O clrire n zori de Mihai Eminescu

A nopii gigantic umbr uoar, Purtat de vnt, Se-ncovoie tainic, se leagn, zboar Din aripi btnd. Roz-alb-auror, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revars din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sn; Rspnde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, i Chloris din roze i pune la salbe Pe fruntea-i de crin; Iar rul suspin de blnda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde rsfrnge-n tcere Fantastic purpur; i pasrea cnt suspine-imitnd Un cntec de-amor, Ecou-i rspunde cu vocea-i vuind La plnsu-i de dor. Pe cmp se vd dou fiine uoare Sltnde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutur-n boare Subire voal; Ca Eol, ce zboar prin valuri i ip, Fugarul uor Necheaz, s-arunc de spintec-n prip Al negurei flor, O dalb fecioar adoarme pe snul De-un june frumos, Astfel cum dormit oftarea, suspinul n cntul duios; Iar talia-i nalt, ginga, subire Se mldie-n vnt, i negrele-i bucle ondoal-n zefire, Sclipesc fluturnd. I-adoarme pe snu-i, se leagn-n brate n tandre visri; Pe cnd ca profume pe blnda ei fa Plutesc srutri. Iar aeru-n munte, n vale vibreaz De tainici oftri; Cci junele astfel din pieptu-i ofteaz n dalbe cntri: Ah! ascult, mndruli, Drguli, oapta-mi blnd de amor,

S-i cnt dulce, dulce tainic, Cntul jalnic Ce-i cntam adeseori. De-ai fi, drag, zefir dulce, Care duce Cu-al su murmur frunze, flori, A fi frunz, a fi floare, A zburare Pe-al tu sn gemnd de dor; De-ai fi noapte, -a fi lumin, Blnd, lin, Te-a cuprinde c-un suspin i n nunta de iubire, n unire, Nate-am zorii de rubin; De-a fi, mndra, ruorul, Care dorul i-l confie cmpului, i-a spla c-o srutare, Murmurare, Crinii albi ai snului! Ca Eol, ce zboar prin valur i ip, Fugarul uor Necheaz, s-arunc de spintec-n prip Al negurei flor; Vergina l strnge pe-amantu-i mai tare La snu-i de crin, i faa-i ascunde l-a lui srutare n pr ebenin. Iar Eco i rde de blndele plngeri, De junii amani, i rul repet ca cntul de ngeri n repede dan: De-a fi, mndr, ruorul, Care dorul i-l confie cmpului, Ti-a spla c-o srutare, Murmurare, Crinii albi ai snului!