O calatorie de zece zile in Franta, vinuri, sampanie si fructe de mare, artificii, o croaziera si plimbari alaturi de o frantuzoaica draguta, dornica

sa iti cunoasca trecutul si viitorul. Cred ca este visul oricarui tanar si a fost si visul meu pentru cateva secunde. Apoi a urmat dezastrul. Mi-am amintit ca franceza mea e ca si cum n-ar fi, mi-am blestemat prostia, m-am scufundat in regrete, iar vorbele doamnei Mihul au continuat sa imi rasune: Invatati franceza, va trebuie! Primisem sansa vietii mele.Eu si inca un tanar din Braila aveam sa locuim alaturi de doua familii din Franta! Avusesem norocul sa castig un premiu pentru care altii au muncit infinit mai mult iar eu nu puteam decat sa il accept cu teama. Cum aveam sa ma descurc? Cum ne vom intelege? Credeti ca macar le plac romanii?! Nu mi-a ramas decat sa invat toata franceza pe care o poti toci in cateva saptamani si sa ma rog ca totul va fi bine. Prima calatorie cu avionul, o ratacire de 5 ore prin aeroporturi, neliniste si curiozitate. Aterizam in Nantes, gazdele noastre intarzie, iar noi ne plimbam debusolati. Calatorim inca doua ore cu masina, un dialog scurt si doua cuvinte triste: Pas anglais! Apoi a inceput magia. Am avut 10 zile mai putin bogate in activitati ce ar fi bucurat orice adolescent dar am avut 10 zile pline de experiente noi. In scurt timp voi uita plimbarea cu barca, voi uita magazinele si localurile, voi uita safariul si parcul de distractie pentru ca ele niciodata nu au fost bucuria calatoriei mele. In schimb, voi pastra amintirea gradinii familiei Specht si a golfului pe care n-am vrut sa-l parasesc. Fiecare zi a fost presarata cu oameni noi si am avut sansa sa cunosc vecini curiosi, prieteni glumeti si rude prietenoase. Cu totii oameni frumosi, oameni mai calmi, lipsiti de grijile apasatoare ale Romaniei si gata oricand sa savureze viata. Imi voi aminti cu placere de toti acesti straini, de discutiile greoaie si nu le voi uita niciodata bunatatea. Iar inceputul sfarsitului nici ca putea fi mai dulce. Este ceva mai frumos decat un concert de rock si blues sustinut intr-un garaj parca uitat de lume? Ce te poate bucura mai mult decat un pranz exotic intr-o gradina rupta din rai? Exista mai multa melancolie decat intr-o seara cu sampanie si artificii, sub clarul lumii, pe un ocean prietenos? Ah, frantuzoaica mea draguta, de-ai fi.... Iar magia s-a stins. M-am rupt din caminul oamenilor ce m-au primit ca pe un vechi prieten si m-am intors acasa, nu mandru ca am vazut Franta, ci bogat pentru ca i-am cunoscut pe MariePaule si pe Daniel, pe Nicole si pe Roger. Ei m-au invatat ca trebuie sa fii inconjurat in fiecare clipa de prieteni, ca nu trebuie sa lasi grijile sa te copleseasca, ca viata este frumoasa si nu trebuie traita in graba, facand slalom printre necazuri si probleme. A doua calatorie cu avionul, o alta ratacire de 5 ore prin aeroporturi, nerabdare si bucurie. Aterizam in Bucuresti, familiile ne asteapta gata sa asculte toate povestile. Calatorim inca doua ore cu masina, un dialog lung si numai cuvinte fericite. Iar gandul imi va ramane mereu la o frantuzoaica draguta, dornica sa imi cunoasca trecutul si viitorul.