Anda di halaman 1dari 4

Institutii religioase

1. Simboluri Religioase
Un simbol reprezintă simplificarea unui concept, a unei idei etc., într-o formă
grafică acceptată în general ca reprezentând ideea respectivă. Spre exemplu, recunoastem
“crucea” - ca simbol al crestinismului, simbolul “+” ca simbol al adunării în matematică,
iar simbolul “$” - moneda Statelor Unite ale Americii.
Conform Dictionarului Enciclopedic (vol. I, A – C), crucea reprezintă principalul
simbol al religiei crestine si semnifică jertfa de răscumpărare pentru noi, a lui Iisus
Hristos. Crucea materială a fost crucea purtată de Hristos în spate, în drum spre Golgota,
devenind altarul jertfei Lui. În această calitate, crucea este asezată deasupra bisericii, pe
masa sfântă din altar si în spatele mesei, în casele crestinilor si străjuieste la mormintele
celor răposati, ca semn al învierii lor. Crucea simbolizează pe Iisus Hristos, sacrificiul
acestuia, apoi martiriul apostolilor Săi, care I-au răspândit mesajul. Cea mai mare parte a
edificiilor religioase crestine sunt construite după modelul crucii, format din nava
principală (naos) – reprezentând lungimea crucii si nave laterale pentru braŃele acesteia.
Există mai multe feluri de cruci: celtică; crucea înscrisă în cerc; crucea latină –
având un brat mai lung decât celelalte; crucea gamată (svastica sau crucea indiană) –
cruce ale cărei braŃe sunt îndoite în forma literei grecesti gamma; crucea Sf. Anton
(crucea tau) – cruce în forma literei T (grecescul tau); crucea Sf. Andrei – cu bratele în
formă de X; crucea de Lorrena – avînd două traverse sau brate; crucea de Malta – cu
patru brate egale, lătite la extremităti, crucea evreiască (hexagrama).
În Franc-Masonerie, crucea este punctul de legătură si de mijlocire între planul
vertical si planul orizontal, între cer si pământ, între ceea ce este divin si ceea ce este
uman, simbol al marilor axe ale lumii si orientării omului pe Terra; prin cele patru puncte
cardinale pe care le marchează, crucea este socotită primul element al Cunoasterii.
În centrul crucii este plasat uneori trandafirul, care semnifică pe înteleptul initiat,
adept al alchimiei si al stiinŃelor oculte, precum si pe Christian Rosencreutz, fondatorul
mitic al societăŃii secrete a Roza Crucienilor. Crucea Sfântului Andrei reprezintă
simbolul gradului 29 din Ritul ScoŃian Antic si Acceptat, iar crucea de Malta – pe cel al
gradului 30, Cavaler Kadosh.
Numeroase cruci cuprind între bratele lor câte un cerc, iar în centru este punctul în
care se plasează vârful ascutit al compasului, cel ce delimitează cu cealaltă latură cercul
cunoasterii si câmpul de experimentare al acesteia.
Principalele 7 simboluri oculte sunt:

1. Crucea întoarsă sau Crucea Sfântului Petrul


1 se spune despre Sfântul Petru, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, că a refuzat să fie
crucificat asemeni
lui Iisus, din umilintă; ca rezultat, a fost martirizat inversând pozitia crucii

Este văzută în general ca un simbol satanic, probabil datorită negării martiriului


lui Hristos. Mass media si legendele moderne, legate de apocalipsă si conspiratii satanice
întretin întelegerea incorectă sau poate doar incompletă a simbolului.
Crucea de Lorrena este un simbol apropiat de crucea întoarsă, prin compozitia sa
grafică. Originea este diferită: folosită initial de Ducele de Lorraine - de unde si numele -
a fost adoptată de alchimisti în perioada Renasterii, ca simbol al pământului si al
sufletului materiei. În 1940, simbolul Crucii Lorraine a fost folosit de Amiralul
d’Argenlieu, ca simbol al Rezistentei Franceze, opus svasticii naziste.

2. Zvastica
Este unul dintre cele mai controversate si prost întelese simboluri din cultura
europeană recentă, reprezentând însă un simbol ce traversează culturile întregului
pământ. De la mozaicurile romane la vasele Greciei Antice, de la templele hinduse la
picturile budiste si cultura nord americană, svastica este văzută ca un simbol religios.
Denumirea “zvastică” provine din sanscrită, unde “su” înseamnă “bun”, iar “vasti”
înseamnă viată. Traducerea aproximativă ar fi “viată bună”.
Zvastica reprezintă simbolul hindus Manji, referitor la legătura Universului cu
Pământul si a binelui cu răul, toate aflate într-un echilibru dinamic, dat de terminatiile
crucii solare. Civilizatiile precrestine din Europa vedeau Zvastica drept un simbol solar,
al fertilitătii si puterii.

3. Steaua lui David


Steaua lui David sau “Magen David” în ebraică, este o hexagramă ce apare ca
simbol în perioada anilor 800-600 în. H. Simbolul este recunoscut ca marcă a iudaismului
si imagine a Israelului. Hexagrama este compusă din alăturarea a două triunghiuri,
orientate în sus, respectiv în jos. Cele două triunghiuri au fost folosite în evul mediu de
către alchimisti pentru a simboliza apa, respectiv focul. Triunghiurile suprapuse, unul cu
vârful în sus si celălalt cu vârful în jos subliniază uniunea între femeie si bărbat,
echilibrul între bine si rău, relatia Dumnezeu – om, iar în Kabală - perfectiunea, “Sefirah
Tifaret”.
În antichitate, simbolul hexagramei a fost promovat odată cu extinderea puterii
łării Sfinte. Odată cu cucerirea acesteia, întâi de babilonieni, apoi de romani si
împrăstierea poporului evreu, a început să se răspândească si simbolul. În lumea arabă si
în practicile oculte este simbolizată, contrar aparenŃelor, prin litera 7, formată prin
adunarea celor 6 colŃuri cu centrul hexagramei.
Cea mai interesantă reprezentare a hexagramei sau “Sigiliul lui Solomon”, o găsim
în suprapunerea unui echer peste un compas, două dintre cele mai cunoscute simboluri
masonice. Alăturarea simbolizează creatia divină si întelegerea de către umanitate a
importantei creatiei. De multe ori, simbolul este prezentat având litera “G”
(God) în centru. Hexagrama însăsi este des folosită în simbolistica masonică.

4. Pentagrama
Pentagrama este un simbol transcultural, pe care îl găsim în cultura hindusă,
babiloniană, greacă, romană etc. În ultimele secole însă a fost legată de satanism,
miscarea Wicca si Franc-Masonerie. Pentagrama reprezintă cele patru elemente (pământ,
foc, apă, aer), precum si ceea ce este numit “suflet”. Alăturarea acestor cinci elemente dă
nastere luminii si ordinii în Univers.
Pentagrama satanică este reprezentată cu un colt îndreptat în jos, iar în interiorul
stelei se află Capra Sabatică, gresit asemănată zeitătii oculte Baphomet. Uneori, simbolul
este reprezentat înconjurat de două cercuri si numere pitagoreice. Un amănunt important
este că steaua satanică nu este o negare a pentagramei Wicca, iar diferentierea orientării
colturilor (sus sau jos) este o diferenŃiere modernă, aceasta neexistând până în secolul al
XIX-lea.
Pentagrama Wicca este încadrată într-un cerc de obicei, imaginea fiind un simbol
al credintei adeptilor. Totusi, tinerii adepti ce se tem de răspunsul social negativ pe care
lar putea avea convingerea lor religioasă, poartă obiecte ce reprezintă pentagrame
stilizate.
Pentagrama este, de asemenea, un puternic simbol în Masonerie, unde este folosită
atât cu un colt orientat în sus, cât si cu el în jos, în cazul simbolului “Steaua Estului”,
simbol al Grupurilor Masonice Feminine.

5. Simbolul Infinitului
A fost propus în anul 1655, de către matematicianul John Wallis si a fost botezat
40 de ani mai târziu, de către Bernoulli - “lemniscus”, ceea ce în latină înseamnă “fundă”.
Simbolul infinitului a fost folosit pentru a reprezenta sulful, echivalentul în alchimie al
sufletului uman. Odată cu acapararea simbolului de către satanisti, simbolul este văzut
drept “Crucea Pontificală a lui Satan”.

6. Simbolul inimii
Este tot un simbol vechi, transcultural, asociat mai degrabă judecătii si
sentimentelor, decât organului ca atare. Reprezintă un semn al apropierii, afectiunii si
iubirii. Cea mai comună reprezentare a inimii este ca semn al dragostei. Simbolul se
găseste si în cultura greacă, aici repezentându-l pe Dionysos, zeul vinului. Printre
interpretările acordate simbolulului inimii le enumerăm si pe cele de însemn al plăcerii
carnale, al pasiunii - când este reprezentată străpunsă de o sageată, simbol religios
Voodoo (însemnul zeiŃei Erzulie, patroană a dragostei) sau simbolul prieteniei în cultura
irlandeză - Claddagh (Claddagh este format din două mâini apropiate de o inimă,
simbolizând prietenia si o coroană deasupra inimii, simbolizând loialitatea).
În crestinism există două reprezentări deosebite ale inimii, de multe ori încurcate de
necunoscători: a) Sacre-Coeur (inima sacră) - cunoscută din secolul al XVII-lea, născută
din viziunile sorei Maria Margareta; imaginea simbolizează legătura între uman si divin,
conform viziunilor sfintei; b) inima imaculată a Fecioarei Maria, simbol al durerii si al
suferintei, caracteristică religiei crestine catolice. Inima este prezentată străpunsă de un
pumnal, uneori de cifra 7, ca simbol al celor sapte dureri ale Fecioarei si înconjurată de
trandafiri si flori de liliac.

7. Caduceul, Toiagul lui Asclepios si Pocalul Hygeei


Aceste trei simboluri, reprezintă în aparentă acelasi lucru. Caduceul este simbolul
zeului grec Hermes (Mercur la romani), ocrotitor al comertului si al hotilor. Caduceul
este întruchipat de doi serpi încolăciti în jurul unui toiag ce prezintă în partea superioară
două aripi. Simbolul este folosit în mod eronat de anumite institutii medicale în locul
Toiagului lui Asclepios. Asclepios sau Esculap este zeul medicinei, fiind cunoscut ca fiul
lui Apollo. Se spune despre Asclepios că ar fi fost educat în arta vindecării prin medicină
de către centaurul Chiron. Asclepios ar fi fost, conform mitologiei grece, medicul
argonautilor, fiind atât de priceput în arta vindecării încât putea aduce la viată mortii. Se
mai spune despre Esculap ca avea 3 fiice: Meditrine, Hygeia si Panacea, simboluri ale
medicinei, igienei si vindecării. Polcalul Hygeei reprezintă un simbol al vindecării si
regenerării.
Franc-Masoneria, organizatie initiatică, operativă si speculativă, promovează la
rândul ei următoarele simboluri masonice:
- Triunghiul echilateral sau „Delta luminoasă“, ce simbolizează Divinitatea. În mijlocul
triunghiului se află fie numele ebraic format din patru litere (Tetragrama), al lui Iehova,
fie „ochiul divin“. În atelierele masonice, triunghiul este plasat în partea de răsărit si
reprezintă treimea divină sub toate formele sale: Trecutul, Prezentul si Viitorul;
Întelepciunea, Forta si Frumusetea; cele trei regnuri din natură - Nasterea, Viata si
Moartea; Lumina, Întunericul si Timpul, care realizează echilibrul între principiile
masculin si feminin;
- Ochiul reprezintă Soarele, expresie vizibilă a Divinitătii, de la care
emană Lumina si Viata;
- cele două coloane - Jakin si Boaz - au fost concepute de Hiram, arhitectul Templului lui
Solomon. Coloanele, una rosie si una albă, corespund Soarelui si Lunii, reprezentând
opozitia dintre principiile masculin si feminin, activ si pasiv, luminos si întunecos;
- Steaua strălucitoare, cu litera G în centru, reprezintă simbolul actiunii
binefăcătoare;
- litera G are cinci semnificatii: Gravitate, Geometrie, Geniu, Gnosă, Generare. Mai poate
fi si atribuită Marelui Arhitect - G = God;
- echerul si compasul simbolizează, pe rând, actiunea omului asupra materiei si
organizarea haosului, măsoară cel mai mare sector de activitate ce poate fi atins de geniul
uman. Compasul mai reprezintă si cele două brate apărute din punct, începutul oricărei
manifestări cosmice.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate