BASME POPULARE

ROM~NE+TI
APRECIERI CRITICE
Istoria noastr[ , ca a tuturor na\iilor, se cuprinde ]n cinci feluri de documente:
1. Poeziile =i tradi\iile populare;
2. Legile =i actele oficiale;
3. Cronicile care cuprind faptele generale;
4. Inscrip\iile =i monumentele;
5. Scrierile care zugr[ vesc obiceiurile private.
S[ vedem acum ce putem avea din aceste deosebite spe\ii de izvoare =i la ce
parte de istorie ne poate sluji fiecare dintr-]nsele.
1. Poeziile =i tradi\iile populare. Oamenii ]nt`i c`nt[, pe urm[ scriu. Cei dint`i
istorici au fost poe\i. Poeziile populare sunt un mare izvor istoric. }ntr-]nsele afl[m
nu numai fapte generale, dar ele intr[ =i ]n via\a privat[, ne zugr[vesc obiceiurile
=i ne arat[ ideile =i sentimentele veacului. }nv[\a\ii Grimm =i Michelet s-au folosit
mult de acest izvor istoric ]n scrierile lor asupra originii dreptului german =i
francez.
Tradi\iile sau pove=tile populare sunt un izvor care sluje=te la aceea=i \int[ ca
=i poeziile. Treaba agerei critici, a istoricului este s[ deosebeasc[ dintr-aceste
daturi, ca =i din toate celelalte, adev[ rul de falsitate, =i s[ se poat[ bine folosi.
O adunare, dar, a poeziilor =i a pove=tilor ce se afl[ ]n gura poporului rom`n
este de trebuin\[ . Noi cerem spre aceasta ajutorul tuturor celor ce locuind pe la
\ar[ pot mai cu lesnire a le culege =i a ni le ]mp[rt[=i.
Nicolae B[lcescu, Cuv`nt preliminariu despre izvoarele istoriei rom`inilor, ]n
Magazin istoric pentru Dacia, 1845, p. 1.
Ileana Cos`nzeana este ]nchipuirea cea mai poetic[ a geniului rom`nesc; ea
personific[ tinere\ea, frumuse\ea, nevinov[ \ia virginal[ , suflet ]ngeresc, ]ntr-un
cuv`nt perfec\ia omenirii sub chipul de copil[ ginga=[ =i r[ pitoare.
307 Aprecieri critice
Mul\ime de pove=ti exist[ ]n care Ileana Cos`nzeana joac[ rolul cel mai
ademenitor. }n acele basme minunate prin originalitatea lor adeseori fantastic[ ,
Ileana Cos`nzeana este reprezentat[ cu p[rul de aur =i cu farmec dulce la privire.
Ea-i at`t de str[ lucit[ c[ pe soare po\i c[ ta, iar pe d`nsa ba; p[ s[ rile c`nt[ ]n
calea sa c`ntecele lor cele mai frumoase, florile se culc ]n c`mpie ca s[ -i fac[
covor, balaurii se ]mbl`nzesc =i vin de se ]ntind cu dragoste la picioarele ei, =i
to\i fiii de ]mp[ra\i umbl[ s[ o ia de so\ie.
Averile ei sunt nesf`r=ite, ea are trei ]mbr[ c[ minte, una ca cerul cu luna =i cu
stelele, una ca c`mpul cu florile =i una ca marea cu spumele aurite de razele
soarelui.
Rom`inii din Moldova zic c[ Ileana Cos`nzeana personific[ Moldova cu
podoabele =i avu\iile p[m`ntului s[u, cu farmecul r[pitor care flutur[ pe c`mpiile
sale.
A zice de o femeie c[ e frumoas[ ca Ileana Cos`nzeana este tot a=a ca =i c`nd
se zice c[ e rupt[ din soare, adic[ e o fiin\[ din ceruri.
}ntre c[ r\ile vechi =i nou[ ce s-au tip[ rit p`n-acum ]n \[ rile rom`ne=ti, cea
mai popular[ este micul poem al lui Arghir =i al iubitei lui Ileana Cos`nzeana.
Vasile Alecsandri. Poezii populare. }n Opere, vol. III. Chi=in[ u, Editura
Hyperion, 1991, p. 178-179.
Nu poate fi un mijloc mai interesant =i mai sigur de a cunoa=te for\ele morale
=i intelectuale ale unei na\iuni, dec`t numai prin literatura sa popular[ ; =i nu
este nici un alt mijloc mai nimerit =i mai frumos de a da unei literaturi culte un
caracter original =i distinctiv, dec`t numai nutrind-o prin literatura popular[ .
B. P. Hasdeu, prefa\[ la volumul: Basme, ora\ii, p[ c[ lituri =i ghicitori adunate
de I.C. Fundescu, edi\ia a III-a, rev[ zut[ =i ad[ ugit[ , Bucure=ti., 1875, p. 9.
}n basmele noastre eroul F[ t-Frumos sau orice nume ar avea el are ca
not[ esen\ial[ re]nvierea. El se lupt[ cu puterile supranaturale ale zmeilor =i
balaurilor =i ale altor mon=tri, cade ]n lupt[ cu ei, este ucis, apoi ]nvie prin ajutorul
apei-vii aduse de vrun tovar[ =. E cu neputin\[ ca un basm s[ se ispr[ veasc[ cu
308 Basme populare rom`ne=ti
moartea eroului. Re]nvierea este o condi\ie f[ r[ de care nu poate exista erou ]n
basme.
Ideea re]nvierii eroului este un simbol al re]nvierii fizice a naturii ]n fiecare
prim[ var[ , a soarelui ve=nic care iarna scap[ t[ spre sud =i-=i pierde puterea
c[ ldurii, iar prim[ vara se ]ntoarce spre nord cu putere =i c[ ldur[ .
G. Co=buc, F[ t-Frumos al nostru =i pas[ rea Fenix, ]n volumul: Dintr-ale
neamului nostru, Bucure=ti., 1903, p. 34.
Multe pove=ti se aseam[n[ ]ntre ele =i aceast[ asem[nare merge a=a de departe
]nc`t, dac[ ai uniformiza c`teva am[ nun\imi diferite, pove=tile cele dou[ s-ar
reduce la una singur[ , efect acela=i. }ntr-o poveste eroii sunt un ]mp[ rat =i o
]mp[ r[ teas[ , ]ntr-o alta: o bab[ =i un mo=neag. }n afar[ de calitatea personajelor
active, toate sunt apoi dup[ acela=i tipic. Faptul se explic[ u=or prin aceea c[
pove=tile nu sunt scrise sau mai bine n-au fost scrise a=a c[ pluteau ]nc[ , nefixate
ca fond ]n gura povestitorilor [...]
}ntinsa galerie de tablouri, fermecate =i fantastice, comoar[ a crea\iunilor
uria=e ale ]nchipuirii poporului rom`nesc, pove=tile =i snoavele constituie un titlu
de glorie a literaturii noastre ]ntregi =i de aceea n-ar trebui s[ r[ spl[ tim prin
uitare, ca pe Ispirescu =i Creang[ , pe cei ce-=i cheltuiesc talentul cu harnica lor
culegere, cu frumoasa lor ]mbr[ care ]n cuvinte.
Nicolaie Iorga, Pove=tile, ]n Lupta, an. VII (1890), nr 1200 (19 august), p. 2-3.
Fac elogiul satului rom`nesc, creatorul =i p[ str[ torul culturii populare,
purt[ torul matricei noastre stilistice. S[ nu se cread[ ]ns[ c[ , d`nd grai unei
]nc`nt[ri, a=dori s[ rostesc, cu ocoluri, dorin\a de a ne men\ine pentru totdeauna
]n cadrul realiz[ rilor s[ te=ti. }mi refuz asemenea sugestii sau ]ndemnuri. De o
sut[ de ani =i mai bine ne str[ duim to\i intelectualii pe o linie mereu ]n[ l\at[ , s[
cre[m, ]ntr-o epoc[ de tragice r[sp`ntii, o cultur[ rom`neasc[ major[. Str[daniile
merg paralel cu procesul emancip[ rii politice. Care sunt ]ns[ condi\iile, ce
trebuiesc s[ fie ]n prealabil date, pentru ca un popor s[ poat[ ]n genere spera c[
va putea deveni creatorul unei culturi majore? Opinia curent[ , cu care trebuie s[
ne r[ zboim, e c[ pentru aceasta ar fi deajuns un c`t mai mare num[ r de genii =i
309 Aprecieri critice
talente. Teoria ni se pare simplist[. O cultur[ major[ nu s-a n[scut niciodat[ numai
din elan genial. Desigur, geniul e o condi\ie. Dar o cultur[ major[ mai are nevoie
=i de o temelie, iar aceast[ temelie sine qua non e totdeauna matca stilistic[ a
unei culturi populare.
Lucian Blaga, Elogiul satului rom`nesc, discurs rostit la 5 iunie 1937.
Academia Rom`n[ . Discursuri de recep\ie, LXXI, p. 12-16.
Basmul este o oper[ de crea\ie literar[ , cu o genez[ special[ , o oglindire ]n
orice caz a vie\ii ]n moduri fabuloase. Se vorbe=te mult de contamina\ie,
]n\eleg`ndu-se prin asta influen\area unui basm de c[ tre altul =i mai ales
contopirea mai multor fragmente de basme ]ntr-unul nou. Lucrurile nu stau exact
a=a. Naratorul nu e contaminat incon=tient, ci aplic[ estetice=te procedeul cel
mai u=or spre a face fa\[ oral, ]ntr-un timp limitat, sarcinii sale. Ceea ce-l preocup[
principial, este de a traduce ]n materie fabuloas[ o idee moral[ potrivit[ cu locul
unde se afl[ (r[ spl[ tirea h[ rniciei, la o =ez[ toare; norocul s[ racului acolo,
unde sunt nemul\umi\i de soarta lor, etc.).
G. C[linescu, Arta literar[ ]n folclor, ]n vol. colectiv Istoria literaturii rom`ne,
I. Ed. Academiei, Bucure=ti, 1964, p. 200-229.
Este ne]ndoielnic c[, ]n vremea c`nd au cules basme P. Ispirescu, D. St[ncescu,
Ion Pop-Reteganul =i al\ii, culegerea nu s-a putut face exact, ]ntocmai cum povestea
informatorul. Culeg[torul trebuia s[ se identifice cu povestitorul sau cu povestitorii
lui =i ulterior s[ ]mplineasc[ uneori =i s[ limpezeasc[ nara\iunea.
De aceea nara\iunea popular[ poart[ nu numai timbrul specific povestitorului,
ci =i ceva din firea =i modul de identificare a culeg[ torului cu crea\ia popular[ =i
cu subiectele informatoare. Nuan\ele deosebitoare ]ntre una sau alta din culegeri
sunt perceptibile, oric`t de u=oare ar fi ele, la aceia care culeg =i se adapteaz[
momentului. Altul este tonul unui basm din Ispirescu =i alt ton =i desf[ =urare se
simt ]n basmul cules de St[ ncescu.
I. C. Chi\imia, D. St[ ncescu, literat =i folclorist, ]n vol. Folclori=ti =i folcloristic[
rom`neasc[ , Ed. Academiei, Bucure=ti, 1968, p. 379.