O paralela intre nunta si monahism

Nu pot sa afirm ca mi-ar fi trebuit sa trec prin experienta lepadarii atunci cand am hotarat sa primesc monahismul. Cand am parasit lumea, eu nu am simtit vreo lupta interioara cu mine insumi, cu alte cuvinte, reutatea de a renunta la ceva ce m!ar fi atras in viata lumii. Nu am respins nimic, nu am dispretuit nimic. "m intrat in manastire pentru ca mi-a fost duhovniceste imperativ sa sa aflu un asemenea chip de viata unde as fi putut sa ma dau deplin lui #umne$eu, adica cu toate andurile mele, cu toata inima, cu toata puterea fi$ica si psihica a fiintei mele. %otusi aceasta nu m!a crutat de o lun a perioada de lupta duhovniceasca intre ru aciune si dra ostea patimasa pentru pictura. "rta era pentru mine o cale catre cunoasterea fiintei. "sa o intele eam eu, asa traiam in ea. &a imi cerea intrea a fiinta' ba chiar mai mult decat intrea a. (ara a te da in intre ime artei, ea nu va deveni niciodata autentica, cu alte cuvinte, una care sa duca pe slu)itorul ei dincolo de hotarele vremii si spatiului. "utentic artistica este numai opera ce poarta in sine elemente ale veciniciei' fara aceasta, ea ramane doar un element decorativ al locuintelor noastre. *andul veciniciei m!a insotit inca din anii copilariei. +u aciunea, adancindu!se inlauntrul meu, ma ducea cu mai multa putere catre simtul veciniciei. ,i ea a biruit. -ai departe, calu aria mi-a pus problema persoanei. ,tim din literatura universala ca unirea a doua persoane in nuntire, atunci cand poarta, mai mult sau mai putin desavarsit, caracterul unei uniri personale, a dat oamenilor experienta unei oarecari vecinicii, adica a unei stari in afara vremii, iesirea din hotarele in uste ale existentei individuale. Cei ce au trecut prin aceasta experienta au cercat o nespusa incantare, o rapire. #e unde au a)uns la conclu$ia ca nunta este o taina in sine. biruinta asupra e oismului, contopirea a doi intr!o unire. "stfel, un teolo in /aris a a)uns pana acolo unde sa inceapa a afirma ca in afara unei astfel de experiente nu este cu putinta sa a)un i sa intele i do ma 0nitatii %reimice. &u nicidecum nu pretind a sti toate. 1n vartutea conditiei existentei noastre pamantesti, nimeni nu poate sa treaca prin toate, in experienta sa personala. ,antem pusi inaintea inevitabilitatii unei ale eri, unei hotarari, neparat de ordin cate oric. 1n a)utor ne vine nu numai faptul de a observa viata celor ce ne incon)oara, intr!o covarsitoare ma)oritate a ca$urilor purtand in sine pecetea naruirilor, de$ama irilor, dar in acelasi timp si un inceput de intele ere, in ce priveste realitatile fiintei, prin ru aciune. Nu este cu putinta a smul e din suflet nade)dea catre ceva mai bun tocmai pentru el. 1nchipuirea desenea$a un minunat tablou al casatoriei armonioase. #ar in ca$ul meu a biruit ru aciunea. 1n ea se descopera persoana, incomparabil mai adanc decat in unirea a doua persoane care se iubesc. +u aciunea fata catre (ata lui #umne$eu, introduce duhul omului in domeniul 2uminii Ne$idite, pline de o dra oste aparte si de o minunata pace. #e asemenea, ru aciunea pentru lumea intrea a, pentru toata omenirea, ne descopera noi sfere ale fiintei, experienta pe care nu o poate da nunta. %oata intalnirea, cu adevarat omeneasca, rasfran e insasi frumusetea vietii cosmice. (iecare om asteapta de la noi intrea a atentie catre sine. #ar pe lan a atra atoarea intalnire cu o persoana vie, in ru aciunea pentru lumea intrea a sufletul $areste maretia realitatii atotcuprin$atoare, si de acum nu mai poate parasi ori$onturile care i s!au deschis. -inunat lucru 3 dra ostea pentru o persoana iubita, dar a se ru a este ceva si mai mare. Ca sa a)un em la ru aciunea neincetata, poruncita noua 4&f. 5.67' 6%es. 8.69:, neaparat trebuie sa ne recladim toata viata astfel incat ea sa devina un sin ur act neincetat de inaintestare a savarsirii #umne$eiestii 2itur hii in fata -arelui #umne$eu. &xperienta istorica a

aratat ca cel mai bun chip pentru a atin e acest sfant tel s!a dovedit a fi monahismul. "bsenta datoriei de a apara existenta cuiva 3 fie nevasta, fie eventuali copii si alte asemenea 3 da monahului libertatea de a!si risca intrea a viata in nevointa postului, a prive herii, a uitarii nevoilor sale trupesti, precum hrana, imbracamintea, conforturile. -intea monahului este libera neintrerupt sa petreaca in pomenirea lui #umne$eu' ea in chip firesc se misca in sfera ru aciunii curate' cearca atin erea vietii vecinice' traieste vederea 2uminii Ne$idite care purcede de la (ata lui #umne$eu, raspandeste mireasma iubirii ce se po oara de sus. Cand, dupa o nunta cu adevarat binecuvantata 3 nu una de scurta durata, nu una prea mar inita la cele trupesti, ci una intr!o adanca dra oste personala 3 unul din soti moare, lasand pe celalalt sin ur, atunci cel 4sau cea: care ramane se simte pierdut, rupt, in)umatatit. 2umea ii devine pustie. ,i putini, printr!o ru aciune fierbinte, si!au biruit sin uratatea, au dobandit libertatea pentru o mai buna inaltare la Cer. ,i astfel nunta, chiar in forma ei cea mai buna, poarta prime)dia in ustarii personalitatii omenesti. -onahismul i$baveste de o astfel de inmicsorare. Neincetata impreuna- raire cu %atal cel Ceresc, in absenta nevoii de a comunica in planurile inferioare ale existentei noastre, lar este inima monahului spre a cuprinde viata cosmica, ce nu se ia de la el prin moartea fi$ica. /ersoana lui se de$volta si primeste caracterul universalitatii asemanatoare cu ;ristos. -onahului i se da de sus a simti in cuvintele #omnului o lindirea vietii Celui (ara de 1nceput. 1nsusi %atal a dat cuvintele (iului ,au, iar (iul le-a impartasit oamenilor. "rhimandritul ,ofronie 3 Nasterea intru 1mparatia cea neclatita, pp. <<6-<<@, traducere din limba rusa de ierom. +afail 4Noica: