Hepatita cronica

Definitie
Hepatita cronica reprezinta un sindrom plurietiologic care are ca element comun existenta unor
leziuni necroinflamatorii si a unui grad variabil de fibroza, care evolueaza fara ameliorare minim
6 luni. Aceste modificari histologice asociaza manifestari clinice variabile ca intensitate si
expresivitate si anomalii biochimice imunologice si imagistice.
Cauze:
Virusurile hepatice B i C sunt principalele cauze de hepatit cronic; 10% din cauzele de
hepatit B i aproximativ 80% din cazurile de hepatita C se cronicizeaz. Infecia cu virusurile
hepatitice A i E nu conduce la hepatit cronic.
Inflamatia debuteaz datorit toxinelor chimice pe care organismul le produce n momentul n
care descompune alcoolul sau medicamentele. Cu timpul, aceste toxine pot afecta
ficatul (celulele hepatice) i pot interfera cu capacitatea ficatului de a-i ndeplini funcia.
Semne i simptome:
Semnele clinice ale hepatitei cronice sunt variabile. Cam 1/3 din cazuri apar dupa o hepatita
acuta, dar majoritatea se dezvolta insidios. Multi pacienti sunt asimptomatici, in special cei cu
hepatita cronica C. O stare nespecifica de rau, anorexia si oboseala sunt frecvente. Icterul este
variabil ca intensitate si deseori lipseste.

Semnele de boala hepatica cronica (splenomegalie, stelute vasculare, retentia fluidelor) pot sa
apara, dar la multi pacienti afectiunea ramane subclinica pentru multi ani.
Tratament:
Corticosteroizii sunt contraindicati deoarece cresc replicarea virala. Alfa interferonul este utilizat
pentru a suprima replicarea virala dar rezultatele globale sunt putin satisfacatoare.

In hepatita cronica B se folosesc interferonul si lamivudina. Alfa interferonul se administreaza in
doza de 10 MU sc de trei ori pe saptamana; 30-40% dintre pacienti au un raspuns complet si
stabil cu aparitia de anticorpi anti-e si disparitia AND-HBV din ser. Raspunsul apare mai
frecvent la pacientii care nu au elemente de ciroza si care au o durata de evolutie a bolii mai
mica. Nu se trateaza cu interferon hepatitele cronice cu valori normale ale transaminazelor, cei
cu ciroza si cei peste 65 ani.

Lamivudina, antiviral oral mai comod de administrat si cu efecte adverse mai putine decat
interferonul se indica in toate cazurile de hepatita cronica B netratate. Lamivudina este utila in
HBV+HIV.

Hernia inghinala

Definitie:
Hernia inghinala apare atunci cand in zona inghinala (santul dintre coapsa si abdomen), tesutul
abdominal sau o parte din intestin protruzioneaza printr-un punct slab al peretelui abdominal
determinand aparitia unei umflaturi la acest nivel sau la nivelul scrotului.
Cauze:
Herniile inghinale sunt determinate de:
- persistenta unei comunicari intre abdomen si organele genitale (numita canal inghinal) ce in
mod normal ar fi trebuit sa se inchida inainte de nastere
- slabirea muschilor abdominali prin imbatranire si uzura in cursul vietii
- conditiile ce cresc presiunea in cavitatea abdominala (exemplu tusea frecventa sau obezitatea)
- sport - atletii dezvolta uneori o hernia determinata de sport manifestata printr-o durere cronica
in regiunea inghinala cu sau fara semne de hernie. Acest tip de hernie apare mai ales in sporturi
ce implica miscari repetate, ca de exemplu hochei, fotbal si tenis.
Tratament
Herniile inghinale sunt determinate de:
- persistenta unei comunicari intre abdomen si organele genitale (numita canal inghinal) ce in
mod normal ar fi trebuit sa se inchida inainte de nastere
- slabirea muschilor abdominali prin imbatranire si uzura in cursul vietii
- conditiile ce cresc presiunea in cavitatea abdominala (exemplu tusea frecventa sau obezitatea)
- sport - atletii dezvolta uneori o hernia determinata de sport manifestata printr-o durere cronica
in regiunea inghinala cu sau fara semne de hernie. Acest tip de hernie apare mai ales in sporturi
ce implica miscari repetate, ca de exemplu hochei, fotbal si tenis.







Scleroza multipla

Definitie:
Scleroza multipla este o afectiune neurologica cronica, care afecteaza sistemul nervos central, in
mod special creierul, maduva spinarii si nervii optici. Scleroza multipla poate provoca dificultati
in forta si controlul muscular, tulburari de vedere, de echilibru, ale sensibilitatii si tulburari ale
functiilor mentale.
Cauze:
Cauza sclerozei multiple (SM) este necunoscuta. Ar putea fi implicat un factor genetic, deoarece
riscul de aparitie a sclerozei multiple la o persoana este usor crescut daca unul din parinti a avut
scleroza multipla.
Legatura, nu intotdeauna evidenta, intre locul (geografic) in care persoana afectata a copilarit si
riscul de dezvoltare a sclerozei multiple mai tarziu in cursul vietii, sugereaza ca ar putea fi
implicati unii factori de mediu, precum infectiile virale sau alte boli infectioase. Totusi, pana in
prezent nu s-a demonstrat clar ca o anumita infectie specifica ar cauza scleroza multipla. S-au
suspectat si alti factori declansatori ai sclerozei multiple, dar pana acum nu s-a demonstrat ca
vreunul din ei ar fi implicat cu certitudine.
Simptome:
Simptomele timpurii (de debut)- Cele mai frecvente simptome timpurii ale sclerozei multiple
sunt:
simptome musculare sau motorii, precum slabiciunea, tararea piciorului, rigiditate, tendinta de a
scapa lucrurile din mana, senzatia de ingreunare, neindemanare sau stangacie sau lipsa
coordonarii miscarilor (ataxie)
- simptome vizuale, precum vederea incetosata, intunecata, cu pete sau neclara, durere la nivelul
globilor oculari (mai ales la miscarea lor), orbire sau vedere dubla
- nevrita optica, care consta in pierderea brusca a vederii si dureri oculare; este o manifestare
destul de comuna la debutul bolii, aparand in pana la 23% din persoanele cu scleroza multipla
- simptome senzoriale, precum furnicaturi, senzatia de intepaturi de ac, amorteli, o strangere ca
in banda in jurul corpului sau a picioarelor sau senzatii electrice care se deplaseaza de-a lungul
spatelui si in jos, in picioare.
Simptomele de debut mai putin frecvente pot fi:
- simptome de echilibru, precum senzatia de cap usor sau ameteala si senzatia ca totul se invarte
in jur (vertij)
- simptome vezicale, ca de exemplu incapacitatea de a tine urina (incontinenta urinara) sau de a
goli complet vezica urinara sau pierderea senzatiei de mictiune (o incapacitate de a simti ca
vezica urinara se umple, pana cand apare o nevoie brusca, urgenta de a urina).

Simptomele cand boala avanseaza.Pe masura ca scleroza multipla avanseaza, simptomele pot
deveni mai severe si pot include:
- accentuarea dificultatilor musculare, precum slabiciunea, tararea piciorului, neindemanarea,
stangacia sau lipsa coordonarii
- miscari rigide, mecanice (spasticitate) sau tremor care nu poate fi controlat, care pot face
mersul dificil; poate fi necesar un scaun cu rotile uneori sau tot timpul
- durere sau alte simptome senzoriale
- incontinenta urinara sau mai rar, o incapacitate de a urina (retentie urinara)
- constipatie si alte tulburari intestinale
- la barbati, disfunctie erectila (impotenta)
- la femei, disfunctie sexuala
- probleme cognitive si emotionale, frecvente la persoanele care au scleroza multipla de mai mult
timp:
- probleme cognitive, precum pierderi de memorie, dificultati de concentrare, scaderea atentiei
sau dificultate in gasirea cuvintelor adecvate
- simptome emotionale, precum depresia, anxietatea si mania; un simptom rar este veselia
excesiva, care pare inadecvata.
Forme clinice:

Dup evoluie exist: - form cronic ciclic, - form cronic progresiv, - form fixat, - form
acut.
Dup vrst: - form infantil, - form tardiv care apare la 40-50 de ani.
Dup topografia leziunii: - form encefalomielitica, - form encefalitica, - form mielitica,
- form amiotrofic,
Tratament:
Tratamentul sclerozei multiple cuprinde: tratament igieno-dietetic, tratament medicamentos i
tratament fizioterapeutic.
Tratamentul igieno-dietetic: n timpul puseelor pacientul trebuie s stea n repaus la pat. ntre
pusee, pacientul trebuie s evite expunerea la frig, umezeal, cureni de aer, soare, cldur
excesiv. Regimul alimentar trebuie s fie substanial, bogat n vitamine i oligoelemente.
Tratamentul medicamentos: are drept scop interceptarea mecanismului inflamator alergic i
stimularea procesului de remielinizare. Cur Kreindler se compune dintr-o serie de medicamente
desensibilizante: Glucosalil, Tiosulfat de sodiu, Piramidon, Histamin. Tratamentul se face n
mai multe serii de cte 14 zile.
Tratamentul imunosupresor se face cu Cortizon si ACTH.
Medicaia cu efect metabolic remielinizant folosete vitaminele din complexul B, n special B12.
Tratamentul fizioterapeutic se compune din kinetoterapie: masaj, gimnastic medical.
Litiaza biliara

Definitie:

Litiaza biliara reprezinta prezenta de calculi (pietre) in interiorul vezicii biliare (colecistului) si a
cailor biliare (conducte anatomice care transporta bila de la ficat la intestin).

Simptome:

Durerea este principalul simptom si apare in regiunea epigastrica (zona stomacului) si a
hipocondrului drept (subcostal drept) si poate iradia (se poate intinde) in spate si umarul drept.
Durerea poate apare brusc si nu se calmeaza la incercarile bolnavului de a obtine o pozitie
confortabila, impiedica respiratia profunda, poate avea caracter postprandial (dupa masa) sau
nocturn si durata variabila de la zeci de minute la ore sau zile. Poate fi o durere intermitenta
manifestandu-se ca niste crize periodice (colica biliara) sau este continua, nu se calmeaza usor in
cazul aparitiei complicatiilor.
Greturi si varsaturi de la gust amar matinal la varsaturi alimentare, bilioase (verzui) care
calmeaza intr-o mare masura durerea.
Inapetenta
Febra semn al aparitiei complicatiilor (colecistita acuta).
Icterul, urini hipercrome (inchise la culoare), scaune decolorate-semn al migrarii unor calculi in
calea biliara principala cu obstructie coledoc.


Etiologie:

bila este un lichid galben-verzui, format din apa, saruri biliare, acizi biliari si colesterol. In cazul
in care compozitia bilei se modifica, in vezicula biliara se depun cristale de colesterol care, in
combinatie cu sarurile biliare si pigmentii biliari, duc la formarea calculilor biliari (pietre de mici
dimensiuni). Pot exista intre una si 200 de astfel de mici pietre (2-3 mm).

Calculii biliari apar ca urmare a cristalizarii colesterolului si ai altor constituenti ai bilei si
reprezinta formatiuni dure, asemanatoare unor pietre, formate prin depunerea de colesterol,
pigmenti, rubina, saruri biliare, carbonati si fosfati de calciu etc. In vezica biliara, ca urmare a
neeliminarii lor prin canalele biliare.

Litiaza biliara reprezinta fenomenul depunerii si formarii calculilor biliari - care se dezvolta in
timp, iar colica biliara reprezinta starea de criza in care nisipul sau pietrele incep sa migreze din
vezica biliara pe caile biliare.






Tratament:

In timpul puseelor dureroase se pot administra antispastice, antialgice, antiemetice (impiedica
varsatura) cu rol in ameliorarea simptomatologiei aceasta medicatie insa, nu va face ca
pietrele sa dispara, pacientul prezentand in timp alte si alte pusee dureroase, cu dezvoltarea
complicatiilor infectioase (colecistita acuta, gangrena, perforatie), mecanice (migrarea unui
calcul in coledoc cu aparitia icterului), etc. De aceea tratamentul chirurgical este indicat de la
inceput, de indata ce pacientul afla ca este purtatorul unor calculi asimptomatici sau simptomatici
bineinteles interventia este mai facila ,riscul unei conversii din chirurgie laparoscopica in
deschisa este mai mic. Pacientul nu trebuie sa astepte complicatiile cu siguranta acestea isi vor
face simtita prezenta daca pacientul nu a ales o metoda chirurgicala de la inceput.


































Hernia de disc




Definitie:

Hernia de disc reprezinta o afectiune de natura neurologica ce se caracterizeaza prin alunecarea
nucleului pulpos de-a lungul maduvei spinarii si coloanei vertebrale, ceea ce clinic se traduce
prin aparitia unor dureri de spate foarte intense in zona respectiva.
Cauze:
Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare o
fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii
vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali
(determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor.

Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea unor
activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca
pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire
a discului si nu de traumatism.
Factori de risc:
Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.
Simptomatologie:
- Astenie musculara la nivelul membrelor superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul palmei, degetelor;

Tratament: chirurgical; antiinflamatoare

Colica biliara

Definitie:
Definitia colicii biliare este destul de clara. Este o durere cauzata de destinderea (umflarea) sau
contractia energica a colecistului.
Cauze:
Litiaza biliara (cea mai frecventa cauza)
Functionarea defectuoasa a muchiului canalului coledoc (sfincterul Oddi)
Infectii biliare (colecistita)
Parazitoze biliare
Sangerari pe caile biliare
Tumori de cai biliare (durerea este persistenta, mai rar ca o colica)

Tratament:
Deoarece criza de fiere poate avea si cauze si evolutie grave, este bine ca in acest caz tratamentul sa
fie facut doar la recomandarea medicului, si sub supravegherea lui.
Tratamentul este antialgic, antispastic, antiinflamator, antiemeteic, uneoti antibiotic, si in ziua colicii
este bine sa nu se bea decat apa sau lichide moderat indulcite (ceaiuri), urmand apoi o perioada
de regim pentru bolile de fiere.
Uneori este nevoie de interventie chirurgicala





Diabetul zaharat

Definitie:
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, transmisa genetic sau castigata in
timpul vietii, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, insotita sau urmata de
perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral).

Circumstante de aparitie:
- persoanele cu risc genetic (o singura gena sau poligenetica);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului, actionand asupra celulelor beta,
(traumatisme pancreatice, pancreatite urleiene, alcoolism, lues);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului prin suprasolicitarea celulelor
beta si epuizarea lor (supraalimentatie, obezitate, sarcina, traume psihice);
- persoane care fac tratamente cu citostatice, imunosupersive, glicocorticoizi, ACTH, care inhiba
sinteza insulinei.

Manifestari de dependenta:
- poliurie, 4-5 litri/24 ore;
- polidipsie, ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;
- polifagie accentuata, indeosebi la tineri;
- scaderea ponderala, ca urmare a catabolismului si pierderilor de material energetic (glucoza);
- astenie fizica si intelectuala;
- crampe musculare;
- prurit genital si infectii genitale fara raspuns la tratamentele obisnuite;
- manifestarile unor complicatii in formele atipice (plagi nevindecabile, furunculoza).

Tratament:
in diabetul zaharat de tip 1 insulina ordinara prin injectie SC, in doza recomandata (in functie
de valorile glicemiei si glicozuriei), se administreaza cu 15-30 min. inaintea mesei (se foloseste
seringa speciala, gradata in unitati de insulina, se tine seama ca alcoolul inactiveaza produsul);
ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea meselor principale;

in diabetul zaharat de tip II administreaza medicatia hipoglicemianta pe cale orala; sulfamide
hipoglicemiante sau biguanide si urmareste efectele secundare ale acestora (greturi, varsaturi,
epigastralgii, inapetenta);















Pneumonia bacteriana

Definitie:
Pneumonia acuta este un proces inflamator de natura infectioasa, la nivelul parenchimului
pulmonar. Germenii incriminati frecvent sunt: pneumococul, stafilococul, streptococul.

Circumstante de aparitie:

- infectii nozocomiale;
- complicatii in cursul unei boli (septicemie);
- secundare unor manevre chirurgicale (traheostomie).

Factori favorizanti:
- varsta: copiii si varstnicii sunt mai receptivi;
- frigul, umezeala, factorii poluanti, efortul fizic intens;
- afectiuni care scad rezistenta la infectii: diabet zaharat, I.R.A., SIDA, insuficienta hepatica,
aloolism.

Simptome:
- tuse, la inceput uscata, apoi cu expectoratie (galben-ruginie, vascoasa);
- tahicardie;
- frecvent herpes labial.
- febra remitenta;
- frisoane;
- stare generala alterata
- dispnee cu cianoza.

Tratament:
Tratamentul ce vizeaz simptomele include medicamente antitermice, de tipul paracetamolului
sau al aspirinei, i antitusive + antibiotice.
Apendicita acuta

Definitie:
Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Fara tratament
chirurgical apendicul inflamat se poate rupe si infectia se extinde prin sange sau in cavitatea
abdominala rezulta peritonita.
Cauze:
Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre cazuri, obstructia lumenului, a cavitatii
organului, fie datorita unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau a unui mic corp strain
(sambure, samanta).
Manifestari clinice:
-dureri abdominale in partea dreapta,
-abdomen inferior, care apar initial in capul pieptului,
-greata, varsaturi,
-lipsa pofta de mancare,
-constipatie, diaree, subfebrilitate.
Tratament:
Tratamentul este chirurgical, prin apendicectomie clasica sau laparoscopica.




Angina pectorala

Definitie:
Angina pectorala (AP) este un sindrom clinic manifestat printr-o durere intermitenta retrosternala
sau precordiala consecutiva unui aport insuficient de sange oxigenat la nivelul unei zone a
muschiului cardiac. Un episod de angina pectorala poate dura intre 1 si 15 minute.

Manifestari clinice:
Manifestarile clinice ale anginei pectorale apar in momentul in care lumenul vascular este
ingustat cu peste 70% fata de normal. Durerea apare cel mai frecvent la efort (creste consumul de
oxigen al muschiului cardiac) si este resimsita ca o constrictie, strangere - strivire, presiune -
greutate sau arsura la nivelul hemitoracelui stang (aria precordiala) sau la nivelul osului sternal.

Aceasta durere poate sa iradieze adesea catre gat, brate, spate, mandibula sau chiar dinti.
Afectiunea se poate manifesta doar printr-unul dintre urmatoarele simptome (fara durere):
greutate in respiratie (dispnee) insotita de o stare de frica fara obiect (anxietate), fatigabilitate,
transpiratii, palpitatii sau chiar dureri epigastrice.
Cauze si factori de risc:
Principalele cauze ale anginei pectorale sunt:
ateroscleroza coronariana care ingusteaza arterele (95% din cauze); spasmul arterelor coronare
(angina lui Prinzmetall); ingustarea arterei aorte. Unele conditii pot favoriza producerea sau
agravarea afectiunii, si anume: hipertiroidia, anemiile severe, febra, frigul sau trecerea de la cald
la frig, mesele bogate, emotiile puternice si stresul. Astfel, pentru a preveni agravarea sau chiar
aparitia anginei pectorale trebuie sa evitam cresterea nivelului de colesterol in sange, obezitatea,
hipertensiunea arteriala, fumatul, sedentarismul si alimentatia dezechilibrata. Din pacate insa,
exista si factori de risc care nu pot fi modificati. Acestia sunt varsta (peste 40 de ani),
predispozitia genetica, sexul masculin si boala diabetica.

Evolutia bolii este imprevizibila putand surveni angina pectorala instabila, tulburari de ritm
cardiac, soc cardiogen (edem pulmonar acut), infarct miocardic acut sau moarte subita.
Mortalitatea este de 0,5-4% pe an, insa daca afectiunea este tratata, prognosticul poate fi
ameliorat.


Tratament:
Conduita terapeutica in cazul anginei pectorale presupune administrarea de medicamente care
scad consumul de oxigen al inimii (de exemplu prin scaderea frecventei cardiace, a tensiunii
arteriale si a fortei de contractie a inimii). sau care cresc aportul de sange oxigenat la nivelul
inimii (prin dilatarea arterelor coronare). Se mai poate incerca dilatarea mecanica a arterei si
introducerea unui "stent" (suport care previne reobstructia). In plus, se poate apela la tratamentul
chirurgical care foloseste bypass-ul coronarian (suntarea portiunii arteriale obstruate).




















Colica renala

Definitie:
Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata
brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele
genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren accidentat,
etc. Durata colicii este variabila.
Cauze:
Colica renal, o durere cu o intensitate variabil, de la o jen pulsatil pn la o durere
insuportabil, o durere comparabil cu cea din pancreatita acut, este declanat de migrarea
unui calcul renal. Formarea calculilor renali n cavitile intrarenale urmat de migrarea acestora
duce la apariia durerilor insuportabile. Calculul renal are o suprafa rugoas, aspr care
lezeaz ureterul, cptueala cilor urinare. Durerea este cauzat de excitaia filetelor nervoase
din submucoas i de spasmul care apare din nevoia de a se contracta ureterul pe piatr pentru a
mpiedica migrarea sa.
Semne si simptome:
Primul semn care determin diagnosticarea cu colic renal este tocmai durerea insuportabil
din zona lombar. Simptomele care evideniaz apariia colicii renale sunt tulburrile urinare. n
cazul colicii renale apar urinri frecvente nsoite de durere. De asemenea, o persoan cu colic
renal manifest senzaia de urinare incomplet sau urineaz foarte des. Asemenea colicii
biliare, pacientul care sufer de colic renal poate manifesta tulburri
digestive, greuri i vrsturi. Ca i semne generale ale colicii renale se remarc
paloarea,transpiraia, agitaia, iar pacientul caut o poziie prin care s reduc intensitatea durerii.


Tratament:
Tratamentul pentru colica renal presupune utilizarea antispasmodicelor, a antiinflamatoarelor
precum i a antialgicelor. n colica renal nu sunt recomandate diureticele i nici nu se foreaz
diureza, deoarece fluxul de urin poate determina apariia ureterohidronefrozei. De asemenea
prin utilizarea diureticelor se poate accentua durerea din zona lombar.



Pancreatita acuta
Definitie:
Pancreatita acut reprezint inflamaia brusc a pancreasului, care poate fi uoar sau
amenintoare de via, care ns, de obicei, se vindec complet.
Simptomatologie:
-dureri abdominale severe localizate n epigastru, inferior de stern
-majoritatea pacienilor au stri de grea i prezint vrsturi, uneori pn cnd nu mai au ce s
elimine din stomac
-iniuial, temperatura corporal poate fi normal, ns crete n decurs de cteva ore, ajungnd
ntre 37,7 i 38,3 grade Celsius
Tratament:
Subiecte n Health
Tratamentul pancreatitei acute uoare, n special la pacienii cu crize recurente, const de obicei
n administrarea de analgezice pentru amelioarea durerii i n ingestia de lichide simple.

n cazurile moderate sau severe de pancreatit este necesar spitalizarea. Toi pacienii trebuie
s evite iniial alimentele i lichidele, deoarece acestea stimuleaz pancreasul s produc mai
multe enzime. Dac simptomele, cum ar fi durerea sau starea de grea, dispar rapid i nu apar
complicaii, se poate relua alimentaia normal, ns alimentele sunt introduse printr-un tub direct
n tubul digestiv. ns dac simptomele nu se amelioreaz sau dac apar complicaii, se
administreaz lichide intravenos pentru a preveni deshidratarea i hipotensiunea arterial, care
pot agrava pancreatita.








Epilepsia

Definitie:
Epilepsia este o dereglare a sistemului nervos care produce descarcari bruste si intense de
activitate electrica in creier. Aceasta activitate electrica anormala de la acest nivel se manifesta
clinic prin convulsii care afecteaza controlul miscarii, al vorbirii, al vederii sau chiar al starii de
constienta.
Cauze:
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie,
au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale
Simptome:
Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar
simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de
la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul
convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul
convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde
controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte
greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva
secunde.
Tratament:
Tratamentul epilpsiei are in vedere in primul rand, suprimarea, pe cat posibil, a
crizelor. Medicatia anticonvulsivanta se va administrate sub o stricta supraveghere a unui
medic, se va face fara intrerupere, ani de zile. Dintre acestea amintim:
-fenobarbitalul,
-fenitoinul,
-mesantionul,
-primidonul.


AVC

Definitie:
AVC reprezint o tulburare a circulaiei ce deservete un anumit teritoriu cerebral i care
determin o perturbare major a funciilor acestuia.
Cauze:
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a creierului.
Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau poate ajunge in
arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din orice alta regiune a
organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care determina
afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
- rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzata de tensiunea arteriala
crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut al colesterolului sangvin
- fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o valva cardiaca
reparata, o boala cardiaca valvulara precum prolapsul de valva mitrala sau stenoza (ingustarea)
orificiului valvular
- infectia valvelor cardiace (endocardita)
- un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
- tulburari de coagulabilitate a sangelui
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul creierului (numita
hemoragie intracerebrala) sau in spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Sangerarea in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp indelungat a
tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de ruperea
unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub control.

Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente, sunt:
- inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea in sifilis sau tuberculoza
- tulburari de coagulabilitate ale sangelui, precum hemofilia
- leziuni ale capului sau gatului care afecteaza vasele sangvine din aceste regiuni
- iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
- angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).
Factori de risc:
- tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanta dupa
varsta
- diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC. Prezenta
diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectarii circulatiei care
apare in aceasta boala.
- nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare si la infarct
miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar aceasta la
randul ei poate determina cresterea riscului de AVC
- afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a unui
accident vascular cerebral
- alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale valvelor cardiace,
foramen ovale patent saucardiomiopatie
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv
- lipsa activitatii fizice
Simptome:
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o parte a
corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete, vedere
dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe
Tratament:
Conceptul "timpul inseamna creier" subliniaza faptul ca in cazul accidentelor vasculare
cerebrale tratamentul trebuie sa fie facut de urgenta. De accea este foarte important ca bolnavul,
familia sau rudele sa recunoasca cat mai precoce semnele si simptomele unui AVC si sa ceara
ajutor specializat.

In functie de tipul de accident vascular cerebral, de zona pe care acesta a afectat-o, de
rezultatele investigatiilor paraclinice se poate opta pentru: tratamentul medical sau tratamentul
chirurgical.

Tratamentul medical se poate administra pacientilor care nu au indicatie chirurgicala sau celor
ce refuza interventia chirurgicala:

- Terapia trombolitica:utilizeaza activatorii plasminogenului, precum streptokinaza
- Terapia antiagreganta plachetara:Aspirina, Clopidogrel, Dipiridamol, Trifusal
- Terapia anticoagulanta:heparina, warfarina
- Terapia diuretica:manitol
- Tratamentul hipertensiunii arteriale
- Tratamentul convulsiilor
- Steroizi
- Tratamentul febrei
- Medicatie pentru controlul glicemiei
- Calmante


















Diabet zaharat tip 1

Definitie:
Tipul I n diabetul zaharat de tip I (denumit n trecut diabet insulino-dependent sau diabet
cu debut juvenil), peste 90% din celulele pancreatice care produc insulin sunt distruse
definitiv. Ca urmare, producia pancreatic de insulin este redus sau absent.

Simptome:
La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debuteaz adeseori brusc i cu intensitate crescut.
Se poate instala rapid o stare denumit cetoacidoz diabetic. n absena insulinei, majoritatea
celulelor din organism nu pot folosi glucoza din snge. Pentru a supravieui, aceste celule ncep
s utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase ncep s
metabolozeze grsimile, ceea ce conduce la producia unor compui denumii cetone. Cetonele
reprezint o surs de energie celular, ns determin acidifierea sngelui (cetoacidoz).
Simptomele iniiale ale cetoacidozei diabetice includ senzaie intens de sete i elimonarea unor
volume urinare mari, scdere ponderal, grea, vom, oboseal i n special la copii dureri
abdominale.
Respiraia devine profund i rapid, deoarece organismul ncearc s corecteze acidoza
sanguin. Aerul expirat miroase a aceton, mirosul fiind determinat de cetonele excretate prin
respiraie. n absena tratamentului, cetoacidoza diabetic poate evolua ctre com i deces,
uneori n decurs de numai cteva ore.
Tratament:
Tratamentul diabetului const n regim alimentar, activitate fizic, educaie i n majoritatea
cazurilor medicamente. Dac o persoan cu diabet reuete s i controleze glicemia, riscul
apariiei complicaiilor este mult diminuat. Scopul tratamentului diabetului este aadar
meninerea glicemiei la valori normale ct mai mult timp posibil.
Tratamentul hipertensiunii arteriale i hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele
complicaii ale bolii. Este eficace i administrarea zilnic a unei doze mici de aspirin.
Persoanele cu diabet beneficiaz foarte mult dac nva despre boala pe care o au, nelegnd
modul n care regimul alimentar i activitatea fizic le afecteaz glicemia i aflnd cum s evite
complicaiile. Informaiile pot fi oferite de o asistent medical instruit special n acest scop.
Indivizii cu diabet ar trebui s poarte ntotdeauna la ei o brar medical care s atrag atenia
medicilor asupra prezenei acestei boli. Aceste informaii permit iniierea rapid a tratamentului
salvator, n special n caz de traumatisme sau alterare a strii mentale.
Reglarea regimului alimentar este foarte important, indiferent de tipul bolii. Medicii recomand
adoptarea unei diete sntoase i echilibrate, precum i depunerea de eforturi pentru meninerea
unei greuti corporale normale. Unele persoane beneficiaz dac discut cu un nutriionist
pentru a pune la punct un regim dietetic optim.
Persoanele cu diabet de tip I, care reuesc s i menin o greutate corporal normal, pot
necesita numai doze mici de insulin. n general, persoanele diabetice nu ar trebui s consume
alimente dulci n cantiti mari. De asemenea, este bine ca mesele s fie luate la intervale
regulate; perioadele lungi ntre mese trebuie evitate.
Deoarece exist o predispoziie pentru creterea colesterolului sanguin, este necesar limitarea
aportului alimentar de grsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc
nivelul colesterolului.
In diabetul zaharat de tip 1 insulina ordinara prin injectie SC, in doza recomandata (in functie de
valorile glicemiei si glicozuriei), se administreaza cu 15-30 min. inaintea mesei (se foloseste
seringa speciala, gradata in unitati de insulina, se tine seama ca alcoolul inactiveaza produsul);
ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea meselor principale;
administreaza insulina ordinara prin injectie IV numai in cazul comei diabetice;
administreaza insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau de doua ori pe zi, la ore
fixe, prin injectii subcutanate;










HTA

Definitie:
Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii arteriale (sistolice
sau diastolice) peste valorile normale(139/89 mmHg).
Factori de risc:
-stresul psihic;fumatul; obezitatea;sedentarismul; ingestia excesiva de Na.
Circumstante de aparitie:
- fara cauze directe (HTA esentiala );
- secundara unei afectiuni renale , endocrine , cardiovasculare , neurologice (HTA secundara).
Examinari paraclinice:
- electrocardiograma,
- oftalmoscopia (F.O.),
- echografia cardiaca,
- sange : glicemie, colesterol, creatinina, azotemie, etc;
- examenul urinei.
Manifestari de dependenta:
- cresterea moderata a valorilor TA ,tranzitorie;
- cresterea permanenta a valorilor TA;
- cefalee occipitala, frecvent dimineata, cu caracter pulsatil;
- ameteli;
- astenie, oboseala;
- tulburari de vedere;
- tulburari de memorie si concentrare;
- parestezii;
- palpitatii;
- dureri precordiale;
- dispnee de efort;
- hemoragii( epistaxis, metroragii).

Tratament:
Intrucat cauza HTA primara nu este cunoscuta, nu exista tratament curativ. Terapia HTA
(tratament medicamentos si igieno-dietetic) modifica evolutia acesteia si intarzie aparitia
complicatiilor. HTA netratata este asociata cu un risc crescut cerebro si cardio-vascular.
Tratamentul prescris de medic include medicamente
diuretice (Indapamid),vasodilatatoare, cardioinhibitoare, precum si medicamente anti-
calcice (Nifedipina, Amlodipina), inhibitori ai enzimei de conversie (Enalapril), inhibitori ai
receptorilor de angiotensina (sartani). Tratamentul medicamentos necesita ajustari periodice,
modificari facute doar la recomandarea medicului.
Regimul igieno-dietetic are un rol major in scaderea si mentinerea tensiunii arteriale in limite
normale. Ai grija la greutatea corporala! Scaderea si atingerea unei greutati optime te poate ajuta
in vindecarea HTA.










Parkinson

Definitie:
Boala Parkinson este o boal degenerativ ce survine n urma distrugerii lente i progresive
a neuronilor. ntruct zona afectat joac un rol important n controlul micrilor, pacienii
prezint gesturi rigide, sacadate i incontrolabile, tremor i instabilitate postural.
Semne si simptome:
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea i bradikinezia.
Dintre acestea, dou sunt eseniale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea postural este al
patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei dup 8 ani de evoluie a bolii.
Alte semne sunt:
tulburri ale somnului
dificulti la deglutiie
sialoree (salivaie abundent)
micrografie (scris mic, ilizibil)
hipofonie (voce diminuat, monoton) i dificulti la articularea cuvintelor
incontinen urinar i constipaie, datorit alterarii funciei intestinului i vezicii
confuzie, pierderea memoriei
tulburri ale mersului, cu pai mici, trii; tendina accentuat spre cdere prin pierderea
reflexelor posturale
pierderea balansului braelor n timpul mersului
hipotensiune ortostatic
dermatit seboreic
modificri ale personalitii

Cauze si factori de risc:
Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate ntr-o zon numit substantia
nigra (substana neagr) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamin, un
neurotransmitor care permite controlarea micrilor.
Prin moartea celulelor din substana neagr, boala Parkinson creeaz un deficit de dopamin. n
mod normal, controlul micrilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamin
i acetilcolin (un alt neurotransmitor). Prin pierderea acestui echilibru, rezult tremorul,
rigiditatea i pierderea coordonrii.
Cauza pierderii progresive a neuronilor n boala Parkinson rmne ns necunoscut. Oamenii de
tiin indic o asociere dintre factorii de mediu i cei genetici.
Factorii de mediu:
expunerea precoce sau prelungit la substane poluante chimice sau la pesticide (ierbicide i
insecticide)
consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele i simptomele bolii Parkinson drogul are
un efect similar pesticidelor
medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanele care blocheaz receptorii de
dopamin
intoxicaia cu monoxid de carbon sau cu mangan
hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburrile idiopatice
degenerative
Factorii genetici:
toate cauzele genetice cunoscute explica mai puin de 5% din cazurile de Parkinson

Tratament:
Dei nu exist un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu
ajutorul medicamentelor, dar i prin modificarea stilului de via. n general, simptomele pot fi
controlate cu succes dac tratamentul este adaptat evoluiei bolii.
n ciuda depresiei i a anxietii cauzate de boala Parkinson, se recomand meninerea unui stil
de via activ.
Obiectivul tratamentului const n controlarea semnelor i simptomelor pe o perioad de timp ct
mai lung, ct i reducerea efectelor adverse. Medicamentele ofer un bun control simptomatic
timp de 4 6 ani. Dup acest interval, invaliditatea progreseaz n ciuda tratamentelor, iar
numeroi pacieni dezvolt complicaii motorii pe termen lung. Alte cauze ale invaliditii n
stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea postural (tulburrile de echilibru) i
demena.
Tratamentul neuroprotector (posibil
Terapiile neuroprotectoare sunt cele care ncetinesc pierderea neuronilor dopaminergici. n
prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector demonstrat pentru boala Parkinson.
Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent neuroprotector, dei efectele sale
benefice nu au fost n ntregime demonstrate. Selegilina poate fi prescris nc de la debutul
bolii. Ea diminueaz degradarea dopaminei naturale i a dopaminei formate cu ajutorul
levodopei. n plus, se pare ca selegilina mpiedic formarea de radicali liberi i de toxine,
protejnd astfel celulele sntoase.

Tratamentul simptomatic
Momentul adecvat pentru iniierea medicaiei depinde de mai muli factori (vrsta, stilul de
via, gravitatea simptomelor etc.) Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele
bolii, dar nu opresc evoluia sa. Se recomand semnalarea oricrui nou simptom ce apare n
timpul tratamentului, pentru a face modificrile necesare. Asocierea dintre levedopa i un
inhibitor de dopa-decarboxilaz (carbidopa sau benzerazid) este tratamentul simptomatic
standard pentru boala Parkinson, cu cele mai puine efecte adverse pe termen scurt.
Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este deseori asociat cu
carbidopa sau benzerazid pentru a obine efecte optime sau pentru a diminua efectele secundare
(greuri, vrsturi, ameeal). ntruct eficacitatea sa scade n timp medicamentul devine
ineficient n 5-6 ani medicii ateapt n general ca simptomele bolii Parkinson sa fie marcate
nainte de a prescrie levodopa.
Agonitii de dopamin bromocriptin, pergolid, pramipexol i ropinirol pot fi prescrii
imediat dup stabilirea diagnosticului, sau n asociaie cu levodopa ntr-un stadiu avansat al bolii.
Agonitii de dopamin au efecte comparabile cu levodopa + carbidopa/benzerazid n stadiile
incipiente ale bolii, dar nu sunt suficient de eficiente n controlarea semnelor i simptomelor n
stadiile avansate.
Levodopa i agonitii de dopamin pot provoca somnolen i scderea vigilenei, astfel nct
capacitatea de conducere a vehiculelor poate fi diminuat.
Medicamentele anticolinergice benzotropin, trihexifenidil contribuie la reducerea tremorului
la unele persoane, restabilind echilibrul ntre dopamin i acetilcolin la nivelul creierului.
Amantadina are efecte benefice pentru pacienii cu Parkinson. ntruct amantadina nu permite
dect o uoar reducere a simptomelor, ea este utilizat la pacienii ntr-un stadiu incipient al
bolii. Mecanismul sau de aciune la nivelul creierului nu este nc bine cunoscut.

IMA

Definitie:
I nfarctul miocardic acut (I MA se caracterizeaza prin necroza miocardica ( pe o suprafata
mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie coronariana prin tromboza.

Circumstante de aparitie:
-dupa mese copioase, efort fizic intens, expunere la frig.

Factori predispozanti:

-ateroscleroza coronariana, stenoza congenitala coronariana, leziuni valvulare.

Factori de risc:

-hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres, sedentarism, diabet zaharat ,
HTA.

Semne si simptome:

durere: anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
- retrosternala sau precordiala
- este descrisa ca osenzatie de constricite sau in gheara;
- osenzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia;
- uneori ca simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau apasare
suportabila
- iradiaza in umarul si in bratul stang , in regiunea cervicala, in mandibula;
- poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brate, antebrate, coate, pumni,
sau in orice regiune a toracelui depasind in sus gatul, iar in jos poate iradia in
epigastru, hipocondru drept sau stang;
- anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
- nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus;
- dureaza de la 30 minute pana la cateva (48 ore).
- apare de obicei in repaus;
- determina agitatia bolnavului;
dispnee, sughit.
semnele care insotesc durerea sunt: agitatie extrema, senzatia de moarte iminenta, ,
transpiratii reci, adinamie, astenie, ameteli, greturi, varsaturi, distensie abdominala, senzatie de
plenitudine epigastrica, mai rar diaree,
hipotensiune arteriala :poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedat de o usoara crestere a
tensiunii arteriale(datorita actiunii stresante a durerii; scaderea TA brusc poate determina socul
cardiogen,
febra absenta la inceput, apar la 12-24 ore de la debut ( in jur de 38 C);
alte semne
- stare de soc: paloare, tegumente reci si umede, puols rapid filiform, alterarea starii
generale, oligurie grava;
- socul inexplicabil, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid progresiva,
tulburari de ritm- atrag atentia asupra unui infarct miocardic acut chiar in absenta
durerii;
- debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici;
debutul nedureros insotiet de semnele si pimptomele enumerate mai sus, poate duce la deces.
Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o urgenta medicala.

Tratament:

La spital, la departamentul de urgenta se precizeaza diagnosticul prin examenul clinic si
electrocardiograma, apoi pacientul este transportat in unitatea de supraveghere coronariana unde
se incepe monitorizarea si tratamentul specific al infarctului de miocard acut ce consta in:
montarea unei linii venoase;
monitorizarea continu a pacientului; (tensiune arterial, electrocardiogram, stare general);
recoltarea analizelor de urgen;
oxigenoterapie;
nitroglicerin sublingual i perfuzie intravenoas;
analgezice (algocalmin, mialgin);
aspirin (i eventual clopidogrel), heparin;
tratament fibrinolitic (n cazul n care pacientul se prezint la spital la mai puin de 12 ore de la
debutul infarctului miocardic acut) cu streptokinaza sau alte trombolitice. Aceste medicamente
dizolv cheagurile de snge i restabilesc fluxul normal de snge prin arterele coronare. Mrimea
zonei din muchiul inimii care a suferit infarctul poate fi sczut dac fluxul este restabilit foarte
devreme. Dar timpul este de o importan major! Dac apar ntrzieri, beneficiul metodei este
sczut;
o alt variant de tratament pentru redeschiderea arterei coronare implicate n infarctul miocardic
acut este angioplastia coronarian a arterei implicate n infarctul de miocard (n centrele n care
exist laborator de cateterism i n situaii selectate);
se continu tratamentul cu heparin, betablocante (de ex. metoprolol), aspirin i eventual
clopidogrel, precum i alte medicamente care mbuntesc funcia inimii, n funcie de situaia
pacientului;
tratamentul anxietii (frecvent la pacienii cu infarct miocardic acut n primele 24-48 ore):
diazepam, alprazolam, hidroxizin.
Tratamentul medical nu este identic la toi pacienii care se prezint cu infarct de miocard, el
este nuanat n funcie de starea clinic a pacientului, de localizarea infarctului de miocard, de
apariia sau nu a complicaiilor.
n mod obinuit, pacientul rmne 24-48 ore n unitatea de coronarieni (n cazurile necomplicate)
i ulterior este transferat n ealonul doi - saloanele de urmrire postinfarct miocardic.

















Litiaza renala

Definitie:
Litiaza renala, cunoscuta cu denumirea de pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin
prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la
nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii,
respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.
Cauze:
Aparitia calculului renal este un proces complex cu un determinism multifactorial:
- cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia
si absorbtia crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale
- oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h
- aport de lichide scazut
- deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)
- urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi
animale, branzeturi asortat" cu un consum exagerat de sare.
- ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali
- infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus)
favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si
proteaza
- staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina stagneaza" sau curge mai
lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).
Semne si simptome:
Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata
brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele
genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren accidentat,
etc. Durata colicii este variabila.

Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si
producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat - hematurie de efort" (dupa
practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu denivelari).

Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal(balonare).
Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90 batai
pe minut) si hipertensiune arteriala (cresterea tensiunii arteriale).
Febra - semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre stare
septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in momentul
urinarii).
Tratament:
Tratamentul medical al litiazei renale urmareste:
- mentinerea unei concentratii urinare scazute prin regim alimentar echilibrat (ingestia sporita de
lichide - apa, ceaiuri diuretice, compoturi ; restrictii pentru carnea rosie si alcool,) sau medicatie
adecvata.
- in functie de compozitia chimica a calculilor se impun masuri terapeutice specifice (evitarea
anumitor alimente, administrarea unor medicamente);
- calculii de acid uric puri sunt singurii care sub tratament strict supravegheat au sanse sa se
dizolve complet si sa se elimine.
Tratamentul colicii nefretice are scopul de a inlatura durerea prin administrarea de
medicamente :
- AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) : Indometacin, Diclofenac, Ketoprofen,Celecoxib,
Ketorolac
- Spasmolitice (reduc spasmul,contractiile) : Scobutil, No-Spa, Piafen
- Antalgice (Paracetamol, Algocalmin)
- Derivati opioizi (Tramadol)











Fractura de gamba

Definitie:
Fractur nseamn ntreruperea continuitii unui os.
Cel mai adesea survine n urma unui traumatism; uneori survine n lipsa unui traumatism
semnificativ, dac osul respectiv este afectat de un proces patologic, cum ar fi osteoporoza,
o infecie sau o tumor.
Clasificare:
Fracturile gambei (ale ambelor oase ale gambei) se clasifica in functie de modul de actiune al
agentului in fracturi directe si fracturi indirecte.
Fracturile directe sunt cele mai frecvent intalnite in accidentele de trafic, acestea se produc de
regula la locul de actiune a fortei mecanice (soc violent, zdrobiri, compresiune).
Fracturile indirecte sunt intalnite frecvent in accidentele de sport, fractura producandu-se in alt
loc decat sediul unde actioneaza agentul traumatic.
Traiectele fracturii pot fi:
- spiroide, acestea fiind cele mai frecvente fracturi ce intereseaza ambele oase ale gambei
- oblice
- transversale
- bifocale
- cominutive.

In cazul fracturilor ce intereseaza doar tibia mecanismele de producere sunt:
- traumatism direct
- traumatism indirect prin torsiune, intalnit mai rar
- fractura de "oboseala" la unirea treimii medii cu treimea superioara acest tip de fractutra se
intalneste la sportivi, balerini, alergatori de maraton.

Fracturile peroneului, de asemenea apar prin 3 mecanisme:
- traumatism direct pe fata externa a gambei, producand o fractura transversala sau cominutiva
- indirect prin torsiune care produce o fractura spiroida o fractura aparent izolata a treimii
superioare a fibulei poate fi asociata cu o fractura de maleola tibiala, fractura Maisonneuve. In
acest caz pentru certitudinea diagnosticului este necesara radiografia fata si profil a gleznei.
- fractura de "oboseala" (de stres) care de asemenea se intalneste la alergatorii de lunga distanta
de obicei acest tip de fractura este situat deasupra aticulatiei tibiofibulare distale.


Simptome:
In urma producerii unei fracturi se instaleaza semne generale si locale.
Semnele generale constau in agitatie, anxietate, paloare iar uneori se poate instala starea de soc
mai ales in acidentele importante. Afectarea starii generale se produce mai frecvent in fracturile
membrului inferior, in fracturile deschise atat la nivelul membrului superior cat si inferior,
in politraumatisme cand au loc si alte leziuni viscerale.
Semnele locale ale fracturii pot fi semne de probabilitate si de certitudine.

Semnele de probabilitate sunt:
- durere in punct fix insotita de impotenta functionala. Durerea constituie semnul subiectiv
constant si pregnant si se accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotenta functionala este
totala, accidentatul neputand ridica piciorul de pe planul patului.
- tumefactia zonei insotita de deformarea regiunii, ulterior echimoza la nivelul fracturii
- deformare locala.
- pozitie vicioasa prin deplasarea fragmentelor precum si prin scurtarea segmentului respectiv.
Membrul respectiv este tinut in rotatie externa si adductie si este mai scurt decat cel sanatos.

Semnele de certitudine confirma prezenta fracturii. Acestea sunt:
- mobilitate anormala
- prezenta crepitatiei osoase
- intreruperea continuitatii osoase
- intransmisibilitatea miscarilor - imprimarea unei miscari segmentului distal de fractura nu este
transmisa la segmentul situat proximal de fractura datorita intreruperii parghiei osoase.
Tratament:
Tratamentul incepe cu primul ajutor la locul accidentului. Imobilizarea provizorie a focarului de
fractura are drept obiective:
- calmarea durerii
- impiedicarea aparitiei complicatiilor (deschiderea focarului de fractura, hemoragia, sectionarea
nervilor). Tratamentul ortopedic este recomandat in fracturile fara deplasare sau fracturile
transversale cu deplasare si cuprinde reducerea sub anestezie a fracturii transversale care devine
stabila si imobilizarea in aparat gipsat femuropodal. Pentru a evita complicatiile circulatorii
pacientul trebuie supravegheat in primele 24 de ore, fractura trebuie verificata radiologic imediat
dupa reducere apoi saptamanal pana la 3-4 saptamani iar ulterior lunar pana la consolidare. Se
poate adauga un toc de mers si se permite sprijinul progresiv dupa o luna.


Hepatita acuta virala
Definitie:
Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de virusul hepatitic A se mai
numeste si hepatita epidemica, deoarece apare in focare epidemice sau epidemii, mai ales la
copii.
Transmitere:
Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii si purtatorii asimptomatici (mai frecvent copii).
Transmiterea este de obicei digestiva, fecal-orala:
- prin contaminarea directa cu bolnavul (mai frecventa in colectivitati)
- prin contaminarea indirecta (alimente, apa contaminata) - mai frecventa in epidemii.
Boala se poate transmite rar prin sange sau contact sexual. Perioada de contagiozitate este de 2
saptamani inainte si 1 saptamana dupa debutul bolii. Virusul este prezent la bolnavi in fecale,
incepand din ultima parte a perioadei de incubatie si in primele doua saptamani ale bolii.
Practic, omul se infecteaza frecvent in copilarie cu acest virus, dar si ulterior de-a lungul anilor,
incat 80-85% dintre persoanele cu varsta de peste 30 de ani au deja dezvoltati anticorpi fata de
acest virus (imunitate specifica).
Simptome:
Incubatia dureaza intre 15-50 de zile, fiind in medie 28 de zile. Probabilitatea de boala
simptomatica este strict legata de varsta: copiii mici fac forme asimptomatice de boala in
majoritatea cazurilor; la adolescenti formele acute sunt mai frecvente. Tipic, hepatita acuta A
evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta.
Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort
digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului). In stadiul urmator apare icterul, coloratia
galbena a sclerelor (albul ochilor) si tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune
acolice (decolorate). Durata icterului este de 2-4 saptamani. Convalescenta este marcata de o
lunga perioada de astenie.
Hepatita virala A evolueaza in marea majoritate a cazurilor cu vindecare completa. Nu se
cronicizeaza. Complicatiile hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti.
Tratament:
Nu exista un tratament specific, ci doar simptomatic bazat pe administrarea de vitamine si
protectoare hepatice.
Igiena riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si sigura.
Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara
sechele. Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus A, dupa infectia cu virus
hepatitic A. Perioada de covalescenta este de 30-60 zile, reprezentand perioada in care se face un
control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea.
Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida, scumpa si limitata in timp (3-6 luni de
protectie). Vaccinareaeste singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand
protectia pe termen lung impotriva hepatitei A.






















Colecistita acuta

Definitie:
Colecistita acuta este o inflamatie acuta a peretelui vezicular, coexistind in marea majoritate a
cazurilor cu un obstacol in calea fluxului biliar, realizind o suferinta mecano-inflamatorie acuta.
Adesea factorii predispozanti cresc riscul pacientilor de a dezvolta staza biliara:

Cauze si factori de risc:

dietele de infometare
nutritia parenterala
analgezicele narcotice
lipsa mobilizarii dupa interventii chirurgicale.
Hipovolemia si socul predispun la ischemie. Ischemia poate sa apara si in vasculitele vaselor
mici si medii, complicatie a chimioembolizarii hepatice.
Compresiile extrinseci pot juca un rol in determinarea stazei biliare.
La majoritatea pacientilor cu colecistita acalculozica infectia poate aparea dupa febra tifoida,
infectii cu Salmonella specii, cu citomegalus virus sau cu Cryptosporidium.
Urmatoarele afectiuni au fost asociate frecvent cu colecistita acalculozica:

chirurgia abdominala, arsurile severe, gastroenteritele
trauma severa, nutritia parenterala, ventilatia mecanica
reactii alergice post-transfuzionale, deshidratarea, analgezia narcotica
diabetul mellitus, antibioticele, embolizarea arteriala hepatica
complicatiile post-partum
insuficienta vasculara si vasculitele
arteriostenoza, hipertensiunea, SIDA.
Empiemul veziculei biliare poate sa se dezvolte ca o complicatie a colecistitei acute, putind
perfora.
Alte cauze mai putin frecvente ale obstruarii ductului cistic pot include:

septuri, diverticuloza intramurala veziculara
cistic cudat, anomalii valvulare, malformatii vasculobiliare
obstructii parazitare, tumorale, inflamatorii.

Semne si simptome:
Colecistita acuta debuteaza frecvent prin dureri in hipocondrul drept care cresc rapid in
intensitate, au evolutie in platou si nu cedeaza la analgezicele obisnuite. Pe masura ce vezicula
biliara se destinde, durerea iradiaza scapular drept. Durerea iradiata periombilical sau spre
hipocondrul sting arata o participare pancreatica. Tendinta la generalizare insotita de aparare
semnifica evolutia spre perforatie.

Colecistita acuta se manifesta frecvent si prin febra. O curba febrila cu oscilatii de tip septic,
insotita de frison si icter tradeaza existenta unei angiocolite sau instalarea unei complicatii: abces
sau necroza parietala. La batrini febra nu este concordanta cu gravitatea leziunilor.

Frisonul are mare importanta mai ales la virstnici, traducind prezenta unor forme distructive.
Aproximativ 20% dintre pacienti prezinta icter moderat care poate fi determinat de edemul
hepatic, edemul ductal biliar sau prezenta calculilor in caile biliare principale.
Greata si varsaturile sunt prezente la peste jumatate dintre bolnavi. Varsaturile frecvente arata
migrarea unui calcul in coledoc sau asocierea unei pancreatite.
Icterul survine doar la un sfert din pacienti, nu este intens si nu semnifica intotdeauna existenta
unui calcul in caile biliare principale, putind fi determinat de odita, pancreatita cefalica de
insotire, calcul inclavat in cistic sau infundibul ce comprima coledocul.

Tratament:
Tratamentul colecistitei acute poate capata mai multe forme. In primul rand, repausul este
obligatoriu, asociat cu nevoia de a aseza gheata pe abdomen. Analgezicele utilizate sunt, in
principal, cele antispastice. Este bine de retinut ca morfina are tendinta de a mari tensiunea
veziculei biliare. De asemenea, antibioticele trebuie prescrise timp de 15 zile, medicul fiind cel
care va indica antibioticul potrivit. Tratamentul chirurgical este necesar in caz de complicatii,
cand tratamentul medicamentos nu a dat rezultate. Interventia chirurgicala este contraindicata
cand vorbim de colecistita acuta asociata cu pancreatita acuta.






Coxartroza postoperatorie
Definitie:
Coxartroza, numit i artroza coxo-femural sau artroza soldului, este o afectiune cronica ce se
caracterizeaza prin distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul coxo-femurale
(sold).
Cauze:
a) forma traumatica, in urma unui traumatism major (fractura de sold, luxatie de sold) si
mai rar prin actiunea repetata a unor microtraumatisme, in conditiile unor anomalii congenitale
preexistente luxaii sau subluxaii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa valga. Coxartrozele
mai pot aprea, ceva mai rar, i datorit unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap
femural, probabil printr-o modificare a presiunii vasculare la acest nivel, sau datorit unor factori
inflamatori, cu localizare la nivelul articulaiei oldului (ex: coxite coxalgie, care n final
determin constituirea procesului artrozic). Tulburrile de static ale bazinului determinate de
inegalitatea picioarelor i scoliozele lombare au i ele un rol foarte important n declanarea
coxartrozei
b)forma senil, datorit imbatranirii fiziologice a articulaiei, dar la care ntlnim i ali factori,
mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit);
Clasificare:
1. Coxartroze primitive (idiopatice-fara o cauza evidenta)
2. Coxartroze secundare: cu alterarea mecanicii articulare (modificri congenitale, modificri
dobndite ale articulaiei oldului); fr alterarea mecanicii articulare (coxite infecioase, coxite
reumatismale, sinovite).
Simptome:
Coxartroza are un debut insidios, lent. Durerea este resimtita la inceput dupa un moment de
repaus, mai ales dimineata cand pacientul se da jos din pat. Pacientul descrie redoarea matinala,
sau redoarea aparuta dupa un moment de repaus si faptul ca aceasta redoare dispare dupa
incalzirea articulatiei. Cu timpul durerea devine invalidant.

Alte simptome: cracmente(zgomote) la mobilizarea articulaiei, reducerea mobilitatii articulare
(mai ales la extensie, rotatiei interne si abductiei), poziie vicioasa (flexie, adducie, rotaie
extern), semnul Patrik (maleol-genunchi), semnul pantofului Duvernay (nclare pe la spate
cu genunchiul flectat, pacientul neputandu-se apleca), diferena de lungime a membrelor, prin
scurtarea membrului afectat.

Semne radiologice: sunt edificatoare pentru coxartroza, fiind investigatiile de electie. Se observa
un proces de deteriorare articulara care ncepe la cei doi poli ai articulaiei coxo-femurale
superior i inferior care sunt i zonele de solicitare maxim i fundul cotilului. Se vor observa
osteofitoza (calcificari osoase anormale), osteoporoza geodic (chisturi osoase) i osteoscleroza
cu ngroarea conturului suprafetei articulare i subierea liniei interarticulare.
Tratament:
1. Msuri igienice i dietetice: scaderea duratei activitilor solicitante (ridicarea greutilor,
ortostatismul i mersul prelungit, mersul pe teren accidentat); adoptarea unor posturi mai puin
nocive, tratarea tulburrilor vasculare i endocrine, utilizarea nclmintei convenabile.
2. Terapia farmacologic (sistemic i local cu antiinflamatoare, antialgice, decontracturante):
consta in antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare locala fara a masa zona
dureroasa. In cazul in care simptomatologia persista se poate trece la folosirea
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Tratamentul poate fi
completat cu un relaxant muscular.
Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical: interventii chirurgicale non-protetice
(Osteotomiile de reaxare-nu se mai practica in aceasta perioada); Interveniile chirurgicale
protetice (proteze totale cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteza bipolara sau A.
Moore,Thompson, Resurfacing protheses).












Ciroza hepatica

Definitie:
Ciroza hepatic (CH) reprezint stadiul final al hepatopatiilor cronice, caracterizat prin fibroz
extensiv i prin remanierea arhitectonicii hepatice, asociate cu necroze hepatocitare i cu
apariia nodulilor de regenerare.
Etiologie:
1.Cauze virale: B,C i D (CH postnecrotic)
2.Cauz alcoolic (ciroz Laennec)
3. Cauz colestatic
- ciroza biliar primitiv
- ciroza biliar secundar
4.Cauz metabolic
- boala Wilson
- hemocromatoza
- deficitul de alfa1 anti tripsin
- glicogenoza
Clasificare:
-Dup dimensiunea ficatului:
- hipertrofic
- atrofic
-Dup morfologia hepatic
- micronodular
- macronodular
- micro-macronodular.

Simptome:
n fazele incipiente simptomele pot lipsi sau poate exista astenie.
Sngerri gingivale, nazale, subicter sau icter sclero-tegumentar.
n fazele tardive aspect tipic: pacient icteric cu abdomen mrit n volum datorit ascitei, cu
ginecomastie, atrofii musculare.
Simptome datorate etiologiei bolii
Ciroza poate fi:
Compensat (fr icter sau ascit)
Decompensat
-vascular: ascit, edeme
-parenchimatos: icter
Simptomatologia este dat de:
1.Disfuncia parenchimatoas: sd. neurasteniform, scdere ponderal, hepatalgii, febr (citoliz
intens), prurit, epistaxis, gingivoragii.
2.Hipertensiunea portal: discomfort, balonri.
Tratament:
-Antiviral: in cazul ciro ul cirozelor compensate Lamivudina in cirozele de etiologie viru ie
virusala B sau IFN+Ribavirina in ce a in cele virusale C
-Corticoterapia: prednison 40-60 mg ciroza autoimun compensat (sau azatioprina Imuran),
ciroza alcoolic,hepatite acute alcoolice supraadugate controverse, studii mai recente arata o
oarecare eficacitate superioara a Pentoxifilinei
-Acid ursodezoxicolic: se pot folosi i n CBP, forme colestatice de ciroza
-Tratament antifibrozant Colchicina eficien discutabil.
-Medicaia hepatoprotectoare: nu modific evoluia bolii.
-Suplimetri vitaminice n cazul prezenei deficitelor.


Cardiopatia ischemica dureroasa

Definitie:
Cardiopatia ischemica sau boala cardiaca ischemica reuneste o serie de afectiuni caracterizate
prin reducerea fluxului coronarian. Astfel muschiul inimii nu va primi suficient sange si implicit
oxigen pentru a functiona normal. Acest fenomen prin care muschiul inimii este deprivat de
cantitatea necesara de snge poarta numele de ischemie miocardica.
Manifestare:
-angina pectorala;
-infarctul miocardic;
-insuficienta cardiaca de origine ischemica;
-aritmiile cardiace de origine ischemica;
-moartea coronariana subita (oprirea cardiaca primara, stop cardiocirculator);
Cauze:
Ateroscleroza coronariana este cauza dominanta (prin placi aterosclerotice), provocand n cel
putin 90 % cazuri evenimentele ischemice coronariene.
Alte cauze mai rare: anomaliile congenitale ale circulatiei coronariene; anevrismele coronare
congenitale, vasculitice sau iatrogene (dupa coronaroplastie, aterectomie etc); emboliile coronare
care determima infarcte miocardice mici; disectia coronara primara (dupa coronaroplastie) sau
secundara (dupa disectia de aorta); ocluzia ostiului coronar (disectie de aorta, aortita luetica,
stenoza aortica , spondilita anchilozanta); traumatismele toracice; vasculita coronara (poliarterita
nodoasa, lupus eritematos sistomic, sclerodermic, sifilis, etc); tromboza primara coronariana
(trombocitoza, policitemie, coagulare intravasculara diseminata, etc); anomalii de metabolism;
boala de vase coronare mici (intramurale)

Tratament:
Exista mai multe clase de medicamente, administrate singure sau n combinatie, care se
recomanda pentru ameliorarea simptomelor si reducerea frecventei crizelor de angina pectorala
si pentru preventia infarctului miocardic acut :

Antiagregantele (Aspirina, Clopidogrel)
Hipolipemiantele - Statinele
Beta-blocantele
Blocantele canalelor de calciu
Nitratii cu actiune imediata si retard
Agonistii canalelor de poatsiu (Nicorandril)
Inhibitorii canaleor If ale nodului sinusal Ivabradina
Agenti metabolici (trimetadizina)
Cand terapia medicamentoasa nu este eficienta se pot aplica proceduri chirurgicale: by-pass
coronarian sau de cardiologie interventionala angioplastia coronariana.
By-pass-ul coronarian este o procedura chirurgicala care consta in implantarea unui vas de sange
in locul segmentului blocat pentru a restaura fluxul sanguin in zona respectiva astfel incat sa se
asigura aportul de sange in tesutul miocardic. Uzual, sunt utilizate ca si grefe, sau artere
localizate in torace, (artelele mamare) sau vene (safene)
Angioplastia coronariana este o procedura interventionala de dilatare a unei artere coronare (vas
de sange care transporta sange spre muschiul inimii) blocata sau ingustata.











Infectia urinara

Definitie:
O infectie urinara este o infectie provocata de agenti patogeni (bacterii, paraziti, fungi), acestia
putandu-se localiza in oricare parte a tractului urinar. Mai pot fi intalniti urmatorii termeni:
uretrita (infectie uretrala), cistita (infectie a vezicii urinare), pielonefrita (infectie a rinichilor).
Simptome:
Simptomele infectiei urinare pot varia in functie de varsta, sex si localizarea infectiei la nivelul
tractului urinar.
Unele persoane nu prezinta simptome sau acestea pot deveni clare in 2-5 zile. Cel mai frecvent
un prim semn de infectie urinara ar fi nevoia frecventa de a urina, insotita de durere sau
arsuri la urinare. Daca urina are o culoare neobisnuita (spre rosu) se poate ca aceasta sa
contina sange. De asemenea urina poate mirosi neplacut.
Femeile au de multe ori discomfort la nivelul abdomenului inferior si simt ca vezica este plina
sau prezinta secretii vaginale anormale.
Infectiile uretrale prezinta de obicei durere sau discomfort la urinat pe cand infectiile vezicii
urinare produc durere suprapubiana.
Infectiile urinare sunt mai frecvente la femei decat la barbati. Desi unele infectii trec
neobservate, altele pot cauza probleme care variaza, pornind de la durere si arsura la urinat pana
la distrugerea organelor. Unii cercetatori sustin ca infectiile urinare nu se transmit in timp ce altii
contesta acest lucru.

Cauze:
Cea mai frecventa cauza a infectiei urinare o reprezinta infectarea cu Escherichia coli. Cu
toate acestea, mai exista si alte bacterii ce pot provoca o infectie a tractului urinar (Klebsiella,
Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Staphylococcus, Mycoplasma, Chlamydia, Neisseria) sau
paraziti (Trichomonas, Schistosoma).
Tratament:
Tratamentul pentru infectie urinara ar trebui sa fie proiectat pentru fiecare persoana in parte.
In general se bazeaza pe administrarea de antibiotice, in fuctie de localizarea infectiei la nivelul
tractului urinar. Unii pacienti pot fi internati in spital deoarece infectia este intr-un stadiu
avansat, in vreme ce alti pacienti vor avea nevoie de cateva antibiotice administrate pe cale orala.
Unele cercetari au evidentiat faptul ca vitamina C ajuta la reducerea bacteriilor din tractul urinar
deoarece creste aciditatea urinii, iar ananasul are efect antiimflamator, deci acestea ar putea ajuta
la prevenirea unei infectii.
U.G.D

Definitie:
Ulcerul gastroduodenal este o leziune ulceroasa care depaseste mucoasa gastrica (a stomacului)
sau a duodenului; bolnavul simte dureri vii, arsuri, uneori un sindrom dispeptic, asociat -
simptome ritmate de masa si manifestate periodic, 1-2 perioade dureroase pe an. Stenoza,
hemoragie, penetratia, si perforatia sunt principalele complicatii.