2

Argument
Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi nlocuit. Aceste afirmaii nu sunt
figuri de stil, ci citate din standardele de ap din ri dezvoltate. Omul se poate lipsi n
extremis de ap pentru alte folosine, dar nu i de apa de but. Rezist timp destul de
ndelungat fr mncare, dar foarte puin fr ap. i gsete apa n diverse alimente, dar
nu se poate lipsi de apa lichid. De aceea pentru om cea mai importanta ap a fost, este
i va fi apa potabil.
Potabilizarea apei nseamn eliminarea majoritii componentelor organice,
anorganice i biologice prezente n ap, astfel nct apa obinut s corespund normelor
naionale i internaionale referitoare la apa potabil. Apa potabil face parte din categoria
apelor dulci care au un grad de puritate (referitor la bacterii i substane toxice) ridicat
nct este adecvat butului, sau pentru buctria omului.
Probleme ce pot aprea cu privire la nrutirea calitii apei sunt, n afar de o
surs necorespunztoare i instalaiile de ap ce nu corespund din punct de vedere
igienic.
O ap potabil de calitate bun trebuie s fie rece (5), cu un gust plcut, incolor
si inodor, cu un coninut mediu de substane minerale (carbonai de calciu, magneziu,
sruri de sulfai cu metalele amintite). Concentraia n minerale stabilete duritatea apei.
Folosirea centralizat a apei n centrele populate constitue o problem de
perspectiv apropiat, legat de creterea continu a gradului de confort i civilizaie.
Nu se mai concepe astzi dezvoltarea social-economic a teritoriului fr ca
aceast utilitate de prim rang, care este apa de calitate, s nu fie asigurat n condiii
tehnice corespunztoare.
3

Apa potabil provine de regul din ape subterane sau din ape de suprafa, mai
rar din alte surse. Aceast situaie se va menine, deoarece sunt factori obiectivi. De
exemplu 85% din apa dulce de pe Terra e prins n calotele glaciare, dar nu ne putem
atinge aproape deloc de ele, deoarece diminuarea lor ar nsemna creteri catastrofale de
nivel a mrilor i oceanelor.
Desi nu are rol energetic, apa este mai necesara decat oricare alt aliment datorita actiunii
sale asupra tuturor proceselor vitale. Concret, in organism apa indeplineste urmatoarele patru
mari roluri:
- Vehiculeaza prin lichidele circulante (sange, limfa) oxigenul si toate elementele nutritive si
in acelasi timp elimina produsii rezultati din digestie si metabolism;
- Are rol plastic fiind unul din componentele principale ale intregului organism; astfel apa
intra in mod direct in procesul de crestere a organismului, formarea celulelor fiind direct
dependenta de prezenta apei;
- Intervine in reglarea termica in mod decisiv mentinand o temperatura constanta a corpului.
- Prin evaporarea sa provoaca eliminarea excesului de caldura;









4


CAP I :FILTRAREA METODA DE POTABILIZARE A APEI

1.1.Consideraii generale:
Alaturi de coagulare, filtrarea apei influenteaza essential nivelul aluminiului din apa
tratata in scop potabil.
Prin filtrarea apei se intelege trecerea apei printr-un strat poros (nisip, antracit) cu compozitie
granulometrica si grosime adecvata, in scopul retinerii particulelor aflate in suspensie. Acestea
pot proven din apa bruta sau pot fi generate in cadrul procesului de tratare. Operatia de filtrare
reproduce un fenomen foarte des intalnit in natura si anume trecerea apei prin straturi
permeabile, de origine sedimentara si care are ca efect imbunatatirea calitatii apei.
Filtrarea este o operatiune de mare importanta, in cadrul ansamblului de procedee, care se
aplica apelor de suprafata in vederea potabilizarii lor. Din punct de vedere valoric, filtrele
reprezinta peste 30 % din investitiile totale, aferente statiilor de tratare a apei.
1.2. Aspecte istorice:
Utilizarea metodei de filtrare a apei in scopul potabilizarii acesteia este prezentata pentru
prima data in 1791, cand James Peacock obtine in Anglia un patent pentru tratarea apei prin
filtrare pe un strat de nisip. Pe baza acestui patent, John Gibb construieste, in anul 1804, primul
filtru pentru limpezirea apei, la Paisby, in Anglia. In anii urmatori s-au mai construit in Anglia si
alte filter pentur limpezirea apei, dintre care se remarca cel realizat in anul 1829 de James
Simpson, primul filtru cu functionare continua.
Adoptarea metodelor chimice de tratarea a apei, incercata in 1827, dar utilizata curent din
1881, a permis schimbari importante in conceptia si functionarea filtrelor, asigurand dezvoltarea
filtrelor rapide, cu o utilizare mai larga in SUA. Multe statii functioneaza in prezent cu viteze
marite de filtrare in perioadelede consum sporit.
5

Totusi in ultimii 75 de ani s-au construit mai ales filtre rapide, debitele din ce in ce mai
reclamate de consumatori eliminand treptat din competitie, aproape cu desavarsire filtrele lente.
Utilizarea pe scara larga a filtrelor rapide, a impus efectuarea unor studii pentru o mai buna
cunoastere a modului de desfasurare a fenomenelor de retinere a suspensiilor. S-au elaborate
numeorase studii care s-au referit la cunoasterea mai aprofundata a mecanismului filtraraii apei,
la elaborarea de modele matematice ale filtrarii apei.

1.3. Evolutia metodelor de filtrare a apei :
In ceea ce priveste evolutia metodelor de filtrare , directiile principale urmarite au fost:
modul de alcatuire a stratului filtrant, sensul de circulatie a apei, marimea vitezei de filtrare.
In scopul maririi gradului de utilizare a stratului filtrant, au fost elaborate diverse tehnici
de filtrare, din care fac parte:
- filtrele multistrat
- filtrele cu dublu sens
- filtrele ascendente
- filtrele de contact
Filtrele multistrat.
Sunt alcatuite din material granulate de nature diferite : nisip de cuart, antracit granulat,
cocs, carbine activ, boabe de sticla, mase plastic. Au aparut pentru prima data in Anglia in
anul 1928. Aparuta sub forma filtrelor cu dublu strat mai ales antracit granulat si nisip de
cuart - tehnica respective a cunoscut o extindere apreciabila, astazi fiind utilizate
experimental si filtre cu cinci straturi.
Sistemul prezinta avantaje importante, mai ales in cazul utilizarii unor viteze mai mari de
filtrare. In utilizarea acestei metode este necesar sa se tina seama de urmatoarele aspect:
- stabilirea inaltimii fiecarui strat:
- alegerea dimensiunii granulelor:
- controlul calitatii floculelor.
6

In principiu, filtrele cu strat dublu sunt filtre obisnuite, a caror incarcatura este
constituita din doua straturi si anume: in partea inferioara un strat de nisip curators, iar in
partea superioara un material de granulatie mai mare si mai usor decat nisipul, cu propietati
de material filtrant, care are rolul unui filtru preliminary grosier. Cel mai folosit in acest
scop este antracitul.

Filtrarea in dublu sens
A fost aplicata pentru prima data in Anglia sub forma unor filtre sub presiune,
realizate de firma Candy in anul 1922, dar punerea la punct a acestui system a fost
realizat in URSS in anii 1949-1951 la Academia de Gospodarie Comunala. Modul de
repartazare a debitelor intre cele doua sensuri de curgere a apei depinde de rezistentele
hidraulice intampinate pe fiecare din cele doua sensuri. Rezistentele hidraulice vor fi
determinate de modul de alcatuire al stratelor filtrate si de reteaua de sistributie si
colectare a apei. Productivitatea unui filtru cu dublu curent este mult mai mare decat a
filtrelor cu curent ascendant, deoarece la conditii egale de functionare se pot realize
viteze mai mari de filtrare.

Filtrarea ascendenta.
A fost utilizata in jurul anului 1930 in Australia, iar mai tarziu aceasta metoda de
filtrare bazata pe o noua conceptie a coagularii prin contact a fost aplicata in URSS,
incepant cu 1954. Limpezitoarele de contact sunt destinate pentru filtrarea apei cu un
continut de suspensii nu mai mare de 150mg/l. Apa de limpezit impreuna cu coagulantul
si adjuvantul, se introduce printr-un sistem de drenaj de mare rezistenta sub stratul de
pietris si circula de jos in sus, strabatand apoi stratul de nisip.
Pentru evitatarea pericolului fluidizarii stratului, firma IMACTI a propus un filtru
Immedium cu grillaj de bare, care impiedica miscarea ascendenta a nisipului in timpul
procesului de filtrare. Astfel, viteza de filtrare poate fi marita in cazul tratarii cu
coagulant la 6-10m/h.



7

Procedeul de filtrare microfloc
A fost elaborate in SUA. Metoda se deosebeste de procesul classic al filtrarii rapide
prin nisip prin urmatoarele caracteristici:
- mediul filtrant este gradat, incepand de la fractiunile grosiere la cele fine in directia
curentului;
- apa coagulataeste tratata cu un floculant polielectrolitic inaintea intrarii in filtru;
- doza de coagulant necesara este determinate ca o functie de calitate finala ceruta apei.
Stratul filtrant are doua functii: bazin de floculare si filtru.

1.4. Teorii ale procesului de filtrare a apei.
Fenomele fizice, fizico-chimice si biologice ce au loc in procesul de limpezire a apei prin
filtrare sunt deosebit de complexe. Complexitatea acestui process este cauzata de numarul mare
de variabile implicate, care apartin:
- mediului filtrant, incluzand marimea, forma si natura granulelor, porozitatea si inaltimea
stratului filtrant;
- suspensiei ce urmeaza a se filtra, presupunand marimea, forma si natura suspensilor,
densitatea, concentratia si pozitatea depozitelor de particule, retinute in interiorul stratului
filtrant;
- conditiilor de filtrare a lichidului si anume debitul de filtrare, temperature apei, metoda de
exploatare.
Complexitatea procesului este accentuata si defaptul ca majoritatea parametrilor implicate sunt
variabili in timpul aceluiasi ciclu filtrant, datorita modificarii continue a stratului filtrant.




8

1.4.1. Teorii privind mecanismele retinerii particulelor in suspensie pe suprafata
granulelor unui strat filtrant
Teorii fizice.
Se iau in considerare urmatoarele mecanisme care partial sau in totalitate pot sa explice
fenomenul de filtrare: miscarea Browniana, inertia, probabilitatea de contact, clasarea,
sedimentarea, actiunea hidrodinamica.

1) Miscarea Browniana: poate fi un mechanism prin care particulele in suspensie ajung sa vina
in contact cu suprafata granulelor mediului filtrant. Intesintatea acesteia este in functie de
marimea translatiei particulei sub actiunea difuziei Browniene. Ecuatia lui Einstein pentru
translatia unei particule sferice este de forma:





unde: x translatia medie a particulei de diametru D in timpul t;
K constanta lui Boltzman
T - temperature absoluta
- vascozitatea dinamica a fluidului

2) Inertia: O suspensie trecand printr-un mediu poros trebuie sa-si schimbe necontenit
directia pentru a permite curentului sa inconjoare granulele stratului filtrant. Inertia poate
face ca impuritatile sa aibe tendinta sa-si continue drumul pe directia intiala, intrand in
contact direct cu granulele respective.
Acest mechanism insa este neglijabil in cazul filtrarii ape, lucru demonstrate de
K. IVES in 1960 si mai apoi de K.M. Yao.

3) Probabilitatea de contact : In acest caz se considera masa de nisip cu o retea de tuburi
strangulate. In punctele de strangulare, particulele in suspensie pot fi aduse in contact cu
suprafata granulelor la convergenta liniilor de curent ale fluidului.

Stein a propus relatia :
9

unde :

- probalititatea de inlaturare a unei particule cu diametrul D la scurgerea

printr-un strat filtrant alcatuit din granule de diametrul d.
Relatia a fost prezentata si de Th. R. Champ in urma cercetarilor effectuate pe o celula din
material transparent, de forma plata.

4) Clasarea : conceptia traditionala a filtrarii rapide prin nisip considera ca retinerea
particulelor se poate datora si clasarii J.R. Baylis si W.E. Hall au stability ca particulele mici
pot fi retinute la trecerea prin spatial unde se ating doua granule.

5) Sedimentarea: Hasen a stability primul ca spatiile goale dintre granule pot actiona ca
bazine de sedimentare si a aratat ca in filtrele lente de nisip se pot inlatura prin acest
mechanism particule de dimensiuni foarte reduse ( 0,0003 mm ).

Pair si Stanley au completat aceasta conceptie stabilind ca in filtrele de nisip pot fi retinute
particule de 20 de ori mai mici decat cele retinute in bazinele de deseimentare, la o aceiasi
sarcina hidraulica. Aceasta se explica prin actiunea suplimentara . Aceasta se explica prin
actiunea suplimentara a fortelor adsorbante care retin particulele cand acestea ating granula de
nisip.
6) Actiunea hidrodinamica: este cunoscut din hidrodinamica capentru valori ale lui Re scazute,
particulele sferice aflate intr-un camp uniform le este imprimata o miscare de rotatie cu o
deplasare lateral, perpendicular pe liniile de current. Acest effect va fi accentuat, daca
campul nu este uniform, si daca nu este stationar, cum este cazul curgerii prin porii stratului
filtrant. In mod suplimentar, daca particulele nu sunt sferice, acestea vor suferi o rotatie
10

suplimentara si o miscare lateral din cauza lipsei de simetrie. Efectul poate fi in continuare
accentuat daca suspensiile sunt si deformabile.
Teorii chimice si fizico-chimice:
Fortele Van der Waals: dintre fortele de intercatiune molecular ce actioneaza intre
particulele care se gasesc suspensionala in apa, se considera ca mai puternice sunt fortele
Van der Waals. Atractia reciproca intre doua particule supuse actiunii acestor forte variaza
invers proportional cu distant dintre ele, la puterea a sasea. In cazul filtrarii apei, cand
impuritatiile prezinta dimensiuni mari, forta de atractie este invers proportional cu distant la
patrat. Cercetatorii cehi V. Mackrle si S. Mackrle analizand procesul de filtrare, ajung la
concluzia ca fortele de natura Van der Waals, secondate de fortele hidrodinamice constituie
mecanismul principal prin care particulele sunt retinute in filtru. Prin prelucrari matematice,
ale celor doua legi, autorii definesc un criteriu de adeziune notat cu Ma si care este stabilit ca
o functie a numarului Re.
Experimental au obtinut:
Ma = Re
2,16










11

1.5. Caracteristicile stratului filtrant.
Apa ce urmeaza a fi filtrate, patrunde prin materialul filtrant si depune pe suprafata si in porii
lui, partial sau total, suspensiile pe care le contine. Procesul de retinere a particulelor fine din
apa, prin filtrare are loc in doua faza:
- faza de transport: a suspensiilor din apa in porii materialului filtrant, suspensiile apropiindu-
se mai mult sau mai putin de granulele materialului filtrant sau de depozitele formate
anterior pe acestea
- faza de retinere: caracterizata prin aderarea suspensiilor la suprafata granulelor
Particulele in suspensie se misca odata cu apa in porii materialului filtrant si vin in contact cu
granulele acestuia. Daca suspensiile au sarcina electrica de semn contrar, cu cea a suprafetei
granulelor stratului filtrant, ele sunt atrase de granulele materialului filtrant si adera la suprafata
lor. Particulele se vor depune in porii stratului filtrant, acolo unde viteza de circulatie a apei este
redusa. In functie de acesti parametric se stabileste o caracteristica importanta a stratului filtrant
inaltimea. Aceasta inaltime si calitatea apei filtrate depinde de caracteristicile stratului filtrant.
Natura chimica a granulelor: in cazul unei ape acide, materialul filtrant este de regula
cuartul ( Si0
2
), iar in cazul unei ape bazice se utilizeaza dolomite (CaC0
3
+ MgC0
3
).
Materialul filtrant cel mai folosit in filtrele pentru limpezirea apei este nisipul cuartos. La
alegerea materialului filtrant se tine seama de accesibilitatea, de costul lui, de propietatile
tehnice si de stabilitatea chimica. Sunt de dorit material cu rezistenta la braziune si
comprimare mare. Un material filtrant cu bune propietati mecanice nu trebuie sa dea
pierderi prin frecare mai mari de 0,5%.
Compozitia granulometrica: a materialului filtrant se determina prin analiza
granulometrica. De exemplu 100 g masa granulometrica se adduce pe un set de site
suprapuse cu diametrul ochiurilor descrescande, diametrele ochiurilor fiind prestabilite si
se masoara pe fiecare sita refuzul. Se reprezinta graphic refuzul in functie de diametru.
Din aceasta se stabileste:
1) Procentul de material pulverulent
2) Diametrul eficace
3) Diametrul mediu
12

Cap II: Tehnologia filtrarii
In functie de viteza de filtrare, filtrele se impart in filter lente si rapide.
Filtre lente : au fost primele filter folosite in potabilizarea apei. Au aparut in Anglia in
secolul XIX. Datorita vitezei mici de filtrare ( 10-12,5 cm/h) debitul de apa filtrate este foarte
mic (2,5-3 m
3
/m
2
suprafata filtranta pe zi). Durata unui ciclu de filtrare poate varia intre 1 si
6 luni in functie de calitatea sursei de apa si de viteza defiltrare. Atunci cand colmatarea
ajunge la o limita datorita vitezei de trecere a apei prin porii membrane biologice, acesta se
rupe. Filtrul trebuie scos din functiune, pentru curatire, inainte ca membrane biologica sa se
fi rupt.
In cazul filtrelor lente, nu este necesara coagularea prealabila a apei si de multe ori nici
sterilizarea apei dupa filtrare. Ruperea membranei biologice are efecte negative asupra unei
functionari a filtrelor.
Cresterea interesului pentru filtrele lente din ultimul timp este data de numeroasele cazuri
de aparitie in apa a G. lamblia, la comunitatile unde apa nu este filtrata corespunzator.
Filtrele lente reprezinta o tehnologie simpla care nu necesita cunostiinte de coagulare si sunt
foarte avantajoase pentru instalatiile mici de tratare a apelor de suprafata.
Filtrele rapide: se folosesc in mod curent pentru limpezirea finala a apei tratae in scop
potabil. Avantajele fata de filtrele lente sunt: ocupa spatiu mai redus pentru aceeasi capacitate
de productie, viteza de filtrare este mai mare, debit de filtrare mare. In procesul de filtrare
rapida, retinerea suspensiilor are loc in toata masa nisipului filtrant, dar intr-o masura mai
mare in partea superioara. Lipsa membranei biologice face necesara introducerea operatiunii
de dezinfectie a apei. Pentru functionarea in bune conditii a filtrelor rapide este necesara si
coagularea si decantarea prealabila a suspensiilor din apa.

13

Pe masura functionarii filtrului, acesta se colmateaza si trebuie scos din functionare si trecut
in faza de spalare. Spalarea are drept scop indepartarea cat mai complete a impuritatilor care
s-au depus in porii stratului filtrant pentru a restabili capacitatea de filtrare a filtrului.
Spalarea filtrului rapid consta in expandarea stratului de nisip filtrant, in proportie de 30-
50% fata de grosimea stratului, cu ajutorul unui current de apa si unul de aer, care circula in
sens invers functionarii normale a filtrului.
Filtrele rapide inchise (sub presiune) se utilizeaza in special atunci cand presiunea
disponibila dupa filtrare face posibila alimentarea alimentarea unui rezervor de inaltime,
situate la cota convenabila, de unde se poate distribui gravitational, apa la consumatori.
Modul de functionare este acelasi ca si la filtrele rapide deschise: apa decantata intra pe sus si
trece prin stratul filtrant de sus in jos. Spalarea filtrului se face cu contracurent de apa si aer,
de jos in sus. Se prevad cu guri de vizitare pentru a permite accesul in interior, precum si
pentru introducerea si evacuarea nisipului.


1 intrarea apei decantate; 2 conducta de apa filtrata; 3 conducta pentru apa de spalare; 4
conducta pentru evacuarea apei de spalare; 5 conducta de golire; 6 conducta de aerisire; 7
gura de vizitare; 8 suprafata de filtrare; 9, 10 elementul filtrant.
14

2.1. Metode de exploatare a filtrelor rapide
Din punct de vedere al marimii debitului in tot timpul ciclului de functionare, sunt posibile doua
metode:
1) filtrarea cu debit constant
2) filtrarea cu debit variabil

1) Filtrarea cu debit constant: Problema principala a filtrarii rapide cu debit constant
consta in necesitatea efectuarii unei reglari, care sa anuleze tendinta de reducere a
debitului pe masura desfasurarii filtrarii, tendinta cauzata de colmatarea porilor stratului
filtrant. Reglaraea debitului de filtrare se poate face manual, dar in genereal aceasta
metoda nu este recomandatapentru ca poate da socuri, care influenteaza negativ
coeficientul efluentului. Pentru a obtine o reglare corespunzatoare a debitului este
necesara folosirea unor dispozitive automate, care sa asigure modificari instantanee ale
vitezei de filtrare sub 3-5 % din valoarea vitezei medii de filtrare. Experiente efectuate la
statia experimentala din orasul Ames, Iowa din SUA au aratat ca variatia instantanee a
vitezei de filtrare influenteaza asupra calitatii filtratului. Cantitatea de material antrenat
din stratul filtrant depinde si de intervalul de timp in care se realizaeaza modificarea
vitezei de filtrare. La cresteri instantanee a vitezei cu 100% , cantitatea de suspensii
spalate de filtru este de 22,5 ori mai mare decat in cazul maririi vitezei de filtrare cu
25 %. Cantitatea de material antrenat din stratul filtrant depinde si de intervalul de timp
in care se realizeaza modificarea vitezei de filtrare. La cresteri instantanee a vitezei cu
100%, se spala din filtru de 5,2 ori mai mult material decat la o crestere in aceeasi
proportie a vitezei realizate intr-un interval de 10 minute. De aceea se recomanda ca
viteza de reglare sa nu depaseasca 5-10 % din viteza de calcul intr-un minut. De
asemenea, la pornirea filtrului se recomanda ca viteza normala de filtrare sa fie atinsa in
4-6 minute. In caz contrar, prin filtru poate trece o cantitate marita de suspensii, totalul
acestora putand atinge cifra de 5% din cantitatea totala de suspensii de filtrat in timpul
unui ciclu.
Daca se produce o marire a vitezei de filtrare, aceasta va provoca si o marire a fortelor
hidrodinamice de smulgere, astfel ca in aceeasi unitate de timp prin filtre va trebui sa treaca
si o cantitate mai mare de suspensii. Fortele hidrodinamice cresc in marime si tind sa dizloce
materialul deja retinut pe granulele stratului filtrant, precum si sa impiedice retinerea
suspensiilor vehiculate de apa prin filtru in acest timp. Influenta naturii suspensiilor asupra
eficientei retinerii lor in filtru, se poate atribui caracterului specific al interactiunii acestora cu
material filtrant. Influenta se manifesta in special asupra marimii fortelor de adeziune. Faptul
ca dupa marimea vitezei de filtrare, parametrii calitativi ai filtrului revin aproape la valoarea
lor anterioara, chiar daca viteza nu este redusa la valoarea intiala, este explicabil, deoarece in
urma smulgerii unora din particule retinute anterior in filtru se deschid noi canale de
15

circulatie si se stabileste un nou echilibru intre cele doua categorii de forte, care fac ca
rezultatul calitativ al filtrarii cu viteza marita sa nu difere mult de rezultatul initial. Se
constata si in cazul filtrarii cu debit constant, problema esentiala consta in perfectiunea si
calitatea regulatoarelor de debit.
2) Filtrarea cu debit variabil: metoda filtrarii cu debit variabil elimina aparatura de
mentinere constanta a debitului, presupunand functionarea necontrolata a filtrului din
punct de vedere al reglarii debitului. Renuntarea la aparatura de reglare a debitului se
bazeaza pe un factor important si anume imbunatatirea calitatii apei filtrate prin
eliminarea efectelor negative provocate de aparatura respectiva. Prin filtrarea cu debit
variabil, debitul maxim stabilit la inceputul filtrarii este lasat sa scada pe masura
colmatarii filtrului. Ciclul de filtrare este limitat, fie de atingerea unei valori minime
admisibile a vitezei de filtrare, fie de o valoare maxima admisibila a pierderii de sarcina,
fie de momentul cand calitatea efluentului nu mai este cea corespunzatoare.
Experimente pe statii de tratare a apei s-au efectuat in acest scop cu filtrele deschise
din orasul Chicago si Wyandotte din SUA. In cadrul acestor experimente, s-au comparat
rezultatele obtinute pe doua filtre functionand in paralel, folosind aceeasi apa bruta. Unul
din filtre a fost prevazut cu un regulator de debit constant, iar celalalt cu un orificiu
calibrat, ales in asa fel incat media vitezelor initiale si finale sa fie echivalenta cu viteza
nominala de filtrare a filtrului de debit constant. Pentru verificare, s-a procedat si la
inversarea modului de functionare a celor doua filtre, astfel ca sa se elimine influenta
unor neegalitati posibile, cauzate de incarcatura filtrelor.
Metoda filtrarii cu debit variabil prezinta o serie de dezavantaje printre care:
dificultatea pentru statiile mici de a asigura printr-un circuit rational spalarii, o variatie a
debitului tratat cat mai redusa si mai apropiata de debitul mediu de tratare al statiei.
Dezavantajele metodei nu sunt totusi in masura sa anuleze superioritatea eficientei
calitative si cantitative mai mari a filtrarii cu debit variabil.








16

2.2. Spalarea filtrelor.
Problema refacerii capacitatii de retinere a incarcaturii filtrante reprezinta unul din spectele
cele mai importante ale functionarii corecte a filtrelor, influentand essential intregul regim
tehnologic.
Operatia ajutatoare, spalarea influenteaza mult asupra alegerii principalilor parametrii pentru
proiectarea filtrelor: viteza de filtrare, inaltimea si compozitia stratului filtrant. Cresterea vitezei
de filtrare duce la micsorarea duratei dintre spalari, deci la o solicitare intensive a instalatiei de
spalare.
Din experienta multor statii de tratare, s-a observant ca spalarea insuficienta si facuta in
conditii necorespunzatoare este cauza unor serii de problem, care pot duce chiar la scoaterea din
functiune a filtrelor.
Printre neajunsurile cele mai des intalnite se numara:
- acumularea treptata a impuritatilor remanente in stratul filtrant;
- formarea de crapaturi si circuite preferential in interiorul stratului filtrant;
- modificari ale compozitiei granulometrice a incarcaturii in sensul sortarii si eliminarii
fractiunii fine;
- formarea unor palnii in incarcatura;
- deplasarea straturilor de sustinere de pietris;
Se considera ca realizarea unor eficiente ridicate a spalarii se poate asigura prin:
- intensitatea suficienta a contracurentului de apa sau de apa si aer;
- uniformitatea distributiei si colectarii apei de spalare;
- declansarea operatiei de spalare la momentul potrivit;
Sistemul de spalare numai cu current invers de apa are numeroase neajunsuri:
- neuniformitati in distributia apei de spalare;
- aparitia de bule de impuritati in stratul filtrant;
- formarea unui nor de impuritati la suprafata stratului de nisip, care nu poate fi eliminate de
apa de spalare indifferent de intensitatea intrebuintata.
Pentru a elimina aceste dezavantaje s-au elaborate tehnologii de spalare si dispositive care sa
mareasca randamentul in eliminarea impuritatilor.
Printre cele mai eficace metode sunt:
- spalarea cu un current ascendent de apa si agitare de suprafata mecanica
- spalare cu contracurent de apa si aer sub presiune.
17

2.3. Noi strategii de filtrare
Filtrarea directa: reprezinta procesul de tratare a apei de suprafata care include adaosul de
coagulant, amestecarea rapida, flocularea si filtrarea. In unele cazuri bazinele de floculare sunt
omise, procesul numindu-se coagulare pe filtre cu flocularea avand loc impreuna cu filtrarea.
Din 1970, filtrarii directe a inceput sa I se acorde o atentie din ce in ce mai sporita. Costurile
sunt mult mai reduse doarece nu sunt necesare bazinele de decantare. Dozele de coagulant
utilizate sunt, in general, reduse avand scop formarea unor flocule de dimensiuni mai mici,
filtrabile, nu largi, sedimentabile.
Exista si p serie dedezavantaje ale filtrari directe, cum sunt: eficacitate redusa in cazul unor ape
cu turbiditate si/sau culoare ridicata, necesita un timp de raspuns scazut in cazul unor
modificari bruste ale calitatii sursei de apa si un timp de dtectie redus pentru modificarile
sezoniere de gust si miros.
















18




BIBLIOGRAFIE


- Cocheci, V. si colaboratorii - Bazele Tehnologiei Chimice, vol 3
- Friedman R, Rojanschi Metode noi de filtrare a apei, studii de sinteza, Bucuresti.
- Rojanschi, V., -Contributii la stabilirea parametriilor de proiectare si exploatare a filtrelor
rapide cu debit variabil;


























19













ANEXE

















20


21

22