Efrem n-a vrut sa priceapa ce are, n-a crezut ce-i soptea inteligenta lui nativa

, ci ceea ce voia sa creada: ca n-are cancer si ca o sa scape el cumva.

Nu-l retinea nicaieri nici averea, nici locuinta, nici familia nu-i placeau dect
viata libera si banii n buzunar.
cum mureau ai vechi din asezarea lor de pe Kama fie ei rusi, sau tatari, sau vot
iaci. Nu se umflau n pene, nu se zbateau, nu se laudau ca n-or sa moara toti si pr
imeau moartea linistiti. Nu numai ca nu-si amnau socotelile, ci se pregateau pe nd
elete si din timp, lasau vorba cine sa ia iapa, cine mnzul, cui sa-i ramna cojocul
, cui cizmele. Apoi se duceau usurati, de parca n-ar fi facut dect sa se mute n al
ta coliba.
Ceea ce observase Efrem la muieri, n viata lui, era ca se legau de om. Sa pui mna
pe o muiere era usor, dar sa scapi de ea era tare greu.
Pe oameni i tine fidelitatea fata de idee si binele colectiv.
Una din constrngerile obositoare ale umanitatii este faptul ca oamenii nu se pot n
noi n mijlocul vietii, schimbndu-si brusc, radical, ocupatia.
Orict am rde de miracole cta vreme, suntem puternici, sanatosi si fericiti, dar cnd
viata ia o asemenea ntorsatura, cnd firul se subtiaza ntr-att nct numai o minune ne ma
i poate salva, vom crede n aceasta unica, exceptionala minune!
Si bucuria de a o privi pe Zoia, nu pur si simplu admirnd-o, nu dezinteresat, ci
o bu curie sporita de faptul ca o admira cu intentii cotropitoare. El, care stat
ea sa moara cu o jumatate de luna n urma!
Aici, ntre maxilar si clavicula, se afla soarta lui.
Justitia lui.
Si-n fata acestei justitii n-avea nici relatii, nici merite, nici aparatori.