Autor: Psihoterapeut Drd. Piroiu Alexandra Cristina Practica Privata : Cabinet Individual de Psihologie Piroiu Alexandra Strada Sf.

Ioan Nr.16 Ap 02,Brasov,Romania Telefon :0737 57 10 01 Email : alexandra.piroiu@psyhome.ro Website: www.psyhome.ro

De la negativism la elemente de anxietate, ale prescolarului si scolarului mic

Copilul este candidat la umanitate in devenire,care aspira cu o energie nesfarsita la viata de om mare.La nastere el poseda potentialitati si predispozitii dar este fragil si neajutorat,insa de-a lungul anilor devenind parte integranta a unei societati complicat organizate. Gradinita este prima experienta a vietii in societate a copilului ,constituind un cadru nou pentru copil,prin dimensiunile si continuturile sale,prin activitatile variate ,noi si interesante.Este o insiruire de metamorfoze de o coloratura afectiva intensa si un dinamism nestavilit.Adaptarea la noul mediu va fi de lunga durata ,cu progrese si regrese,cu eforturi perseverente si de durata,atat din partea copilului cat din partea adultilor care il sustin:educatori si parinti. In gradinita copilul nu doar ia parte la o serie de activitati specifice invatamantului prescolar,ci intra in contact cu mediul extern,cu o infinitate de stimuli din jur carora trebuie sa le faca fata. Pentru ca la gradinita copilul traverseaza perioada celor mai importante acumulari care vor sta la baza personalitatii sale.Acum el isi contureaza un autentic comportament interrelational ,cu structura formala si informala a grupului de copii din gradinita care genereaza un climat psihosocial in care fiecare copil este in acelasi timp actor si spectator. In cadrul prescolaritatii ,copiii castiga mult sub raport fizic,mintal si emotional iar curiozitatea prescolarilor constituie baza invatarii si a educatiei. Inceperea scolii este un moment semnificativ pentru copil.Pana la intrarea in scoala,dezvoltarea lingvistica ,afectiva,global mentala este puternic influentata de familie.La scoala copilul-elev va trebui sa se integreze intr-o noua ambianta ,cu o invatatoare noua ,cu colegi noi,trebuie sa-si ajusteze instrumentele de comunicare pentru a putea sa stabileasca relatii optime.In plan afectiv,intensitatea trairilor emotionale depinde de experienta pe care o are copilul in ceea ce priveste intrarea in contact cu persoane necunoscute.Copiii care se despart de familie ,de mama pentru prima data fac parte din categoria celor care le lipseste

exercitiul despartirii temporare.Copilul care traieste in prima zi de scoala prima separare de familie este cuprins de teama-de aceea parintii trebuie sa educe de timpuriu copiii in ideea separarii. Este cunoscut ca inca de la gradinita,continuand cu primii ani de scoala,copiii incep sa ii imite pe educatori si invatatori in maniera de a vorbi si de a se misca.Dar cu toata corectitudinea externa a conduitei ,aspiratia catre scoala se bazeaza pe motive ludice si sociale,nespecifice pentru activitatea scolara.Se dezvaluie totodata o depreciere evident temporara a relatiilor parinti-copii,in general a relatiilor din familie. Se accepta in prezent ca sursa crizei dezvoltarii psihice, se afla nu in conflictul copilului cu sistemul de relatii externe,ci este conditionata de logica interna a derularii relatiei formei reale cu forma ideala. Opozitia fata de adult coexista si chiar creste capacitatea de simulare a unor stari afective in vederea satisfacerii diferitelor trebuinte.Copilul invata sa planga pentru a obtine ceva ,chiar daca plansul nu este rezultatul unor stari afective reale de durere,de neplacere.Utilizarea acestei practici permite formarea unor trasaturi caracteriale,cum ar fi practicarea minciunii. Conflictele dintre dorintele copilului si regulile morale impuse de adult ,pe de o parte, si ciocnirea dintre tentatiile copilului,foarte numeroase la aceasta varsta,si restrictiile pe care le intalneste satisfacerea lor,pe de alta parte,genereaza o gama foarte variata a trairilor afective. Patrunderea in mediul institutionalizat al gradinitei constituie o alta sursa a dezvoltarii afectivitatii prescolarului.Reactiile copilului fata de noul mediu sunt diferite:unii se adapteaza repede,altii deloc,altii sunt in alerta afectiva. Cercetarile au evidentiat prezenta la prescolar a sentimentelor de vinovatie,de mandrie,de pudoare(la 3-4 ani) iar la 6 ani apare si criza de prestigiu,mai ales in situatia de mustrare publica a copilului.Au fost descrise si doua sindroame:sindromul bomboanei amare-stare afectiva de rusine care apare unei recompense nemeritate,bucuria recompenei fiind incarcata de neliniste si sindromul de spitalizare-reactie afectiva violenta a copilului atunci cand urmeaza a fi internat pentru un tratament,despartirea de cei dragi fiind traita ca un abandon.Sindromul

bomboanei amare pune in evidenta socializarea proceselor afective,existenta unor critici fata de propriul comportament,uneori evidentiate in desen si alte productii a celui mic. In legatura cu metamorfozarea socio-afectiva si dezvolatarea unor elemente de morala la prescolar,apoi la scolarul mic constatam un set de conduite de stimulare a anumitor stari afective pentru satisfacerea trebuintelor personale.Ei mimeaza plansul,durerea,neplacerea cu mare usurinta.Pot aparea note de anxietate daca adultul nu percepe conflictul dintre dorintele copilului si regulile morale impuse de adult. Se instaleaza negativismul evidentiat prin faptul ca prescolarul isi doreste o jucarie pe care a vazut-o la alt copil,dar prin faptul ca parintii,din diferite motive,nu dau voie copilului sa se joace cu o anumita jucarie.Negativismul sa poate manifesta sub doua forme:ca dezaprobare si ca inadaptare-se manifesta prin dificultatea de a face fata,sau mai grav,sub forma unor stari depresive,anxioase. Se utilizeaza pentru investigarea personalitatii in formare la prescolari si scolarii mici Desenul Familiei ca proba proiectiva,fiind cunoscut faptul ca acest test permite evidentierea gradului de maturitate afectiva,a gradului de diferentiere sexuala, conflictele parinti-copii,frati-copii precum si estimarea nivelului de inteligenta. Prin intermediul acestei analize se pun in evidenta de asemenea gradul de inhibitie/dezinhibitie,egocentrism/socializare,introversie/extraversie,activi sm/pasivism,integrare/izolare si eventualele conflicte,frustrari,complexe. Negativismul de restrictie se refera mai ales la orele si conditiile de joaca,de hrana,de somn sau la dorinta de a avea ceva ce are alt copil.Ia uneori forma incapatanarii si a minciunii intentionate,pentru a scapa de a fi pedepsit sau de a obtine ceva si atrage atentia adultilor la atitudinea si cresterea situatiilor de frustratie,atentionari bruste,temperari parentale,repetari imperative fata de activitatea de joc. Este important sa se stie ca doar un fin observator cum este uneori parintele(unul dintre ei sau ambii) ori educatoarele,respectiv invatatoarele in primii ani de scoala pot sesiza la timp elemente care mai tarziu vor constitui diagnosticul de depresie sau anxietate.Pe acestea de

multe ori parintii le trec cu vederea usor,neavand adesea pregatire de specialitate. Daca educatoarele,invatatoarele ii observa pe micuti sa sunt nedormiti,tristi,prea visatori,necomunicativi,acestea ar trebui sa le dea ocazia sa deseneze,sa comunice cu ei deoarece astfel ,prin desen,copiii vor face proiectia problemelor,lumii lor interioare,care de multe ori duce cu necesitate la consultul pe care il realizeaza specialistii.