ACADEMIA FORTELOR TERESTRE ,,Nicolae Balcescu"

Batalia de la Plevna analizata din punctul de vedere al turcilor

Coordonator: Lt. Asist. univ. Cardei Alin.

Realizat de: sd. cap. Bogdan FALTICEANU sd. cap. Marius HOLBAN sd. cap. Vlad MARINCAS sd. cap. Catalin NASTASIU sd. cap. Raul NISTOR

Introducere
Rusia a declarat rzboi otomanilor la 24 aprilie 1877. La 12 aprilie 1877, Romnia a permis trupelor ruseti s treac pe teritoriul su n drum spre Turcia, iar Turcia a bombardat oraele romneti de pe Dunre. La 10 mai 1877, Principatul Romniei, aflat oficial sub suzeranitate otoman, i-a declarat independena. Regele Prusiei Frederic al II-lea remarcase cu sarcasm, cu un secol n urm, c un rzboi ntre Imperiul Otoman i Rusia ar fi un rzboi ntre chiori i orbi. La nceputul rzboiului, rezultatul su nu era deloc evident. Ruii puteau trimite n Balcani o armat foarte mare: avea la dispoziie 300.000 de soldai. Otomanii aveau aproximativ 200.000 de oameni n Peninsula Balcanic, dintre care 100.000 se aflau n garnizoane fortificate, restul de 100.000 fiind disponibili pentru operaiuni. Otomanii aveau avantajul fortificaiilor, al controlului deplin asupra Mrii Negre, i al ambarcaiunilor de patrul pe Dunre. Ei aveau i armament superior, inclusiv puti noi de fabricaie britanic i american i artilerie german. Comandamentul militar otoman din Constantinopol a evaluat greit inteniile ruilor. A presupus c ruii nu vor voi s mrluiasc de-a lungul Dunrii i s o traverseze departe de delt, i c vor prefera calea scurt pe lng coasta Mrii Negre, ignornd faptul c acea zon avea cele mai ntrite i mai bine aprovizionate fortree turceti. Mai n amonte, exista o singur fortrea bine aprat pe Dunre, Vidin, care era aprat doar pentru c oamenii condui de Osman Paa se ntorceau din rzboiul din Serbia. Campania rus a fost mai bine planificat, dar s-a bazat mai mult pe pasivitatea turcilor. Iniial, ruii au trimis un efectiv redus de trupe; Dunrea a fost traversat n iunie de o for de aproximativ 185.000, puin mai mic dect forele turceti combinate din Balcani (aproximativ 200.000). Dup ce a ntmpinat dificulti (la Plevna i Stara Zagora), comandamentul militar rusesc a realizat c nu are resursele necesare i a trecut pe o poziie defensiv. Ruii nu au avut suficiente fore s asedieze permanent Plevna pn la sfritul lui august, ntreaga campanie fiind ntrziat cu dou luni.

Desfurarea rzboiului
Traversarea Dunrii
La nceputul rzboiului, Rusia i Romnia au distrus vasele de pe Dunre i au minat fluviul, asigurndu-se astfel c armata rus poate trece Dunrea n orice punct, fr opoziia flotei turceti. Comandanii turci nu au apreciat semnificaia aciunilor ruilor. n iunie, un mic contingent rusesc a trecut Dunrea n apropierea deltei, la Galai, i s-a ndreptat spre Rusciuc. Aceasta i-a fcut pe otomani s fie siguri c grosul forelor ruseti va veni chiar prin mijlocul fortificaiilor otomane. Sub comanda direct a generalului Mihail Ivanovici Dragomirov, n noaptea de 27-28 iunie 1877 ruii au construit un pod plutitor peste Dunre la Zimnicea. Dup o scurt btlie, n
2

care ruii au pierdut 812 soldai mori i rnii, ruii au preluat controlul asupra malului drept i au izgonit brigada otoman de infanterie ce apra Svitovul. n acest moment, forele ruseti sau mprit n trei: detaamentul estic sub comanda areviciului Alexandr Alexandrovici a primit misiunea s captureze cetatea Rusciuc i s acopere flancul estic al naintrii; detaamentul de vest, s captureze cetatea Nicopole i s acopere flancul vestic al naintrii; detaamentul de naintare, sub comanda generalului Iosif Vladimirovici Gurko, urma s nainteze rapid spre Veliko Trnovo i s treac Munii Balcani, cea mai important barier natural ntre Dunre i Constantinopol. Dup reuita traversrii Dunrii de ctre rui, comandamentul otoman din Constantinopol i-a ordonat lui Gazi Osman Paa s nainteze spre est de la Vidin i s apere cetatea Nicopole, aflat chiar la vest de locul traversrii Dunrii. n drum spre Nicopole, Osman Paa a aflat c cetatea fusese deja ocupat de rui i s-a ndreptat spre oraul Plevna, aflat ntrun punct strategic la o intersecie de drumuri, n care i-a cantonat cei 15.000 de oameni la 19 iulie .Ruii, aproximativ 9.000 la numr sub comanda generalului Schilder-Schuldner, au sosit la Plevna la primele ore ale dimineii. Asediul Plevnei Osman Paa a organizat aprarea i a respins dou asalturi ruseti cauznd multe pierderi trupelor ruse. n acest moment, ambele pri erau aproximativ egale in termeni de numr de soldai, iar armata rus era demoralizat de cele dou eecuri. Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziie pe care s le trimit ntr -un nou asalt al Plevnei, aa c armatele arului au asediat fortreaa i au cerut Romniei s trimit ntriri. n scurt timp, armata romn mobilizat a trecut Dunrea pe la Zimnicea, a avansat pe culoarul eliberat de rui i s-a alturat asediului. La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al Romniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov i de generalul romn Alexandru Cernat. Ruii i romnii au dus lupte grele pentru a captura redutele din jurul PlevneiIniial atacat de dou ori de trupele ruse, cetatea Plevna i puternicul sistem de fortificaii din jur a rezistat, producnd mari pierderi atacatorilor. n aceste condiii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicit sprijinul armatei romne, care trece Dunrea i se angajeaz n operaiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldai, 7.170 de cai i 110 tunuri (circa 30 40% din totalul efectivelor aliate). Ruii aveau i ei la Plevna 52.000 de soldai i 316 guri de foc. Forele otomane au fost evaluate la 35.000 40.000 de oameni, dup unele surse, iar dup altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri. Conducerea operaiunilor ruso-romne pentru a treia btlie pentru Plevna a fost ncredinat domnitorului Carol I (1866 1914), ef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov. Garnizoana otoman de la Plevna ocupa o poziie strategic deosebit, aici ncrucindu-se cile de comunicaie care fceau legtura ntre Nicopole, Rusciuk, Sofia, Trnovo i Filipopol. Terenul din jurul Plevnei era n mare parte accidentat, cu dealuri n amfiteatru, cu numeroase vi. Trupele romne ale Armatei de operaii au trecut Dunrea la data n perioada 14/26 august-19/31 august 1877 cu mijloace improvizate i pe podul de pontoane de la Silitioara Mgura, construit sub comanda direct a colonelului Eracle Arion.
3

Armata de operaii, comandat de generalul Alexandru Cernat, s-a concentrat n vederea atacrii Plevnei astfel: Divizia 4 infanterie, comandat de generalul Alexandru Anghelescu, a ocupat poziii ntre oseaua Bulgreni-Plevna i drumul Grivia-Plevna, cu frontul spre fortificaiile turceti de la Grivia. Artileria Diviziei 4 infanterie a ocupat poziii pe Dealul Viilor, la nord-est de satul Grivia, constituind Marea Baterie; Divizia 3 infanterie romn, comandat de colonelul Gheorghe Anghelescu, ocupa poziie ntre Riben i Kaliov; Divizia de rezerv, comandat de colonelul Mihail Cristodulo Cerchez, s-a aezat la sud de Verbia. O brigad din Divizia de rezerv a fost dat rezervei generale a Armatei de Vest, la Peliat. Brigada de cavalerie Roznovanu din Divizia 4 infanterie fcea sigurana flancului drept. Brigada de cavalerie, comandat de colonelul Formac, Brigada de roiori, comandat de colonelul Creeanu, i Bateria 1 artilerie clrea, comandat de cpitanul Virgiliu Hepites, din Regimentul 1 artilerie, au acionat la vest de Vid n cadrul Detaamentului de cavalerie romno rus Laskarev. Planul de atac al Plevnei prevedea o puternic pregtire de artilerie pe durata a mai multe zile, ncepnd cu data de 26 august/7 septembrie 1877, efectuat de artileria rus i de Marea Baterie romneasc. La 29 august-10 septembrie 1877, dup patru zile de bombardamente intense, a avut loc un consiliu de rzboi la care au participat arul Alexandru al II -lea (1855 1881), domnitorul Carol I, marele duce Nicolae i efii statelor majore. Consiliul a decis declanarea unui atac general a doua zi, pentru a-i face cadou arului, de ziua sa (30 august este ziua Sf ntului Alexandru), o frumoas victorie. Ziua de 30 august/11 septembrie 1877 a nceput cu un bombardament executat de artileria ruso-romn n zorii zilei. A urmat un al doilea bombardament la ora 14.30, apoi un al treilea la ora 15.15, care a coincis cu pornirea la atac a coloanelor de infanterie romn. Efectele la int ale artileriei nu au putut fi observate din cauza ceii dense. Coloanele de atac ale Diviziei 3 infanterie romn au pornit la atacul a ceea ce credeau c e reduta Grivia 1. Dup ce au atacat timp de patruzeci de minute, s-au retras cu pierderi mari, dup ce nfruntaser fr succes focul unei alte redute, Grivia 2. Divizia 4 infanterie romn a pornit i ea la atac la ora 15.15, sprijinit de focul "Bateriei de la Movil". Ea a atacat reduta Grivia 1 fr succes, timp de treizeci de minute, dup care s-a retras. La ora 16.20, sprijinit de focul aceleiai baterii, Divizia 4 infaterie romn a pornit din nou la atac, tot fr succes. mbrbtat de nsui regele Carol I, Divizia 4 infanterie a pornit un al treilea atac la ora 17, de data aceasta ntrit cu dou batalioane ruseti. Nici acest atac nu a avut succes, astfel c la ora 18 Divizia 4 infanterie a pornit al patrulea atac, de data aceasta reuind s cucereasc reduta Grivia 1. Poziia cucerit a fost rapid amenajat pentru a face fa contraatacurilor inamice, care nu au ntrziat. n noaptea care a urmat, otomanii au dat trei contraatacuri. Trupele romne au dat i ele un contraatac, condus de cpitanul Moise Groza, reduta Grivia 1 fiind ocupat de trupe romne proaspete, sprijinite de bateria 6, comandat de cpitanul Algiu, din Regimentul 2 artilerie, care a fost adus n fortificaie. Alte dou baterii romneti de artilerie au fost amplasate n apropiere pentru a sprijini cu foc trupele din reduta cucerit de la turci. Asaltul general s-a soldat cu un eec, singurul succes fiind cucerirea i meninerea de ctre trupele romne a redutei Grivia 1, dar cu mari pierderi. S-au capturat cinci tunuri turceti, care au fost expuse la Bucureti pn n anul 1916, cnd au fost luate napoi de turci n timpul ocuprii Bucuretilor de ctre Puterile Centrale n timpul Primului Rzboi Mondial.
4

Dup alte dou consilii de rzboi, din 1/13 septembrie i 2/14 septembrie 1877, s -a decis aducerea de noi trupe din Rusia i schimbarea tacticii prin instituirea unui asediu de lung durat, nsoit de tierea liniilor de aprovizionare. Trupele au fost redislocate, armata romn pstrndu-i n general vechile poziii. Astfel, Armata de operaii a ocupat dispozitiv ntre rul Vid i satul Grivia, iar brigzile romne de cavalerie comandate de coloneii Formac, Creeanu i Roznovanu, mpreun cu bateria de artilerie clrea comandat de cpitanul Virgiliu Hepites, aveau s interzic legturile Plevnei cu Sofia i Rahova, acionnd n cadrul Corpului de cavalerie mixt romno-rus condus de generalul rus Krlov. n acelai timp, trupele romne au efectuat amenajarea genistic a poziiilor deinute, n timp ce au fost aduse din ar fore noi. La data de 6/18 septembrie trupele romne, sprijinite de artileria "Bateriei de la Movil" au ncercat s cucereasc reduta Grivia 2 (numit de turci Ba Tabia), dar au fost respinse, trecndu-se la executarea de lucrri genistice pentru a crea a nou baz de atac propice pentru asaltarea redutei. Forele romne se confruntaser cu garnizoana turc a Plevnei, format din 30.000 combatani, cu 72 tunuri. Cei 30.000 de soldai turci din garnizoan erau organizai n 3 divizii i o unitate de rezerv. Acestea erau compuse din 46 batalioane de infanterie, 19 escadroane de cavalerie i o companie de geniti. Tunurile erau organizate n 12 baterii de artilerie. Comandantul-ef al garnizoanei turceti era Mushir Osman Paa. Pentru o perioad ostilitile s-au rezumat la hruiri reciproce cu focuri de infanterie i de artilerie i de lupte ntre patrule. La 26 septembrie/8 octombrie turcii au fcut o ncercare de a recuceri reduta Grivia 1, respins de ctre trupele romne. La 8 octombrie garnizoana turc a Plevnei se mrise la 48.000 soldai, cu 16 baterii de artilerie. La 11/23 septembrie a fost constituit Detaamentul independent, comandat de colonelul Slniceanu. Acest detaament a fost amplasat ntre rurile Vid i Isker, pentru consolida flancul drept al trupelor romne i pentru a proteja calea de aprovizionare spre Nicopole, unde se afla un pod de pontoane peste care se realiza aprovizionarea Armatei de operaii. Mai trziu acest detaament va avea i misiunea de a supraveghea micrile inamicului din Rahova, la vest de rul Isker. Comandamentul romn a dorit s devanseze posibilele atacuri asupra redu telor otomane ale trupelor ruse proaspt sosite din Imperiu, astfel c la 7/19 octombrie 1877, la ora 13.30, Divizia 4 infanterie romn a lansat asupra redutei Grivia 2 un atac precedat de o scurt pregtire de artilerie. Atacul a euat i artileria romn, sprijinit de data aceasta de cteva baterii ruseti, a renceput bombardarea redutei. Divizia 4 infanterie romn a plecat din nou la atac la ora 18.30, tot fr rezultat. Ca urmare a acestor eecuri, Divizia 4 infanterie romn a fost nlocuit cu Divizia de rezerv (denumit acum Divizia 2 infanterie romn). La 11/23 octombrie Consiliul de rzboi interaliat a decis s nceap distrugerea punctelor de rezisten otomane aflate la nord -vest i vest de Plevna. Planul prevedea ca forele turce s fie atacate concomitent n mai multe puncte. La 12/24 octombrie au nceput atacurile prevzute asupra localitilor Gorni Dubnic, Gorni Etropol, Dolni Etropol i Opanez, de ctre cavaleria ruso-romn, localitatea Gorni Dubnic fiind cucerit. n acelai timp, reduta Grivia 2 a fost puternic bombardat i s-au simulat asupra ei atacuri de infanterie, pentru a imobiliza inamicul i a nu-i permite s i deplaseze rezervele spre localitile atacate de cavaleria aliat. n zilele de 13/25, 14/26 i 15/27 octomb rie au continuat atacurile ruso-romne asupra localitilor deinute de inamic n jurul Plevnei. Au fost cucerite n aceste zile, dup prealabile bombardamente, localitile Teli i Dolni Dubnic i a fost
5

ocupat localitatea Gorni Dubnic. La 16/28 octombrie, Detaamentul Slniceanu a cucerit localitatea Vidin, deschiznd drumul spre Rahova. In ziua de 29 august, au fost date ordinele pentru asaltul general asupra Plevnei, care se va declansa in ziua urmatoare. Trupelor romane le revenea misiunea sa atace pozitiile turcesti din zona nordica a Plevnei, constituind in acest scop doua coloane de atac: nr. 1 Divizia 3 infanterie, si nr. 2 Divizia 4 infanterie; ambele coloane alcatuite din cate 4 batalioane: primul in formatie de tragatori si avand in compunere subunitati destinate transportului mijloacelor ajutatoare pentru urcat pe parapete (scari, fascine, gabioane s.a.), al doilea in coloane de campanie, destinat asaltului propriu-zis, al treilea si al patrulea destinate continuarii si amplificarii efortului batalioanelor din fata. Divizia 3 infanterie mai constituia o coloana (3 batalioane) destinata acoperirii flancului drept al fortelor atacatoare. O mare unitate constituia rezerva Armatei de operatii, iar trupele romane disponibile au primit diferite alte misiuni. Ordinul de operatii si dispozitivul adoptat prezentau cateva serioase deficiente, datorate in cea mai mare masura insuficientei recunoasteri a pozitiilor inamicului; cea mai grava a fost organizarea actiunilor pentru cucerirea unei redute, dar in realitate erau doua. Acestea au avut repercusiuni negative asupra desfasurarii asaltului, dar ele nu au putut umbri inaltele virtuti ostasesti dovedite de trupele romane in batalia istorica din 30 august 1877. La asaltul executat de Divizia 3 infanterie, comandata de colonelul Gheorghe Anghelescu, asupra redutei Grivita, desi se desfasoara in conditii deosebit de grele datorita mai ales necunoasterii exacte a pozitiilor otomane, ostasii regimentelor 8 infanterie de linie si 10 dorobanti lupta cu un eroism demn de toata lauda. Maiorul George Sontu cade in fruntea dorobantilor sai pe drumul spre reduta, dupa cum si capitanul Leon Cracalia si locotenentul Chivu Stanescu, care i-au urmat la comanda. Atacul continua insa, iar capitanul Nicolae Valter Maracineanu reuseste sa ajunga cu infanteristii sai si cu dorobantii putneni ai lui Sontu pana la parapetul redutei unde, printr-un efort suprem, face sa falfaie fanionul batalionului ce-l infipse in pamantul jilav, inainte de a i se curma firul vietii. Un grup de 30 de infanteristi comandat de sublocotenentul Cugler Cazimir, reuseste sa ajunga chiar pana in santul redutei. Cad in lupta aproape toti ofiterii batalioanelor din linia intai si aproape jumatate din efectivele lor. Reduta insa rezista. Acum se vede ca de fapt Divizia 3 infanterie nu ataca aceeasi reduta ce trebuia sa fie luata prin efortul comun cu Divizia 4 infanterie, ci o alta reduta, necunoscuta anterior si care va lua denumirea de Grivita 2. Dupa incheierea luptei, colonelul Gr. Ipatescu, comandantul coloanei de asalt, raporta ca trupa sub foc a fost admirabila, a mers inainte in liniste, fara zgomot si fara murmur, desi cadeau cu zecile la fiecare pas... Ofiterii si-au facut datoria cu constiinta si cu prisos... toti si-au facut datoria tinandu-se mereu in picioare in fata trupelor". Ziarul Dorobantul" sublinia la randul sau: Maiorul Sontu stropi cu sangele sau pamantul roditor al gloriei. Memoria lui va fi scumpa tuturor celor care iubesc libertatea, dreptatea si curajul. Capitanul Valter Maracineanu fu intre cei dintai care pusesera piciorul pe reduta. Cu stindardul in mana, pana in ultimul moment el imbarbata pe bravii sai si pana in ultimul moment fu exemplu devotamentului, cazand unde datoria o cere... si pe langa acestia, cati altii" La ora 15, concomitent cu Divizia 3 infanterie, a trecut la asalt asupra redutei Grivita 1 Divizia 4 infanterie comandata de colonelul Alexandru Anghelescu. Coloana formata din Batalionul 2 vanatori, in linia intai, urmat de batalioanele 1 (din Regimentul 16 dorobanti), 2 (din Regimentul 5 infanterie de linie) si 1 (din Regimentul 14 dorobanti), imbarbatate de locotenent-colonelul Sergiu Voinescu, maiorul Candiano Popescu si capitanul Moise Groza,
6

inainteaza cu multa bravura si barbatie pana la santurile avansate ale redutei unde incepe o lupta crancena. Prin rezistenta tenace a otomanilor din reduta si a unui contraatac violent asaltul este respins. Sunt respinse, de asemenea, de catre otomani si atacurile date la orele 16,20 si 17, desi vanatorii, infanteristii si dorobantii ajung pana sub reduta. Jertfele sunt mari, printre acestea capitanul Mihail Romano, sublocotenentul Gheorghe Botescu, sergentii Zamfir Nicolae si Avram Stan, soldatii Altea Costache si Andrei Tanase. Infrangerile nu le produc ostasilor deznadejde, ci le intaresc si mai mult hotararea de asi spori forta de lupta pentru a-l infrange pe dusman. Comandantii de batalioane, maiorii Candiano Popescu, Alexandru Jipa, Leonida Iarca si Ion Arabu, ajutati de cei de companii ;si de plutoane, reorganizeaza coloana si la ora 18 pornesc cel de-al patrulea asalt. Printr-o incordare suprema a vointei reduta Grivita 1 ,este ocupata, in urma luptei la baioneta, la ora 19. In valtoarea, luptei, soldatul Ion Grigore, ajutat de sergentul Gheorghe Stan si caporalul Nica Vasile, toti din Batalionul 2 vanatori, captureaza un drapel ,de lupta otoman. Odata cucerita, reduta este organizata pentru aparare. Toate contraatacurile executate de otomani pentru a o recuceri sunt respinse, reduta Grivita l, cucerita de romani, ramanand singura victorie, a asaltului dat de Arimata de vest asupra Plevnei la 30 august 1877. Eroismul ostasilor romani in aceasta lupta a fost larg oglindit in rapoartele comandantilor si in comunicatele oficiale, in presa interna si internationala. Monitorul oficial" din 4 septembrie consemna ca Trupele in tot timpul actiunii au dat proba de cel mai mare devotament si abnegatie; s-au luptat ca niste eroi. Moralul lor era excelent". ,Comandantul Armatei de vest arata in ordinul de zi ,din 5 septembrie 1877: In batalia de la 30 august ca si in luptele care au precedat si urmat aceasta memorabila zi, voi ati dovedit ca virtutile strabune nau pierit din randurile ostenilor romani. Sub focul cel mai viu al inamicului ati infruntat moartea cu barbatie, ati luat o reduta, un drapel si trei tunuri. Tara va va fi recunoscatoare de devotamentul, de abnegatiunea voastra...". De asemenea, in ziarul Romania libera" din 3 septembrie, se scria: S-au luptat ca niste lei copiii Carpatilor! Impotriva intariturilor pagane, care zvarleau plumbi incinsi, ei si-au aruncat piepturile inflacarate. Au murit multi dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevarata, pentru dreptatea trecutului glorios al Romaniei".

Asaltul din 30 august, ca si celelalte doua anterioare au demonstrat ca Plevna nu putea fi cucerita decat printr-un asediu indelungat. Pentru gasirea solutiei celei mai judicioase a fost convocat, in ziua, de 1 septembrie, un consiliu de razboi aliat la care au luat parte tarul Alexandru, domnitorul Carol, marele duce Nicolae, generalul Miliutin ministrul de razboi rus -, comandanti de corpuri de armata etc. Dupa dezbateri indelungi, consiliul de razboi s-a pronuntat pentru o solutie care prevedea, in principal, urmatoarele: sa nu se mai dea nici un atac in forta contra Plevnei; sa se intareasca pozitiile aliate din fata Plevnei pana la sosirea unor noi trupe din Rusia; sa se adopte masuri pentru a impiedica aprovizionarea si sporirea efectivelor otomane din Plevna. In urma acestei hotarari, comandamentul roman si-a indreptat atentia spre organizarea in cat mai bune conditii a apararii redutei cucerite, precum si a lucrarilor care sa asigure stabilitatea pozitiilor trupelor noastre. Totodata, convins de importanta ce prezenta pentru intreaga aparare otomana reduta Grivita 2, el a incercat sa puna stapanire pe aceasta, executand un atac la 6 septembrie. Luptele date cu fortele Batalionului 1 din Regimentul 15 dorobanti, Batalionului 2 din Regimentul 9 dorobanti, Batalionului 2 din Regimentul 1 infanterie au intrecut ca intensitate de foc pe cele de la 30 august. Ne mai fiind atacati, pe alte sectoare, turcii opun o rezistenta inversunata. Dorobantii, in frunte cu comandantii lor, inainteaza neclintiti prin ploaia de gloante, inlatura din miscare linia de avanposturi si cu baioneta la arma se indreapta spre santul redutei. Sunt raniti mortal capitanul Ion Grigore Nastase si sergentul Mateescu, sublocotenentii Alexandru Danescu si
9

George Valentineanu. Liniile sint insufletite de capitanii Andronescu Grigore si Ioachim Rusu. Este ranit grav maiorul Ion Nicolae care, sprijinindu-se in sabie, inainteaza. in mijlocul dorobantilor pana la ultima zvacnire a inimii. Cu randurile rarite dorobantii cer ajutor. Este introdus in lupta batalionul din rezerva, insa este tintuit la pamant de artileria inamica. Dorobantii se lupta pe viata si pe moarte, cei din spate nu mai pot face nici un pas. Apare acum in transee venit dupa informatii capitanul Nicolae Lascar Bogdan, adjutant domnesc, care aduna un detasament de voluntari si incearca sa se duca pana la reduta in ajutorul dorobantilor. Este insa lovit mortal. Locul lui este luat de locotenentul Dimitrie Calinescu, ordonanta domneasca venit tot dupa informatii. Dar este lovit si el mortal. Grivita 2 a rezistat si de data aceasta, cu toate ca ostasii romani s-au luptat cu o daruire totala. Dupa acest atac, comandamentul roman intensifica executia lucrarilor de apropiere de pozitiile inamicului pentru a reduce cit mai mult spatiul pe care trupele de atac trebuiau sa-l parcurga intr-un teren descoperit. Cand distanta se reduce sub 100 m, se declanseaza o noua actiune ofensiva, la 7 octombrie, sub comanda colonelului Nicolae Dona, asupra redutei Grivita 2. Dar si aceasta ramane fara rezultat. A urmat apoi actiunea de inchidere completa a cercului in jurul Plevnei cu care prilej trupele romane savarsesc noi fapte de vitejie, atat in. atacurile demonstrative de la Grivita, pentru a masca asaltul ,dat de armata rusa asupra Gorni Dubnikului la 12 octombrie, cit si la Telis, Dolni Etropol si Gorni Etropol pentru ocuparea acestora. De asemenea, in atacul ce se executa asupra Vidinului, la 17 octombrie, de catre un detasament comandat de maiorul Constantin Ene, atat calarasii, din randul carora cade la datorie locotenentul Nicolae Catanescu si se remarca prin sarja executata capitanul George Lecca, cat si dorobantii bucuresteni demonstreaza capacitatea comandantilor romani de a organiza si conduce actiuni independente, cat si mentinerea unui moral ridicat in mijlocul trupelor.

Componenta armatei turce

Fortificaia sau poziia Comandant Reduta Opanez Suleiman Bey Reduta Bukova Reduta Ianik Bair vest Batalioan Tunuri 2 6 3 6 3 4 Meniuni Situat n flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Situat n flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Situat n flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Situat n flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Numit i Reduta Grivia 2. Situat in flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Situat n flancul turc stng. Aparinea de Divizia 1. Situat n centrul aprrii turceti. Aparinea de Divizia 2.

Mehmed Nazif Bey 4 Adil Paa 3 2 2

Reduta Ianik Bair est Edhem Paa Ba Tabia Hafouz Bey

Kanli Tabia Atouf Tabia

Kara Ali Paa Atouf Paa

1 2

2 4

10

Araba Tabia
Omer Tabia

Tewfik Bey
Omer Bey

3
3

4
2

Situat n centrul aprrii turceti. Aparinea de Divizia 2.

Situat n centrul aprrii turceti. Aparinea de Divizia 2.

Ibrahim Tabia

Situat n centrul aprrii turceti. Aparinea de Divizia 2. Chorum Tabia 2 4 Situat n centrul aprrii turceti. Aparinea de Divizia 2. Tahir Tabia Tahir Paa 3 4 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Issa Tabia Maior Issa 1 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Kavanlik Tabia Riza Bey 1 2 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Yunuz Tabia Yunuz Bey 2 3 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Talahat Tabia Talahat Bey 1 3 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Milas Tabia Ali Riza Bey 1 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Baglarbai Tabia Maior Rassim 1 Situat n flancul turc drept. Aparinea de Divizia 3. Ikhtihat Tabia Rifa'at Paa 3 6 n rezerva armatei turce. Dealul Cartierului General Ahmed Paa 4 6 n rezerva armatei turce. n Plevna 2 n rezerva armatei turce. Podul de peste Vidin Maior Kazim 1 6 n rezerva armatei turce. Total: 46 batalioane infanterie, 19 escadroane cavalerie, 72 tunuri

Ibrahim Bey

Concluzii
-sistemul de aparare al Plevnei era deosebit de puternic, bine organizat, folosind ingenios avantajele terenului si beneficiind de un armament care asigura executarea unui foc de artilerie dens; -forma sistemului de aparare permitea mentinerea unei legaturi atat spre Sofia cat si spre Vidin, ceea ce a sigura o buna aprovizionare a trupelor luptatoare cu armament, munitii, alimente si medicamente; -armamentul de artilerie din inzestrarea trupelor romano-ruse s-a dovedit neadecvat fata de sistemele de fortificatie tip reduta; efectele loviturilor de artilerie deteriorau lucrarile de aparare in proportie neinsemnate, simtindu-se lipsa artileriei de calibru mare si preciziei in executarea tragerilor; -cunoasterea terenului si mai ales reprezentarea sa pe harti era deficitara. Nu erau materializate o serie de detalii de planimetrie si forme de relief, fapt ce a avut implicatii grave asupra actiunii trupelor in ofensiva;
11

stabilirea loviturii principale in sectorul de sud-est la centrul dispozitivului otoman, unde sistemul de aparare era cel mai puternic nu a fost solutia cea mai indicata. Mai normal era ca lovitura principala sa fie indreptata in sectorul de sud-vest unde apararea inamicului era mai slaba, iar un succes pe aceasta directie putea aduce la intoarcerea intregii aparari si la taierea -cailor de retragere a inamicului; -cavaleria, in loc sa fie intrebuintata pentru executarea unei ample manevre de invaluire a flancului drept si spatelui dispozitivului otoman a fost intrebuintata descentralizat si in misiuni secundare (de siguranta); -dispozitivele de lupta, masate de front si in adancime, care se constituiau, de regula, in linie de companii in coloana, nu mai corespundeau cerintelor campului de lupta. Executarea focului etajat (de catre trupele otomane dispuse in reduta), cat si generalizarea pustii cu repetitie au impus adoptarea unor dispozitive in care trupele se dispuneau de front si in adancime, fapt ce a generalizat ulterior lantul de tragatori; -cele trei batalii pentru cucerirea Plevnei au demonstrat ca, in perioada respectiva, apararea domina ofensiva, de unde necesitatea inzestrarii trupelor atacatoare cu mijloace de foc adecvate, care sa faca vulnerabil sistemul de aparare; comandamentul Armatei de vest a manifestat pasivitate in conducerea actiunilor. Daca ar fi angajat rezerva generala la stanga in sectorul unde detasamentul Imeretinski a obtinut unele succese, deznodamantul bataliei putea fi altul; -coordonarea actiunilor de lupta in timp si spatiu s-a facut deficitar. Nu intotdeauna s-a realizat o insumare a eforturilor in vederea atingerii obiectivului propus.

Bibliografia: 1. Colonel Leonida Loghin, Lt Col. Constantin Ucrain "Plevna 1877", Editura Militara 2. Alexandru Babos, Miron Brezoiu "Istoria militara a romanilor", Editura AFT Sibiu 2008 Infografie:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Batalia_de_la_Plevna http://ro.wikipedia.org/wiki/Armata_otomana3

12