Alergiile de primavara-vara - afectiuni

frecvente -

Reactiile alergice reprezinta reactii anormale ale sistemului imun fata de substante
ambientale inofensive, rezultand in simptome suparatoare si uneori debilitante la indivizii
afectati. Estimarile actuale apreciaza ca aproximativ 25% din populatia globului sufera de o
afectiune alergica si se prognozeaza ca pana la jumatatea secolului, 50% din populatia
globului va suferi de o forma de alergie conform WAO (organizatia mondiala de alergologie).

Substantele responsabile de reactii se numesc alergene si sunt clasificate in alergene
sezoniere si perene. Alergenele sezoniere (prezente in aerul atmosferic in lunile de primavara
si vara) sunt reprezentate de polenuri si fungi, iar alergenele perene (care sunt prezente pe tot
parcursul anului in special in interiorul cladirilor) sunt reprezentate de epiteliile de animale
(caini, pisici, alte animale cu blana), acarieni din praful de casa, gindaci de bucatarie si
mucegaiuri.

Principalele alergene responsabile pentru manifestarile alergice din lunile de primavara-vara
sunt polenurile. Dintre polenuri cele responsabile pentru alergii sunt cele ale plantelor
anemofile (plante care sunt polenizate cu ajutorul vantului). Grauncioarele de polen ale
acestor plante au dimensiuni foarte mici, sunt produse in cantitate mare si sunt usor
aeropurtate la distante mari. Polenurile plantelor entomofile (plante cu flori viu colorate
polenizate de insecte) sunt mai grele si mai mari si au o importanta extrem de redusa in
simptomatologie.

Sezoanele de polenizare difera in functie de tipul de plante implicate. Principalele sezoane
polenice in Romania sunt: februarie-mai sezonul polenului de arbori si arbusti (alun, arin,
mesteacan, fag, stejar, frasin, salcie, plop, lemn cainesc); mai-iulie sezonul polenului de
graminee salbatice (golomat, iar ba de gazon, paius rosu, secara, timoftica, iarba cailor,
vitelar, ovascior) si graminee de cultura (grau, ovaz, orz); iulie-septembrie sezonul polenului
de buruieni (macris, pelin, patlagina in gusta, iarba parloagelor, urzica).

Trebuie mentionat ca, in ultimii ani, datorita fenomenului de incalzire, globala perioadele de
polenizare pot dura mai mult decat cele cunoscute clasic. Ca si amanunt, pacientii care se
plang de diferite simptome a lergice pe perioada zborului pufului de plop sunt, de fapt,
sensibilizati la polenul de graminee care isi au sezonul de polenizare in aceeasi perioada.

Principalele manifestari ale alergiilor de primavara sunt: rinita alergica, conjunctivita
alergica, rinoconjunctivita alergica si astmul alergic. Simptomele sugestive pentru fiecare
dintre afectiuni sunt dupa cum urmeaza:
rinoree apoasa (scurgeri apoase din nas), prurit nazal (mancarime de nas), stranuturi in salve,
obstructie nazala (senzatie de nas infundat) sugestive pentru rinita alergica;prurit ocular
(mancarime la ochi), lacrimare, eritem/hiperemie conjunctivala (ochi rosu), edem conjunctival
(pleoape umflate) sugestive pentru conjunctivita aler gica;dispnee (senzatie de sufocare), tuse
seaca, wheezing (respiratie suieratoare), senzatie de constrictie toracica sugestive pen tru astm
alergic,
o parte dintre pacienti pot acuza diminuarea sau lipsa mirosului (hiposmie/anosmie),
mancarime in cerul gurii (prurit palatinal) si la nivelul urechii, durere de cap (cefalee).
Diagnosticarea acestui tip de afectiuni este realizata de catre medicul specialist alergolog in
ambulatoriul de specialitate sau in spital. Primul pas il reprezinta vizita la medicul de familie
pentru evaluarea primara a pacientului si evaluarea oportunitatii trimiterii la medicul
specialist.

Examenul de specialitate consta in ancheta alergologica (determinarea din istoricul
bolnavului a potentiatelor alergene implicate), testarea cu tanata alergologica prick cu diverse
extracte alergenice (Halcis, Stallergenes), teste in vitro pentru determinarea IgE specific
atunci cand, din varii cauze, testarea cutanata alergologica nu este fezabila si, in functie de
localizarea specifica, examen de specialitate ORL, oftalmologic si spirometrie.

Tratamentul afectiunilor alergice datorate sensibilizarii la polenuri implica doua
componente: una nefarmacologica si una farmacologica. Principalele masuri
nefarmacologice sunt reprezentate de evitarea activitatilor in exterior in timpul sezonului de
polenizare, evitarea zonelor cu concentratii mari de polen (iesirile la iarba verde sau la
padure), inchiderea ferestrelor locuintei sau geamurilor de la masina ziua, in timpul sezonului
polenic, aerisirea locuintelor seara sau noptea cand miscarile curentilor de aer sunt reduse sau
absente, uscarea rufelor in interiorul locuintei.

Tratamentul farmacologic este adaptat in functie de tipul de afectiune:

Tratamentul rinitei alergice cuprinde antihistaminice orale sau topice, corticosteroizi
intranazal, antileucotriene si imunoterapie specifica. Ordinea pasilor de tratament este
urmatoarea: 1. Evitarea alergenului; 2. Farmacoterapie; 3. Imunoterapie.

In tratamentul conjunctivitei alergice exista urmatorii pasi: evitarea alergenului specific,
antihista minice orale, medicatie oculara topica cu actiune duala, terapie combinata cu cele
doua tipuri de tratamente amintite anterior, imunoterapie.

Tratamentul astmului este bazat pe atingerea nivelurilor de control si pe pasi de tratament si
include educatie astmatica, controlul mediului ambiant, antileukotriene, dispozitive inhalatorii
cu sub stante antiinflamatoare si bronhodilatatoare, teofilina cu eliberare sustinuta.