Vasile

}N+IR{-TE, M{RG{RITE
ALECSANDRI
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ..................................................................................... 2
Tabel cronologic .......................................................................................... 3
Din ciclul DOINE
Doina ........................................................................................................ 10
Baba Cloan\a............................................................................................. 12
Sora =i ho\ul ............................................................................................. 18
Crai-nou .................................................................................................... 21
Maghiara................................................................................................... 25
Altarul m[ n[ stirii Putna .......................................................................... 30
Andrii-Popa .............................................................................................. 32
Groza......................................................................................................... 35
Ursi\ii ........................................................................................................ 37
Strigoiul ..................................................................................................... 40
Ceasul r[ u.................................................................................................. 44
Strunga...................................................................................................... 48
C`ntec haiducesc....................................................................................... 50
F[ t-Logof[ t................................................................................................ 52
Hora........................................................................................................... 54
Zbur[ torul ................................................................................................. 56
T[ tarul....................................................................................................... 58
Cinel-cinel ................................................................................................. 59
Mndruli\[ de la munte............................................................................ 60
Dorul rom`ncei ......................................................................................... 61
C`ntec ost[ =esc......................................................................................... 63
Dorul.......................................................................................................... 64
Doina iubirii .............................................................................................. 65
Din ciclul L{CRIMIOARE
Stelu\a....................................................................................................... 68
L[ crimioare............................................................................................... 69
8 Mart........................................................................................................ 70
De crezi ]n poezie...................................................................................... 74
Adio........................................................................................................... 75
Pe mare...................................................................................................... 78
Ursita mea................................................................................................. 80
La Vene\ia mult duioas[ ........................................................................... 83
Din ciclul M{RG{RIT{RELE
De=teptarea Rom`niei .............................................................................. 86
Sentinela rom`n[ ...................................................................................... 88
Mo\ul =i secoiul ......................................................................................... 98
Vis de poet............................................................................................... 101
Muntele de foc........................................................................................ 105
Ce gnde=ti, o! Margarit[ ....................................................................... 109
Stelele...................................................................................................... 110
N. B[ lcescu murind ................................................................................ 111
Anul1855................................................................................................. 113
C`ntece =i s[rut[ri................................................................................... 114
Drago=.................................................................................................... 117
1 Mai ....................................................................................................... 122
C`ntece de lume...................................................................................... 123
Moldova ]n1857...................................................................................... 126
Noaptea Sfntului Andrii........................................................................ 129
Hora Unirii .............................................................................................. 133
Cristos a ]nviat ........................................................................................ 134
}n=ir[ -te, m[ rg[ rite................................................................................. 135
Din ciclul PASTELURI
Serile la Mirce=ti ..................................................................................... 152
Sf[ r=it de toamn[ .................................................................................... 154
Iarna........................................................................................................ 155
Gerul ........................................................................................................ 156
Viscolul .................................................................................................... 156
Sania........................................................................................................ 157
Miezul iernii............................................................................................ 158
La gora sobei* ........................................................................................ 159
Bradul ...................................................................................................... 160
Sf`r=itul iernii.......................................................................................... 162
Oaspe\ii prim[ verii ................................................................................. 163
Cocoarele................................................................................................. 163
Noaptea................................................................................................... 164
Diminea\a................................................................................................ 166
Tunetul.................................................................................................... 167
Floriile..................................................................................................... 167
Pa=tele..................................................................................................... 169
Plugurile .................................................................................................. 170
Sem[ n[ torii ............................................................................................. 170
Rodica...................................................................................................... 171
Lunca din Mirce=ti................................................................................... 172
Malul Siretului ........................................................................................ 174
Flori de nuf[ r.......................................................................................... 175
Concertul ]n lunc[ ................................................................................... 176
Vn[ torul ................................................................................................ 178
Puntea..................................................................................................... 179
Balta........................................................................................................ 180
F`nt`na................................................................................................... 180
Seceri=ul .................................................................................................. 181
Cositul...................................................................................................... 182
Din ciclul VARIA
Imn religios............................................................................................. 184
Imn lui +tefan cel Mare.......................................................................... 185
+tefan Vod[ =i codrul .............................................................................. 186
+tefan =i Dun[ rea.................................................................................... 188
Din ciclul LEGENDE
Dumbrava ro=ie....................................................................................... 192
Pohod la Sybir......................................................................................... 225
Legenda r`ndunic[ i ................................................................................ 228
Dan, c[ pitan de plai................................................................................ 234
Legenda cioc`rliei ................................................................................... 249
Legenda l[ crimioarei .............................................................................. 261
C`ntecul gintei latine.............................................................................. 263
Din ciclul OSTA+II NO+TRI
Balcanul =i Carpatul ............................................................................... 266
Pene=Curcanul........................................................................................ 268
Sergentul................................................................................................. 276
P[ storii =i plugarii ................................................................................... 277
Oda osta=ilor rom`ni .............................................................................. 278
POSTUME
Plugul blestemat ..................................................................................... 282
Unor critici .............................................................................................. 285
Aprecieri critice ....................................................................................... 287
NOTA ASlPRA IDI|III
Textele sunt reproduse dupa olumele: V. Alecsandri, Opere, I, poeii. Text ales si
stabilit de G. t. Nicolescu si Georgeta Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti, note si
comentarii de G. t. Nicolescu. tol. Scriitori romni. Iditura pentru literatura, Bucuresti,
1966, V. Alecsandri, Opere, II, poeii. Text ales si stabilit de G. t. Nicolescu si Georgeta
Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti, note si comentarii de G. t. Nicolescu. tol.
Scriitori romni. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1966.
Poezia Motvt ,i .ecvivt a rost reprodusa din: V. Alecsandri, Opere, ol. 1. Text
stabilit si ariante de G. t. Nicolescu si G. Radulescu-Dulgheru. Studiu introducti, note
si comentarii de G. t. Nicolescu,. Iditura Academiei Romne, Bucuresti, 1965.
S-a pastrat ortograria scriitorului, corectndu-se conrorm normelor de azi rormele
deenite anacronice: ziori, incungiur, cntic etc.
ISBN 9975-904-02-5
LITERA
Coeitu: Isai Crmu
IIustiu(iiIe: Emil Childescu
CZU 859.01
A36
CUPRINS
TABIL tRONOLOGIt
1821 Ivtie 21 S-a nascut, conrorm opiniei majorita;ii cercetatorilor, cel de-al
doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri si al Ilenei,
nascuta tozoni, in orasul Bacau. turnd ramilia iitorului scriitor se
muta la Iasi.
,tonrorm altor surse, Alecsandri s-ar ri nascut in 1819 sau chiar in
1818.,
182 Vasile Alecsandri ia primele lec;ii de la dascalul maramuresean
Gherman Vida, proresor la Seminarul de la Socola.
1828-1834 Viitorul scriitor isi continua ina;atura in pensionul lui Victor
tunim, deschis in 1828 la Iasi. Verile si le petrece la Mircesti, unde
tatal sau cumparase mosia.
1834-1839 mpreuna cu al;i rii de boieri, Vasile Alecsandri isi race studiile la
Paris. Dupa trecerea bacalaureatului literar se pregateste sa intre la
medicina, dar abandoneaza. lrmeaza cursurile raculta;ii de drept, insa
dupa ctea luni renun;a. Tatal sau l-ar ri rut inginer, dar ii lipsea
bacalaureatul in stiin;e, pe care nu-l poate ob;ine. Se dedica literaturii,
scriind primele ersuri in limba rranceza, intre care poemul Zunarilla.
1839 n drum spre Patrie Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie
prin Italia. Viziteaza lloren;a, Roma, Padoa, Vene;ia, Triest. Din
aceasta calatorie culege impresii necesare scrierii primelor opere in
limba romna Buchetiera de la Florena si Muntele de foc.
1840 n reista Dacia literara ,nr. 3, mai-iunie, este publicata nuela
Buchetiera de la Florena. Iste numit, impreuna cu t. Negruzzi si
M. Kogalniceanu, director al Teatrului din Iasi. Pentru neoile scenei
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
scrie odeilul Farmazonul din Hrlau, care se joaca la 18
noiembrie.
1841 Pe scena teatrului iesean se joaca piesa lui Vasile Alecsandri Modista
i cinovnicul.
1842 V. Alecsandri calatoreste prin mun;ii Moldoei, rapt care i-a prilejuit
descoperirea tezaurului poeziei populare. Sub inrluen;a acestora
Vasile Alecsandri scrie primele sale poezii romnesti - Doinele.
1843-1844 Scriitorul intreprinde lungi excursii prin mun;ii si prin satele
Moldoei, culegnd rolclor. Din aceasta perioada dateaza nuela O
primblare la muni.
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primita
de public cu deosebita caldura. mpreuna cu Mihail Kogalniceanu si
Ion Ghica, scriitorul se arla in rruntea reistei Propasirea. Aici sunt
publicate o parte a doinelor sale, nuelele O primblare la muni si
Istoria unui galben.
Arlat pentru cura la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuela Borsec.
Da la ieala riziologia Iaii n J844.
1845 lace cunostin;a cu Nicolae Balcescu si cu al;i tineri munteni la mosia
Mnjina a lui tostache Negri. Tot acum iziteaza Bucurestii. Iste
epoca in care creste arec;iunea sa pentru Ilena Negri, careia ii dedica
o seama de poeme ,8 Mart s.a.,.
1846-184 Vasile Alecsandri o inso;este pe Ilena Negri in strainatate, pentru
ingrijirea sanata;ii. Italia, Austria, Germania, lran;a, apoi din nou
Italia ii prilejuiesc impresii prorunde. nsa boala Ilenei se agraeaza,
iubita poetului stingndu-se pe apor la intoarcere in Patrie. n ara
se arla la odihna la Balta Alba. Impresiile din aceasta localitate si-au
gasit expresia in nuela Balta Alba.
184 Scrie piesa Piatra din casa.
1848 Martie ncepe miscarea reolu;ionara din capitala Moldoei. Alecsandri
scrie Deteptarea Romniei si redacteaza impreuna cu al;i patrio;i
peti;ia cuprinznd reendicarile ce trebuiau aduse la cunostin;a
domnitorului Mihail Sturza. Dupa inabusirea miscarii se rerugiaza in
NSIRA-TI, MARGARITI
#
mun;i, apoi trece la Braso. Iocarea acestor intmplari o race in
rragmentul de proza Un episod din anul J848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaza studiul Romnii i poezia lor, sub
rorma unei scrisori catre A. lurmuzachi, studiul riind publicat in
reista Bucoina.
1850 .pritie Are loc reprezenta;ia piesei Chiria n Iai sau Doua fete
-o neneaca.
1851 La intoarcerea din Paris si Londra, cu aporul pe Dunare, asul e pe
punctul de a se scurunda. ntmplarea e poestita in episodul necarea
vaporului Seceni pe Dunare, destinat sa apara in primul numar al
proiectatei reiste Romnia literara. Ipisodul este mai trziu incadrat
in nara;iunea dramatizata Un salon din Iai.
1852 .pritie Apare la Iasi prima rascicula din colec;ia de opere rolclorice:
Poezii poporale. Balade (cntece batrneti) adunate i
ndreptate de V. Alecsandri.
Mai Se reprezinta piesa Chiria n provincie.
Octovbrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul sau,
Repertoriu dramatic.
La Paris, unde se gasea inca din toamna precedenta, publica primul
olum de poezii originale, Doine i lacrimioare, dispuse in trei cicluri:
Doine, Lacrimioare, Suvenire.
La Iasi apare cea de-a doua rascicula a Poeziilor poporale.
Vasile Alecsandri intreprinde o lunga calatorie in sudul lran;ei, in
Spania si in nordul Arricii. Relatarea par;iala a acestei calatorii se
cuprinde in ziarul de calatorie Calatorie n Africa. Scriitorul
intercaleaza in cursul relatarii dierse episoade naratie, ca Cel nti
pas n lume ,publicat ini;ial in 1841 in Albina romneasca sub
titlul Pierderea iluziilor, si Suvenire din Italia. Monte di fo,
publicat tot acolo, in 1843.
1854 Moare tatal scriitorului. Prelundu-si mostenirea, Alecsandri elibereaza
;iganii robi de pe mosiile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, reista Romnia literara, in care
VASILI ALItSANDRI
$
se publica poezia Anul J8SS. Tot aici apar rragmente din Calatorie
n Africa si nuela Balta Alba.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisi pentru iitorul politic al
Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedica integral cauzei
luptei pentru lnire.
n Steaua Dunarii, ziar condus de Mihail Kogalniceanu, apare la 9
iunie Hora Unirii.
185 Vede lumina tiparului culegerea de proza Salba literara, con;innd
poestiri, impresii de calatorie si ctea scrieri dramatice.
n ziarul toncordia din Bucuresti apare poezia Moldova n J8S7.
1859 Dupa alegerea ca domnitor a lui tuza, scriitorul pleaca intr-o lunga
misiune diplomatica la Paris, Londra si Torino, pentru a ob;ine
recunoasterea dublei alegeri a lui tuza. La Paris ii iziteaza pe Lamartine
si pe Mrime si cauta sa cstige bunaoin;a ambasadorului Rusiei,
contele Kisselerr, rostul guernator al Principatelor intre 1829 si 1834.
1860 Abandoneaza actiitatea politica si se retrage la Mircesti, in mijlocul
ramiliei, unde se dedica scrisului, compunnd piese de teatru, printre
care Rusaliile si ctea cntecele comice.
1861 ndeplineste o noua misiune diplomatica, incredin;ata de tuza. n
ederea recunoasterii lnirii de catre puterile europene, Alecsandri
iziteaza Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaza aracerile agen;iei
diplomatice de la Paris, in locul rratelui sau.
Reintors la Mircesti, scrie piese si cntecele comice.
La Iasi apare edi;ia a doua a olumului Doine i lacrimioare cu
ciclul Margaritarele.
Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinznd ultimele
piese ale scriitorului.
186 Apare intr-un olum intreaga colec;ie a Poeziilor populare.
I numit membru al Societa;ii literare romne pentru cultura limbii,
care in 189 aea sa deina Academia Romna.
1868 Publica, in tonorbiri literare, primele pasteluri: Sfrit de toamna,
NSIRA-TI, MARGARITI
%
Iarna, Gerul etc.
181 si da demisia din Societatea literara romna, dupa ce aceasta hotarse
sa adopte principiul etimologic in scriere si sa publice dic;ionarul lui
Laurian si Massim.
182 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi,
mai inti in "tonorbiri", apoi ca prera;a la olumul de scrieri ale lui
Negruzzi scos de Iditura Socec.
Scrie Dumbrava Roie, pe care o citeste la o sedin;a a unimii.
184 Apare piesa Boieri i ciocoi, riind reprezentata pe scena teatrului
iesean.
185 Apar la Socec primele patru olume din seria Operelor complete,
cu o prera;a a autorului. Ile cuprind crea;ia dramatica.
n acelasi an apar urmatoarele trei olume, cuprinznd crea;ia po-
etica.
186 Apare olumul al optulea al Operelor complete: Proza.
18 Mai Proclamarea independen;ei ;arii in parlament. La arlarea estii
Alecsandri scrie poezia Balcanul i Carpatul, cu care inaugureaza
ciclul Ostaii notri.
188 Apare olumul Ostaii notri.
188 Se dedica lucrului la drama istorica Despot-Voda. n mai 189 citeste
piesa la o sedin;a a unimii bucurestene. Are loc reprezenta;ia piesei
la Teatrul Na;ional din Bucuresti. Iste initat sa-si reia locul la
Academie si sa participe la lucrarile anuale, riind ales in comisia pentru
modiricarea ortograriei.
1880 Apare cel de al noualea olum din seria Operelor complete,
cuprinznd Legende noua si Ostaii notri.
Apare nuela Vasile Porojan, sub rorma unei scrisori catre Ion Ghica.
Scrie reeria Snziana i Pepelea. n Albumul macedoromn al lui
V. A. lrechia apare istorioara de inceput de amor Margarita, scrisa
cu zece ani mai inainte, dar relatnd un episod de tinere;e, localizat in
timp prin 1850-1852.
1881 I se decerneaza Marele premiu Nasturel-lerascu al Academiei
VASILI ALItSANDRI
&
Romne pentru drama Despot-Voda si poeziile din ultimul olum
de Opere complete.
1883 ntr-o sedin;a a unimii si la Academie Alecsandri citeste noua sa
piesa Fntna Blanduziei.
1884 Fntna Blanduziei este reprezentata, cu mare succes, la Teatrul
Na;ional. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Iste numit ministru plenipoten;iar al Romniei la Paris, post pe care
il de;ine pna la moarte.
1886 Realizeaza o noua ersiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se iesc primele semne ale bolii care aea
sa-l rapuna.
1890 .vgv.t 22 Vasile Alecsandri se stinge din ia;a la Mircesti. Iste
inmormntat la 26 august in gradina casei, daruita in 1914 Academiei,
de catre so;ia poetului. Deasupra mormntului a rost ridicat un
mausoleu din ini;iatia Academiei, in 1928. ntreg ansamblul a deenit
muzeu memorial.
Din ciclul
DOINI
,1842-1852,
Preaivbitvtvi vev parivte
1OR^IC 1. .C.^DRI
ivcbiv ace.te aoive cv ivbire ,i recvvo,tivta
1853
Doiva
Doina, doini;a!
De-as aea o puiculi;a,
tu rlori galbene-n cosi;a,
tu rlori rosii pe guri;a!
De-as aea o mndrulica
tu-ochisori de porumbica
Si cu surlet de oinica!
De-as aea o balaioara
Nalta, esela, usoara,
ta un pui de caprioara!
lace-m-as priighetoare
De-as cnta noaptea-n racoare
Doina cea dezmierdatoare!

Doina, doini;a!
De-as aea o pusculi;a
Si trei glon;i in punguli;a
S-o sorioara de bardi;a!
Doina este cea mai ie expresie a surletului romnesc. Ia cuprinde sim;irile
sale de durere, de iubire si de dor. Melodia doinei, pentru cine o in;elege, este
chiar plngerea duioasa a patriei noastre dupa gloria sa trecuta!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI

De-as aea, pe gndul meu,

ln cal aprig ca un leu,
Negru ca pacatul greu!
De-as aea ro sapte rra;i,
To;i ca mine de barba;i
Si pe zmei incaleca;i!
lace-m-as un ultur mare,
De-as cnta ziua, la soare,
Doina cea de razbunare!

Doina, doini;a!
Si i-as zice: Mndruli;a,
Ma jur p-asta cruciuli;a
Sa te ;in ca un badi;a!
Si i-as zice: Voinicele,
Sa te-ntreci cu rndunele
Peste dealuri si lcele!
Si le-as zice: Sapte rra;i,
lace;i cruce si jura;i
Vii in eci sa nu a da;i!
lai, copii, cu oinicie,
Sa scapam biata mosie
De pagni si de robie!
1842
VASILI ALItSANDRI

aba Ctoavta
abai catvt aracvtvi
,Vorba eche,
Sede baba pe calcaie
n turarul cel uscat,
Si tot cata ne-ncetat
tnd la luna cea balaie,
tnd la rocul cel din sat.
Si tot toarce cloan;a, toarce,
Din masele clan;anind
Si din degete plesnind.
lusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer srrind.
lugi, lrte! baba zice,
Peste codrul cel rrunzos,
n pustiu intunecos!
lugi, s-alerge-acum aice
Dragul mndrei, lat-lrumos.
De-a eni el dupa mine
Sa-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul-Dumnezeu
Sa-i se-ntoarca tot in bine,
tum se-ntoarce rusul meu!
Iar de n-a rea ca sa ie,
Dare-ar Duhul necurat
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
!
Sa rie-n eci rermecat
Si de-a Iadului urgie
Vecinic sa rie-alungat!
n cap ochii sa-i se-ntoarca
Si sa-i rie graiul prins,
Iar Satan, c-un rier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
Si s-o arda-n roc nestins!
liara-Verde sa-l goneasca
tt a ri cmp de gonit
Si lumina de zarit.
Noaptea inca sa-l munceasca
Snge-Ros si lraconit!
Toarce baba, mai turbata!
lusu-i zboara neazut,
taci o stea lunga-a cazut,
Pe luna s-a pus o pata
Si-n sat rocul a scazut:
Draga puiule, baiete,
Trage-;i mna din cel joc
te se-ntoarce lnga roc,
S-ochii de la cele rete,
tu ochi mari, rar` de noroc.
liara-Verde, Snge-Ros si lraconit sunt stihii dusmane omului.
VASILI ALItSANDRI
"
Vin` la mine, oinicele,
ta eu noaptea ;i-oi cnta,
ta pe-o rloare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele,
Si de serpi te-oi descnta.
Vai! din ziua cea de ara
tnd, prin lunca ratacit,
tntai Doina de iubit,
tu-a mea inima amara
Surletu-mi s-a inrajbit!
Ada-mi ra;a ta oioasa
S-ai tai ochi de dezmierdat,
ta ma jur in ceas curat
Sa-;i torc haine de matasa,
laine mndre de-mparat.
Vrcolacul se la;este
Sus, pe luna, ca un nor,
Vin` ca pasarea-ntr-un zbor
Pn' ce ia;a-mi se srrseste
ta si lna din ruior.
Baba tloan;a geme, plnge,
taci ruiorul s-a srrsit,
Iar oinicul n-a enit!
Poporul romn crede ca rcolacii mannca soarele si luna in timpul eclipselor.
Aceasta crezare supersti;ioasa domneste in ;arile noastre tocmai din timpul dacilor,
caci insusi Oidiu pomeneste despre dnsa in poeziile sale. Vrcolacul se numeste
in limba latina: rervicotaciv..
NSIRA-TI, MARGARITI
#
Minile cumplit isi rrnge,
trunt strignd spre rasarit:
Sai din hau rar` de lumina
Tu, al cerului dusman!
Tu, ce-n eacuri schimbi un an
Pentr-un surlet ce suspina,
Duhul raului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripa
tandela de pe mormnt,
lnde zac moaste de srnt,
tnd inconjuri intr-o clipa
De trei ori acest pamnt!
Vin` ca-n ceasul de urgie
tnd zbori noaptea blestemnd,
ta sa-mi raci tu pe-al meu gnd,
ta de-acum pe ecinicie
|ie surletul imi nd!
Abia zice, si deodata
Valea, muntele uiesc,
n nori corbii croncaiesc,
Si pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
Iu pe mndru-;i l-oi aduce
,Zbiara-un glas ce da riori,,
Printre serpi si printre rlori,
VASILI ALItSANDRI
$
La cea balta de ma-i duce
Si-mprejuru-i de trei ori!
Baba tloan;a se porneste
lara grija de pacat,
tu Satan incalecat,
te din din;i groza scrsneste
Si tot blestema turbat.
Salta baba, ruge, zboara
tu surletul dupa dor,
ta o buhna la izor,
Si-n urma-i se desrasoara
Toata lna din ruior.
luge baba despletita,
ta rtejul rioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si-n tacerea adncita
Satan urla rurios.
Mii de duhuri ies la luna,
Printre papura zburnd,
Si urmeaza suiernd,
Baba tloan;a cea nebuna
tare-alearga descntnd.
todrul suna, clocoteste
De-un lung hohot pn` in rund.
Valea, dealul ii raspund
NSIRA-TI, MARGARITI
%
Prin alt hohot ce-ngrozeste,
Dar pe dnsa n-o patrund!
Ia n-aude, nici nu ede,
ti tot ruge ne-ncetat,
ta un duh inspaimntat,
taci Satana o repede
tatre ;elul departat.
Zece pasuri inca grele...
Mndrul ca si-a dezmierda,
ta pe-o rloare l-a cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi l-a descnta.
Doi pasi inca... Vai! in lunca
|ipa cocosul trezit,
Iar Satan arurisit
tu-a sa jertra se arunca
n baltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte aluri,
Mult in urma clocoti,
n mari cercuri se-nrti,
Si de trestii, si de maluri
Mult cu uiet se izbi.
Iara-n urma linistita
Dulce unda-si alina,
Si in taina legana
VASILI ALItSANDRI
&
la;a lunii inalbita
te cu ziua se-ngna...
tnd pe malu-i trece noaptea
talatorul suiernd
Printre papuri cnd si cnd
Il aude triste soapte
S-un glas jalnic suspinnd:
Vin` la mine, oinicele,
ta eu noaptea ;i-oi cnta,
ta pe-o rloare te-oi cata,
De deochi, de soarte rele
Si de serpi te-oi descnta!
1842, Mircesti
ora ,i botvt
Sus in deal la manastire,
Plnge sora-ntr-o gradina,
Plnge noaptea si suspina
Dup-a lumii rericire:
De cnd eu eram copila
Sunt de to;i ai mei uitata
Si de rude rara mila
n pustiuri lepadata!
lara ina, din nascare
Ma azui eu pedepsita,
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
'
Si de-a lumii dezmierdare
Ma sim;ii in eci lipsita!
n amar traind de mica,
Ochii-mi plng, surletu-mi geme,
Si, ca pomul ce jos pica,
Via;a-mi cade rara reme!
Ah! srrseasca-se indata
Asta ia;a de durere!
Vie moartea asteptata
ta o dulce mngiere!
te spui, draga surioara
,Zise ho;ul din padure,
tu-ai tai ochi ca doua mure,
Tu, rrumoasa lacrimioara,
Tu sa mori, dulce minune!
Si de Domnul nu-;i e rrica
Draga sora tinerica,
la trei cruci s-o rugaciune.
De rei ochii sa-;i luceasca
ntr-un rai de eselie,
Si ca rloarea din cmpie
n piept inima sa-;i creasca,
lai cu mine-n codrul erde
S-auzi Doina cea de jale,
tnd plaiesii trec in ale
Pe cararea ce se pierde.
VASILI ALItSANDRI

Sa ezi soimul de pe stnca

tum se-nal;a, se izbeste
Peste corbul ce zareste
n prapastia adnca.
Iar ciocoiul cum se pleaca
De ma ede la potica!
tum, smerit, in genunchi pica
Si de rala se dezbraca!
Am doi zmei de buna cale,
Doi!... nici ntul nu-i intrece!
Am toarasi doisprezece,
Si la bru patru pistoale.
Am la piept o cruciuli;a
tu lemn srnt, cu moaste srinte,
Si-n piept inima rierbinte,
ta rierbintea ta guri;a.
Am o piatra nestemata
tare noaptea iu luceste,
Precum ochiu-;i ce pndeste
lericirea departata.
Lasa tot, neagra chilie,
tomanac, matanii, rasa,
Si de rei a ri oioasa
ta o zi de oinicie,

NSIRA-TI, MARGARITI
Vin` in lumea rericita
tu oinicul ce te cheama,
taci cu dnsul nu e teama
De-a mai ri calugarita!
De-a mers sora, nu e stire,
Iar de-atunce prin gradina
Nici nu plnge, nici suspina
Nime-n deal la manastire.
1842, langu
Craivov
Pe cnd la cuibu-i pasarea zboara
t-un ;ipat jalnic ca un suspin
Si, plecnd capul sub aripioara,
Pe creanga mica adoarme lin,
Zamrira trista din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se iise,
Varsnd pe rrunte-i lumina sa.
De cnd in lume gingasa rata
Zmbea ca rloarea de pe cmpii,
Numai de soare ru sarutata
Pe snu-i rraged, pe-ai sai ochi ii.
tnd se arata trai-nou pe cer, retele si rlacaii romni ies in cmp de-i adreseaza
rugamin;i pentru indeplinirea dorin;elor lor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Parul sau negru ca nori de ploaie

De-a lung pe umeri neted cadea.
Ades copila mndra, ioaie,
De soare-n paru-i se ascundea.
Iar cnd pe rrunte-i ducea cori;a
tu apa rece de la izor,
tnd era umeda-a sa guri;a
Si-i salta rloarea pe snisor,
To;i trecatorii sim;eau deodata
O sete mare in pieptul lor,
Beau multa apa, catnd la rata,
Si urmau drumul ortnd de dor.
Ia cnta dulce ca ciocrlia
te ciripeste esel in zori,
Si suna gingas atunci cmpia
ta de un rreamat de Zburatori.
Ades batrnii, stnd impreuna
Si ascultnd-o pe lnga roc,
Trageau cu sor;ii, noaptea, la luna,
Si esteau retei mare noroc.
Dar intr-o seara, sus, pe moila,
O Baba tloan;a, din bobi tragnd,
I-a zis cu spaima: Sa rugi, copila,
De strain mndru, cu glasul blnd!
NSIRA-TI, MARGARITI
!
De-atunci Zamrira in multe rnduri
Vedea o umbra zburnd prin nori,
Si toata noaptea sta ea pe gnduri
n doruri tainice, in dulci riori.
Acum ea, trista, din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uita
La cornul lunii ce se iise,
Iar glasu-i jalnic asa cnta:
trai-nou, stralucite!
Plnsa m-ai gasit,
tu gnduri mhnite,
tu chipul cernit.
Inima-mi jeleste,
Dar nu stiu ce rea,
Nu stiu ce doreste
Inimioara mea.
taci aude noapte
lreamate de zbor,
S-apoi blnde soapte
te-i soptesc din nor.
Iar a zilei raza
tnd luceste sus,
Mult apoi iseaza
Visul ce s-a dus.
VASILI ALItSANDRI
"
trai-nou! in` cu bine,
tu bine te du,
Dar jalea din mine
Sa nu mi-o lasi, nu!
Sa ma lasi cu salba
De galbeni rrumosi,
tu narrama alba
Si iminii rosi.
Sa ma lasi rerice,
tu doru-mplinit,
Zburnd tu de-aice,
trai-nou mult iubit!
Iata ca-n alea cea-ntunecata
ln strain mndru atunci trecu,
Auzi glasul, eni indata
Si-n calea retei pe loc statu.
Blnzi erau ochii, blnda-era ra;a,
Blnd era glasul celui strain!
taci trecu noaptea, si diminea;a
Gasi copila rara suspin.
Trei zile-n urma ea aea salba,
Salba de galbeni pe-al sau grumaz,
Aea pe rrunte narrama alba,
Iar rlori nici una pe-al sau obraz!
#
NSIRA-TI, MARGARITI
Trei zile-n urma trai-nou se duse,
Si, cu el, mndrul strain pieri,
Sarmana rata in drum se puse
Si mult il plnse, mult il dori!
Trei zile-n urma, colo, pe ale,
Ramase singur un biet mormnt!
S-ades de-atunce un glas de jale
Soptind s-aude astrel prin nt:
Tu, ce spui esel, sus, pe moila,
La cornul lunii tainicu-;i gnd,
tnd ine noaptea, rugi, rugi, copila,
De strain mndru, cu glasul blnd!
Magbiara
tu ce jale, ce amar
Plng doi ochi peste hotar!
tt se bate, ct suspina
O inima de dor plina
tolo-n ;ara cea ecina!
Mndri-s ochii ca din rai,
Dulci ca soarele din mai.
n mun;ii Slatinei curge un prau mic cse numeste Maghiarni;a. Legenda
poporala spune ca numele lui se trage de la intmplarea descrisa in aceasta
balada.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Inima e mndra iara,
taci ea salta ca o riara
n sn ralnic de maghiara.
De-ai ri pasare sau nt,
S-alergi lumea pe pamnt,
ta maghiara scumpa rloare
N-ai edea lucind la soare,
Nici in lunca, la racoare!
Alb i-e snul, dulce crin,
Dar hraneste-amar suspin!
Negri-s ochii, cu apaie,
Dar pe ra;a ei balaie
Se topesc ca nori de ploaie,
taci un domn romn estit
Peste mun;i a naalit
S-a luat cu itejie
Multe surlete-n robie
Si maghiari nemesi o mie!
A plecat domnul romn!
Robii dupa-al lor stapn
Au iesit plngnd din ;ara
S-a ramas trista maghiara
tu ochi plnsi, cu jale-amara!
De trei zile plnge-acum!
De trei zile cata-n drum,
NSIRA-TI, MARGARITI
%
Dar nimica nu zareste,
taci iubitul ce jeleste
Pe drum nici ca se ieste!
lnde-i mndrul tau iubit
n ce cale-i ratacit
lnde-i, Doamne! de nu ine
De trei zile lnga tine
tine-a spune unde-i, cine
Vai! cu jale, cu amar
Plnge el peste hotar!
ta si tine el suspina
tu inima de dor plina
tolo-n ;ara cea ecina!
Iar de rei tu sa-l mai ezi,
Peste mun;i sa te repezi
ntr-a Zimbrului domnie,
lnde zac mul;i in robie
Si maghiari nemesi o mie.
Peste codri, peste mun;i,
Peste ape rara pun;i,
lnde-s rlorile rrumoase,
lnde-s retele oioase,
lnde-s doinele duioase.
Sa te duci spre rasarit,
La cel loc nebiruit
lnde-s palosele crunte,
VASILI ALItSANDRI
&
lnde cresc stejari la munte,
lnde nasc oinici de rrunte!...
Iata-n zori c-a si plecat
Pe-un cal alb ne-ncalecat
Maghiarina, mndra rata,
n barbat mndru schimbata
Si cu palos inarmata.
De-ai ri pasare sau nt
N-ai ajunge-o pe pamnt,
taci ca ntul ea nu zboara,
Nici ca pasarea usoara!
Dar ca dorul ce omoara!
Sesuri, ai, norii din cer
n urma-i departe pier.
tine-o ede, o zareste
ta o stea care luceste
Si-n azduh se mistuieste.
n codri merei pustii
lnde urla riare mii,
A intrat rata oinica
Si se duce rara rrica
Pe-o strmtoare de potica.
lmbra nop;ii s-a la;it,
Groaza-n lume s-a pornit,
Vntul surla, jieste,
'
NSIRA-TI, MARGARITI
todrul urla, clocoteste,
Tunetul in cer uieste.
Dar ea-ndeamna tot mereu
talul ce rasurla greu
Si mult drum in urma-i lasa,
ta cine doru-l apasa,
De rurtuni ceresti nu-i pasa!
Iata-a sosit in ceas rau
Pe malul unui prau,
Prau mic si rara nume
te curgea tainic in lume,
Printre rlori rearsnd spume.
lai, oinice, la cel mal
,Zis-a rata catre cal.,
Dar pe loc calul s-opreste,
n pamnt ochii ;inteste
Si cu groaza sroraieste.
laide;i, hai cu Dumnezeu
Sa gasim pe dragul meu,
ta de mult amar de reme
Dupa el surletu-mi geme!
lai, oinice, nu te teme...
talul trist a rnchezat
Si-n prau naala-a dat.
Apa-i cruda ca o riara!...
Iar pe mal din unde-arara
N-a iesit biata maghiara!
VASILI ALItSANDRI
!
tnd luci lumina-n zori,
Zacea trupu-i printre rlori,
Lnga malul alb de spume...
Si de-atunci prau-n lume
Poarta-al Maghiarinei nume.
1843, Slatina
.ttarvt vava.tirii Pvtva
Domnul Steran, iteaz mare, ce-a dat groaza prin pagni,
Locas srnt crestinata;ii astazi rea sa raca dar,
Si pe malurile Putnei, cu itejii sai romni,
nsusi merge sa aleaga locul srntului altar.
Mare obstie-l urmeaza si pe culme se la;este,
Precum aburii pe balta cnd lumina asrin;este.
tapitani, ostasi cu zale si cu platose de rer
Pe-ai lor cai sirepi stau mndri ca la semnul de razboi.
Al Moldoei steag de rala rlrie ralnic in cer,
Buciumul uieste-n munte, suna alea de cimpoi.
Iata ca lnga-o moila domnul Steran s-a oprit!
Totul tace!... ochii ;inta, sta poporul neclintit.
Trei ostasi cu arce-n mna pe moila-acum se urca,
Doi, ca zimbrul, ageri, mndri, nal;i ca bradul de la munte,
Subiectul acestei balade l-am cules in Bucoina, si chiar la manastirea Putnei,
unde se arla mormntul eroului care a zidit-o.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
!
Pe-ai lor umeri poarta gluga, la bru palos, si pe rrunte
tu-a lor lungi si negre plete se coboara-o neagra ;urca.
Ii ades cu-a lor sageata repezita sus, in nor,
Printre-a rulgerelor rocuri au oprit ulturu-n zbor.
Multe riare din cei codri, mul;i dusmani tineri, seme;i,
Drept in inimi, drept in rrunte au sim;it a lor sage;i,
taci ei sunt arcasii rednici ai lui Steran domn cel mare,
te-si gateste-acum sageata s-o izbeasca-n departare.
topii, trage;i... eu reau astazi sa ma-ntrec in arc cu oi.
Astrel zice domnul Steran!... iar oinicii amndoi
Se plec, arcele-si incoarda, trag... sage;ile lor zboara,
Spinteca repede ntul ce da roc si jieste,
Se tot duc, se duc ca gndul, si de-abia ochiul zareste
Pe cmp departe, departe locul unde se coboara.
"lra!-n ceruri se ridica! lrla dealul, clocoteste!
Sa trai;i, copii! le zice Steran, ce-acum se gateste.
Zbrnie coarda din arcu-i, rulgera sageata-n nt,
Piere, trece mai departe, si-ntr-un paltin echi s-a rrnt.
Acolo ri-a altarul! zice ralnicul monarc,
te se-nchina si se pleaca pe razboinicul sau arc.
Sa traiasca domnul Steran! mii de glasuri il urmeaza,
Si poporul jos, pe ale, umilit ingenuncheaza!
1843, Bucoina
VASILI ALItSANDRI
!
.variiPopa
tine trece-n Valea-Seaca
tu hamgerul rara teaca
Si cu pieptul dezelit
Andrii-Popa cel estit!
Sapte ani cu oinicie
Si-a batut joc de domnie
Si tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, ho; barbat!
Zi si noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din ;ara peste tot!
lug nererii ct ce pot,
taci el are-o pusca plina
tu trei glon;i la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
tare musca din dusmani,
S-are rra;i de cruce sapte,
tare-au supt snge cu lapte.
Acest ho; a cutreierat ;ara sapte ani intregi, rara a-l putea prinde reo potera.
La anul 1818, Mihai tozoni, unchiul autorului, a rost insarcinat prin porunca
domneasca ca sa puie mna pe acel ho; estit. Deci, intlnindu-l la Valea-Seaca,
l-a ucis din ruga calului, dupa o crunta lupta de ctea ore. La 1821, cnd a
izbucnit reolu;ia greceasca, Mihai tozoni, al carui surlet mare; se aprindea
lesne la glasul liberta;ii si al itejiei, s-a inrolat in armia lui Ipsilanti cu rang de
sutas ,e/atovaa.,, si la crunta batalie a grecilor cu turcii in Valahia, la Dragasani,
a ramas pe cmpul razboiului, dupa ce racuse mari si minunate itejii.
CUPRINS
!!
NSIRA-TI, MARGARITI
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel oinic!
tapitane, rra;ioare,
te se ede despre soare
Sa zaresc ro patru cai!...
N-auzisi tu de-un Mihai
tapitane, te gateste,
Mihai mndrul te goneste.
Iata-l, ine ca un zmeu!
la trei cruci la Dumnezeu.
tum ii ede-n departare,
Popa striga-n gura mare:
lai la goana de nereri!
lai la hora de muieri!
A zis! ;ipa, se arunca,
Trece ses, praie, lunca
tu rugarul sprintenel
Si cu ho;ii dupa el.
Mihai mndrul ine iara,
lalnic ca un stlp de para,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Si din ochi arunca roc.
I.toric. - Acesta era racnetul lui Andrii-Popa cnd se izbea asupra poterelor
ce intlnea.
VASILI ALItSANDRI
!"
lug cum ruge-o o rndunica,
lug ca rulgerul cnd pica,
Si se duc oinicii, duc,
tu urgie de haiduc!
Piept in piept!... cmpul rasuna,
To;i de tot dau impreuna.
To;i la lupta-s inclesta;i,
To;i in snge incrunta;i.
lra, rra;i! caii necheaza,
Sus azduhul scanteiaza.
lra! moartea s-a iit!
Vulturu-n zbor s-a oprit!
Zi de ara pn-in seara
Dau oinicii sa se piara
Si cu rierul ascu;it,
Si cu pumnul amor;it.
Sngele-n rani glgieste,
Glasu-n gura se srrseste.
Zece-s mor;i! doi inca ii,
Mihai mndrul si Andrii.
Andrii ruge rar` de-o mna,
Prinde murgul la rntna,
Da pieptis, sare pe sa
Si din gura zice-asa:
NSIRA-TI, MARGARITI
!#
Zbori, copile sprintenele,
Sa ma scapi de chinuri grele,
ta ma jur, de ma-i scapa,
ta pe-un rrate te-oi cata.
Murgul sprinten se repede.
n zadar! Mihai mi-l ede!
Stai, ho;-popa, dragul meu,
Sa-;i arat cine sunt eu!
Si cum zice, mi-l chiteste,
Drept in rrunte mi-l loeste!
lra! Vulturul din nori
Racni ralnic de trei ori.
1843, Ocna
Croa
Galben ca raclia de galbena ceara
te-aproape-i ardea,
Pe-o scndura eche, aruncat arara,
De somnul cel ecinic Groz-acum zacea,
Iar dupa el nime, nime nu plngea!
Poporu-mprejuru-i trist, cu-nriorare,
La el se uita.
lnii raceau cruce, al;ii, de mirare,
tu mna la gura capul clatina
Si-ncet, lnga dnsul, isi sopteau asa:
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!$
Il sa rie Groza cel estit in ;ara
Si-n snge-ncruntat!
Il sa rie Groza, cel ce ca o riara,
lara nici o grija de negrul pacat,
A stins zile multe si lege-a calcat!
ln mosneag atunce, cu o barba lunga,
La Groza mergnd,
Scoase doi bani netezi din echea sa punga,
Lnga mort ii puse, mna-i sarutnd,
Mai racu o cruce si zise plngnd:
Oameni buni! an iarna bordeiu-mi arsese,
Si pe-un ger cumplit
Neasta-mi cu pruncii pe cmp ramasese.
N-aeam nici de hrana, nici ;ol de-nelit,
Si nici o putere!... eram prapadit!
Nu asteptam alta din mila cereasca
Dect a muri,
tnd crestinul ista, Domnu-l odihneasca!
Pe-un cal alb ca iarna in deal se ii
S-aproape de mine calul isi opri.
Nu plnge, imi zise, n-ai grija, romne,
la piept barbatesc,
Na, sa-;i cumperi haine, si casa, si pine...
Si de-atunci copiii-mi ce-l tot pomenesc,
Oameni buni! de atunce in tihna traiesc.
!%
NSIRA-TI, MARGARITI
Si, sarutnd mortul, batrnul mosneag
Orta si se duse cu-al sau echi toiag.
Iar poporu-n zgomot striga, plin de jale:
Dumnezeu sa ierte pacatele sale!
|r.itii
Ici iv rate, ta favtava,
Dova fete .pata tava...
,tntecul lui Bujor,
tolo-n ale, la rntna,
Doua rete spalau lna,
Spalau lna si rdeau,
Iar din gura-asa graiau:
tnd a bate nt de seara
Prin ogorul de secara,
De trei ori sa descntam
S-in rntna sa catam.
Daca-a ri sa ni se prinda,
Om edea ca-ntr-o oglinda
letele romnce intrebuin;eaza deosebite mijloace de a cunoaste ursi;ii ce or
aea. lnele descnta izoarele, creznd ca or edea in ra;a apei chipurile
barba;ilor de care au sa aiba parte, altele isi leaga ochii in noaptea ajunului
Bobotezei si merg de pun mna pe un par din gardul casei. Daca se intmpla ca
acel par sa rie drept si curat, ursitul are sa rie nalt si bineracut, iar daca, din
contra, parul e strmb si noduros, ursitul are sa rie batrn si urt. Itc., etc.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!&
De-om aea sor;i cu noroc
Si ursi;i cu ochi de roc.
tum batu ntul de seara
Prin ogorul de secara,
De trei ori au descntat,
n rntna au catat,
Si pe-a sa limpede ra;a,
ta prin is de diminea;a,
Au azut ele, zmbind,
Doua chipuri stralucind.
tele umbre balaioare,
tu guri;e zmbitoare,
Pluteau lin, se leganau
Si pe rete le-ngnau...

Iata ca pe apa-n ra;a,

ta prin is de diminea;a,
Alte doua s-au iit,
thipuri mndre la priit.
Iar aceste umbre noua
Nu erau ca cele doua,
Albe ca rloarea de crin,
Blnde ca cerul senin,
NSIRA-TI, MARGARITI
!'
ti erau de nt piscate,
tu par negru, sprnceni late
Si cu ochii soimule;i,
La ochire mult seme;i.
Ian ezi, soro, ce minune!
,Zis-au retele nebune,
Dorul nostru-i implinit...
Mult e mndru la priit!
Vezi tu cele umbre mute
Parca or sa ne sarute.
Vezi cum bra;ele-si intind
Parca or sa ne cuprind!
N-au srrsit bietele rete,
Si pe rrunte si pe plete
Nu stiu cine le-a rurat
tte-un dulce sarutat!

tele rete, la rntna,

De-atunci nu mai spala lna,
taci in codri si la drum
si petrec zilele-acum.
Acum stiu ce rel s-arunca
n dusmani glon;ii din lunca,
S-ades ele au azut
te-i ruga de arnaut,
VASILI ALItSANDRI
"
ta de cnd pe rrun;i, pe plete,
Au sim;it mndrele rete
tte-un dulce sarutat,
Ile-n codri au urmat
Doi oinici cu sprnceni late,
tu re;e de nt piscate
Si cu ochii soimule;i,
La ochire mult seme;i.
trigoivt
n prapastia cea mare,
lnde ntul cu turbare
Surla trist, inrricosat,
Vezi o cruce darmata
te de nt e clatinata,
tlatinata ne-ncetat
mprejur iarba nu creste
Si pe dnsa nu-si opreste
Nici o pasare-al ei zbor,
ta sub dnsa-n orice reme
tu durere jalnic geme,
Geme-un glas ingrozitor.
Aceasta balada am compus-o in toarasie cu tostache Negri, impar;indu-ne
subiectul in doua par;i, eu am lucrat partea I, si Negri, partea II. Acea compunere
a prietenului meu, plina de rrumuse;i poetice, este una din cele mai nimerite
scrieri ale sale.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
tnd e noapte rara stele,
Mii de rlacari albastrele
Se ad tainic rluturnd,
Si prin ele crunt deodata
O rantasma se arata,
Se arata blestemnd.
talator nenorocite,
lugi de-acele cai pocite
De ;i-e calul de bun soi,
ta-n mormntul rara pace
Si sub cruce-acolo zace,
Zace singur un strigoi!

ntr-o noapte-ntunecata
Dulce soapta-namorata
Prin azduh incet zbura.
Doua umbre sta in ale,
te, cuprinse-n dulce jale,
Amor ecinic isi jura.
Iar pe-o culme-n departare
Se edea miscnd la zare
ln cal alb, copil de nt,
toamele-i erau zburlite,
S-a lui sprintene copite
Sapau urme pe pamnt.
Nu te duce, nu, badi;a!
,Zicea blnda copili;a
NSIRA-TI, MARGARITI
"!
tu ochi plnsi, cu glas patruns,
Ah! te jur pe srnta cruce!
Stai cu mine, nu te duce...
Dar oinicul n-a raspuns,
ti, strngnd-o cu-nrocare,
Dupa-o dulce sarutare,
Repede s-a departat
Si, sarind cu eselie
Pe-al sau cal de oinicie,
n azduh s-a arundat.

tine-alearga pe cmpie
ta un duh de ijelie
ntr-al nop;ii negru sn
tine ruge, cine trece
Pe la ceasul doisprezece...
ln cal alb, cu-al sau stapn!
Vntul bate, jieste,
lalnic calul se izbeste,
De se-ntrec ca doi oinici.
Dar prin neguri iata, iata
ta lucesc pe cmp deodata
Mii de rocurele mici.
Ile zbor, se departeaza.
Zboara calul, le urmeaza,
Pasind iute catre mal.
VASILI ALItSANDRI
""
Stai, opreste!... de pe stnca,
n prapastia adnca
Au picat stapn si cal!
Si-de-atunci in rund s-aude
Gemete, blastemuri crude
tare trec pe-al nop;ii nt.
Si de-atunci ades s-arata
O rantasma-nrricosata
tare iese din mormnt!
1845, Mnjina
Cea.vt rav
Pe cel deal, pe coaste,
Trece-o mndra oaste,
Oaste de romni!
To;i oinici de rrunte
tare merg sa-nrrunte
Oarde de pagni.
Iar pe-o culme erde
te-ntre mun;i se pierde
Stau de mi-i priesc
Doua surioare,
Albe lacrimioare,
tare mi-i jelesc:
CUPRINS
"#
NSIRA-TI, MARGARITI
Vezi tu, surioara,
Oastea se coboara
tolo pe costis,
Vezi-o cum patrunde
Pe rnd si s-ascunde
tolo-n stejaris.
Vai! nu se mai ede!
tine, cine-a crede
Grija ce duc eu,
Oastea ca-i purtata
De batrnul tata
Si de dragul meu
Ii se duc in ale
lnde ;ara-n jale
Geme cu amar,
taci au intrat iara
Sabie in ;ara,
Palos de tatar.
De pe mun;i in poale,
tu armele goale,
Ii mi se cobor,
Si prin cea urdie,
Draga, o sa rie
Mare, mult omor!
taci tata batrnul
Nu cru;a pagnul
VASILI ALItSANDRI
"$
tnd s-arunca-n roc.
Il e romn tare,
ta Steran cel Mare,
Si om cu noroc.
Pentru el n-am teama...
Dar imi rac de seama
tnd stau de gndesc
La dragul Lisandru,
ta-i un copilandru,
Si mult il iubesc!
Il n-a nat inca
Dect soimi de stnca,
terbi cu coarne mari,
S-acu-ntia oara
lace, surioara,
Goana de tatari.
S-asa mult mi-e rrica
S-inima-mi se strica
tnd gndesc la el,
ta mult, mult ii place
Vitejii a race,
Scumpul tinerel!
Taci, biata copila!
Nu-i plnge de mila
Iubitului tau,
taci rereasca srntul
NSIRA-TI, MARGARITI
"%
Sa-;i rie cuntul
Zis intr-un ceas rau!
lai la manastire
ta sa dam de stire
Pustnicului srnt
Sa arda tamie
ta sa nu ramie
Tatar pe pamnt.
Oastea-ningatoare
A stins de la soare
Aprigul dusman:
Ia se-ntoarce-n munte
And chiar in rrunte
Vechiu-i capitan.
Iar sarmana rata
n zadar, ai! cata
Pe iubitul sau!
Il in roc cazuse,
Dupa ce racuse
Vitejii de zmeu!...
Din batrni se spune
ta sunt ceasuri bune
Si ca rele snt.
Vai de-acei s-acele
tare-n ceasuri rele
Zic re un cunt!
VASILI ALItSANDRI
"&
trvvga
n padurea de la Strunga
Sunt de cei cu pusca lunga
tare dau chiors la punga!
Sunt de cei ce-mpusca-n luna,
tare noaptea-n rrunze suna,
leciori de lele nebuna!
la-te-n laturi, mai crestine,
Daca rei sa mergi cu bine,
Sa rami cu ia;a-n tine!
n potica rara soare
Ii te-asteapta la strmtoare
Sa te prade, sa te-omoare!...
n dumbraa cea ecina,
lnde buhna greu suspina,
Vezi cea zare de lumina
Opt oinici cu spete late
Si cu mneci surlecate,
Stau cu pustile-ncarcate.
Padurea Strungai a rost mult timp locasul cetelor de ho;i, inct acest nume a
ramas estit in Moldoa, precum Padurea Neagra in Germania si padurea Bondi
in lrancia.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
"'
Trei saruta crucea srnta,
Trei se lupta greu la trnta,
lnul drege, unul cnta:
Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din pacate,
Sa-;i arunc doi glon;i in spate.
Oliolio, mndra retica!
De-ai eni cole-n potica
Sa te rac mai rrumusica.
ta mi-i pusca hultuita.
Si mi-i ghioaga ;intuita,
Si mi-i inima-ncol;ita.
Oliolio, mai Taie-Baba!
taci nu suieri mai degraba,
Sa sarim, oinici, la treaba!
Pusculi;a-mi rugineste,
|inta-n ghioaga se toceste,
Murgul sare, nechezeste!...
n padurea de la Strunga
te slujeste pusca lunga
lara lupta, rara punga
Taie-Baba: porecla haiduceasca.
VASILI ALItSANDRI
#
Cavtec baiavce.c
Iarna ine, iarna trece
Si padurea s-a rarit!
Ziua-i iscol, noaptea-i rece,
Greul ie;ii a sosit!
tt mi-a ri iarna de mare,
te-o sa racem, ai de noi!
lara codru, rara soare,
lar` de bani, rar` de ciocoi
Sai pe creanga cea uscata,
Draga corbi, corbisor.
Vezi, in calea departata
Nu-i zari run calator
talator cu punga plina
Si cu sal la cap legat,
Sa-mi mai cerc asta rugina
Si sa-mi rac bani de iernat.
Daleu! codre, rra;ioare,
te-;i racusi rrunzisul des,
lnde-n pnda, la racoare,
Stam sunnd din rrunze-ades
Vara trece, iarna ine,
Si tu, codre, te-ai uscat!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
#
Trece ara, si ca tine
llorile mi-am scuturat!
Ne-au ajuns remea de munca,
De scos arma de la bru,
De lasat potica-n lunca
Si de dat capul sub rru!
Daleu! draga primaara,
De-ai eni cnd as rea eu,
Sa mai ies oinic prin ;ara,
Sa riu iar la largul meu!
Sa-mi pun cusma pe-o ureche
Si sa-mi las pletele-n nt,
Si-n potica mea cea eche
Sa ma-ntind iar la pamnt.
Sa simt iar durda pe spate
Si sa-mi ad ici ca lucesc
tinci pistoale rerecate,
tu hamgerul haiducesc.
Si pe coarda-i cea pletoasa
Sa-mi dezmierd murgul oinic,
Si pe zarea luminoasa
Il sa zboare, eu sa-i zic:
lugi ca ntul, rugi ca gndul,
Mai, oinice nazdraan!
VASILI ALItSANDRI
#
taci acum ne-a enit rndul,
A sosit remea de an,
Sa ;inem codrii si alea
Noi, itejii amndoi.
La nereri sa-nchidem calea,
Sa dam groaza prin ciocoi.
atogofat
O! lat-Logorete,
tu netede plete,
tu parul de aur!
Stai, te odihneste,
ta-n deal te pndeste
ln negru balaur.
lrumoasa reti;a,
tu lunga cosi;a,
tu mndru colan!
De dnsul n-am teama,
taci am pe-a lui seama
Al meu buzdugan.
O! tnar seme;e,
tu blnde mndre;e,
tu ochii de roc!
lat-Logorat este eroul poestilor poporale, el se lupta cu zmeii si-i rrumos ca
soarele, and ca si el plete de aur.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
#!
Balauru-i mare
Si mila nu are...
Stai, ah! stai pe loc.
Lucearar din stele,
tu dulci porumbele
Pe ra;a de crin!
To;i zmeii din lume
Se-nchin l-al meu nume,
Tremur si se-nchin.
Viteze estite,
tu arme-aurite,
tu dulce cunt!
Il peste mun;i calca
Si-n cer are-o ralca,
S-una pe pamnt.
Pasarea de munte
tu salba pe rrunte,
tu salba de rlori!
Murgul meu, cnd sare,
Trece peste mare
Si zboara prin nori.
O! lat-Logorete,
tu netede plete,
tu glasul ceresc!
Nu te du de-aice,
Nu te du, oinice,
ta eu te iubesc!
VASILI ALItSANDRI
#"
lrumoasa reti;a,
tu lunga cosi;a,
tu sn recioresc!
Pentru-a ta iubire
lala sau peire
Vreau sa dobndesc!
ora
Iata! hora se porneste
Sub stejar, la radacina.
Iata! hora se-nrteste...
Vina, puico, ina.
Lnga mine in`, dragu;a,
Sa te pot strnge de mna
ta ieri seara, la rntna,
Mario, Mariu;a!
Duh-de-Spaima! Piei-Naluca!
Suna bine-n cobza, suna,
Sa nu-;i rac spetele struna
Si chica maciuca.
lora este chiar jocul cel echi al romanilor si care era cunoscut sub numele de
cborvs. n timpul horei este obicei ca unul din dan;uitori sa cnte din gura si sa
deie astrel tonul dan;ului.
Porecle date ;iganilor lautari.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
##
Tu, les-Ros cu giubea lunga!
Din arcus trage mai tare,
taci in gard am un par mare
Si mul;i bani in punga!
Tot asa pn-in deseara!
Mult rrumoasa-mi e puicu;a,
ta o zi de primaara,
Maria, Mariu;a!
Tot asa, tot oiniceste!
Nu ma da;i, mai, de rusine,
taci guri;a ce-mi zmbeste
Vra dracu-n mine.
Mi-am pus rlori la palarie,
Mi-am pus rlori, mi-am pus margele,
Sa se uite cu mndrie
Puicu;a la ele.
Am camasa cu alti;a,
Tot de rir si de matasa,
Am pe spate-o durduli;a...
De nime nu-mi pasa!
Nici de ornic, nici de dracul,
Nici de raja ciocoiasca,
Nici de turc, nici de cazacul...
|ara sa traiasca!
VASILI ALItSANDRI
#$
Bate;i to;i intr-o loire
Sa uiasca-n rund pamntul,
Lumea-ntreaga sa se mire,
Si Dumnezeu srntul!
Sunt satul de biruri grele
Si de plug, si de lopata,
De ciocoi, de zapciele
Si de sapa lata.
Astazi horele sunt pline!
trape-mi sura opincu;a,
Si sa mor in joc cu tine,
Mario, Mariu;a!
Zbvratorvt
Draga, draga surioara,
Nu stii cntecul ce spune
ta prin rrunzi cnd se strecoara
Raza zilei ce apune,
Zburatorul se arunca
La copila care ine
Sa culeaga rragi in lunca,
Purtnd rlori la sn ca tine
Zburatorul este un geniu neazut, care pndeste retele in lunci si le saruta pe
ruris.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
#%
lragii el din poala-i rura
tu-a sa mna neazuta,
Si pe rrunte si pe gura
Il o musca s-o saruta.
Soro, buza-;i e muscata!
lragii, po;i sa le duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecata
Nu-ntlnisi pe Zburatorul
Draga surioara, draga,
tntecul mai spune inca
De-acel duh c-ades se leaga,
tnd e umbra mai adnca,
De copila mndra, alba,
te culege iorele,
Purtnd pe ea scumpa salba,
Scumpa salba de margele.
Salba el rznd i-o strica
tu-o placuta dezmierdare
Si de riesce margica
Lasa-o dulce sarutare.
Pe sn, draga, esti muscata!
Salba, po;i ca sa-i duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecata
Nu-ntlnisi pe Zburatorul
Astrel esel pe-o carare
Glumeau gingasele rete.
Iar in lunca stau la zare
VASILI ALItSANDRI
#&
Doi oinici cu negre plete
Si, cntnd in poieni;a,
Aninau cu eselie
lnu-o salba-n chinguli;a,
Altul rlori la palarie.
1845, Bucuresti
!atarvt
tntec echi
Mai tatare, ;ine-;i calul,
Mai tatare, strnge-i rrul,
Mai tatare, lasa malul,
Nu cerca a trece rul,
ta, pe crucea srintei lege!
De oi doi, peste hotare,
Nimic, zau, nu s-a alege,
Mai tatare, mai tatare!
Mai tatare, da-ne pace,
Mai tatare, stai, nu trece,
Mai tatare, nu ma race
Sa-;i rarm capul in zece!
ta de sus, de pe moila,
De-oi zrli ghioaga cea mare,
Zau, ;i-oi plnge chiar de mila,
Mai tatare, mai tatare!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
#'
Mai tatare, unde-;i e pala
Mai tatare, unde-;i e calul
Mai tatare, unde-;i e rala...
Nu spusei sa nu treci malul
Nu stiai tu, mai ecine,
te-i romnul in turbare
torbii musca acum din tine,
Mai tatare, mai tatare!
Civetcivet
Pastorul zise: tinel-cinel,
topilei june de lnga el.
Doua stelu;e cu raze line
Lasat-au cerul plin de lumine
Si pe-a ta rrunte ele-au cazut.
Ghici, draguli;a, ca le sarut.
Nu ghici-ndata
Gingasa rata
Si pe ochi dulce ru sarutata.
Pastorul zise inca: tinel,
topilei blnde de lnga el.
O ezi inchisa, rumena rloare,
tum se deschide, ezi lacrimioare,
llacaii si retele de la ;ara petrec serile iernii la sezatoare, propuinndu-si cimilituri,
dintre care unele sunt roarte poetice.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Si pe-a ta ra;a ea s-a nascut.
Ghici, draguli;a, ca o sarut.
Nu ghici-ndata
Vesela rata
Si pe guri;a ru sarutata.
Pastorul zise iara: tinel,
topilei mndre de lnga el.
Albe, rotunde, doua-aripioare
Ne-ncetat salta, la cer sa zboare,
Si tu-n robie le-ai tot ;inut.
Ghici, draguli;a, ca le sarut.
Nu ghici-ndata
Rumena rata
Si pe sn rraged ru sarutata.
Mavarvtita ae ta vvvte
Mndruli;a de la munte,
te nu treci cole, pe punte,
Sa te strng la pieptul meu
ta te-as race, zau, puicu;a,
Sa urasti a ta casu;a
Si sa ui;i pe Dumnezeu.
De-a tot toarce nu-;i e lene
Lasa-;i rurca-n buruiene
Si-mi sai iute cel prau,
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
$
Sa culegem impreuna,
Tu, rragi rosi de prin pasuna,
Iu, crini albi pe snul tau.
Ici, in lunca inerzita,
Iste-o iarba inrlorita
te se-ngna c-un izor.
Vina-n iarba, mndruli;a,
Iu sa-;i cnt doina, doini;a,
Tu sa plngi de dulce dor!
Dorvt rovavcei
De-ar rea bunul Dumnezeu
Sa-mi asculte dorul meu!
De-as aea un copilas,
Dragul mamei ingeras!
tt e ziua, ct e noapte,
I-as sopti cu blnde soapte.
tt e noapte, ct e zi,
Tot la snu-mi l-as pazi!
L-as pazi, l-as dezmierda,
Mii de sarutari i-as da,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
lemeile romnce au obicei a legana si adormi copiii lor cu cntece dulci si
melodioase, in care cuntul vavi, vavi rasuna ades ca o duioasa dezmierdare.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
De-ar ri cerul cu priin;a,
Sa-mplineasca-a mea dorin;a!
De mi-ar da un baie;el,
Dragul mamei oinicel!
N-ar ri prunc mai rericit
Si pe lume mai iubit!
Alt copil n-ar ri ca el,
Mititel si rrumusel!
Obrajelu-i ca de spume
N-ar aea seaman pe lume!
N-ar ri ochii nimarui
Dulci ca ochisorii lui!
Iar eu, mndra maiculi;a,
Pe-ai sai ochi, pe-a sa guri;a
Ne-ncetat i-as saruta,
Saruta si i-as cnta.
Si i-as race-o descntare
Sa ajunga-un iteaz mare,
ln iteaz ce-ar straluci,
tum n-a rost, nici n-ar mai ri!
Si l-as pune sa se culce
Pe-al meu sn, leganat dulce,
Si i-as zice-ncetisor:
Nani, nani, puisor!
NSIRA-TI, MARGARITI
$!
Cavtec o.ta,e.c
Romn erde ca stejarul,
Rd de dusmani si de moarte!
Sa-mi traiasca armasarul
Si prin glon;i sa ma tot poarte!
Sai, oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
tt mi-a sta mna oinica
Pe-a mea pala ostaseasca,
N-aiba grija de nimica
|ara mea cea romneasca!
Sai, oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
tu-al meu surlet, cu-a mea pala,
tu-al meu soim albit de spume,
n dusmani om da naala,
De s-a duce estea-n lume!
Sai, oinice, si necheaza
Ager, ralnic ca un zmeu,
taci am inima iteaza
Si credin;a-n Dumnezeu!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
Dorvt
tntec de lume
Ah! Mi-e dor, mi-e dor de tine,
ngeras cu dulci lumine!
Ah! mi-e dor si plng de jale
Tot priind in a ta cale.
Zi si noapte cu durere
Duios surletu-mi te cere
Si cu dulci, cu blnde soapte,
Te chem ecinic zi si noapte!
Scump odor, dulce iubita,
lnde-i ra;a ta slaita
lnde-i glasu-;i ce patrunde
lnde esti, draga mea, unde
De-ar ri cerul cu iubire,
Mi-ar aduce-a ta zmbire.
De-ar ri cerul cu-ndurare,
Mi-ar aduce-o sarutare.
Dar, ai mie! remea zboara,
Zile, eacuri se strecoara,
S-ai mei ochi nu ad lumina
Si durerea-mi nu s-alina!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
$#
Dorul arde ca un soare
A juniei dulce rloare!
Dorul stinge, estejeste
Inima care iubeste!
Doiva ivbirii
Trece ara cea-nrlorita,
Trece ara cea iubita,
Si cu dnsa-n alta lume
Se duc rlorile din lume,
Se duc toate-n pribegie...
Ramne ;ara pustie!
Numai doua nu se duc,
Nici se duc, nici se usuc.
lna-i rloare de zapada,
lna-i rloare de liada,
lna-i rloarea crinilor,
ln-a trandaririlor,
S-amndoua-s rasadite,
S-amndoua-s inrlorite,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$$
lna-n cmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului!
Mndruli;o, draga mea,
A cazut din cer o stea
Si mi-a zis intr-un ceas rau
t-am sa mor de dorul tau!
Si mi-a zis intr-un ceas blnd
ta de-i race pe-al meu gnd,
Sa ma lasi a saruta
Doua rlori pe ra;a ta,
lna-n cmpul raiului,
Alta-n cuibul graiului,
De murit, eu noi muri,
ti cu tine m-oi iubi
tt or creste rlori in lume
Si s-or duce-n ceea lume!
Din ciclul
LAtRIMIOARI
VASILI ALItSANDRI
$&
tetvta
Dedica;ie I.N.
Tu, care esti pierduta in neagra ecinicie,
Stea dulce si iubita a surletului meu!
Si care-odinioara luceai att de ie
Pe cnd eram in lume tu singura si eu!
O! blnda, mult duioasa si tainica lumina!
n eci printre stelu;e te cata al meu dor,
S-adeseori la tine, cnd noaptea e senina,
Pe plaiul nemuririi se nal;a c-un lung zbor.
Trecut-au ani de lacrimi, si mul;i or trece inca
Din ora de urgie in care te-am pierdut!
Si doru-mi nu s-alina, si jalea mea adnca
ta trista ecinicie e rara de trecut!
Placeri ale iubirii, placeri incntatoare!
Sim;iri! mare;e isuri de ralnic iitor!
V-a;i stins intr-o clipala ca stele trecatoare
te las-un intuneric adnc in urma lor.
V-a;i stins! si de atunce in cruda-mi ratacire
N-am alta mngiere mai ie pe pamnt
Dect sa-nal; la tine duioasa mea gndire,
Stelu;a zmbitoare dincolo de mormnt!
taci mult, ah! mult in ia;a eu te-am iubit pe tine,
O, dulce dezmierdare a surletului meu!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
$'
Si multa rericire ai rearsat in mine
Pe cnd eram in lume tu singura si eu!
lrumoasa ingerela cu albe aripioare!
Precum un is de aur in ia;a-mi ai lucit,
Si-n ceruri cu grabire, ca un parrum de rloare,
Te-ai dus, lasndu-mi numai un suenir iubit.
ln suenir, comoara de isuri rericite,
De scumpe, si rierbinte, si dulce sarutari,
De zile luminoase si indumnezeite,
De nop;i ene;iane si pline de-ncntari.
ln suenir poetic, coroana ie;ii mele,
te mngie si-nie duioasa-inima mea,
Si care se uneste cu harpele din stele
tnd ma inchin la tine, o! draga, lina stea!
Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,
Ai desteptat in mine poetice sim;iri,
Primeste-n alta lume aceste lacrimioare
ta un rasunet dulce de-a noastre dulci iubiri!
acrivioare
Multe rlori lucesc in lume,
Multe rlori mirositoare!
Dar ca oi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o rloare
Miros dulce, dulce nume!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Voi sunte;i lacrimi de ingeri
Pe pamnt din cer picate,
tnd prin stele leganate
A lor surlete curate
Zbor arsnd duioase plngeri.
Sunte;i rragede si albe
ta iubita ie;ii mele!
tu oi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primaara-si race salbe.
Dar deodata ntul rece
lara reme a coseste!
Astrel soarta crunt rapeste
Tot ce-n lume ne zmbeste...
lloarea piere, ia;a trece!
Mart
ntinde cu mndrie aripile-;i usoare,
O! surletul meu esel, o! surlet rericit!
nal;a-te in ceruri si zbori cntnd la soare,
taci soarele iubirii in cer a rasarit
Si-n cale-mi s-a oprit!
Veni;i, naluciri scumpe, dorin;i, isuri mare;e,
ta pasari calatoare la cuibul inrlorit.
Veni;i de-ngna;i esel a mele tinere;e,
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
%
taci steaua rericirii in ochii-mi a lucit...
Iubesc si sunt iubit!

Sunt ore rericite, sunt tainice placeri

te-n cumpana ie;ii platesc ani de dureri!
Atunce ralnic omul ridica a sa rrunte
Si-n ceruri cu mndrie a;inta ochiul sau.
liin;a lui se-nal;a ca ulturul de munte,
Iubirea lui il schimba si-l race Dumnezeu!
Atunci mai dulce steaua luceste-n miez de noapte,
Si-n zori seninul pare mai esel, mai curat,
S-a zilei mii de glasuri, s-a nop;ii mii de soapte
l proclameaza-n rala a lumii imparat!
Sunt urme pre;ioase, sunt scumpe suenire,
te-n surlet tiparite, ca el au nemurire!
Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit,
n snul omenirii arsnd a iernii ghea;a,
Lumina lor iubita luceste lin in ia;a
Precum un soare dulce in eci neasrin;it!
Asa nu te ei stinge din minte-mi niciodata,
O! suenir puternic de dragoste-nrocata!
O! timp rerice-n care minunea ce iubesc
M-a desteptat in raiuri cu glasu-i ingeresc!

Ira blnda ora a blndelor soapte,

tnd nu mai e ziua si nu-i inca noapte.
VASILI ALItSANDRI
%
Pamntul si cerul, ca doi rra;iori,
si dau sarutare prin stele si rlori,
Si-n aer parrumul al rlorilor dalbe
Plutea cu lucirea stelu;elor albe,
Si-n toata natura cuprinsa de dor
Plutea o soptire de dulce amor!
Din marginea lumii a nop;ii regina
Varsa-n calea noastra duioasa-i lumina,
Si-n lunca patrunsa de razele ei
Zburau caii nostri cu aripi de zmei.
Mergeam noi in cale ca umbre tacute,
Pe-un coor de rrunze, pe carari pierdute,
Si-n tacerea nop;ii ce ne-nconjura,
Surletele noastre ca si noi zbura,
Zbura ca doi ingeri din stele in stele,
Dndu-si sarutare tainic intre ele...
Deodata rugarii cu ochii de roc
La capatul luncii s-oprira pe loc.
Iar dulcele inger, patruns de sim;ire,
mi zise atunce, cu-o dulce zmbire:
NSIRA-TI, MARGARITI
%!
Acum este ora cnd geniul srnt
Aude si ede minuni pe pamnt.
I ora rerice de srnta uimire
te-n surlet rearsa riori de iubire.
Spune-mi dar acuma, tu, ce esti poet,
te poezii cnta inima-;i incet
Daca rei sa arli taina ce ma-ncnta,
Iata poezia ce inima-mi cnta:
De este reo riin;a, de este reun nume
La care sa se-nchine un surlet omenesc,
tu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
tu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc,
Tu esti acea riin;a, tu, gingasa lumina,
Aprinsa-n a mea cale de insusi Dumnezeu!
Si surletul meu esel la tine se inchina,
O! scumpa mea Ilena! o! drag ingerul meu!
tnd soarta ru sa intru in rai de rericire,
tnd ochii mei pe tine zmbind te-au intlnit,
ln rulger, o scnteie de ecinica iubire,
Din ochii tai pornita, in snu-mi au lucit.
S-atunci in alta lume am re-niat deodata,
S-un soare mai rerbinte in ceru-mi s-a aprins,
VASILI ALItSANDRI
%"
S-o lume rara margini, rrumoasa, desratata,
ta o cmpie erde sub mine s-a intins.
Atunci natura-ntreaga, zmbindu-mi cu placere,
si puse pentru mine coroana sa de rlori,
Si glasul maicii mele, curmnd a mea durere,
Veni sa ma dezmierde din cerul rara nori.
taci ra;a ta iubita mi s-arata oriunde,
n is, in rlori, in stele, in dulcele senin,
Si inima-mi, cuprinsa de dorul ce patrunde,
Soptea cu tine astrel prin tainicu-i suspin:
lerice de acela a caruia priire,
Trezind in al tau surlet un rraged, dulce dor,
Ar race ca sa nasca pe gura-;i o zmbire
ta zori misterioase de esel iitor!
lerice care, rednic de-o soarta neasteptata,
Ar race pentru dnsul, in ceas dumnezeiesc,
A ta inima scumpa de dragoste sa bata
Si glasu-;i cu-nrocare sa-i zica: te iubesc!
1845, Blnzi
De crei iv poeie...
De crezi in poezie,
n srnta armonie
Din boltele ceresti,
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
%#
tnd noaptea-nseninata
Luceste-ncoronata
De stele ce iubesti,
De crezi in tinere;e,
n gingasa rrumse;e
te-aprinde dulce dor,
Si-n tainica uimire
te-nsurla-a ta priire,
O! scumpul meu odor!
De crezi in al tau rrate,
n surlete curate,
n cer, in Dumnezeu...
Precum eu cred in tine
ta in cerescul bine,
trede-n amorul meu.
1845, Blnzi
.aio
De-as trai ct lumea-ntreaga,
Gndul meu la tine, draga,
Vecinic, ecinic a zbura,
S-orice e mai srnt in mine,
Dulce inger! pentru tine,
Pentru tine-l oi pastra.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%$
tea mai blnda-a mea gndire,
tea mai gingasa sim;ire,
tel mai ralnic dor al meu
|ie numai, numai ;ie
Le inchin pentru ecie
ta la insusi Dumnezeu!
Tu, riin;a de slaire!
t-un cunt, cu o zmbire,
tu un dulce sarutat!
Mi-ai dat surlet, mi-ai dat ia;a,
Si a raiului dulcea;a
Tu in snu-mi ai arsat!
Tu mi-ai dat cu-a ta iubire
Acea nalta rericire,
Acel sim; dumnezeiesc
te puternic ne supune
Si ne-nal;a de ne pune
Sus, pe tronul ingeresc!
Tu, Ileno!... dar, ai mie!
ntr-o noapte de urgie
terul crud ne-a despar;it!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubita...
lericirea-mi nesrrsita
ntr-o clipa s-a srrsit!
Asa-i soarta! asa-n lume
Tot ce poarta-un dulce nume,
NSIRA-TI, MARGARITI
%%
Tot ce-i ralnic si rrumos
turnd trece, curnd moare,
ta un cntec, ca o rloare,
ta un rulger luminos!
Steaua ine, steaua piere!
Astrel dulcea-mi mngiere
A pierit de pe pamnt,
A pierit, s-a dus cu tine
n locasul de lumine...
Si eu plng pe-al tau mormnt!
Singur, singur cu-a mea jale,
Ratacit pe-a ie;ii cale,
ta un orb nenorocit,
Via;a-mi scade, jalea-mi creste,
S-al meu dor in eci s-opreste
Pe mormntul tau iubit!
Adio! pe-aceste maluri
De-ale Bosrorului aluri
ngnate lin, usor,
Te las, inger de iubire!
tu a ie;ii-mi rericire,
tu-al meu surlet plin de dor!
tonstantinopol, mai 1849
VASILI ALItSANDRI
%&
Pe vare
Ah! ia;a pentru mine,
Scump inger! rara tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
n cer rie lumina,
Sau nori, sau noapte lina,
Surletul meu suspina,
Suspina cu amar!
Oricare nalucire
L-a omului sim;ire
Aduce-nsurle;ire
tu glasu-i incntat,
Se pierde-n neagra cea;a
te-ntuneca-a mea ia;a
Si glasu-i se inghea;a
De mine departat.
Acum cerul zmbeste,
Natura-ntinereste
Si tot care traieste
Se simte rericit,
Dar mie ceru-mi pare
tuprins de-ntunecare,
Vad lumea-n intristare
ta surletu-mi cernit!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
Zadarnic cat placere,
Zadarnic mngiere,
S-alin a mea durere,
Sa curm al meu suspin.
Trecuta rericire
Izor e de jelire,
Si dulcea-i suenire
lraneste jalea-n sn!
O, aluri mari de spume!
Purta;i-ma prin lume
ta rrunza rara nume
te o pluti;i usor,
Si m-arunca;i din mare
Pierdut, rara surlare,
Pe malul cu uitare
Adncului Bosror!
Pe Marea Neagra, mai 184
|r.ita vea
ntr-un castel, departe,
Din ceruri aui parte
Sa ad un ingerel.
Mult trist era castelul!
Mult esel ingerelul,
Mult gingas, tinerel!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
&
Aea ceresti blnde;e,
Pe rrunte-i dulci albe;e,
n ochii-i dulce roc,
S-o tainica zmbire,
S-un surlet cu iubire,
S-o soarta cu noroc.
Iram eu inca june...
Acea scumpa minune
Ira ursita mea!
Asa aui eu parte
ntr-un castel, departe,
A ma-ntlni cu ea.

ntr-un palat, pe mare,

ntr-un oras, ce pare
Din aluri rasarit,
Departe de-a mea ;ara,
n urma azui iara
lrsita ce-am iubit.
S-acolo, rara rrica,
Pe Mare-Adriatica
Gondola ne-a primblat,
VASILI ALItSANDRI
&
Si-n leagan de iubire,
Pierdut in rericire,
Tot surletul i-am dat!
Pe soare si pe luna.
tu mine impreuna
A rost ursita mea...
Asa aui eu parte,
ntr-un palat, departe,
A ma iubi cu ea!

Iubitu-ne-am in lume,
Plutind pe-a marii spume,
talcnd pe erde plai,
Si, lumii dnd uitare,
tu-o lunga sarutare,
Trecut-am lin prin rai,
Dar intr-o noapte lina
O palida lumina
Se stinse in eter,
Si ingeru-mi cu jale,
Zburnd pe-a stelei cale,
Se-ntoarse iar in cer.
NSIRA-TI, MARGARITI
&!
Iram atunci pe mare...
n dulcea-i leganare
Muri ursita mea!
Asa aui eu parte
A sta in eci departe
S-a plnge dupa ea!
1859, Malta
a 1evetia vvtt avioa.a
La Vene;ia mult duioasa
Duios zboara gndul meu,
tnd, in noaptea-ntunecoasa,
Pe sim;irea-mi dureroasa
Se abate dorul greu.
Astrel pasarea ranita
De un sarpe otrait
Zboara, zboara obosita
Si s-abate amor;ita
Lnga cuibu-i inrlorit.
O! Vene;io mult marea;a!
tine a putut gusta
A iubirilor dulcea;a
n poetica ta ia;a
Vecinic nu te a uita!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&"
Te iubesc in a ta jale,
n esmntul tau cernit,
Si in gondolele tale
te se pierd printre canale
ta un is neisprait.
Te iubesc cu dor rierbinte
n rrumosul tau trecut
Si-n aducerea-aminte
Ale dragostelor srinte
S-a riin;ei ce-am pierdut!
Din ciclul
MARGARITARILI
1852-1862
acrivite irorate aivtrvv .vftet .ivtitor,
Precvv rova aivivetii, .e ivatta taivic vor
\i .e avc ae .e rerar.a pe at Dovvvtvi attar
Iv oaoare pretioa.e, iv cere.c vargaritar.
Romnii de peste Milco numesc margaritarele albele riice ale primaerii, care
in Moldoa poarta numele de lacrimioare.
VASILI ALItSANDRI
&$
De,teptarea Rovaviei
1848
Voi ce sta;i in adormire, oi ce sta;i in nemiscare,
N-auzi;i prin somnul ostru acel glas triumrator,
te se-nal;a pn` la ceruri din a lumii desteptare,
ta o lunga salutare
tatr-un ralnic iitor
Nu sim;i;i inima oastra ca tresare si se bate
Nu sim;i;i in pieptul ostru un dor srnt si romnesc
La cel glas de iniere, la cel glas de libertate
te patrunde si razbate
Orice surlet omenesc
Iata! lumea se desteapta din adnca-i letargie!
Ia paseste cu pas mare catr-un ;el de mult dorit.
Ah! trezi;i-a ca dnsa, rra;ii mei de Romnie!
Scula;i to;i cu barba;ie,
Ziua ie;ii a sosit!
Libertatea-n ra;a lumii a aprins un mndru soare,
S-acum neamurile toate catre dnsul a;intesc
ta un crd de ulturi ageri ce cu-aripi mntuitoare
Se cerc esel ca sa zboare
tatre soarele ceresc!
Aceasta poezie nu a rost publicata in edi;ia I-a a ,EAH, riindca olumul,
tiparit in Paris, aea a trece prin Austria pentru ca sa intre in Romnia.
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
&%
Numai tu, popor romne, sa zaci ecinic in orbire
Numai tu sa rii nerednic de-acest timp rerormator
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca inrra;ire,
La obsteasca rericire,
La obstescul iitor
Pna cnd sa creada lumea, o! copii de Romnie!
t-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din oi
Pna cnd sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trurie
Sa ne-njuge ea pe noi
Pna cnd in ;ara noastra tot strainul sa domneasca
Nu sunte;i satui de rele, n-a;i aut destui stapni
La arme, iteji, la arme! race;i lumea sa prieasca
Pe cmpia romneasca
tete mndre de romni!
Scula;i, rra;i de-acelasi nume, iata timpul de rra;ie!
Peste Molna, peste Milco, peste Prut, peste tarpa;i
Arunca;i bra;ele oastre cu-o puternica mndrie
Si de-acum pe ecinicie
tu to;i minile a da;i!
lai, copii de-acelasi snge! hai cu to;i intr-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobndim.
Pas, romni! lumea ne ede... Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Via;a noastra sa jertrim!
VASILI ALItSANDRI
&&
lericit acel ce calca tirania sub picioare!
tare ede-n a lui ;ara libertatea re-niind,
lericit, mare; acela care sub un ralnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.
evtiveta rovava
Poem istoric
Rovavvt vv piere.
I
Din rrul tarpa;ilor,
Din desimea brazilor,
Repezit-am ochii mei
ta doi ulturi sprintenei
Pe cea ale adncita
Si cu rlori acoperita,
te se-ntinde ca o cea;a
Pn` in Dunarea marea;a
Si de-acolo-n departare
Pn` in Nistru, pn` in Mare.
Iar pe cel amar pustiu
tu azutul ce-ntlnii
ntlnii iteaz ostean,
Purtnd semne de roman,
lalnic, tare ca un leu
Si cu chip rrumos de zeu.
Bra;u-i stng era-ncordat
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
&'
Sub un scut de rier sapat
te ca soarele sorea
Si pe care se zarea
O lupoaica argintie
te parea a ri chiar ie,
Si sub riara doi copii
te pareau a ri chiar ii.
Mna-i dreapta ;inea pala,
Iar pe cap purta cu rala
toir de aur lucitor,
ta un zeu nemuritor.
tel iteaz era calare
Pe-un cal alb in nemiscare,
Si, ca dnsul, neclintit
Sta, priind spre rasarit.
Numai ochii sai misca,
Vultureste-i alerga,
Pe cea zare cenusie,
Lunga, tainica, pustie,
lnde, ca prin is trecnd
S-auzea din cnd in cnd
Vuiet surd, grozae soapte
te eneau din miazanoapte,
Zgomot lung, inadusit
te enea din rasarit.
Iarba nu se clatina,
lrunza nu se legana.
Pasarea la mun;i zbura,
liara-n codri tremura,
taci prin lumea spaimntata,
VASILI ALItSANDRI
'
n uimire curundata,
Treceau reci riori de moarte,
Presim;iri de rele soarte!
Iar pe cer un ultur mare,
lacnd cercuri de zburare,
Se edea plutind cu rala,
Si-n rotirea-i triumrala
|inea ochiul sau mare;
Pe iteazul calare;.
- tine esti de unde esti
Pe la noi ce ratacesti -
- Sunt roman si sunt ostean
De-a-mparatului Traian!
Maica Roma cea batrna
Mi-a pus arma asta-n mna
Si mi-a zis cu glasul sau:
liiul meu, alesul meu!
Tu, din to;i ai mei copii
tel mai tare-n itejii!
Mergi in Dacia, grabeste,
Pe barbari de-i risipeste,
S-apoi ecinic priegheaza,
Sentinela mult eteaza,
Si te-a;ine la hotare
ta s-aud in departare
Rasunnd dusmane pasuri,
Menin;nd barbare glasuri...
Venit-am si am inins!
Pe barbari pe to;i i-am stins,
NSIRA-TI, MARGARITI
'
Si pe ;armurile lor
Acum, domn stapnitor,
Astept oardele aane,
Astept limbile dusmane
tare in din rasarit
ta potop nemarginit
Sa cuprinda, sa inece
Tot pamntul unde-or trece!
- O! iteze nererice,
Ai sa pieri in cmpi aice!
- Iu sa pier, eu... niciodata!
Vie-o lume incruntata.
Vie aluri mari de roc...
Nici ca m-or clinti din loc.
Tot ce-i erde s-a usca,
Rurile or seca,
Si pustiul tot mereu
S-a la;i-mprejurul meu,
Dar eu ecinic in picioare
Printre aluri arzatoare
Voi lupta, lupta-oi roarte
lar-a ri atins de moarte,
taci romn sunt in putere,
\i rovavvv reci vv piere!
II
.pa trece, pietrete ravav.
Abie zice, si deodata
lulgera-n cer o sageata,
VASILI ALItSANDRI
'
Vjie, ine, loeste
Scutul care znganeste
S-o respinge,- o zrle jos
ta pe-un sarpe eninos.
Dupa dnsa-n departare,
tolo-n rund, in rund la zare,
Se ieste-un negru nor
Plin de zgomot sunator
te tot ine, ce tot creste
Si pe cmpuri se la;este
tt e zare de zarit
ntre nord si rasarit!
- Sentinela, priegheaza,
Norul crunt inainteaza,
Sentinela! te arata,
Norul crunt se sparge!... Iata
Iata oardele aane,
Iata limbile dusmane
De gepizi si de bulgari,
De lombarzi si de aari!
Vin si hunii, in si go;ii,
Vin potop, potop cu to;ii
Pe cai iu;i ca rndunele,
lara rrie, rara sele,
tai sirepi ce rug ca ntul
De cutremura pamntul!
Mul;i sunt ca nisipul marii,
Mul;i ca ghearele mustrarii
ntr-un surlet pacatos,
NSIRA-TI, MARGARITI
'!
ntr-un cuget sngeros!...
Sai, romne, pe omor,
la-te rulger razbitor,
la-te Dunare turbata,
la-te soarta ne-mpacata,
taci potopul iata-l ine
Si-i amar, amar de tine!
- Vie!...
ta o stnca nalta
te din rr de munte salta,
Tuna, se rostogoleste,
tade, rumpe si zdrobeste
todrii echi din a sa cale
Pn` in rund, in rund deale!
Astrel crunt ostasul meu
si izbeste calul sau
Peste codrii miscatori
De barbari naalitori.
Il ii sparge, si-i razbeste,
Snopuri, snopuri ii coseste,
Si-i inrrnge, si-i respinge,
Si-i alunga, si-i ininge!
talu-i turba, musca, sare,
Necheznd cu inrocare,
talca trupuri sub picioare,
Srarma arme sunatoare
Si cu greu in snge-noata,
Si mereu se-ndeasa-n gloata.
VASILI ALItSANDRI
'"
trunt razboi! priire crunta!
liul Romei se incrunta...
lulgeri ies din ochii sai!
lulgera mii de scntei
Dintr-a armelor ciocniri
Si lucioase znganiri.
Zbor topoarele-aruncate,
Zbrnie-arcele-ncordate
Si sage;ile usoare
Noureaza mndrul soare
taii salta si necheaza,
Lupta urla, se-nclesteaza
Si barbarii to;i gramada
Mor;ii crude se dau prada!
Zece cad, o suta mor,
Sute in in locul lor!
Mii intregi se risipesc,
Alte mii in loc sosesc!
Dar iteazul cu-a sa pala
lace drum printre naala,
Si patrunde prin sage;i,
ta-i romn cu sapte ie;i!
n zadar hidra turbeaza,
Trupu-i groaznic incordeaza,
Geme, urla si crsneste
Si-mprejur se-ncolaceste.
liul Romei se aprinde,
lidra-n mine-i o cuprinde
S-o sugruma, si o srarma,
S-o ininge, si o darma!...
NSIRA-TI, MARGARITI
'#
lug gepizii, rug bulgarii,
Si lombarzii, si aarii,
lug si hunii, rug si go;ii,
lug potop, potop cu to;ii,
Si se duc, se duc ca ntul
Asurzind intreg pamntul
De-a lor urlete barbare,
De-a lor aiete amare!
III
Rova, Rova vv vai e.te.
lnde-s oardele aane
lnde-s limbile dusmane
Au pierit, s-au stins din ra;a,
Precum toamna-n diminea;a,
Se topesc, se sting la soare
Negurile-otraitoare!
tu ce iror de urgie
Naalira-n Romnie!
tum enira de turba;i,
ta balauri incrunta;i,
tu o ralca-n cerul srnt
Si cu alta pe pamnt!
Dar s-au dus cum n-au enit
n pustiul lor cumplit,
Parasind in urma lor
tmpul luptei de omor!
Lat e cmpul celei lupte,
VASILI ALItSANDRI
'$
Lat si plin de arme rupte,
Plin de trupuri rarmate
tare zac gramezi culcate,
Plin de snge ce-l pateaza
Si azduhul abureaza!
lnde sunt attea ie;i,
lnde-s ochii indrazne;i
Moartea rece le-a cuprins,
ntr-o clipa ea le-a stins,
Si pe cmpul cel de moarte,
trunt locas de rele soarte,
S-a lasat acum deodata
O tacere-nrricosata!
Numai cnd, din reme-n reme,
Se aude-un glas ce geme,
O jelire-ntristatoare,
ln suspin de om ce moare,
Sau nechezul dureros
lnui cal rasturnat jos,
tare cheama ne-ncetat
Pe stapnu-i jos culcat.
Soarele isi schimba locul!
Si apune ros ca rocul,
ntinznd pe cea cmpie
O apseala purpurie
ta un sngeros esmnt
Peste-un lung si trist mormnt!
Iar in naltul cerului,
Deasupra mormntului,
|ipa ulturul cu rala
NSIRA-TI, MARGARITI
'%
Si-n rotirea-i triumrala
ncununa cu-al sau zbor
Pe iteazu-ningator.
Sa traiesti, ostas romane,
Stlp al lumii apusane!
Tu cu pieptu-;i ai oprit
Valul crunt din rasarit,
Si cu bra;ul tau armat
Pasul soartei l-ai schimbat!
Dar ce zic!... un rior rece
Prin a lumii ine trece,
taci deodat-un glas prin lume,
lara seaman, rara nume,
Suna, duce-o neagra este:
Roma, Roma nu mai este!...
Zis-a glasul, un rasunet
Lung raspunde ca un tunet,
Si a Romei ultur ralnic
tade, dnd un ;ipat jalnic!
Zis-a glasul, si cu jale
Plngnd soarta mumei sale,
liul Romei cei batrne
Scapa armele din mine,
Pleaca rruntea si-n durere
Moartea cheama, moarte cere!
Iara calu-i rra;ior,
Necheznd incetisor,
VASILI ALItSANDRI
'&
tmpul luptei paraseste
Si spre mun;i incet porneste,
Ducnd lin si nesim;it
Pe stapnul lui iubit...
Ii se duc in trista cale
Si pe urma lor deale
tade-o noapte-ntunecoasa,
Noapte oarba, rioroasa
ta rundul pamntului,
ta taina mormntului!
Si sub neagra sa aripa
Se sterg toate intr-o clipa
tum se sterge de usor
Visul cel amagitor,
Si ca suenirul srnt
telor care nu mai snt!...
Mun;ii tarpa;i, 1848
Motvt ,i .ecoivt
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Nu tot trage-n carne ie
Si mai trage-n cea pustie.
Nu tot bate-n pieptul meu
ta-i pacat de Dumnezeu!
CUPRINS
NSIRA-TI, MARGARITI
''
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
te ca;i tu la noi in munte
Lance-n coaste, barda-n rrunte,
Ori un plumb rajit in piept,
Sa te duci in rai de-a drept
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Tu esti tare, eu sunt tare,
Bun e Dumnezeu si mare!
De te-as prinde-n mna mea,
Zile tu n-ai mai aea.
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
Iu sunt tare, tu esti tare,
Dar ;i-e lauda prea mare!
De-alde tine, ratul meu,
Mul;i iteji ucis-am eu.
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Sai din munte, da-te-n ale,
VASILI ALItSANDRI

ta sa-mi mai scurtezi din cale.

n cea ale de-ai salta,
Vai s-amar de ia;a ta!
ROMANlL
Puiule,
Secuiule!
Nici eu sa robesc la tine,
Nici tu sa robesti la mine.
Vrei, nu rei dintr-un cunt
ta te sting de pe pamnt!
MAGlIARlL
Mo;ule,
Mai ho;ule!
Tu n-ai nume, tu n-ai ;ara,
Asta-i patria maghiara.
Tu se cade sa-mi robesti,
taci tu om inca nu esti.
ROMANlL
Puiule,
Secuiule,
Na! te du pe ceea lume
ta sa arli de-al meu nume.
Spuie-;i mor;ii din mormnt
De snt om sau de nu snt!
Braso, 1848

NSIRA-TI, MARGARITI
1i. ae poet
Ia era rrumoasa, dulce,-ncntatoare,
ta o rloare ie, cazuta din soare,
Lumea-namorata si de doruri plina
O slaea in taina ca pe o regina,
Si pe cnd nici isul nu-ndraznea, nici dorul
Pna lnga dnsa sa-si inal;e zborul,
Gingas, cu iubire, un poet rerice
Prin a lui cntare indraznea a-i zice:
tnd priesc la tine, scumpa mea iubita,
ta o lira dulce inima-mi trezita
tnta si serbeaza bunurile ie;ii,
larmecul iubirii si al tinere;ii.
tnd priesc la tine, draga mea rrumoasa,
Raiul imi deschide poarta-i radioasa,
Si zaresc printr-insa plaiul nemuririi,
lnde ne asteapta ingerul iubirii.
Atunci omenirea, ia;a de amaruri
Se imbraca-n ochii-mi cu placute daruri,
Patria-mi ascunde chinurile-i grele,
De zmbeste esel rericirii mele,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Si tot ce incnta, tot ce da uimire,

Tot ce-nal;a omul la dumnezeire,
Dragostea, irtutea, dulcea poezie,
mi soptesc de tine si ma-nchina ;ie!
Iar cnd, mult rerice, imi aduc aminte
ta-ntre-a noastre inimi sunt legaturi srinte,
ta tu, inger dulce, tu, minune ie,
Ai enit din ceruri ca sa te dai mie!
t-al tau sn rierbinte bate pentru mine,
t-a ta rrumuse;e este al meu bine...
O! atunci, iubita, surletu-mi s-aprinde,
Nobila mndrie ine de-l cuprinde,
Si simt ca el numai e menit pe lume
De a ri altarul scumpului tau nume!
Astrel la picioare-i poetul cnta,
Iar ea, arsnd lacrimi, blnd il asculta,
Si-n a sa uimire gingasa, adnca,
l ruga, zmbindu-i, sa mai cnte inca:
Spune-mi ce minune, care scump odor
Ar putea in lume sa-;i insurle dor
!
NSIRA-TI, MARGARITI
tare is de aur s-a oprit din cale
ta sa rie isul tinere;ii tale
Vrei pe-aripa dalba unui sprinten nor
terul si pamntul sa-i alergi usor
Vrei s-anin pe rrunte-;i margaritarele,
Salbe insirate pe raze de stele
Vrei tu la picioare-;i lumea s-o inchin
Vrei sa rii regina cerului senin
Spune-mi, ce minune doresti ca sa nasca
Pentru-a ta placere dragostea-mi cereasca
Dragul meu poete! nu doresc odoare,
Din a ta cununa reau numai o rloare.
Acea rloare scumpa daca as aea,
Alta-mpodobire pe rrunte n-as rea.
Si numai amorul care ma inie
Ar intrece-n mine ralnica-mi mndrie!
Tu esti isul gingas ce din zborul sau
Varsa incntare surletului meu.
Tu-mi indulcesti ia;a, tu-mi soptesti din stele,
Tu luminezi calea rugaciunii mele,
VASILI ALItSANDRI
"
Si in eci pe tine cu drag te gasesc
n orice imi place, in orice iubesc,
S-o credin;a srnta de la cer imi ine
ta in alta lume m-am iubit cu tine.
O! mult imi e scumpa inchinarea ta,
taci, iubind, amorul tu stii a-l cnta.
Si prin armonia dulcei tale lire
Vom zbura-mpreuna catre nemurire.
O! pleaca-a ta rrunte pe inima mea,
De asculta dorul ce sopteste-n ea,
S-apoi cnta lumii ;ara mea slaita,
tnta Romnia si pe-a ta iubita!...
tine-ar putea crede ca acest amor
A rost o parere, un is trecator
Poetul isase, cum isez poe;ii,
llori de alta lume pe cararea ie;ii.
Iar cnd la lumina ochii a deschis,
n ceruri zburase cerescul sau is!
O, is al iubirii! zis-a el cu jale,
Sim;ind doua lacrimi pe genele sale.
#
NSIRA-TI, MARGARITI
Scumpa nalucire! te intoarce-n rai,
Mergi de inrloreste pe cerescul plai,
taci un is, ca tine, asa de rerice,
A-nrlori nu poate pe pamnt, aice!
Mvvtete ae foc
Legenda din Mun;ii Apenini
Pe cei mun;i pustii, salbatici,
Din Lombardo-Vene;ie,
lnde noaptea in orgie
S-adun demonii lunatici,
lo;i de moarte doisprezece
Stau in rond sub ntul rece
tare suiera si trece!
locul cerului s-aprinde,
lrmarit de groaznic tunet,
Si al mun;ilor rasunet
Printre ai adnci se-ntinde.
lo;ii rd cu oie buna.
Serul lor, purtnd cununa,
tnta astrel in rurtuna:
n Mun;ii Apenini, intre Giogo si liligare, aproape de satul Petra Mala, exista
un renomen ulcanic roarte curios de obserat. Pe surra;a rrului unui deal,
numit Mvvte ae foc, ies din pamnt nenumarate limbi de roc care ard necontenit,
raspndind noaptea lumini rantastice pe stncile si padurile de pe imprejiur
,ezi in atba titerara articolul intitulat: Movte ai fo).
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Varsa-n cupa mea de aur
Acest in ce desrateaza
Si ma-mbata, ma turbeaza,
ta sngele ros pe taur.
Toarna, drege tot aice,
Si cnd eu ae.tvt oi zice,
Pe-al meu cap trasnetul pice!
Be;i, oinici, pna la moarte!
n ceas esel de placere
Sa uitam orice durere,
Orice chin a relei soarte.
Be;i, copii, to;i dupa mine
Si-nchina;i cupele pline
L-a rulgerelor lumine!
Vntul bate, cerul tuna,
Mun;ii urla, Satan rde,
Iadul esel se deschide
Si cu noi cnta-mpreuna.
Pe cnd lumea se-ngrozeste,
Omul bra benchetuieste
S-al lui surlet se-ntareste!
Tremure-se tot in lume
tt a rierbe snge-n mine!
laca-si cruce si se-nchine
tel ce-aude de-al meu nume.
%
NSIRA-TI, MARGARITI
Iu sunt bra;ul care rrnge!
Iu sunt ochiul ce nu plnge!
Iu sunt gura ce bea snge!
Abia zice, si deodata
tade ho;ul de pe munte,
lulgerat, loit in rrunte
De a cerului sageata!...
De-atunci mii de rocurele,
Limbi de para albastrele,
Ard pe locurile-acele!
otvt ,i aovvita
lrunza erde de aluna!
Trece oinicul pe luna
Si codrul oios rasuna.
Trece ho;ul haulind,
Pe carare cobornd,
Din rrunzis mereu pocnind.
Mai oinice, oinicele,
Ia-;i taiusul de plasele,
Pune mna pe o;ele,
ta se primbla pe potici
Trei desagi de irmilici
Si de galbeni enetici,
VASILI ALItSANDRI
&
Iar in urma-le, calare,
Vine-o mndra rata mare,
Gatita pe maritare.
Ia-i mireasa unui crai
Si se duce cu alai
Peste munte, peste plai,
Dar copila-i amarta
t-a sa rie despar;ita
De Moldoa mult iubita.
Si in gndurile sale
Ia se roaga-amar cu jale
ta sa-i iasa-un zmeu in cale...
lrunzuli;a de brad mica!
Iese ho;ul din potica,
Singur, esel, rara rrica,
S-apoi zice: tale buna!
lnde merge;i impreuna,
Dragii mei, noaptea pe luna
Dect la curtea craiasca,
Mai bine-n lunca ho;easca,
Lnga-o inima rra;easca.
lrunza erde stejarel!
lo;ul pleaca sprintenel
tu domni;a lnga el.
'
NSIRA-TI, MARGARITI
Iarba creste-n calea lor
Si domni;a, scump odor,
Vesel calca pe coor.
Dealul-Doamnei
Ce gavae,ti, o! Margarita
te gndesti, o! Margarita,
tnd de isuri esti rapita
ntr-al nop;ii miez senin,
tnd din luna zmbitoare
Vine-o raza calatoare
De se joaca pe-al tau sn
Nu crezi tu, o! Margarita,
t-acea raza rericita
Iste gingasul meu dor,
te-i trimis din departare
Sa-;i aduca-o sarutare
De la bietul calator
S-atunci, dulce Margarita,
Nu te sim;i duios uimita
L-ale razei dezmierdari
Si cu-o soapta de iubire
Nu trimi;i a ta gndire
Sa ma caute pe mari
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Mult rrumoasa Margarita!

Barca mea e ratacita
Pe al marii al turbat.
Glas de moarte-n aer trece,
Si de-al mor;ii rior rece
Surletu-mi e tulburat!
O! duioasa Margarita,
Da-mi o lacrima iubita
n acest minut amar,
Dorul meu in cer s-o suie
Si, rerice, s-o depuie
Pe al Domnului altar!
tanalul de Gibraltar, 1853
tetete
Doina
De la mine pn` la tine
Numai stele si lumine!
Dar ce sunt acele stele
Sunt chiar lacrimile mele
te din ochii-mi au zburat
Si pe cer s-au aninat
tum se-anina despre zori
Roua limpede pe rlori!...
CUPRINS

NSIRA-TI, MARGARITI
Varsat-am multe din ele
Pentru soarta ;arii mele!
Multe pentru cei ce snt
Pribegi;i de pe pamnt!
Multe lacrimi de jelire...
Iar de dulce rericire
Ah! Varsat-am numai doua,
Si-s lucereri amndoua!
Seilia, 1853
^. atce.cv vvriva
De pe plaiu-nstrainarii,
lnde zac si simt ca mor
De amarul desperarii
Si de-al ;arii mele dor,
Vad o pasare oioasa
Apucnd spre rasarit,
Si o raza luminoasa,
Si un nour aurit.
Pasarica zburatoare,
lnde mergi cu dorul meu
Mult jelitul N. Balcescu, autorul mai multor scrieri istorice de mare insemnatate,
rrate iubit al tuturor celor ce l-au cunoscut, s-a sarsit din ia;a la Palerma in 28
noiembrie 1852.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI

Am solie-ncntatoare
De la srntul Dumnezeu
Sa duc glas de armonie
|armurilor romnesti
Si sa scald in eselie
Inimile ce jelesti!
Raza ie, calatoare,
lnde mergi cu dorul meu
Am solie-nietoare
De la srntul Dumnezeu
Sa depun o sarutare
Pe al ;arii tale sn
Si s-aduc o alinare
alnicului tau suspin.
Nouras patruns de soare,
lnde mergi cu dorul meu
Am solie roditoare
De la srntul Dumnezeu
Sa ma las in Romnie,
ta sa creasca mii de rlori
Pe rrumoasa ei cmpie
te o plngi adeseori!
Du-te, raza stralucita,
Du-te, mica pasarea,
Si pe ;ara mea iubita
Mngie;i-o-n lipsa mea!
Iar tu, nour de rodire,
!
NSIRA-TI, MARGARITI
la sa creasca-n snul sau,
tu erzi lauri de marire,
lloarea surletului meu!
Palerma
.vvt1::
Dup-at;i rai secoli negri de dureri, de ijelie,
te-au trecut rara-ncetare peste biata Romnie,
Tu, an nou, ce ne estesti
Vii s-aduci patriei mele, ca o dreapta rasplatire,
Pace, glorie, putere, libertate, rericire,
ndurarile ceresti
Din noianul eciniciei esti tu sol de mngiere
Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de iniere
Sa te blestem, sa te-admir
Isti amic sau tu raci parte din cumpli;ii ani de rele
te-au depus in al lor treacat peste rruntea ;arii mele
O coroana de martir
Orice-a ri a ta menire, ei gasi poporul tare,
nrruntnd loirea soartei cu-o puternica rabdare
Si cu surlet de romn.
taci romnul e intocmai precum stncile mare;e
tare-n alurile marii rurtunate si seme;e
Neclintite-n eci ramn.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
Pe aceste mndre ;armuri sentinela-naintata
Neamul nostru, rara sprijin, in eghere necurmata
Sta pe loc la postul sau.
Il de douazeci de secoli a trecut prin mii de lupte,
Dar acum i-a cazut bra;ul, i-au cazut armele rupte...
O! puternic Dumnezeu!
Sunt destule-atte chinuri! Ada ziua mult dorita,
Zi de pace, de tarie si de glorie iubita
Pentru-acest sarman popor,
Pentru-o na;ie crestina, care poart-un mare nume
Si in surletu-i presimte ca-i chemat in asta lume
La un ralnic iitor.
la ca anul care ine sa aduca-un mndru soare,
Sa deschida-o cale noua de mari rapte roditoare
Pentru neamul romnesc,
taci el are din echime o menire stralucita!
Il a rost si rea sa rie sentinela neclintita
Pe pamntul stramosesc!
Cavtece ,i .arvtari
POITlL
Ah! cte glasuri de armonie
n al meu surlet cnta duios,
Toate, uimite, se-nchina ;ie
tnd te-ara;i mie,
nger rrumos!
CUPRINS
#
NSIRA-TI, MARGARITI
Alba romnca! tu pentru mine
Isti adierea lunii lui mai.
Darul iubirii, cerescul bine,
Naste si-mi ine
Din al tau grai.
Prieste-n lume mare;ul soare
tum raspndeste eseli riori.
Il da o raza inietoare
De orice rloare
Iita-n zori.
Prieste-a nop;ii mndra coroana
tum lasa-a ninge stele din ea.
De orice surlet care-n cer zboara
Lin se coboara
tte o stea.
O, dulce inger de dezmierdare!
De-ai rea, unita cu dorul meu,
Sa-mi dai, rerice, o sarutare,
De-orice cntare
As cnta eu,
N-ar ri in ceruri dalbe lumine,
Nici rlori pe lume s-ar legana,
Pe cte ersuri de amor pline
Iu pentru tine
As suspina!
VASILI ALItSANDRI
$
ROMANtA
tnd primaara cu larcimioare
n locul iernii ine zmbind,
Inima, dulce priighetoare
Scaldata-n soare,
tnta iubind.
Dar cnd se lupta ;ara-n durere,
Tot omul tnar si sim;itor
Trebuie sa-i deie cu-a sa putere
O mngiere
S-un ajutor.
tnd ;ara geme sub apasare,
Mai bine-mi place s-aud sunnd
ln racnet aspru de razbunare
Dect ortare
De amor blnd.
Versul iubirii duios strabate,
locul poetic e rapitor,
Dar nu-s cuinte mai inrocate
Ca tibertate
Si riitor.
une poete! ascunde-;i dorul,
taci nu e timpul de dulci placeri.
Dect pe lira sa cn;i amorul,
Apara-onorul
Sarmanei ;ari!
%
NSIRA-TI, MARGARITI
tnta-un ers ralnic de re-niere
tare s-aprinda surletul meu.
Ridica neamul de la cadere,
S-orice-mi ei cere
Va ri al tau!
Iasi, 1855
Drago,
Dragos, mndru ca un soare,
A plecat la natoare.
Ghioaga si sageata lui
lac pustiul codrului!
terbul moare, ursii pier
Si ulturii cad din cer...
Iata ca-ntr-o dumbraioara
Il zareste-o caprioara,
liara blnda de la munte,
tu stelu;a alba-n rrunte
Si corni;e sub;irele
Si copite sprintenele.
taprioara cum il simte
Lasa locurile strimte,
luge, salta, zboara, piere,
Dupa tradi;ia poporala, Dragos a enit din Ardeal si a poposit intr-o ale
numita CavpvttviDrago,, ce se gaseste intre Bacau si Piatra.
Asemenea se pretinde ca bourul Moldoei reprezinta capul unui zimbru ucis
de Dragos la descalecarea lui in ;ara, in secolul XIII. Bour insemneaza ovt |rv..
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
ta un is, ca o parere,
Iara Dragos inrocat
O goneste ne-ncetat.
Zi de ara ct de lunga,
Vnatorul o alunga,
S-amndoi se pierd de ii
n codri merei pustii!
II
Iata, mari, ca deodata
O poiana se arata,
nerzita, inrlorita
Si de lume tainuita.
Iar pe iarba-n poieni;a
tnta-o alba copili;a,
tu ochi dulci, dezmierdatori
Si cu snul plin de rlori.
taprioara, ct o ede,
Zboara esel, se repede
Si ii cade la picioare
Pe-un coor de lacrimioare.
tt iteazul o zareste,
Pe loc sta si se uimeste!
lita blnda caprioara
Si sageata ce omoara!
lita draga natoare,
lita lumea de sub soare!
VASILI ALItSANDRI

III
"topili;a! zice el
Rezemat de-un stejarel.
Isti tu zna astui plai,
Sau o rloare de la rai
Dragos, Dragos, rra;ioare,
Nu sunt zna, nu sunt rloare,
Dar am surlet recioresc
Si Moldoa ma numesc.
Mult e mult de cnd te-astept
Sa-mi alin dorul din piept,
ta de Domnul sunt menita
ta sa riu a ta ursita!
O, Moldoo-ncntatoare,
Gingasa rermecatoare!
Iata, arcu-mi itejesc
Lnga tine-l rasadesc,
ta sa deie pn-in zori
trengi cu rrunze si cu rlori,
Si cu-acele crengi rrumoase
Sa-mpletim cununi oioase,
lna ;ie, una mie,
Pentru-a noastra cununie!
IV
A doua zi ei plecara
Si prin codri apucara,
Amndoi imbra;isa;i,

NSIRA-TI, MARGARITI
tu rlori mndre-ncununa;i.
Dealuri multe ei suira,
Multe dealuri coborra,
Pn-in alea cea-nerzita,
De-un ru luciu racorita.
topili;a-neselea
Si din gura-asa graia:
Dragos, Dragos, rra;ioare,
Lasa ochii tai sa zboare
Peste dealuri si cmpii
Pascute de herghelii,
Peste ai, peste gradini
lnde zbor mii de albini,
Peste ape curgatoare
Si dumbrai rasunatoare.
tt pamnt tu ei edea,
I cuprins de zestrea mea!
S-acea dalba de mosie
Toata-n eci a ta sa rie,
ta sa rie-n eci scapata
De o riara-nrricosata,
De un zimbru rioros
tare-o calca-n sus si-n jos.
V
Bine orba nu srrsea,
Din ru iata ca iesea
Zimbrul aprig ca un zmeu,
tu lungi coame ca de leu,
VASILI ALItSANDRI

Si cu coarne o;elite,
Si cu aripi la copite.
liara crunta si turbata
Pleca rruntea lui cea lata
Si sarind, mugind, da zor
Peste mndrul nator.
Iara Dragos s-a;inea
Si, cel zimbru cum enea,
Ghioaga-n rrunte-i arunca,
lruntea-n doua-i despica!
Apoi capul ii taia,
ntr-o lance il punea
Si pleca in eselie
Pe rrumoasa lui mosie,
De pagni sa o rereasca
Si ca domn sa o domneasca!
1 Mai
Acea zi mult rrumoasa, cea zi de neuitare,
tnd pentru-ntia oara amorul inrocat
Ne-a strns la snu-i dulce cu-o dulce-mbra;isare
Si a depus pe rrunte-;i intiul sarutat!
Acea zi mult iubita, cnd tu, prin o minune,
Mi-ai dat reiniere l-al dragostei altar,
Din suenirul nostru in eci nu a apune,
taci ea a rost hotarul trecutului amar!
CUPRINS
!
NSIRA-TI, MARGARITI
Ia se impodobise cu-al primaerii soare
Si se-ngna oioasa cu rrumuse;ea ta,
Dar tu-mi pareai mai dulce si mai incntatoare
Dect chiar primaara care ne incnta.
O! ct erai atunce de alba si rrumoasa,
tnd dorul tau, in ceruri zburnd cu-al meu suspin,
A izort in ochii-;i o roua luminoasa
Si te-a plecat pe snu-mi ca rloarea unui crin!
O singura minuta a mea s-a ta riin;a
S-au intrunit in raiul rierbintei sarutari,
Dar din acea minuta cereasca Proedin;a
Ar race-o ecinicie de scumpe desratari!
Att era de mare a noastra rericire,
ta daca moartea cruda, aznd ct ne iubim,
Voia atunci sa curme a noastra ie;uire,
Am ri murit rerice, rar-a sti ca murim!
Cavtece ae tvve
I
Inima-mi e amarta,
Zarea ie;ii innegrita!
De-oi trai, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
"
Inima, rii rabdatoare
ta pamntul sub picioare,
Pn` ce-i zace cu-al tau dor
n mormnt nesim;itor.
te-;i slujeste de a plnge,
De-a arsa lacrimi de snge
ntr-al lumii al cernit...
Valul trece neoprit!
Taci, cumplita mea durere,
Si tot creste in tacere,
Pn` ce tu la Dumnezeu
Duce-ei surletul meu!
II
Aut-am odata-n lume
Dor de rala si de nume,
Dar acum edea-l-as mort
thiar si numele ce port!
Aut-am odinioara
Mama dulce, dulce ;ara,
Dar acum sunt ratacit
n pustiu nemarginit!
Aut-am in rericire
ln is dulce de iubire...
lnde-i, Doamne, isul meu
lnde-i raiul, unde-s eu
#
NSIRA-TI, MARGARITI
Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mpara;ie
te lung rulger m-a patruns!
te-am rost eu si ce-am ajiuns
III
Ah! durere, in ce parte
De tine sa rug departe
lrma-n lume sa nu las,
Nici s-aud al lumii glas!
tum sa scap de rau, de bine
ncotro sa rug de mine,
Pe pamnt sa nu mai stiu
De sunt mort sau de sunt iu
Da;i-mi, da;i-mi aripioare,
Sa zbor iute pe sub soare.
Da;i-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar sa zbor.
Duce-m-as si m-as tot duce,
Dor sa nu ma mai apuce!
tine-n cale m-a edea
Sa plnga de jalea mea!
VASILI ALItSANDRI
$
Motaora iv1:
Scumpa Moldoa! ;ara de jale!
Ah! in ce stare tu ai ajuns!
Lasa-ma-a plnge ranile tale,
taci pn-in surlet ma simt patruns!
Tu, ce esti buna, dulce, iubita,
Tu, ce esti riica lui Dumnezeu,
tum te loeste soarta cumplita!
tum te ineaca amarul greu!
Lupii, si corbii, si ulpi straine
lac a lor hrana din corpul tau,
Si tu, Moldoa, platesti cu bine
La to;i aceia care-;i rac rau!
O! ct de crunte s-otraitoare
Sunt pentru tine a lor muscari,
tnd ei cu buze srsietoare
Raspund l-ale tale dulci sarutari!
Dar mult mai aprig trebuie sa rie
thinul ce sureri, amarul chin,
tnd ezi chiar riii-;i cu dusmanie
Rupndu-;i snul de amor plin!
Mama duioasa, trista,-n cadere,
tu agonie minile-;i rrngi,
Si nu-;i ramne nici o putere,
Nici glas, la lume ca sa te plngi!
CUPRINS
%
NSIRA-TI, MARGARITI
tnd ridici rruntea, jos in ;arna
O-mpinge, o calca dusman picior!
tnd ridici glasul, o crunta mna
i curma-ndata geamatu-n zbor!
Dar ct a bate inima-n mine,
Iu in eghere la lupta-oi sta,
Si, cu tarie, eu pentru tine
n ra;a lumii oi protesta!
Pentru coroana-;i de suerana,
Pentru-al tau nume si al tau drept
Iu inrrunta-oi hidra dusmana
S-un scut ;i-oi race din al meu piept!
Voi zice ;ie: Mama-ntristata!
Prinde la surlet inietor,
taci tu scapa-ei de munci odata
Si-i aea parte de iitor!
Las` sa te prade ho;ii in taina,
Sa urle lupii in urma ta.
Lasa-i sa rupa mndra ta haina...
laina mai mndra tu ei purta!
n zadar raii or in orbire
tereasca lege a-mpotrii.
terul oieste a ta marire,
Si tu, Moldoa, mare ei ri!
VASILI ALItSANDRI
&
n zadar cearca ei sa ridice
ln zid pe Milco, despar;itor.
tadea-a zidul, si tu, rerice,
Vei ri unita cu a ta sor`.
taci tot se arla in Romnie
Inimi aprinse de-un sacru dor,
te or romnul ca sa re-nie
Mare, puternic, ca dorul lor!
I scrisa-n ceruri srnta |vire!
I scrisa-n inimi cu roc ceresc!
O! Romnie! l-a ta marire
Lucreaza bra;ul dumnezeiesc!
Voi zice, zice pna la moarte
telor ce-s dusmani neimpaca;i:
O! oi, unelte de rele soarte
Pentru romnii ce a sunt rra;i!
Voi, care insia cu-a oastre mine
Mormntul ;arii l-a;i pregatit,
S-a;i muscat mna ce a da pine,
Si-a;i ranit snul ce -a iubit!
Voi, care ;arii plati;i cu ura
tnd ea a cheama dragii sai rii,
litnd Dreptate, Lege, Natura,
litnd ca insia ae;i copii,
'
NSIRA-TI, MARGARITI
Blestemul ;arii tunnd sa cada
Pe capul ostru nelegiuit!
Blestem si ura!... Lumea sa ada
tt rau in lume a;i raptuit!
lie-a ia;a neagra, amara!
topii sa n-ae;i de sarutat!
Sa n-ae;i nume, sa n-ae;i ;ara,
Aici sa n-ae;i loc de-ngropat!
Si cnd pe calea de ecinicie
Ve;i pleca sarbezi, tremuratori,
Pe rruntea oastra moartea sa scrie:
Dv,vavi ai tarii! Crvi ravatori!
Iasi, 185
^oaptea favtvtvi .varii
Zgomot trist in cmp rasuna!
Vin strigoii, se aduna,
Parasind a lor secrii.
Voi, crestinelor popoare,
lace;i cruci mntuitoare,
taci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Srntului Andrii!
Vntul surla cu turbare!
A picat stejarul mare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!
terul s-a intunecat!
Luna salta-ngalbenita,
Printre nouri ratacita,
ta o luntre parasita
Pe un ocean turbat.
Burnele posomorte,
n a lor cuiburi trezite,
|ipa cu glas amor;it.
Lupii urla impreuna,
tu ochi rosi ;inti;i la luna,
tmpul geme, codrul suna,
Satan pe deal s-a iit!
Iata-l! iata, Satan ine,
Razbatnd prin erzi lumine,
Pe-un rulger scnteietor.
lmbre, starii despletite,
tucueici, iele zburlite
Si Rusaliile pocite
l urmeaza ca un nor!
Sus, pe turnul rara cruce,
Duhul-rau zbiernd se duce,
Si tot turnul s-a clintit!
Miezul nop;ii-n aer trece
Si, loind arama rece,
Ore negre douasprezece
Bate-n clopotul dogit.
!
NSIRA-TI, MARGARITI
Strigoimea se-ndeseste,
lora mare inrteste
Lnga turnul crestinesc.
Iar pe lnga alba luna
Nouri ine;i se aduna,
Se-mpletesc intr-o cununa
Si-mprejuru-i se-nrtesc.
Voi, cu surlete curate,
tu credin;i nestramutate,
Oameni buni, remei, copii!
Voi, crestinelor popoare,
lace;i cruci mntuitoare,
taci e noaptea-ngrozitoare,
Noaptea Srntului Andrii!
Acum iata, pe mormnturi,
tlatina;i, batu;i de nturi,
To;i strigoii s-au lasat.
Aseza;i intr-un rond mare,
Adnci;i in intristare,
Pe sicriu-si riecare
Oasele-si a rezemat.
lnul zice: Iu in ia;a
tu o mna indraznea;a
Multe drepturi am rapit!
Rapit-am pinea de hrana
lnei gingase orrana
te, pierduta si sarmana,
n mizerie-a pierit!
VASILI ALItSANDRI
!
Altul zice: Iu in lume
Am aut putere, nume,
taci am rost stapnitor!
Dar in oarba-mi lacomie,
Pentru-o seaca au;ie,
Am impins in grea urgie
Pe sarmanul meu popor!
Altul zice: Iu in ;ara
lost-am o cumplita riara,
Plina de amar enin!
mpotria ;arii mele
laptuit-am multe rele,
S-am legat-o-n lan;uri grele
S-am ndut-o la strain!
loc si ura-n ecinicie
Pe oi cada, pe oi rie!
Striga-atunci un glas ceresc.
Si pe loc cad in morminte
Pacatoasele-oseminte.
Iar pe zidurile srinte
Trece-un roc dumnezeiesc!
Iasi, 185
!!
NSIRA-TI, MARGARITI
ora |virii
185
lai sa dam mna cu mna
tei cu inima romna,
Sa-nrtim hora rra;iei
Pe pamntul Romniei!
Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n ;ara!
ntre noi sa nu mai rie
Dect rlori si omenie!
Mai muntene, mai ecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la ia;a cu unire,
Si la moarte cu-nrra;ire!
lnde-i unul, nu-i putere
La neoi si la durere.
lnde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!
Amndoi suntem de-o mama,
De-o raptura si de-o seama,
ta doi brazi intr-o tulpina,
ta doi ochi intr-o lumina.
Amndoi aem un nume,
Amndoi o soarta-n lume.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!"
Iu ;i-s rrate, tu mi-esti rrate,
n noi doi un surlet bate!
Vin` la Milco cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
ta sa treaca drumul mare
Peste-a noastre echi hotare,
Si sa ada srntul soare
ntr-o zi de sarbatoare
lora noastra cea rra;easca
Pe cmpia romneasca!
Cri.to. a ivriat
tristos mntuitorul din mor;i a iniat,
Si rruntea-i ca un soare,
Lucind peste popoare,
liori de nemurire in lume a-mprastiat.
tristos, zeul credin;ei, iesit-a din mormnt!
S-a sa reiniere
Ne-arata ca nu piere
Dreptatea, si credin;a, si adearul srnt!
tristos e iu! ta dnsul, o! oi ce sureri;i
n lan;uri de robie,
turnd la ia;a ie
Din umbra trista-a mor;ii e;i ri cu to;i iesi;i!
CUPRINS
!#
NSIRA-TI, MARGARITI
Potovie striita sub aprigul picior
A tiraniei crude,
turaj! in cer s-aude
ln imn de re-niere, un glas preestitor.
turaj! Deschiznd astazi a eciniciei por;i,
Mntuitorul ine,
Polonie, spre tine,
Sa te ridice ralnic cu dnsul dintre mor;i!
Iv,irate, vargarite
Legenda
Deaicata avei
Zoe Cavtacviv
Trei copile de-mparat
Stau intr-un mare; palat,
nsirnd la scumpe salbe
De margaritare albe.
Iar o pasare maiastra
Vine esel pe rereastra
Si, batnd din aripioare,
Zice, blnd cuntatoare:
Bine, bine -am gasit,
Dalbe rlori din rasarit!
Bine-ai enit de la rai,
Pasarea cu dulce grai!
Iu sosesc cu primaara
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!$
ta sa ma intorn cu ara,
S-acum in pe-al ostru plai,
Aducnd luna lui mai,
Luna cea de lacrimioare
Si de doruri iubitoare,
Si o dalba de poeste
tum n-a rost si nu mai este!
Pasarica, spune, spune
tea poeste de minune,
ta ;i-om race noi trei salbe
De margaritare albe.
I
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta o hora luminoasa,
ta poestea mea duioasa:
lost-a rost in lume-odata
Mndruli;a, dulce rata,
Si la chip rermecatoare
De puteai cata la soare,
Iar la ochisorii sai
Si la ra;a-i nu putei!
llorile ii ziceau rloare,
Stelele, stea lucitoare,
nct ecinic rlori si stele
Se certau noaptea-ntre ele!
Iata-n rapt de diminea;a
ta pe cmpul de erdea;a
topili;a, cu-alte doua,
!%
NSIRA-TI, MARGARITI
Se primbla, torcnd prin roua.
lna zice: Am isat
De-un recior de imparat!
Dac-ar ri acum sa ie
Sa m-aleaga de so;ie,
I-as aduce eu in dar
ln soiman de armasar
tare zboara, care sare
Peste mun;i si peste mare
Si inconjura pamntul
Mai usor chiar dect ntul!
Alta zice: Surioare!
Iu i-as ;ese-n roc de soare
O camasa-n zece i;e,
tu descnteci prin alti;e,
ta sa-i rie de noroc
Si sa-l apere de roc,
Si de patimi surle;esti,
Si de boalele trupesti!
Iar rrumoasa copili;a
Zice astrel din guri;a:
Iu i-as race doi reciori,
Doi de gemeni rra;iori,
tu cosi;ele-aurite
Si cu re;ele-nrlorite,
De n-ar ri al;ii ca ei
Dragalasi si rrumusei,
taci ar ri stralucitori
ta doi ochi eselitori!
VASILI ALItSANDRI
!&
De mi-i race-asa copii,
Tu, mireasa mea sa rii!
,Zice-atunce mndrul crai
te na pe erde plai.,
Tu sa rii a mea mireasa,
A mea dulce-mparateasa!
Tu, minune-ncntatoare
tare esti rupta din soare!
topili;a-n rericire
Sta patrunsa de uimire,
Ochii gales i se-nchid,
Degetele-i se deschid,
lusu-i pica, riru-si pierde,
Si ea cade-n iarba erde.
Iara craiul tinerel
O ia-n bra;e usurel,
Si cu gingasul odor
Salta pe-al sau cal usor,
talul ralnic se-ncordeaza,
Sare, zboara si necheaza,
Il nechezul n-a srrsit,
La palat c-a si sosit!
Sapte zile-abia trecea,
Mare nunta se racea,
tu nuntasi nenumara;i,
tum se cade la-mpara;i,
De-a mers estea-n departari,
Peste noua ;ari si mari!
lost-au ra;a crai esti;i,
tu coroane-mpodobi;i,
!'
NSIRA-TI, MARGARITI
Si estite-mparatese,
Tot rrumoase si alese.
lost-au inca la serbare
Oaspe;i mari de spaimntare

lriasi cu negre semne,

Srarma-Piatra, Strmba-Lemne,
Zmei cu ochii sngerosi
Si itejii re;i-rrumosi!
Dar din to;i nuntasii cine
Raspndea mai ii lumine
Dulce-a craiului mireasa,
Tnara imparateasa,
tare ochii rermeca
De zmbea sau de juca.
Blndul zmbet al copilei
Lumina ca raptul zilei,
S-al ei joc parea un zbor
thiar de rlutur sprinteior.
lost-am inca si eu ra;a
La cea nunta mult marea;a,
Si de-atunci tot ma gndesc
t-am isat un is ceresc!
II
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,

Poestile poporale sunt pline de riin;e rantastice, precum: uriesi, re;i-rrumosi, care
se lupta cu zmeii pentru rete de impara;i, Srarma-Piatra, ce macina stncile ca sa
tulbure praiele, Strmba-Lemne, care indoaie copacii codrilor... etc.
VASILI ALItSANDRI
"
Precum sirul din poeste,
ta-nainte mult mai este:
Trecu luna, trecu doua,
Trecu cinci, trecura noua,
Doamna nascu doi reciori,
Doi de gemeni rra;iori,
tu cosi;e poleite
Si cu re;e inrlorite,
De pareau stralucitori
ta doi ochi eselitori!...
Alei, mndre surioare!
Putea;i oi a-mi spune oare
te-i mai bun in asta ia;a
ta iubirea cu dulcea;a
te-i mai srnt si mai alin
ta mama cu prunc la sn
te-i mai drag si mai placut
ta pruncu;ul nou-nascut...
Mama doamna, rericita,
tu doi prunci impodobita,
i ;inea duios la sn,
ta doi rluturi pe un crin,
Si din pletele-i gingase
Le racea lor dulce rase,
Si pe bra;e-i, ca sa-i culce,
Le racea un leagan dulce.
Ia-i priea si zi si noapte,
Le orbea cu blnde soapte,
Si, priindu-i, se uimea!...
"
NSIRA-TI, MARGARITI
Ia-i trezea si-i adormea.
I-adormea tot in cntari
Si-i trezea in sarutari.
tnd era pe adormire,
Le cnta cu-nduiosire:
Nani, nani, copilasi,
Dragii mamei reciorasi!
ta mama -a legana,
tu ers dulce -a-ngna
S-a ruga pe Dumnezeu
Sa a primble-n raiul sau,
Sa ede;i, unicii mei,
teruri plini de curcubei,
Ploi de raze si de stele
Pe cmpii de iorele,
S-oi ruga Domnul ceresc
Sa ajunge;i cum doresc,
Viteji mari si re;i-rrumosi,
Doi lucereri mngiosi.
Lumea sa a indrageasca,
Dusmanii sa se-ngrozeasca,
S-ae;i parte si renume,
Sa a mearga estea-n lume!
tnd era iar pe trezie,
Le cnta in eselie:
Scula;i, scula;i, re;ii mei,
lloricele dalbe!
t-au enit doi ingerei
n esminte albe,
VASILI ALItSANDRI
"
ngerei colindatori,
lloricele dalbe,
Noaptea pe la cntatori,
tnd zorile-s albe,
Si -aduc pe aripioare
lloricele dalbe,
Roua srnta-nietoare
Si cunune albe!
Alei! mndre surioare!
Nici ca se arla sub soare
lericire mai deplina,
Via;a dulce mai senina!
Dar in lume ades trece
Vnt de moarte, rior rece,
Si pe loc se estejeste
Tot ce-n lume ne zmbeste!
Seninul se schimba-n nori,
Via;a-n noapte rara zori,
Veselia-n aspre chinuri
Si cntarile-n suspinuri!
Iata ca-ntr-o zi din mai
Mers-a estea chiar la rai
De-acei mndri rra;iori,
A pamntului comori,
Si to;i ingerii in zbor
Au enit, ascunsi de-un nor,
ta sa ada daca snt
lra;i de-ai lor pe-acest pamnt
Dulce-s, Doamne, la priire!
ta un is de rericire!
"!
NSIRA-TI, MARGARITI
Abia zis-au, si pe loc,
ta un rulger iu de roc,
trunt deochiul au ajuns
Pe copii si i-au strapuns!
topilasii plng, suspin`,
Scot guri;a de la sn,
tata-n ochii mamei lor,
Pleaca rruntea, cad si mor!
Vai de codrul care-si pierde
lreamatul si rrunza erde!
Vai de inima pustie
te-a ramas rar` de so;ie!
Dar amar, amar de lume,
De copiii rara mume,
Si de mamele cu dor
tare-si pierd copiii lor!
III
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Precum sirul din poeste,
ta-nainte mult mai este:
Pe copiii-mbra;isa;i,
ntr-un leagan alb culca;i,
Trista mama i-a-ngropat
Lnga ea, lnga palat,
La rereastra din gradina,
Sub o tura de sulcina.
Iar din leaganul de rlori
Rasarit-au pna-n zori
VASILI ALItSANDRI
""
Doi brazi gingasi de o seama,
ta doi gemeni dintr-o mama,
S-au crescut, crescut-au iara
De la zori si pna-n seara,
Pn-au dat sa se loeasca
De rereastra-mparateasca...
lra;ioare, rra;ioare,
nlauntru ce ezi oare
Vad pe mama!...
Auzi, rrate,
Gemetele-i necurmate
Maiculi;a mea iubita,
tt de-amar e ratacita!
Ochii-i sunt doua izoare
Tot de lacrimi arzatoare!
Ah! prieste cum ne cata
Prin cea casa intristata!
tum ne cehama, cum ne plnge!
Minile cum si le rrnge!
Mama, mama, draga noastra,
Iata-ne ici la rereastra,
Vin` cu dulce diezmierdat,
ta de mult, amar de noi,
Ne lipsesti la amndoi!
Astrel brazii suspinau
S-a lor crengi le clatinau
Pe rereastra-n sala mare...
Mama doamna iu tresare,
Vine,-alearga, sta, nu crede,
Vede brazii si nu-i ede,
"#
NSIRA-TI, MARGARITI
Sterge iute ochii sai:
Dragii mei, dragu;ii mei!
Voi sunte;i! inima-mi zice
t-a;i enit oi iar aice
Lng-a mamei dulce sn,
te hraneste-amar suspin!
Scumpii mamei rrumusei,
topilasi, iubi;ii mei!
lrig -a rost in cel pamnt,
Pedepsi-l-ar Domnul srnt!
S-acum nu mai cata nime
De a oastra rragezime,
Nici a leagana-n cntari,
Nici -adoarme-n sarutari!
Taci, maicu;a cu durere,
ta-;i aducem mngiere.
Nu jeli a noastra soarta,
ta de grija cerul poarta
Si la mor;i, si la cei ii,
Si la rlori, si la copii.
Seara primaerii calda
tu dulci lacrime ne scalda,
Vntul ne adoarme-usor
tu suspin racoritor,
Si stelu;a serii, muta,
tu dulci raze ne saruta.
te orbi;i de primaara,
Si de stele, si de seara
Nu ede;i cumpli;ii nori
tum sosesc rulgeratori
N-auzi;i cerul cum tuna
VASILI ALItSANDRI
"$
Si pamntul cum rasuna
Vntul surla si a-ndoaie,
Pe oi cade rece ploaie...
Dragii mei, gingasii mei!
tum sa-i apar eu pe ei...
Biata mama n-a srrsit,
terul brazii a trasnit
Si sub ochii sai pe loc
I-au aprins in mare roc!
La pamnt brazii cadeau,
tu lung geamat ei ardeau
Si spre doamna ce-i edea
trengile si le-ntindea.
Biata mama, despletita,
Spaimntata, ratacita,
Pe rereastra se pleca,
Vrnd in roc a s-arunca,
Dar deodata ochii sai
Au zarit doua scntei
Printre rlacari stralucind,
n azduh oios sarind,
tatre stele tot suind,
S-amndoua printre ele
Preracndu-se in stele.
la;a ei, l-acea priire,
Straluci de rericire,
tum s-aprinde alba luna
Dup-o apriga rurtuna,
Si cu graba-n eselie
Iesind noaptea pe cmpie,
Ia se duse aiurind,
"%
NSIRA-TI, MARGARITI
tu ochii la cer priind,
tum se duce neoprit
Dorul cel nemarginit!
IV
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta duioasa mea poeste,
ta-nainte mult nu este:
Pe cea ale de mohor,
Lng-un limpede izor,
Mama doamna sta culcata
Si cu dragoste tot cata
tnd la cerul instelat,
lnde doru-i a zburat,
tnd pe ra;a apei line,
lnde-a cerului lumine
Se pread, se oglindeaza
Si in taina scnteiaza.
Biata mama-ncet suspina
Si cu-o rloare de sulcina
Ia dezmiarda-ncetisor
la;a micului izor,
S-apoi sta, si tot prieste,
Apa cnd se limpezeste,
tare stele mai intai
Au sa iasa-n ra;a ei
lmbra nop;ii de pe ale
Se patrunde de-a ei jale
VASILI ALItSANDRI
"&
Si asculta in tacere
Soapta-i plina de durere.
taci ea stelele descnta
Si, plngnd, astrel ea cnta:
tte stele sunt pe cer,
Pna-n ziua toate pier,
Numai doua-s statatoare
Pn` la rasarit de soare,
Si ingna dorul meu...
tobori-le-ar Dumnezeu!
Stelisoare, blnde stele,
Ochisori inimii mele!
Pe pamnt oi -a;i inchis
Si in ceruri -a;i deschis
Sa prii;i la dorul meu...
tobori--ar Dumnezeu!
Bine -a ri oua, bine,
n cel rai cu ii lumine,
Dar nici raiul nu e lin
ta al mamei dulce sn!
Ah! copii, la snul meu
tobori--ar Dumnezeu!
O! minune! sus, in cer,
Doua stele iata pier!
Si cu zborul de sageata
Prin azduh iata-le, iata
ta in iute si oioase,
"'
NSIRA-TI, MARGARITI
Lasnd urme argintoase
Pn` ce cad lnga izor
ntr-un lung, intins ogor,
Si se rac din doua stele
Doua margaritarele...
tine-n lume, cine poate
Marile sa le inoate,
todrii echi sa mi-i patrunza
ta sa numere-a lor rrunza
tine poate-aea arlare
tte aluri sunt pe mare,
tte raze sunt in soare,
tt parrum e intr-o rloare
Numai dorul mamei poate
Sa patrunda-n lume toate,
ta sa arle mngiere
La cumplita sa durere!
Astrel Doamna, ca-ntr-un ru,
Intra-n lanul cel de gru,
Si tot cata ne-ncetat
Stelele care-au picat.
Spic de spic ea il culege,
Gru-n palme il alege
Si-l saruta, si-l dezmiarda,
topilasii sa nu-si piarda!
Zi de ara pna-n seara
Ia din lan nu iese-arara,
Spicuieste, spicuieste,
De odihna nici gndeste!
Iar cnd lanul s-a srrsit,
VASILI ALItSANDRI
#
Iata, Doamne! c-a gasit
ntr-un spic rrumos si mare
Doua mici margaritare!
Si de-atunci mama duioasa,
n rapirea-i dragastoasa,
Tot insira, isatoare,
Pre;ioasele-i odoare
Si la snu-i tot le strnge,
Apoi rde, apoi plnge,
Le desira cnd si cnd
Si le-nsira iar, cntnd:
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Precum lacrimile mele
Se-nsira curgnd la stele!
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
ta si anii mei de jale
Pe-a durerii trista cale!
nsira-te, margarite,
Pe lungi rire aurite,
Pn` ce dorul bietei mume
Va-nceta de-a plnge-n lume!
Mircesti
Din ciclul
PASTILlRI
1862-18...
VASILI ALItSANDRI
#
erite ta Mirce,ti
Perdelele-s lasate si lampile aprinse,
n soba arde rocul, toaras mngios,
Si cadrele-aurite, ce de pere;i sunt prinse,
Sub palida lumina, apar misterios.
Arara ploua, ninge! arara-i ijelie,
Si cria;ul alearga pe cmpul innegrit,
Iar eu, retras in pace, astept din cer sa ie
O zna dragalasa, cu glasul aurit.
Pe jil;u-mi, lnga masa, and condeiu-n mna,
tnd scriu o strora dulce pe care-o prind din zbor,
tnd ochiu-mi intlneste s-admira o cadna
te-n cadrul ei se-ntinde alene pe coor,
lrumoasa, alba, juna, cu rormele rotunde,
tu pulpa marmurie, cu snul, dulce al,
Ia pare zeia Venus cnd a iesit din unde
ta sa arate lumii rrumosul ideal.
Alature apare un cmp de aspra lupta,
Patat cu snge negru acoperit cu mor;i.
ln june-n rloarea ie;ii strngnd o spada rupta
|inteste ochii estezi pe-a eciniciei por;i.
Apoi a mea priire prin casa ratacinda
tu jale se opreste pe un oras tacut,
Vene;ia regina, ce-n mare se oglinda
lar-a edea pe rrunte-i splendoarea din trecut.
CUPRINS
#!
NSIRA-TI, MARGARITI
O lacrima... dar iata plutind pe-a marii spume
O sprintena coreta, un repede-alcyon,
Si iata colo-n ceruri pribegile din lume,
tocoarele in siruri zburnd spre orizon.
O! rarmec, dulce rarmec al ie;ii calatoare,
Prorunda nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingas de lumina, amor de dulce soare,
Voi ma rapi;i cnd ine in ;ara asprul ger!...
Arara ninge, ninge, si apriga rurtuna
Prin neagra-ntunecime raspnde reci riori,
Iar eu isez de plaiuri pe care alba luna
Rearsa-un al de aur ce curge printre rlori.
Vad insule rrumoase si mari necunoscute,
Si splendide orase, si lacuri de smarald,
Si cete de salbatici prin codri desi pierdute,
Si zne ce se scalda in raptul zilei, cald.
Prin rumul ;igaretei ce zboara in spirale
Vad eroi prinsi la lupta pe cmpul de onor,
Si-n tainice saraiuri minuni orientale
te-n surlete desteapta dulci isuri de amor.
Apoi inchipuirea isi strnge-a sa aripa,
Tablourile toate se sterg, dispar incet,
Si mii de suenire ma-nconjura-ntr-o clipa
n ra;a unui tainic si dragalas portret.
VASILI ALItSANDRI
#"
Atunci inima-mi zboara la raiul ie;ii mele,
La timpul mult rerice in care-am surerit,
S-atunci paduri si lacuri, si mari, si rlori, si stele
Intoana pentru mine un imn nemarginit.
Asa-n singuratate, pe cnd arara ninge,
Gndirea mea se primbla pe mndri curcubei,
Pn` ce se stinge rocul si lampa-n glob se stinge,
Si salta ca;elusu-mi de pe genunchii mei.
Mircesti, 186
far,it ae toavva
Oaspe;ii caselor noastre, cocostrci si rndunele,
Parasit-au a lor cuiburi s-au rugit de zile rele,
trdurile de cocoare, insirndu-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.
Vesela erde cmpie acu-i trista, estezita,
Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita,
lrunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se dezlipesc,
ta rrumoasele iluzii dintr-un surlet omenesc.
Din tuspatru par;i a lumii se ridica-nalt pe ceruri,
ta balauri din poeste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozaii nori
Trece-un crd de corbi iernatici prin azduh croncanitori.
CUPRINS
##
NSIRA-TI, MARGARITI
Ziua scade, iarna ine, ine pe cria; calare!
Vntul suiera prin hornuri, raspndind inriorare.
Boii rag, caii rncheaza, cinii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe gnduri si s-apropie de roc.
Mircesti, 186
Iarva
Din azduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada,
lulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de rluturi albi,
Raspndind riori de ghea;a pe ai ;arii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, diminea;a ninge iara!
tu o zale argintie se imbraca mndra ;ara,
Soarele rotund si palid se preede printre nori
ta un is de tinere;e printre anii trecatori.
Tot e alb pe cmp, pe dealuri, imprejur, in departare,
ta rantasme albe plopii insira;i se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, rara urme, rara drum,
Se ad satele pierdute sub clabuci albii de rum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii rug, doritul soare
Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste ai...
n azduh oios rasuna clinchete de zurgalai.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#$
Cervt
Gerul aspru si salbatic strnge-n bra;e-i cu jelire
Neagra lunca de pe ale care zace-n amor;ire,
Il ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
t-un al alb de promoroaca si cu ;ur;uri lucitori.
Gerul ine de la munte, la rereastra se opreste
Si, priind la rocul esel care-n sobe straluceste,
Il depune rlori de iarna pe cristalul inghe;at,
trini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.
Gerul race cu-o surlare pod de ghea;a intre maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe re;e de copile inrloreste trandariri,
Sa ne-aduca iu aminte de-ale erii inrloriri.
Gerul da aripi de ultur cailor in spumegare
te se-ntrec pe cmpul luciu, sco;nd aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, in`, indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!
1i.cotvt
tria;ul din miazanoapte jie prin ijelie,
Spulbernd zapada-n ceruri de pe deal, de pe cmpie.
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian,
ta nisipurile dese din pustiul arrican.
CUPRINS
#%
NSIRA-TI, MARGARITI
Viscolul rramnta lumea!... Lupii suri ies dupa prada,
Alergnd, urlnd in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura, corbii zbor rtej, rapi;i de nt,
Si rachi;ele se-ndoaie loindu-se de pamnt.
Zbierat, raget, ;ipet, aiet, mii de glasuri spaimntate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Si-n departe se aude un nechez rasunator...
Noaptea cade, lupii urla... Vai de cal si calator!
lericit acel ce noaptea ratacit in iscolire
Sta, aude-n cmp latrare si zareste cu uimire
O casu;a dragalasa cu rerestrele lucind
lnde dulcea ospe;ie il intmpina zmbind!
avia
Zi cu soare, ger cu stele!... lai, iubita, la primblare.
taii musca-a lor zabale, surugiul e calare,
Saniu;a, cuib de iarna, e cam strmta pentru doi...
Tu zmbesti... Zmbirea-;i zice ca e buna pentru noi.
taii scutura prin aer sunatoarele lor salbe,
Rapind sania usoara care lasa urme albe.
Surugiul chiuieste, caii zboara ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scntei.
Pe cmpia inalbita, neteda, stralucitoare
Se ad insule de codri, s-aud cini la natoare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#&
Iar in lunca pudruita cu marunt margaritar
Salta-o eeri;a mica pe o creanga de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zaoaie,
trengile-aninate-n cale ning stelu;e si se-ndoaie.
Iata-o gingasa mladi;a cu sirag de mar;isori...
Tu o rupi... Ia te stropeste cu rulgi albi racoritori.
Mievt iervii
n paduri trasnesc stejarii! I un ger amar, cumplit!
Stelele par inghe;ate, cerul pare o;elit,
Iar zapada cristalina pe cmpii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scr;ie sub picioare.
lumuri albe se ridica in azduhul scnteios
ta inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
lnde luna isi aprinde rarul tainic de lumina.
O! tablou mare;, rantastic!... Mii de stele argintii
n nemarginitul templu ard ca ecinice raclii.
Mun;ii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
lnde cria;ul patrunde, sco;nd note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, rara ia;a, rara glas,
Nici un zbor in atmosrera, pe zapada - nici un pas,
Numele de mar;isori este dat crengilor de lozie imbobocita cu muguri argintii. Romnii
le culeg si le anina in casele lor ca un semn iubit de primaara, in ziua de llorii.
CUPRINS
#'
NSIRA-TI, MARGARITI
Dar ce ad... in raza lunii o rantasma se arata...
I un lup ce se alunga dupa prada-i spaimntata!
a gvra .obei
Asezat la gura sobei noaptea pe cnd iscoleste
Priesc rocul, scump toaras, care esel plpieste.
Si prin rlacara albastra reascurilor de aluni
Vad trecnd in zbor rantastic a poestilor minuni.
lomer a compus Itiaaa si Oai.eea din tradi;ii si, poate chiar, din rragmente
de poeme poporale. Ariosto a scris rantastica epopee Ortavao de pe legendele
caaleresti raspndite in Italia si ilustrate prin imagina;ia poporului iubitor de
minuni.
Poporul dar este izorul celor mai poetice crea;ii, celor mai nepieritoare
opere, si poe;ii mari, care apar ca niste rari meteori, nu sunt dect reelatori
maiestri ai poeziei popoarelor, concentrata in snul lor.
Poestile noastre reprezinta o comoara att de bogata in iscodiri ingenioase, in
imagini reerice, in rlori de gra;ioasa poezie, ca de s-ar naste in Romnia un nou
Ariosto, el ar compune un poem de aceeasi aloare nepre;uita ca poemul lui Ortavao.
n ele gasim o limba armonioasa si perioade intregi ersiricate, inct lesne
s-ar putea crede ca poestile ar ri poeme antice prozaizate cu timpul. n ele
arlam producerile unui geniu recund si original, precum: re;i-rrumosi cu parul
de aur, rete de imparat att de rrumoase, ca par a ri rupte din soare, cai nazdraani
ce zboara in naltul cerului, serpi cu solzii de aur care au cuiburi pline de pietre
scumpe, cerbi care duc intre coarne leagan de zne, pasari maiestre cu grai
omenesc, pajuri ce locuiesc in rundul pamntului, in lumea neagra, mere de aur
care se prerac in palaturi imparatesti, rurci de argint care torc singure poduri de
o;el, copaci cu poame de rubin si de smarald etc., etc.
n ele mai intlnim riin;e rantastice care ne-au speriat in copilaria noastra:
balauri, zmei, uriesi, ca Srarma-Piatra si ca Strmba-Lemne, cini cu din;i de
cri;a... etc. n ele mai gasim zeii pagnismului, sub riguri de srinte crestine: Srnta
Miercure, Srnta oie, Srnta Vinere, si pe mult rrumoasa Ileana tosnzeana,
imaginea cea mai gra;ioasa ce a iesit din inima poporului romn.
Si daca om studia poestile noastre cu luare-aminte, daca le om compara cu
unele perioade din poemul Ortavao, om descoperi in cuprinsul lor dierse tablouri,
scene si chiar eroi si eroine care rigureaza sub alte denumiri in opera lui Ariosto.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Iata-o pasare maiastra prinsa-n lupta c-un balaur,
Iata cerbi cu stele-n rrunte care trec pe pun;i de aur,
Iata cai ce rug ca gndul, iata zmei inaripa;i
tare-ascund in mari palaturi mndre rete de-mpara;i.
Iata pajuri nazdraane care in din neagra lume,
Aducnd pe lumea alba re;i-rrumosi cu ralnic nume,
Iata-n lacul cel de lapte toate znele din rai...
Nu departe sta Pepelea, tupilat in rlori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce ma-ncnta
I Ileana tosnzeana!... in cosi;a rloarea-i cnta.
Pna-n ziua stau pe gnduri si la ea priesc uimit,
ta-mi aduce iu aminte de-o minune ce-am iubit!
raavt
Sus pe culme bradul erde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
ta o rantasma geroasa,
Si prieste cu-ntristare
tum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare,
Iarna cu sapte cojoace.
Il se scutura si zice:
n zadar tu, rajitoare,
CUPRINS
$
NSIRA-TI, MARGARITI
Aduci irorul pe-aice,
Aduci zile rara soare.
n zadar inghe;i pamntul,
lcizi rlorile si stupii
Si trimi;i moartea cu ntul
Si trimi;i roamea cu lupii.
n zadar a ta surlare
Apa-n ruri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine ;ur;uri leaga.
n zadar aduci cu tine
torbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jiine
laci sa iasa urlet jalnic.
n zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, rznd de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
n zadar imi pui poara
De zapada si de ghea;a.
lie iarna, rie ara,
Iu pastrez a mea erdea;a!
VASILI ALItSANDRI
$
far,itvt iervii
S-a dus zapada alba de pe intinsul ;arii,
S-au dus zilele Babei si nop;ile egherii,
tmpia scoate aburi, pe umedul pamnt
Se-ntind carari uscate de-al primaerii nt.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde,
Prin rpi adnci zapada de soare se ascunde.
Praiele umrlate curg iute sopotind,
Si mugurii pe creanga se ad imbobocind.
O, Doamne! iata-un rlutur ce prin azduh se pierde!
n cmpul ested iata un rir de iarba erde
Pe care-ncet se urca un galben gndacel,
Si sub a lui poara il pleaca-ncetinel.
ln rir de iarba erde, o raza-ncalzitoare,
ln gndacel, un rlutur, un clopo;el in rloare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit,
Aprind un soare dulce in surletul uimit!
Romnul caracterizeaza sub rorme poetice sau glume;e toate aria;iile timpului.
Astrel, ii place a numi zilele Babei zilele cele dinti ale lunii mart ,gibovte. ae
Mar.,, pretinznd ca ele sunt nesurerite, ca o baba care se cearta necontenit, si
plnge, se boceste si nu lasa pe nime in pace. nsa adearata denumire de zilele
Babei e bazata pe sarbatoarea Dochiei ,baba Dochia,, ce cade la inceputul lui
martie. Acele zile sunt urmate de zilele cocostrcului, a mieilor, a ciocrliei, a
rndunelelor etc., care preestesc reintoarcerea in ;ara a pasarilor pribegite de
cu toamna si epoca nasterii mieilor.
CUPRINS
$!
NSIRA-TI, MARGARITI
Oa.petii privarerii
n rund, pe cer albastru, in zarea departata,
La rasarit, sub soare, un negru punct s-arata!
I cocostrcul tainic in lume calator,
Al primaerii dulce iubit preestitor.
Il ine, se inal;a, in cercuri line zboara
Si, repede ca gndul, la cuibu-i se coboara,
Iar copilasii eseli, cu pieptul dezgolit,
Alearga, sar in cale si-i zic: Bine-ai sosit!
n aer ciocrlia, pe casa rndunele,
Pe crengile padurii un roi de pasarele
tu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc
Si pe deasupra bal;ii nag;ii se-nrtesc.
Ah! iata primaara cu snu-i de erdea;a!
n lume-i eselie, amor, sperare, ia;a,
Si cerul si pamntul preschimba sarutari
Prin raze aurite si esele cntari!
Cocoarete
Din cea zare luminoasa ine-un lung sir de cocoare
Aducnd pe-aripi intinse calde raze de la soare,
Iata-le deasupra noastra, iata-le colo sub nor,
n azduh calauzite de-un pilot, batrn cocor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
Ile in din rundul lumii, de prin clime inrocate,
De la India Brahmina, unde riarele-ncruntate,
Pardosi, tigri, serpi gigantici stau in jungle tupila;i,
Pndind noaptea eleran;ii cu lungi trompe inarma;i.
lericite calatoare! zburnd iute pe sub ceruri,
Au azut in repejune ale Arricii misteruri,
Lacul tiad si mun;ii Lunii, cu Pustiu-ngrozitor,
Nilul Alb carui se-nchina un cumplit negru popor.
talatoare scumpe mie!... Au lasat in a lor cale
Asia cu-a sale ruri, tasemirul cu-a sa ale,
Au lasat chiar teylonul, mndra insula din rai,
Si rein cu rericire pe al ;arii dulce plai!
^oaptea
Noaptea-i dulce-n primaara, linistita, racoroasa,
ta-ntr-un surlet cu durere o gndire mngioasa,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturnd din a lui poale lungi si repezi meteori.
Pe un deal in departare un roc tainic straluceste
ta un ochi ros de balaur care-adoarme si clipeste.
Sunt pastori in sezatoare sau ro ceata de oinici
I ro tabara de care sau un rond de tricolici
tatre mun;i prin intuneric un lung bucium se aude.
Il aminte suenirul celor timpuri negre, crude,
Tricolicii rac parte din lumea rantastica a strigoilor, a moroilor, a rcolacilor
,rcolici,, a zburatorilor etc., care apar in basmele si in supersti;iile poporale.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$$
tnd din culme-n culme noaptea buciumele rasunau
Si la lupte sngeroase pe romni ii desteptau.
Acum insa ia;a-i lina, ;ara doarme-n nepasare!
tnd si cnd, un cine latra la o umbra ce-i apare,
Si-ntr-o balta mii de broaste in lung hor oracaiesc,
lolbnd ochii cu ;intire la luceararul ceresc!
Diviveata
Zori de ziua se rearsa peste esela natura,
Preestind un soare dulce cu lumina si caldura,
n curnd si el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimine;ii de pe cmpul inerzit.
Il se-nal;a de trei suli;i pe cereasca mndra scara
Si cu raze ii saruta june rlori de primaara,
Dedi;ei si iorele, brebenei si toporasi
te razbat prin rrunze- uscate si s-arata dragalasi.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca.
Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca.
n gradini, in cmpi, pe dealuri, prin poiene si prin ii
Ard moili buruienoase, sco;nd rumuri cenusii.
taii zburda prin ceairuri, turma zbiara la pasune,
Mieii sprinteni pe colnice rug gramada-n repejune,
Si o blnda copili;a, torcnd lna din ruior,
Paste bobocei de aur lng-un limpede izor.
CUPRINS
$%
NSIRA-TI, MARGARITI
!vvetvt
Pe lanul lung si erde, cu grul rasarit,
O umbra calatoare se-ntinde-ncet si trece,
Precum un ru de munte cnd ghea;a s-a topit
Se arsa peste maluri, cmpiile sa-nece.
I umbra unor nouri albii, usori, marun;i
te luneca sub soare, cladind un lan; de mun;i,
Ii in in miezul zilei, c-un surd si tainic sunet
Si, ca semnal de ia;a, aprind in cer un tunet.
Vazduhul bubuieste!.. pamntul dezmor;it
tu mii si mii de glasuri semnalului raspunde,
Si de asprimea iernii sim;indu-se rerit,
De-o noua-ntinerire rerice se patrunde.
La rasarit urare! urare la apus!
ln crd de ulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nal;a ca s-asculte mult esela ranrara
te buciuma prin nouri rrumoasa primaara.
toriite
Iata zile-ncalzitoare
Dupa aspre ijelii!
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$&
Primaara-ncntatoare
Scoate iarba pe cmpii,
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
Lumea-i toata-n sarbatoare,
teru-i plin de ciocrlii.
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
Pacat, zau, de cine moare
Si rerice de cei ii!
Vin lloriile cu soare
Si soarele cu llorii.
topili;a, nu rei oare,
Nu rei cu mine sa ii,
tnd lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii
Sa culegem la racoare
Viorele albastrii
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
Iu ;i-oi da de orice rloare
Mii de sarutari si mii.
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
$'
NSIRA-TI, MARGARITI
Iar tu, dulce zmbitoare,
Te-i race ca te mnii...
lai! lloriile-s cu soare
Si soarele cu llorii.
Pa,tete
De Pasti in satul esel casu;ele-nalbite
Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite
Pe care cocostrcii, inrip;i intr-un picior,
Dau gtul peste aripi, tocnd din ciocul lor.
ln scrnciob mai la ale pe lnga el aduna
llacai si rete mndre ce rd cu oie buna,
Si-n sunet de ioare, de cobze si de nai
Se-ntoarce hora lina, calcnd pe erde plai.
Batrni cu re;e stinse, romni cu re;e dalbe,
Romnce cu ochi negri si cu stergare albe
Pe iarba rasarita rac praznic la un loc,
Iar pe-mprejur copiii se prind la lupta-n joc.
Si scrnciobul se-ntoarce, purtnd in leganare
Perechi imbra;isate cu dulce inrocare,
Ochiri scnteietoare si gingase zmbiri
te iu raspnd in aer electrice luciri.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Ptvgvrite
Noroc bun!... Pe cmpul neted ies romnii cu-a lor pluguri!
Boi plaani in cte sase trag, se opintesc in juguri!
Bra;ul gol apasa-n coarne, rierul taie brazde lungi
te se-nsira-n batatura ca lucioase, negre dungi.
Treptat cmpul se umbreste sub a brazdelor desime,
Il rasuna-n mare zgomot de oioasa arga;ime,
Iar pe lanul ce in soare se znteaza rumegnd,
tocostrcii cu largi pasuri calca rar si meditnd.
Acum soarele-i l-amiezi, la pamnt omul se-ntinde,
trd de rete si neeste de la sat aduc merinde,
Plugul zace-n lan pe coaste, iar un mndru rlacauas
Mna boii la izoare si ii paste la imas.
Srnta munca de la ;ara, izor sacru de rodire,
Tu legi omul cu pamntul in o dulce inrra;ire!...
Dar lumina amurgeste, si plugarii catre sat,
laulind pe lnga juguri, se intorc de la arat.
evavatorii
Semanatorii harnici, cu sacul subsuoara,
Pasescu-n lungul brazdei pe rragedul pamnt,
Pe culme, pe lcele se suie si coboara
Zrlind in a lor cale samn;a dupa nt.
CUPRINS
%
NSIRA-TI, MARGARITI
O mie! zice unul menind cu eselie.
Noroc si roada buna! adauge un alt.
ta rabia de toamna rotund spicul sa rie!
ta trestia cea nalta sa rie paiul nalt!
Din zori si pna-n noapte tot grul sa rasara,
n el sa se ascunda porumbii osteni;i,
Si cnd rlacai si rete or secera la ara,
n aluri mari de aur sa-noate rataci;i!
Semanatorii eseli spre rund inainteaza,
De-a curmezisul brazdei boroanele pornesc,
Si grapele spinoase de-aproape le urmeaza,
ngroapa-ncet samn;a si cmpul netezesc.
Roaica
Purtnd cori;a cu apa rece
Pe ai sai umeri albi, rotunjori,
una Rodica oioasa trece
Pe lnga junii semanatori.
Ii cu grabire ii sar in cale,
Zicnd: Rodica, rloare de crin,
n plin sa-;i mearga rerile tale,
Precum tu, draga, ne iesi cu plin!
A iesi cu plin dinaintea unui calator sau muncitor este un semn de bun augur
,tradi;ie poporala,.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
S-ajungi mireasa, s-ajungi craiasa!
talea sa-;i rie numai cu rlori,
Si casa casa, si masa masa,
Si snul leagan de pruncusori!
tu gru de aur ei o presoara,
Apoi cori;a intreaga-o beu.
topila rde si-n cale-i zboara,
Scuturnd grul din parul sau.
vvca aiv Mirce,ti
Bate nt de primaara si pe muguri ii deschide,
Vntul bate, rrunza creste, si oioasa lunca rde.
Sub erdea;a dragalasa dispar crengile pe rnd.
Si sub crengile umbroase mierla sare suiernd.
O! minune, rarmec dulce! O! putere creatoare!
n oricare zi pe lume iese cte-o noua rloare,
S-un glas nou de armonie completeaza imnul srnt
te se-nal;a catre ceruri de pe eselul pamnt.
Tot ce simte si iaza, riara, pasare sau plnta
n caldura primaerii naste, salta, zboara, cnta.
Omul isi indreapta pasul catre desul stejaris,
lnde umbra cu lumina se alunga sub rrunzis.
Il se duce dupa isuri, inima lui creste plina
De o sacra melodie, melanholica, diina,
CUPRINS
%!
NSIRA-TI, MARGARITI
De o tainica ibrare, de-un ant inspirator
te-i aduc in piept suspinuri si-n ochi lacrimi de amor.
Iste timpul re-nierii, este timpul re-nnoirii,
S-al sperarii zmbitoare, s-al placerii, s-al iubirii,
Pasarea-si gateste cuibul, rloarea mndrele-i culori,
tmpul ia sa erdea;a, lanul scumpele-i comori.
Sus, paingul pe un rrasin, urzind pnza-i diarana,
tu-al sau rir de-argint sub;ire race-o punte-aeriana,
Iar in leagan de matase gangurul misterios
tu priighetoarea dulce se ingna-armonios.
os pe la tulpini, la umbra, rluturii, rlori zburatoare,
Se-ndragesc in perechere pe sn alb de lacrimioare,
Si, ca roi de pietre scumpe, gndaceii smal;ui;i
Stralucesc, ie comoara, pe sub ierburi tainui;i.
O patrunzatoare soapta umple lunca, se ridica.
Asculta;i!... stejarul mare graieste cu iarba mica,
Vulturul cu ciocrlia, soarele cu albul nor.
lluturul cu plnta, rul cu limpidele izor.
Si stejarul zice ierbii: Mult esti ie si gingasa!
lluturasul zice rlorii: Mult esti mie dragalasa!
Vulturul uimit asculta ciocrlia ciripind,
Ru, izoare, nouri, raze se impreuna iubind.
Lunca, lunca, draga lunca! rai rrumos al ;arii mele,
Mndra-n soare, dulce-n umbra, tainica la roc de stele!
VASILI ALItSANDRI
%"
ta gradinile Armidei, ai un rarmec rapitor,
Si Siretul te inchide cu-al sau bra; dezmierdator.
lmbra ta, racoritoare, adorminda, parrumata,
Sta aproape de lumina, prin poiene tupilata.
ta o nimra pnditoare de sub arbori inrlori;i
Ia la snul ei atrage calatorii rerici;i.
Si-i incnta, si-i imbata, si-i aduce la uitare
Prin o magica placere de parrum si de cntare,
taci in tine, lunca draga, tot ce are surlet, grai,
Tot sopteste de iubire in rrumoasa luna mai!
Matvt iretvtvi
Aburii usori ai nop;ii ca rantasme se ridica
Si, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despica.
Rul luciu se-ncooiae sub copaci ca un balaur
te in raza dimine;ii misca solzii lui de aur.
Iu ma duc in raptul zilei, ma asez pe malu-i erde
Si priesc cum apa curge si la cotiri ea se pierde,
tum se schimba-n alurele pe prundisul lunecos,
tum adoarme la bulboace, sapnd malul nisipos.
tnd o salcie pletoasa lin pe balta se coboara,
tnd o mreana salta-n aer dupa-o iespe sprinteoara,
tnd salbaticele ra;e se abat din zborul lor,
Batnd apa-ntunecata de un nour trecator.
CUPRINS
%#
NSIRA-TI, MARGARITI
Si gndirea mea rurata se tot duce-ncet la ale
tu cel ru care-n eci curge, rara-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteste, o soprla de smarald
tata ;inta, lung la mine, parasind nisipul cald.
tori ae vvfar
Prin trestia din balta ce-n aer se mladie
Rasuna-n diminea;a o tainica-armonie.
Sunt zne ce se scalda in rragedele zori
Nu-s zne, dar copile, a znelor surori.
Verginile in apa intrat-au cu sriala,
Si-acum se joaca esel in dulcea-i racoreala,
Soptind, priind in unda albastrul cer senin,
lmplnd cu rlori de nurar camasa de la sn.
O raza aurie prin stuhul des patrunde
Si gingas lumineaza in cuibul ce le-ascunde
tomori de tinere;e, comori de rericiri,
ncntatoare rorme de albe naluciri.
Prii;i! cetatea erde se misca, se deschide.
O mndra copili;a apare, iese, rde
Si luneca... Deodata, rotunzi si albiori,
Apar la roc de soare doi nureri plutitori.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%$
Covcertvt iv tvvca
n poiana tainuita, unde zbor luciri de luna,
lloarea oaspe;ilor luncii cu grabire se aduna,
ta s-asculte-o cntarea;a reenita-n primaara
Din strainatatea neagra, unde-i ia;a mult amara.
Roi de rlacari usurele, lucioli scnteitoare
Trec in aer, stau lipite, de tvvivarete-n rloare
Raspndind prin crengi, prin ture o apaie albastrie
te mareste-n miezul nop;ii dalba luncii reerie.
Iata, in pe rnd, pereche, si patrund cole-n poiana
v;oretvt ioi, rumen, cu naltu;a oaoteava,
ratiori si rovavite care se a;in la drumuri,
Ctopotei si vaarete, imbatate de parrumuri.
Iata rrageda .vtciva, .teti,oare, blnde vatbe,
lrmarind pe bv.viocvt iubitor de snuri albe.
Deaitei si garofite, prguite-n roc de soare,
!opora,i ce se inchina gingaselor tacrivioare.
Vine civbrvt de la cmpuri cu fetica de la ie,
^vfarvt din balta ine intristat, rara so;ie,
Si ct el apare galben, oachesele riorete
Se retrag de el departe, rznd esel intre ele.
n poiana mai in inca elegante rloricele,
lnele-n covavrii aoavvei si-n rocbiti ae ravavvete,
vvivaritev ftoare sunt rlorile numite luminarica-Domnului.
CUPRINS
%%
NSIRA-TI, MARGARITI
Altele purtnd in rrunte, insirate pe o raza,
Picaturi de roua dulce care-n umbra scnteiaza.
Ile merg, s-aduna-n grupe, se reresc de buruiene
Si priesc sosind prin aer zburatori cu mndre pene,
Dumbraenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasa,
tiocrlii, oaspe;i de soare, rndunele,- oaspe;i de casa.
Mierle ii suieratoare, cucul plin de ingmrare,
Gai;a ce imiteaza orice sunete bizare,
Stigle;i, presuri, macalendri ce prin ture se alunga
Si duioase turturele cu dor lung, cu jale lunga.
Iata, in si gndaceii in hlamide smal;uite,
Iata greieri, iata rluturi cu-aripioare pudruite,
Si culbeci care rac coarne purtndu-si casa-n spinare...
La iirea lor poiana clocoteste-n hohot mare.
Iata-n urma si albine aducnd in gura miere...
Zburatorii gusta-n graba dulcele rod cu placere,
Apoi sorb limpidea roua din a rlorilor potire,
Soptind rlorilor in taina blnde soapte de iubire.
Dar, tacere!... Sus pe-un rrasin un lin rreamat se aude!...
To;i ramn in asteptare. tntarea;a-ncet prelude.
Vntul tace, rrunza deasa sta in aer neclintita...
Sub o pnza de lumina lunca pare adormita.
n a nop;ii linistire o diina melodie
ta surlarea unui geniu printre rrunze-alin adie,
VASILI ALItSANDRI
%&
Si tot creste mai sonora, mai placuta, mai rrumoasa,
Pn` ce umple-ntreaga lunca de-o ibrare-armonioasa.
Gnditoare si tacuta luna-n cale-i se opreste,
Surletul cu oluptate in extaz adnc pluteste,
Si se pare ca s-aude prin a raiului cntare
Pe-ale ingerilor harpe lunecnd margaritare.
I priighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale, isul ei de rericire...
Lumea-ntreaga sta patrunsa de-al ei cntec rara nume...
Macul singur, ros la ra;a, doarme, dus pe ceea lume!
1avatorvt
Vnatorul pleaca grabnic la a zorilor iire,
Si pe soare, ralnic oaspe, il saluta cu iubire.
Lumea esela tresare, mii de glasuri sunatoare
telebreaza inso;irea naturii cu mndrul soare.
Valuri limpide de aer, ca o mare neazuta,
Trec alin pe ra;a lumii si din treacat o saruta.
Pe cmpia rourata pasul lasa urma erde,
te-n curnd sub raza calda se usuca si se pierde.
Vnatorul soarbe-n cale-i racoreala dimine;ii,
Admirnd jocul luminii pe splendorile erde;ii,
Admirnd in umbra calda rlorile de prin poiene,
Si praie cristaline, si ultani cu mndre pene.
CUPRINS
%'
NSIRA-TI, MARGARITI
Pe colnic, in zarea luncii, un plop mare se ridica,
tu-a lui rrunza argintie racnd umbra pe lcica.
Vnatorul la tulpina-i cade-n isuri iubitoare...
Doua eeri;i pe-o creanga rd de arma-i lucitoare.
Pvvtea
Soapta nop;ii se aude suspinnd incetisor,
Arborii prin intuneric dau un rreamat sunator,
Si deodata Aurora se ieste radioasa,
ta un ochi ce se deschide sub o geana luminoasa.
Dulce, esela, rozie, scumpa ca un is iubit,
Ia-si ia zborul peste lume de la mndrul rasarit
Si-intlneste-n a sa cale o copila cosnzeana
te-i scaldata in naalnic si-n sn poarta odoleana.
S-a oprit copila trista pe o punte de stejar,
Plnsu-i lin pe sn ii cade ca un scump margaritar,
Iar praul de la maluri smulgnd rloare dupa rloare,
Le depune cu soptire lnga albele-i picioare.
De ce plngi... ii zice-o raza pe-a ei rrunte stralucind.
Tu esti juna, esti menita sa traiesti, sa mori iubind,
Pentru tine-orice durere trebuie ca sa se curme...
Nouri sunt ce nu rac umbra si dureri ce nu lasa-urme.
letele de la ;ara isi rac scaldatoare de naalnic ,pteri., si poarta pe ele rlori de
odoleana ,rateriava,, pentru ca sa deie mai atragatoare.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
atta
Aerul e iu si proaspat!... el trezeste si inie
Pieptul, inima si ochii peste care lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un al misterios,
Asteptnd oiosul soare ca pe-un mire luminos.
teru-n zare se roteste, mii de rabii desteptate
tiripesc si se alunga pe girezi netreierate.
Balta esel clocoteste de-un concert asurzitor,
Si din ochiuri se inal;a crd de ra;e ca un nor.
Printre stuhul ce se misca iata-o luntre natoare!
Serpii lungi se-ncolaceaza sub a nurerilor rloare,
Ra;ele prin mosunoaie dupa trestii se ascund,
Si pe sus nag;ii ;ipa, lisi;ele dau in rund.
Raspndind riori de moarte, luntrea cea de arme plina
tnd la umbra se doseste, cnd s-arata la lumina,
Iar pe mal in linistire, un btlan, pasind incet,
Zice: Nu-i pieirea lumii... natorul e poet!
avtava
Pe cararea inrlorita, care duce la rntna,
n stergar si in catrin;a, merge-o sprintena romna,
Ia la bru-i poarta rurca si la sn un pruncusor,
tu guri;a lui lipita de al laptelui izor.
CUPRINS
&
NSIRA-TI, MARGARITI
Neastuica trece iute, torcnd lna din ruioare
Si sucind rusul rtelnic ce-o atinge la picioare.
Pasarelele-mprejuru-i zbor oioase si cntnd,
Ia zmbeste si tot merge, pruncusoru-i sarutnd.
Iata,-ajunge la rntna, s-acolo se intlneste
t-un drume; din lumea-ntreaga, care lung la ea prieste,
Apoi cumpana o pleaca, apoi scoate la lumina
Si ecinei sale-ntinde o cori;a, alba, plina.
Romncu;a mul;umeste, surla-ncet peste cori;a
Si cu apa ne-nceputa uda rumena-i guri;a,
Iar drume;ul dupa dnsa bea, rugarul isi adapa
Si se jura ca pe lume nu-i asa de dulce apa.
eceri,vt
tiocrlia ciripie, rlrind din aripioare,
Pe o scara de lumina se coboara de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el deine arzator,
Prepeli;a cnta-n grie, greierul cnta-n mohor.
n cel lan cu spicuri nalte au intrat seceratorii,
Pe cnd era inca umed de rasurlul aurorii.
To;i, priindu-i de departe, par ca-noata-n galben ru,
letele rara stergare si rlacaii rara bru.
Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepeli;a isi ia puii si se duce, lanul scade,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&
Iar in urma, holda mndra, rasturnata prin buca;i,
Se ridica-n snopi de aur, se cladeste-n jumata;i.
Mai departe, lucind iute, un rlacau s-o rata mare
De tot snopul isi dau gingas o rurisa sarutare,
tnd o pasare maiastra, peste lan trecnd usor,
Zice: Dulce-a mai ri pinea de la snopurile lor!
Co.itvt
laptul zilei se aprinde pe a dealurilor rrunte,
S-un ru ralnic de lumina se rearsa peste munte.
Iarba coapta straluceste, ea se clatina la nt,
S-a ei umbra lin se misca in dungi negre pe pamnt.
Iata, in cosasii eseli, se pun rnd. Sub a lor coasa
tmpul ras ramne erde ca o apa luminoasa.
lnii brazdele rastoarna, in capi;i al;ii le-aduna,
Le cladesc apoi in stoguri si cu stuh le incununa.
Mai deale-n cea dumbraa cu poiana tainuita,
lnde umbra pare erde si de rlori e-mbalsamita,
toasele sub teaca uda znganesc rasunator.
Din capi;a in capi;a dumbraeanca salta-n zbor.
ln rlacau, cosind deoparte, lnga-o tura de sulcina,
Vede iarba inclcita, rrnta pe la radacina.
te sa rie.. tuib de riara.. O! minune! zice el,
Si, zmbind, se pleaca iute de culege... un cercel!
CUPRINS
Din ciclul
VARIA ,a,
VASILI ALItSANDRI
&"
Ivv retigio.
cavtat ta .erbarea ;vvivii acaaevice rovave,
aata iv vevoria ace.tvi aovv \tefav cet Mare
ta vava.tirea Pvtva, iv 1:,2 avgv.t 11
Itern, Atotputernic, o! treator sublime,
Tu, ce dai lumii ia;a si omului cunt,
n tine crede, spera intreaga romnime...
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamnt!
Sub ochii tai in lume lungi aluri de-omenire
Pe marea eciniciei dispar ca nori in nt,
Si-n clipa lor de ia;a trecnd striga-n uimire:
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamnt!
Tu din samn;a mica inal;i stejarul mare,
Tu junelor popoare dai un mare; ant,
Tu-n inimile noastre ai sacre, ii altare.
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamnt!
n tine-i iitorul, trecutul si prezentul!
Tu duci la nemurire prin tainicul mormnt
Si numele-;i cu stele lumina rirmamentul.
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamnt!
Itern, Atotputernic, o! treator sublime,
Tu, care ;ii la dreapta pe Steran, erou srnt,
la-n lume sa straluce iubita-i romnime...
Glorie ;ie-n ceruri, glorie pe pamnt!
CUPRINS
&#
NSIRA-TI, MARGARITI
Ivv tvi \tefav cet Mare
cavtat ta .erbarea ;vvivii acaaevice aata iv
vevoria ace.tvi aovv ta vava.tirea Pvtva,
iv 1:,2 avgv.t 11
La poalele tarpa;ilor,
Sub echiul tau mormnt,
Dormi, erou al romnilor,
O! Steran, erou srnt!
ta sentinele ralnice
tarpa;ii te pazesc
Si de sublima-;i glorie
tu secolii soptesc.
tnd tremurau popoarele
Sub aprigii pagni,
Tu le-aparai cu bra;ele
Vitejilor romni.
tu drag priindu-;i patria
Si moartea cu dispre;,
Mare; in snul luptelor,
Si-n pace-ai rost mare;.
n cer apune soarele
Stingnd razele lui,
Dar intr-a noastre surlete
n eci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-ningator.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&$
Lumini cu raze splendide,
Prezent si iitor.
n timpul itejiilor,
tuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
tu-o turma s-un pastor,
O! mare umbra-eroica,
Prieste isul tau:
lni;i suntem in cugete,
lni;i in Dumnezeu.
n poalele tarpa;ilor,
La echiul tau mormnt,
To;i in genunchi, o! Sterane,
Depunem juramnt:
ln gnd s-aem in numele
Romnului popor,
Aprinsi de-amorul gloriei
S-al patriei amor!
\tefav 1oaa ,i coarvt
Balada
Steran-Voda ratacit
Intra-n codrul inrrunzit.
todru-i zice: Domn iteaz!
te-;i curg lacrimi pe obraz
CUPRINS
&%
NSIRA-TI, MARGARITI
Ah! imi plng ostasii mei
Mor;i, luptnd ca niste zmei!
todrul zice: Dragul meu,
nceteaza plnsul tau,
taci din brazii mei trurasi
lace-;i-oi oinici ostasi
ta sa scapi biata mosie
De pagni si de urgie.
la! raspunde mult oios
Domnul mndru, inimos.
todrul puse a ui,
Brazii a-si insurle;i,
Pe stejari a mi-i trezi.
Iar copacii mari si mici
Se raceau ostasi oinici,
Si spre domn inaintau
Si din gura cuntau:
Sa traiesti, maria-ta!
lai la lupta, hai, Sterane,
Du-ne-n oardele dusmane!
Steran-oda-neselea
Si la lupta purcedea
Peste munte si muncel
tu tot codrul dupa el.
Vai de ungurul seme;
te lupta c-un bradule;!
Vai de leah, ai de tatar
te luptau cu un stejar!
VASILI ALItSANDRI
&&
\tefav ,i Dvvarea
Balada
Dunare! ce plngi tu oare
Plng o rloare de sub soare
te din snu-mi a rapit
Steran-oda cel cumplit!
. . . . . . . . . .
Pe cel ;arm batut de aluri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sunt trei cete de osteni,
Turci, tatari si moldoeni.
lna-i ceata hanului,
lna-i a sultanului,
lna-i a Steranului!
Iar in cmpul cel turcesc
Mii de sabii znganesc,
Iar in cmpul tataresc
Mii de arce sage;esc,
Iar in cel moldoenesc
Doi lucereri stralucesc:
Steran-oda cel rrumos
S-o copila, chip duios.
lata plnge, rata zice:
Lasa-ma sa rug de-aice,
O! Sterane, scumpul meu!
Domnul zice: Nu! nu reu,
CUPRINS
&'
NSIRA-TI, MARGARITI
Nu, pre srntul Dumnezeu!
ta-mi esti dulce la priit
Si mai dulce la iubit,
ta lumina soarelui
La lupta iteazului.
De-;i sunt draga, de-s rrumoasa,
Ia-ma, doamne, ori ma lasa.
Ba! de-a ri sa lupt pe data
thiar cu Dunarea turbata,
Nu te las nici chiar de-un pas.
Nici chiar mor;ii nu te las.
Apoi dar, rami cu bine,
ta tu n-ai parte de mine!"
lata zice si s-arunca
Iute-n Dunarea adnca!
Valurile clocotesc,
Pe copila-o-naluiesc
S-o azrl din al in al,
Departnd-o de la mal.
Turcii stau incremeni;i,
Moldoenii impietri;i
Si tatarii inlemni;i.
Stau si ulii in zburare,
Stau si caii-n alergare,
Sta si soarele-n mirare,
taci deodata ce se ede
tine-n aluri se repede
VASILI ALItSANDRI
'
Domnul Steran cel estit,
Domnul cel nebiruit!
Il s-azrle nebuneste
Si inoata oiniceste.
Taie-o brazda, taie noua,
Taie Dunarea in doua,
Si pe rata mi-o ajunge
Si la piept cu roc o strnge
Si se-ntoarce rericit
Sus, pe malul inrlorit.
Din ciclul
LIGINDI
Dvvbrara ro,ie
Poem istoric
,149,
aeaicat avicvtvi vev C. ^egri
I
VISlL LlI ALBIRT
Albert, craiul Lehiei, racut-a un is mare,
ln is de naalire, de-ningeri glorioase!
Il se azu puternic, pe-un armasar calare,
nriornd cu spada-i popoare numeroase.
Regele Albert, dupa inoirea ce racuse cu rra;ii sai, regele lngariei si ducele
Litaniei, in conrerin;a de la Leutschau, cercnd a-si implini gndul asupra
domnului Steran al Moldoei ,conrerin;a in care se dezbatu despre strpirea
romnilor: .vper etirpatiove 1atacbi, chema la arme toata Polonia, Gali;ia, Mazoia,
pe Ioan de Tirren, magisterul Prusiei, iar mai ales pe Alexandru, ducele Litaniei,
cu toata nobilimea litana. Deci cu multa oaste de mercenari pedestri si calare;i
el pleca de la Leopol spre Moldoa la 26 iunie. Acea nerericita expedi;ie ru
preinaintata de urmatoarele pronosticuri: Doua sute de boi, apucndu-i un rtej
inrricosat la iesirea din Leopol, se imprastiara in toate par;ile, unii cazura in
san;urile suburbiei, iar ceilal;i cu greu se putura gasi si aduna. tnd regele trecea
un rule;, calul sau de mna se poticni si se ineca. ln oarecare rop./i, nobil de
neam, dar cam nebun, de mai multe ori striga in Leopol cu spaima, preestind
pieirea polonilor. lulgerul, caznd asupra taberei, ucise pe un nobil si 12 cai.
Preotul, serind dinaintea regelui, scapa jos srintele taine...
Si cu toate aceste inspaimntatoare intmplari, departe de a se lasa de pacate,
oastea petrecea in libertate cu muieri, si insisi serii, nu numai noaptea, dar si chiar
la lumina zilei, se desratau in baie si in be;ie, dezmierdndu-se in bra;ele remeilor.
treslau turozwanski, nobil de Roza, decan de tracoia, si Padlowski de
Przytyk, castelanul Radomiei, au rost trimisi soli catre Steran-oda, pentru ca sa
ceara libera trecere prin ;ara a oastei lesesti, cercnd a-l insela ca expedi;ia lui
Albert ar ri menita in contra turcilor. Asemene misie au aut si Matei Lonzinski,
episcopul tameni;ei.
Albert incepu razboiul asediind si bombardnd Suceaa, insa nu reusi a lua
orasul, ci pierdu multa oaste si timp in zadar. Oastea leseasca se retrase prin
CUPRINS
'!
NSIRA-TI, MARGARITI
Din Miazazi rierbinte in recea Miazanoapte,
Din Rasaritul mndru l-Apusul lucitor
Il auzi prin isu-i mii, mii de mii de soapte
trescnd in zgomot ralnic, gigantic, imnator,
ln uragan de glasuri ce clocotea prin lume,
Purtnd, nal;nd ca rala un nume... al sau nume!
Albert, craiul Lehiei, truras, seme;, usor,
Ademenit, se crede stapn pe iitor
S-arunca ochi de prada pe ;arile ecine:
tare din ele, zice, mi-ar cueni mai bine
Il sta pu;in pe gnduri, apoi cu mare glas:
codrii Bucoinei, and in mijloc pe regele bolna si dus pe un leagan, insa
acolo moldoenii, ascunsi intre copaci, se izbira ca lupii asupra lesilor si le racura
multa stricaciune. Pierira atunci mul;i din neamul lui Toporski ,unul din cele
mai echi din Polonia,, doi Tenczynski, Nicolai, palatinul Gali;iei, si Gabriel de
Morai;a etc.
Tot atunci un contingent de crucia;i prusieni, urmnd dupa armata regala,
rura ataca;i de hatmanul Boldur, risipi;i, si c;i scapara de moarte rura robi;i.
Acea oaste regala, in care se arlau magna;ii Podoliei, ru rau atamata de oamenii
lui Steran.
Matei Miechoski zice: O! Steran, barbat triumral si ictorios, care biruisi pe
to;i regii inenina;i! O! om rericit, care te bucurasi de toate darurile cte natura
le da altora numai in par;i, unii riind in;elep;i cu iclenie, al;ii iteji ca sublima
irtute a drepta;ii, al;ii iar norocosi contra dusmanilor, tu singur le ausi harazite
;ie toate deodata: just, preazator, iclean, biruitor asupra tuturor adersarilor!
Nu degeaba cata a ri numarat intre eroii secolului nostru! etc. ,.rbira i.torica a
Rovaviei,.
Aceste rapte sunt relatate de Matei Miechoski in istoria lui Steran-oda,
iar prin;ul D. tantemir, adeerind legenda poporala, zice: Steran V., prin;ul
Moldoei, batnd oastea leseasca la totnar, unde creste inul cel laudat, cu
totul o au stins, numai 15 000 au prins ii, pre carii i-au pus in jug si i-au silit de
au arat in lung doua mile, in lat o mila de pamnt, in care aratura tot prin lesii
aceia au semanat doua paduri ce si pna astazi se numesc, de poloni, vcoriva,
iar de moldoeni, Dvvbrara ro,ie, sau paduri rosii, pentru ca s-au semanat si
sadit cu snge lesesc.
VASILI ALItSANDRI
'"
Moldoa este pragul intiului meu pas!
n ;ara acea mica, neincetat loita
De dusmani rara numar si-n eci nebiruita,
n care to;i barba;ii sunt zmei ce s-au luptat
tu leahul, cu maghiarul, cu turcul incruntat,
Si unde pe sub iarba cmpiile rrumoase
Ascund troiene albe de-a dusmanilor oase,
ln domn iteaz, un Steran, aduna de mul;i ani
O glorie ce-i demna de-ai lumii suerani.
Voi merge la Moldoa, la Steran drept oi merge,
Si luciul de pe rrunte-i cu spada mea oi sterge,
Iar lumea ingrozita, priind spre rasarit,
Vedea-a-n loc de soare al meu chip stralucit!
A zis, si-n nerabdare-i pe lnga el in graba
Aduna-a lui armata deprinsa la omor,
lrdie numeroasa de riare ce se-ntreaba:
Spre care orizonturi salta-om noi in zbor
n care parte-i hoitul promis l-a noastre gheare
Sa-l rupem intr-o clipa, sa-l roadem, inghi;im
n care ;ari: teutone, romne sau maghiare
Vrea Albert, craiul nostru, pustiul sa-l la;im
Asa zicea cu rala a lui Albert ostime,
n cete adunata pe cmpul din Dombroa,
tnd, prin azduh, deodata, o gura din mul;ime
Rosti cu glas de taur salbatic: La Moldoa!
lra! striga lehimea, intocmai ca un tunet,
Si ai si mun;i si codri raspunsera-n rasunet
lra!... si-n dor de snge armata crunt aprinsa
ta un suoi de toamna pe drumuri se intinse,
'#
NSIRA-TI, MARGARITI
tu tunuri largi si grele, cu rlinte lungi, cu spade
te iu luceau la solduri si-n teaca znganeau,
tu armasari zburdalnici ce esel nechezeau,
Mergnd to;i, cai si oameni, sa calce si sa prade.
n rruntea lor magna;ii mndri, batrni si tineri:
Toporski eteranul ce poarta barba alba
nconjurat de neamuri: reciori, nepo;i si gineri,
lormndu-i o iteaza si glorioasa salba.
Grodeck, zis atca!are, ce-n gndul lui se jura
At;i romni sa darme c;i are din;i in gura.
Zciusko neimpacatul, cu bra;e lungi si tari,
tare-n Bugeac ucis-a trei sute de tatari.
Biela cel nalt, sub;ire ca trestia de balta,
te-n lupte sngeroase ca dnsa se mladie,
tu sabia-i turceasca taind in carne ie,
Pe cnd rugaru-i sprinten necheaza, musca, salta.
Gorow si Zablotowski, amici jura;i pe moarte
Sa-mparta soarta buna, sa-ninga rele soarte,
Si care in trei rnduri scapat-au din robie,
Prin degetele mor;ii trecnd cu itejie.
Ii zbor pe doi cai gemeni, rznd in hohot mare
tu al;i ca dnsii tineri, baroni, com;i palatini,
Glence din Pocu;ia, Zbalos Litran ce are
ln crd pletos de zimbri in codri de arini.
Garil de Morai;a, rra;ii Groto, luminski,
Mardela Veneticul, Tecelski si Pruhninski,
VASILI ALItSANDRI
'$
Iarmeric Mazoitul si Kozjatic lcranul,
te creste cai salbatici si-i prinde cu arcanul.
Ii merg, batnd din pinteni!... Zburdalnica lor ceata
Straluce de departe in haine poleite:
Dulami cu rlori de aur la piept impodobite
Si-ncinse cu partale de piatra nestemata,
tiapce purtnd un ultur si pene la mijloc,
ncal;aminte rosii de piele de Maroc,
Si rrie ;intuite, si argintate sele,
Si armorii cusute pe col;uri de harsele.
Ii merg jucndu-si caii, si eseli intre ei
Vorbind de cai, de lupte, de-amor si de remei,
Tot ce-i mai scump in lume si da un rarmec ie;ii
Pe timpul mult rerice si iu al tinere;ii.
Ii merg precum ar merge la simpla natoare,
Glumind in nepasare de moartea ce-au sa-nrrunte,
lrma;i de steaguri multe, urmnd in roc de soare
Pe hatmani, capi de oaste, cu Albert craiu-n rrunte...
Si astrel in Moldoa ei dau cu to;i naala!
Dar cnd trecu hotarul, al regelui cal tare
Se poticni... O buhna ;ipa in ziua mare,
Si moartea-si gasi coasa in acea zi ratala!
II
|ARA N PItIOARI
te uiet lung de care, ce tropot surd de ite,
te rreamat de suspinuri, de glasuri nadusite
'%
NSIRA-TI, MARGARITI
S-aud in snul nop;ii prin neagra-ntunecime
Si catre mun;i se-ndreapta l-a codrilor desime
Din cnd in cnd sub nouri, trecnd ca o sageata,
tlipeste o lumina si ca prin is arata
Batrni cu rruntea goala plecata spre pamnt,
lemei cu prunci in bra;e si pletele in nt,
topile spaimntate mnnd turme de oi
Si rlacauasi in ruga mnnd crduri de boi.
Pe jos, pe cai, in graba to;i parasindu-si satul,
lugnd cu aiet, lacrimi, caci i-a ajuns pacatul,
Se duc pribegi si palizi, in sn de manastiri.
Dar unde sunt barba;ii, oinicii, junii, tarii,
Sa-si apere parin;ii, neestele si pruncii
tnd surla grea rurtuna pe ramurile luncii
S-o zguduie, s-o darma, ah! unde sunt stejarii
Stejarii sunt la locul lor, ra;a cu rurtuna!
. . . . . . . . . . . . . . . .
Acum de zece zile si zece nop;i totuna,
Din mun;i si pn` la Nistru, pe culme si pe dealuri,
Lungi buciume rasuna, dnd tainice semnaluri,
Si calarasi din ruga prin sate, prin orase
trainesc: Sari;i cu to;ii pe litrele trurase!
Viteazul Steran-oda a cheama-n itejie.
tine-i misel sa ruga, cine-i romn sa ie!
To;i au raspuns: "Traiasca Moldoa! si s-au dus.
Pe loc tot omul erde ce poarta capul sus
Si-a sarutat odorii, si-a ascu;it toporul,
Si-a prins din cmp rugarul ce-i sprinten ca o ciuta,
VASILI ALItSANDRI
'&
Apoi, racndu-si cruce, zicnd un: Doamne-ajuta!,
ta soimul de la cuibu-i oios si-a luat zborul.
Astrel din ;ara-ntreaga plec cete inmiite
tu arce, barde, coase si ghioage ;intuite,
Purtnd caciuli de oaie, mintene-n rlori cusute
Si barbe neatinse, al barba;iei semn.
Ii merg de-a drept prin codri, pe lungi carari pierdute
talari pe sele goale, cu scarile de lemn,
Si trec in zbor prin arbori ca demoni de urgie,
Si umbra scnteiaza de-a ochilor mnie.
Tot astrel si boierii, stapnii de mosii.
nconjura;i de gloate, din casele lor pleaca,
Priind cu mul;umire zburdalnicii lor rii
tum stiu sa-si poarte caii si-n ruga sa se-ntreaca.
So;ii, surori si mame suspina-n urma lor,
Dar ei alerg rerice la cmpul de omor.
toman de la tomana, un urias de munte
te intra prin brloage si prinde ursii ii,
Aduce dupa dnsul mul;i natori de rrunte,
Nascu;i pe plaiuri nalte, trai;i in ijelii.
Balaur de la Galu, tiolpan din Pipirig
Rd si de rrigul mor;ii cum rd de-al iernii rrig,
Si mul;i cobor din munte ca laa din ulcan,
De soiul lui Balaur, de soiul lui tiolpan.
Velcea, bastard lui Sarpe, ca sarpele pe apa
Aluneca prin dusmani si mult cumplit ii musca.
n lupta, cnd i-e sete, cu snge se adapa,
Si drept potir el are o ;eie de pusca.
Il ine din lrtoape cu Purice-Moila
''
NSIRA-TI, MARGARITI
Si cu Roman-Pribeagul, ce nu mai stiu de mila.
Scheianul si Mircescul, ecini de pe Siret,
ningatori de unguri, s-au prins cu juramnt
Nici chiar sub bra;ul mor;ii sa nu dea indarat
Pn` n-or intra cu leahul pe-al leahului pamnt,
Si Zimbrul de la Scheie si Zimbrul din Mircesti
Se duc sa ia in coarne pe ulturii lesesti.
Batrnul Matei trja are-mprejurul lui
tinci sute de naprasnici ce in dinspre Vaslui,
To;i racoeni!... Iar trja, om in;elept si harnic,
I-n rloare cnd se simte calare pe Sargan.
Glume;, ii place-a zice lui Negrea, iteaz darnic:
Am sa ma rac, nepoate, din trja - buzdugan!
Negrea, zmbind, raspunde: Ai crja batrne;ii
La sraturi, iar in lupta ai bra;ul tinere;ii.
Si, ajungnd cu to;ii la Racoa deale,
O cruce luminoasa le se-arata in cale.
Asa, cu mic, cu mare, aparatorii ;arii,
Iesi;i ca rrunza-n codri la ntul primaerii,
Din ai adnci se urca, din piscuri se cobor,
lamilia Negre este una din cele mai echi din Moldoa. thiar pe la inceputul
secolului XIV, un Negre ornicul rigureaza in istorie timp de 24 ani, adica de la
1402 pna la 1426, intre cei 12 boieri mari, consilieri ai lui Alexandru cel Bun.
La 141, paharnicul Negre a rost descapa;nat in Vaslui din ordinul lui
Steran cel Mare, riindca a rost de parere a nu se razboi in contra lui Radu al |arii
Muntenesti, ca unul ce era crestin si romn.
ln alt Negre, Patrasco, ginere lui Petre-oda Schiopul, a urmat in exil pe socrul
sau, a rost inscris in cartea de aur din Vene;ia si a murit la Barcelona etc., etc.
n hronicele si hrisoaele ramase de la strabuni, numele de Negre apare
ades ca proprietari de mosii Negresti, ca oameni insemna;i pe timpul lor, si ades
ca ictime ale urgiilor domnesti.
VASILI ALItSANDRI

Trec rpile in salturi, trec rurile-not

S-alearga-n neodihna, oinicii, ct ce pot
La glasul ;arii scumpe ce-i cheama-n ajutor.
Merg unii cu grabire spre codrii Bucoinei,
S-acolo se aduna la strmtele potici,
Pndind, ca natorii, miscarile jiinei,
Si tot rugnd: la, Doamne, sa treaca pe aici!
Merg al;ii la Suceaa sa raca pe Albert
A pierde oaste multa si mult timp in desert,
Iar al;ii la totnarul iubit si podgoriu,
Pe unde stau cu oastea Bogdan, domnescul riu,
Tautu cu mintea coapta, tostea cu ochi seme;,
Si Trotusan si Boldur, cu surlet indrazne;,
Si unde Steran-oda inript-a steagul sau,
Strignd la cer: Ajuta-mi, o! srinte Dumnezeu!
III
TABARA LISIAStA
Pe-o culme prelungita ard mii si mii de rocuri
ta stele semanate in numeroase locuri.
Se pare ca tot cerul cazut e pe pamnt
Si c-au ramas in urma-i un haos, un mormnt,
Atta intristare si-atta-ntunecime
mprastie pe bolta a norilor desime.
ln zgomot lung se-nal;a din culmea luminata,
lnindu-se in aer cu tunete ceresti.
I zgomotul orgiei!... Iar zarea departata
Roseste-n roc de codri si sate romnesti.

NSIRA-TI, MARGARITI
Aici be;ii si dan;uri si chiote oioase,
n rund suspinuri, aiet si plngeri dureroase!
Aici de porte rele sunt ochii to;i aprinsi,
Acolo curge snge, acolo-s ochii stinsi,
taci astazi celebreaza lehimea-n sarbatoare
Victoria dorita a zilei iitoare!
Ostasii pretutindeni rorma;i in dese grupe
lrig boi intregi, rup carnuri ca lupii rlamnzi;i,
Desrunda largi antale, beau lacom rara cupe,
Se cearta, rd in hohot si urla ragusi;i.
ta dnsii, cini de lagar la praznic lund parte,
Schelalaiesc salbatic, rod oasele deoparte,
n mijlocul orgiei turbate ce tot creste,
Iar printre cini si oameni pe iarba stau cazute
lemei, prada orgiei, cu min;ile pierdute...
Si insa ntul nop;ii prin lagar jieste,
S-un glas din umbra neagra la to;i striga de-a rndul.
Orbi! orbi! la masa mor;ii oi a mnca;i comndul!
Magna;ii juni, sub corturi, pe perne de matase
Desarta cupe pline cu in de la totnar,
tntnd cu rericire: De ia;a rea nu-mi pasa!
Iubita-mi e pe bra;e, in ia;a nu-i amar!
Si riecare strnge la pieptu-i cu-nrocare
O riica de-a Podoliei, rrumoasa si balaie,
tu buze prguite la roc de sarutare,
Si ochi ce-noata-albastri in galesa apaie.
Si riecare simte ca mintea-i se desrrna,
And lnga-a sa gura o gura oluptoasa,
VASILI ALItSANDRI

Si-n bra;e-i o copila ce rde amoroasa,

S-un sn rotund ce salta ioi sub a sa mna.
lerice, mult rerice de dnsii!... ra;a rde,
Inima zboara, raiul in cale-i se deschide.
Si insa ntul nop;ii prin corturi jieste,
De tunete cumplite azduhul clocoteste,
S-un glas pierdut in umbra tot striga ne-ncetat:
Orbi, orbi!! moartea -asteapta c-un ultim sarutat!
tortul regal e splendid! Duzini de candelabre
Rearsa-a lor lumina pe-o masa ce se-ntinde
Sub table incarcate de scule si merinde
Si sticle largi cu inuri spaniole si calabre.
n mijloc sta-n ieala un cerb de patru ani,
ncins pe-a sale laturi cu siruri de razani,
Si doua piramide de rructe mai alese,
n Asia-nrlorita crescute si culese.
Albert in rruntea mesei luceste ca un soare,
nconjurat de oaspe;i in haine de splendoare.
La dreapta-i al sau rrate mai june, Sigismund
Apare-ntr-o dulama de ros posta de Lund.
La stnga-al tameni;ei episcop echi, Lonzinski,
S-alaturea cu dnsii se ad: Sbignew |enczynski,
tu lerbor Lucasieitz, Padlowski castelanul
Radomiei, si treslau Roza, numit Decanul,
Si grar Ioan de Tirren, magisterul Prusiei,
tare-au adus la lupta cinci sute de crucia;i,
Si ralnicii Toporski, echi neaosi de-ai Lehiei,
Si al;i de rrunte nobili, din cei mai insemna;i.
!
NSIRA-TI, MARGARITI
To;i gusta din merinde, desarta largi pahare
n sunetul metalic de esele ranrare,
Si sngele prin ine se scurge mai rierbinte,
S-antul creste-n surlet si nebunia-n minte...
tnd regele ridica o cupa de in plina
Si glasul sau puternic acest toast inchina:
Iu, Albert, domnul ostru, si al Lehiei rege,
Intrat-am in Moldoa ca leu iningator!
Mini este ziua luptei... Nimic nu s-a alege
De Steran al Moldoei si de al sau popor.
tum beau aceasta cupa, asa mndra Lehie
Sa-nghita aceasta ;ara! Asa sa rie!
lie!
Viat! lra! traiasca Albert mult glorios!
Raspund mesenii aprig c-un racnet zgomotos,
Si lagarul rasuna in lunga departare...
Dar iata ca la usa un om strain apare,
tu pieptul gol, cu parul in nt, cu ochi rocos,
Il spre Albert ;inteste priirea-i ratacita,
lace doi pasi si striga: Desarta-;i cupa jos,
Albert! de soarte rele ;i-e cupa otraita.
To;i se reped c-un urlet si mna pe el pun.
Lasa;i-l, zice craiul, e Sropski cel nebun!
Si iar inal;a cupa, rznd de-o asa larma...
Dar cupa lnga buze-i in mna lui se srarma,
S-un trasnet lung deodata in ceruri bubuieste
Si-n cortul plin de umbra rurtuna naaleste,
Si masa se rastoarna, si cortul se urduca...
Iar pe cmpii, sub rulgeri, alearga o naluca.
VASILI ALItSANDRI
"
IV
TABARA ROMANA
O tnara padure de ulmi si de stejari
Ascunde-oastea romna prin junii sai turari.
Misterul si tacerea in snul ei domnesc,
Dar marginile sale sunt palid luminate
De rlacarile triste ce plpie in sate
Si eselele rocuri din lagarul lesesc.
Prin arbori si prin ramuri, din rruri pn-in poale,
Din cnd in cnd luceste o;el de sabii goale
Si ochi de lei, de ulturi, de leoparzi salbatici,
te ard sub alul nop;ii ca niste rosi jaratici,
taci ei s-a;int cu jale si se opresc cu ura
Din zarea-nrlacarata pe lagarul ecin,
Si tot romnu-n surlet pe surletu-i se jura
tu-al dusmanilor snge sa stinga-al ;arii chin.
Dor crunt de razbunare! greu, aspru juramnt,
te sapa-n intuneric un larg, prorund mormnt!
Ici, colo, prin poiene, stau plcuri de osteni:
Arcasi de la Soroca, naprasnici orheieni,
Aprozi, copii din casa, curteni si lerecii,
To;i, oameni tari de na si o;eli;i in roc,
Deprinsi a-si trai traiul in timpi de oinicii
S-a da mna cu moartea rar-a misca din loc.
Ii poarta pe-a lor rrunte, pe bra;ele lor groase
Si-n piepturi brazde multe, hieroglire srinte
tu palosul sapate, ce spun s-aduc aminte
De lupte uriase, de rapte glorioase!
Si-n ia;a-i riecare si-au cstigat un nume,
O ralnica porecla, un titlu de stramos:
#
NSIRA-TI, MARGARITI
Mihul, Paun de codru, Balaur, Alimos,
lrsul si Pala-Dalba, Grozan si Sparge-Lume!
Iroi de echi balade ce s-au pastrat in min;i,
Trecnd in mostenire la rii de la parin;i.
Lungi;i pe muschiul erde si domolind rugarii
te zburda pe-ntuneric si desrrunzesc turarii,
Voinicii buni de lupta si bucurosi de gluma
Astrel graiesc:
Grozane! ce-o ri ziua de mini
O ri la unii muma, o ri la al;ii ciuma,
Amara pentru litre si dulce la romni.
Amin! sa deie Domnul!
"Va da, mai Pala-Dalba!
Si-o ri precum la Baia, n-o ri ca-n Valea-Alba,
lnde-am azut pe lrsul gonit de sase turci.
Gonitu-m-au pe mine, dar i-am urcat in rurci!
Va ri precum la Scheie, unde-a;i azut in sila
Maghiari schimba;i in iepuri, s-un Purice-n Moila.
Va ri precum la Lipne; cu dumbraioara erde,
La Racoa pe unde si azi turcul se pierde,
La Grumazesti, pe maluri, unde cazacul jura
Pe mine, chiar pe mine, m-a increstat la gura!
Te-a increstat pagnul, dar cnd el ru de iu
not sa treaca Nistrul, o pa;i rau, rartate,
taci de pe mal in ruga tu i-ai sarit pe spate
Si l-ai trimis sub Nistru, sa-si cate un sicriu.
Bine-i racusi, Grozane! I scris in cele srinte:
Numele Puricestilor a rost schimbat in Moilesti pe cmpul luptei de la Scheie,
lupta in care lroiot, serul armiei unguresti, a rost descapa;nat de Purice Aprodul
,ezi poemul lui t. Negruzzi .proavt Pvrice,.
VASILI ALItSANDRI
$
thiar apele sa rie rajmasilor morminte!
Asa e ;ara noastra!... e buna pentru ii,
Si pentru mor;i e buna.
De-aceea-n asta ;ara
Vecinii dau naala cu sutele de mii.
lrnd ia;a la dnsii, le place-aici sa piara!
Le place, dar, Paune, si noi le racem placul.
Ii cred ca-aici e raiul, s-aici gasesc pe dracul.
Si cum sa nu-l gaseasca urdiile nebune
tnd Steran e-n picioare, cnd ersul lui ne spune:
Steran, Steran, domn cel mare
Seaman pe lume nu are
Dect numai mndrul soare!
Din Suceaa cnd el sare,
Pune pieptul la hotare
ta un zid de aparare!
Bra;ul lui rar-incetare
Bate ordele tatare,
Bate cetele maghiare,
Bate lesi din ruga mare,
Bate turci pe zmei calare
Si-i scuteste de-ngropare!
Lumea-ntreaga sta-n mirare!
|ara-i mica, ;ara-i tare
Si rajmasul spor nu are!
tntec echi poporal.
%
NSIRA-TI, MARGARITI
Traiasca Steran-oda!... Mul;i dusmani in la noi,
Dar ct in de naprasnici, pu;ini rug inapoi.
Pacatul lor ii mna, sarmanii, ca pe-o turma,
Si moartea le sta-n cale, si moartea le sta-n urma.
De-aceea la Moldoa ezi rloare lnga rloare.
I ingrasat pamntul cu snge.
Asa-i, rra;ioare,
Dar cresc bujorii mndri din snge de romn
Si palamida neagra din snge de pagn!
Sub cerul ce s-aprinde si-n clipa iar se stinge
Varsnd pe a lor re;e lumini rulgeratoare,
Asa graiesc barba;ii ce somnul nu-i atinge
n asteptarea ie a zilei iitoare.
Si poalele padurii sunt palid luminate
De rlacarile rosii ce plpie in sate.
Si-n tabara ecina orgia cea nebuna
ta marea departata uieste sub rurtuna,
Iar in rrunzis romnii topoarele-si descnta
Si caii lor dezmiarda, si-n umbra esel cnta:
Sunt romn cu patru mini,
Si am leacuri de pagni:
De tatari am o sageata,
De turci pala mea cea lata,
De litreni un buzdugan
Si de unguri un arcan!
VASILI ALItSANDRI
&
V
STIlAN tIL MARI
n mijlocul padurii este-o poiana lunga
Si larga ce roieste de oameni ca un roi.
La capatu-i din dreapta ea prelungeste-o strunga
Prin care ostasimea curge ca un suoi.
Ia intra in poiana si se aseaza-n rnduri,
Priind la o coliba de ramuri de stejar
n care-o umbra mare de om plecat sub gnduri
Sta pe genunchi, se-nchina in ra;a c-un altar.
Deodata o lumina rantastic izbucneste
Din zece nal;i mesteceni cu rruntea-nrlacarata.
toliba se deschide, umbra se scoala, creste
Si splendid maiestoasa la oaste se arata!
ln lung rior patrunde mul;imea-n admirare.
To;i zic: I Steran! Steran!
Dar! Steran e cel Mare!
Iata-l carunt, dar inca barbat intre barba;i,
ta muntele teahlaul prin mun;ii din tarpa;i!
Il intruneste-n sine o tripla maiestate:
Acea care o dau anii la constiin;i curate,
Acea care rasrrnge a tronului splendoare
S-acea intiparita de raima-ningatoare.
Timpul i-a pus coroana de-argint, ;ara, de aur,
Si gloria marea;a i-a pus cununi de laur.
Pe ralnicii sai umeri, cu anii, sunt cladite
Nepieritoare sarcini de rapte stralucite,
Dar, ani si rapte, Steran nu simte-a lor poara,
taci dragostea mosiei, ca srnta primaara,
'
NSIRA-TI, MARGARITI
n snu-i inrloreste si il intinereste
Pentru salarea ;arii, cnd ;ara patimeste.
Irou plin de lumina, el e menit in lume
Pe secolul ce-l ede sa sape al sau nume
Si sa raspnda raze pe secoli iitori,
Precum un soare splendid ce sparge desii nori.
liin;a de-o natura gigantica, diina,
Il e de-acei la care istoria se-nchina,
De-acei care prin lume, sub pasii lor, ct merg
Las` urme uriase ce-n eci nu se mai sterg,
A carora legenda departe mult se-ntinde
Si-nchipuirea lumii rantastic o aprinde.
Mare;, in a sa umbra un timp intreg dispare,
taci Dumnezeu pe rrunte-i a scris: !v rei fi vare!
n mijlocul poienei el se inainteaza,
Se urca pe moila si astrel cunteaza:
Romni din toata ;ara! Boieri, echi capitani,
Si oi, reciori de oaste!... Sunt patruzeci de ani,
Moldoa, la Dreptate, pe soarta ei stapna,
Mi-a pus pe cap coroana si buzduganu-n mna.
Prin cel Atotputernic ce apele incheaga
Pastrat-am pna astazi coroana mea intreaga
Si buzduganul tearar, desi pe mul;i dusmani
I-a dobort, loindu-i, in patruzeci de ani!
Dusmani din rundul lumii, pagni, dusmani ecini,
Si, cine-ar putea crede!... chiar dusmani rra;i, crestini!
Trurasi cu to;i, salbatici, lacomi, icleni si orbi,
tare-mprejurul ;arii, precum un crd de corbi,
Locul pe care Steran a rost proclamat domn al Moldoei purta numele de
Dreptate.
VASILI ALItSANDRI

Stau gata s-o srsie... dar n-a rut Dumnezeu,

N-a rut Moldoa, ;ara iteaza, n-am rut eu!...
Pe Radu, Aron Petru si |epelus hainul
I-am rrnt!... Maniac tatarul si Matias torinul
I-am rrnt!... thiar pe sultanul Mehmet-latin l-am rrnt!
S-al;i mul;i care pierit-au ca pulberea in nt.
Voi ii cunoaste;i bine, itejii mei osteni,
Voi, pardosi de la Lipne;, ultani din Razboieni,
Zimbri riorosi din codrii Racoei, aprigi zmei
Din Soci, din tatlabuga, din Baia, de la Schei.
Aparatori ai crucii, oi ii cunoaste;i bine,
taci pentru-a lor risipa a;i razboit cu mine
Prin sesuri, mun;i si codri, pe iarna, toamna, ara,
lacnd din pieptul ostru un zid, hotar de ;ara,
Rosind cu-al ostru snge rierbinte, plin de ia;a,
Siretul, Prutul, Nistrul si Dunarea marea;a,
Stnd ecinic in picioare, in eci neodihni;i,
De arma, sora oastra, in eci nedezlipi;i,
lara copii, so;ie, o! dragii mei ultani,
Si-n lupta, tot in lupta, de patruzeci de ani!
S-acum cnd armasarii Osmanului marit
Arunca largi nechezuri din mndrul Rasarit,
tnd Mohamed pe ceruri si-a azrlit hangerul
te, ca o semiluna, cutreiera tot cerul,
tnd noi oprim cu pieptul rurtuna pagneasca,
lerind de-a sale aluri amona crestineasca,
Acum, cnd to;i crestinii, regi, domnitori, popoare,
Ar ri, ca rra;i de cruce, sa-mparta-acelasi soare,

NSIRA-TI, MARGARITI
Prii;i!... Pe cerul negru se-ntinde-un ros de snge,
Din departare surla un nt ce geme, plnge
Si spune ca in zare ard sate si orase,
ta riare rara nume ucid copii in rase,
ta ;ara e-n neoie, ca mor romni sub chinuri,
ta rete mor sub sila, ca pruncii mor in snuri!...
Si cine oare race aceasta rardelege
ln domn ecin, prieten, un domn crestin, un rege!
Albert, craiul Lehiei!...
Albert, de cap usor,
lacut-a un is mare de rege-ningator,
Dar n-are el, sarmanul, asa de larga mna,
Sa poata-n ea cuprinde o patrie romna!
Nici a ajuns Moldoa de rsul miseliei
ta s-o rapeasca-n gheare-i un ultur d-a Lehiei!
tt a ri-n cer o cruce s-un Steran pe pamnt,
Nime nu a deschide Moldoei un mormnt!
tt or calca dusmanii in ;ara de romni,
Ii robi or ri in ;ara, dar ecinic nu stapni!
Dect Moldoa-n lan;uri, mai bine stearsa rie!
Dect o ia;a moarta, mai bine-o moarte ie!
Romni din toata ;ara, boieri, echi capitani,
Voi to;i ai mei toarasi de patruzeci de ani!
tnd Albert ne meneste robie, rele soarte,
Raspunde;i, ce se cade lui Albert...
Moarte, moarte!
Striga poiana, Moarte! padurea clocoteste,
S-un soare ros in ceruri deodata se ieste.
VASILI ALItSANDRI

lie! le zice Steran, rie cum cere;i oi...

La arme! si pe moarte! caci Domnul e cu noi!
VI
ASALTlL
Gonise ntul nop;ii rurtunile ceresti,
Lasnd acuma rndul rurtunii omenesti,
Si soarele-n splendoare din neguri rasarise,
Parea ca rea s-admire pe acel ce se ralise
Ca tvvea ivgroita, pririva .pre ra.a.rit,
1eaearav toc ae .oare at .av cbip .tratvcit!
Il primbla ochi de aur pe tabara leseasca
Superba!... imprejuru-i and ca s-o-ntareasca
ln lung ocol de care legate strns cu lan;uri,
Ocol armat cu tunuri si-nconjurat cu san;uri.
Armata e-n picioare! Puternica armata,
tu-a sale lungi scadroane in larg cuadrat rormata,
Ocupa dupa san;uri al taberei cmp nalt,
Stnd gata sa respinga romnii din asalt.
Mii, mii de lanci cu rlamuri se ad rlrietoare,
ta trestiile dese din bal;i cnd surla ntul.
n aer zbor nechezuri, comenzi rasunatoare,
Si caii-n neastmpar rramnta-n loc pamntul.
Iar Albert, mndrul rege, in mijloc pe-o nal;ime,
Prieste cu-ngmrare rrumoasa lui ostime.
talare pe-un cal sprinten din stepele ucrane,
Il are lnga dnsul un grup stralucitor
De palatini, de hatmani slei;i pe caii lor,
Si steagul inainte-i cu semne suerane.
!
NSIRA-TI, MARGARITI
La dreapta, sub padure, romna oaste-apare
n plcuri si in cete pe cmp ornduita,
Si riecare ceata de lupta pregatita
t-un tun cu sapte ;eii, purtat pe ro;i usoare.
lotnogi numi;i de Steran comanda calarasii,
Aprozii, lereciii, curtenii si arcasii.
Iar Steran sta pe-o culme cu-o ceata ce nu-l lasa,
De-a ;arii boierime si de copii din casa.
Sub dnsul are domnul un zmeu, un moldoan,
n stnga lui pe Boldur, in dreapta pe Bogdan,
n mna-i buzduganul domnesc care-n razboaie,
ta bra;ul care-l poarta, in eci nu se indoaie,
Si pe deasupra-i steagul, amenin;nd rurtuna,
tu bourul, cu steaua, cu soarele si luna.
Precum doi nori pe ceruri stau ra;a-ntunecosi
Si merg unul spre altul, dnd rulgeri luminosi,
Armatele dusmane, crunt-amenin;atoare,
Raspnd din ochi, din arme luciri rulgeratoare.
Si litrii si romnii priesc in nerabdare
lnii la rege, al;ii la domn, si riecare,
Dorind, pndind semnalul razboiului...
Deodata
Steran ridica steagul, dnd semn l-a lui armata.
lra!... trei plcuri dese de cei mai buni arcasi,
Plecnd, pe cmp se-nsira in grupe de har;asi.
Voinicii merg in ruga spre lagar, indrazne;i,
Din arcele lor nalte tragnd mii de sage;i
te jie-n desimea scadroanelor lesesti
Si prind rasad de moarte in piepturi omenesti.
Dar tunurile-ascunse in lagar, dupa care,
S-aprind, sco;nd pe gura mortala detunare,
VASILI ALItSANDRI
"
Si mul;i dintre arcasii departe-nainta;i
tad mor;i, scalda;i in snge, de glon;uri rulgera;i.
Toarasii lor grabnic atunci se intrunesc,
Dau semne de-ngrozire, la ruga se gatesc,
tercnd s-atraga lesii din tabara arara.
Dar leahul nu-i urmeaza, cercarea le-i zadara!
Vezi litra! zice Boldur, sta-nchisa la ocol.
Nu rea, nu indrazneste sa iasa-n cmp, la gol.
Vom merge noi la dnsii! romnul domn raspunde,
n tabari lan;uite stim noi cum se patrunde.
Tu, Boldur, mare hatman, si tu, toste-paharnic,
Precum se cade oua, imi place a ri darnic,
lacndu-a cu mine partasi la zi de rala.
n dusmanii Moldoei acu sa-ntra;i naala
tum intra leu-n turme si palosul in coaste!
Pe loc seme;ii toste si Boldur, capi de oaste,
S-au dus, s-au pus in rruntea romnilor, strignd:
La roc, copii! si grabnic plecat-au alergnd.
Vuieste aprig cmpul si armele rasuna,
Si tunurile crunte ca tunete detuna.
O grindina de glon;uri ratala,-ucigatoare,
n cetele romne duc moarte-ngrozitoare,
Dar ele, ne-ngrozite, rar-a-nceta de loc,
Pasesc tot inainte, sub iscolul de roc.
Mul;i le ramn in urma, rup;i, mor;i, cazu;i pe brnci!
Ii zbor s-ajung in numar la san;urile-adnci.
Naal cu to;i in lagar, naal! oastea racneste.
Din cer ne ede Domnul, si Steran ne prieste!
Si to;i s-arunca-n san;uri, dau unii peste al;i,
tei mici, usori, in graba s-aca;a de cei nal;i,
Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se izbesc,
#
NSIRA-TI, MARGARITI
tu unghiile de maluri se prind, se opintesc,
Se urca prinsi de lan;uri, de-a tunurilor buze,
Si printre mii de sabii si mii de archebuze
te-i taie si-i rastoarna in san;uri, rarma;i,
Ii pun picioru-n lagar, puternicii barba;i!
Zadarnic teremisii, dosi;i pe dupa care,
ndreapta groase tunuri, le-ncarca, le dau roc,
Romnii, de-ai lor dusmani deprinsi a-si bate joc,
ntr-insii dau izbire cu-o apriga turbare,
i pun sub coasa mor;ii, in tabara-i resping,
Si, grabnic, care, tunuri in san;uri le imping,
Si rac podisuri late cu trupuri sngeroase
te mor in aiet jalnic si-n chinuri dureroase.
Atunce craiul zice: O! rrate Sigismund!
Zaresti tu moldoenii in lagar, colo,-n rund
Dar! Sigismund raspunde, zaresc o biata turma.
Nici unul insa tearar nu-si a calca pe urma!
Nici unul iu, nici unul! zic lesii imprejur.
Si lerbor Lucasiewitz, iteaz cu parul sur,
Se duce sa ante armata cea craiasca
Si cu romnii aprigi in piept sa se loeasca.
. . . . . . . . . . . . . . . .
ta niste mari balauri cu lungi coarne-ascu;ite,
Scadroanele in zgomot de tropot sunator
Se misca, salta-n copce, apoi, lundu-si zbor,
tu lancele plecate la ruga-s repezite.
Dar tostea si cu Boldur, toarasi de izbnda,
|innd in rru antul romnilor seme;i,
Le striga: Sta;i aice! to;i dupa cai, la pnda,
Sa trage;i ;inta-n litre o ploaie de sage;i!
Si cum eneau gramada scadroanele sonore,
VASILI ALItSANDRI
$
Descaleca arcasii, gatesc arcele lor,
Trag, strunele ibreaza, sunnd zbrnitoare,
Mii de sage;i trec iute sub soare ca un nor
Si intra prin scadroane cu-o aspra jiire,
Ducnd cu ele groaza, durere si pieire.
ntregi siruri de oameni, din ruga sageta;i,
Se pleaca mor;i pe coame, cad grabnic rasturna;i.
Mul;i cai zac lnga dnsii si mul;i, atinsi la nari,
lug, trind cadare cu un picior in scari.
Dar lerbor Lucasiewitz racneste: nainte!
Si lungile scadroane-nainte merg gramada,
Pan` ce topor cu lance si buzdugan cu spada
S-ating in znganire sub soarele rierbinte.
Atunce mndrul soare ce spre apus plecase,
Oprit in a sa cale, azu cu ochii rosi
ln rurnicar de moarte ce aprig se-nclestase,
ln iad groza de demoni salbatici, riorosi,
Sarind, urlnd ca riare, muscndu-se scrsnind,
Rupnd, loind orbeste, dnd moarte si murind!
Romnii in scadroane intrau ca-ntr-o padure,
tladind moili de lesuri sub zdraanul topor.
Si coasa neobosita, si harnica secure
Zburau abatnd caii sub calare;ii lor.
Iar ulii din Soroca, si zgrip;orii din Vrancea
tu lancea cangiuita in gloata patrundeau,
Si rasturnau cu cangea, si strapungeau cu lancea,
Si trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau.
Dar si lehimea crunta racea prtii grozae,
n cetele romne trecnd ca prin troian.
Brai, ne-mpaca;i, teribili, sub armele lor brae
turgea o dra lunga de snge pamntean.
%
NSIRA-TI, MARGARITI
Deodata prin ostime o este a trecut:
lerbor sub buzduganul lui Boldur a cazut!
lerbor e mort! Stau lesii patrunsi, incremeni;i,
Scot soapte ingrozite, prin ranguri razle;i;i,
Pierd cumpatul, pierd capul, zrl armele-n azduh,
Dau dosul, si rug iute, goni;i de-al spaimei duh.
Iar craiul trist, cu palma loindu-se pe rrunte,
Suspina: "O! Toporski, o! eteran carunte!
Prieste, rug miseii! rug to;i, rug mic si mare!
De-acum in tine singur e singura-mi sperare!
VII
LlPTA
Toporski eteranul cu-o ceata mai aleasa
Lui Albert se inchina si pleaca la razboi.
Pe loc batrnul trja in cale-i rnd sa iasa,
De lnga Steran pleaca cu buni iteji de soi.
Ii in calari in graba, aprinsi de razbunare,
S-apropie, iar trja, zburnd in ruga mare,
n ra;a lui Toporski s-opreste s-astrel zice:
Toporski! din doi unul e scris sa piara-aice!
Ori tu, ori eu, sus pala, si in` la lupta dreapta!
trja! raspunde leahul, ai minte in;eleapta,
Dar inima nebuna. Iu te cunosc pe tine,
Isti leu naprasnic, insa si tu ma stii pe mine,
taci in mai multe rnduri luptat-am inainte,
Pe cnd aeam bra; erde si inima rierbinte.
Nici tu, echiul meu dusman, nu m-ai inins pe mine,
Nici eu n-am aut parte sa te ining pe tine.
te dar n-am putut race in rocul tinere;ii,
VASILI ALItSANDRI
&
Putea-om race oare sub iarna batrne;ii
O! trja, barbe albe purtam acum noi doi,
Si lupta, draga lupta, nu mai e pentru noi.
Prieste! al;ii, tineri, stau imprejurul meu.
Demni adersari acelor de pe-mprejurul tau.
Al lor acum e rndul, rrate. Noi, eteranii,
Soimi inechi;i, deoparte sa stam, priind soimanii.
Vin` cole lnga mine, si nu rii dusman mie,
taci rsta intre oameni stinge-orice dusmanie!
Raspunde-atunce trja: Toporski, ai dreptate,
Ades e rece pieptul, si inima tot bate!
Apoi, marindu-si pasul, el striga la ai sai:
La lupta, oi, soimanii, la lupta, re;ii mei!
La lupta! striga insusi Toporski-n mare glas,
Si amndoi batrnii deoparte s-au retras.
Pe loc ambele cete aprins electrizate
Scot palosele-n soare c-un rreamat de o;el.
Ochirile prin aer se-ntmpina-ncruntate,
taci riecare-alege un dusman pentru el.
Plecnd apoi cu to;ii, strng rriele, dau pinteni,
n sprintene dezghinuri isi salta caii sprinteni,
Si zbor pe-aripa urii, cu-antul de naluca,
Si intra ceata-n ceata si-n lupta se apuca.
Pamntul ropoteste sub tropot de copite,
Vazduhul straluceste de arme ascu;ite,
Iar palosele albe ciocninduse-n loiri
Dau roc, dau moarte crunta, dau aspre znganiri.
n clipa cad sub ele, strapunsi, scalda;i in snge,
Iarmeric Mazoitul, ce-n doua par;i se rrnge,
'
NSIRA-TI, MARGARITI
Si Buhtea prcalabul, cu-o larga brazda-n piept,
Si tnarul tozjatic, lipsit de bra;ul drept.
Grodeck, zis lalca-Tare, in crudul sau ant,
Precum un ier de codru, se-nainta prin gloata
Si sabia-mprejuru-i racea o larga roata
te se-nrtea la soare si suiera in nt.
tadeau ictime multe sub arma ce zbura!
Si Grodeck in turbare pe rnd le numara,
talcnd tot inainte pe ictimele sale.
tnd, iata, din mul;ime apare drept in cale
Balaur de la Galu, ce poarta usurel
O ghioaga monstruoasa, cu din;ii de o;el.
Grodeck repede spada-i in pieptul lui Balaur!
Sngele curge!... Pieptul greu muge ca un taur,
Dar ghioaga se abate!... sub crunta-i loitura
Zbor crierii lui Grodeck, si din;ii to;i din gura,
Iar leahul, clada moarta, greu cade pe pamnt,
Ne-ndeplinind in ia;a grozau-i juramnt.
toman, de la tomana, cu Velcea, sarpe iute,
Priesc din departare cum ine si cum salta
ln cal de soi ogarnic, deprins a na ciute,
t-un oinicel sub;ire ca trestia de balta.
tine sa rie oare cel capitan rrumos
I Biela, par de aur, cu mijloc mladios.
Vnat de soi e, rrate
I pui de palatin!
A;ine-te dar, Velceo.
tomane, ma a;in.
Si amndoi la pnda se pun in a lui cale,
toman cu bra;e goale, si Velcea cu o coasa.
VASILI ALItSANDRI

Venea rugaru-n salturi, zburlind coama-i ple-

toasa,
Venea oiosul Biela pe cmpul cel de jale,
Si pala-i cnd de-o parte, cnd iar de alta parte,
Taind in carne ie, racea ochiuri desarte.
Deodata Velcea sare, sub cal se ghemuieste,
Si calu-mpuns la glezne din ruga poticneste,
Turtind sub el pe Velcea, iar mndru-i capitan
l zrle peste capu-i in pieptul lui toman.
Bine enisi la mine! ii zise uriesul,
Si-n bra;ele-i de schija, rznd, groza il strnge,
tt pieptul ii zdrobeste si oasele ii rrnge,
Apoi intre cadare, pe cmp, arunca lesul...
Gorow si Zablotowski combat delaolalta
tu Stroe Vlad, hotnogul, si cu soltuzul Dalta.
lmar de umar, coasta de coasta, om si cal
Se strng, se prind cu ura in clestet inrernal,
Voind a se absoarbe de pe a lumii ra;a
tu partea lor de soare, cu partea lor de ia;a.
Si sngele din piepturi, din rrun;i mereu se scurge
Si pe sub cai de-a lungul el glgie si curge.
trncena lupta! Moartea deasupra se arata,
lace un semn, alege, si clestetul deodata
La semnu-i se desprinde, lasnd pe cmp sa cada
Gorow si Zablotowski, amici, a mor;ii prada!
Iar caii lor, ca dnsii nedespar;i;i, cu dor,
Se duc nebuni prin lagar, chemnd stapnii lor.
Glence din Pocu;ia sub ldrea se doboara.

NSIRA-TI, MARGARITI
ldrea e prins de tziusko, dar singur se omoara,
Strignd in desperare: Ah! zece mor;i mai bine
Dect o ia;a lunga si zile cu rusine!
torbaci reteaza capul baronului luminski,
tiolpan apuca-n bra;e-i pe junele Tenczynski
Si merge de-l depune lui Steran la picioare,
Apoi se-ntoarce iute la noua natoare.
Zbalos pe-un cal de cmpuri, Negrea pe-un cal de munte
Se intlnesc cu ochii s-alearga sa se-nrrunte.
Izbindu-se-n mul;ime cu-ant spaimntator,
trunt se loesc din ruga cu palosele lor.
Loire rulgernda si leahului ratala!
Il cade jos!... n mna-i se rrnge a sa pala,
Dar Negrea, iteaz darnic, ii zice: lrate Zbalos,
Pe-un om cazut nu-mi place sa cada al meu palos.
Te scoala, mergi in pace cu zile de la mine.
Ar ri pacat sa piara un bun iteaz ca tine!
A zis, calu-si intoarce si-n gloata se repede,
Lasnd in urma-i leahul, iar trja, care-l ede,
i striga de departe: Ani mul;i, Negreo, nepoate!
Bra;ul ce nu da moarte cnd poate, multe poate!
Si glasuind, el ede a lui Toporski ceata,
tiuntita, risipita si-n tabara-alungata,
lugind cum ruge spaima lipsita de rusine...
Si simte mndrul trja o mare lra-n sine.
Iar cainicul Toporski, cu rruntea obosita,
Sopteste arsnd lacrimi: O! soarta mult cumplita!
Iu, tare-odinioara, echi arbor al Lehiei,
VASILI ALItSANDRI

Pierdut-am rrunzi si ramuri sub ntul ijeliei!

Iata-ma-nins!... O! trja, de-acum sunt robul tau!
Rob, tu! nu mi-ar ierta-o preasrntul Dumnezeu!
tnd un popor de oameni se-nchina ;ie, mie,
ln tu, s-un eu, Toporski, nu cade in robie!
Asa graieste trja, batrnul in;elept,
Si, singur, merge esel la Steran, domnul drept,
te-i zice: Ani mul;i, trja! tu rala mi-ai racut!
ta tine rie-;i neamul iteaz si priceput!
Apoi catre ostimea pe lnga el ramasa:
Acum e rndul nostru, boieri, copii din casa!
Sa dam zorul din urma, cumplitul nostru zor,
te trece si rastoarna ca trasnet razbitor.
Da;i nt armelor oastre! pe cai, si dupa mine!
Precum un crd de ulturi din srerele senine
tad iute ca un rulger pe-o prada ce zaresc,
Romnii, dusi de Steran, in lagar se izbesc!
Nimic nu le rezista, nici tunuri, nici desime,
Nici san;, nici zid de care, nici deasa calarime,
taci ei rastoarna-n treacat, si darma, srarma-n clipa
Scadroane, tunuri, corturi, si pun tot in risipa.
lug lesii, rug crucia;ii si ruge insusi craiul!
i duce domnul Steran cum ntul duce paiul,
Iar tabara leseasca un lung pustiu ramne
Sub apriga rurtuna a cetelor romne!
tnd surla ntul toamnei prin codrii estezi;i,
!
NSIRA-TI, MARGARITI
topacii plini de rrunze sunt astrel zgudui;i,
Si crengile cazute, si rrunzele uscate
Pe cmp in departare sunt astrel semanate.
VIII
ARATlL
Armata glorioasa e rrnta, risipita,
ta mun;ii de nisipuri in Arrice pustii.
ntr-un rtej de spaima din urma-i rugarita
Prin ai, prin mun;i, prin codri, prin rpi si pe cmpii.
Iar craiu-n desperare, din dealul tatilinei,
Prieste printre lacrimi rrumoasa lui armata,
Ieri rloarea itejiei, azi, ai! prada rusinei,
tum ruge ca un nour sub raze-mprastiata,
S-acum el se gaseste cu adearul ra;a!
Slab, mic, rara trurie, azndu-si inainte
Spectacolul pieirii ce-i da riori prin minte,
Si-n urma-i alt spectacol ce surletu-i inghea;a.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Pe-un ses intins si galben, sub arsi;a de soare,
tinci sute pluguri ara pamntul ;elinos,
Si domnul Steran insusi, cu rruntea in sudoare,
Asista pe-un cal negru, sub un stejar rrunzos.
Opt mii de lesi de oaste, lega;i, cu rru-n gura,
n loc de boi, la juguri se opintesc tragnd,
Ii trag mereu, si rierul greu musca-n batatura,
Si unii gem, si al;ii cad pe genunchi plngnd!
Dar biciul ii loeste si lancele-i impung...
Se scoala-n brnci si iarasi trag brazde pe pamnt!
Mul;i dintre ei, sarmanii! in capat nu ajung
VASILI ALItSANDRI
"
Si chiar in a lor brazde gasesc al lor mormnt!
Romnii cu glas aprig indeamna ca sa-ntinda,
Strignd: lais, ;a, litrene, hais, ;a, haram de plug!
Tu-mi pregatisei jugul, eu mi te-am pus in jug.
lais, ;a!... Apoi din urma arunca-n brazde ghinda.
Iar Steran la toarasi le zice cu glas tare:
Asa scrie romnul a sale rapte mari,
tu rieru-n brazda neagra!... Romnul astazi are
Pamntul sau drept carte si pluguri carturari.
Aici pe unde astazi e numai cmp, otaa,
lmbri-se-or urmasii sub Ro,ia Dvvbrara!
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Trecut-au patru secoli din ziua cea ratala
tnd se-ngropa-n ;arna a dusmanilor rala!
Si raptul cel istoric, sub rorma legendara,
Din neam in neam romnii il poestesc in ;ara.
Prii;i! lnga-o dumbraa sta tabara de care.
llacai oinici sed roata pe lnga un roc mare,
Mirnduse-ntre dnsii cum reascurile-n roc
ta niste serpi se misca, sucindu-se in loc.
Sti;i oi de ce stejarul, arznd, plnge si geme
,ntreaba-un romn ager pe care-a nins dereme.,
tole,-n asta dumbraa, copacii uriesi
Sunt locui;i, se spune, cu surlete de lesi.
Pe timpul barba;iei au prins Steran cel Mare
O oaste de naala s-au pus-o ca sa are,
Iar in pamntul negru cu snge-amestecat,
Spre lunga pomenirte el ghinda-au semanat!
#
NSIRA-TI, MARGARITI
. . . . . . . . . . . . . . . .
Il zice, si dumbraa se pare ca roseste,
S-un aspru glas de ultur in noapte se trezeste.
Il zice, rocul arde, dumbraa luminnd,
Prin crengile rrunzoase trec umbre suspinnd!
Poboa ta ybir
Sub cer de plumb intunecos,
Pe cmp plin de zapada
Se traganeaza-ncet pe jos
O jalnica gramada
De oameni tristi si inghe;a;i,
tu lan;uri rereca;i.
Sarmani!... de sase luni acum
Ii merg rara-ncetare
Pe-un larg pustiu ce n-are drum,
Nici adapost, nici zare.
Din cnd in cnd un ostenit
Mort cade, parasit!
I lung cel sir de osndi;i!
Pe nata lor ra;a
Necontenit sunt palmui;i
De-un cria; plin de ghea;a,
Si pe-al lor trup de snge ud
Des cade biciul crud.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
n urma lor si pe-mprejur
tazaci, baschiri salbatici,
tu suli;i lungi, cu ochi de ciur
Alerg pe cai zburdatici,
Si-n zarea sura sta urlnd,
lrlnd lupul rlamnd.
Dar unde merge-acest popor
te nu mai are-n lume
Nici o sperare-n iitor,
Nici patrie, nici nume...
Se duce, sters dintre cei ii,
Sa moara prin pustii.
Palid conoi, pierdut, uitat,
toloana runerara,
Ia poarta-n rrunte un stigmat...
Amorul srnt de ;ara!
O! srnt, sublim, ceresc amor,
t;i pentru tine mor!
Ah! c;i martiri pentr-un cunt,
ln dor de libertate,
tu zile mers-au la mormnt
Prin razbunari turbate!
t;i au rormat grozaul sir,
Pohodul la Sybir!
Acum coloana s-a oprit
Sub cria;ul de noapte.
%
NSIRA-TI, MARGARITI
Din snu-i rece, amor;it,
Ies dureroase soapte.
To;i se insira-acum in rnd,
Gemnd si tremurnd.
ln comandant, aprig calau,
I-aduna ca pe-o turma
Si-nseamna chiar pe biciul sau
t;i au cazut in urma,
Apoi in nt cu aspru glas
Da ordin de popas.
tonoiu-ntreg, nedezlipit,
ngenunchind se lasa
Pe cmpul alb si troienit,
Sub negura geroasa,
Si sta gramada la un loc,
lar-adapost, nici roc.
tu pieptul pe omat lungi;i,
Sarmani! adorm indata,
Visnd de cmpii inrlori;i,
De ;ara departata,
Si pieptul lor plin de amar
Se bate tot mai rar.
lnul prin is ede plngnd
O mama-mbatrnita.
Altul se-ngna dezmierdnd
So;ia lui iubita,
Si to;i pe sub genele lor
VASILI ALItSANDRI
&
Au lacrime de dor.
Ii dorm adnc! s-al nop;ii nt
tu suier iscoleste,
Ii dorm adnc, si pe pamnt
Mereu troianul creste,
Si stelele, priind la ei,
Plng lacrimi de scntei.
Treptat, omatul spulberat
Se-ntinde ca o mare,
Si creste, si sub el, treptat,
tonoiu-ntreg dispare,
Si-n zori tot cmpu-i inelit
t-un giulgi nemarginit.
Au rost! acum ei unde snt...
ln crd de ulturi zboara
Pe sus c-un repede ant
Si iute se coboara,
Iar dintre brazi ine urlnd,
lrlnd lupul rlamnd!...
'
NSIRA-TI, MARGARITI
egevaa ravavvicai
aeaicata avei ^y/a Craai,teavv
Ravavvica, ravavvea,
Ce bati ta ferea.tra vea.
Dvteti pvve rocbita,
Ca te arae ar,ita,
!e .vfta ravtoaiete
\i te vaa ptoaiete.
Mergi iv cavpvt ivrerit,
Ca rocbita avftorit
\i o catca tvrvete
\i o pa.c oitete.
,tntec poporal,
I
tnd se nascu pe lume oioasa Rndunica,
Ia nu aea raptura s-aripi de pasarica,
liind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
topila dragalasa de mare imparat.
Dar rost-a o minune rrumoasa, zmbitoare,
Sosita printre oameni ca zmbetul de soare,
O gingasa comoara rormata din senin,
Din raze, din parrumuri, din albul unui crin,
Si maica sa duioasa, priind-o, se temea
Sa nu dispara-n aer sub rorma de o stea.
O zna coborta din zodia cereasca
Veni sa o descnte, s-o legene, s-o creasca,
Sa-i deie rarmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S-o apere-n ia;a de-a zilelor amaruri.
Ia-i puse-o scaldatoare cu apa ne-nceputa,
De ploaie neatinsa, de soare neazuta,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
!
Si-n apa incalzita cu lemn mirositor
O trestie, un ragur s-o rloare de bujor,
Menind prin soapte blnde copila sa deie
Naltu;a, mladioasa ca trestia erzie,
La grai ca mierea dulce, la chip rermecatoare
Si ca bujorul mndru de ochi atragatoare.
Apoi zna-i aduse o dalba de rochi;a,
Din raze ii ;esuta, cu stele prin alti;a,
Si-i zise: "De-;i e gndul sa ai parte de bine,
Rochi;a niciodata sa n-o sco;i de pe tine,
Si ct ei ri al lumii rrumos, iubit odor,
Sa rugi in lumea-ntreaga de-al luncii zburator,
taci el ;inteste ochii si dorurile sale
Pe oricare riin;a cu rorme irginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
te-s jumatate rete si jumatate rlori,
Pe znele nascute in atmosrera calda,
te sub apaia lunii in lacuri lin se scalda,
Si chiar pe luna plina de o lumina moale,
te-atinge iarba erde cu albele ei poale.
II
topila descntata de zna ei cea buna
trestea-ntr-o ziua numai ct alta intr-o luna,
S-a sale bra;isoare, s-a sale mici picioare
Aeau, riind in leagan, miscari de aripioare,
Iar cnd iesi din cuibul in care inrlorise
ta roza dintr-un mugur cu roile deschise,
tnd umbra sa ioaie, plutind sub cer senin,
Putea sa se masoare pe umbra unui crin,
Mult ii placea copilei s-alunge rndunele
!
NSIRA-TI, MARGARITI
te lunecau prin aer si o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta batrnilor arini,
tercnd sa prinda-n iarba a razelor lumini,
Sa ruga ratacita de-a lung, de-a lung pe maluri
Atrasa-n cursul apei de-a rurilor aluri,
Si-n cale-i sa s-opreasca, uimita, incntata
De dulcea armonie naturii desteptata.
Atunci pe nesim;ite un glas de zburator
i tot rura auzul soptindu-i, plin de dor:
Att esti de rrumoasa la chip si la raptura,
ta nop;ii dai lumina, si iernii dai caldura,
Si orbilor din umbra dai ochi sa te admire,
Si mor;ilor grai dulce sa spuie-a lor sim;ire.
Ah! parul tau lung, negru, ca aripa corbie,
tu-a lui intunecime ar race nop;i o mie,
Si chipul tau ce rura chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar race mii de zile!
Ah! buzele-;i rotunde, cu rs ineselite,
Se par doua cirese in soare prguite,
Si mijlocu-;i de-albina sub alul tau de aur
Se leagana prin aer precum un erde laur,
Iar ochii tai, lucereri cu tainice luciri,
Rasrrng toata apaia cerestilor iubiri
te ai aprins in inimi cnd te-ai iit pe lume
Tu, zna rara seaman, minune rara nume!
topila, cu uimire, il asculta zmbind...
Apoi, catnd in urma-i, se departa rugind,
Lilie zburatoare, de rluturi alungata,
tare-i rormau pe rrunte o salba-naripata.
VASILI ALItSANDRI
!
III
Viseaza luna-n ceruri!... sub isul cel de luna
llori, ape, cuiburi, inimi iseaza impreuna.
Nici o miscare-n rrunze, si nici o adiere
Nu tulbura in treacat a nop;ii dulci mistere.
Albina doarme-ascunsa in macul adormit,
Btlanul printre nureri sta-n laba neclintit,
Si raza argintie din stele dezlipita
taznd, sageata lunga, prin umbra tainuita,
Se duce de aprinde apai tremuratoare
n albele siraguri de roua lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, in lumea nop;ii zboara
te umbra, cu sriala, prin arbori se strecoara
Si merge drept la malul praului din ale
Oprindu-se-ngrijita ades in a sa cale,
Ia ine lnga apa, cu drag la ea prieste
Si, singura-n racoare, de baie se gateste.
O! dalba reerie! diina incntare!...
Rochi;a de pe umeri aluneca, dispare,
Si lumii se arata minunea cea mai rara,
Albind ca raptul zilei in zi de primaara!
To;i ochii de lucereri, de pasari si de rlori,
Loi;i ca de lumina rozatica din zori,
S-aprind de-o scnteiere ce-n inima patrunde...
Dar juna-mparateasa in apa se ascunde.
lerice, dezmierdata de unda racoroasa,
Ia-noata cu-o miscare alene, oluptoasa,
Lasnd ca sa albeasca prin alul de cristal
lrumoasa rotunzime a snu-i irginal.
Si iarba de pe maluri se pleaca s-o prieasca,
!!
NSIRA-TI, MARGARITI
Si trestia se-ndoaie oind ca s-o opreasca,
Si apa-n alurele de aur se-ncre;este,
Si nurerii se misca, btlanul se trezeste,
Padurea cnta imnuri, si luna amoroasa
Rearsa pe copila o mantie-argintoasa.
Acum pe lnga trestii ea luneca usor
Si, rnd la mal sa iasa, patrunsa de-un rior,
Pe snul ei ud inca ea parul isi aduna,
Se oglindeste-n apa, se oglindeste-n luna,
Si umbra-i diarana cu rormele-i rotunde
n lina ingnare se clatina pe unde.
IV
tocosu-n departare intona o ranrara!
topila cu grabire din aluri iese-arara.
Ah! unde-i e rochi;a si unde-al ei noroc...
Ia ede zburatorul cu ochii mari de roc
te ine s-o cuprinde cu bra;ele-ntr-o clipa,
Dar grabnic se aude un rreamat de aripa,
Si dalba-mparateasa, din bra;e-i disparnd,
Se schimba-n rndunica si ruge-n cer zburnd!
Atunci s-a ei rochi;a, nal;ndu-se in nt,
Topitu-s-a in ploaie de raze pe pamnt,
Si pn-in raptul zilei crescut-au rlori din ele,
Odoare-a primaerii: Rocbitiaeravavvete!...
Mircesti, 184
VASILI ALItSANDRI
!"
Dav, capitav ae ptai
,XV secol,
rvva rerae ae vatai,
Cive verge .v. ta rai.
Merge Dav, ,oivav ae ptai,
Ca vci. et vvtti av,vavi,
|v riir ,i patrv bavi.
rvva rerae tevv ae braa,
Cive verge ;o. iv iaa.
Merg tatarii tvi Mvraa,
Cav vci. iv i ae vai
Pe Dav, capitav ae ptai!
,lragm. de cntec poporal,
I
Batrnul Dan traieste ca soimul singuratic
n pestera de stnca, pe-un munte paduratic,
Priind cu eselie cum soarele rasare,
Dnd ia;a luminoasa cu-o calda sarutare,
Priind cu jale lunga cum soarele apune...
Asa si el apus-a din zile mari si bune!
Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau arara,
ta pe un gol de munte o stnca solitara,
Dincolo din morminte el trist acum prieste
O tainica rantasma ce-n zare s-adnceste,
lantasma dragalasa a erdei tinere;i
te ruge de rasurlul geroasei batrne;i,
Si zice: Timpul rece apasa-umarul meu
Si ct m-arund in zile, tot simt ca e mai greu!
CUPRINS
!#
NSIRA-TI, MARGARITI
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasa!
tnd, cnd s-a toci oare a remii lunga coasa!
Apoi el pleaca rruntea si cade in isare,
Iar mun;ii, albi ca dnsul, se-nclina-n departare.
Ai timpilor eroici imagine augusta,
Pe cnd era el tnar, lumea-i parea ingusta
Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!
Il ar ri rut-o buna ca bunul Dumnezeu.
Deci ii placea sa-nrrunte cu dalba-i itejie
Pe cei care prin lume purtau bici de urgie,
Si mult iubea cnd ;ara stiga: La lupta, Dane!
Sa nture ca pleaa ostirile dusmane.
Atunci a lui mnie ca trasnetul era,
n patru mari hotare tuna si rulgera,
Iar ;ara dormea-n pace pe timpii cei mai rai
tt Dan eghea-n picioare la capatiul ei.
Ades el pleca singur prin codri riorosi,
n care luceau noaptea o;eluri si ochi rosi,
Si daca murgu-i sprinten da-n laturi sroraind,
Viteazul cu blnde;e il dezmierda graind:
N-aibi grija, mai soimane! eu am si duc cu mine
O raja rea de dusmani si buna pentru tine.
Si murgu-si lua calea in liniste deplina
Prin codri rara drumuri si rara de lumina.
Iar ulturii carpatici cu zborul indrazne;
laceau un cortegi ralnic eroului drume;.
ncrederea-nrloreste in inimile mari!
VASILI ALItSANDRI
!$
II
Batrnul Dan asculta graind doi echi stejari
trescu;i dintr-o tulpina pe culmea cea de munte
S-and ca o coroana un secol pe-a lor rrunte.
O! rrate, zice unul, un nt in miez de noapte
Adusu-mi-a din ale lung aiet, triste soapte!...
I sabie in ;ara! au naalit tatarii!
S-acum in bal;i de snge isi joaca armasarii!
Asa! raspunde altul, colo in departare
Zarit-am asta-noapte pe cer lumina mare!
Ard satele romne! ard holdele-n cmpii!
Ard codrii!... Sub robie cad rete si copii.
Si-n rumul ce se nal;a cu larme zgomotoase
Zbor surlete gonite din trupuri sngeroase!
Batrnul Dan aude, suspina si nu crede!
Dar iata ca pe ceruri din patru par;i el ede
Trecnd un stol de ulturi urma;i de uli gramada,
Atrasi in orizonturi de-a mor;ii rece prada.
ln rulger se aprinde in ochii lui pe loc.
La lupta, Dane! ;ara-i in jac, ;ara-i in roc!
Batrnul Dan desprinde un palos echi din cui,
Si palosul luceste oios in mna lui.
Batrnul Dan pe snu-i apasa a lui mna
Si simte ca tot bate o inima romna.
Il zice cu mndrie, nal;nd priirea-n sus:
Pe inima si palos rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne srinte, mai da-mi zile de trai
Pn` ce-oi strii to;i lupii, to;i serpii de pe plai!
la tu sa-mi para numai atunci palosul greu,
tnd inima-nceta-a sa bata-n pieptul meu,
VASILI ALItSANDRI
!&
S-atunci inima numai de-a bate sa incete
tnd oi culca sub ;arna a dusmanilor cete!
Apoi el strnge chinga pe zdraenele-i sale,
si race-o cruce, pleaca si se coboara-n ale.
III
n scurtele rastimpuri cnd soarele declina
Si noaptea-si pune stema reerica, stelina,
I un moment de pace in care, neoprit,
Se pierde doru-n umbra amurgului mhnit.
Atunci zareste ochiul minunile din basme,
Acele legioane de tainice rantasme
tare-ntre zi si noapte apar in loc oprite
tu mantii lungi si albe de-a lungul inelite.
Asa apare-n sesuri mare;ul om de munte,
talcnd cu pasi gigantici pe urme mai marunte!
Nu stiu de el copacii tineri, crescu;i pe maluri,
Dar rul il cunoaste si scade-a sale aluri,
Sa treaca inainte iteazul Dan la lupta.
Si astrel tot el pasa pe cale ne-ntrerupta
Pn` ce soseste-n seara la casa lui lrsan.
Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan,
lrsan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros si lat,
tu bra;ul de barbat, cu pumnul apasat,
I scurt la grai, naprasnic, la chip intunecos.
Il e de peste Milco pribeag misterios.
To;i care stiu de dnsul spun multe, dar soptind,
Si cale de o zare il ocolesc grabind,
Desi-i place sa creasca sirepe herghelii,
Razle;e pe intinsul cmpiilor pustii.
!'
NSIRA-TI, MARGARITI
Pe remea lui, sub ochii lui Steran, domn cel mare,
Intrnd in dusmani singur ca ieru-n stuhul tare,
A prins pe hanul Mrza din ruga cu arcanul,
Iar Steran, de la dnsul in schimb lund pe hanul,
I-a zis: lrsane rrate! sa-;i raci ochirea roata,
Si ct ii edea zare, a ta sa rie toata!
De-atunci el sta de paza in mijlocul cmpiei
Si nime nu s-atinge de zmeii hergheliei.
Drume;ul intra, zice: Bine-am gasit, lrsane!...
ln aspru glas raspunde: Bine-ai enit, mos Dane!
te nt te-aduse-aice
Vnt rau si de jelire!
Ne calc` pagnii, rrate, si ;ara-i la pieire!
lrsan tresare, geme, s-aprinde-n gndul sau.
Dan zice: De pe munte enit-am sa te ieu,
Sa mergem.
Dar! sa mergem! adauga lrsan
Si mult cu drag prieste grozau-i buzdugan.
Apoi un corn apuca si buciuma in nt.
IV
Deodata se aude un tropot pe pamnt,
ln tropot de copite, potop rotopitor!
lrsan cu al sau oaspe in rund, spre soare, cata,
Si ad sub cerul luciu, in zarea-nrlacarata,
Zburnd o herghelie de armasari zmeiosi,
Astrel domnii echi, in timpul luptelor, recompensau pe barba;ii care raceau
acte de itejie. Astrel s-au rormat in echime proprieta;ile mari din ;ara ,n.a.,.
VASILI ALItSANDRI
"
tu coamele in nturi, cu ochii scnteiosi,
Si-nriornd cmpia de-o aspra nechezare.
ln oinicel in rloare, pe-un alb rugar calare,
i mna c-un harapnic ce-n urma lor pocneste
Si ca un sarpe negru prin aer se-nrteste.
lrsan le-a;ine calea si caii stau in loc.
Apoi catre oinicul ce poarta busuioc
Il zice: lulgo! prinde-mi pe murgul cel ;intat,
Mos Dan si eu la Nistru ne ducem pe luptat!
Dar eu, intreaba lulga, eu sa nu-mi cerc puterea
Tu sa rami aice ca sa-mi pazesti aerea.
lrumos odor e lulga! si nalta-i e raptura!
Sub genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura,
Si parul sau de aur in cre;uri lungi se lasa
ta pe strujanul erde un caier de matase.
Il are glas puternic in gura rumeoara
Si mers cu leganare de gingasa recioara.
Oricine-l ede-n soare cu peli;a lui alba,
Purtnd la bru un palos si pe grumaji o salba,
Se-ntreaba: ce sa rie, recior de zmeu, ori rata
Iar cnd pe sub alti;a camasii inrirata
Zareste la lumina doi crini iesi;i in unda,
Doi pui in neastmpar de lebada rotunda,
Rapit de dor, el cade pe gnduri cte-un an!...
Voinicul e iteaza copila-a lui lrsan.
Ia intra-n herghelie cu pasul indrazne;
Si merge drept la murgul salbatic si razle;,
Zicnd lui Dan ce-n treacat ii da poa;uiele:
Mos Dane! tu cu-a tale si eu cu ale mele!
"
NSIRA-TI, MARGARITI
Sirepul o zareste, ridica narea-n nt,
ncrunta ochiul, bate copita de pamnt,
Zburleste coama, salta, in laturi se izbeste,
Dar lulga zrle la;ul, de gt il arcaneste
Si repede ca gndul, s-arunca usurel,
i pune mna-n coama si-ncaleca pe el.
Gemnd, el sare-n aer pe patru-a lui picioare,
Azrle, se rramnta, se spumega-n sudoare
Si-n zbor plecnd deodata, nebun de groaza, murgul
S-arunda-n largul spa;iu si spinteca amurgul...
Dar cnd stelu;a lunii apare iu la lume,
topila se intoarce cu murgul alb de spume
Si zice: Iata calul! Il stie-acum de rru
ta palosul de mijloc si mijlocul de bru.
lrsan cu drag raspunde: Aibi parte de noroc!
Apoi cu Dan batrnul, arznd de mare roc,
ncaleca si-n umbra dispar ca intr-un nor...
Iar lulga-i urmareste cu surletul in dor.
V
I noaptea instelata, e calda, linistita!
Se pare ca din ceruri pe lumea adormita
Pluteste-o lina, dulce, diina indurare,
Dar ea nu poate stinge antul de turbare
te duce calare;ii pe-ntinderea pustie,
Precum doi spectri gemeni mna;i de-o ijelie.
Ii zbor tacu;i sub ochii stelu;elor trezite
n orizontul negru ce-i soarbe si-i inghite.
S-arund mereu in taina nop;ii, dar gndul lor
De mult e cu tatarii in lupta de omor.
VASILI ALItSANDRI
"
O ;inta de lumina prin umbra iu inoata.
Ia creste, se inal;a pe zare ca o roata
Si umple de apaie cerestile abisuri.
Paduri, moile, ruri apar cazute-n isuri,
Dar leul de la munte si ierul de pe ale
Nu ad prin is de snge dect Moldoa-n jale.
I rosie luna! zice din doi cel mai batrn.
I luna insetata de snge de pagn!
Raspunde cel mai aspru... Si puii lor de zmei
Se duc tragnd doi spectri de umbra dupa ei.
Se duc rtej ca gndul plecat in pribegie,
Se duc pn` ce-a lor umbra intinsa pe cmpie
Le trece inainte si pn` ce se loesc
n ochi cu raptul zilei... Atunce se opresc.
Si iata-i pe o culme nocturnii calatori,
Lucind sub cerul palid in mantie de zori!
Ii lasa jos pe coasta sa pasca armasarii
Si stau priind in ale cum rac prjol tatarii.
tinci sate ard in rlacari pe cmp, si rumul lor
Se-ntinde ca o apa, pluteste ca un nor
De-a lung pe sesul umed, si zboara sus in aer,
Ducnd cu el un uiet de larma si de aier.
Prin rum se zaresc umbre ruginde, ratacite,
topii marun;i, si mame, si rete despletite,
Si cai scapa;i in ruga, si cini, si boi in turme,
Goni;i de tatarimea ce calca pe-a lor urme.
Ici, colo, se ad cete in lupta inclestate,
Miscari de bra;e goale in aer ridicate,
Luciri de arme crunte patate ros cu snge
Pe care-o raza ie din soare se rasrrnge.
"!
NSIRA-TI, MARGARITI
Apoi din reme-n reme o ceata luptatoare
Se-mprastie cu graba, lasnd cadare-n soare!
Iar lnga Nistru, multa urdie tatareasca
Naprasnic se ucide cu gloata romneasca.
Dan zice: Mai lrsane! acolo e de noi!
Acolo rde moartea in crncenul razboi.
Acolo sa dam proasca, sub ochiul cel de sus,
Tu dinspre raptul zilei, si eu dinspre apus,
Si cale sa deschidem prin aprigul dusman...
La lucru-acum, rrtate! la lucru, mai lrsan!
Amin si Doamne-ajuta! lrsan oios raspunde,
Si-n gloata riecare ca irorul patrunde.
VI
lrsan naal` s-arunca in neagra tatarime,
troind o prte larga prin deasa ei mul;ime.
Sub mna-i buzduganul, unealta de pieire,
ta un balaur race in juru-i o rotire,
ln cerc de moarte-n care amar de cine-i prins
Sarmanu-nchide ochii si soarele-i s-a stins!
n laturi, inainte, in urma-i totul moare!
Zbor creierii din tide sub ghioaga zdrobitoare,
Si-n urma, si-mprejuru-i, si-n laturi semanate
Zac sute de cadare cu capete srarmate.
Si astrel ne-mpacatul lrsan mereu lucreaza,
Si spre apus prin snge mereu inainteaza.
ta dnsul, Dan batrnul, erou intinerit,
Tot ine dupa palos spre mndrul rasarit.
Il intra si se-ndeasa in gloata tremurnda
VASILI ALItSANDRI
""
ta junghiul cel de moarte in inima plapnda,
Si palosu-i ce luce ca rulger de urgie
Tot cade-n dreapta,-n stnga si taie-n carne ie...
lug to;i si pier din cale-i!... Il striga: Steie ra;a
tui place itejia, cui s-a urt de ia;a!
Dar nime nu-ndrazneste la glasu-i sa apara,
taci el se-nainteaza precum un stlp de para,
Si cine-l ede ralnic, aprins, cu rruntea sus,
i pare ca alt soare se-nal;a din apus.
Si astrel ambii oaspe;i ai mor;ii ne-mpacate
tosesc la ie;i in rloare pe straturi sngerate
S-ajung ei ra;a-n ra;a prin apriga rurtuna,
Si armele lor ude crucis le impreuna.
Noroc ;ie, lrsane!
Si ;ie, tot noroc!
Dar n-a srrsit cuntul lrsan si cade-n loc,
Strapuns de o sageata ce-i intra-n piept adnc.
Il scapa buzduganul, se pleaca pe oblnc
Si greu se prabuseste c-un geamat de pe cal.
Tatarii ca zaozii pe dnsul dau naal`!
n laturi, litre! striga la ei iteazul Dan,
Punndu-se de paza la capul lui lrsan.
tu calu-n mna stnga, cu pala-n mna dreapta,
Amenin;nd cu ochii tatarii, mi-i asteapta
Precum asteapta zimbrul de lupi inconjurat
Sa-i zrle cu-a lui coarne pe cmpul spaimntat.
Dar nici gndesc pagnii sa deie piept cu el,
taci palosu-i naprasnic e ultur de o;el.
Retrasi in jur deoparte, nemernici, sperie;i,
Ii scot din a lor arcuri un iror de sage;i,
"#
NSIRA-TI, MARGARITI
Si Dan, loit in coaste, sopteste cu ortare:
lrsane, pentru tine de-acum nu e scapare!
Zicnd, el cade-aproape, se sprijina-ntr-o mna
Si palosul lui ;ine in loc ceata pagna.
O! Dane capitane! puterile-;i slabesc
Si norii pe deasupra-;i trecnd se inrtesc.
Tu mori! si tatarimea s-apropie de tine!
Dar iata din pustiuri un alb rtej ca ine
Si trece prin urdie ca printr-un lan de gru.
I un oinic calare pe-un cal ce n-are rru,
Voinic, in bru cu palos si pe grumaz cu salba.
I lulga, ce apare ca o rantasma alba
Si grabnic pe-al ei tata rapeste din gramada,
Apoi cu el dispare ca soimul cu-a sa prada.
Alah! racnesc tatarii catnd cu groaza-n urma...
Dar ce ad ei deodata, caci glasul lor se curma
Ii ad curgnd pe dealuri arcasii din Orhei
te in cu-o ralca-n ceruri, aprinsi ca niste zmei!
ln lung rior de spaima patrunde intr-o clipa
Prin deasa tatarime ce-i gata de risipa,
Si to;i pe loc la ruga plec iute, se duc orbi,
tum pleaca din cmpie un nor intins de corbi.
Amar e de razle;ul ce-n urma lor ramne!
Si cade, mic sau mare, pe minile romne!
n ra;a cu romnul nu-i mila, nu-i iertare,
Nici chiar in sn de mama nu poate-aea scapare.
O stiu de mult tatarii, o stiu de la batrni
Si rug, nernd s-asculte de seri, de-ai lor stapni.
VASILI ALItSANDRI
"$
Tot omul ede moartea s-alearga-nspaimntat.
tel iu uita si lasa pe mortul ne-ngropat
Si rar-a-ntoarce capul se duce-orice pagn,
ta-n umbra riecarui s-anta un romn!
Iar hanu-si smulge barba, isi rupe salul erde
Priind urdia-ntreaga in clipa cum se pierde.
Sub ochii lui in lacrimi, pe cmpul cel de lupte
Apar gramezi de lesuri, gramezi de arme rupte,
De cai ucisi, de care, de corturi risipite,
Si tuiurile oastei de oaste parasite!
O! pas cumplit al soartei! Tot ce-i era de rala,
tai, steaguri, cete mndre, stralucitoare arme,
tladiri de isuri nalte, magie triumrala,
A rost de-ajuns o clipa ca totul sa se darme!
VII
Ghirai a trecut Nistrul inot pe calul sau,
Lund pe Dan ranitul ca prada si troreu.
Il merge de se-nchide in cortu-i, umilit,
Precum un lup din codri ce-a rost de cini gonit.
Trei zile, trei nop;i hanul nu gusta-n surlet pace.
ntins ca un cadaru jos pe coor el zace,
Dar cnd reine, palid, din lunga-i desperare,
n ochii lui trec rulgeri de cruda razbunare.
Il striga sa-i aduca sub cort pe Dan batrnul.
Desi cuprins de lan;uri, mare; intra romnul!
"%
NSIRA-TI, MARGARITI
Ghiaur! zice tatarul cu inima haina,
te simte rirul ierbii cnd coasa e ecina
Ia pleaca rruntea-n pace, raspunde capitanul,
taci are sa renasca mai rrageda la anul!
Ghirai cade pe gnduri, lasndu-si capu-n piept,
Si, imblnzindu-si glasul: O! Dan, om in;elept!
Te stiu de mult pe tine, cunosc al tau renume
Din graiul plin de lacrimi orranilor din lume.
Pe mul;i tatari cuprins-ai de-ai mor;ii reci riori!
Acum i;i eni rndul si ;ie ca sa mori.
Prieste! lnga usa calaul te pndeste
tu streangul si cu pala ce-n mna-i znganeste.
ln semn, si capu-;i zboara la cini si la ultri,
Si surletu-;i se pierde in lumea de ghiauri.
Dar insa imi rac mila de ani si de-a ta minte,
Gndind la batrne;ea ce-apasa-al meu parinte,
Si reau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta
De rei tu sa te lepezi acum de legea ta!
trestinul Dan, batrnul cu surlet luminos,
nal;a-a lui statura si zice maiestos:
teahlaul sub rurtuna nu scade musuroi!
Iu, Dan, sub ntul soartei sa scad pagn nu oi.
Deci, nu-mi conine ia;a miselnic cstigata,
Nici pata rardelegii in rruntea mea sapata.
Rusinea-i o rugina pe-o arma de iteaz,
ln ierme ce mannca albea;a din obraz.
tui place sa roseasca, roseasca... eu nu reu
Nici pata pe-a mea arma, nici pe obrazul meu.
Alb am trait un secol pe plaiul stramosesc
VASILI ALItSANDRI
"&
Si reau cu ra;a alba senin sa ma srrsesc,
ta dupa-o ia;a lunga, rerita de rusine,
Mormntul meu sa rie curat si alb ca mine!
Asa m-a deprins Steran, usoara ;arna-i rie!
La trai rara mustrare si rara prihanie.
Nu-mi trebuie-a ta mila, nu reau a tale daruri.
Tu imi intinzi o cupa mult plina de amaruri,
Departe ea de mine!... mai drept e ca sa mor!...
Iar daca ai tu cuget si-;i pasa de-al meu dor,
Ghirai, ma lasa, lasa in ora mor;ii grele
Sa mai sarut o data pamntul ;arii mele!
limit, Ghirai se scoala, cu mna lui desrace
lnealta de robie sub care leul zace,
tumplitul lan; ce-l leaga cu strnse noduri sute,
Si zice grabnic: Tata, ia calul meu si du-te!
Batrnul Dan rerice se duce, Nistrul trece,
Si-n aerul Moldoei se umrla pieptu-i rece,
Si inima lui creste, si ochii-i plini de jale
tu drag priesc prin lacrimi podoaba ;arii sale.
Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce,
si pleaca rruntea alba, smerit isi race cruce
Si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste
Pamntul ce tresare si care-l recunoaste...
Apoi el se intoarce la hanul, intra-n cort,
Suspina, soaieste si, palid, cade mort!
Iar hanul, lung priindu-l, rosteste cu durere:
O! Dan iteaz, rerice ca tine care piere,
And o ia;a erde in timpul tinere;ii
Si alba ca zapada in iarna batrne;ii!...
"'
NSIRA-TI, MARGARITI
egevaa ciocartiei
ie, ie,
Ciocartie,
Zbori iv .oare
Cavtatoare
\i reriva
Div tvviva
Pe pavavt
Cv avtce cavt!
,Poporal,
I
De cnd erau ca iarba anticii codri desi
Si mici ca musuroaie tarpa;ii uriesi,
Si aile prorunde, si latele lcele
ta pe o apa lina usoare alurele,
De cnd in lume lupii erau pastori de oi
Si ursii cu cimpoaie mnau cirezi de boi,
De cnd purta-n cosi;e Ileana tosnzeana
O rloare cntatoare, o rloare nazdraana,
N-a rost copila-n ia;a mai dulce, mai aleasa
Dect rrumoasa Lia, recioara-mparateasa!
Nascuta-n raptul zilei cu ra;a-n rasarit,
Lucererii, aznd-o, mai iu au stralucit,
lerice de-a atinge cu-o raza argintie,
tu ultima lor raza asa minune ie.
Si astrel, de lumina cereasca dezmierdata,
Ia, rasarind ca rloare, a inrlorit ca rata,
S-acum e rala lumii, a min;ii incntare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
#
Al inimilor rarmec, a ochilor mirare.
Tot omul care-o ede, rapit, uimit sim;este
ta parca se renaste, ca inima lui creste,
ta trece lin din iarna in dulce primaara,
ta mii de pasari cnta in snu-i si pe-arara.
Ia are-o ra;a alba de rlori de lacrimioare
Si ochi ceresti, albastri ca rloarea de cicoare,
S-un par ce straluceste pe rruntea sa balaie
taznd, ruior de aur, de-a lung pana-n calcaie,
nct pe cmpul erde cnd trece zmbitoare
Se pare c-o urmeaza prin aer rulgi de soare.
Ia poarta haine scumpe, usoare, descntate,
Din rire de paianjen ;esute si lucrate,
Prin care tainic salta luciri de rorme albe,
tomori atragatoare ca isurile dalbe,
Precum acele slabe apai tremuratoare
Prin rrunze raspndite de luna gnditoare.
Aprinsii ochi ai nop;ii in juru-i scnteiaza,
lormnd cununi de raze pe rruntea-i ce iseaza,
Si luneca pe snu-i, rai alb de rericiri,
Voind ca sa patrunda prin i;ele sub;iri.
Seninul dulce-al zilei, rnind acea minune,
Din soarele-rasare si pn` la soare-apune
Se-ntinde pe deasupra-i cu bolta lui rotunda,
Voind sa-i raca-un templu in care s-o ascunda.
Si-i zice: nsusi cerul spre tine se inclina...
lrumse;a-i o coroana pe rrunte de regina!
#
NSIRA-TI, MARGARITI
II
Si mers-a estea-n lume, trecnd din gura-n gura,
ta Lia rura ochii, si min;ile le rura,
Si dus-o-au pe aripi in locuri departate
tocoarele-n triunghiuri prin aer insirate,
Si spus-a ntul ager, in eci neodihnit,
ta nu-i copila alta mai dulce de iubit.
n graba alergat-au din toate-a lumii zari,
De peste mun;i, din runduri, de peste noua mari
tei mai iteji si mndri reciori de impara;i,
Vraji;i de-a ri pe ia;a de Lia rermeca;i.
Venit-au Rosul, craiul inaltelor lungi plaiuri,
Si Albul ce domneste pe douazeci de raiuri,
Si Penes-imparatul, arcas cu ochiul ;intes,
te are-n tolba rulgeri si-n grajd pe calul Vintes,
Si al;ii, mul;i ca rrunza, mna;i de-a lor iubire
tu Lia dragalasa sa cate impe;ire.
Dar nici isi pleaca ochii la ei rrumoasa rata,
tum nu se uita crinul la iarba cea uscata,
ti ecinic ea prieste cu drag la mndrul soare!
Si, tot priind lumina din ra;a-i arzatoare,
tu lacrimi i se umplu albastrii ochi rrumosi.
Ii plng!... de ce plng insa lucererii duiosi
De mult priit in soare, sau de o jale-ascunsa,
De-o gingasa dorin;a, de-o taina nepatrunsa
Ah! taina ei n-o stie nici zna ce-o iubeste,
N-o stie capatiul pe care odihneste,
Nici apa ce oglinda obrazu-i la trezie,
Nici cerul, nici pamntul!... dar umbra sa o stie!
VASILI ALItSANDRI
#
Ades copila, prada gndirii ce-o rapeste,
Se scalda in lumina, cu soarele graieste
Si zice: Tu, al lumii monarc stralucitor!
O! splendida comoara de ia;a si amor!
Tu, ochi deschis in ceruri sa ada-a mea iubire!
Tu, singura-mi dorin;a, tu, dulcele meu mire!
Pleca-oi, ah! pleca-oi, lund urmele tale,
Sa te-ntlnesc rerice, sa te culeg in cale,
Sa rii al meu si numai al meu, o! mndre soare,
Sa nu mai plng de moarte cnd tu saru;i o rloare,
taci te urasc atunce... cu dragoste si dor,
Si ad ca de-acea ura duioasa am sa mor!
Ia zice si se simte de raze inundata.
Iar umbra ei suspina in urma-i tupilata:
Ah! draga mea stapna! lereasca Domnul srntul
De-a-;i asculta indemnul, de-a-;i implini cuntul,
taci ai de-acel ce-apuca pe-a soarelui carare!
Il intra-n cale lunga ce capat nu mai are
Si unde inceputul se leaga cu srrsitul,
Si unde-si pierde mintea si pasii ratacitul.
Ah! Lia, te gndeste ca soarele-i cu dar
De ia;a si de moarte, ca-i dulce si amar!
Il da junie lumii, iubire, rericire,
La plante, cuiburi, inimii el da insurle;ire,
Dar raza-i ce inie e raza si de roc
te arde crinul rraged si tristul siminoc,
Si rurile soarbe, si pasari sageteaza,
Si umbra o inghite cnd soarele-i amiaza.
Ah! rie oricum rie! raspunde-n graba Lia.
Durerea rie-mi partea sau rie-mi bucuria
#!
NSIRA-TI, MARGARITI
De-oi sti ca-n a mea cale oi race totdeauna
Din sapte nop;i o noapte, din sapte zile una,
M-oi duce mult departe c-un repede ant,
Departe, unde cerul se lasa pe pamnt,
Pe unde mun;ii ralnici apar ca nourele,
Pe unde stau de orba la umbra rlori cu stele.
M-oi duce, duce, duce, pn` mi-oi gasi ursitul
S-oi sta gura la gura cu soarele iubitul,
taci reau sa-i priesc ra;a ca sa-mi alin durerea,
Sa ad curgnd din buze-i cuintele ca mierea!
Amar de tine, Lie! o! Lie,-amar de mine!
Dar rie! unde-i merge, si eu ma duc cu tine.
III
n rearsatul zilei, cnd nasc a ie;ii soapte
Si lin se dezeleste seninul cer din noapte,
Pe cnd lumina-i sura, plapnda, racoroasa
Si somnul isi destinde aripa somnoroasa,
lrumoasa Lia pleaca pe Graur, calu-i sarg,
te zice ca pamntul nu e destul de larg,
Si zboara rara sa;iu, lundu-si iute zborul,
ta ntul si ca gndul, ca spaima si ca dorul.
Il ruge pe sub soare, el ruge pe sub luna
Si piere intr-un rulger cum piere estea buna,
Si trece pe sub nour, si trece pe sub stea
tlipis, cum se strecoara prin oameni estea rea!
Se duce calul Graur spre codrii de stejari
n care greu se lupta balaurii cei mari
tu pajuri nazdraane nascute-n ceea lume,
Prin locuri unde serpii brilianturi rac din spume
Si zmeii rac palaturi de-argint cu turnuri dese,
VASILI ALItSANDRI
#"
ta-n ele sa ascunda rrumoase-mparatese.
Il trece prin poiene cu ture aurite
n care se alunga soprle smal;uite
Si blnde pasarele ce cnta-n cuibul cald,
And rubine-n pliscuri si ochii de smarald.
Acolo ntul serii prin rrunze-alene zboara,
Loind incet de umbra aripa lui usoara,
Si iarba, chemnd ntul din zori ca s-o dezmierde,
Se misca-n alurele precum o apa erde.
Il trece peste ruri ce curg necontenit
ta zilele senine a celui rericit.
Si apa-ndeamna rata pe maluri sa se culce,
n ea sa se oglinde, s-o raca apa dulce.
Zadarnic! ea-nainte, nainte mereu pasa,
ta omul cu grabire mnat de dor de casa,
Si de trei ori trei zile si nop;i de trei ori trei
Ia lasa somnul dulce sa piara-n urma ei.
Si astrel tot pe cale, cu ochii ;inta-n soare,
tu coamele-i lucioase in nt rlritoare,
Ia pare si dispare, rapita de cal Graur,
Precum un is rerice intr-un rtej de aur.
Dar dupa multa truda si mult amar de cale,
Odata cu amurgul ajunge intr-o ale,
O ale inerzita ce se uneste-n zare
tu-albastra, zgomotoasa, clocotitoarea mare.
Acolo calul Graur isi inceteaza zborul,
Nemaiand pamnturi sa bata cu piciorul,
Iar Lia se coboara cu graba de pe cal
Si merge de se pune pe-al marii erde mal,
Priind cu dor la raiul din rundul departat
Pe care se ridica al soarelui palat.
##
NSIRA-TI, MARGARITI
Pe unde-;i merge gndul, stapna mea iubita
O-ntreaba glasul umbrei de cale obosita.
Ah! draga surioara! duioasa Lia zice,
Zaresti in departare cea insula rerice
Plutind sub cer albastru pe-a marii albastrime
Vezi tu colo, in zare, colo, pe-o inal;ime,
Acel palat de aur, cel cuib de straluciri,
tu poarta de rubinuri si stlpii de sariri
Acolo-mpara;este rrumos ursitul meu,
Acolo-mi zboara gndul, acolo eu ma reu!
Dar cum sa rac, ai mie!... ah! calul meu nu poate
Sa calce si pamntul, si marile sa-noate!
Stapna! zice Graur, ce nu pot eu pe lume
O poate al meu rrate, nascut pe-a marii spume.
tum zice, cum necheaza...
Din marea cea prorunda
O olura se-nal;a si iese-un cal in unda,
tu ierburi si margeanuri and coama-mpletita,
Si solzi de-argint pe spate, si palma sub copita.
Zarindu-l, Lia esel de cale se gateste,
Dar cnd e ca sa plece si cnd se despar;este
De Graur, ea-l saruta, pe coada-l mai dezmiarda
Si-l cheama drag pe nume si plnge c-o sa-l piarda.
Apoi se-ntoarce iute la mal, si iute sare
Pe noul cal ce-o poarta usor pe-a lui spinare.
Si umbra ei ramne pe mal instrainata,
Si Graur se arunda in zarea nourata.
VASILI ALItSANDRI
#$
IV
Prin aluri spumegoase ce-n juru-i se alina
tntnd o melodie simronica, marina,
Ajunge Lia grabnic la insula dorita,
A carei iarba ie cu raze-i altoita.
topila-n haine mndre de riu imparatesc
S-arunda in lumina, dar chipu-i ingeresc,
Dar mersu-i plin de rarmec, cu pas leganator,
O spun mai mult ca-i rata dect ca e recior.
Ia intra in palatul acel de reerie
tu inima-n bataie de dulce bucurie,
Dorind ca sa-ntlneasca, temnd de-a intlni
Pe-acel care-a rajit-o aicea de-a eni,
Si iata ca zareste a lui batrna mama,
tu genele cazute pe ochi ca o narrama!
De cnd nu era inca pamntul care este,
De cnd tot ce e-n lume era numai poeste
Si raza de lumina si razele caldurii
Irau comori ascunse in haosul naturii,
A splendidului soare rerice nascatoare
Traieste-n luminoasa si magica splendoare,
Dar trista si orbita de ecinica-i lucire,
Acum ea nu mai poate pe soare sa-l admire,
Si-i este scris de soarta atunci numai sa ada
tnd riul ei in cursa ar ri expus sa cada.
Sarmana-ncet aude sunnd pasuri straine,
Tresare si intreaba: te om, ce riara, cine
A indraznit sa ie aice, s-a patrunde
n locuri necalcate de pas de om, pe unde
#%
NSIRA-TI, MARGARITI
Nici pasarea maiastra a trece nu-ndrazneste,
Nici doru-n ratacire pierdut nu se opreste
topila tremurnda s-apropie si zice:
Sunt om cu gnduri blnde enit din lume-aice.
De esti recior, replica batrna ingrijita,
Sa-;i rie calea rloare si urma inrlorita,
Si-n ia;a sa ai parte de soacra iubitoare
Si de neasta dulce, rrumoasa, zmbitoare,
Iar daca esti tu rata, precum te-arata glasul,
Pe urma ta usoara intoarce-;i iute pasul
Si piei din aste locuri neatinse si curate,
Domnite de-al meu soare, copil rara pacate!
. . . . . . . . . . . . . . .
topila spaimntata cu dorul ei se cearta.
Ar rea, ar rea sa ruga, dar inima n-o iarta,
tnd iata ca s-aude in lunga departare
De cai enind spre casa oioasa nechezare,
Si iata ca palatul se umple deodata
tu zilnica lumina din lume adunata,
taci soarele apune, lasnd de-a lung pe ceruri
tlipirile de stele s-a umbrelor misteruri.
Il ine si apare att de luminos,
ta-ntuneca ederea cu chipul sau rrumos.
Bine-ai enit, copile, de mult instrainat!
i zice blnda mama c-un dulce sarutat.
Te bucura de oaspe enit de pe pamnt,
ln oaspe blnd la surlet si gingas la cunt!
VASILI ALItSANDRI
#&
n juru-i mndrul soare se uita cu mirare...
Il ede si nu crede, ii pare ca ii pare
Si simte-un neastmpar, in inima-i ergina
Sub galesa ochire a retei ce suspina.
Apoi, lund de mna pe Lia tremurnda:
Oricine-ai ri, el zice, riin;a, tu, plapnda!
Durerea omeneasca in eci sa nu te-ajunga,
Si rie-;i scurt necazul si rericirea lunga!
Pe rlori de primaara obrazu-;i sa se culce,
Si rie-;i dulce ia;a si moartea rie-;i dulce!
topila il asculta pierduta in extaz,
tu zmbetul pe buze, cu lacrimi pe obraz,
Si zice: Mndre soare! lasat-am scumpa ;ara
Si casa parinteasca in timp de primaara,
tu dor sa in la tine, de-aproape sa te-admir,
Si-n calea mea grait-am cu rlori de trandarir,
tu ruri si cu nouri, cu rluturi si cu stele,
Grait-am si cu ulturi, cu soimi, cu rndunele,
tu tot ce putea-n lume de tine sa-mi graiasca,
S-acum i;i zic eu ;ie in limba omeneasca:
Minune mult iubita! Lumina de lumine!
Ah, inima ma poarta sa stau in eci cu tine!
Si soarele si Lia, pereche de iubire,
n ochi aprinsi de doruri ineaca-a lor priire,
Zmbind unul la altul cu-nduiosire multa.
Iar mama ce nu-i ede, dar care ii asculta,
Graind cu mintea, zice: Sa riu oare-nselata
Acest strain sa rie oare recior, sau rata
Il are glasul dulce, prea dulce, prea duios
#'
NSIRA-TI, MARGARITI
De cnd a dat cu ochii de riul meu rrumos!
Apoi, mai stnd pe gnduri, adauga-n triste;e:
Ah! unde mi-e ederea din dalba tinere;e!...
Amar de cine are pe ochi un negru nor
tnd inima presimte!... I rata, sau recior...
La noapte oi asterne in patu-i albe rlori,
De-a ri barbat, sub dnsul pieri-or pna-n zori,
Iar de-a ri rata, ele, de snul ei lipite,
n raptul dimine;ii or ri mai inrlorite.
Batrna-n neastmpar se duce soaind,
tondusa de-a ei crja prin umbra pipaind.
Atunci oiosul soare, sim;ind o noua ia;a,
O ia pe Lia-n bra;e si o saruta-n ra;a
Si-i zice cu-nrocare: Iubita mea mireasa,
n lumea pamnteana ai rost imparateasa,
De-acum tot impreuna gustnd cerescul bine,
Iu lumina-oi cerul, si tu, draga, pe mine.
topila arsa lacrimi, uimita ea sim;este
ta inima-i rerice in snu-i se topeste
ta ziua cea de ara cnd razele se scurg
Topindu-se in umbra adnca din amurg.
Si astrel dragalasii de-a lor iubiri au parte...
Iar cnd le spune noaptea ca-i timp a se desparte,
Nici unul n-are gndul sa raca inceputul,
Sa rupa lan;ul dulce ce-i leaga cu sarutul!
V
A doua zi, pe timpul minunilor isate,
tnd raptul dimine;ii la usa nop;ii bate,
VASILI ALItSANDRI
$
Batrna mama, treaza de grija ce-o domina,
Sim;este ca e-n lume o stranie lumina.
Ia merge cu grabire la patul unde crede
t-a trebuit sa doarma strainul... si ea ede
,taci dragostea de mama o race-acum sa ada,,
Ia ede-n asternutu-i rlori ii ca de zapada.
Ah! zice cu durere, nici una nu-i uscata!
Nici una estezita! Strainul oaspe-i rata!
Apoi, in tulburarea-i de cruda presim;ire,
nal;a ochii-n ceruri si ede cu-o;erire...
te ede
Pe zenitul adnc, inrlacarat,
Mare;ul soare plana! si caru-i inhamat
tu noua cai de raze, ce-n spa;iu l-au rapit,
tutriera cerescul intins nemarginit.
Zbor caii lasnd ruri de roc in urma lor
Si rriele scapate de-a lung in aer zbor,
Iar soarele rerice, dnd lumilor uitare,
tu Lia leganata pe snul lui apare,
Si lumile-nundate sub rlacari arzatoare
Priesc cu ingrozire alt soare lnga soare...
Blestem! striga batrna, blestem pe capul tau,
Tu, care-mi rapesti ia;a, rapind pe riul meu!
Si mama cade moarta!
Ia cade! dar urgia,
Dar cruntul blestem zboara, se suie pn` la Lia,
S-a soarelui mireasa loita, rulgerata,
Din ceruri cade-n mare lucind ca o sageata.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
$
NSIRA-TI, MARGARITI
Ah! mare i-a rost isul si scurta rericirea!
Iubirea i-a dat moartea si moartea - nemurirea!
Iar surletu-i rerice luat-a rorma ie
De-o mica, dragalasa, duioasa ciocrlie
te ecinic catre soare se-nal;a-n adorare,
themndu-l, primaara, cu dulcea ei cntare!
185, mai
egevaa tacrivioarei
I
n rai nici o minune placuta nu lipsea.
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea,
taci albele potire in eci tot inrlorite
Scoteau din a lor snuri arome nesrrsite.
Lumina era moale si-ndemnatoare sop;ii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nop;ii.
Prin arbori cntau pasari, prin aer zburau ingeri,
Si nu gaseau rasunet in el a lumii plngeri,
taci scris era pe ceruri, pe rrunze si pe unde:
Nici umbra de durere aice nu patrunde.
Pe maluri erzi, rrumoase, de ruri limpezite,
Stau surletele blnde, iubinde, rericite,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$
Gustnd in linistire cereasca eselie
te-n riecare clipa cuprinde-o ecinicie.
Dulce-adapost de pace, gradina-ncntatoare...
Aea orice minune, dar ii lipsea o rloare.
II
Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
ln surlet alb si tnar pe-un nor de dulci parrume,
Iar surletele toate ii ies lui inainte,
Primindu-l cu zmbire, cu gingase cuinte,
Si-i zic: n raiul nostru bine-ai sosit, copile!
turnd plecasi din ia;a! Nu plngi a tale zile
Nu, caci am dat o clipa de ia;a trecatoare
Pe alta mai rerice si-n eci nepieritoare.
Si nu ;i-e dor acuma de lumea pamnteasca
Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca.
tum Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa
Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si ecinic dupa dnsa oi plnge cu durere!
Zicnd, copilul plnge, lipsit de mngiere,
Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.
De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o rloare!
$!
NSIRA-TI, MARGARITI
Cavtecvt givtei tative
Latina ginta e regina
ntre-ale lumii ginte mari,
Ia poarta-n rrunte-o stea diina
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot inainte
Mare; indreapta pasii sai.
Ia merge-n capul altor ginte
Varsnd lumina-n urma ei.
Latina ginta e ergina,
tu rarmec dulce, rapitor,
Strainu-n cale-i se inclina
Si pe genunchi cade cu dor.
lrumoasa, ie, zmbitoare,
Sub cer senin, in aer cald,
Ia se mireaza-n splendid soare,
Se scalda-n mare de smarald.
Latina ginta are parte
De-ale pamntului comori
Si mult oios ea le imparte
tu celelalte-a ei surori.
Dar e teribila-n mnie
tnd bra;ul ei liberator
Loeste-n cruda tiranie
Si lupta pentru-al sau onor.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
$"
n ziua cea de judecata,
tnd ra;a-n cer cu Domnul srnt
Latina ginta-a ri-ntrebata
te a racut pe-acest pamnt
Ia a raspunde sus si tare:
,,O! Doamne,-n lume ct am stat,
n ochii sai plini de-admirare
Pe tine te-am reprezentat!``
Mircesti
Din ciclul
OSTASII NOSTRI
VASILI ALItSANDRI
$$
atcavvt ,i Carpatvt
Balcanul si tarpatul, la Dunarea marea;a,
ta doi gigan;i naprasnici stau astazi ra;a-n ra;a
S-aprinsi de dor de lupta, cu ochii se masoara,
tu glasul s-amenin;a, cu gndul se doboara,
Zicnd: Nu pot sa-ncapa doi palosi intr-o teaca!
I scris din noi doi unul in pulbere sa treaca!
Balcanul cel ranatic, muncit de aspra ura,
Nu stie sa-ngradeasca salbatica lui gura
Si zice cu trurie: tarpatule ecine,
De nu pleca-ei rruntea, amar a ri de tine,
taci repezi-oi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necatoare deprinse ca sa salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Sa bata-a tale coaste, s-acopere-a ta rrunte,
Sa raca intr-o clipa ca sa dispari din lume
tu-a tale stnci si codri, cu-ai tai copii si mume!
tarpatul scoate-un rreamat teribil de urgie,
Miscnd coama-i de codri, ca leul in mnie,
Si-n clocot lung raspunde: Balcane,-a ta trurie
Arata ca tu astazi cazut esti in pruncie.
Neoie ai de-o crja ruina-;i s-o supoarte,
taci esti, acum, sarmane, ajuns la prag de moarte.
Ai rost odinioara gigant prin inal;ime,
Amar prin ranatismu-;i, puternic prin cruzime!
Ai rearsat pe lume si groaza si rusine
Balcanul simbolizeaza Imperiul Otoman.
CUPRINS
$%
NSIRA-TI, MARGARITI
Si te-ai scaldat in snge pn` ce-ai dat piept cu mine.
De-atunci au trecut secoli!... Striita omenire
S-a desteptat, si numai tu stai in adormire,
Ademenit de isuri nebune si trurase,
lar-a patrunde norii care te ;in in rase!
Orb urias! cu crja tu genele-;i ridica
Si ezi l-a tale poale ct umbra-;i e de mica!
Isti sters din cartea lumii, tu, care din echime
Stai rezemat in somnu-;i de-o putreda marime!
Si rei sa ;ii in lan;uri popoarele crestine
Si rei, Balcane grbo, eu sa ma-nchin la tine
Dar n-auzi cum te rde si Dunarea, si Marea
Deiza ta-i .ctaria, s-a mea - veatarvarea!
tum zic, doi ulturi ageri, zburnd din rr de munte,
Se-nal;a pna-n ceruri si scot ;ipete crunte.
De pe Balcani e unul si din tarpa;i e altul...
Mult repede li-i zborul, mult crncen li-i asaltul,
taci se izbesc ca rulgeri la lupta-ucigatoare!...
ntinsele lor aripi se bat lucind la soare,
S-a lor cumplite gheare si pliscuri o;elite
si dau loiri de moarte si rani isi rac cumplite.
Deodata cade unul din ulturii dusmani:
I ulturul pradalnic din barbarii Balcani,
Si-n patru par;i a lumii zbor smulsele lui pene!...
. . . . . . . . . . . . . .
Si cnta libertatea pe maluri dunarene.
Miresti, 14 mai 18
VASILI ALItSANDRI
$&
Peve, Cvrcavvt
Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
n piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
te zboara de pe munte,
Aeam chiar pene la picior,
S-aeam si pene-n rrunte.
To;i doroban;i, to;i caciulari,
Romni de i;a eche,
Purtnd opinci, suman, i;ari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de turcani
ln htru bun de glume,
Noi am schimbat lnga Balcani
Porecla in renume!
Din cmp, de-acasa, de la plug
Plecat-am asta-ara
ta sa scapam de turci, de jug
Sarmana, scumpa ;ara.
Asa ne spuse-n graiul sau
Sergentul Matraguna,
Si noi ne-am dus cu Dumnezeu,
Ne-am dus cu oie buna.
Oricine-n cale ne-ntlnea
tntnd in gura mare,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%
Statea pe loc, s-ademenea
tuprins de admirare,
Apoi in treacat ne-ntreba
De mergem la ro nunta
Noi raspundeam in hohot: Ba,
Zburam la lupta crunta!
tu zile merge;i, dragii mei,
Si sa eni;i cu zile!
Ziceau atunci batrni, remei,
Si preo;i, si copile,
Dar cel sergent rar` de muste;i
Racnea: Sa n-ae;i teama,
Romnul are sapte ie;i
n pieptu-i de arama!
Ah! cui ar ri trecut prin gnd
S-ar ri crezut rodata
ta mul;i lipsi-or in curnd
Din mndra noastra ceata!
Prii;i! Din noua c;i eram,
Si cu sergentul, zece,
Ramas-am singur eu... si am
n piept inima rece!
trud e cnd intra prin stejari
Naprasnica secure,
De-abate to;i copacii mari
Din ralnica padure!
Dar ai de-a lumii neagra stea
tnd moartea nemiloasa
%
NSIRA-TI, MARGARITI
ta-n codru iu patrunde-n ea
Si cnd securea-i coasa!
topii! aduce;i un ulcior
De apa de sub stnca,
Sa sting pojarul meu de dor
Si jalea mea adnca.
Ah! ochii-mi sunt plini de scntei
Si mult cumplit ma doare
tnd ma gndesc la rra;ii mei,
tu to;i pieri;i in rloare.
tobuz ciobanu-n talarat
tnta oios din rluier,
Iar noi jucam hora din sat,
Rznd de-a bombei suier.
Deodat-o schija de obuz
Trasnind... mnca-o-ar rocul!
Reteaza capul lui tobuz
S-astrel ne curma jocul.
Trei zile-n urma am razbit
Prin Dunarea umrlata,
Si nu departe-am tabart
De Plena blestemata.
n ra;a noastra se-nal;a
A Grii;ei reduta,
Balaur crunt ce-amenin;a
tu gheara-i neazuta.
Dar si noi inca o pndeam
tum se pndeste-o riara
VASILI ALItSANDRI
%
Si tot chiteam si ne gndeam
tum sa ne cada-n gheara
Din zori in zori si turci si noi
Zrleam in aer plumbii
tum zrli graun;i de papusoi
ta sa hranesti porumbii.
Si tunuri sute bubuiau...
Se clatina pamntul!
Si mii de bombe jiau
Trecnd in zbor ca ntul.
Sedea ascuns turcu-n ocol
ta ursu-n izunie.
Pe cnd trageam noi tot in gol,
Il tot in carne ie...
|intes era dibaci tunar,
taci toate-a lui ghiulele
Loeau turcescul rurnicar,
Ducnd moartea cu ele.
Dar intr-o zi eni din rort
ln glonte, numai unul,
Si bietul |intes cazu mort,
mbra;isndu-si tunul.
Pe-o noapte oarba, Bran si Vlad
Irau in sentinele.
lierbea azduhul ca un iad
De bombe, de srapnele.
n zori gasit-am pe-amndoi
Taia;i de iatagane,
%!
NSIRA-TI, MARGARITI
Alature c-un moiloi
De lesuri musulmane.
Sarmanii! bine s-au luptat
tu litra cea pagna
Si chiar murind ei n-au lasat
Sa cada-arma din mna.
Dar ce rolos, ceata scadea!
S-acuma ramasese
tinci numai, cinci rlacai din ea,
Si cu sergentul, sese!...
Veni si ziua de asalt,
tea zi de snge uda!
Parea tot omul mai inalt
la;a cu moartea cruda.
Sergentul nostru, pui de zmeu,
Ne zise-aste cuinte:
tt n-om ri mor;i, oi cinci si eu,
topii, tot inainte!
lacnd trei cruci, noi am raspuns:
Amin! si Doamne-ajuta!
Apoi la ruga am impuns
Spre-a turcilor reduta.
Alelei! Doamne, cum zburau
Voinicii to;i cu mine!
Si cum la san;uri alergau
tu scari si cu rasine!
Iata-ne-ajunsi!... inca un pas.
lra!-nainte, ura!...
VASILI ALItSANDRI
%"
Dar mul;i ramn rara de glas.
Le-nchide moartea gura!
Reduta-n noi repede-un roc
tt nu-l incape gndul.
ln sir intreg s-abate-n loc,
Dar altul ii ia rndul.
Burcel in san; moare zdrobind
O tida pagneasca.
Soimu-n redan cade racnind:
Moldoa sa traiasca!
Doi rra;i talini, ciunti;i de ii,
Se zrcolesc in snge,
Nici unul insa, dragi copii,
Nici unul nu se plnge.
Atunci iteazul capitan,
tu-o larga brazda-n rrunte,
Striga oios: tine-i turcan,
Sa rie soim de munte!
tu steagu-n mini, el sprintenel
Viu suie-o scara-nalta.
Iu cu sergentul dupa el
Sarim delaolalta.
Prin roc, prin spagi, prin glon;i, prin rum,
Prin mii de baionete,
lrcam, luptam... iata-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
Allah! Allah! turcii racnesc,
Sarind pe noi o suta.
%#
NSIRA-TI, MARGARITI
Noi punem steagul romnesc
Pe crncena reduta.
lra! mare; se-nal;a-n nt
Stindardul Romniei!
Noi insa zacem la pamnt,
tazu;i prada urgiei!
Sergentul moare suiernd
Pe turci in risipire,
Iar capitanul admirnd
Stindardu-n rlrire!
Si eu, cnd ochii am inchis,
tnd mi-am luat osnda:
Ah! pot sa mor de-acum, am zis,
A noastra e izbnda!
Apoi, cnd iarasi m-am trezit
Din noaptea cea amara,
tolea pe rani eu am gasit
1irtvtea vititara!...
Ah! da-o-ar Domnul sa-mi indrept
Aceasta mna rupta,
Sa-mi indec ranile din piept,
Iar sa ma-ntorc la lupta,
taci nu-i mai scump nimica azi
Pe lumea pamnteasca
Dect un nume de iteaz
Si moartea itejeasca!
Mircesti, august 18
VASILI ALItSANDRI
%$
ergevtvt
Pe drumul de costise ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicnd in gndul lui:
Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa...
As rea sa zbor, si rana din pulpa nu ma lasa!
Si bietul om, slab, palid, and sumanul rupt
Si o camasa rupta buca;i pe dedesupt,
Pasea tragnd piciorul incet, dar pe-a lui ra;a
Zbura ca o lumina de glorie marea;a,
Si-n ochii lui de ultur adnci, ioi si mari
Treceau lucioase umbre de eroi legendari.
Opinca-i era sparta, caciula desrundata,
Dar rruntea lui de raze parea incoronata.
talica-i era haina, dar straluceau pe ea
Si crucea Srntul Gheorghe s-a Romniei Stea.
Romnul enea singur pe drumul plin de soare,
tnd iata ca aude ranrare sunatoare
Si ede nu departe in ra;a lui enind
ln corp de oaste mndra in aur stralucind.
Irau trei batalioane de garda-mparateasca
Mergnd oios la Plena cu dor s-o cucereasca.
n rrunte-i colonelul seme;, pe calu-i pag,
La braii sai toarasi priea ades cu drag,
Si inima in pieptu-i batea cu roc, desteapta,
taci el isa, priindu-i, la lupta ce-i asteapta.
Deodat` el da cu ochii de searbadul romn
te stase-n loc la umbra, sub un stejar batrn,
Si mult se minuneaza, si nici ca-i ine-a crede
tnd crucea Srntul Gheorghe pe snul lui o ede.
CUPRINS
%%
NSIRA-TI, MARGARITI
S-opreste regimentul, iar braul colonel
Se-nchina la drume;ul, s-apropie de el
Si-i zice cu blnde;e: De unde ii, straine
Vin tocmai de la Plena. tum e acolo Bine.
Dar aste decora;ii cum, cine ;i le-a dat
thiar domnitorul nostru s-al ostru imparat.
Dar pentru care rapte Stiu eu... tica drept plata
ta am luat eu steagul redutei... si pe data
tu el, strapunsi de glon;uri, ne-am prabusit in san;...
Dar ce rang ai, oinice Am rang... de doroban;!
Atunce colonelul, dnd mna cu sergentul,
Se-ntoarce, da un ordin... Pe loc, tot regimentul
Se-nsira, poarta arma, saluta cu onor
Romnul care pleaca tragnd al lui picior.
Mircesti, decembrie 18
Pa.torii ,i ptvgarii
I
Prii;i pe cele dealuri inalte, inerzite,
Pe-acele largi poiene cu rlori acoperite,
Prii;i, straini de lume, pastorii cei romni,
Aproape de-a lor turme pazite de-ai lor cini,
Traind o ia;a lina in tainica natura,
tu buciumul in mna, cu rluierul la gura.
tereasca limpezime, precum intr-un izor,
Alin se oglindeste in surletele lor...
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
%&
Voi to;i, care de dnsii a;i rs rara mustrare,
os capul, o! nemernici loi;i de admirare.
ln palos de izbnda exista-n orice rier,
n tot pastorul astazi exista-un scutier!
II
Prii;i pe cea cmpie rrumoasa, roditoare,
Plugarii, muncitorii lucrnd in roc de soare.
Pe ra;a lor cea blnda, pe ochii lor cei ii
Adie boarea dulce din erzile cmpii.
Sub mna lor e sapa, hrle;ul, coasa, plugul.
Alature cu dnsii stau boii purtnd jugul,
Si tot ce-i inconjoara, deal, lunca, ses, izor,
I pacinic ca blnde;ea din surletele lor.
Voi to;i, care de dnsii a;i rs rara cain;a,
os rruntea, o! nemernici cazu;i in umilin;a.
O spada-a razbunarii exista-n orice lan;.
n tot romnul astazi exista-un doroban;!
Mircesti, noiembrie 18
Oaa o.ta,itor rovavi
uni ostasi ai ;arii mele, insemna;i cu stea in rrunte!
Dragii mei ultani de cmpuri, dragii mei soimani de munte!
Am cntat in tinere;e stramoseasca itejie,
Vitejie rara seaman pe-acel timp de grea urgie
CUPRINS
%'
NSIRA-TI, MARGARITI
te la echiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunarea in Marea si din Marea dus in lume!
Vin acum, la rndul ostru, sa -aduc o inchinare,
Vin cu inima crescuta si cu surletul mai tare,
ta eroi de mari legende, in sa a priesc in ra;a,
Voi, nepasatori de moarte, dispre;uitori de ia;a,
te-a;i probat cu-antul ostru lumii pusa in mirare,
ta din ultur ultur naste, din stejar stejar rasare!
De la domn pn` la opinca, dusi de-o soarta norocoasa,
V-a;i legat in logodire cu izbnda glorioasa
S-a;i racut ca sa pricepem a trecutului marime,
Masurndu-a de-o seama cu-a stramosilor nal;ime,
S-aratnd, precum prin nouri mndrul soare se arata,
tine-am rost odinioara, cine iar om ri odata!
Sa trai;i, reciori de oaste! Domnul srnt sa a ajute
A strabate triumralnic in ceta;i si in redute,
ta la Rahoa cu turnul, ca la Grii;a cu zborul,
ta la Plena, unde astazi cei inti a;i pus piciorul,
nrruntnd pe-Osman-Gaziul, si prin rapt de barba;ie
Ridicnd o ;ara mica peste-o mare-mpara;ie!
O! iteji de i;a eche! Auzi;i in departare
Acel uiet rara nume ce rasuna ca o mare...
Sunt bataile de inimi a intregui neam al nostru
te aduna zi si noapte dorul lui cu dorul ostru,
Sunt arsarile de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sunt urarile oioase pentru-acel care ininge!
VASILI ALItSANDRI
&
O! romni, in ra;a oastra, colo-n tainica cea zare,
Vede;i oi o raza ie care-ncet, incet rasare,
Strabatnd prin umbra deasa de lungi secoli adunata
I oiosul rapt de ziua mult dorita, mult isata,
I lumina re-nierii, e luceararul sperarii,
I triumrul luptei oastre, soarele neatrnarii!
Dragii mei! din rocul luptei o;eli;i cnd a-;i intoarce
La camin, unde romnca, asteptnd, suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, rrate, sora, mama si parinte,
ta la domni, cu pini si sare, or iesi oua-nainte.
taci din oi riestecare poarta-n rrunte o cununa
Si de gloria de astazi, si de gloria strabuna!
Pas dar! pas tot inainte! timpul echi din nou zoreste!
Viitorul Romniei dat-a mugur ce-ncol;este!
O, copii! de oi sunt mndru, simt acea mndrie mare
tare creste cu marirea unui neam in desteptare.
Mi-am azut isul cu ochii, de-acum pot sa mor rerice!
Astazi lumea ne cunoaste: Rovav zice, 1itea zice.
Mircesti, 28 noiembrie 18
POSTlMI
VASILI ALItSANDRI
&
Ptvgvt bte.tevat
Vecina cu mosia bogata si domneasca
Se-ntinde o cmpie manoasa, razeseasca,
Pe care o pndeste aanul domnitor
tu porta nesa;ioasa, cu ochi adunator.
Il rea ca sa-si crpeasca hlamida aurita
tu zdrean;a saracimii de eacuri mostenita.
Dar nu rea razesimea sa-i nda-al sau ogor,
taci e legat prin snge pamntul de popor.
Nu rea racneste oda... Prostimea inte;ita
Ridica azi din ;arna riin;a-i umilita
Si indrazneste-a-si pune roin;a-n ra;a mea
Sa arle dar ce-i rerea atunci cnd domnul rea!"
A doua zi o ceata de mul;i nereri calare,
nconjurnd pe oda, pasesc peste hotare,
Si ca sa traga-o brazda, aduc un mare plug,
lnealta de rapire cu sase boi in jug...
tmpia naalita luceste erde-n soare,
Dar un rior patrunde in orice rir si rloare.
Si ia ciocrlie cntarea si-a curmat,
Si zarea se-neleste c-un nor intunecat.
Din capatul cmpiei incepe plugul rece
Sa traga brazda neagra pe locul unde trece
Si pajistea atinsa geme ne-ncetat
Voda Mihail Sturza.
CUPRINS
&!
NSIRA-TI, MARGARITI
De-a ri-njumata;ita prin rierul blestemat.
Vazduhul se rasuna de strigate de ura
Si plugul lasa-n urma-i in erdea batatura
O rana lunga, larga, din care amart
Se-nal;a-n cer blestemul pamntului rapit.
Si tot inainteaza plugarii... cnd deodata
O ralnica romnca in cale se arata,
lrumoasa, trista, nalta, pe rrunte cu stergar
Si c-un pruncu; la snu-i, pasind mare; si rar.
Ia ine si in ra;a cu boii se opreste,
Din ochi arunca rulgeri, apoi asa graieste:
Vrei sa ne prazi tu, oda, autul stramosesc
A! daca nu ai teama de trasnetul ceresc,
Na!... zi sa treaca plugul pe-al meu copil din rasa,
ta sa ramie-n lume pomina ucigasa.
Ia zice si depune odoru-i lnga boi.
Minune!... tei din rrunte, plaanii amndoi,
tu ochi plini de blnde;e pe dnsul capul pleaca,
l mirosa, el rde si ei nu or sa treaca.
n laturi! striga oda, si glasu-i ragusit
Se pare de pacatu-i in piept inadusit.
Iar ralnica romnca pe snu-i alb cruceste
A sale bra;e albe, obrazu-si dezeleste
S-adauga-n glas tare: Mai bine mort de mic
Dect s-ajunga-n lume prin tine un calic.
Da! trage brazda, riara, si-ngroapa laolalta,
Alature cu pruncul, mndria ta inalta!
VASILI ALItSANDRI
&"
Naprasnic atunci oda c-un bici cumplit de roc
Loeste-n boi sa-i mie, dar boii stau pe loc
S-acopera copilul cu-o calda inrasare
Prin aburii ce iesa din deasa lor surlare.
Si ciocrlia-ncepe cntarile-a-si urma,
Si mama in uimire incepe-a lacrima.
Muiere! striga oda turbat, schimbat in riara.
Pieri deci si tu pe brazda, si ;ncul rraged piara!
Nebun, el se repede, dar n-a racut doi pasi,
Si iata ca turarii se misca a rajmasi.
Si iata ca s-aude un glas de razbunare,
Si iata ca se ede o gloata-n ruga mare
Venind cum ine zmeul pe aripa de nt,
tu-o ralca sus in ceruri si alta pe pamnt.
Razesii sunt, razesii!... lugi;i, pieri;i cu to;ii.
Pacatul a ajunge, nereri si domni, oi, ho;ii!
Razesii in urgie s-apropie de oi
ta sa a puie-n juguri, sa da;i plugul` napoi.
. . . . . . . . . . . . . . . .
Dispar in clipa ho;ii, si zarea se deschide,
Si gloata striga: Oarba!... si copilasul rde.
12 oct. 1888
&#
NSIRA-TI, MARGARITI
|vor critici
Voi, ce cata;i derecte in scrierile mele
Si intona;i ranrare cnd constata;i in ele
Greseli, imagini slabe, cuinte ce a par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,
Voi, care a da;i truda de-a sterge de pe lume
Tot lucrul de o ia;a intreaga s-al meu nume,
De ce atta rna s-attea opintiri
ta sa arla;i in mine a oastre insusiri
Poetul care cnta natura-n inrlorire,
Sim;irea omeneasca, a Patriei marire,
thiar slab sa-i rie glasul, e demn de-a ri hulit
tnd altul ine-n urma-i cu glas mai nimerit
Si oare se cuine, si oare-i cu dreptate
De a schimba in crime a sale mici pacate...
O! critici buni de rasa, poe;i in sapte luni,
Vulturul nu se misca de-un ;ipat de lastuni.
Oricare pasarica isi are ciripirea,
te-n treacat pe-asta lume incnta auzirea,
Nal;nd un imn la ceruri prin alte imnuri mii
S-adaugnd o nota l-a lumii armonii.
Am scris eu multe ersuri si poate chiar prea multe,
Dar n-am cerut la nime cu drag sa le asculte,
Nici mi-a trecut prin minte truras ca sa pasesc
n rruntea tuturora ce-ntruna ersuiesc.
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&$
I unul care cnta mai dulce dect mine
tu-att mai bine ;arii, si lui cu-att mai bine.
Apuce inainte s-ajunga ct de sus.
La rasaritu-i ralnic se-nchina-al meu apus.
Iar oi, care asupra-mi sage;i tocite trage;i,
tnta;i, daca se poate, ri;i buni si nu mai rage;i!
Mircesti 1888
APRItIIRI tRITItI
n rruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. tap
al poeziei noastre literare in genera;ia trecuta, poetul Doinelor si
Lacrimioarelor, culegatorul cntecelor populare paruse a-si ri terminat
chemarea literara. Si nici aten;ia publicului nu mai era indreptata spre
poezie, o agitare stearpa preocupa toate spiritele. Deodata, dupa o lunga
tacere, din mijlocul iernii grele ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si
iernii mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura ;arii sale, poetul
nostru reiniat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor..., un sir de poezii,
cele mai multe lirice, de regula descrieri, ctea idile, toate insurle;ite de
o sim;ire asa de curata si de puternica a naturii, scrise intr-o limba asa
de rrumoasa, inct au deenit rara comparare cea mai mare podoaba a
poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturii romne indeobste.
Titu MAIORIStl, Critice, ol. I, Iditura pentru literatura, Bucu-
resti, 196, p. 158-159.
n 1840, cnd Vasile Alecsandri debuteaza, poezia romneasca era
dominata de puternica personalitate lirica a lui Grigore Alexandrescu.
Poate ca nu e lipsita de in;eles coinciden;a care juxtapune in paginile
aceleiasi reiste Dacia literara, de la 1840, nuela de debut Buchetiera
de la Florena a lui Alecsandri cu magnirica medita;ie poetica-sociala
Anul J840 a lui Grigore Alexandrescu. Pna la inal;imea de cugetare si
pna la perrec;iunea rormala a poetului muntean nu se mai ridicase nici
unul din poe;ii remii, necum unul din cei de mai nainte: nici Iliade,
CUPRINS
VASILI ALItSANDRI
&&
nici Asachi, cu toate par;ialele lor ictorii, nici trloa, cu promisiunile
lui att de prematur curmate, si cu att mai pu;in Vacarestii sau tonachi.
Grigore Alexandrescu taie un adnc si despar;itor al troian in stepa
poeziei romnesti de pna la dnsul. Pe al doilea il a taia Iminescu, la
o distan;a destul de simetrica, si intre aceste doua aluri troiane se
situeaza, ca un podis dezmierdat de zne, poezia lui Vasile Alecsandri.
Ia si incepe, de altminteri, sub protec;ia znelor locale, mai corect -
sub protec;ia geniului popular, care-l a calauzi de-a lungul intregii lui
actiita;i poetice... ticlul de Doine, elaborat intre 1840 si 1862, e strabatut
de ecourile poeziei populare, pe care in toarasia lui Alecu Russo o
culege in peregrinarile prin mun;i. tu motiele acestea rolclorice in
care patrund rie alintarile, rie igoarea baladelor, rie supersti;ii tulburatoa-
re sau de-a dreptul reminiscen;e haiducesti, Alecsandri pune un sigiliu
distinct pe hrisoul de nobile tradi;ii al lirismului nostru...
PIRPISSItIlS, .tte vevtivvi ae i.toriografie titerara ,i fotctor ;II), 1958-
1962. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1964, p. 6-.
Datorita raptului ca maturizarea mijloacelor creatoare s-a intlnit
... cu spiritul na;ional si popular si cu nazuin;a lui rierbinte de a elogia
ia;a innobilata prin munca, rodnicie si puritate morala a oamenilor
simpli, Alecsandri a izbutit una din marile ictorii ale sale si ale liricii
romnesti. lara nici o exagerare, Pastelurile marcheaza trecerea poieziei
noastre pe o treapta superioara in dezoltarea ei...
Dumbrava roie merita, rara indoiala, laudele ce i se aduceau.
lolosind tradi;ia unor incercari mai echi epice pe teme istorice, cum
rusese cele din propria sa crea;ie, sau din a lui tostache Negruzzi, a lui
Bolintineanu si a altora, Alecsandri depasea tot ce se racuse pna atunci
prin amploare si prin biruin;a artistica, marcnd un moment insemnat,
de deplina maturitate, in crea;ia sa si chiar in literatura noastra. Poemul
deschidea drumul unui nou ciclu in poezia lui Alecsandri, ceea ce el a
numit Legende. Specia nu rusese cu totul absenta din literatura noastra
&'
NSIRA-TI, MARGARITI
pna atunci, dar poemele lui Alecsandri au un timbru nou in ansamblul
lor, imbinnd in mod ingenios izoarele istorice si ibra;ia patriotismului
cu bogate elemente rolclorice, cum este in acea nepieritoare capodopera
a literaturii noastre, care e Dan, capitan de plai.
G. t. NItOLIStl, Viata tvi 1a.ite .tec.avari. Idi;ia a doua,
reazuta. Iditura pentru literatura, Bucuresti, 1965, p. 504, 532.
tu Pastelurile Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a
talentului. Versul isi pastreaza simplitatea, cursiitatea, limpezimea, eitnd
in schimb poncirele si spa;iile apoase, rezolate altadata prin automatisme
erbale. lormula compozi;ionala, de obicei de patru strore, recurge la o
mica inscenare, terminata adesea in poanta, pentru destinderea atmosrerei.
Ansamblul e arhitectonic, poseda o organizare temporala si se reazema
solid pe netezimea si rinisarea ingrijita a riecarui element de sprijin.
Imaginea, bazata pe percep;ie, traduce momentan senza;ia, rara digresiuni
sau paranteze. Tabloul se incheaga prin juxtapunere, e dinamic si concis.
Paul tORNIA, .tec.avari. Pa.tetvri. tolec;ia Texte comentate.
Iditura Albatros, Bucuresti, 192, p. 48.
...tnd Alecsandri se margineste la inra;isarile intmplatoare ale
naturii, cnd nici un curent pasional nu strabate dedesubturile zugraelii
sale, cnd in toata procedarea sa marturiseste preocupare realista de a
rixa amanuntul precis, el doedeste in acelasi timp ca natura si ia;a
aceasta nu este pentru el nici problema, nici obiect compensatoriu pentru
dezamagirile existen;ei, ci izor permanent de incntare, dezgustat cu
linistea omului garantat de o singura posesiune. Se stie ca Schiller racea
din nostalgia ra;a de natura, in contrast cu ramiliaritatea naia a omului
in mijlocul ei, temeiul deosebirii dintre moderni si clasici. n lumina
acestei direren;ieri Alecsandri este un clasic si la aceasta sursa de clasicism
VASILI ALItSANDRI
'
ne putem totdeauna intoarce cu o sete pe care nici astazi, nici in trecutul
literaturii romnesti, nimic nu o poate indestula mai bine.
Tudor VIANl, criitori rovavi, ol. I, Iditura Minera,
Bucuresti, 190, p. 41-42.
Produc;ia de ersuri corecte a lui Vasile Alecsandri este asta cum se
cuine unui harnic scriitor de proresie, dar nota comuna a inspira;iei,
rragilitatea sensibilita;ii dau un caracter adeseori rastidios acestei racil intinse
opere, totusi iniorata printr-o uimitor de organica intrepatrundere cu lirismul
popular, dincolo de puternicele inrluen;e ale literaturii rranceze contem-
porane, ersurile corecte ale lui Alecsandri ining scleroza ersurilor corecte
ale lui Negruzzi, ra;a de care par imprimaarate. n acea epoca era la noi o
minune sa dai caden;ei scurte naturale;e artistica, iar minunea odata inraptuita
s-a rasrrnt bineracator si asupra caden;elor lungi. Alecsandri a respins
teoretic ersurile taraganate de l6 picioare, ce se practicau la inceputul
eacului al nouasprezecelea si, orict de apoasa, antata senzualitate a unor
ritmuri mai saltare;e a aparut atunci ca o eliberare. Dar conturul liric adearat
al poetului se cere desprins cu rabdare dintre dulcegariile neostenite, dintre
ostenitoare clarita;i, dintre poncire repetate, pe un teritoriu estetic lagunar.
taci poeziile integral realizate ramn pu;ine: Maiorului Iancu Bran,
Dezrobirea iganilor, Oda catre Bahlui, Zimbrul i Vulpea, Curcile,
Romana, Adio Moldovei, Noaptea sfntului Andrii, Sfritul iernii
si Oaspeii primaverii, primele sase scrise intre 1843 si 1850, ultimele -
intre1853 si 1868, dintre care patru social-patriotice, doua rabule, doua
pasteluri, una amabil satirica si alta erotica. Preeminen;a tematicii ciice in
aceasta minima statistica de culme nu este intmplatoare, intruct intreaga
opera a lui Alecsandri ,poezie, teatru, proza, e strabatuta de acute preocupari
sociale si sentimente patriotice, ideologia pasoptismului rerlectndu-se aici
estetic in modul cel mai coningator.
I. NIGOI|IStl, I.toria titeratvrii rovave, Iditura Minera,
Bucuresti, 1991, p. 80.
'
NSIRA-TI, MARGARITI
n legende, desi rara imagina;ia luxurianta a lui lugo si iziunile lui
ciclopice, inspirndu-se din cronici si din basme, Alecsandri ramne cel
mai bun poet epic romn. Dumbrava Roie ,182, e o mica epopee
din remea lui Steran cel Mare, Dan, capitan de plai ,184,, un poem
eroic, lodja Murad Pasa, izirul sultanului Ahmet - 1604, Murad Gazi
sultanul si Becri Mustara isi scot subiectele din Istoria Imperiului
Otoman de tantemir. Grui-Snger, Ghioaga lui Briar, Razbunarea
lui Statu-Palma, Legenda rndunicai, Legenda ciocrliei, Legenda
lacrimioarei si Legenda crinului au subiect de basm sau de mitologie,
ultimele putnd ri raportate la Metamorfozele lui Oidiu. Padurea
inrernala, todrul-rara-ia;a al lui Grui-Snger, goana lui Briar ,un rel
de Briareu, dupa naluca min;ii sale, competi;ia dintre Srarma-Piatra si
Strmba-Lemne in Razbunarea lui Statu-Palma, zborul Liei inspre
palatul Soarelui pe calul Graur sunt eocate cu mijloace arara din comun,
dupa cum Pohod na Sybir, simpla legenda la o litograrie dupa o pictura
de Arthur Grother, orera o imagine de neuitat. ta si attea poezii din
ciclul Suvenire si din cele doua cicluri Varia, poeziile din ciclul Ostaii
notri, balade din razboiul de independen;a de la 18, scrise concomi-
tent cu desrasurarea eenimentelor, consera nealterat memoria lor.
Al.PIRl, I.toria titeratvrii rovave, Bucuresti, Iditura Grai si surlet -
tultura Na;ionala, 1994, p. 61-62.
Alecsandri are incontestabilul merit de a-i ri lasat lui Iminescu un
exemplu de oin;a, de sinteza. Plugul eminescian se implnta usor intr-
un pamnt hranit cu radacinile ii ale crea;iei alecsandriene.
Mihai tIMPOI, fivte firi riiovare, thisinau, tPRI Anons S.
lngurean, 1995, p. 8.