5(3(5(&5212/2*,&(1/,7(5$785$5201
9(&+(,35(02'(51





105 d.Hr. Armata roman condus de Traian trece Dun rea la
Drobeta pe podul construit de Apollodor din Damasc si se ndreapt
spre capitala Daciei, Sarmisegetuza.
106 d.Hr. Dacii sunt nIrn i. Vestitul rege Decebal, despre
care istoricul grec Dio Cassius scria c ,era foarte priceput in ale
r :boiului ,i iscusit la fapt , ,tiina s aleag prileful pentru a-l ataca
pe au,man ,i a se retrage la timp, s-a sinucis.
113 d.Hr. Ia Roma se ridic , n Forumul lui Traian, Columna
lui Traian nalt de 40 m. Oper a aceluiasi Apollodor din Damasc,
Columna e o cronic n imagini a celor dou r zboaie daco-romane.
Practic, o treime din teritoriul locuit de daci este cucerit de c tre
romani, restul r mnnd n continuare n st pnirea dacilor liberi.
117-138 d.Hr. mp ratul Adrian mparte Dacia n: Dacia inIe-
rior (Oltenia si Sud-Estul Transilvaniei), Dacia superior (Banatul si
cea mai mare parte a Transilvaniei).
167-168 d.Hr. Dacia e divizat n 3 provincii: Dacia Mal-
vensis (Oltenia cu capitala Molva Romula), Dacia Apulensis (Banatul
si Sudul Transilvaniei, cu capitala la Apulum Alba Iulia). Dacia
Porolissensis (Nordul Transilvaniei) cu capitala la Porolissum Moigrad.
106-271 d.Hr. S-a produs o colonizare puternic a teritoriului
dac cucerit. n acest r stimp, cultura dac si cea roman a adminis-
tra iei, a colonistilor si a armatei, au dialogat, dar s-au si nIruntat,
impunndu-se cea roman . Iatina devine unica limb de comunicare.
Dup ce s-a amestecat cu daca, mprumutnd cuvinte ca: brad,
brnz , pru, balaur, balig , viezure, c tun, I rm , gard, groap ,
gus , m gur , n prc , necheza, ap, vatr , z r si altele din care spe-
cialistii recunosc ast zi, unii 80, al ii 160-170, idiomul latin devine
limba romn .
271-274 d.Hr. Din ordinul mp ratului Aurelian n sudul
Dun rii are loc retragerea armatei, administra iei si a celor Ioarte
421
boga i. Restul popula iei a r mas n Dacia, neIiind niciodat un
vacuum. Retragerea a durat pn n 274 si s-a eIectuat sub presiunea
dacilor liberi si sarma ilor, iar n ultimii ani, a go ilor.
271-1241 d.Hr. Pn n 1241 cnd are loc marea invazie a
mongolilor, spa iul carpato-danubian a Iost invadat de popula ii ger-
manice, slave, turanice aIlate n drum spre cele dou capitale ale
Imperiului Roman (Constantinopol si Roma). Pe la noi au venit: go ii,
hunii, gepizii, avarii, slavii, pecenegii, cumanii, t tarii, care au l sat
urme n limba romn .
285-305. n Scytia Minor (Dobrogea), pe vremea mp ratului
Diocletian, se nregistreaz numerosi martiri.
n secolul al VI-lea se ncheie procesul de Iormare a limbii
romne (dup ce cunoscuse Iaza proto-romnei) si a poporului romn.
De la sIrsitul secolului al X-lea si nceputul secolului al XI-lea
dateaz inscrip iile de la Murfatlar, unele n alIabet necunoscut. Unii
cred c e vorba de litere turcice sau rune germanice. Alte inscrip ii
sunt n alIabet chirilic si glagolitic.
- 302. Are loc convertirea armenilor la crestinism.
- 312. Constantin cel Mare, dup ce-l biruie pe rivalul s u
Maxentius, sub semnul crucii, devine crestin, desi nu s-a botezat dect
pe patul de moarte, la 22 mai 337.
325. Consiliul ecumenic de la Nicea (oras n Asia Mic ),
convocat de Constantin cel Mare, a stabilit c to i cei 5 patriarhi (din
Roma, Antiohia, Alexandria, Constantinopol si Ierusalim) au compe-
ten e egale, to i numindu-se si arhiepiscopi. Acolo s-au pus bazele
dogmatice si canonice ale crestinismului si a Iost declarat arianismul
ca erezie.
326. Georgienii se crestineaz sub inIluen a lui Grigore
Iumin torul care i-a crestinat si pe armeni. Cu aceste vechi ri cres-
tine, romnii vor avea statornice leg turi culturale. Armenii ne vor da,
n secolul al XVIII-lea, pe nv atul mitropolit Antim Ivireanul.
476. Se destram Imperiul Roman de Apus.
630. Slovenia devine un stat autonom si cu acest prilej slove-
nii primesc crestinismul.
641. Se Iormeaz statele Serbia si Croa ia, prilej pentru r s-
pndirea crestinismului.
852-888. Se crestineaz bulgarii sub arul Boris, care a primit
dup botez numele de Mihail. Ia curtea lui, doi nv a i, Ira ii Chiril si
Metodiu, au inventat alIabetul chirilic, n care s-a scris si s-a tip rit si
la noi vreme de trei secole. Ei au tradus Biblia n paleoslav si au
contribuit la r spndirea crestinismului n Moravia, Slovacia, Moravia
422
Panonic , Boemia. Din Moravia crestinismul a p truns n Polonia, la
sIrsitul secolului al IX lea si s-a generalizat, ncepnd cu anul 965.
988. Cneazul Vladimir se boteaz si dispune ca to i supusii s i
s se boteze yi proclam creytinismul religie de stat a ruyilor.
- 1001. SteIan cel SInt pune bazele organiz rii statale a ungu-
rilor si adopt crestinismul ca religie de stat.
348. Regele go ilor Athanaric dezl n uie, n 348, si apoi n
370-372, o aprig prigoan mpotriva crestinilor. Avem cunostin de
mai mul i martiri, printre care Niceta Romanul si Sava Gotul, necat n
rul Buz u.
n Actul martiric al acestuia e men ionat preotul Sansala, cel
dinti preot crestin daco-roman pomenit n izvoare scrise.
n timpul persecu iilor lui Athanaric se reIugiaz n sudul Dun rii
si episcopul Ulfila (311-384), care a avut un mare rol n r spndirea
crestinismului (n varianta arian ) printre go i. El a tradus Biblia (cu
excep ia C r ii Regilor). El predica n: greac , latin si gotic , ceea ce
atest existen a unei popula ii latinoIone n zona respectiv .
Sub inIluen a go ilor s-au crestinat vandalii, pe la nceputul
secolului al V-lea, iar la 409, vizigo ii, ostrogo ii, neamuri migra-
toare, care au trecut si pe la noi. Britania era crestinat n secolul al
IV-lea. Francii au primit crestinismul dup invazia lor n Galia (454-
455) si l-au generalizat sub domnia lui Clovis (481-511). Slavii au
avut un rol imens n r spndirea crestinismului.
Crestinarea daco-romanilor s-a I cut n procesul de etnogenez a
romnilor. Nu administrativ, nu prin dictatul unui conduc tor politic,
precum Boris-Mihail la bulgari, Samo la cehi, Vladimir la ruyi,
Stefan la unguri, ci prin p trunderea lent , direct a noii religii, la
daci nc nainte de venirea romanilor. Religia lor era receptiv Ia de
principiile crestine, ei aveau o religie monoteist si credeau n via a de apoi.

Des vryirea etno-genezei romnilor. Popula ia daco-roman ,
dup retragerea lui Aurelian (271-274), tr ia modest, practica
agricultura, cresterea vitelor si diverse mestesuguri. Era organizat n
obsti s testi si vorbea latina popular .
Secolele I-VI d. Hr. se aIirm scriitorii daco-romani. Ia Tomis
a existat o scoal literar de la sIrsitul secolului al IV-lea pn la
nceputul secolului al VII-lea. Exist o lucrare a lui Ion Coman
despre Scriitorii ain Scvthia Minor 1991), n care vorbeste despre
,literatura patristic din regiunea Dun rii de Jos.
423
1. Secolele IV-V tr ieste Aeticus Histricus, autorul unei vaste
Cosmografii.
2. Cca. 340-cca.420 SIntul Niceta de Remesiana practica
erezia arian . A Iost episcop la Remesiana (Iugoslavia) n mai multe
centre. A scris despre Ioloasele cnt rii de 3VDOPL si un imn celebru:
Te Deum lauaamus, compus n proza ritmic si cunoscut n toat
lumea crestin .
3. Sf. Ioan Cassian (cca. 360-cca. 435). A nI ptuit o vast
oper . n centrul ei, Constantiones XXIJ (24 de convorbiri), De
institutis coenobiorum (Despre asez mintele m n stiresti, despre
ntruparea Domnului), scrieri de mare prestigiu, r spndite n multe
edi ii n toat Europa.
4. Sf. Dionisie Smeritul yi Areopagitul a l sat lucr ri de repu-
ta ie european .
5. Leontius Byzantinus (485-542). Era din Dacia. A tr it la
Constantinopol, Iiu de nobil ran, ca si Cassian.
6. Ioan Maxentius. Opera lui n limba greac . Contra sectei
nestorienilor se ocup de persoana divino-uman a Mntuitorului.
(Despre acestia vezi excelenta lucrare a lui Mihail Diaconescu:
Istoria literaturii aaco-romane, Bucuresti, 1999).

Peste aceast popula ie daco-roman vin slavii n secolele
VI-VII. Date despre n v lirea lor oIer istoricii Procopius din
Caesarea yi Ioan din Efes. Acesta din urm i caliIic ,neamul
blestemat al slavilor din pricina distrugerilor I cute de ei n provin-
ciile bizantine. n perioada p trunderii lor n Dacia, slavii aveau o
economie mixt : cresterea vitelor si agricultura, cum inIormeaz
istoricul militar Mauriciu (secolul VII).
Ia Nord de Dun re popula ia daco-roman i-a asimilat pe
slavi; la sud, procesul a Iost invers, slavii au destr mat popula ia daco-
romanic .
Ia Nord de Dun re ncepea a doua etap de Iormare a popo-
rului romn. Prima a Iost secolele I-IV, sinteza daci-romani limba
protoromn si protoromnii.
Imperiul Bizantin sl bea din cauza luptelor pentru puterea
imperial .
Civiliza ia mult superioar din Imperiu i atrage pe slavii, care
trec n num r mare n sudul Dun rii, sc znd ponderea lor demogra-
Iic n nord si nlesnind, astIel, asimilarea lor.
424
Ia 863, cu opera epocal a lui Chiril si Metodie se deschide un
capitol nou n istoria crestin rii slavilor si a culturii europene, cren-
du-se, al turi de limba greac si limba latin , a treia limb universal
a Evului Mediu: slavona sau vechea slav bisericeasc . Ea va deveni
de-a lungul vremii slavona de diIerite redac ii na ionale. AstIel, ntre
secolele X si XIV se constituie lng Bizan ul grecesc si cel slav
bulg resc, mai nti, apoi rus kievean si, n cele din urm , srbesc,
Iiecare avnd momentele lui de maxim nIlorire si str lucire.
Pe la anul 865, bulgarii primesc religia crestin , prin romnii din
Dacia nou , si, mpreun cu acestia, ntemeiaz un stat puternic,
alegndu-si regi dintre romni.
n sudul Dun rii, slavii ajung sub autoritatea protobulgarilor,
dup 679-681, pe care pn la urm i asimileaz .
Ia nord de Dun re slavii mpu ina i conlocuiesc cu popula ia
b stinas . Dovad cuvintele: prieten, drag, a iubi, a pl ti, a primi.
Ei ncheie procesul de etnogenez a romnilor, care a avut trei
componente:
substratul geto-dac
- stratul roman
adstratul slav
Iimba romn este latin , prin structura gramatical yi
vocabularul de baz , 60 Iiind de origine latin . Exemplu, termenii
care deIinesc corpul omenesc, cereale, spiritualitatea crestin (cel
bisericesc-administrativ Iiind slav).
(Ia Eminescu, din 3607 cuvinte 46,60 sunt de origine latin ,
cu o Irecven de 83, pe cnd cele de origine slav reprezint
18,81 cu o Irecven de 6,93, Al. Rosetti).
Din secolul al X-lea dateaz primul monument al literaturii
Iranceze si germane, Jur mantul ae la Strasbourg.
De la sIrsitul secolului al XII-lea si nceputul secolului al
XIII-lea dateaz cel mai vechi manuscris slavon, copiat la noi n ar :
un Trioa Penticostar.
n secolele XIII-XIV se eIectueaz alte copii n slavon :
Apostolul lui Stefan, Jechiul Testament de la Rynov; la noi circula
si Cronografullui Manasses, tradus n medio-bulgar .
Secolul XIV. n ara Romneasc si Moldova, latina yi
greaca ncep s Iie Iolosite n coresponden a oIicial , cnd actele erau
destinate cancelariilor ungare, polone sau Patriarhiei din Constantinopol.
1359 d.Hr.: Analele molaovene,ti n slavon .
Secolele XV si XVI. n Italia apare Renasterea, miscare
cultural care dorea s renvie valorile spirituale ale Antichit ii greco-
425
romane. Miscarea pune n centrul preocup rilor ei, valoarea uman ,
respectul pentru ra iune, setea de cunoastere si inovare n stiin e si
arte. ntre 1400-1459 Renasterea se maniIest , n toate rile europene,
o dat cu nceputurile Curentului umanist. n acest r stimp, Biserica
Catolic e sl bit de schisme, de preten iile Bisericilor na ionale si de
proliIerarea ereziilor. Gndirea scolastic alunec pe panta propriei
desert ciuni, se pierde n abstrac iuni complicate si cade n scepticism
radical. n contextul acestor Iorme de decaden apar Ior e si orient ri
noi si inovatoare. Apar state noi n Est: Iituania, Polonia, Boemia,
Ungaria, iar rile Romne basculeaz ntre diverse alian e.
Are loc o accentuat reIorm moral si intelectual . Prin Refor-
ma lui Luther se ncearc o renastere religioas . AIirmarea puternic
a Umanismului, care creaz no iunea de cultur general si realizeaz
un impact beneIic ntre diverse stiin e si discipline. Preocuparea pentru
cunoasterea si valoriIicarea textelor grecesti si latine conduce la nIiin-
area de scoli n care se preg teau Iilologi, traduc tori, alc tuitori de
edi ii ct mai aproape de original, de manuale si dic ionare. Apari ia
tiparului accelereaz acest proces si diIuzarea cunostin elor prin carte.
Secolul XV Filotei scrie n slovan Pripealele s rb torilor
alese imnuri de laud n cinstea Maicii Domnului.
1404-1405. Se copiaz n m n stirea Prislop din ara Ha egului,
n slavon , Evangheliarul lui Nicodim, primul manuscris slavon
copiat pe p mnt romnesc, care are o datare sigur .
1431. Asediul Sebesului de c tre turci. Un elev, numit mai
trziu studentul lui Romos, e luat prizonier. Evadeaz de la Constantinopol.
Fuge n Apus si scrie din experien personal : Tractatus ae ritu,
moribus, necvitia et multiplicatione turcorum (Tratat aespre religia,
obiceiurile, aesfranarea ,i inmul irea num rului turcilor).
1451. Umanistul italian Gian Francesco Poggio Braciolini
vorbeste n cartea sa: Disceptationes convivales (Discu ii la festin)
despre latinitatea limbii romne. Peste doi ani alt umanist italian,
Flavio Biondo, sus ine si mai argumentat acelasi lucru.
Dup c derea Constantinopolului n 1453, reIugia ii din
Bizan aduc cu ei, n Europa, IilozoIia greac (Platon) si creeaz pe
vremea Iamiliei Medici, la Floren a, neoplatonismul crestin.
Primul umanist romn este Nicolaus Olahus, n secolul al
XVI-lea, dar la noi Umanismul se dezvolt n secolul al XVII-lea prin
Iii de boieri care studiaser la Constantinopol (eruditul domn Dimitrie
Cantemir), n Polonia la Bar, (Miron Costin), la Iwow (Grigore
Ureche), unde Umanismul italian avea o inIluen puternic . Sub
inIluen a Umanismului se exercit si la cronicarii romni interesul
426
pentru studiul istoriei na ionale, a limbii romne, pentru originea
roman a poporului nostru si originea latin a limbii. Asemenea
preocup ri sunt prezente, n condi ii speciIice, si la umanistii italieni
din secolele XIV yi XV: Poggio Braciolini (1380-1459), Flavio
Biondo (1388-1465), Aeneas Sylvius Piccolomini (1405-1464) s.a.
Ideile si preocup rile Umanismului se vor dezvolta si mai
viguros n noul curent din secolul al XVIII-lea: Iluminismul.
1462. Un manuscris n limba german cuprinde Povestiri
aespre Dracula voevoa (Vlad epey).
1473. s-a ncheiat copierea Tetraevanghelului, n care s-a
p strat portretul lui SteIan cel Mare.
Secolul XVI. Se caracterizeaz n istoria noastr mai ales prin
Iapte de ordin cultural. Apar primele scrieri, manuscrise, n limba
romn , se introduce tiparul, se nal m n stiri si biserici de o
excep ional valoare artistic , nIloreste pictura bizantin , broderia,
argint ria, Ierec tura c r ilor. sculptura n piatr si lemn.
1500-1559. Cele mai vechi texte n limba romn : Psaltirea
Scheian , Psaltirea Jorone ean , Coaicele Jorono ean, Psaltirea
Hurmu:achi. Traducerea s-a eIectuat n Maramures. Prezen a n ele a
elementului Ionetic rotacism (trecerea lui n intervocalic n cuvintele de
origine latin la r. Exemplu, bun > bur ).
1507. se introduce tiparul n Anglia.
1508. prima tip ritur n slavon , Iireste, pe teritoriul
romnesc, la Trgoviste, Liturghierul lui Macarie. n 1510 tip reste
un Octoih si n 1512 un Evangheliar.
ReIorma o miscare religioas care, n secolul al XVI-lea, a
sustras o bun parte din Europa de la obedien a Ia de papalitate,
dnd, astIel, nastere Bisericii protestante. Miscarea ncepuse prin anu-
mi i preo i nc din secolul XV.
Umanismul, prin opera lui Erasmus de Rotterdam, ntemeiase
studiile filologice ale Sfintei Scripturi si critica institu iilor si credin-
elor religioase.
ReIorma se leag , ns , de numele c lug rului Augustin Martin
Luther (n.1483-1546), care, pornind de la Epistola c tre Romani a
Sfntului Apostol Pavel, a creat pentru Biserica protestant , prin
tezele sus inute la Universitatea din Wittenberg, o nou teologie, o
nou moral si o nou mistic . Ia 31 octombrie 1517 el a aIisat 95 de
teze mpotriva practicii indulgen elor. Ia acea dat nu se revoltase
nc mpotriva autorit ii papale. Asta se va petrece dup 1519.
Protestul lui Iuther a avut un puternic ecou n Europa, la noi, n
Transilvania, si mai ales n rndurile tinerilor teologi umanisti.
427
Iuther si va expune doctrina n trei lucr ri, n care va trata:
principiul sacerdo iului universal preo esc;
reducerea SIintelor Taine de la 7 la 3;
libertatea crestin a omului interior;
necesitatea unei drepte credin e, a unei Biserici si a unei
discipline politice.
Ia 10 decembrie 1520 Augustin Martin Iuther a ars la Wittenberg
bula prin care l-a excomunicat papa Ieon al X-lea.
Pentru sus inerea ReIormei el a ntreprins traducerea Bibliei n
german . Colaboratorul s u cel mai apropiat Andreas Karlstadt a
propus abolirea:
jur mintelor monahale;
celibatului sacerdotal (al preo ilor);
cultului icoanelor (al imaginilor);
Iutheranismul cstig teren printre principii germani, care-l
ajut n lupta cu mp ratul. Cei trei mari reIormatori: Augustin Martin
Iuther, Ulrich Zwingli, Jean Calvin.
Protestantism nume dat misc rilor social-religioase, care n
secolul XV s-au desprins de Biserica romano-catolic .
Principalele lui ramuri;
lutheranismul;
calvinismul;
anglicanismul
Se deosebesc de ortodoxie si de catolicism prin urm toarele:
cred numai n autoritatea Sfintei Scripturi, pe care Iiecare
poate s-o n eleag , s-o interpreteze cu ajutorul SIntului Duh;
mntuirea se poate ob ine numai prin credin , neIiind nevoie
de Iapte bune;
admit numai dou taine: botezul yi cuminec tura, (nu 7:
botezul, mirungerea, euharistia, poc in a, cununia, maslu si hirotonia);
resping cultul Maicii Domnului, al SIin ilor si al mor ilor;
resping: postul, monahismul, celibatul preo ilor si ierarhia
bisericeasc ;
cultul simplu.
1ean Calvin (10.VII.1509-27.V.1564) ReIormator Irancez. Se
scoleste la Paris, unde ia leg tura cu mul i umanisti. Face, apoi, studii
de drept, unde se ntlneste cu dreptul roman. Cunoaste tezele lui
Iuther prin 1534. n 1535 se reIugiaz la Ble si scrie Institu ia reli-
giei cre,tine. Merge la Geneva, apoi la Strasbourg, un puternic centru
428
al ReIormei. Din nou la Geneva, creeaz Academia care devine
centrul de studii protestante.
1an Hus (1371-1415). N scut n satul Husinec din Boemia de
Sud, ntr-o Iamilie nevoias . Ajunge student al Universit ii din Praga,
unde si-a luat bacalaureatul n arte si apoi n teologie, dobndind n
curnd gradul universitar de magistru n arte liberale. ine conIerin e
si redacteaz n latin limba stiin iIic a vremii scurte eseuri si
particip la discu ii privind unele dogme crestine. Ia contact cu ideile
IilosoIului William Occam, deschiznd calea pentru Iuther si Calvin.
n 1400 e hirotonit preot si peste doi ani devine predicator la capela
Betleem din Praga, ceea ce i-a prilejuit expunerea liber a ideilor sale
nnoitoare de reIorm a Bisericii si a societ ii. Hus si inea predicile
n ceh . Excelent orator, predicile lui, model de oratorie religioas , de
autentic crea ie artistic , str lucesc printr-un stil oral. Ele nu aveau
numai un rol moralizator, ci chemau poporul la mpotrivire Ia de
abuzurile Bisericii Catolice, determinnd n rndul credinciosilor o
schimbare de optic . Ca si predecesorii s i ntru oratorie si gndire
reIormatoare, el sublinia nsemn tatea autorit ii cuvntului Bibliei si
respingea nsusirea mecanic a dogmelor bisericesti, gata conIec io-
nate. El introduce n Capela Bisericii Bethleem imnuri populare
cntate de to i credinciosii, ceea ce i-a sup rat pe superiorii s i; era o
Iorm de exaltare a maselor. n 1409 Hus e ales rector al Universit ii
din Praga. Hus condamn vehement practica vnz rii de indulgen e,
Iorm de sporire a veniturilor papale. Hus e anatemizat si Papa pune
Praga sub interdic ie, ceea ce nseamn c , atta timp ct el, Hus, se
aIl n oras, s nu poat Ii eIectuat nici o slujb , ceremonie sau tain
religioas . Ca s evite o r scoal popular , Hus pleac la castelele
unor nobili care-i mp rt seau opiniile.
n 1414 pleac mpreun cu o delega ie de nobili la Konstantz,
oras german, unde se inea Consiliul ecleziastic, ca s se apere de
acuza de eretic. E ntemni at. I se Iace proces. Nu i se ng duie s se
apere. I se cere s -si renege tezele. ReIuz . E condamnat la moarte
prin ardere pe rug, la 6 iulie 1515.
Scrierile sale n ceh si latin au pus bazele revolu iei cehe,
antiIeudale, care-i poart numele. Cit m: Cu privire la inaulgen e
(1512) (Questio ae inaulgentis), Contra bulei papale (Contra bullam
papae) (1513) s.a. Principala sa lucrare e ns : De ecclesia (1413)
adic Despre biseric , care n 23 de capitole strnge cele mai
importante idei reIormatoare ale autorului, n bun m sur inspirate
din gndirea reIormatoare. El sus inea c adev rata Biseric nu trebuie
429
conIundat cu institu ia ecleziastic , organizat ierarhic, condus de
Papa. Adev rata Biseric este comunitatea celor ce recunosc singur
conduc tor pe Hristos, Iiul lui Dumnezeu.
Institu ia Bisericii Romano-Catolice trebuie condamnat ca o
verig inutil ntre credin si Dumnezeu. Crestinii au dreptul de a
critica si a se opune institu iei Bisericii, c ci Iaptele reprezentan ilor
ei, n Irunte cu Papa, contravin nv turii creatorului divin. Prin
nc lcarea grav , zi de zi, a preceptelor Scripturii de c tre cler
practic generat de puterea politic si de posesia de bog ii materiale
aceasta s-a autoexclus din snul adev ratei Biserici a lui Hristos. De
aceea, actul de mpotrivire a credinciosilor la ea este perIect legitim si
nu poate constitui un motiv de persecu ie si de declarare a lor ca
eretici. Nobilii cehi (,panii) sunt ndrept i i s guverneze supusii
numai dac se dovedesc a Ii drep i si morali, dac ac ioneaz pentru
prop sirea obstii, n spiritul nv turii crestine. n caz contrar, cei
guverna i au dreptul a se mpotrivi.
Ideile acestea Hus le-a reluat n brosuri si predici n limba ceh
pentru a Ii cunoscute de ct mai mul i (Postila Husita). Devin un
instrument de preg tire a maselor de lupt . Prin ele le vorbea si n
absen a sa din oras. Hus n-a Iost un reIormator numai al Bisericii si
societ ii cehe, ci si al limbii cehe. Iui i se atribuie scrierea n latin
De ortographia Bohemica, redactat ntre 1406-1412, n care sim-
pliIic alIabetul greoi ceh, preconizeaz ntrebuin area semnelor dia-
critice; punctul, ,semnul lungimii vocalie, renun la Iorme morIo-
logice perimate, exemplu la aorist (timpul trecut al verbelor), contri-
buie la apropierea limbii scrise de aspectul oral, de vorbirea popular .
A maniIestat si tendin e puriste de exemplu: eliminarea unor cuvinte
germane si nlocuirea lor cu echivalen ele cehe.
Arderea lui Hus pe rug a produs o vehement reac ie popular .
ncep miscarea husit , r scoale, r zboi. Ca si lutheranismul, husitis-
mul a avut o inIluen n apari ia primelor texte n limba na ional .
1517-1521. Gavril preotul (Protul), scrie n greaca bizantin , la
cererea lui Neagoe Basarab, Jia a lui Nifon, patriarhul arigra-
dului. A Iost tradus si n romn .
1518-1521. Sunt scrise n slavon : Inv turile bunului
ceaincios Io Neagoe, voevoaul rii Ungrovlahiei carele au inv at
pre fiu-s u Teoaosie.
1521, probabil 29-30 iunie. Primul text scris n limba romn
care s-a p strat: Scrisoarea boierului Neac,u din Cmpulung Muscel
c tre Han s Begner, judele Brasovului. Scrisoarea n-a Iost datat de
430
autor. Anul 1521 s-a stabilit dup reIeririle la unele nume proprii si la
expedi ia turcilor prin Por ile de Fier. Scrisoarea respect Iormulele
introductive si cele Iinale, Iolosite n epoc n limba slavon . De
asemenea si schema compozi ional : invoca ia (semnul crucii de la
nceput prin care, n vechime, se cerea ajutorul lui Dumnezeu), adresa
(numele si locul adresantului), salu ia (con ine ur ri de s n tate),
subscrip ia (numele semnatarului si localitatea, indicat n slavon
Dl gopole.
n secolul al XVI-lea limba slavon era pentru romni ceea ce
Iusese pentru popoarele din Occident limba latin , la nceputul Evului
Mediu. n slavon a nceput istoriograIia la curtea lui SteIan cel Mare
si tot n ea au Iost scrise Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul
s u Teoaosie.
De aceea, nu putem sti cnd s-a Iixat n scris prima oar limba
na ional n care s-a scris, desigur, mult mai devreme, dar lipsesc textele.
ProIesorul Gheorghe Mih il a atestat c nainte de 1521 se g -
sesc n documente slavo-romne si latino-romne peste 600 de cuvinte
str vechi romnesti: apelative, antroponime, toponime si hidronime.
Atestarea se Iace n lucrarea sa Dic ionar al limbii romane vechi
(sIrsitul sec. al X-lea nceputul sec. al XVI-lea).
Iat con inutul Iormulelor slavone stereotipe, n romn :
,In eleptului ,i ae neam ,i cinstitului ,i ae Dumne:eu a ruitului fupan
Han , Begner ain Bra,ov mult s n tate ae la Neac,u ain
Dl gopole. ncheierea: ,Si Dumne:eu s te veseleasc .
n interiorul scrisorii al c rei con inut l constituie nstiin area
de o invazie a turcilor pentru leg turile sintactice s-au mai p strat
din slavon conjunc ia i pac iar si, si prepozi ia :a despre. ,I pac
aau ,tire Domniei tale :a lucrul Turcilor cum amu au:it eu.
,I pac s ,tii cumu se-au prinsu ne,te me,teri aen arigraa cum
voru trece acele corabii la locul cela strimtul ce ,tii ,i Domnia Ta. I
pac spune Domniei Tale ae lucrul la Mohamet beg, pre io (unae) ,i va
fi voia pren ara Rumaneasc , iar elu s treac . I pac s ,tii
Domnia Ta c are fric mare ,i B s rab ae acel lotru ae Mohamet
beg, mai vartos ae aomniile voastre . ,i aceste cuvinte s ii Domnia
ta la tine, s nu ,tie umini mul i.
Cum spuneam, s-a scris n romn si nainte de aceast dat , dar
nu ni s-au p strat textele.
Se vorbeste de un salvconduct (un act de liber trecere a grani ei
dat n 1484 de sultanul Baiazid unor negustori poloni ,iaiomate
valahico scriptus si de jur mntul omagial al lui SteIan cel Mare
c tre regele Poloniei, Cazimir, la Colomea, p strat cu aceast not :
431
,haec inscriptio ex valahico un latinum versa est. Deci, textul a Iost
tradus din romn n latin , dar originalul romn nu s-a p strat.
Documentele n limba romn vor p trunde n Muntenia pe
vremea lui Mihai Viteazul si n Moldova, a lui Petru Schiopu.
1526. Dup b t lia de la Mohacs se constituie principatul
autonom al Transilvaniei care-si intensiIic leg turile cu Muntenia si
Moldova.
1544. Apare Catehismul romanesc. Nu s-a p strat.
1557 Moare Macarie alc tuitorul cronicii n limba slavon ,
cuprinznd evenimente din istoria Moldovei dintre 1504-1551.
1559-1581. Ia Brasov diaconul Coresi tip reste primele c r i
n limba romn . Catehismul romanesc, Pravila romaneasc , Lucru
apostolesc (Praxiul), Evangheliarul.
1559. Ia scoala romneasc din Scheii Brasovului e introdus
limba romn ca limb de predare.
1562. Nicolaus Olahus, (n. 1493), primul umanist romn, e
ales regent al Ungariei. Autor de lucr ri istorico-etnograIice, de
versuri omagiale, moare la Bratislava n 1568.
- 1582. Se tip reste Palia ae la Or ,tie, cuprinznd primele
dou c r i din Vechiul Testament: Facerea si Iesirea, de c tre Serban,
Iiul lui Coresi, si Marien Dracula. Traducerea de Mihail Tordosi,
EIren Z can, Achirie, protopop al Hunedoarei, Moise Pestisel. E
primul text n care ntlnim cuvntul romn.
- 1580-1619. Preotul Grigore din M haci (Hunedoara)
copiaz n limba romn lucr ri religioase apocriIe precum: C l toria
Preci,tii la Iaa, Legenaa Duminecii, Rug ciunea Sfantului Sisinie,
Legenaa Sfintei Petca, Apocalipsul Apostolului Pavel si Cuget ri in
ora mor ii.
Textele au Iost publicate de B.P.Hasdeu n Cuvente aen b trani,
II, 1870.
Manuscrisul n care s-au p strat textele m h cene este cunoscut
sub denumirea de Coaex Stura:anus.
1590-1647. Grigore Ureche scrie cea mai veche cronic din
Moldova n romn .
1593. Una dintre primele ncerc ri de a scrie romneste cu
litere latine. Luca Stroici, marele logof t din Moldova scrie Tat l
nostru cu alfabet latin. E p strat n Corpul legilor poloneze de la 1597.
1599. Baltasar Walter public la Grolitz (Saxonia): Brevis
et vera aescriptio rerum ab illustrisimo Ion Michaele palatino ges-
432
tarum (Scurt ,i aaev rat aescriere a faptelor s var,ite ae Ion
Mihael, voevoaul rii Romane,ti). Pentru redactarea lucr rii sale s-a
Iolosit probabil de cronica de curte a lui Teodosie Rudeanu.
1633-1691. Tr ieste Miron Costin, cronicar moldovean uma-
nist, partizan al alian ei cu Polonia, mare logoI t. A scris Letopise ul
rii Molaovei ae la Aron Joa incoace, continund Letopise ul lui
Grigore Ureche si dovedind autentic talent literar n descriere si
portretistic . A mai scris: De neamul molaovenilor n care demons-
treaz originea roman a poporului romn, poemul IilosoIic Jia a
lumii s.a.
1596. Se naste Udriyte N sturel (m. 1659). Mare nv at.
Traduc tor. Cumnat cu Matei Basarab.
Se naste Petru Movil , ajuns Mitropolitul Kievului.
1600. n cancelaria lui Mihai Viteazul, limba romn ncepe a
Ii Iolosit n locul celei slavone.
1602-1610. E redactat de c tre un anonim din casa boierilor
Buzesti o cronic despre Iaptele de arme ale lui Mihai Viteazul.
Iucrarea e cunoscut sub titlul Cronica Bu:e,tilor.
1620. Apare n Italia ciclul de povestiri populare Bertolao,
Bertolaino e Cacasenno care prelucreaz si adopteaz vechile legende
indiene ale brahmanilor.
n 1592, Giulio Cesare Croce della Lira publicase Le sot-
tissime astu:ie ai Bertolao, n care n eleptul Solomon e nlocuit cu
regele longobarzilor si se pune accent deosebit pe psihologia eroului
popular Bertoldo. n anii urm tori, lucrarea a Iost completat si a
cunoscut mai multe variante. Cartea s-a r spndit n multe ri: Grecia
(1646), Portugalia (1743), Spania (1745), Fran a (1750). Dup
traducerea Irancez s-a I cut o prelucrare n german n 1751.
n limba romn s-au realizat dou variante ale romanului
popular Bertolao.
1620. Popa Ion Romnul din Smpetru copiaz traducerea
romneasc a romanului popular Alexanaria, care se p streaz m-
preun cu alte c r i populare (Albinu,a, Floarea Darurilor, Rofaani a)
in Coaex Neagoeanus.
Matei al Mirelor (m. 1624) termin redactarea cronicii versiIi-
cate n limba greac : Istoria celor petrecute in ara Romaneasc ae la
Serban Joa pan la Gavril Joa care aomne,te acum.
Mihail Moxa (Moxalie) ntocmeste un Cronograf, prima
istorie universal n limba romn , de la facerea lumii, pn la 1489.
1626. Atanasie Crimca scrie o Pravil monahal n romneste.
433
1640. Apare Pravila ae la Govora. Prima carte n limba rom-
n tip rit n Muntenia. Un num r de exemplare erau r spndite n
Transilvania.
1643. Apare, la Iasi, Ca:ania lui Jarlaam sau Carte roma-
neasc ae inv tur auminecile preste an ,i la pra:nice imp r te,ti ,i
la sven i mari.
1648. Apare la Alba-Iulia: Noul Testament sau Imp carea cu
legea cea nou a lui Is.Hs. Domnului nostru ,i:voait cu mare soco-
tin ain i:voa grecesc ,i slavonesc pre limb rumaneasc . T lm -
cirea a realizat-o ieromonahul Silvestru, din ara Romneasc si a
revizuit-o mitropolitul Simion Stefan. n PreIa a mitropolitului
Simion SteIan se exprim o atitudine receptiv Ia de neologisme si
se aIirm , pentru prima dat , teoria circula iei cuvintelor, reluat mai
trziu de B.P. Hasdeu n polemica sa cu Cihac.
1652. Din porunca lui Matei Basarab apare la Trgoviste
Inareptarea legii.
1659. E ucis de Mihnea al III-lea, nv atul Udriyte N sturel
(n. 1596), om de vast cultur , poliglot, traduc tor din latin n
slavon al romanului popular Jarlaam ,i Ioasaf 1648). A Iost un
sus in tor al ideii c limba romn se nrudeste cu latina.
1660. S-a n scut n Iviria viitorul mitropolit al Munteniei
Antim Ivireanul, autorul Diaahiilor (1711).
1667. Ia Iyon, n Fran a, apare renumita lucrare de istorie si
etnograIie a lui Iauren iu Topeltin, sas din Medias: Origines et oc-
casus Transvlvanorum (originile si c derea transilv nenilor). Iucrarea
va Ii Iolosit de cronicarul moldovean Miron Costin n De neamul
molaovenilor.
n acelasi an, Constantin Cantacuzino ajunge la studii la
Universitatea din Padova. Acolo studiaz un an logica, geometria,
IilosoIia. De acolo aduce n ar un num r remarcabil de dic ionare si
de opere din clasicii antichit ii greco-romane.
1667-1669. Ia scoala protestant din Or stie este rector
Mihail Halici (1712), autorul unei Oae scris n romneste si al unui
Dictionarum valachico-latinum. Dic ionarul con ine 5000 de cuvinte
si, dup unele opinii, ar Ii Iost alc tuit de Mihail Halici, tat l.
1672-1745. Tr ieste Ion Neculce, autorul Letopise ului rii
Molaovei ae la Dabifa-Joa pan la Ioan Joa Mavrocoraat. A Iost
sp tar, hatman si vornic al Moldovei. A dovedit remarcabile nzestr ri
de povestitor si portretist.
- 1673-1723. Tr ieste si activeaz Dimitrie Cantemir, cea mai
ilustr personalitate a literaturii romne vechi, cronicar, IilosoI, etnolog,
434
istoric al muzicii turcesti, autorul primului roman romnesc: Istoria
hieroglific sau lupta dintre Inorog si corb, Domn al Moldovei. Dup
domnia lui ncepe Epoca Ianario ilor.
- 1671. Dosoftei ajunge Mitropolit al Moldovei.
1673. DosoItei tip reste la m n stirea Unievului si cu cheltu-
iala domnitorului SteIan Petriceicu, Psaltire a svantului proroc Davia,
n versuri romnesti.
Pe lng Psalmi, edi ia mai cuprinde si stihuri ale cronicarului
Miron Costin despre originea romnilor. Versurile, sase la num r, vor
Ii publicate si de Miron Costin n 1675, la edi ia lucr rii sale: Leto-
pise ul rii Molaovei ae la Aron Joa incoace (unde se termin
cronica lui Grigore Ureche).
1682-1686. Mitropolitul DosoItei tip reste la Iasi, n 4 volume:
Jia a ,i petrecerea svin ilor (Sinaxar sau Proloagele tuturor
svin ilor, culegere de hagiografii.
- 1683. Dosoftei tip reste la Iasi Molitvenic si Octoih.
1684. Miron Costin scrie: Istorie in versuri polone aespre
ara Molaovei ,i a Munteniei. Aci, documenteaz , ca si n De neamul
molaovenilor (1686), descenden a latin , continuitatea si unitatea
poporului romn.
1686-1691. Miron Costin scrie: De neamul molaovenilor, ain
ce ar au ie,it str mo,ii lor.
1688. Ia Bucuresti, pe vremea lui Serban Cantacuzino se
tip reste prima traducere integral a Bibliei n limba romn . Traduce-
rea din greceste a Iost I cut de Ira ii Serban yi Radu Greceanu.
1690. Cronica intitulat Istoria rii Romane,ti ae cana au
aesc lecat pravoslavnicii cre,tini (1290-1690), cunoscut si sub
numele de Letopise ul cantacu:inesc si socotit a Ii a lui Stoica
Ludescu.
1693-1703. Dasc lul Costea de la biserica ,Sfntul Niculae
din Scheii Brayovului copiaz mai multe c r i populare: Gramovnic,
Floarea aarurilor, Esopia, Sinaipa.
1696-1701. Sub ngrijirea lui Antim Ivireanul, care mutase
tipograIia n M n stirea Snagovului apar, 14 c r i; 7 n greac , 4 n
romn , 1 n slavon , 2 bilingve, una greco-romn si alta greco-arab .
- 1697. Prima diplom leopoldin prin care se elibereaz
preo imea romn de obliga iile iob gesti.
1698. Dimitrie Cantemir scrie: Divanul sau galceava
in eleptului cu lumea sau Giuae ul sufletului cu trupul.
1700. Are loc unirea unei p r i a romnilor din Transilvania cu
Biserica Catolic , sub numele de Unia ie. n urma acestui act, un
435
num r de tineri romni pleac la studii la Institutul De Propaganaa
Fiae de la Roma si la SInta Barbara de la Viena.
1705. Dimitrie Cantemir termin Istoria ieroglific , oper cu
caracter alegoric, n care pestii, p s rile, animalele simbolizeaz
oamenii. E socotit de unii primul roman romnesc.
1711. Apar Diaahiile lui Antim Ivireanul.
1712. Moare Nicolae Costin (n. 1660), Iiul lui Miron Costin.
A scris: Letopise ae la Ziairea lumii la sfar,itul aomniei Ieremiei
Joa (1601) si Cronica aomniei aintai a lui Nicolae Mavrocoraat
(1709-1711). A scris, dup lucrarea lui Antonio de Guevara, Cea-
sornicul aomnilor.
1714-1716. Dimitrie Cantemir scrie monumentala sa lucrare
Historia incrementorum atque aecrementorum Aulae Othomanicae
(Istoria cre,terilor ,i aescre,terilor Por ii Otomane).
1716. Dimitrie Cantemir, la cererea Academiei din Berlin,
scrie: Descriptio antiqui et hoaierni status Molaaviae (Descrierea
Molaovei) n care aseaz observa ii si cunostin e de ordin istoric, geo-
graIic, etnograIic, etnopsihologic.
1717. Dimitrie Cantemir scrie o carte despre tat l s u, dom-
nitorul Constantin Cantemir, De vita Constantini Cantemiri (Jia a lui
C. Cantemir).
1717-1722. Dimitrie Cantemir scrie Hronicul vechimii a
romano-molao-vlahilor. Sus ine cu argumente Ioarte puternice unita-
tea tuturor romnilor pe care le vor mprumuta si iluministii Scolii
Ardelene.
1726. Se ncheie cronica anonim moldoveneasc , cuprinznd
evenimente din prima domnie a lui Alexandru Ghica, denumit Anoni-
mul racovi ean.
1728-1729. Se termin cronica lui Radu Popescu intitulat :
Istoria aomnilor rii Romane,ti.
1729. Ioan Inocen iu Micu Klein e numit episcop al rom-
nilor greco-catolici din Transilvania. El deschide seria coriIeilor Scolii
Ardelene: Samuel Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai
Deleanu.
- Secolul XVIII. AIirmarea Iluminismului n toate provinciile
romnesti.
1732. Ioan Inocen iu Micu trimite un memoriu Cur ii din
Viena n care cere respectarea drepturilor promise romnilor din
Transilvania cu prilejul Unirii cu Biserica de la Roma.
1738. Se nIiin eaz la Blaj o m n stire si scolile aIerente la
insisten ele lui Inocen iu Micu Klein.
436
1743. Ia Paris apare traducerea lucr rii lui Dimitrie Cantemir:
Istoria Imperiului Otoman, cu titlul Lhistoire ae lEmpire Othoman.
1744 Inocen iu Micu Klein, care I cuse numeroase memorii
la Cartea din Viena pentru ob inerea drepturilor romnilor, e chemat n
capitala imperiului, n urma unor intrigi; de acolo e trimis la Roma, de
unde nu se mai ntoarce, aIlndu-se ntr-un Iel de prizonierat.
1745 Se naste la Sad (Sibiu) primul coriIeu al Scolii Ardelene,
Samuil Micu (m. 1806) la Buda.
1749 Se naste la Sad Ioan Piuaru Molnar (m. 1825), primul
oculist romn si unul din autorii memoriului Supplex libellus
Valachorum (1791). A publicat, la Viena, Gramatica romaneasc
pentru u:ul str inilor (Deutsch-Walachische Sprachlehre).
1754. Se deschid la Blaj scolile de obste si gimnaziul, care vor
avea un rol decisiv n via a politic , social si cultural a romnilor din
Transilvania, n Iormarea noii intelectualit i si sincronizarea culturii
romne cu cea din Apusul Europei, prin miscarea iluminist .
Se naste la Samsud, alt coriIeu al Scolii Ardelene, Gheorghe
Sincai, colaborator al lui Samuel Micu si autorul celebrei lucr ri
Cronica romanilor ,i a mai multor neamuri.
1755. Se naste Iabulistul Dimitrie ichindeal (m. 1818).
1760. Se naste la Cigm u, jude ul Hunedoara, Ion Budai-
Deleanu (m. 1820) primul mare poet romn, cu epopeea sa eroi-comi-
c iganiaaa.
1761. Se naste Petru Maior la C puyul de Cmpie ,cel mai
tipic reprezentant al Scolii Ardelene, cum aprecia istoricul Ion
Lupay.
1780. Samuel Micu yi Gheorghe Sincai scot la Viena:
Elementa linguae aaco-romanae sive valachicae, o gramatic a limbii
romne n care se stabilesc norme n spiritul etimologismului si al
purismului, att de mult exagerat mai trziu de Aron Pumnul,
proIesorul lui Eminescu de romn la Cern u i.
- 1770. S-a n scut n Glogov , lng Blaj, Vasile Aaron
(m. 1822), autorul epopeii religioase: Patimile ,i moartea Domnului ,i
Mantuitorului nostru I.Hs.
1779. Se naste la Caransebes, Constantin Diaconovici-Loga
(m. 1850), autorul lucr rilor: Ortografia sau areapta scrisoare,
Gramatica romaneasc pentru inareptarea tinerilor.
1774. Ia V r dia se naste Paul Iorgovici (m. 1808), un
iluminist Ioarte nv at, cu studii la Seghedin, Bratislava, Pesta, Viena,
Paris, autorul lucr rii Observa ii ae limb romaneasc (Viena, 1799),
care a Iost ars si autorul arestat.
437
1771. Se naste la Avrig, lng Sibiu, Gheorghe Laz r (m.
1823), ntemeietorul primei ycoli romneyti, la M n stirea Sf. Sava,
din Bucuresti.
1776. S-a n scut la Al mar, Ocna Sibiului, Ioan Barac (m.
1848), autorul lucr rii Istoria preafrumosului Arghir ,i a preafru-
moasei Elena cu p rul ae aur (1801) si al traducerii celebrei c r i
populare: O mie ,i una ae nop i, istorii arabice,ti sau Halima. (Brayov,
1836).
- 1782. Gheorghe Sincai e numit director al scolilor romnesti
din Ardeal.
1783. Gheorghe Sincai tip reste, la Blaj, Gramatica latino-
roman .
1794. Gheorghe Sincai e destituit, prin uneltire, din postul de
director al scolilor romnesti si arestat n 1785.
1797. Nedobndind dreptatea, Sincai se retrage la mosia con-
telui Vass de Czega din Sinea, unde-i mediteaz copiii, si-si scrie
Cronica.
1808. Neputnd s apar Cronica, n volum, Iiind considerat
de cenzura maghiar bun de ars si autorul bun de spnzur toare, se
tip resc, totusi, cteva Iragmente n Calenaarul ae la Buaa.
1812. Apare lucrarea lui Petru Maior: Istoria pentru incepu-
tul romanilor in Dachia.
1821 Are loc n ara Romneasc Revolu ia lui Tudor
Vladimirescu, la care particip si Gheorghe Laz r.
*
Deci, structurnd datele ntr-o sintez , putem spune c n
r stimpul dintre 1601-1821 se contureaz n cultur patru epoci:
1. Epoca lui Matei Basarab yi Vasile Lupu (1620-1660),
ncepnd cu cronograIul romn, al lui Moxa Moxalie, si mergnd pn
la data alc tuirii cronicii lui Simion Dasc lul. Aceast epoc are ca
personalit i reprezentative n Moldova: cronicarul Grigore Ureche,
mitropolitul Varlaam si pe Eusta iu IogoI tul; n Muntenia: pe nv atul
boier Udriste N sturel, cumnatul lui Matei Basarab, la care Varlaam
g si n bibliotec Catehismul calvinesc socotit plin de otrav si de
moarte suIleteasc ; n Transilvania, mitropolitul Simion SteIan.
Ia Kiev tr ia mitropolitul din Iamilia domnitoare a Moldovei,
Petru Movil .
438
2. Epoca lui Serban Cantacuzino, Constantin Brncoveanu yi
Dimitrie Cantemir.
ncepe cu tip riturile mitropolitului DosoItei, n Moldova, si se
ncheie cu moartea cronicarului muntean Radu Popescu.
Alte personalit i reprezentative:
n Moldova: Miron Costin, Iiul s u: Nicolae Costin, N. Milescu,
cronicar a c rui activitate se desI soar n mare parte n Rusia,
Dimitrie Cantemir.
n Muntenia: mitropolitul Antim Ivireanul, autorul Didahiilor,
Episcopul Damaschin, cronicarii Stoica Iudescu si Radu Greceanu,
istoricul Constantin Cantacuzino.
3. Epoca lui Constantin Mavrocordat n principate, a lui
Inochen iu Micu Klein n Transilvania (1730-1769).
ncheiat cu moartea voevodului iubitor de cultur C. Mavrocordat.
Aceast epoc are ca mari personalit i pe Ion Neculce n Moldova si
pe Inochen iu Micu Klein n Transilvania.
4. Epoca Scolii Ardelene: Samuil Micu, Sincai, Maior, Ion
Budai Deleanu. n Moldova: Iacob Stamati si Gh. Asachi. n
Muntenia: cronicarul Mihail Cantacuzino, poetul si cronicarul Ienache
V c rescu si Gh. Iaz r.
ManiIest rile culturale romnesti dintre 1601, moartea n praz-
nic a lui Mihai Viteazul, si 1821, revolu ia lui Tudor, ntrec cu mult
pe cele politice. De ce? Muntenia si Moldova depind de turci, nu mai
au libertatea de ac iune (tratate, alian e, r zboaie) avut mai nainte, iar
Transilvania, depinznd de nalta Poart n veacul al XVII-lea, ajunge,
dup 1699 (pacea de la Karloviz), sub domina ie austriac .
Dar dac importan a noastr politic scade, spiritul romnesc se
exprim tot mai puternic n cultur , Iiind eliberat de inIluen a slavon .
Acum se aIirm limpede argumentat si insistent, constiin a originii
noastre latine si a unit ii neamului nostru. Acum se scriu cronicile n
graiul rii si, as zice, cu suIletul rii, cu geniul creator romnesc.
Operele nu mai sunt simple traduceri, adapt ri sau compil ri. Exprim
viziuni romnesti, Iireste n atmosIera spiritual a timpului. Acum se
Iixeaz tot mai mult limba literar si se dezvolt arta religioas si
laic , de la arhitectur la obiecte de cult (chivoturi, cruci, potire pentru
cuminec tur , od jdii preo esti, broderii, Ierec turi de c r i n piele,
argint sau suIlate n aur).
Tiparul cunoaste o nIlorire Ioarte mare, c ci n Moldova nu
ap ruse pn pe vremea lui Vasile Iupu.
439
Tiparul devine tot mai mult un mijloc de uniIicare spiritual a
romnilor de pretutindeni si a limbii lor literare.
Dar, n orice epoc , problema principal r mne personalitatea
si, n leg tur cu ea, valoarea intrinsec a ceea ce ea creeaz .
1825. Apare, la Buda, Lexicon romanescu-latinescu-ungu-
rescu-nem escu quare ae mai mul i autori, in cursul a triaeci yi mai
multoru ani s-au lucratu. E opera colabor rii dintre reprezentan ii
Scolii Ardelene: Samuil Micu, Petru Maior s.a.
E valoros pentru c are un pronun at caracter normativ si pentru
c a adunat un mare num r de neologisme.
1825. n ara Romneasc , comisul Ionic T utu traduce Les
Ruines (Ruinele) de Volney, care va inIluen a si poezia romneasc
preromantic cu tema ruinelor.
1825. Apare volumul de poezii Caracteruri de Barbu Paris
Mumuleanu.
1829-1848. Apare la Bucuresti primul ziar n limba romn :
Curierul romanesc, care-si propunea s dea ,o culegere ae cele mai
folositoare ,i interesante lucruri ain ga:etele Europei, ,insemn ri
pentru cre,terea ,i sporirea literaturii romane,ti, ,informa ii cu
privire la comer si s publice literatur na ional . Condus de Ion
Heliade R dulescu o personalitate multilateral , poet, proIesor,
critic, lingvist, traduc tor etc. n paginile acestei publica ii si ale
suplimentului cultural: Curierul ae ambe sexe apar poezii de I.H.
R dulescu, Vasile Crlova, Iancu V c rescu, Grigore Alexandrescu,
Ion Catina, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu.
1829-1858. Ia Iasi, sub conducerea lui Gh. Asachi, apare
Albina romaneasc care mai trziu se va chema Ga:eta ae Molaavia.
O revist de orientare iluminist . Suplimentul ei cultural se va chema
$O XWD URPkQHDVF .
- 1830. Apare volumul Meaita ii poetice aintr-ale lui A. ae
Lamartin. Traause ,i al turate cu alte buc i originale prin D-l Eliaa.
Con ine si o Iabul din Ia Fontaine si primele poezii originale ale lui
I.H. R dulescu.
1833. Poetul Gh. Asachi descoper n Polonia manuscrisul
iganiaaei lui Ion Budai Deleanu, aIlat la Iiica acestuia.
1833-1838. Ia ini iativa lui Ion Cmpineanu yi I.H. R dulescu
se nIiin eaz la Bucureyti Societatea Filarmonic , al c rui scop era
,cultura limbii romane,ti ,i inaintarea literaturii, intinaerea mu:icii
vocale ,i instrumentale in Prin ipat ,i spre aceasta, formarea unui
teatru na ional.
440
Sub ea se ascundea o miscare mai larg , cu caracter politic,
na ional si revolu ionar, viznd Unirea Principatelor, emanciparea
iganilor, vot universal, nl turarea protectoratului imperiului arist si
dobndirea unei autonomii reale sub garan ia colectiv a marilor puteri
ale Europei. n cadrul ei Heliade ini iaz o colec ie literar din scrieri
dramatice: Repertoriul Teatrului Na ional.
1838. Apare la Brasov, s pt mnal, Ga:eta ae Transilvania,
sub direc ia lui Gh. Bari iu, care-si propunea s aib ,mereu
inareptat grifa pentru p :irea ,i reluarea celor aou comori: limba
,i na ionalitatea.
Au colaborat: Gh. Bari iu, Timotei Cipariu, Andrei Muresanu,
Ioan Maiorescu, Damaschin Bojinc s.a.
Suplimentul literar, s pt mnal, al acestei eroice reviste
ardelene si una dintre cele mai longivive, la care publicau scriitori din
toate provinciile romnesti, a Iost: Foaie pentru minte, inim ,i
literatur . Aici public Gh. Bari iu, Ion Codru Dr guyanu, Simion
B rnu iu, Andrei Mureyanu (Un r sunet, actualul Imn na ional al
Romniei), I.H. R dulescu, D. Bolintineanu, Ion Ghica, Cezar
Bolliac, C. Negruzzi semn c prin spiritualitatea romneasc nimeni
n-a putut trage grani e desp r itoare.
1840. Ia Iasi apare revista Dacia literar , condus de Mihail
Kog lniceanu. Introauc ia program poate Ii socotit maniIestul ro-
mantismului romnesc.
Iat esen a programului Daciei literare care va declansa aIir-
marea puternic a duhului na ional n art si literatur , n cultur , n genere.
n Introauc ie se Iace o prezentare general a presei romnesti
de la acea dat , cu reIeriri la Ion Eliade R dulescu, Gh. Asachi,
G. Bari iu si la ziarele lor Curierul romanesc, Albina romaneasc ,
Ga:eta ae Transilvania, tr gndu-se concluzia c ,tustrele au.. o co-
lor local si se p streaz ntr-o anume izolare.
Dacia literar si propune:
s Iie o Ioaie na ional si s promoveze produc ii romnesti
din orice regiune;
promovarea literaturii originale, deoarece ,traduc iile nu Iac o
literatur ;
p r sirea domeniului politic si preocuparea exclusiv pentru
literatura na ional ;
angajarea pentru o inut moral impecabil a presei, chemate
s lupte pentru unirea Ior elor creatoare si mpotriva vr jm siei;
ca romnii s aib o ,limb ,i o literatur pentru to i,
441
criterii de evaluare a operelor literare: critica ,nep rtinitoare,
includerea, n paginile revistei, a tuturor ,ramurilor literaturii
noastre,
ca sursele de inspira ie ale literaturii s Iie: istoria na ional ,
Irumuse ile rii, obiceiurile poporului.

Secolul al XIX-lea, care redesteapt n ntreaga Europ
constiin a na ional aduce schimb ri Iundamentale si n istoria si n
cultura romnilor. Expresia cea mai elocvent este Revolu ia de la
1848, cu ideile ei de libertate, egalitate si Iraternitate cu r d cinile n
marea revolu ie Irancez de la 1789. n Principatele dun rene are loc o
puternic dezvoltare cultural n toate domeniile: nv mnt, stiin ,
literatur , publicistic , teatru, muzic .
ntre intelectualii romni din toate provinciile istorice se men in
si se dezvolt strnse leg turi de ordin cultural si politic. Ia Bucuresti,
Iasi, Brasov, Craiova, Oradea, Blaj si n alte localit i, adev rate ple-
iade de intelectuali militeaz pentru ideea de cultur unitar romneas-
c , mai nti, apoi pentru ideea de unitate politic romneasc .
Unirea rii Romneyti yi Moldovei, la 1859, sub conducerea
domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care nsemna realizarea visului
lupt torilor revolu iei din 1848 si a dorin ei seculare a maselor popu-
lare, eveniment ce a trezit un deosebit ecou si la romnii transilv neni,
a marcat, totodat , o etap Iundamental n procesul dezvolt rii cul-
turii na ionale. Cstigarea independen ei de stat de sub Imperiul Otoman,
la 1877, si des vrsirea unit ii na ionale prin unirea Transilvaniei cu
vechea Romnie, n 1918, au constituit apogeul operei de I urire a
statului nostru na ional, prin jertIele maselor populare si prin ac iunile
patriotice ale multora dintre reprezentan ii de seam ai spiritualit ii
noastre. Un rol important l joac n aceast perioad societatea
Junimea, grupare literar-cultural si politic , nIiin at n 1863 si
avndu-l ca mentor spiritual pe criticul Titu Maiorescu (1840-1917),
personalitate marcant a culturii romnesti, militnd pentru n elegerea
speciIicului artei n contextul valorilor spirituale. O alt grupare lite-
rat , semn al prezen ei tot mai vii a unor idei socialiste, se Iormeaz n
jurul revistei Contemporanul (1881-1891), avnd ca promotor pe C.D.
Gherea (1855-1920), critic prestigios, care sprijinea orientarea realist
si social n crea ia artistic . De altIel, sub semnul realismului sunt
scrise cele mai importante opere ale epocii. Totodat , ncep s se
aIirme noi tendin e, cu caracter predominant artistic: Simbolismul al
c rui ini iator a Iost poetul Alexandru Macedonski (1854-1920);
S m n torismul direc ie estetico-social care exalta ntr-o manier
442
paseist virtu ile tradi ionalismului rural, al c rui doctrinar si animator
a Iost Nicolae Iorga (1871-1940), una din cele mai multilaterale
personalit i ale culturii romnesti; Poporanismul, orientare politico-
ideologic si literar , care opunea, n mod artiIicial, realit ile rurale
celor citadine. Dep sind limitele politice ale acestui ultim curent,
revista Jia a romaneasc (1906), dominat de personalitatea criticului
G. Ibr ileanu, receptiv, ntre altele, la nuan ele pozitivismului lui
H. Taine, va reuni n paginile sale semn turile celor mai prestigiosi
scriitori si oameni de stiin ai epocii, n general de orientare patriotic
si democratic .
Pe terenul crea iei propriu-zise, al turi de orientarea spre o
literatur realist , se maniIest tendin ele moderniste - impresionismul
critic, expresionismul in teatru (A. Cotruy, L. Blaga, Vasile Voiculescu,
A. Maniu, G. Ciprian) ,i in plastic , suprarealismul in poe:ie (Ion
Vinea, B. Fundoianu, Tristan Tzara), care aduc unele nnoiri n
planul expresiei. Principalul teoretician al moderniz rii culturii a Iost
criticul Eugen Lovinescu (1881-1943). Dup Marea Unire, o revist
n paginile c reia se aIirm talente de prim ordin este Ganairea de sub
conducerea lui Nichifor Crainic. n ea se aIirm curentul gndirist,
tradi ional-ortodoxist.
n acest sens, au nceput, nc din a doua jum tate a secolului al
XIX-lea, studierea sistematic a trecutului nostru istoric si cultural,
ac iunea de publicare a unor documente esen iale despre existen a si
continuitatea sa pe aceste meleaguri, cercetarea evolu iei limbii rom-
ne de-a lungul secolelor, culegerea si editarea vechiului si bogatului
tezaur al crea iei Iolclorice, despre care Henri Foillon spunea c ,
spre deosebire de altele, ,Il n-a rien aun survivant archeologique ou,
pour mieux aire, il ne survit pas, il vit.
Una dintre tr s turile principale ale unei politici culturale se
ndreapt c tre valoriIicarea patrimoniului mostenirii culturale. n
cadrul unui proces Iebril de crestere si aIirmare, n planul crea iei culte
s-au n scut opere care se integreaz succesiv direc iilor mari de
dezvoltare ale culturii europene, de la clasicism, iluminism, prero-
mantism, la realism critic, simbolism si modernism, ntr-un cuvnt, n
toate curentele literare si artistice speciIice dezvolt rii celorlalte
culturi, ns ntr-o maniIestare original si adeseori sincretic , ntr-o
succesiune rapid , vie, speciIic ,arderii etapelor necesare unei
depline aIirm ri n planul valorilor universale. Acest ritm dinamic de
dezvoltare a culturii cap t mai mult relieI, se desemneaz cu mai
mult precizie ncepnd cu cea de-a doua jum tate a secolului al XIX-lea,
443
cnd apar personalit i de ntia m rime ca: Vasile Alecsandri (1819-
1890), poet al Unirii si al Independen ei na ionale, Mihai Eminescu
(1850-1889), ultimul mare romantic al literaturii universale; Ion
Creang (1837-1889) acest Homer sau Rabelais al romnilor, cum a
Iost numit de critic , Ion Luca Caragiale (1852-1912), precursorul de
net g duit al lui Eugen Ionescu, continua i n mod str lucit de pleiada
marilor scriitori dintre cele dou r zboaie, creatorii Arghezi, Blaga,
Cotruy, Voiculescu, Philippide, Ion Pillat, Ion Barbu n poezie,
Rebreanu, Sadoveanu, H. Papadat-Bengescu, Cezar yi Camil Petrescu,
M. Eliade s.a. n proz .
Produsul de nnoire si dezvoltare a literaturii noastre continu n
ciuda oprelistilor dogmatice ale realismului socialist si dup al doilea
r zboi mondial, cnd se aIirm puternice personalit i n poezie,
proz , dramaturgie, istorie si critic literar .





444

*/26$5'(7(50(1,
',1&8/785$5201($6&9(&+(





acatist, pl. -e (ngr. akathistos neasezat, care st n picioare) 1. Imn
bisericesc n timpul cnt rii c ruia se st n picioare. 2. Ceea ce se d preo-
tului care cnt aceste imn. 3. List de nume naintat preotului pentru a se
ruga si a pomeni persoanele scrise pe ea. Credinciosii dau acatiste de mul u-
mire sau ca s -i ierte si s -i ajute Dumnezeu. Unii dau acatiste si pentru
pedepsirea r uI c torilor si a dusmanilor. 4. Pomelnic .
Acatistier, pl. -e carte care cuprinde acatiste. Ex. Acatistul Prea-
sfintei N sc toare ae Dumne:eu, ap rut la Sibiu n 1917.
agheasm ap sIin i .
amvon, anvon, pl. -oane si -uri tribun de pe care preotul predic n
biseric . ndeosebi bisericile catolice sunt prev zute cu amvoane. Utilizarea
lor pare s Iie pe cale de dispari ie, preotul vorbind din Ia a altarului.
anahoretism retragerea unor crestini n pustie pentru des vrsirea
sulIeteasc . Fenomenul a nceput cu Pavel Tebeul pe la mijlocul secolului al
III-lea, dar el nu poate Ii considerat ntemeietorul vie ii pustnicesti, Iiindc nu
a avut nici un discipol. Aceast cinste i-a revenit SIntului Antonie cel Mare,
supranumit patriarhul anahore iolor.
analecte (gr. analektos cules) Iragmente alese din opera unuia sau
a mai multor scriitori si publicate mpreun . La noi: ex. T. Cipariu Cresto-
ma ia sau analecte literare.
anarghir (gr.) medic sInt care ngrijea bolnavii I r s Iie r spl tit,
ca sIin ii Cosma si Damian, TriIon si Pantelimon.
antifon cntare psaltic repetat de dou coruri sau de dou voci, ca
si cum si-ar r spunde reciproc.
antologhion (ngr) carte bisericeasc . Ea cuprinde serviciul religios
pentru praznicele si s rb torile sIin ilor de peste an.
Apocalips - carte simbolic si mistic din cuprinsul Noului Testament
care cuprinde revela iile I cute SIntului Ioan n insula Patmos cu privire la
sIrsitul lumii; c r i apocriIe de acest Iel: ex. Apocalipsul Apostolului Pavel.
apocrif, - (ngr. apokriphos ascuns) istorie apocriI , carte neca-
nonic socotit de biseric a Ii neinspirat de sus, precum Copil ria lui Isus
sauJisul Maicii Domnului.
445
Apostol - carte de ritual crestin care con ine Iaptele apostolilor si
scrierile lor expediate unor persoane sau colectivit i. Apostolul Iace parte
din Biblie.
apostol (nrg. apostolos) din apo departe si stello trimet) discipol
al lui Hristos. Doisprezece la num r (Petru si Andrei , Iacob si Ioan, Filip si
Vartolomeu, Toma si Matei, Iacov al lui AlIeu si Levi Tadeul, Simon
Cananeul si Iuda Iscarioteanul). Figurat, om care munceste si se sacriIic
pentru cauza neamului s u sau a unei colectvit i, cum e preotul din poezia
Apostolul de O. Goga. Roamnul lui Cezar Petrescu Apostol, scris n 1933,
roman al c rui erou este un nv tor din lumea satului, capabil s se
jertIeasc pe sine pentru a aduce lumin n ntunericul secular.
arianism doctrin si curent religios crestin, ntemeiate de preotul
Arie din Alexandria, n secolul al IV-lea d. Hr. si r spndite printre
popula iile de la periIeria imperiului roman. Doctrina lui anititrinitar , care
nega egalitatea Fiului cu tat l, considernd Fiul drept prima creatur a tat lui
si negndu-i astIel divinitatea, a Iost considerat o erezie si condamnat de
Sinodul I ecumenic de la Niceea n anul 325. Sus inut de mp ra ii
Constantinus II si Valens, arianismul s-a r spndit nc din prima jum tate a
secolului al IV-lea si pe teritoriul rii noastre printre go ii din Cmpia
Munteniei, al c ror episcop, WulIila, era arian. E posibil ca si Iedera ii go i
aIla i pe teritoriul imperiului roman s Ii crezut n doctrina lui Arie. n a doua
jum tate a secolului al IV-lea d. Hr., Auxentius, episcop de Durostorum, Iost
discipol al lui WulIila, era si el adept al arianismului.
Bucoavn - abecedar sau carte veche tip rit cu caractere chirilice.
calvinism - doctrin religioas a lui Calvin, care a suprimat din cult
crucea, sIin ii, moastele, icoanele, tradi ia, ideea liberului arbitru. Admite
numai dogma predestin rii, botezul si mp rt sirea. Calvinistii au Iost numi i
n Fran a hugheno i. Credin a aceasta e r spndit n Elve ia, Olanda, Sco ia,
Ungaria si la unii unguri din Romnia.
candel lamp cu ulei care se pune la icoane.
canon, pl. -oane 1. Decret. Lege. Regul religioas . Decretul unui
Conciliu ex canoanele Conciliului din Trident au reIormat adnc
catolicismul. 2. Regul , obicei, norm ex. cnta dup canonul lui. 3. Lista
oIicial a c r ilor Scripturii 4. Pedeapsa religioas dat de preot unui p c tos
pentru isp sirea p catelor. 5. Tropar
canonc demnitate religioas , grad bisericesc.
can nic, - conIorm canoanelor bisericii: ex. carte canonic , drept
canonic, lege canonic .
catavasie (primul) imn dintr-o cntare a unui canon despre coborrea
lui Cristos n iad.
catavasier - carte de ritual bisericesc ortodox care cuprinde catavasii
sau rug ciunile si cnt rile vecerniei, utreniei, liturghiei.
446
Catehism expunere a principiilor religiei crestine sub Iorm de
ntreb ri si r spunsuri; carte care cuprinde aceast expunere.
Cazanie carte de predici. Ca:ania lui Varlaam 1643.
c lug r (gr. calos bun, geros b trn) sihastru, monah. Gradele
c lug riei sunt: ierodiacon, ieromonah, arhimandrit (cu sau I r mitr ) si
arhiereu (episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh).
Ceaslov carte bisericeasc cuprinznd anumite rug ciuni si cnt ri
pentru diIerite ceasuri ale zilei si care servea cndva si ca abecedar.
cenobitism - via monahal de obste ntemeiat de SI. Pahonie n
satul Tabenesi de pe malul drept al Nilului, la nord de Teba, unde marele
Iluviu Iace un cot. AIlndu-se ntr-o zi n acest sat, Pahonie aude o voce
zicndu-i: ,R mi aici, c mul i vor veni n jurul t u. Marele anahoret
devine cebit, concepnd un sistem de via mai moderat, socotind c ,Iiecare
este liber s se nIrneze dup putere, ns voin a mea este ca n Iiecare zi s
se Iiarb si s se serveasc Ira ilor bucate din destul, pentru ca n Iiecare zi,
nIrnndu-se ei de bun voie, s sporeasc n virtute. Dup ntemeierea
cenobitismului, ahahoretismul a Iost rezervat pentru cei ce se des vrsesc mai
nti n via a de obste si de la o vrst naintat . n m n stirile pahomiene, din
a doua jum tate a secolului al IV-lea, via a se desI sura dup reguli stricte
scrise de ucenicii lui Pahomie, mai nti n limba copt , Iiind apoi traduse n
etiopian si greac , din care Ieronim le-a t lm cit n latin . Regulile se
reIereau la mbr c minte, noviciat, s r cie, ascultare sau supunere, castitate,
stabilitate, ierarhie, rug ciune, Iormare spiritual , lucru, somn, posturi, vot,
adic angajamentul Ia de Dumnezeu, redactat strict de urmasii lui Pahomie:
,Jur naintea lui Dumnezeu, n locul s u cel sInt, dup cum cuvntul ce
rosteste gura mea mi este m rturie: eu nu voiesc a ntina corpul meu n nici
un Iel, nu voiesc s Iur, nu voiesc s jur strmb, nu voiesc s mint, nu voiesc
s comit r ul n secret. Dac voi c lca ceea ce am jurat, s Iiu pedepsit de
mp r ia lui Dumnezeu, c ci v d: Dumnezeu naintea c ruia eu am pronun at
jur mntul, va nimici suIletul si corpul meu n Iocul cel vesnic, c ci eu voi Ii
c lcat leg mntul pe care l-am pronun at . Jur mntul era pentru toat via a
si se I cea n biseric . C tre sIrsitul sec. al IV-lea, cenobitismul pahomian se
r spndeste n tot Egiptul. Din Egipt, monahismul a Iost r spndit n toate
inuturile crestine.
chirilic, - - de la apostolul slav Chiril (sec. IX), care a inventat
alIabetul ce i poart numele. De Iapt, el a inventat alIabetul glagolitic, cu
care au scris si tip rit si romnii pn la 1860.
clerul de mir preo ii care nu sunt c lug ri. Gradele clerului de mir
sunt: diacon, preot (sachelar, econom, stavroIor).
crestoma ie (gr. chrestomatheia studiul lucrurilor utile ) culegere
de texte reprezentative din literatura artistic , istoric sau din alte domenii.
De obicei, textele din crestoma ii apar in literaturii vechi.
447
didahie (ngr.) predic , nv tur , cazanie.
difizitism - credin a c Isus Hristos are dou naturi: una divin si alta
omeneasc .
doxologie (ngr. doxologia gloriIicator) Iormul de laud n cinstea
SIintei treimi.
doxostar, pl. -e (ngr. doxostis gloriIicator) carte de rug ciuni care
cuprinde doxologiile.
dragoman - interpret.
ecleziast - carte didactic a Jechiului Testament, n care se arat
z d rnicia lucrurilor p mntesti.
ectenie (ngr. ektenia) rug ciune n stihuri scurte pe care o spune
diaconul n mijlocul bisericii sau, n lipsa lui, preotul n altar.
egumen (ngr. igumenos) stare , superiorul unei mn stiri.
epistol scrisoare religioas cuprins n canonul Noului Testament.
ex. Epistola Sf. Ap. Pavel c tre Corinteni.
epitrop administrator al bunurilor unei biserici.
eretic,- (ngr. airetikos) 1. aa/. de erezie, 2. subst. adept a unei erezii,
3. pop. nelegiuit.
erezie 1. doctrin contrar nv turii oIiciale a Bisericii, 2. r t cire,
greseal , ndep rtare de la calea cea dreapt .
euharistie (ngr. euharistie gra ie) mp rt sania (pinea si vinul);
termen Iolosit mai ales de c tre catolici.
Evangheliar carte care cuprinde cele patru evanghelii; Tetraevanghel.
evanghelie vestea bun a mntuirii adus lumii de Isus. C r ile scrise
de evanghelisti (Matei, Marcu, Luca si Ioan). Prima edi ie tip rit la noi este
aceea a lui Coresi n 1561.
glas, pl. -uri note de veche muzic bisericeasc la romni; expr. a ,ti
glasurile.
gregorian, - de la SI. Grigore. Se spune despre cntarea bisericeasc
catolic ordonat de Papa Grigore I si despre calendarul reIormat de Papa
Grigore III, Iolosit de catolici si protestan i, spre deosebire de cel iulian, care
e al ortodocsilor. Romnii au introdus calendarul gregorian n 1919.
grijanie mp rt sanie, cuminec tur .
gromovnic (slv. gromu tunet) carte care prevesteste soarta omului
dup maniIestarea tunetului si a Iulgerului.
hagiograf autor crestin care scrie despre vie ile sIin ilor.
hagiografie (gr. hagios sInt, graphe scriere) ramur a teologiei
care se ocup cu vie ile sIin ilor.
har gra ie divin , dar, calitate. Bun voin , ndurare, mil , ex. harul
lui Dumnezeu. Mul umit , slav : ex. har Domnului !
harism - daruri spirituale.
heruvic cntare bisericeasc ce se cnt cnd preotul iese din altar
cu sIintele daruri.
448
hirotonire - consacrarea cuiva ca preot.
hoge preot turcesc, musulman.
hrism ungere cu mir la botez.
iconoclast sp rg tor de icoane. O sect din sec. VIII d. Hr., care nu
credea n icoane si le distrugea.
iconografie stiin a imaginilor produse de pictur , sculptur si alte
arte plastice.
iconolatru - credincios care se nchin la icoane.
Inchizi ie tribunal al Bisericii Catolice nIiin at n Italia la 1183.
Apoi s-a instituit n Spania pentru urm rirea si pedepsirea ereticilor.
incunabul (lat. incunabula) exemplar dintr-o carte tip rit nainte de
anul 1500 (n primii ani ai introducerii tiparului), prin extensie, carte Ioarte
veche si pre ioas .
irmologhion - carte care cuprinde irmoasele.
irmos vers biblic pus n Iruntea unui tropar, dup a c rui melodie se
cnt textul ce-i urmeaz .
Isus nume propriu la evrei, care nseamn ,Dumnezeu mntuieste.
Kyrie eleison cuvinte grecesti care nseamn ,Doamne miluieste.
letopise scriere veche cu caracter istoric, n care evenimentele sunt
prezentate n ordine cronologic : cronograI.
literatura apocaliptic c r ile ebraico-crestine numite Apocalipsuri
care con in simboluri, viziuni, proIe ii sinistre.
liturghier - carte care cuprinde rnduielile slujbei liturgice.
lucr ri patristice operele sIin ilor Ioan Gur de Aur, Vasile cel Mare
s.a. adunate n Filocalie. La noi a publicat Filocalia n 10 vol. p rintele
Dumitru St niloaie, o lucrare de o excep ional Irumuse e stilistic .
lustru - interval de timp de cinci ani.
mne, thekel, fres nseamn ,cnt rit, num rat, mp r it, cuvinte
scrise de o mn nev zut pe peretele camerei unde Baltazar comitea ultima
orgie, n vreme ce Cirus p trundea n Babilon (Cartea lui Daniel, cap. V);
expresia acesta se Ioloseste si ast zi pentru amenin area soartei cuiva.
Maslu una din cele sapte Taine ale Bisericii; se Iace mai ales la c p -
tiul unui bolnav sau muribund.
Mesia ( ebr. Masiah) ,uns.
Mineu carte de ritual ortodox care indic , pe Iiecare lun si zi,
slujba religioas . Fragmente din Jechiul Testament, 12 volume (pe ianuarie,
Iebruarie...).
mir (ngr. myron) 1. untdelemn sIin it cu care preotul Iace o cruce pe
Iruntea credinciosilor; 2. una din cele sapte Taine al Bisericii; ungerea Iace
parte din taina botezului si a maslului.
monazontes asce ii din Mesopotamia, care nu erau nici eremi i, nici
cenobi i, ci numai un soi de solitari n mijlocul societ ii.
449
novice - c lug r proasp t intrat ntr-o m n stire catolic .
noviciat - perioada n care cineva e novice, Iace ucenicia ntr-o m n s-
tire catolic .
Octoih (slv. oktoihu) carte de cult ortodox care cuprinde cnt rile din
Iiecare zi a s pt mnii. Prima tip rire a Octoihului la noi o Iace Macarie, la
Trgoviste, n 1508.
omiliar colec ii de omilii.
omilie, -ii discurs bisericesc, cazanie, predic .
ortodox,- , pl. -cyi (ngr. ortho aoxos opinie just ) credin
religioas considerat ca adev rat , conIorm cu adev ratele principii morale.
Religia crestin oriental . Cel ce se ine de ortodoxie e considerat drept-
credincios. Crestinii ortodocsi au nceput s nu mai recunoasc autoritatea
Papei n anul 858, sub patriarhul Fotiu din Constantinopol. Schisma deIini-
tiv a avut loc n 1054.
pa, vu , ga ,di , ke, zo, ni numele notelor muzicale bisericesti, care
corespund cu do, re, mi, Ia, sol, la, si.
panegric discurs de laud inut la o adunare, la o nmormntare.
panoghie prescur sIin it .
panteist, - - adept al panteismului, sistem IilosoIic dup care nu exist
dect o singur substan , Dumnezeu, care e suIletul lumii, iar lumea e corpul
s u. Dumnezeu e tot si n toate. Spinoza a Iost un mare IilosoI al panteismului.
parabol , -e - alegorie sub care se ad posteste un adev r de mare va-
loare; ex. parabolele lui Hristos (parabola Iiului risipitor, parabola s m n -
torului).
Pateric, pl. -e colec ie de povestiri din via a vechilor c lug ri, tre-
cu i de Biseric n rndul sIin ilor. Povestirile vorbesc de Iaptele extraor-
dinare ale unora dintre ei, despre puterea lor de a avea vedenii, de a prevedea,
de a vedea la mari distan e.
paucenie - predic , nv tur religioas .
P resimier - carte care arat cum se Iace serviciul religios n vremea
P resimilor.
Penticostar carte bisericeasc cuprinznd ritualul slujbelor dintre
Pasti si prima duminic dup Rusalii.
pisanie, pl. -anii - inscrip ia de pe un monument religios, n care apare
o invoca ie religioas , numele ctitorului, motiva ia zidirii si date despre
monument.
podobie (slv. poaobie asem nare) model de melodie dup care se
cnt mai multe texte bisericesti.
portal, pl. -uri intrarea principal , monumental a unei biserici.
prapor, pl. -i (vsl. steag) steag bisericesc care se scoate la marile
s rb tori si ceremonii.
pravil - carte de legi. Pravila lui Matei Basarab si Vasile Lupu, la
noi, sec. XVII.
450
pravoslavnic - ortodox.
Praxiu Cartea Faptelor Apostolilor n romn , Apostolul. Este o
carte care Iace parte din Biblie. Primul Praxiu a Iost tip rit la noi de diaconul
Coresi, la Brasov, n anul 1563.
priceasn , pl. -esne - chinonic, un tropar care se cnt n timpul m-
p rt sirii cuiva.
pripeale - tropare. Pripealele lui FiloItei.
profe ie - proorocire, prevestire, ex. proIe iile lui Isaia.
prohod, pl. -uri, -oade (din slavon provoaii trecere, nso ire, acom-
paniere, nmormntare) 1. slujba de nmormntare, serviciul Iunebru, 2. cn-
tecele ce se cnt pentru cinstirea lui Isus Hristos la denia din Vinerea Mare
sau Vinerea Patimilor.
prohodi - a Iace slujba de nmormntare, a nso i, n cortegiu, mortul
pn la groap .
pronaos - una din p r ile principale din arhitectura unei biserici orto-
doxe; este situat la intrare si preced naosul.
pronie (ngr.) una din p r ile principale din arhitectura unei biserici
ortodoxe; este situat la intrare si preced naosul.
pronie (ngr.) providen
prosomie, pl. -ii - cntare bisericeasc pe un text din Minei. Se
aseam n cu o cntare din Octoih n privin a melosului si a m surii.
Psalm - cntec biblic atribuit lui David; sunt n num r de 151, ultimul
necanonic. Se cntau cu acompaniament instrumental (harp , chitar , Ilaut).
psalmist - autor de psalmi; atribut acordat mai ales lui David.
psalt - cnt re n stran , dasc l de biseric .
Psaltire - cartea care con ine Psalmii.
pustnic - schimnic, c lug r, sihastru, eremit, anahoret, retras singur n
pustietate.
pustinicie - via de pustnic, sih strie, locuin de pustnic.
schim - hain cu care se mbrac un c lug r.
schismatic - cel care s-a rupt de unitatea Bisericii. Marea Schism de
la 1054, cnd Biserica s-a desp r it n cea de R s rit si cea de Apus.
semi-cenobitism - o Iorm hibrid de monahism, r spndit de la
Lucopolis pn la Mediteran . Un Iel de anahoretism temperat si de ceno-
bitism nerealizat pe deplin. Nu era eremitajul de alt dat , ci un Iel de
aglomer ri mai mari sau mai mici, Iormate din grupuri de doi sau trei
monahi, care cnd doreau se aIundau n desertul nconjur tor, numit din
cauza multelor colibe Cellia. Nitria si Scetia erau centrele acestui tip de via
monastic si num rau vreo 5000 de solitari. Smb ta si duminica, to i pust-
nicii se duceau la biseric , unde se mp rt seau cu SIintele Taine.
sihastru (gr. isiastis) cel care st singur, n liniste; c lug r, monah.
Sinaxar, pl. -e - colec ie prescurtat din vie ile sIin ilor, numit si
Minologhion, ex. Sinaxarul Sf. Ioan Bote: torul.
451
sinedriu - conciliu, consistoriu.
sinod (gr. Syn mpreun si oaos drum). Adunarea seIilor bisericilor.
slavon - vechea limb bisericeasc a slavilor meridionali, paleo-
slava. n care Chiril si Metodiu au tradus Biblia. Ea s-a Iolosit si pe teritoriul
rii noastre: n Biseric , n c r ile sIinte si la cancelariile domnesti, pn ce a
Iost nlocuit cu greaca si romna.
yaptezeci - cei 70 de nv a i, traduc tori ai Bibliei din ebraic n elin
din ordinul lui Ptolemeu, regele Egiptului. De unde numele c r ii Septuaginta.
n realitate, ei au Iost 72.
Tablele Legii - cele 10 porunci ale lui Moise.
Tain , pl. -e cele sapte Taine sunt: Botezul, Mirul, Cuminec tura,
Poc in a, Preo ia, Cununia, Maslu.
Tretenie - (2 Iebruarie): ntmpinarea Domnului la 40 de zile de la Nastere.
Triod carte de ritual crestin cuprinznd cnt rile si rug ciunile din
cele zece s pt mni dinainte de Pasti.
triod - icoan sau cruce, care reprezint SInta Treime si care, n unele
p r i ale rii, este asezat la intrarea n sat sau la r spntii de drum.
tropar, pl. -e - cntare bisericeasc de laud a unui sInt ori a unui
eveniment religios. Carte care cuprinde asemenea cnt ri, cu ajutorul c reia
preotul ine slujba. Iat troparul Adormirea PreasIintei: ,ntru nastere Iecioria
ai p zit, ntru adormire lumea nu ai p r sit, de Dumnezeu N sc toare.
Mutatu-te-ai la via Iiind Maica vie ii si cu rug ciunile tale izb vesti din
moarte suIletele noastre.
unit, - i credinciosi din Transilvania, care la 1700 au recunoscut
autoritatea suprem a Papei, admi nd existen a Purgatoriului, dar p strndu-
si Iormele exterioare ale cultului oriental si serviciul divin n limba romn ,
nu n latin , precum catolicii propriu-zisi.

452

453

%,%/,2*5$),(




A. OBLIGATORIE (una din lucr ri)
N. Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, vol. I (1940), vol. II (1942),
vol. III (1945). Editura Funda ia Regal , Bucuresti sau edi ia neilus-
trat de la Editura Minerva din 1983.
SteIan Ciobanu, Istoria literaturii romane vechi I, Bucuresti, 1947.
Ion Dodu B lan, Sinte: ae literatur roman veche, Editura Funda iei
Romania ae Maine, 2000.
N. Iorga, Istoria literaturii romane,ti I (1925), II (1928), Editura Pavel Suru,
Bucuresti.
Ovid Densusianu, Literatura roman moaern , vol. I, edi ia a II-a, Bucuresti,
1925.
Sextil Puscariu, Literatura roman veche. Orice edi ie.
Al. Piru, Istoria literaturii romane ae la origini pan la 1830, Editura Stiin-
iIic si Enciclopedic , Bucuresti, 1977.

B. COMPLEMENTAR
B. Cazacu, Antologie ae literatur roman veche, Editura Tineretului.
*** Inv turile lui Neagoe Basarab c tre fiul s u Theoaosie, Editura Minerva,
1970, 1997.
Grigore Ureche, Letopise ul rii Molaovei, orice edi ie, mai ales paginile
reIeritoare la domnia lui SteIan cel Mare.
Miron Costin, Opere, edi ia P.P. Panaitescu, ESPLA, 1958, p. 132-201,
241-255, 318-328.
Ion Neculce, Letopise ul rii Molaovei, Editura Minerva, 1975, p. 7-235.
DosoItei, Opere I ed. N.A. Ursu (texte la alegerea studen ilor).
DosoItei, Psaltirea n versuri, 1673, ed. N.A. Ursu, Iasi, 1974.
*** Cronicarii munteni, ed. M. Grigorian sau ed. Dan Horia Mazilu.
*** Alexanaria si Esopia, orice edi ie.
Antim Ivireanul, Diaahii orice edi ie.
Dimitrie Cantemir: Opere, Ed. Minerva.
*** Antologie ae texte ale Scolii Araelene, 3 volume, Editura Minerva, 1983.
Ion Budai Deleanu, iganiaaa, orice edi ie.
454
Dinicu Golescu, Insemnare a c l toriei mele, orice edi ie.
Ion Codru Dr gusanu, Peregrinul transilvan, orice edi ie.
Ion Lupas, Cronicari ,i istorici romani ain Transilvania, Editura Scrisul
Romnesc, 1941.

C. FACULTATIV
Ion B lan, Limba c r ilor biserice,ti, Blaj, 1914.
*** Crestoma ie ae literatur roman veche (colectiv coordonat de I.C.
Chi imia, Editura Dacia, 1989).
*** Literatura roman veche I, II (402-1647). Antologie de G. Mih il si
Dan ZamIirescu, Editura Tineretului, 1969.
*** Scoala Araelean . Antologie. Editura Tineretului, Bucuresti, 1959.
*** Cronicarii munteni. Studiu introductiv de Dan Horia Mazilu, selec ia
textelor si glosar de Anatol Ghermanschi, Editura Militar , 1988.
Al. Du u, Sinte: ,i originalitate n cultura roman , Editura Enciclopedic ,
Bucuresti, 1972.
Mihai Cazacu, Sinte: ,i originalitate n cultura romaneasc , orice edi ie.
*** Intre Apus ,i R s rit Editura Facla, Timisoara, 1990.
Mihail Diaconescu, Istoria literaturii aaco-romane, Editura Alcor Edimpex,
Bucuresti, 1999.
Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii romane I, Editura Minerva, 1990.
Ion Rotaru, O istorie a literaturii romane, volumul I, Editura Minerva, Bucu-
resti, 1971.
I.C. Chi imia, Probleme ae ba: ale literaturii romane vechi, Editura Academiei,
Bucuresti, 1972.
Al. Du u, Cooraonate ae culturii romane,ti n sec. XJIII, Editura pentru lite-
ratur , Bucuresti,1968.

455

Tehnoredactare: Brndusa B RBAT
Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 13.06.2007; Coli tipar: 28,5
Format: 16/61x86

Editura Funda iei Romania ae Maine
Bulevardul Timisoara nr. 58, Bucuresti, sector 6
Tel / Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contactedituraromaniademaine.ro

456