I.MATEMATICI FINANCIARE
Introducere
Rezultatele unei activitati economice se masoara, in cele din urma, in bani. Drept urmare, in
sistemul activitatilor economice intervine notiunea de operatiune financiara.
DEFINITIE: Operatiunile financiare reprezinta modalitati de plasare a unor sume de bani, in
conditii stabilite si cu un anumit scop, de catre un partener P1 catre un alt partener P2 .
Partenerii P1 ,P2 pot fi persoane, grupuri de persoane sau institutii. De obicei cel care face
plasamentul (are banii) stabileste conditiile operatiunii financiare respective.
Plasamentul unei sume de bani consta in urmatoarele:
a) cel ce dispune de bani este privat temporar de o anumita suma de bani; in consecinta
primeste o renumeratie pentru aceasta privatiune;
b) cel ce nu dispune de bani foloseste temporar o anumita suma de bani provenita de la
altcineva, contra unei taxe.
Rezulta ca intotdeauna exista un cost al operatiunilor financiare,care reprezinta efortul
financiar pe care il suporta un partener pentru a putea beneficia de o anumita suma de bani pe
care o are un alt partener. Cel mai frecvent, un asemenea cost este asimilat cu dobanda
aferenta plasamentului financiar, desi – in realitate – dobanda este numai una dintre
componentele costului unei operatiuni finaciare.
Desi foarte diverse, operatiunile financiare au in comun anumite concepte economice cu
ajutorul carora se constituie modele matematice specifice. Aceste modele reprezinta
fundamentul matematicilor financiare.
Teoria generala a matematicilor financiare are ca obiect constituirea si analiza, in termeni
matematici, a modelelor economice ale operatiunilor financiare prin care se fac plasamente
ale unor sume de bani.
Scopul final al analizei modelelor economico – matematice il reprezinta asigurarea
rentabilitatii plasamentelor, in raport cu un sistem dat de conditii socio – economice si politice.
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 2
1.Dobanda
1.1.Conceptul de dobanda
D(S 0 , t ) = S 0
p
t
100
t – perioada de timp exprimata in ani (numar intreg sau fractionar)
sau D(S 0 , t) = S0 ⋅ i ⋅ t .
Suma finala este S (S 0 , t ) = S 0 + D( S 0 , t )
S (S 0 , t ) = S 0 (1 + i ⋅ t ) .
∑ S k p k tk = p∑ S k tk
k =1 k =1
n
∑S k pk t k
adica p= k =1
n
.
∑S t k k
k =1
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 3
Exemple :
1.Suma de 1000 u.m. este imprumutata in regim de dobanda simpla, astfel : 2 ani cu procentul de 10%, 3
luni cu 15%, 9 zile cu 20%. Sa se afle dobanda aferenta si suma finala.
Rezolvare :
3 luni = 3 : 12 = 0,25 ani ; 9 zile = 9 : 360 = 0,025 ani
D = 1000 ·(0,1· 2 + 0,15· 0,25 + 0,2 ·0,025) = 242,5 u.m.
S = 1000 + 242,5 = 1242,5 u.m.
2.Se plaseaza 300000 u.m. timp de 30 de zile cu p=9%,200000 u.m. timp de 72 de zile cu p=15% si
1500000 u.m. timp de 4 luni cu 12%.Care este procentul mediu al celor trei plasamente ?
Rezolvare :
p=(300000 ·9 ·30 :360 +200000 ·15 ·72 :360 +1500000·12·4 :12) : (300000 ·30 :360 +200000 ·72 :360 +
+1500000 · 4 :12)=12,08%
1.3.Dobanda compusa
[
D(S 0 , t ) = S 0 (1 + i ) − 1
n
]
1
Daca dobanda compusa se calculeaza dupa perioada ani, rezulta dupa t=1 an:
m
m
1
S (S 0 , t ) = S 0 1 + i daca i = constant in decursul anului.
m
In acest caz, i – valoarea nominala a dobanzii unitare anuale.
Pentru a afla valoarea reala a dobanzii unitare anuale, scriem egalitatea:
m
1
S 0 (1 + i real ) = S 0 1 + i .
m
m
1
Rezulta i real = 1 + i − 1 .
m
Procentul anual nominal este p = 100 i, procentul anual real sau efectiv este
p real = 100 ⋅ i real .
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 4
Exemple :
1.In urma cu 2 ani si 3 luni o persoana a imprumutat o suma de 1000 u.m. in regim de dobanda compusa
calculata anual. Stiind ca in cei trei ani, procentele anuale au fost de 15%, 17% respectiv 20%, ce suma trebuie sa
plateasca acum persoana si care a fost dobanda aferenta.
Rezolvare:
3 luni = 3 : 12 = 0,25 ani
S = 1000 · ( 1 + 0,15 ) · (1 + 0,17 ) · ( 1 + 0,2 · 0,25) = 1000 · 1,15 · 1,17 · 1,05 = 1412,78 u.m.
D = 1412,78 – 1000 = 412,78 u.m.
2.In regim de dobanda compusa calculata trimestrial, cu p=10% ,a fost plasata o suma de 1000 u.m. in urma
cu 7 luni.De ce capital se dispune in prezent?
Rezolvare :
S=1000 · (1+0,1 · 3 :12 ) · (1+0,1 · 3 :12) · (1+0,1 · 1 :12) = 1059 u.m.
2.Devalorizare
Presupunem S0 o suma plasata pe perioada de timp t, cu procentul anual p = 100i. Mai
presupunem ca moneda considerata se devalorizeaza anual cu un coeficient anual unitar a,
care se numeste rata anuala unitara a devalorizarii.
DEFINITIE: Numarul 100a se numeste procent anual de devalorizare.
Din cele de mai sus rezulta ca 1 unitate monetara devine, dupa o plasare de 1 an, cu procentul
anual de plasament p = 100i si cu procentul anual de devalorizare 100a,
1+ i
.
1+α
Rezulta ca:
1+ i
a) daca a < i, atunci > 1, deci exista un castig prin plasarea unei unitati
1+α
monetare;
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 5
1+ i
b) daca a = i, atunci = 1, deci castigul obtinut prin plasarea unei unitati monetare
1+α
este nul;
1+ i
c) daca a > i, atunci < 1, deci plasamentul se face in pierdere.
1+α
DEFINITIE: Spunem ca se produce o devalorizare controlata daca se cunoaste devalorizarea
anuala unitara a si daca acest coeficient se foloseste astfel incat sa nu se produca pierdere de
valoare a monedei.
In conditiile devalorizarii controlate de rata anuala a, o unitate monetara plasata pe timp de
1 an, cu dobanda unitara i trebuie sa devina (1 + i )(1 + α ) = 1 + (i + α + i α ) = 1 + j , unde
j = i + α + iα .
Rezulta ca devalorizarea este compensata daca suma finala dupa t ani este data de formula
S (S 0 , i, t , α ) = S 0 (1 + i ) (1 + α )
t t
(valoare aparenta).
1
DEFINITII: Constanta se numeste factor de devalorizare. Constanta 1 + a se numeste
1+α
factor de compensare.
Constanta j = i + a + ia se numeste dobanda unitara anuala aparenta, q = 100j se numeste
procent anual aparent.
Constanta i se numeste dobanda unitara anuala reala, p = 100i se numeste dobanda anuala
reala (procent anual real), in cazul compensarii devalorizarii.
Risc catastrofic
Pe langa devalorizare mai trebuie luate in considerare si unele evenimente imprevizibile care
ar putea determina nerambursarea creditelor. Pentru a acoperi un asemenea risc creditorul mai
include, in afara coeficientilor i si a inca un coeficient ß, caruia ii corespunde un procent anual
de risc catastrofic, r = 100ß. In acest caz 1 u.m. plasata pentru 1 an conduce la finele anului la
suma (1 + i )(1 + α )(1 + β ) (valoare aparenta).
Deci S0 plasata in conditiile compensarii devalorizarii si riscului catastrofic devine dupa t ani:
S (S 0 , i, α , β , t ) = S 0 (1 + i ) (1 + α ) (1 + β )
t t t
(valoare aparenta).
Notam cu (1 + k) factorul anual de fructificare aparenta,
1 + k = (1 + i )(1 + α )(1 + β ),
k = i + α + β + i α + i β + αβ + i αβ
.
Constanta (coeficientul) k se numeste dobanda anuala unitara aparenta in conditiile
compensarii totale a devalorizarii si riscului catastrofic.
Exemplu :
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 6
O banca acorda imprumuturi cu un procent anual real de 10%. Sa se determine procentul cu care ar trebui
acordate creditele daca sunt luate in calcul si compensate devalorizarea anuala de 2% si un risc anual catastrofic
de 5%.
Rezolvare :
k = 0,1 + 0,02 + 0,05 + 0,1 · 0,02 + 0,1 · 0,05 + 0,02 · 0,05 + 0,1 · 0,02 · 0,05 = 0,1781
Procentul anual aparent trebuie sa fie de 17,18%
4.Operatiuni de scont
4.1.Notiuni generale
DEFINITIE: Operatiunea de scont consta in cumpararea de catre o banca a unor polite (sau
chitante, scrisori de schimb, bilete de ordine etc) inainte de scadenta acestora, percepand o
anumita taxa pentru acest serviciu facut detinatorilor de asemenea documente financiare.
La scadenta banca (de obicei banca comerciala) incaseaza de la creditorul politei valoarea
integrala a acesteia.
Fie doi parteneri de afaceri P1 si P2 . Sa presupunem ca partenerul P2 primeste de la P1 la un
moment dat F 0 o suma de bani S0 (sau P1 ii face un serviciu lui P2 in valoare de S0 u.m.).
Daca P2 este creditat de o banca, el va emite catre acesta un document financiar (polita,
scrisoare de schimb etc) prin care banca va plati partenerului P1 suma S0 plus dobanda
corespunzatoare (calculata cu procentul anual p = 100i), la momentul F > F 0 .
Fie S = S(S0 ,F,p) suma pe care o va primi partenerul P1 la momentul F (la scadenta). Exista
insa situatii in care partenerul P1 doreste sa incaseze contravaloarea politei la momentul
F * < F (F 0 < F * < F), deci cu t = F -F * ani inainte de scadenta. In acest scop, se adreseaza
unei banci, care va cumpara polita, percepand o anumita taxa.
Notam:
S* = S* (S0 ,F * ,p) – valoarea finala a sumei S0 pe durata F * cu procentul anual p = 100i;
Sa = Sa(S* ,t,F) – suma pe care banca o plateste detinatorului politei la momentul F * .
Sintetic, operatiunea de scont se desfasoara astfel:
a) este plasata suma S0 pe durata F cu procentul anual p; la scadenta devine S;
b) este plasata suma S0 pe durata F * < F cu procentul anual p; la scadenta devine S* ;
c) este plasata suma Sa pe durata t = F - F * cu procentul anual q = 100j; ea devine S.
DEFINITII: Suma S0 se numeste valoare initiala a operatiunii sau pret sau valoare de
emisiune a politei.
Suma S se numeste valoare finala a operatiunii sau valoare nominala la scadenta a politei.
Suma S* se numeste valoarea finala la scontare sau cursul politei la data scontarii (vanzarii)
acesteia.
Suma Sa se numeste valoare actuala a politei la momentul vanzarii acesteia sau valoare
scontata sau capital scontat.
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 7
Diferenta:
Sc = S-Sa
se numeste taxa de scont sau, pe scurt, scont.
Rezulta ca S = Sa + S c, adica scontul este egal cu dobanda aferenta valorii actuale Sa a politei
pe durata t = F-F * si cu procentul de scont q = 100j. Procentul de scont q poate fi egal sau nu
cu procentul de emisiune a politei p = 100i.
3.2.Scontul simplu
DEFINITIE: Daca dobanda aferenta capitalului actual Sa este calculata ca dobanda simpla,
atunci operatiunea este de scont simplu.
Fie Sc,s valoarea scontului simplu. Daca procentul anual de scont este q = 100j,
q
S c ,s = S a jt = S a t , t – exprimat in ani;
100
S a = S − S c , s , deci S a = S − S a jt
S a (1 + jt ) = S ; S a =
S
.
1 + jt
Sjt
Rezulta S c , s = , acesta fiind scontul simplu rational, notat S c( r,s) , deci
1 + jt
Sjt
S c(,rs) = .
1 + jt
In practica 1 + jt ≈ 1 si este rezulta scontul simplu comercial S c( c,s) :
S c( c, s) = Sjt .
Se observa ca S c( r, s) < S c( c, s) , ceea ce arata ca Sc( c,s) convine bancii care cumpara documentele de
plata, pe cand S c( r,s) convine detinatorului documentelor (politei).
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 8
2.3.Scontul compus
DEFINITIE: Daca dobanda aferenta capitalului actual (scontat) Sa este calculata ca dobanda
compusa, atunci operatiunea este de scont compus.
Notam scontul compus cu Sc,c.
In regim de dobanda compusa
S = S a (1 + j )t
S
Sa =
(1 + j)t
S c ,c = S − S a = S a (1 + j ) − S a .
t
[
S c ,c = S a (1 + j ) − 1
t
]
Rezulta Sc , c =
S (1 + j ) − 1
.
[ t
]
(1 + j)t
S c(,rc) =
[
S (1 + j ) − 1
t
].
(1 + j ) t
Exemplu :
Valoarea unei polite la data cumpararii este de 10000 u.m. si trebuie achitata peste 6 luni cu un procent anual
de 10%. Stiind ca posesorul politei o prezinta la scontare cu 3 luni inainte de scadenta si se aplica un scont
simplu comercial cu un procent de scont de 10 %, sa se afle :
a) scontul ;
b) suma pe care o primeste posesorul politei la scontare.
Rezolvare :
a) 6 luni = 6 : 12 = 0,5 ani
Valoarea finala a politei la scadenta este S = 10000 · (1 + 0,1 · 0,5 ) = 10000 · 1,05 = 10500 u.m.
3 luni = 3 : 12 = 0,25 ani
Valoarea scontului este :
Sc = Sjt = 10500 · 0,1 · 0,25 = 262,5 u.m.
4.Plati esalonate
4.1.Notiuni generale
Daca o operatiune financiara consta in plasarea unor sume de bani la anumite intervale de
timp, se spune ca se efectueaza plati esalonate.
O operatiune de plati esalonate este definita daca se cunosc:
a) suma care se plateste de fiecare data, numita rata sau renta (pentru cel ce
beneficieaza de aceasta suma);
b) momentul in care se efectueaza platile;
c) numarul de plati periodice;
d) perioada de timp intre doua plat consecutive;
e) dobanda anuala (sau procentul anual) cu care se opereaza;
f) scopul platii;
g) valoarea finala sau nominala a tuturor platilor;
h) valoarea actuala sau actualizata la un moment dat (de obicei acela in care incepe
operatiunea) a tuturor platilor.
Tinand seama de (a) – (h) se definesc tipuri distincte de plati esalonate, dintre care se
mentioneaza urmatoarele:
1) Platile esalonate definite in raport cu lungimea intervalului de timp (perioadei)
dintre doua plati. Acestea se numesc:
– anuitati – daca platile se fac anual;
- semestrialitati – daca platile se fac semestrial;
- mensualitati – daca platile se fac lunar.
2) Platile esalonate definite in raport cu momentul in care se face plata. Acestea sunt:
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 10
An (p) – valoarea actuala (sau actualizata in momentul fixat pentru inceperea platilor) a
operatiunii de plati anuale posticipate, desfasurata pe o perioada de n ani, in regim de dobanda
compusa.
Avem relatiile:
n n
S n( p ) = ∑ S k ∏ (1 + i j ) + Sn ,
k =1 j =k +1
n k
.
= ∑ S k ∏ (1 + i j )
( p) −1
A n
k =1 j =1
k
DEFINITIE: Produsul ∏ (1 + i )
j =1
j se numeste factor de fructificare globala; produsul
k −1
∏ (1 + i j )
j =1
se numeste factor de actualizare globala.
DEFINITIE: Operatiunile de plata care se efectueaza anual, la inceput de an, prin sume
constante sau variabile, pe un numar de ani dat, imediat ce a fost fixata inceperea platilor, cu
procente anuale egale sau nu de la un an la altul se numesc anuitati anticipate temporare
imediate.
Fie:
- S k , i k , k = 1, n si n cu aceleasi semnificatii ca in cazul anuitatilor posticipate temporare
imediate;
- Sn(a) – valoarea finala a operatiunii;
- An (a) – valoarea actuala (sau actualizata corespunzatoare platilor anuale anticipate temporare
imediate).
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 12
Avem:
n n
S n( a) = ∑ S k ∏ (1 + i j ),
k =1 j =k
n k −1
.
= S1 + ∑ S k ∏ (1 + i j )
( a) −1
A n
k =2 j =1
Exemplu :
Timp de 4 ani se plaseaza suma de 10000 u.m. in regim de dobanda compusa cu procentele de 10%, 12%, 15%,
20%. Sa se afle valoarea finala a operatiunii si valoarea actuala a tuturor sumelor depuse daca plasarea se face :
a) la finele fiecarui an
b) la inceputul fiecarui an
Rezolvare:
a) Valoarea finala a operatiunii este :
S = 10000 · 1,12 · 1,15 · 1,2 + 10000 · 1,15 · 1,2 + 10000 · 1,2 + 10000 =
= 51260 u.m.
Valoarea actuala este:
A = 10000 : 1,1 + 10000 : (1,1 · 1,12) + 10000 : (1,1 · 1,12 · 1,15) + 10000 : (1,1 · 1,12 · 1,15 · 1,2) =
= 30148,2 u.m.
b) Valoarea finala a operatiunii este:
S = 10000 · 1,1 · 1,12 · 1,15 · 1,2 + 10000 · 1,12 · 1,15 · 1,2 + 10000 · 1,15 · 1,2 +
+10000 · 1,2 =58261,6 u.m.
Valoarea actuala este:
A = 10000 + 10000 : 1,1 + 10000 : (1,1 · 1,12) + 10000 : (1,1 · 1,12 · 1,15) =
= 34265,9 u.m.
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 13
5.Rambursarea imprumuturilor
n
V0 = ∑ Q k ;
k =1
k
Au loc relatiile: Vk = Vo − ∑ Q j ;
j =1
k
Rk = ∑ Q j .
j =1
(1 + i ) k −1
Qk = V0i ;
(1 + i ) n − 1
(1 + i ) n
Sk = V0i ;
(1 + i ) n − 1
(1 + i ) n − (1 + i ) k
Vk = V0 .
(1 + i ) n − 1
b) amortismente egale, Qk = Q, k = 1, n , atunci:
V0
Qk = ;
n
V
S k = 0 [1 + i ( n − k + 1)]
n
V
Vk = 0 ( n − k ).
n
Exemplu:
Un imprumut in valoarea de 1000 u.m. trebuie rambursat in 5 ani cu un procent anual de 10%, cu
amortismente egale. Sa se intocmeasca tabelele de amortizare pentru rambursare prin :
a) anuitati posticipate si dobanda posticipata
b) anuitati anticipate si dobanda anticipata .
Rezolvare:
a)
anul Vk-1 Qk dk Sk Vk Rk
1 1000 200 100 300 800 200
2 800 200 80 280 600 400
3 600 200 60 260 400 600
4 400 200 40 240 200 800
5 200 200 20 220 0 1000
total 1000 300 1300
b)
anul Vk-1 Qk dk Sk Vk Rk
1 1000 200 80 280 800 200
2 800 200 60 260 600 400
3 600 200 40 240 400 600
4 400 200 20 220 200 800
5 200 200 0 200 0 1000
total 1000 200 1200
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 16
Tipuri de asigurari
In legislatie se face disctintie intre asigurarile de viata si celelalte tipuri de asigurari denumite
pe scurt IARD (incendiu, accidente si riscuri diverse) sau asigurari de lucruri, asigurari de
responsabilitate si asigurari corporale.
In categoria asigurarilor de viata (care fac obiectul studiului nostru) sunt cuprinse:
a) asigurarile in caz de deces (care garanteaza familiei asiguratului varsamantul unui
cpital sau a unei rente in cazul decesului acestuia);
b) operatiunile de capitalizare in caz de supravietuire (care reprezinta o forma de
economisire).
Daca se fac combinatii intre aceste doua tipuri de asigurari se obtin asigurari mixte.
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 18
2.Asigurari de persoane
Asigurarile de persoane reprezinta operatiuni financiare contractuale incheiate intre asigurati si
asiguratori. Acestea au scopul de a garanta plata unei sume de catre asigurator, in cazul
producerii unui eveniment privind persoana fizica a asiguratului. Astfel de evenimente pot fi:
pierderea capacitatii de munca, deces sau supravietuire etc. In functie de diversi factori
(cerinte viitoare, posibilitati prezente de finantare s.a.) asiguratul isi fixeaza singur suma
asigurabila.
Ca in orice problema de asigurare si in cazul asigurarii de persoane exista riscul ca unul dintre
parteneri (asiguratul sau asiguratorul) sa plateasca mai mult. Acest fapt este o consecinta a
incertitudinii cu privire la viata fiecarui om. Problema consta in determinarea sumei pe care
trebuie sa o achite o persoana in prezent pentru a putea beneficia in viitor de o anumita suma
de bani, astfel incat operatia de asigurare sa fie echitabila. Evident, rezolvarea problemei
depinde de tipul de asigurare (sau de scopul asigurarii).
Dintre tipurile de asigurari de persoane definite in raport cu scopul asigurarii mentionam:
a) asigurarile de supravietuire;
b) asigurarile de deces;
c) asigurarile mixte de viata;
d)asigurarile de accidente;
e)asigurarile de boala.
In cazul asigurarii de supravietuire asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului, la expirarea
contractului, suma asigurata, cu conditia ca asiguratul sa fie in viata. Pe durata contractului
asiguratul acumuleaza un anumit fond (prin plasament unic sau esalonat) de care poate sa
dispuna la expirarea contractului (integral sau esalonat sub forma rentelor viagere), daca este
in viata la data expirarii contractului sau pe o perioada de timp dupa aceasta data.
Asigurarea de deces este operatiunea financiara prin care asiguratul plateste (esalonat sau o
singura data) o prima de asigurare iar asiguratorul se obliga sa achite unui beneficiar al
asigurarii o anumita suma, daca decesul asiguratului se produce pana la o anumita data
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 19
prevazuta in contract . Daca aceasta conditie nu este indeplinita asiguratorul este absolvit de
orice plata.
Reunind conditiile din cazul asigurarilor de supravietuire si de deces se definesc asigurarile
mixte de viata.
Scopul asigurarilor de accidente il reprezinta protejarea persoanelor fizice impotriva unor
evenimente ce pot afecta capacitatea de munca, integritatea corporala sau chiar viata acestora.
La fel, prin asigurarile de boala sunt protejate persoanele care se afla in incapacitate temporara
de munca datorita unei boli.
n
α ( A) = ∑α ( Ak ) = nα (ω )
k =1
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 21
n
Egalitatea α ( A) = ∑α ( Ak ) = nα (ω ) ilustreaza faptul ca prima de asigurare totala a(A) este
k =1
direct proportionala cu suma asigurata de n u.m.,constanta de proportionalitate fiind a(?).
Functii biometrice.
In calculele cu privire la asigurarile de viata intervin diversi factori, cel mai important fiind
mortalitatea asiguratului. Aceasta este ea insasi influentata de alti factori (varsta, profesie, mod
de viata etc) care trebuie sa fie cuantificabili pentru a putea determina, prin metode statistice,
prima de asigurare.
Bazandu-se pe experienta actuarii , se disting doua tipuri de cauze care conditioneaza
mortalitatea:
- cauze generale – a caror influenta se exercita asupra intregii populatii;
principala cauza este varsta (cuantificabila);
- cauze particulare – proprii asigurarii.
Aceste cauze privind mortalitatea conduc la clasificarea indivizilor in raport cu anumite
caracteris tici comune in grupe (subpopulatii, colectivitati) omogene, ceea ce face posibila
utilizarea tehnicilor de calcul ale teoriei probabilitatilor si statisticii matematice in operatiunile
de asigurare. In particular, legea de repartitie binominala are larga aplicabilitate in studiul
fenomenelor vietii.
Intensitatea mortalitatii unui grup de indivizi se masoara cu ajutorul unor coeficienti numerici
cunoscuti sub numele de functii biometrice.
Functie de supravietuire.
Se considera o subpopulatie compusa din la persoane avand a ani si sa presupunem ca toate
persoanele au aceeasi sansa de a fi in viata la implinirea a x ani. Notam cu Xa v.a. simpla care
reprezinta numarul de persoane de varsta a (ani) care ajung la varsta de x ani. Xa este v.a.
binomiala care ia valorile k,k=0, 1, 2,…,la, cu posibilitatile:
P( X a = k ) = Pk = Clka ⋅ p k ( a, x ) ⋅ q la − k ( a, x) .
Se reaminteste ca legea de repartitie (probabilitate)binomiala de parametri n si p are o v.a. cu
repartitia
0 1..... k .....n
X : n ; p + q = 1
k n− k n
q C pq n −1
1
n
k
C p q p
n
p( a, y ) l y
DEMONSTRATIE: p ( a, y ) = p( a, x ) ⋅ p( x, y) ⇒ p ( x , y ) = = apoi
p ( a, x) l x
q ( x , y ) = 1 − p ( x, y )
OBSERVATIE: Fie n=1. Diferenta dx = lx –lx+1 reprezinta numarul de persoane care au
decedat in ntervalul de timp (x,x+1).
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 23
l x +1 d
p ( x , x + 1) = ; q( x, x + 1) = x .
lx lx
Probabilitatea ca un individ in varsta de x ani sa moara intre varstele x+m si x+n ani (m<n)
este:
l x + m − l x +n
m|n qx = .
lx
Daca n = m+1, atunci probabilitatea ca o persoana de x ani sa decedeze in intervalul
(x+m,x+m+1) este:
l x + m − l x + m+1 d x + m
m|m +1 qx = = ceea ce arata ca probabilitatea m|m +1 q x reprezinta raportul dintre
lx lx
numarul persoanelor care au decedat in intervalul (x+m,x+m+1) si functia de supravietuire.
Viata medie.
Valoarea medie a numarului de ani pe care are sa- l traiasca un individ in varsta de x ani se
numeste viata medie si se noteaza cu ex :
1 1 γ −x
ex = + ⋅ ∑ l x +m , unde γ ∈ N * a.i. lγ = 0 , adica nu exista persoane in varsta de γ ani. In
2 l x m=1
practica γ =100 ani.
Tabele de mortalitate.
Functiile biometrice sunt marimi numerice utilizate in practica asigurarilor de viata, cu
ajutorul carora se intocmesc tabelele de mortalitate. In general, in tabelele de mortalitate se
inregistreaza date cu privire la urmatoarele marimi:
a) varsta x, exprimata in ani;
b) numarul supravietuitorilor de varsta x ani, lx , adica numarul de persoane din
subpopulatia de varsta a, a ∈ N * si de volum la care se afla in viata la implinirea varstei de x
ani. De obicei se ia la=100 000 persoane.
c) numarul decedatilor, dx , in intervalul de timp (x,x+1).
d) probabilitatea de moarte (deces) in intervalul de timp (x,x+1), notata qx , care
masoara riscul unei persoane care a implinit x+1 ani.
e) probabilitatea de viata (de supravietuire) in intervalul de timp (x,x+1), notata
px , care masoara sansa unei persoane de x ani de a fi in viata la implinirea varstei de x+1 ani.
f) numarul mediu de supravietuitori in intervalul de tmp (x,x+1), notat lm(x),
definit prin egalitatea:
l x + l x+1
l m ( x) = .
2
g) viata medie (speranta de viata sau de supravietuire), ex , reprezentand
numarul mediu de ani pe care il mai are de trait o persoana care a implinit x ani.
1 γ
ex = ⋅ ∑ l m ( k ) , γ = 100ani .
lx k = x
h) speranta de viata la nastere (durata medie de viata), notata e0 , definita prin:
1 γ
e0 = ⋅ ∑ l m (k ), γ = 100ani .
l 0 k =0
Daca asiguratul contracteaza o asigurare mixta pentru asigurarea unei sume la termen (n ani),
urmand sa plateasca pentru aceasta asigurare prime anuale egale, atunci prima corespunzatoare
unei asigurari de S u.m. este:
M x − M x+ n + Dx + n
P=S⋅ .
N x − N x+n
c) principiul echitatii.
Asigurarea unei sume in caz de supravietuire la implinirea termenului de asigurare. Se
presupune ca o persoana in varsta de x ani contracteaza o asigurare in valoare de S, urmand ca
aceasta suma sa i se plateasca daca este in viata peste n ani.Valoarea primei unice (nete) ce
urmeaza sa o plateasca asiguratul pentru aceasta asigurare este:
Dx+ n
P=S , unde Dx este un simbol sau un numar de comutatie si se gaseste in tabelele
Dx
actuariale pentru toate varstele si procentele uzuale.
Plati periodice viagere cu ratele constante (pensii viagere).
Prima unica pe care trebuie sa o plateasca un asigurat in varsta de x ani pentru a primi cate S
u.m. la sfarsitul fiecarui an, pe toata durata vietii este:
N x+1
P=S , unde Dx , Nx+1 sunt numere de comutatie ce se gasesc in tabelele actuaria le.
Dx
Prima unica pe care urmeaza sa o plateasca o persoana in varsta de x ani, astfel ca la inceputul
fiecarui an sa primeasca cate S u.m. pe toata durata vietii sale este:
Nx
P=S .
Dx
Prima unica pe care trebuie sa o plateasca un asigurat in varsta de x ani, pentru a primi cate S
u.m. la sfarsitul fiecarui an timp de n ani, daca este in viata:
N x+1 − N x + n+1
P=S .
Dx
Prima unica pe care trebuie sa o plateasca un asigurat in varsta de x ani pentru a primi S u.m.
la inceputul fiecarui an, timp de n ani,daca este in viata:
N x − N x+ n
P=S .
Dx
Prima unica pe care trebuie sa o plateasca un asigurat in varsta de x ani, pentru a primi dupa n
ani suma Su.m. la sfarsitul fiecarui an, daca este in viata:
N x+ n +1
P=S .
Dx
In cazul platilor periodice viagere anticipate amanate cu n ani, prima unica pentru suma
asigurata S este:
N x+n
P=S .
Dx
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 26
Asigurari de deces.
In cazul asigurarilor de deces trebuie sa se determine suma pe care urmeaza sa o plateasca un
individ in varsta de x ani pentru ca la data mortii sale, societatea de asigurare sa plateasca
urmasilor o anumita suma de bani, fixata prin contractul de asigurare.
Daca societatea de asigurare urmeaza sa plateasca in momentul decesului suma de S u.m.,
atunci prima unica va fi:
Mx
Px = S , unde Mx , Dx sunt numere de comutatie si se gasesc in tabelele actuariale.
Dx
Asigurari mixte.
In practica de asigurari se foloseste cel mai mult asigurarea mixta care reprezinta in acelasi
timp asigurarea unei sume pe termen fix si o asigurare de deces in cadrul aceluiasi termen.
In cazul acestui sistem de asigurare, daca durata asigurarii este de n ani, societatea de
asigurare plateste asiguratului, daca este in viata la expirarea cestui termen, suma asigurata, iar
daca a decedat inaintea axestui termen, plateste la data decesului, urmasilor sai fixati prin
contractul de asigurare, suma asigurata. Aceasta este cea mai simpla forma de asigurare mixta.
Daca suma asigurata este de S u.m., prima unica este:
M x − M x+ n + Dx + n
P=S .
Dx
Daca asiguratul contracteaza o asigurare mixta pentru asigurarea unei sume la termen (peste n
ani), urmand sa plateasca pentru aceasta asigurare prime anuale egale platite la inceputul
fiecarui an, atunci prima anuala corespunzatoare unei asigurari de S u.m. este:
M x − M x+ n + Dx + n
P=S .
N x − N x+n
Exemplu:
Sa se determine prima neta unica pe care trebuie sa o plateasca o persoana in varsta de 50 de ani,in momentul
contractarii asigurarii, pentru a incasa dupa ce implineste 60 de ani, tot restul vietii, cate 4000 u.m. la
sfarsitul fiecarui an, cu procent unic de 5%.
Rezolvare :
P=S*N61 :D50=4000*38569,8 : 7070,2=21821u.m.
Universitatea Hyperion – Facultatea de Stiinte Economice 27
Bibliografie