Andrei Vicol Ploaie n-am parale niciodat nu am vzut marea toamna m-a lsat fr haine triesc n cas cu gndul

afar nu mai fac drumuri ca alt dat careva nenumrat oar treaz bat tobele-n timpane n somn mi tencuiesc ochii frigul se apropie statuia nvie m privete fug n cerc n cmara fr geamuri cu ochii mprtiai n tablouri nu mai am puteri nou-nscutul i desface aripile btile inimii m ucid i m trezesc cu gndul clar trebuie s trec la Chesterfield Bronze simt libertatea ca nevoie m-a neca la suprafaa oceanului dac a avea mai mult voie dect aceste gnduri binare post-secundare adnc n craniu mi-e dor de sanie i omt mult pn nu-l mai vd crud s nu-l mai cred crunt n fiecare fulg smulg milioane de ntunericuri din fora insomniei i rup cu dinii lenjeria nopii cu cel mai mare zero de e citare tremurnd cu sinapse nebune m descompun n a oni! dendrite i copite lsndu-mi ochii i neuronii n dans atomic comic cu genele scuturate de toamn i spatele m doare de la acest pat ortopedic i unghiile rmn ntre dini i articulaiile pocnesc

i capul cere miere i mncarea a devenit strin i intestinele strine i inima ciocan de u ruginit i din creier a rmas doar durere i n gt un pic de nimic i eu la fel de mic am fost alungat dintre stele cznd m-am izbit de pmnt otrav simt curge sub piele povar sunt de sn prsit tiai-m cnd vine frigul i lemnele s-or spnzura i-n foc aruncai-m de foc legai-m crbune s fiu ntr-o noapte cenu s fiu la rsrit nicicnd s nu "nviu pentru toate i nezrit s rmn