Anda di halaman 1dari 1

Am fost

prea lacomi. Prea dornici. Prea ncntai de ideea c putem face attea lucruri mpreun. Proaste lucruri. Proast ndejde, cnd pn i tu, cel ce trebuia s m in-n fru, m-a lsat smi fac de cap. Mi-au lipsit certurile printeti, teama aceea, gndurile de genul nu pot s fac asta, c m ceart mama/tata. Mi-au lipsit sfaturile i mi-am violat libertatea prin toate colurile de bloc. Mi-am vndut-o sau le-am dat-o gratis, mi-am amanetat-o de-attea ori i mi-am clcat-o n picioare. Erai cel mai bun lucru. Pn ai ajuns ca mine. Iar liniile s-au tras. Sticlele s-au golit. Prietenii au plecat. Paharele s-au spart, de nervi sau de fericire. Pasiunea s-a dus o dat cu iubirea ce credeam c nu o s moar att de repede. E greu s mai iubeti un om, cnd i tii toate viciile i cnd nu se jeneaz s-i arate toate defectele, parc dinadins, parc s te fac s-l urti i s-l deteti. Parc vrnd s te-alunge si s te-nfugreasc. Am fost prea lacomi. n astea 15 luni, am obosit de attea sentimente. Misiunea mea, s-a ndeplinit. Plec pe ascuns din ora. Mi-e dor de ziua aceea de iarn. Cnd tu erai un vis frumos, iar eu m plimbam zmbind printre fulgii aceia albi. Att de simplu, att de pur, atta linite i-atta dorin. Mi-e dor. i mi-e ciud. Nu am tiut s simim ncet.