Anda di halaman 1dari 13

CANALE DE AER

1 GENERALITATI
Canalele de aer (tubulatura de ventilare) asigura transportul aerului proaspat sau tratat spre incaperile ventilate,
precum si evacuarea in exterior a aerului viciat. Teoretic, canalele de aer pot avea orice fel de sectiune; mai des se
folosesc cele cu sectiune dreptunghiulara, patrata sau circulara. Din punct de vedere economic sunt avantajoase
sectiunile circulare, deoarece la aceeasi sectiune si viteza (deci acelasi debit de aer transportat) necesita un consum
mai mic de material. Din acest motiv in cazul instalatiilor de ventilare industriale, unde se transporta debite mari de
aer, se adopta de regula tubulatura circulara. In cazul tubulaturii dreptunghiulare se recomanda sa nu depaseasca
raportul laturilor 2:1. O a doua cerinta, la fel de importanta. in alegerea sectiunii, in special pentru canalele de
introducere, este de natura functionala si anume: ele trebuie astfel concepute incat sa permita racordarea unui
anumit numar de ramificatii sau guri de aer necesare, lucru care este usurat in cazul tubulaturii dreptunghiulare. Pe
langa acesta intervin de multe ori si alti factori cum ar fi: posibilitatile constructive de pozare sau sustinere a
canalelor, posibilitatile de mascare, modul de tratare estetica a incaperii etc.
2 MATERIALE PENTRU TUBULATURA DE VENTILARE
Canalele de ventilare se confectioneaza din anumite materiale care trebuie sa
indeplineasca unele cerinte cum ar fi: durabilitate, rezistenta mecanica, sa fie incombustibile,
nehigroscopice, netede, sa nu fie atacate de microorganisme etc. Acestor cerinte li se adauga
restrictii cu rol hotarator in cazul cand aerul transportat contine vapori cu actiune chimica sau
cand tubulatura este pozata in medii agresive.
Canalele de ventilare din tabla de otel (neagra sau zincata) sunt cel mai des intrebuintate
necesitand tehnologie de executie relativ simpla, montaj usor, indeplinind multe din conditiile
cerute. In medii umede sau cand aerul transportat are un continut mare de vapori de apa se
recomanda folosirea tablei zincate. Pentru canalele care transporta aer cu un continut mic de
vapori de apa (si deci nu exista pericol de condensare) se poate folosi tabla neagra, grunduita cu
minium de plumb la interior si exterior. In cazul cand aerul transportat este agresiv, sau canalele
sunt pozate in medii agresive, pot fi folosite si canale din tabla neagra (tratate prin vopsire
antichimica sau bachelitizate) sau tabla plumbuita.
Canalele de zidarie (rostuita sau tencuita) se folosesc de obicei local pentru tronsoanele
scurte ale instalatiilor de ventilare (priza, evacuari etc).
Canalele din placi de beton cu zgura sau ipsos cu zgura sunt folosite de asemenea pentru
scopuri secundare.
Canalele de rabit necesita multa atentie la executie atat in privinta micsorarii rugozitatii,
cat si pentru asigurarea etanseitatii fata de alte spatii ventilate sau neventilate.
Canalele de lemn pot fi din lemn masiv, aglomerat sau placaj; aerul transportat trebuie sa
fie uscat, iar canalele ignifugate. Au dezavantajul ca se deformeaza si sunt perisabile fiind
atacate de microorganisme.
Canalele din materiale ceramice sunt folosite in cazul laboratoarelor cu noxe de
agresivitate deosebita. Conduc la solutii greoaie si scumpe. Pun unele probleme in privinta
pieselor speciale si a asigurarii etanseitatii la imbinari.
Canalele din materiale plastice se confectioneaza din policlorura de vinil, polipropilena si polietilena. Prin incalzire
sunt aduse in stare plastica si li se da forma dorita circulara sau dreptunghiulara. Imbinarea se face usor prin sudura,
rezultand canale foarte etanse. Imbinarea se poate face si prin flanse sau mufe.
Materialele plastice au o mare rezistenta la actiunea chimica a multor gaze, vapori si
fluide. De aceea se recomanda folosirea tubulaturii din mase plastice in industria chimica,
farmaceutica, la instalatiile piscinelor si incaperilor de tratament medical. Folosirea maselor
plastice la temperaturi mai mari trebuie facuta cu grija deoarece proprietatile mecanice scad
rapid cu cresterea temperaturii.
3 IMBINAREA, RIGIDIZAREA SI SUSTINEREA CANALELOR DE AER
Grosimea tablei (intre 0,5 si 1,25 mm) se alege in functie de diametrul, latura mare a
sectiunii sau perimetrul canalului.
Imbinarea tablei pentru formarea unui tronson de canal se face prin faltuire. Falturile pot
fi de colt sau de camp. Functie de dimensiuni, un canal poate avea 1,2 sau 4 falturi. Deoarece
costul unui falt este relativ ridicat, se recomanda sa se confectioneze canale cu 1 falt.
Canalele de aer se confectioneaza (in ateliere de prefabricate) sub forma de tronsoane
drepte si piese speciale (curbe, reductii, ramificatii etc.). Tronsoanele drepte au de regula lungimi
maxime de 2,0 m, imbinarea se face prin flanse de otel cornier sau alte profile.
In cazul cand canalele sunt montate suspendat, se recomanda ca prinderea sa se faca in
dreptul flanselor, in caz contrar suruburile flanselor sunt supuse la incovoiere, ceea ce poate
afecta etanseitatea tubulaturii (tab. 1). Sustinerea canalelor de aer se poate face in diferite moduri
(fig. 1).
Distanta l dintre doua puncte de sustinere Tabelul 1
Perimetrul
canalului P (m)
Greutatea canalului G in Distanta maxima de
sustinere, l (m)
N/m kg/m
p<2
2<p<3
3<p<6
6>p
150
300
600
600
15
30
60
60
6
4
2
1


Fig. 1. Modalitati de sustinere a canalelor de aer:
1- Surub fixat prin impuscare; 2- cornier; 3- surub cu piulita de strangere;
4- platbanda perforata; 5- tirant filetat; 6- peretele canalului; 7- canal de aer.
4. ELEMENTELE COMPONENTE SI MODUL DE
ALCATUIRE AL CANALELOR DE AER
In figura 2 se exemplifica o retea de canale pentru introducere, reprezentata prin axele
canalelor, avand deci precizate (dupa planuri) traseele si lungimile tronsoanelor.
Reteaua de canale de aer trebuie astfel conceputa incat sa-si poata indeplini rolurile
functionale, si anume:
- micsorarea vitezelor de la centrala de ventilare catre gurile de introducere (in cazul
obisnuit al solutiei cu viteze descrescatoare);
- asigurarea debitelor de aer necesare la fiecare ramificatie;
-


asigurarea posibilitatilor de reglare a instalatiei;
- realizarea unei instalatii economice, silentioase
Fig. 2. Schema izometrica a unei retele de canale de aer:
P- priza de aer proaspat; CTA- agregat de ventilare; VE- ventilator de evacuare; GE- gura de
evacuare a aerului in exterior; Cp- canal de aer principal; Cs- canal secundar; R- ramificatie; GR-
gura de refulare; CR- clapeta de reglaj; Pm- punct de masurare; CV- capac de vizitare.
4.1. Retele de canale dreptunghiulare
Principalele elemente componente ale retelei de canale cu sectiune dreptunghiulara sunt
urmatoarele: tronsoane drepte avand sectiune constanta (a b); difuzoare si confuzoare care
realizeaza treceri de la o sectiune (a b) la alta sectiune (a
1
b
1
), marirea ( la difuzoare) sau
micsorarea (la confuzoare) sectiunii putandu-se face simetric sau asimetric, intr-unul sau doua
planuri, in functie de posibilitatile locale de incadrare a canalelor in cladire; curbe (coturi) cu
pastrarea constanta a sectiunii, avand raza de curbura mare (normala) sau mica; curbe (coturi) cu
marirea sau micsorarea sectiunii; ramificatii normale (prin divizarea sectiunii totale a canalului
principal in sectiuni proportionale cu debitele vehiculate) sau in T. In figura 3, a se da un
exemplu de retea pentru introducere in care micsorarea
Unghiul u al difuzoarelor nu trebuie sa depaseasca in mod normal 12-14
0
. La unghiuri
mai mari fenomenul de desprindere (care practic incepe pentru unghiuri de 3-5
0
) se accentueaza,
marindu-se pierderea de sarcina locala si devenind in acelasi timp sursa de zgomot. In cazul
confuzoarelor, restrictia in privinta unghiului nu mai este justificata.


Se recomanda ca in sectiunea ramificatiei sa se adopte viteze egale, deoarece astfel nu se
introduc rezistente locale suplimentare si se usureaza conceperea geometrica a tubulaturii. Nu se
recomanda montarea clapetelor de reglare direct din difuzoare, fiind indicat, mai ales in cazul
cand difuzoarele sunt asimetrice ca intre difuzor si ramificatie sa se prevada un tronson drept,
care sa favorizeze uniformizarea curentului de aer inainte de a se ramifica.
Deficienta acestei scheme consta in faptul ca presupune folosirea multor piese speciale, la
difuzoare adaugandu-se si coturile necesare pentru schimbarea directiei.
Se poate concepe o schema care sa satisfaca aceleasi deziderate, insa modificarea
vitezelor sa se faca direct din cot, folosindu-se coturi cu sectiune variabila (fig. 3,b).
In aceasta solutie constructiva tubulatura este mai economica, deoarece este redus la
minimum numarul de piese speciale. Aceasta schema se comporta in functionare cel putin ca si
cea din figura 3, a cu conditia ca raportul dintre sectiunea de iesire si intrare in cot sa nu fie mai
mare de 1,5-1,75.
Asupra coturilor cu sectiune variabila (coturi-confuzoare sau coturi-difuzoare) se
recomanda ca modificarea sectiunii sa se faca pe seama numai a uneia din laturi. Modificarea
lungimilor ambelor laturi duce la dificultati in executie.
Trebuie remarcat de asemenea ca in cazul solutiei cu coturi de sectiune variabila, se pot
folosi pe langa acestea dupa necesitate si difuzoare (confuzoare) pentru modificarea vitezei pe
portiunile drepte ale retelei.
Din punctul de vedere al realizarii ramificatiilor, in cazul adoptarii de viteze constante, se
foloseste modul de formare a acestora, fie din latimea, fie din inaltimea canalului. Aceste moduri
de creare a ramificatiilor prezinta ca principal avantaj, faptul ca reduce numarul de tipuri de piese
speciale, observandu-se ca toate coturile si clapetele au aceleasi dimensiuni, lucru avantajos din
punctul de vedere al executiei si chiar al montajului.
Pentru imbunatatirea curgerii la coturile cu raza mica de curbura sau cu muchii rotunjite
este indicat sa se monteze palete aerodinamice de ghidare a aerului. Datorita fortelor
aerodinamice, care se dezvolta pe paletele de ghidare, pericolul de formare a vartejurilor este
foarte mult diminuat.
4.2. Retele de canale circulare
Tubulatura cu sectiune circulara, avantajoasa sub aspect economic, este folosita cu
precadere la instalatiile de ventilare industriala, la sistemele de climatizare de inalta presiune, la
sistemele de transport pneumatic etc.
Cateva elemente geometrice si constructive ale acestor canale sunt indicate in figura 4.
Ca piese speciale sunt difuzoarele, confuzoarele si coturile- ultimile executandu-se
Fig. 4 Elemente constructive pentru canalele de aer cu sectiune circulara.
ceva mai greu, deoarece sunt alcatuite din segmenti. Un astfel de cot este caracterizat de o raza
medie de curbura R si un unghi os90
0
, deoarece ramificatiile se racordeaza la tubulatura sub
unghiuri o=15
0
, 30
0
, 45
0
sau alte valori apropiate.
4.3 Canale circulare din benzi de tabla tip Spiromatic
Se executa cu ajutorul unei linii automate prin faltuire, din benzi rezultand o cusatura
(falt) sub forma elicoidala. Masina are productivitate foarte mare, poate produce canale cu
diametrul cuprins intre 100 si 2000 mm si lungimi pana la 9 m. linia automata are in componenta
sa si o masina de aplatisare a canalelor circulare. Instalatia functioneaza la I.C.I.M.-Brasov.
5. ACCESORIILE CANALELOR DE AER
Canalele de aer contin o serie de accesorii necesare la controlul si masurarea debitului si
presiunii aerului, la curatirea canalelor, precum si pentru schimbarea directiei curentului de aer,
pentru inchiderea unor tronsoane de canal in caz de incendiu, pentru reglarea debitelor de aer pe
diverse trasee. locul si tipul acestor accesorii se precizeaza prin proiect si trebuie urmarit ca
acestea sa se monteze pentru a putea executa reglajul instalatiei, precum si pentru interventii
ulterioare.
Clapetele de aer pot fi simple, pentru montarea la ramificatii sau de obturare.
Jaluzelele, paralele sau opuse cu actionare simultana (se executa si cu reglare individuala)
pot fi fara blocaj sau cu blocaj intr-o anumita pozitie de actionare manuala sau automata. Se
atrage atentia asupra faptului ca atunci cand nu se executa conform catalogului de detalii,
clapetele trebuie sa fie executate din tabla mai groasa (24 mm, functie de dimensiuni) pentru a
nu se indoi in timpul manevrarilor si pentru a nu vibra in timpul functionarii. In acest ultim caz
ele pot deveni surse de zgomot. Este necesar ca in dreptul clapetelor (pe una din laturile
accesibile) sa se monteze capace de vizitare pentru a se urmari pozitia si a se interveni in cazul in
care intepenesc.
Sibarele reprezinta elemente mult mai sigure de inchiderea portiunilor de canal,
ramificatiilor sau ventilatoarelor. Ele se utilizeaza si la reglarea debitului ventilatoarelor, metoda
curenta, dar cu consumuri de energie mari.
Capacele de vizitare se monteaza pe canale in dreptul clapetelor, jaluzelelor,
modificarilor de sectiune ce ar favoriza adunarea prafului etc. si pot avea sectiune circulara sau
dreptunghiulara.
Punctele de masurare pe canale se prevad pentru a permite, masuratori de debit, presiune
sau temperatura in vederea reglarii unei noi instalatii noi executate, sau pentru a putea executa
anumite modificari la instalatiile existente. Se executa cu sectiune circulara sau dreptunghiulara.
Din punct de vedere constructiv sunt asemanatoare capacelor de vizitare.
6. IZOLAREA CANALELOR DE AER
Se recurge la aceasta operatie pentru a reduce schimbul de caldura cu mediul ambiant si
pentru a impiedica procesul de condensare a vaporilor de apa din aer pe peretii canalelor.
Schimbul de caldura prin peretii canalelor este dependent de debitul de aer vehiculat, de
perimetrul canalului, de diferenta de temperatura si de coeficientul global de transfer termic.
7. CALCULUL CANALELOR DE AER
7.1. Metode specifice de calcul
La dimensionarea canalelor de aer se deosebesc doua situatii distincte si anume:
- Cazul retelelor de canale pentru vehicularea aerului fara particule in suspensie, la
care se admite reglarea debitului de aer la ramificatii cu ajutorul unor clapete. Prin
modul de dimensionare se urmareste in general reducerea numarului de piese speciale
si de tipodimensiuni care usureaza executia si montajul.
- Cazul retelelor de canale pentru vehicularea aerului cu particule in suspensie, la care
prevederea de piese speciale de reglaj la ramificatii nu mai este permisa si pentru care
echilibrarea hidraulica a retelei trebuie asigurata prin calcul. In aceasta categorie ar
putea intra si retelele de ventilare de inalta presiune la care gradul de precizie necesar
la dimensionare, influenta presiunii statice asupra functionarii aparatelor terminale,
costul mai ridicat al canalelor, evitarea pericolului de zgomot ce poate fi produs de
piesele de reglaj ar justifica de asemenea asigurarea echilibrarii hidraulice direct prin
calcul.
Metodele de dimensionare ale retelelor de canale de aer sunt numeroase, fiecare
dintre ele avand avantaje si dezavantaje care limiteaza domeniul lor de aplicare. Astfel se pot
enumera:
- metoda sectiunii constante care este avantajoasa in cazul cand canalul de aer
indeplineste si un al doilea rol cum este cazul grinzilor de canal. Cheltuielile de
investitie sunt mari, iar reglajul debitului este dificil;
- metoda vitezei constante presupune alegerea aceleiasi viteze pentru toata reteaua de
canale, viteza fiind stabilita in general din conditiile limitative din punctul de vedere
al nivelului de zgomot sau al pierderilor de sarcina. Este in general neeconomica iar
reglajul debitului la ramificatii se face greu. In practica se adopta viteza constanta pe
portiuni de retea cu cateva ramificatii ducand la reducerea numarului de tipuri de
piese speciale, ceea ce este avantajos din punctul de vedere al executiei si montajului;
- metoda vitezelor descrescatoare presupune alegerea unor viteze descrescatoare de la
ventilator spre orificiile de refulare (absorbtie), valorile acestor viteze stabilindu-se in
functie de gradul de confort al obiectivului caruia ii este destinata instalatia de
ventilare, de locul de pozare si modul de alcatuire al canalelor etc.
Desi in practica alegerea vitezelor respective se face in mare masura in mod arbitrar,
aceasta metoda este justificata prin faptul ca se urmareste obtinerea pe intreaga retea a unei
pierderi de sarcina unitara R aproape uniforma. Metoda este folosita curent, motiv pentru care va
fi prezentata amanuntit in paragrafele urmatoare;
- in metoda recuperarii presiunii statice dimensionarea unui tronson se face pe baza
castigului de energie realizat in piesa de micsorare a vitezei (difuzor) prevazuta in
partea din amonte a acestuia. Spre exemplu, prin scaderea vitezei de la v
1
la v
2
o parte
din energia cinetica a curentului de aer (circa 75%), transformata in energie
potentiala, este folosita pentru invingerea rezistentelor aeraulice pe tronsonul imediat
urmator.
Deci:
(1)
- metoda diametrelor optime din punct de vedere tehnic si economic care asigura
cheltuieli minime de investitie si exploatare este, tinand seama si de caracterul
variabil al preturilor, cea mai rationala.
Totusi valorile reiesite pentru viteze sunt si in acest caz, limitate din considerente
privind nivelul de zgomot produs de circulatia aerului prin canale.
Formatted: Font: (Default) Times New Roman,
12 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23)),
Subscript
In cele ce urmeaza se va prezenta metodologia de calcul pentru metoda folosita in
mod frecvent in practica si anume aceea in care se adopta viteze descrescatoare, cu luarea in
consideratie sau nu a recuperarii presiunii statice.
Trecerea la dimensionarea canalelor de aer presupune cunoasterea unor date cum ar
fi: numarul, dimensiunile su locul de amplasare a gurilor de introducere si evacuare; alcatuirea
centralei de ventilare si locul ei de amplasare; tipul, dimensiunile, pozitia de montaj si locul de
amplasare a prizei de aer; dimensiunile si locul de amplasare a gurii pentru evacuarea aerului
viciat in atmosfera.
Dimensionarea propriu-zisa se poate imparti in doua faze distincte:
- dimensionarea geometrica (constructiva), care are ca rezultat final stabilirea
definitiva a solutiei;
- calculul pierderilor totale de sarcina in retea.
7.2. Dimensionarea geometrica sau constructiva
Aceasta presupune:
- stabilirea traseului canalelor care se face tinandu-se seama de locul de amplasare al
centralei de ventilare, de structura de rezistenta si particularitatile constructive ale
incaperii respective, de posibilitatile de pozare si de mascare a tubulaturii. Ca rezultat
al acestei etape se poate intocmi o schema izometrica a sistemului de canale (v. fig.
2);
- stabilirea debitelor de aer ce se transporta pe fiecare portiune de canal. Se considera
ca traseu dezavantajos, traseul cel mai lung, fiecare din portiunile respective avand un
debit cunoscut.
Caracterul preliminar mentionat consta in aceea ca prin tronson se intelege o portiune de
canal cu acelasi debit si cu acelasi diametru echivalent, insa in aceasta etapa nu este indeplinita
decat prima conditie. Mai mult, deoarece vitezele cresc de la gurile de introducere catre centrala
de ventilare este asteptat ca pe unele din portiunile stabilite 1,2 etc. sa apara modificari de viteza,
deci si diametre echivalente, care avand totusi acelasi debit se vor nota cu numere cu indice prim,
adica 1, 4 etc.
In literatura de specialitate aceste viteze sunt limitate superior la valorile de mai jos:
- pentru joasa presiune..10 m/s;
- pentru medie presiune.18 m/s;
- pentru inalta presiune..20 m/s.
Valorile maxime se aleg numai pe tronsoanele de transport al aerului la distanta.
Pentru distributie se aleg valori mai reduse.
- Stabilirea pe baza de viteze alese ale sectiunii si dimensiunilor (diametru, laturi) pe
fiecare tronson de canal. Astfel, pentru instalatiile de ventilare de joasa presiune
vitezele recomandate, in m/s, sunt indicate in tabelul 2.
Tabelul 2
Elementul Instalatii
de confort tehnologice
- priza de aer
- canal de aer proaspat
- canal principal
- canal secundar
3-4
4-6
4-8
3-5
4-6
6-8
8-12
5-8
Cunoscandu-se debitul si viteza pe o portiune de canal I se pot determina sectiunea:
- Desenarea la scara a retelei de canale, inclusiv precizarea tuturor pieselor speciale
(coturi, ramificatii, schimbari de sectiune, clapete etc.), in scopul de a se constata
daca solutia se incadreaza in particularitatile constructive ale incaperii sau
obiectivului respectiv.
7.3. Calculul pierderilor totale de sarcina
Pentru un sistem de canale de introducere (sau de evacuare) calculul pierderilor totale de
sarcina se face cu relatia:
[Pa] (2)
unde: este coeficientul adimensional de rezistenta; l- lungimea tronsonului respectiv de canal,
in m; d
e
- diametrul echivalent, in mm; E- suma coeficientilor de rezistenta locala pe un anumit
tronson I; v
i
- viteza medie a aerului pe tronsonul respectiv, in m/s;

i
- densitatea aerului, la temperatura medie pe care o are in tronsonul respectiv, in kg/m
3
; g-
acceleratia gravitatiei, in m/s
2
; R- pierderea de sarcina liniara unitara pe tronsonul respectiv, in
Pa/s; Z- pierderea de sarcina locala pe un anumit tronson, in Pa; i- indicele tronsonului de calcul;
n- numarul total de tronsoane pe traseul ce se calculeaza.
- Pierderea de sarcina liniara R se determina cu ajutorul nomogramei.
In practica valorile R, pentru canale netede sunt indicate in tabele sau nomograme in
functie de viteza v si de diametrul echivalent d
e
.
Pentru canale cu sectiune diferita de cea circulara, valorile R se pot calcula cu aceeasi
relatie (2) sau se pot lua din aceleasi tabele prin folosirea diametrului echivalent relativ la viteza
(fig. 10.12). pentru un canal dreptunghiular cu dimensiunile ab mm,
[mm] (3)
Semnificatia fizica a acestuia rezulta imediat, pornindu-se de la expresia generala a
relatiei pierderii de sarcina liniara, cunoscuta din mecanica fluidelor si anume:
(4)
unde R
h
este raza hidraulica.
Exprimand pe R
h
pentru cele doua feluri de canale rezulta imediat:
- canale circulare, cu diametrul d
(5)
- canale dreptunghiulare, cu laturile ab
(6)
Deci pierderea de sarcina liniara R pentru un canal cu sectiunea dreptunghiulara este
egala cu cea a unui canal cu sectiune circulara cu diametrul egal cu diametrul echivalent de, cu
conditia ca viteza de circulatie a aerului in cele doua canale sa fie aceeasi.
Pentru canale rugoase, pierderea de sarcina liniara unitara este
(7)
Formatted: Font: (Default) Times New Roman,
12 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23)),
Subscript
Formatted: Font: (Default) Times New Roman,
12 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23)),
Subscript
unde: R
l
este pierderea liniara de sarcina unitara pentru canale rugoase; R- pierderea de sarcina
unitara pentru canale rugoase netede; v- viteza de circulatie a aerului in tronsonul respectiv; k-
rugozitatea absoluta.
Pentru cateva materiale folosite curent la executarea canalelor de aer, valorile lui k sunt
indicate in tabelul 3.
Tabelul 3
Nr.
crt.
Materialul Rugozitatea k, in mm
1
2
3
4
Canale din zgura, ipsos sau rumegus
Canale din caramida
Canale din placi de beton cu zgura
Canale din tencuiala pe rabit
1
5
1,5
1015
Pierderea de sarcina locala
[Pa]. (8)
Problema se reduce la calculul sau aprecierea coeficientilor de rezistenta locala , in
functie de care se determina pierderea de sarcina locala care apare datorita modificarii vitezei (ca
marime si directie) in piesele speciale.

Formatted: Font: (Default) Times New Roman,
12 pt, Font color: Custom Color(RGB(23,23,23)),
Subscript