Intr-o vreme in care noua zecimi din populatia Europei era analfabeta, ea a scris tratate de medicina si teologie. Intr-o vreme in care femeile erau considerate fiinte inferioare barbatilor, ea si-a castigat o reputatie grandioasa ca erudita si muziciana. Intr-o vreme in care calugaritele alcatuiau o tagma de femei mai degraba umile, ea a fost unul dintre carturarii cei mai respectati ai Europei. Hildegard din Bingen (1098 1179) a fost o femeie care si-a depasit epoca, asa cum a depasit si barierele de gen, devenind una dintre luminile Europei medievale apusene. In secolul al XII-lea, Europa occidentala era o lume condusa de barbati. Lumea profana era dominata de figura cavalerului razboinic; cea bisericeasca - de figura calugarului, adesea asociat intelectualismului. In aceasta lume a reusit sa-si faca loc, capatand o aura de erudita si, in acelasi timp de sfanta, o femeie cu un destin neobisnuit: Hildegard din Bingen, stareta vizionara, supranumita Sibila Rinului.
A avut sansa de a fi ajutata de calugari stiutori de carte, care i-au servit drept secretari, punanad pe pergament ceea ce le dicta ea (foto jos). Hildegard a considerat mereu ca a primit o educatie insuficienta si a suferit din cauza acesta, desi lacunele de care se plange sunt legate mai degraba de imensa ei dorinta de cunoastere, decat de niste deficiente veritabile in educatie, de vreme ce, fata de nivelul general de instructie din vremea aceea, invatatura ei era de-a dreptul uimitoare. Faptul ca se auto-definea drept o membra a "sexului slab", referinduse la ea insasi ca la o femeie neinvatata si neinstare de a intreprinde cercetari teologice, a facut ca, paradoxal, vocea ei sa fie ascultata cu mai multa atentie, caci astfel, viziunile ei, elaborat descrise, se infatisau ca fiind cu adevarat aparitii miraculoase, iar ea insasi, aparea in ochii contemporanilor, ca o persoana aleasa de Dumnezeu, in ciuda "simplitatii" ei. Viziunile ei, in cele din urma marturisite si ulterior recunoscute si "validate" de catre autoritatile bisericesti ale vremii si locului, au fost transcrise, devenind admirabile mostre de scrieri religioase ale secolului al XII-lea. Opera ei cea mai cunoscuta este Scivias, in care vorbeste despre ea insasi si isi descrie viziunile.
Asa a ajuns sa scrie despre tot felul de animale, plante, pietre, ca si despre boli si despre leacurile acestora. Cartile ei de stiinte naturale si medicina (Physica, Cause et curae) sunt pline de recomandari privind remediile diferitelor boli si impregnate de ceea ce azi am numi conceptia holistica in medicina: organismul considerat ca intreg, psihicul nefiind privit separat de trup, ci intr-un joc de influente reciproce. Ca stil, sunt diferite fata de scrierile ei religioase; sunt scrise intr-un limbaj mai simplu, deosebit de limbajul poetic, profetic si alegoric din Scivias si alte scrieri cu substrat mistic, si nu se fac referiri la vreo sursa de inspiratie de natura divina. Totusi, se regaseste si in ele aceeasi conceptie filosofico-religioasa care i-a dominat intrega viata intelectuala: omul este realizarea de varf a Creatiei si tot ceea ce exista in lumea inconjuratoare a fost creat pentru a fi de folos omului si pentru a fi cercetat de el. Scrierile ei sunt redacate in latina mediavala dar, in aceste lucrari de stiinte naturale, ori de cate ori nu cunostea denumirile latine ale unor vietuitoare, Hildegard foloseste numele in dialectul german din regiune, ceea ce face din aceste scrieri pretioase documente de limba germana medievala. Multe dintre leacurile recomandate de ea - tratamente empirice cunoscute si larg folosite in Evul Mediu - au fost studiate in secolul al XX-lea, cu mijloace moderne, de medici si biologi, care le-au confirmat eficienta.
Armonii celeste
Dar spiritul lui Hildegard nu s-a multumit cu stiinta; alaturi de aplecarea spre studiul naturii, existau in ea si puternice inclinatii artistice. Iar acestea s-au concretizat in compozitiile sale muzicale, gratie carora a devenit unul dintre cei mai de seama compozitori medievali. A depasit - din nou - bariera impusa de sex: lumea compozitorilor este o lume dominata de barbati, pana in vremurile moderne. Compozitiile ei au fost, ca si scrierile ei medicale, redescoperite de curand, interpretate si inregistrate. Sunt canturi liturgice, cu melodii de o suavitate rascolitoare, si multi au vazut in ele expresia muzicala a viziunilor ei ceresti, intratat sunt de apropiate de ceea ce isi imaginau oamenii medievali drept "cantarea ingerilor". In scrierile ei, Hildegard isi impartaseste propria conceptie asupra aparitiei si dezvoltarii muzicii: inainte de caderea in pacat, Adam ar fi avut o voce minunata si, in Rai, isi unea adesea glasul cu cel al ingerilor. Dupa alungarea din Paradis, oamenii au inventat
instrumentele muzicale pentru a-l slavi pe Creator si, astfel, s-a ajuns la inaltatoarele armonii ale muzicii crestine.
Hildegard a inventat chiar un alfabet si un limbaj aparte (vezi foto) - Lingua Ignota - poate ca un limbaj secret destinat a fi folosit de grupul de calugarite condus de ea, intarindu-le astfel coeziunea, poate doar ca un exercitiu intelectual produs de spiritul ei iscoditor. Multe dintre cuvintele noi, nascocite de ea si transcrise intr-un alfabet creat tot de ea insasi, se regasesc si in descrierile viziunilor ei si dau, azi, mari batai de cap cercetatorilor medievisti, confruntati cu aceasta latina straniu modificata, foarte dificil de interpretat. Faimei ei de vizionara, eruditiei si talentului muzical li s-a adaugat o reputatie de inteleapta. Devenita stareta a manastirii intemeiate de ea la Bingen, pe malul Rinului (foto), Hildegard a calatorit mult prin ceea ce azi este teritoriul Germaniei, dar a si primit nenumarati oaspeti. Mii de oamenii au venit sa o vada, de-a lungul anilor, pentru a auzi de la ea cuvinte intelepte si alinatoare. Sfaturile sale erau cerute si ascultate chiar de monarhi si inalti prelati, iar intre ea si contemporanii sai a circulat o corespondenta foarte bogata, din care s-au pastrat fragmente revelatoare.
stranie cu cele nevazute, cei pe care stiinta ei i-a ajutat sau pe care intelepciunea si blandetea ei i-au consolat. Viziunile ei, muzica ei, prodigioasa ei activitate de naturalist si scriitor, sunt manifestari ale unui spirit agitat, ale unui suflet de o sensibilitate neobisnuita, tulburat de framantari stranii pe care, insa, a avut forta de a le converti in manifestari intelectuale de o vigoare impresionanta.