Monastirea Argeului

- caractrizarea lui Manole Meterul Manole, personajul principal in jurul cruia se polarizeaz aciunea i semnificaia baladei, reprezinta simbolul omului mistuit de focul creaiei, care intelege necesitatea jertfei pentru realizarea unei opere valoroase i durabile. Manole este unul dintre cei zece meteri mari, a crui pricepere este superioar celorlaltor, lucru sugerat chiar din primele versuri ale baladei:Nou meteri mari,/ Calfe i zidari,/ i Manoli, zece,/ Care-i i intrece, fiind i singurul cruia i se precizeaz numele. Dorina lui arztoare de a construi ceva unic prin frumusee si mreie se ntlnete cu dorina lui Negru-Vod, care vrea s fie ridicat monastirenalt/Cum n-a mai fost alt. El este neinteresat de promisiunile de mbogire i ameninrile voievodului, ns este foarte dezndjduit cnd vede c zidurile se surp i nu poate realiza visul. Dintre toi, Manea este alesul destinului i al divinitaii, deoarece numai lui i se relev posibilitatea construirii mnstirii. O oapt de sus comunic cu meterul i i arat calea jertfei prin care zidurile s nu se mai surpe, fapt ce reiese din versurile:tii ce am visat/De cnd m-am culcat?/O oapt de sus,/Aievea mi-a spus/C orice-am lucra/Noaptea s-a surpa,/Pn-om hotr/n zid de-a zidi/Cea-nti soioar,/Cea-nti sorioar,/ Care s-a ivi/Mini in zori de zi,/Aducnd bucate/La so ori la frate.Este un om neobinuit, acceptnd orice jertf, chiar i a soiei sale.Are o impresionant inut moral, legndu-se prin jurmnt alturi de meteri pentru a pstra taina i avnd corectitudinea de a-i respecta jurmntul:Noi s neapucm,/Cu toi s giurm/i s ne legm/Taina s-o pstrm! Manole are un moment de slbiciune omeneasc, izvort din dragostea pentru Ana. Durerea sufleteasc ce l cuprinde, vzndu-i soia venind, l determin s implore puterea cereasc s-o opreasc din drum:Ct el o zrea,/Inima-i srea,/n genunchi cdea/Si plngnd, zicea:/-D, Doamne, pe lume/O ploaie cu spume, /S fac praie,/S curg iroaie,/Apele s creasc,/Mndra s-mi opreasc,/S-o opreasc-n vale,/S-o-ntoarc din cale! Meterul dovedeste ambitie, tenacitate, trie de caracter i stpnire de sine, cci, dei sufer cumplit, i ndeplinete vocaia creatoare. Vznd c destinul hotrse alegerea Anei ca jertf, el face ca mplinirea lui sa nu par o condamnare i, cu tandree, menajnd sensibilitatea fiinei iubite, o ia pe Ana, facnd s par zidirea ei doar o glum, versurile urmtoare relevnd acest lucru.:Mandra-i sruta./n brae-o lua, / Pe schele-o urca,/Pe zid o punea/i, glumind, zicea:/Sti, mndrua mea, /Nu te spria/C vrem sa glumim/i s te

zidim!.Sufletul su este sfiat de durere, lucru ce reiese din faptele sale:ofta, tcea, turba. Construirea mnstiri nu sectuiete elanul i capacitatea creatoare ale lui Manole, deoarece, afirm, n faa voievodului, c poate realiza ceva superior, caracterizndu-l orgoliul creator i aspiraia ctre perfeciune(Afl c noi tim/Oricnd s zidim/Alt monastire,/Pentru pomenire,/ Multe mai luminoas/ i mult mai frumoas!) Cnd aude glasul iubit al Anei din grosimea zidurilor, se simte chemat s duc la capt sacrifiiul. Tulburat la auzul vocii, el se prbuete de pe acoperi, d ar vocaia lui creatoare nu piere o dat cu moartea. n locul prbuirii apare o fantan lin/Cu ap puin,/Cu ap srat,/De larimi udat ca simbol al forei creatoare i al sacrificiului nfptuit din iubire. nsuirile lui sunt prezentate printr-o discret antitez cu ceilali meteri i cu Negru-Vod. Domnitorul i dorete construirea mnstirii pentru satisfacerea orgoliului personal, din dorina de a avea o oper unic, care s i aparin numai lui, n timp ce Manole sacrific ce are mai scump pentru realizarea acesteia.Prin faptele, gndurile, vorba i comportamentul su, Manea dovedete superioritate moral n raport cu ceilali. Meterul Manole rmne ntruchiparea aspiraiei creatoare a adevratului artist.
Cea mai mare parte a trasaturilor lui Manole sunt dezvaluite prin caracterizare indirecta, din propriile ganduri si fapte, sau prin dialogul cu profunde semnificatii in conturarea personalitatii exceptional a artistului, atunci cand acesta comunica prin vorbe cu mesterii, cu voda, cu Ana sau cu divinitatea. O alta modalitate de caracterizare o constituie antiteza, Manole fiind in opozitie subtila cu ceilaiti mesteri, de care se diferentiaza prin maiestrie - "care-i si intrece" si in contradictie cu Negru-voda, fata de care mesterul are o superioritate morala si spirituala - "noi stim/ Oricand sa zidim/ Alta monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!". Pentru trasaturile sale exceptional, Manole se bucura de simpatia si admiratia autorului anonim, sentimente ce reies mai ales din portretizarea directa realizata in finalul baladei: "Manea se perdea,/ Ochii-i se-nvelea/ [...] Mort bietul cadea!". PortretuI fizic lipseste, deoarece Manole este un simbol mitic, ilustrand credinta ca orice creatie desavarsita, care sa dainuie peste timp este rodul sacrificiului de sine, pe care artistul il face din patima mistuitoare care-l stapaneste si careia nu i se poate impotrivi. Caracterizarea indirecta a eroului popular se realizeaza si prin relatiile cu alte personaje: cu Ana este iubitor si tandru, mesterilor le impune respect si ascultare, prin priceperea si implicarea pana la sacrificiu in construirea manastirii. In antiteza cu Negru-voda, care intruchipeaza orgoliul nemasurat si cruzimea conducatorului infatuat, Manole se comporta cu sinceritate si demnitate, marturisindu-i ca oricand poate construi o alta manastire "mult mai luminoasa" si "mult mai frumoasa". Pentru a evidentia trasaturile personajului, autorul imbina armonios cele tret moduri de expunere: naratiunea scoate in evidenta calitatile morale ale eroului, descrierea pune in lumina comuniunea cu natura, iar dialogul evidentiaza starile sufletesti si gandurile eroului, precum si relatia lui cu celelalte personaje.

- caracterizarea Anei

Ana, sotia lui Manole, este unul din personajele secundare ale baladei. Ea reprezint femeia destinat sacrificiului, deoarece Manole o jertfete, zidind-o. Ana este tnr, ginga frumoas i delicat, o soie iubitoare i devotat, pentru c trece peste toate greutile pentru a ajunge la Manole. Caracterul su puternic se menifest printr-o voin i o drzenie neobinuite, deoarece nvinge stihiile naturii:Dar orict cdea,/Mndra n-o oprea,/Ci ea tot venea/Si s- apropia. Iubirea i devotamentul genereaz ncrederea ei oarb n Manole, supunndu-i-se fr ovire, atunci cnd soul ei vrea s o zideasc. Momentul n care ea se amgete cu iluzia jocului, fr s se revolte, subliniaz inocena, sinceritatea i naivitatea cuceritoare a Anei, fapt ce reiese din versurile:Ana sencredea/i vesel rdea. Nu att durerea fizic o copleete, ct grija pentru copilul ce urma s se nasc, de aceea l roag pe Manole s termine cu jocul(Manoli, Manoli,/Metere Manoli!/ Zidul ru m strange/ioara-mi plnge/Copilai-mi frnge), anticipnd o duioasa dragoste matern. Moartea Anei devine un simbol al iubirii jertfite, cci astfel este prta la actul creaiei, conferindu-i durabilitate.