Propedeutica farmaceutica

EVOLUTIA MEDICAMENTULUI SI A ACTULUI FARMACEUTIC

Folosirea substantelor medicamentoase in medicina dateaza inca din antichitate. Desigur si terapia medicamentoasa a oglindit totdeauna conceptiile timpurilor. Medicina Indiana, egipteana, chineza, evreiasca antica apar ca o medicina a preotilor avand legatura cu superstitiile misticoreligioase si de casta. Primele izvoare in care se vorbeste despre medicamente sunt operele indiene (Rigveda si tharvaveda!, chineze (Pentsao! si egiptene (pap"rus #bers!. De la indieni arta vindecarii este imprumutata de tibetani si transmisa chinezilor si $aponezilor% in acelasi timp este imprumutata si de asirieni, medopersi si transmisa egiptenilor. De la egipteni si direct prin evrei, arta vindecarii trece la arabi pe de o parte si la greci pe de alta parte% de la acestia la romani si se raspandesti odata cu dezvoltarea Imperiului Roman in toata #uropa. Pretutindeni arta de a vindeca a trecut prin mai multe &aze' Faza mistica religioasa, in care unicul remediu era invocarea zeilor. (u&erintele provocate de boli ca si moartea depaseau puterea de intelegere a omului primitive care le-a situate pe acelasi plan cu alte &enomene care-l inspaimantau si pentru indepartarea carora trebuia imblanzita &uria si mania zeilor. Din aceste motive arta de a tamadui avea un caracter religios si era in mana preotilor. Faza utilizarii rationale a medicamentului cand prin e)perienta indelungata s-a a$uns la concluzia ca vindecarea se poate realiza numai prin administrare de substante terapeutice, iar medicina se separa de tagma preoteasca. st&el s-au nascut n decursul timpului medicamentele. (criile vechi datand cu mii de ani inaintea erai noastre citeaza ca &orma &armaceutice &recvent &olosite ' in&uzii , decocturi, vinuri, pulberi, pilule, unguente si chiar e)ctracte, clisme, etc. *ehnica prepararii unor ast&el de &orme medicamentoase se intalneste in scrierile vechi chineze, indiene, egiptene, arabe asa cum era practicata in temple . Filozo&ii eleni au introdus spiritul stiinti&ic in sensul e)plicatiei rationale a &enomenelor naturii , creand intre altele stiinta vietii adica biologia. #i au cautat sa scoata medicina din temple si sa o emencipeze de superstitie si magie dar s-au izbit de rezistenta preotilor si ignoranta in care era tinut poporul. Ma$oritatea poporului insa adora zeii si terapeutica se aplica impreuna cu invocari si inmnuri adresate zeului sanatatii ( sclepios, +"geea!.

In -recia antica scoala medicala cu sase sau cinci secole inaintea erei noastre a trecut la o practica medicala mai dezvoltata in&iintandu-se scoli medicale cere concurau intre ele' scoala din .nidos (#iri&on si /tezii! si scoala din /os (+ippocrate!, ei recunosteau patru lichide (umori! ale organismului 0sangele, mucusurile, bila neagra si cea galbena. acestea &ormau baza normale a activitatii vitale a organismului iar turbularea corelatiilor reciproce ale cantitatii si compozitiei acestor umori provoaca boala . cest &apt a obligat pe medici a obligat pe medici sa socoteasca timp de aproape doua milenii ca medicamente active e)clusiv emeticele si la)ativele adaugand la ele venesectia si ventuzele. (e tinea seama de 1dieta2 prin care se intelegea stabilirea regimului alimentar administrandu-se medicamente sudori&ice, diuretice, tonice, analgezice. /u toata importanta dezvoltarii si consolidarii stiintei medicale antice de catre reprezentantii scolii din le)andria mai ales' +ero&il si #rasistrat , sec. III tratamentul medicamentos nu a &acut descoperiri noi. *erapeutica -reciei antice este dominate de personalitatea lui +ippocrate 0 1parintele medicinei2 ,care s-a nascut in insula /os (345677i.+r.! si prin scoala sa inaugureaza era rationalismului cu' 1De ce se intampla8 1, &ata de care nu e)ista progres. 9perele lui +ippocrate si ale elevilor sai au &ost adunate in secolele III-II i.+r. in timpul in&lorii medicinei ale)andrine intr-o colectie numita /orpus hippocraticum care cuprindea aproape 655 de medicamente. In conceptia hipocratica acelasi medicament poate avea e&ecte deosebite si se &olosea dupa doua principii- cel al contrariilor &ata de simptomele bolii (contraria contrariis curantur! sau cel cu e&ecte asemanatoare bolii (similia similibus curantur! principii care stau si astazi la baza terapiei medicamentoase - alopatia si homeopatia. :n aspect deosebit de important il reprezinta preocuparile etice si deontologice e)primate in 1;uramantul lui +ippocrate2 din care se constata ca cele doua discipline medicina si &armacia erau practicate de aceeasi persoana. (coala stiinti&ica si practica medicala si cea &armaceutica apartineau medicilor &armacisti numiti iatros (gr. iatros<medic! % ea se des&asura in locuinta acestora- iatreion ( o&icina medicinala! iar stocul medicamentos era pastrat intr-un spatiu apothiki (camara ,depozit!. cest cuvant este la originea termenului latin apoticarius a$uns astazi ca ' apotheke (germana <&armacie! si apothicairie ( &ranceza veche &armacie! , respestiv apotheker sau apothicaire ( &armacist! . alaturi de medicii propriu zisi (iatros! care-si preparau singuri remediile au e)istat si vindecatori care practicau empiric aceasta scoala pharmakopoles ( gr. &arma=on<remediu, medicament> poleo <a vinde! cat si cei care preparau leacuri vegetale ' rhizotomos ( gr. rhiza< radacina > tomao <a taia! .
6

In greaca veche era &olosit cuvantul pharmakon care deriva din phero <a purta ce a dat substantivele pharma si pharmakon. Initial a insemnat 1 ceea ce poarta pamantul 1 ca apoi sa aiba sensul de medicament &iind preluat in limba latina sub &orma de pharmacum care a a$uns pana la noi % el sta la baza multor cuvinte , farmaco &iind un element de compunere care introduce in termenii medico-&armaceutice de astazi re&erirea la medicament (e). &armacogra&ie , &armacologie, &armacodinamie, &armacie, &armacopee, etc. ! . In perioada romana /ornelio /elsius sec. I trateaza probleme medicale si bilantul scolii medicale din le)andria , iar in cartea a ?-a din cele opt ale sale rezerva un loc special pentru tratamentul medicamentos cu descrierea medicamentelor si prepararea lor. In secolul al II-lea /laudius -alenus , medic roman imparte substantele medicamentoase dupa puterea lor de actiune in patru grupe de la cel mai slab la cel mai activ . compus mai mult de 455 lucrari de medicina in care o mare parte cuprinde clasi&icare medicamentelor si conservarea acestora. Dintre acestea cele 13 carti de rs magna ( metoda terapeutica! au devenit un indrumar pretios sute de ani mai tarziu, -alenus &iind socotit 1 parinte al &armaciei 1 iar ca omagiu 1 stiinta care trans&orma drogurile in medicamente 1 s-a numit 1 Farmacie galenica2 denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre. Dezvoltarea ulterioara a medicinei si tratamentului medicamentos mergea pe aceeasi cale' autoritatea medicala a lui +ippocrat si a scolii din le)andria , a lui /elsius si -alenus a ramas neclintita in ceea ce priveste principiile generale ale medicinei precum si ale tratamentului medicamentos. :n eveniment important trebuie socotit aparitia lucrarii 1/anonul artei medicale2 in 4 volume a lui vicena , medic persan &ilozo&, om de stat care a trait la s&arsitul sec. al @-lea si inceputul sec. al @I-lea. In al doilea volum al canonului se vorbeste despre medicamentele simple si actiunea lor iar in ultimul volum despre medicamente comple)e si antidoturi . :nii cercetatori socotesc opera lui dupa &elul sistematic si complet in care sunt puse problemele ca cea mai proeminenta lucrare din istoria medicinei. (e atribuie arabilor inceputul organizarii &armaciilor % ei au pus bazele normelor pentru prepararea substantelor medicamentoase. #i prepara o serie de substante pe care le introduc in terapeutica' saruri de mercur, argint, acid nitric si clorhidric. rabii sunt primii care separa prin lege pro&esia de &armacist de acea de medic si care introduc alchimia in #uropa. Di&erite popoare din #uropa si din insulele invechinate adaptau si dezvoltau mostenirea medicala din trecut in special tratamentul medicamentos. /ea mai renumita a &ost scoala din (alermo care a e)istat din sec al ?III-lea pana in sec al @III-lea aceasta scoala se ocupa de adautarea substantelor medicamentoase , desrierea si aplicarea lor din punct de vedere
3

practic. colo au &ost introduse primele retete prepararea apelor medicinale, uleiurilor , siropurilor, clismelor si mi$loacelor e)terne. De &apt prima &armacie in #uropa se deschide la Aeapole in 1135 , la Paris in 11B5 , la Praga in 1,7B, la Casele in 1,45, la /oln in 1,3B , la *rogir ( Iugoslavia ! in 1,71. 9data cu aparitia primelor &armacii in partea sudica a Frantei pro&esiunea de medic se separa de cea de &armacist printr-o lege decretata in orasul rles. ctul de $urisdictie care pune bazele legale ale &armaciei in #uropa 9ccidentala este dat de Frederic= al II-lea in anul 1,35. De acum in colo in istorica lupta a omului pentru pastrarea sanatatii si vindecarea bolnavilor &armacistul se gaseste alaturi de medic. In prima $umatate a sec al @?I-lea s-a evidentiat medicul *eo&rast +ohenhaim denumit si para/elsius care a pus bazele e)tractiei vegetale elaborand procedeele de preparare a tincturilor si a metaloterapiei si a introdus pentru prima data ideea de principiu activ discutand despre necesitate cercetarii 1 chintesentei2 din plante . In secolul al @?-lea cresterea populatiei oraselor , &recventa epidemiilor, cererea mare de medicamente, in&iintarea &armaciilor publice, necesitatea introducerii unor norme unitare in prepararea manipularea, controlul si eliberarea medicamentelor au determinat aparitia primelor &armacopei ( de la gr. pharma=on<remediu, medicament > poein < a &ace ! . prima lucrare a &ost 1/ompendium aromatariorum2 a medicului italian (aladino dD scoli tiparita la Cologna in 13BB. In secolul al @?I-lea ?alerius /ordus tipareste Dispenstorium pharmacopolarum la Aurnberg in anul 143B prin care se consolideaza deontologia &armaceutica. Prima &armacopee din lume realizata de un &armacist este considerata lucrarea 1 *hesaurus aromatariorum2 , Milano din anul 141,. Descoperirile din domeniul stiintei naturii, medicinei si &armaciei si se succed rapid ast&el in 1E,1 a &ost inventat microscopul . In 1E4B este descoperit sul&atul de sodiu , glucoza de catre medicul &armacistul si chimistul german ;.R. -lauber iar in 1E7, tartratul de sodiu si potasiu de catre Pierre (eignette. Dupa descoperirea mericii in sec al @?I-lea in &armacii apar droguri ca ' radacina de ipeca , ceaiul , ca&eaua, ciocolata, tutunul, scoarta de /hina, balsamul de Peru, &runzele de ;aborandi, tuberculi de ;alata , radacina de Pol"gala si altele. In secolul al @?II-lea se a&irma personalitati de mare prestigiu ca ' medicul *homas ("denham (1E,B-1EBF! care introduce in terapeutica tinctura de opiu cei poarta numele' Gaudanum liHuidum ("denham % in anul 1E35 &armacistul &rancez Gazare Riviere introduce potiunea-limonada

Riviere cu rol antiemetic% in anul 1E7, *albot introduce in nglia tinctura de /hina. In 1E47 (ir /hristopher Iren a in$ectat intravenos medicamente iar Richard GoJer este cunoscut pentru e)perientele de trans&uzie de sange. *ot in secolul al @?II-lea se publica multe &armacopei ' Pharmacopea Augustana (1E16! la ?iena Codex Medicamentarius Sive Pharmacopeia Parisiensis (1E6B!, Dispensatorium BorusoBrander urgicum (1EFB! la Cerlin. In prima $umatate a secolulul al @?III-lea +o&&man a scris 1 Medicina sistematica si rationala2 in F volume , el introduce in practica picaturile lui +o&&man . *ot in acest timp au loc cele mai mari descoperiri din domeniul chimiei ast&el .arl Iilhelm (chele (173,-17BE! descopera un mare numar de acizi organici ' citric, tartric, uric, maric, lactic, benzoic, galic, cianhidric cat si glicerina, acidul &os&oric, arsenic, calomel, elemente ca' o)igen clor iar din oase 0&os&orul. In anul 1766 medicul englez *homas Dover (1EE5-1731! prepara pulberea de opiu si ipeca numita pulberea Dover cu rol e)pectorant iar in anul 17BE *homas FoJler (176E-1B51! medic englez prepara licuarea de metaarsenit de potasiu utilizat ca tonic . (ecolul @?III este dominat de marile descoperiri in botanica /arole Ginne % &izica lessandro ?olta, .M. mpere, Guigi -alvani , R. . Reaumur , ./elsius , . Caume % chimie ;. Piestle" descopera oigenul dioidul de carbon si o)idul de carbon in anul 1773. Iar in anul 177E +. /avendish descopera hidrogenul . #poca moderna are cativa reprezentanti de seama ' Gomonoso& si Gavoisier care au pus bazele chimiei moderne in&luentand direct si dezvoltarea &armaciei . #i in 17BB au &ormulat ' Gegea conservarii maselor . Certholet si Iohler prin lucrarile lor deschid sinteze organice cai nebanuite. (unt izolate elemente ca iod , brom , magneziu, si sunt preparate in stare pura principii active de origine vegetala' F.I. (erturner in 1B5E a descoperit mor&ina % P.;. Pelletier si ;.C. /aventou au izolat in 1B1B strictina % colchicina si brucina in 1B1F % emetina in 1B57 . In 1B1F 9ersted izoleaza iperidina % Runge izolleaza in 1B,5 ca&eina % Merc= in 1B3B izoleaza papaverina % Aieman in 1BE5 izoleaza cocaina. Mi$locul secolului al @?III-lea a dat un militant activ al medicinei stiinti&ice bazat pe studiul anatomiei si &iziologiei lbrecht-+aller si o serie de alti savanti . (amuel +ahnemann 1744-1B36 introduce homeopatia ca metoda terapeutica controversata si astazi . +omeopatia cu toate ca este legata de terapia medicamentoasa a &ost mai putin bazata pe principii stiinti&ice .
E

In anul 177E ia &iinta la Paris /ollege de Pharmacie iar in anul 17FE 0 (ociette libre des pharmaciens des Paris care creeaza scoala de &armacie. In mi$locul secolului al @I@-lea incepe sa se aplice in medicina pe o scara mare metoda e)perimentala ast&el se introduc in practica substante care prin inhalatie sub &orma de vapori provoaca o anestezie generala. Gouise Pasteure (1B,,-1BF4! pune bazele enzimologiei si bacteorogiei ceand vaccinul antirabic si in&iinteaza institutul care-I poarta numele (1BB7! . In anul 1BE7 Gister a aplicat acidul carbolic pentru tratamentul plagilor si in interventiile chirurgicale dovedind importanta hotaratoare a antisepticilor in chirurgie, acestea cedand locul in cele mai multe cazuri asepsiei. In secolul al @@-lea se descopera vitaminele , medicamentele arsenicale , antisi&ilitice, chimioterapice, derivatii pirazolonului , sul&amidele . par &orme galenice noi' comprimatele , granulele , casete, si &iolaze . (ecolul al @@-lea se remarca prin descoperirea penicilinei care a deschis domeniul vast al antibioticelor si care constitui una din cele mai importante realizari ale vremurilor noastre. In tara noastra pana in secolul al @?I-lea nu au e)istat &armacii, asta nu inseamna ca pana in acea epoca in tara noastra nu s-au preparat si &olosit medicamente. Dupa cum atesta documentele pe teritoriul tarii noastre e)istau ca de alt&el in intreaga #uropa doua posibilitati de ingri$ire a sanatatii ' una culta asigurata de medicii curtilor domnesti si una empirica la care apela populatia . ?echii daci erau renumiti in arta de a vindeca precum reiese din izvoarele vremii si putinele cuvinte care s-au pastrat de la daci din care cateva sunt nume de plate medicinale . Perioada invaziilor popoarelor migratoare precum si oranduirea &eudala a stan$enit dezvoltarea medicinei si &armaciei in tara noastra dar in cursul #vului Mediu intre provinciile tarii noastre au e)istat stranse legaturi intre acestea . Inainte de secolul al @III-lea nu e)ista data scrise despre &armacisti si &armacii dar au e)istat preocupari in acest sens- culegatorii si vanzatorii de leacuri vegetale empirice la care recurgea populatia. Domnitorii tarilor romane aduceau medici din ?enetia, /onstantinopol sau din ustro-:ngaria care preparau si medicamente. Fiind preparate de doctori ele s-au numiti doctorii . In lucrarile lui Dimitrie /antemir apare numele de doftorie uzual in sec @?III si @I@ a a$uns si pana azi sub numele de doctorie % concomitent se &olosea si termenul de leac. Medicina calugareasca practicata in manastiri se baza tot pe materia medicala populara ' *ismana sec @I?, Aeamt sec @I? , Prislop sec @I?.

In&iintarea spitalelor ( /oltea 1714, Pantelimon 174, in Cucuresti% (&. (piridon 1747 Iasi si altele! aduce dupa sine in&iintarea &armaciilor de spital deservite insa de &armacisti straini. Dupa cativa ani de la intemeierea spitalelor apar &armaciile particulare. Prima &armacie publica s-a in&iintat in (ibiu in sec. al @I?-lea si e)istenta ei o atesta un document din anul 13F3. Primul &armacist roman apare in documente deabia in 1B1B la Iasi . :lterior &armacistii se organizeaza intr-o corporatie a 1spiterilor2 in 1B6E in Muntenia si in 1B43 in Moldova . In documentele vechi din *ransilvania &armacistul este inscris cu denumirea 1apothicarius2 iar medicamentele sunt indicate prin termenii 1 medicamentum2 sau 1 arztnaei2 . In provinciile romane in sec al @?II-lea nu se utiliza inca termenul de &armacist ci acela de 1spiciar2 ( 1E41, consemnat in timpul domniei lui Matei Casarab ! sau de 1 spicear2 ( din vremea lui /onstantin Crancoveanu! prin intermediul unor termeni neogrecesti de la cuvantul italienesc speziale respectiv spezieria deriva vechile cuvinte romanesti de spiter ( &armacist ! si spiterie ( &armacie! . *ermenii de &armacist si &armacie sub in&luenta &ranceza apar pentru prima data mentionati in *arile Romane in !randuirea pentru farmacisti in anul 1B1F in ,5 de articole indrumar dat sub domnitorul le)andru (utu in Muntenia . In 1BE5 se in&iinteaza de catre doctor /arol Davila invatamantul medical si &armaceutic superior care initial a organizat serviciul medical militar in Romania in 1B47 , iar in 1BE, (coala natioana de medicina si &armacie , (coala superioara de &armacie cu durata studiilor de 4 ani la Cucuresti si in anul 1B7F la Iasi . Ga numai cativa ani de la :nirea Principatelo Moldova si tara Romaneasca in statul unitar Romania s-a editat prima Farmacopee Romana aparuta in 1BE6 si radactata de &armacistul /onstantin +epites in limbile romana si latina. Farmacopeea Romana este codul o&icial al normativelor care asigura calitatea medicamentului in tara noastra , stabileste normele de preparare si control ale medicamentelor o&icinale , conditiile de puritate a materiilor prime, conservarea medicamentelor, etc. Prevederile &acmacopeii au caracter de lege ele trebuie sa &ie respectate de &armacist de industria de medicamente si de medic. In general &iecare stat isi are &armacopeea proprie. :ltima Farmacopee Romana editia a @-a este rezultatul cercetarilor intreprinse in Institutul pentru /ontrol de (tat al Medicamentului si /ercatarii Farmaceutice 1Petre Ionescu (toian 1 cu colaborarea unor specialisti cu preocupari in domeniul medicamentului din alte unitati de cercetare, invatamant si productie.
B

Pe parcursul timpului , rolul &armacistului de preparator al remediilor s-a diminuat , odata cu aparitia industriei &armaceutice care produce pe scara larga medicamente tipizate con&orm unor norme si standarte internationale. ceasta a permis ca in activitatea sa &armacistul sa dedice mai mult timp pacientilor &iindu-le un consilier apropiat in ceea ce priveste medicamentul , modul de administrare al acestuia, posibilele reactii adverse, sau noutatile terapeutice aparute ,de care, sub recomandarea medicului curant, poate bene&icia.

Bib io!rafie
"# (# ,# /# Ma$ua de Farmaco o!ie % prof# S&'orto' Te)$ica farmaceutica % S# Ne!oita% *# Mara+oiu Farmacopeea Roma$a % Editia a -.a Farmaci+t#Ro % re'i+ta de i$formare pe$tru farmaci+ti% $r# 01

15