Miturile si legendele i-au inspirat

dintotdeauna pe artistii plastici in

operele lor: miturile cosmogonice,
miturile sfarsitului lumii.
Mitul androginului apare in
cosmogoniile si relegiile arhaice, dar si
in constructele gnostice sau teosofice
cele mai sofisticate. Il regasim
deasemea in literatura moderna si in
preocuparile poetilor suprarealisti.


O alt povestire simbolic este menionat n Skanda-Purana. Aici se indic
faptul c la un anumit moment dat, Parvati, iubita lui Shiva, i-a dorit ca ea s fie
ct mai intim contopit, pentru totdeauna cu fiina lui Shiva, mbrindu-l cu
dragostea sa ntocmai ca i cum ea ar fi mereu ncolcit n jurul membrelor
sale.
Aceast dorin fierbinte a ei i-a fost ndeplinit de ctre Shiva, care i-a
asumat atunci pentru ea ipostaza Ardhanarishvara. Deoarece Shiva n
permanen este dincolo de orice dualitate i transcende polaritile, referirea la
Supremul Absolut poate fi personificat fie ca aspect feminin, fie ca aspect
masculin.


n Banchetul, Platon prezint o explicaie iubirii i formrii
acesteia. Aici cititorul afl mitul androginului, povestit de un
personaj al lui Platon. Dup aceast legend, la nceput triau pe
pmnt fiine androgine. Artau ca doi oameni lipii spate n
spate: dou femei, doi brbai sau un brbat i o femeie. Acetia
deineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce
gndeau.
Zeii se tem de puterea aproape infinit a androginilor i, pentru
a nu mai reprezenta o posibil ameninare, i despart. Separai
ns, prile nu mai fac nimic. Pe pmnt domnete o letargie
complet. Tot mai muli mor de tristee i dor.
Zeii, vznd c rmn fr supui, caut o modalitate de a le da
noilor oameni un motiv pentru a tri. Astfel este creat Eros, cu
scopul de a semna iubire n lume. n acest fel oamenii ii
petreceau viaa cutndu-i jumtatea. Cei norocoi care se
gseau se contopeau formnd fiina de odinioar.

Jakob Boehme prezint o viziune diferit de
cea tipic cretin n legtur cu Geneza n
cartea sa, Brbat i femeie n Dumnezeu i
n Creaie. Geneza este aceeai, Boehme
schimb, sau mai bine zis scrie povestea
dinaintea Creaiei.
Dup cum se poate citi i n Biblie, primul
om a fost creat dup asemnarea lui
Dumnezeu. Pentru a nelege acest lucru
mai bine, autorul l descrie pe Dumnezeu.
Dup percepia lui, Dumnezeu are dou
pri, una masculin - Dumnezeu Tatl i
una feminin Dumnezeu Fiul. Din acest
motiv i Adam este compus din dou flcri
divine: cea arztoare, masculin (dreptatea
neierttoare a lui Dumnezeu Tatl) i cea
luminoas, feminin (iertarea adus de
Dumnezeu Fiul). Boehme crede c
Dumnezeu este ntr-un proces de revelaie,
sau mai bine zis auto-revelaie sau
autocunoatere. Acesta este i motivul
crerii lui Adam. Dup cderea din graie a
lui Lucifer, Dumnezeu are nevoie de un nou
conductor al ngerilor. Astfel se poate
deduce c Adam era mai mult nger dect
om (din punctul de vedere al omului, cum l
cunoatem noi astzi).

Forma sferica a androginului ne duce cu
gandul la viziunea pitagoreica a
Cosmosului inchis, format din cercuri
concentrice. Ideea de Cosmos se afla in
legatura cu cea de Ordine si Armonie,
opunandu-se unui univers deschis, marcat
de imperfectiune.

S-a incercat stabilirea unei legaturi intre mitul
androginului lui Platon si traditia biblica a caderii in pacat.
Scottus Eriugena considera ca separarea sexelor face parte
dintr-un proces cosmic. Diviziunea Substantelor a inceput in
Dumnezeu si s-a continuat progresiv, pana in fiinta umana,
separata in femeie si barbat. Unificarea Substantelor trebuie
sa inceapa in om si sa se infaptuiasca din nou pe toate
planurile fiintei, inclusiv in Dumnezeu.

In Dumnezeu nu exista diviziune, el este Tot si Unu. Aparitia
sexelor este o consecinta a pacatului, dar va lua sfarsit prin
reunificarea fiintei umane, care va fi urmata de unirea
cercului terestru cu Paradisul. Hristos a anticipat aceasta
reintegrare, caci inviind, nu a fost "nici barbat, nici femeie,
desi se nascuse si murise barbat".




In cartea lui Zohar, referitor la pasajul "Sa facem omul
dupa chipul si asemanarea Noastra", textul cabalistic spune ca
Scriptura se foloseste de pluralul "sa facem" pentru a indica faptul
ca omul a fost creat de cele doua esente divine simbolizate de
barbat si femeie. "Dupa chipul Nostru" inseamna cei bogati; "Dupa
asemanarea Noastra" inseamna cei saraci; caci barbatul
simbolizeaza bogatia si femeia, saracia. Cele doua esente divine
formeaza un intreg, iar aceasta contopire este evocata prin imagini
sugerand dragostea: protectie, osmoza, generozitate.


Ingerul, figura plina de beatitudine, este de asemenea
androgin: conceptie vizibila in intraga iconografie care ii este
dedicata si in anumite teze teologice. El mediaza intre Cer si
pamant, intre Dumnezeu si om.
Mai multe comentarii de tip midras sustin ca Adam a fost
androgin. La Facere, Adam si Eva stateau spate in spate, lipiti
de umeri, iar Dumnezeu i-a despartit printr-o lovitura de
secure. Altii spun ca Adam era barbat pe partea dreapta si
femeie pe partea stanga, iar Dumnezeu l-a taiat in doua
jumatati.

Balzac a reusit sa dea o stralucire aparte acestui
mit al androginului. Intr-un castel situat la
marginea unui sat, traia o fiinta stranie, care
ascundea un mare secret. Nu e vorba de un om ros
de propriul destin, aflat in conflict cu societatea.
Misterul sau tine de structura propriei sale
existente. Personajul o iubeste si este iubit de
Minna, care il vede ca pe un barbat, Seraphitus. El e
iubit si de Wilfred, care il vede ca pe o femeie,
Seraphita. Sepaphitus-Seraphita nu poate parasi
viata pamanteasca inainte de a fi cunoscut iubirea.
Aceasta e cea mai de pret perfectiune: a iubi cu
adevarat si in acelasi timp doua fiinte de sexe
opuse.

Decadentismul francez si englez revin sporadic la
tema androginului, dar acesta e vazut ca un
hermafrodit morbid, satanic. Simbolul este
degradat si inteles in planuri din ce in ce mai
vulgar-concrete. Androginul, conform
decadentismului, era considerat ca o aberatie a
Naturii, un semn de manie a zeilor, si prin urmare,
era suprimat.

Semnificatia metafizica a omului perfect se
degradeaza si sfarseste prin a disparea in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea.
Simbolul androginului apare n religiile lumii
ncepnd deja din epoca de piatr, ns
imaginea divinului feminin i masculin, unii
ntr-o fiin, apare numai n nvturile
nondualitii.
Totui, n multe culturi apar zeiti androgine,
care nu personific direct uniunea ntre
masculin i feminin, ci abrog de tot
diferenierea.
Astfel, n majoritatea triburilor americanilor
nativi, creatorul este vzut ca o fiin
androgin. De exemplu la Abenaki, acesta se
numete Tabalek. El creeaz fraii Gluskab si
Malsunis din praful de pe minile sale. Amndoi
primesc puterea de a crea o lume bun, ns
numai Gluskab alege aceast cale, cel din urm
cutnd rul.
n mitologia Yoruba, care a pornit din Africa,
ajungnd i n lumea nou (a fost baza mai
multor religii moderne, cum ar fi Santeria),
exist credina ntr-un zeu androgin al pcii, al
puritii i al armoniei numit Olorun sau
Printele Cerului.
Androginul Huh este zeitatea eternitii n
Egiptul Antic. Huh nseamn fr sfrit.
Interesant este c n cazul acestei diviniti
androgine i partea feminin poart un nume,
Hauhet, ceea ce nu este altceva dect forma
feminin a cuvntului huh.

Unul l nate pe doi (YANG (+) i YIN(-)), spune Tao. i
tot aa, Adam cel divin, cel dinti, care nu era brbat, ci
era un androgin perfect, devine Adam i Eva.
Androginul iniial nu reprezint dect
un aspect sau, cu alte cuvinte, el este o
figurare antropomorfic a Oului Cosmic,
pe care l ntlnim n zorii oricrei
cosmogonii, ca i la ncheierea oricrei
escatologii, cci n punctele alfa i omega
ale lumii i ale fiinei manifestate se
situeaz plenitudinea unitii
fundamentale, unde contrariile se
confund n unitate, fie c nu sunt dect
potenialitate, fie c mpcarea,
integrarea lor final a fost ndeplinit.
Mircea Eliade citeaz numeroase astfel
de exemple, preluate din religiile greac,
egiptean, iranian sau din cele nordice,
chineze sau indiene.
Este deci firesc ca aceast imagine a
unei uniti primordiale, odat aplicat
omului, s capete o expresie sexual,
nfiat adesea drept inocena sau
virtutea dinti, drept vrsta de aur ce
trebuie redobndit.

n RIG VEDA, androginul apare sub forma vacii
divine dttoare de lapte, care este n acelai timp i
taurul divin cu smn viguroas.
Simbolurile hinduse i tantrice se refer
nu doar la androginul primordial, ci i la
ntoarcerea glorioas final i ct mai
grabnic a fiinei umane la aceast
nedifereniere, la aceast Divin Unitate.
O astfel de reintegrare total i glorioas
constituie elul final n cadrul practicilor
psiho-somatice din HATHA YOGA i al
celor amoroase din TANTRA YOGA.
Phoenixul chinez, simbol al regenerrii,
este, deloc ntmpltor, hermafrodit.
Unirea smnei i a suflului pentru
reproducerea Embrionului nemuririi se
petrece chiar n trupul yoghinului.
ntoarcerea la starea primordial Divin i
eliberarea gradat de contingenele
cosmice se realizeaz cu uurin,
aproape spontan, prin coincidentia
oppositorum i prin mplinirea Unitii
iniiale sau prin amestecarea principiilor
MING i SING (YANG (+) i YIN ()), care
nu sunt altceva dect cele dou polariti
ale fiinei ((+) i ()), dup cum spun
alchimitii chinezi.

Masculinul i femininul nu constituie, n fond, dect unul dintre aspectele
multiplicitii de opoziii chemate s se ntreptrund din nou. Aceast mplinire
a androginiei ar trebui studiat, de asemenea, n regnul mineral i n cel vegetal
cci, la rndul lor, acestea cunosc mprirea n masculin i feminin, potrivit
perspectivei alchimiste. Orice opoziie este n final destinat s fie anulat prin
unirea cerescului (+) cu terestrul ().


Aceast unire generatoare de fericire i care face s se trezeasc n fiin
uluitoare puteri paranormale (SIDDHI-uri) poate fi nfptuit repede i cu succes
numai de ctre o fiin uman perfect iniiat i permanent orientat benefic,
care i controleaz perfect potenialul creator-sexual i a crei putere ocult
trebuie s se exercite NUMAI n bine, att asupra MICROCOSMOSULUI, ct i
asupra MACROCOSMOSULUI, atunci cnd el interfereaz sau, altfel spus,
atunci cnd se afl ntr-o inefabil stare de REZONAN OCULT cu acestea.
Potrivit viziunii escatologice a mntuirii, prin atingerea plenar a strii de
ANDROGIN fiina uman i recupereaz cu adevrat o plenitudine paradisiac,
divin n care separarea sexelor se anuleaz. Iat, prin urmare, ce evoc taina
cuplului unit prin iubire frenetic, profund i a cstoriei, n nenumrate texte
tradiionale secrete, trimind astfel la imaginea lui SHIVA mbrind-o pe SHAKTI.
n lumina acestor revelaii, putem intui n ce mod realizeaz cei doi iubii primul pas
spre starea de ANDROGIN atunci cnd, n extaticele jocuri amoroase tantrice, n
care continena sexual este perfect realizat, ei i savureaz unul altuia secreiile
intime i chiar urina.
Cu toate acestea, credina universal afirmat n unitatea originar pe care, dup
prsirea acestei lumi (materiale), omul o recapt post mortem, este nsoit, de
asemenea, n majoritatea sistemelor cosmogonice, de necesitatea imperioas de a
diferenia total sexele n lumea noastr, pentru c i aici credinele strvechi se
ntlnesc cu cele mai actuale descoperiri ale biologiei fiina uman nu se nate
niciodat complet polarizat din punct de vedere sexual. Faptul c omul este n
acelai timp brbat i femeie, att n corpul su fizic, ct i la nivelul principiilor sale
vitale, psihice i mentale reprezint o lege fundamental a Creaiei, afirm credina
tradiiilor milenare ale spiritualitii.


Tin cumpana-ntre suflet si-ntre
carne,
Drept chezasie limpedea a puterii
Ca patimile n-au sa mi-o rastoarne,
Port amandoua cheile placerii.
Astfel nu simt nici jungherul
dezbinarii, Nici jugul dorului si nici
fierbintea Crucificare a impreunarii,
Ci pururi zamislesc numai cu mintea.
Ingemanand protrivnice silinte,
Cobor zambind din alba-ntaietate,
Din soiul unic fara de seminte, Inchis
in pura mea deplinatate.
Prefigurez un gandzeiesc al lumii Ce-
si dibuie pe forme bucuria Si
rasadeste-n moliciunea humii Taria
tainei mele, fecioria.

n iconografie, simbolismul androginului este
caracteristic lui Shiva. Aceast ipostaz tainic
androginal a lui Shiva reprezint o prelucrare
artistic a ideii prezente n forma simbolic a
lingamului, care, de asemenea, simbolizeaz
unitatea simbolului masculin (Linga) cu aspectul
feminin (Yoni).
Este de asemenea important de remarcat c
aceast ipostaz Shiva-Ardhanarishvara face
parte din ipostazele lui Shiva i ea nu face parte
dintre ipostazele lui Shakti sau Devi.
Ea este derivat din descrierea Vedic a lui
Shiva ca avnd dou aspecte, unul teribil i altul
benefic. Aspectul teribil i distructiv (ugra) este
reprezentat prin intermediul jumtii masculine
i aspectul delicat i plin de blndee, creator
(Saumnya) este reprezentat prin intermediul
jumtii feminine
Tratatul Brihan Narada-Purana
recomand ca jumtatea feminin s fie
de culoare neagr, n timp ce jumtatea
masculin trebuie s fie de culoare
galben. O jumtate trebuie s fie
mbrcat cu un vemnt de mtase, iar
cealalt jumtate trebuie s fie goal.
Pe una dintre jumti se afl o
coroan din flori de lotus, iar pe cealalt
jumtate o coroan din cranii. Jumtatea
feminin trebuie s fie mpodobit cu un
set de brri, avnd o mulime de bijuterii,
banderole i inele, n timp ce cealalt
jumtate este lsat goal.






Inca din cele mai vechi timpuri, fiinte
divine neutre sau feminine procreaza
singure. Din Haos (neutru) s-a nascut
Erebe (neutru) si Noaptea (feminin).
Terra a dat nastere singura cerului
instelat. Hera i-a conceput singura pe
Hefaistos si Tifeu.

La Labrada, in Caria, era adorat Zeus
barbos cu sase mamele dispuse in
triunghi pe piept. In Cipru, era venerata
o Afrodita cu barba, numita Afroditos,
iar in Italia, o Venus cu chelie.
Majoritatea divinitatilor vegetatiei si
fertilitatii sunt androgine.

Simbolul androginului este investit cu
puteri neobisnuite, androginia
reprezentand rezistenta crescuta la
uzura timpului. Pasarea Phoenix, care
reinvie periodic din propria cenusa, a
devenit inca din Antichitate simbolul
renasterii promise.


Aceste mituri ale androginiei dezvaluie
modele exemplare pentru
comportamentul uman. Androginia este
simbolic reactualizata prin ritualuri. La
australieni, initierea in pubertate
implica androginizarea neofitului. Nu
poti deveni un barbat adult pe plan
sexual inainte de a fi cunoscut
coexistenta sexelor, nu poti accede la un
mod particular de a fi, fara a cunoaste
un mod de a fi total.

In Grecia, Plutarh vorbeste despre
cateva obiceiuri neobisnuite. In Sparta,
cea care se ocupa de pregatirea miresei,
o radea in cap si o imbraca in haine
barbatesti. In Argos, mireasa purta o
barba falsa.

In samanismul siberian, samanul cumula
simbloic ambele sexe, ca semn al
spiritualitatii, refacand astfel unitatea
dintre Cer si Pamant, asigurand
comunicarea intre Zei si oameni.