ANATOMIA este stiina care se ocup cu studiul formei si structurilor

corpului omenesc viu in dinamica ontogenetic si funcional.

Fiziologia este stiina care se ocup cu studiul diverselor funcii ale
corpului uman si reglarea acestora
TESUTURI ;DEFINIIE, CLASIFICARE, SCURTA CARACTERIZARE
Asa cum s-a artat anterior, Tesutul reprezint o grupare de celule cu aceeasi
organizare structural si difereniere funcional
TESUTUL EPITELIAL Are ca elemente structurale celulele epiteliale. Acestea se clasific in
raport cu
forma si funciile pe care le indeplinesc in cadrul structurilor
Dup form, celulele epiteliale pot fi pavimentoase, cubice, prismatice,
cilindrice. Pot avea funcii de acoperire, secretorii, de resorbie, receptoare.
TESUTUL CONJUNCTIV -Clasificarea esuturilor conjunctive poate fi fcut dup mai
multe criterii; in
general diversele tipuri sunt denumite in funcie de tipul si aranjamentul substanei
fundamentale (matrix).
Principalele tipuri de esut conjunctiv sunt:
A.tesut conjunctiv embrionar
B. esuturi conjunctive moi (propriu-zis)
C. esut cartilaginos
D. esut osos
E. esut vascular (sange )
Tesutul cartilaginos -Ca si celelalte esuturi conjunctive, esutul cartilaginos conine
celule, fibre si
substan fundamental. Celulele tinere se numesc condroblaste si sunt responsabile
de elaborarea substanei fundamentale si a fibrelor care le inconjoar treptat
Cartilajul hialin are culoare alb-albstruie pe preparatele proaspete;
condrocitele se pot vizualiza in condroplaste dar substana fundamental si fibrele de
colagen care sunt subiri si reduse ca numr se pot vedera numai prin colorare cu
tehnici speciale. Dintre cele 3 tipuri de cartilaj prrezint cea mai sczut rezisten
dar cea mai mare rspandire in corpul uman. Se intalneste la nivelul cartilajelor
costale, nazale, laringiene, traheale si bronsice.

Cartilajele articulare sunt un tip particular de cartilaj hialin coninand fibre
de colagen cu rezisten crescut.

Cartilajul elastic are o culoare glbuie; la nivelul acestui cartilaj predomin
fibrele elastice. Se gseste in pavilionul urechii, la nivelul trompei lui Eustachio,
epiglotei.

Cartilajul fibros reprezint forma cea mai rezistent, coninand numeroase
fibre de colagen si o cantitate mai redus de substan fundamental. Se intalneste
in zone supuse unor solicitri de presiune cum sunt discurile intervertebrale, simfiza
pubian.

Tesutul osos reprezint cel mai rezistent tip de esut conjunctiv, dotat cu o bogat
vascularizaie si o important activitate metabolic.
TESUTUL MUSCULAR -Acest tip de esut este responsabil de miscarea diverselor pri
ale corpului si
a corpului ca intreg, fiind unic prin proprietatea sa de a se contracta ca rspuns la
aciunea unui stimul. Este derivat din mezoderm, existand 3 tipuri de esut
muscular: neted, cardiac si striat
Tesutul muscular neted este prezent in principal in pereii organelor
interne. La nivelul tractului gastrointestinal este implicat in realizarea miscrilor
peristaltice, asigurand componenta mecanic a digestiei.Se mai intalneste si in
pereii arteriali, ai cilor respiratorii, urinare si ale aparatului reproductor.
Contracia acestui tip de esut este sub control vegetativ (involuntar)
Fibra muscular neted este o celul alungit, uninucleat, fr striaii.
Tesutul muscular de tip cardiac formeaz miocardul din structura
pereilor cordului.Fibrele musculare sunt ramificate, uninucleate, unite prin discuri
intercalare. Ca si fibra muscular scheletic prezint striaii, dar spre deosebire de
aceasta realizeaz contracii involuntare ritmice (automatism).
esutul muscular striat (scheletic) este responsabil de miscrile
voluntare ale corpului uman, fiind atasat scheletului.
SCHELETUL constituie suportul rigid al corpului. El este format din 208 oase
din care 34 alctuiesc coloana vertebral, iar restul de 174 se grupeaz in jurul
acesteia. Reprezint o armtur mobil in care piesele (oasele) servesc ca parghii
pentru traciunea muscular.
Oasele situate pe linia median a corpului ca sternul si sacrul sunt neperechi.
Ele se consider a fi oase simetrice formate din dou jumti, dreapt si stang, la
fel conformate.
Scheletul corpului uman se imparte in 4 pri:
1. Coloana vertebral
2. Torace osos
3. Oasele capului
4. Oasele membrelor.
Clasificarea oaselor.

Dup form si dimensiuni (lungime, lime, grosime) exist trei tipuri
principale de oase:
- oase lungi - predomin lungimea - ex. radius/cubitus
- acest tip de oase se gseste la nivelul membrelor
- au rol de parghii de vitez.
- oase scurte - cele trei dimensiuni sunt aproximativ egale - ex. astragalul
- au form aproape cubic
- se gsesc in regiuni unde este necesar o mare soliditate si
unde exist miscri variate cu amplitudine mic
- oase late/plane - lungimea aproape egal cu limea, dar depsesc
grosimea - ex. scapula, oasele cutiei craniene
- formeaz caviti de protecie (craniul)
- dau inserie unui numr mare de muschi (scapula).
Folosind si alte criterii de clasificare se mai adaug sI alte trei tipuri de oase:
- oase pneumatice conin caviti pline cu aer ; ex. maxila
- oase sesamoide - se dezvolt in vecintatea unor articulaii sau in
tendoanele unor muschi ; ex. patela
- oase suturale - inconstante, se dezvolt la nivelul suturilor craniului
(fontanele).
Legtura dintre oase se face prin articulaii. Acestea reprezint totalitatea
elementelor prin care oasele se unesc intre ele.
Clasificarea articulaiilor
Criteriul principal de clasificare al articulaiilor este miscarea pe care o
permit. In funcie de acest criteriu articulaiile se impart in:
- articulaii fixe, fibroase sau sinartroze
- articulaii semimobile, cartilaginoase sau amfiartroze
- articulaii mobile, sinoviale sau diatroze
Miscrile corpului si segmentelor sale se realizeaz prin jocul muschilor
Criterii de clasificare ale muschilor
Muschii sunt organe foarte variabile ca mrime si aspect exterior, astfel incat
se pot clasifica dup mai multe criterii:
a) criteriul formei (criteriul geometric, biometric) imparte muschii in: muschi lungi ,
m plati , m scurti , m orbiculari.
b) criteriul numrului de corpuri sI inserii musculare
c) criteriul distribuiei spaiale a fasciculelor de fibre musculare in muschi
d) criteriul numrului de articulaii peste care trec muschii
Introducere in studiul sistemului nervos: neuroni; sistem nervos
periferic; sistem nervos central; maduva spinarii nervi spinali, plexuri
nervoase.
Sistemul nervos prin componentele sale reprezint suportul mecanismului
prin care toate formele de via reacioneaz la stimuli din mediul. inconjurtor. In
plus sistemul nervos este cel care realizeaz controlul activitii celorlalte sisteme
ale corpului permiand cooperarea armonioas dintre acestea.
Celulel tesutului nervos sunt reprezentate de neuroni si celule nevroglice.
NEURON. CELULE GLIALE
Neuronul este alctuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, dendrite
foarte ramificate si un axon care este foarte lung, putand atinge aproape un metru.
Neuronii pot fi clasificai dup forma pericarionului (piramidali, stelai, piriformi,
ovalari); dup numrul prelungirilor (multipolari, bipolari, unipolari, pseudounipolari)
sau dup funcie (senzitivi, motori, de asociaie, vegetativi). Din punct de vedere al
localizrii neuronii pot fi centrali (in creier) sau periferici (corpul celular in mduv,
trunchi cerebral, ganglioni, iar prelungirile in nervii periferici
1. Corpul celular formeaz substana cenusie din nevrax si ganglionii
somatici si vegetativi extranevraxiali
2. Prelungirile neuronale sunt dendritele si axonul
Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate coninand
neurofibrile si corpusculi Nissl spre baza lor. Ele conduc influxul nervos centripet
(aferent).

Axonul (cilindraxul sau neuritul) este o prelungire unic, lung (atinge
chiar 1 m), alctuit din axoplasm (continuarea neuroplasmei), in care se gsesc
neurofibrile, mitocondrii si lizozomi, si este delimitat de o membran, axolema,
continuarea neurilemei.
Fibra axonic este acoperi de mai multe teci:
- teaca Schwann este format din celule gliale, care inconjur axonii
- teaca Henle este o teac continu, care insoeste ramificaiile axonice pan
la terminarea lor, constituit din celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen si
reticulin, orientate intr-o reea fin care acoper celulele Schwann pe care le separ
de esutul conjunctiv din jurul fibrei nervoase.
Neuronul motor periferic. Neuronul senzitiv periferic. Neuronii de asociaie.
Celulele gliale (nevrogliile) sunt de 10 ori mai numeroase decat neuronii si
sunt celule metabolic active ce se pot divide

Din punct de vedere structural sistemul nervos poate fi imprit in:

-sistem nervos central (SNC) , cuprinzand encefalul si mduva spinrii
-sistemul nervos periferic, ce include componenta somatic (nervii spinali si
cranieni) si componenta vegetativ (SNV - simpatic si parasimpatic).
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC. NERVUL

Legtura dintre SNC si restul esuturilor si organelor se face prin sistemul
nervos periferic.
Nervii spinali si cranieni conin patru tipuri de fibre nervoase: aferente
somatice, aferente viscerale, eferente somatice si eferente viscerale.

Din sistemul nervos central pornesc 31 de perechi de nervi rahidieni (spinali)
care isi au originea in mduva spinrii si 12 perechi de nervi cranieni care isi au
originea in encefal. Separat de aceste perechi de nervi somatici exist si nervi
vegetativi coninand fibre viscero-senzitive si viscero-motoare.
Toi nervii somatici si vegetativi au o origine aparent si una real.
Prin origine aparent se inelege locul de ptrundere (nervi senzitivi) sau de
iesire (nervi motori) din SNC.
Prin origine real se inelege nucleul (nucleii) nervos de unde pornesc fibrele
care dau nastere la nervi
SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Encefalul si mduva spinrii alctuiesc sistemul nervos central sau nevraxul,
denumit astfel pentru c se gseste in axa central a corpului, legat prin cei 12
nervi cranieni si 31 nervi spinali, de restul corpului.

Definirea sistemului nervos a inut seama de cele dou roluri pe care acesta le
are: posibilitatea de a reaciona la stimuli externi - component care reprezint
25

SISTEMUL NERVOS SOMATIC; si componenta ce guverneaz activitatea celorlalte
organe si anume SISTEMUL NERVOS VISCERA L (VEGETATIV )

Sistemul nervos somatic reprezinta legtura dintre recepie, transmitere si
efect prezent la nivelul aparatului locomotor. Structural sistemul nervos somatic are
la baz arcul reflex somatic cu o component aferent si o component eferent.
Aceste structuri reprezint elementele ce aparin sensibilitii exteroceptive si
proprioceptive, aflata in legtur cu modificrile musculare necesare in permanenta
in producerea unei miscri, chiar dac aceasta este extrem de simpl
Sistemul nervos visceral sau splahnic. este poriunea ce controleaz
activitatea organelor interne, a vaselor de sange si are ca si cel somatic, o
component aferent si una eferent.
Cele dou sisteme sunt, prin activitile lor, componentele de baz ale vieii
constiente.
MADUVA SPINARII. NERVUL SPINAL. PLEXURI NERVOASE. ARCUL REFLEX.
TIPURI DE REFLEXE

Mduva spinrii reprezint primul etaj al nevraxului. Este adpostit in canalul
vertebral, se intinde de la prima vertebr cervical -atlasul- pan la a doua vertebr
lombar. Superior se continu cu encefalul iar inferior se continu cu filum terminale
pan la nivelul coccisului.
Configuratie externa. Mduva spinrii are forma unui cilindru turtit anteroposterior,
care prezint la nivel cervical si lombar dou umflturi denumite
intumescene.
Configuratie interna. Structura intern a mduvei spinrii este reprezentat
de substana alb si substan cenusie, in ambele aflandu-se o reea de celule gliale.
A. Substana cenusie - se gseste in interior sub forma unei coloane, care pe
seciune transversal are aspectul literei H. Este imprit in cornul anterior,
posterior si lateral. Structural substana cenusie este format din celule
nervoase, celule gliale si fibre nervoase
B. Substana alb- se gseste in jurul substanei cenusii, si este format din
fibre nervoase mielinice, organizate sub forma de cordoane: anterior, lateral si
posterior. Fasciculele componente ale acestor cordoane au traiect transversal,
formand fibrele comisurale; traiect ascendent sau descendent; traiect cuprins intre
diferite segmente ale mduvei spinrii - fibre intersegmentare sau de asociaie
NERVUL SPINAL

Cele 31 de perechi de nervi spinali (rahidieni) au o dispoziie metameric,
fiind situai de o parte si de alta a mduvei spinrii si distribuindu-se teritoriilor
somatice succesive corespunztoare metameric.
Se impart in 8 perechi cervicale, 12 perechi toracale, 5 perechi lombare, 5
perechi sacrate si o pereche coccigian.
Metamerul reprezint un segment (imaginar) al corpului in care se gseste
un centru nervos (din mduva spinrii) de unde pornesc de fiecare parte o rdcin
ventral (motorie) si o rdcin dorsal (senzitiv) pe traseul creia se gseste
ganglionul spinal.
1. PLEXUL CERVICAL (plexus cervicalis)

Se formeaz prin unirea ramurilor anterioare C1-C4. Cu excepia primului,
care d numai un ram descendent, nervii cervicali se divid in dou ramuri
(superioar si inferioar) ce se anastomozeaz intre ele formand trei anse
prevertebrale din care vor pleca diverse ramuri.
Plexul este situat profund inapoia marginii posterioare a muschiului
sternocleidomastoidian. El d ramuri anastomotice la hipoglos, vag, facial si
ganglionii cervicali simpatici superior si mijlociu.
2.PLEXUL BRAHIAL (plexus brachialis)

Este constituit din ramurile anterioare C5-C8 sI T1.
Plexul are raporturi importante cu muschii scaleni, artera subclavie; il regsim
in regiunea supraclavicular (trunchiurile primare), subclavicular (fasciculele) si
axilar (nervii).
El poate fi lezat printr-un traumatism sau comprimat de un calus osos, de un
bloc fibros cicatriceal, de o tumor, hematom. De asemeni, poate fi elongat printr-o
traciune brutal efectuat pe membrul superior.
2. PLEXUL LOMBAR (plexus lumbalis)

Este constituit prin unirea ramurilor L1-L3 cu participarea unor filete nervoase
din T12 si L4.
Este situat in partea posterioar a muschiului psoas mare, inaintea apofizelor
transverse lombare, deci poate fi afectat in fracturi ale rahisului, plgi penetrante.
D ramuri colaterale si terminale care la randul lor sunt scurte si lungi.
3. PLEXUL SACRAL (plexus sacralis)

Este constituit prin fuziunea trunchiului lombosacrat (L4-L5) cu primele trei
rdcini sacrate. In plus, mai primeste un ram de la S4 ce se anastomozeaz cu S5.
Prezint ramuri colaterale si un ram terminal (nervul ischiadic sau sciatic
mare). Ramurile colaterale includ nervi pentru muschiul sfincter ani si levator ani,
muschii bazinului, gluteal superior si inferior, nervul cutan posterior al coapsei.
Nervul sciatic mare se divide in 2 ramuri terminale: nervul tibial (sciatic
popliteu intern) si nervul fibular comun (sciatic popliteu extern).
Trunchiul cerebral. Nervi cranieni.

Trunchiul cerebral primeste si integreaz semnalele de la nivelul mduvei
spinrii si trimite semnale spre cerebel si talamus.Se gseste la intersecia
semnalelor de la mduv, cortex si cerebel. Intervine in realizarea reflexelor capului,
ochilor si trunchului.
Trunchiul cerebral este o unitate morfofuncional alctuit din trei
componente: bulb, punte si mezencefal. Faa posterioar a trunchiului este acoperit
de cerebel, de care este legat prin cele trei perechi de pedunculi cerebelosi. Toate
aceste componente impreun cu cerebelul formeaz creierul posterior sau
rombencefalul.

A. Mduva preungit ( mduva oblongata-bulbul rahidian)
Conine nuclei care primesc semnale de la tracturile medulare, integreaz
informaiile si trimite rezultate spre cerebel, talamus. Ali nuclei reprezinta centrii
care controleaz diferite funcii-cardiac, respiratorie.
NUCLEI BULBARI

somatomotori: originea fibrelor nervilor cranieni XII, XI,X,IX
somatosenzitivi : conin al doilea neuron pentru fibrele senzitiv ale nervului
trigemen -V
visceromotori : originea fibrelor vegetative motorii ale nervilor cranieni IX
(nucleul salivator inferior) si X (nucleul dorsal al vagului)
viscerosenzitivi : conin al doilea neuron pentru fibrele senzitive ale nervilor
VII,IX,X (nucleul tractului solitar)
proprii : gracilis, cuneat, olivar, vestibular
B. Puntea lui Varolio protuberanta

Se numeste asa pentru c reprezint un loc de trecere pentru marea
majoritatea a fibrelor care trec dinspre spre mduva spinrii si cortex.

NUCLEI PONTINI

somatomotori : originea fibrelor motorii ale nervilor cranieni
VII,VI,V
somatosenzitivi : nucleul principal senzitiv al nervului V ; al doilea neuron al cii
acustice-nucleul cohlear
vegetativi : nucleul salivator superior, nucleul lacrimal
proprii : nucleii substanei reticulate; respiratori; cardiaci; oliva superioar
C. Mezencefalul

Este etajul sperior al trunchiului cerebral,format din pedunculii cerebrali,
coliculii cvadrigemeni si anexele acestora.
Este delimitat inferior de sanul pontopeduncular, iar superior se continu cu tracturile
optice.
Nuclei mezencefalici

somatomotori: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)
somatosenzitivi: nucleii nervilor cranieni oculomotor, trohlear (III,IV)
vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III)
proprii: substana neagr; nucleul rosu; coliculii cvadrigemeni
Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi, cu originea aparent si
real in encefal.
Se grupeaz in nervi senzitivi: I, II, VIII, motori: III, IV, VI, XI si
XII si micsti:V, VII, IX, X.
Originea real a nervilor motori este in nucleii motori ai
trunchiului cerebral, iar pentru nervii senzitivi in ganglionii omologi celor spinali.
Originea aparent este la diferite nivele ale trunchiului cerebral. Exceptand nervul
olfactiv si optic, restul nervilor cranieni isi au originea aparent in trunchiul cerebral.
Incepand din partea ventral a encefalului, nervii cranieni sunt urmtorii:
olfactivul (perechea I), opticul (perechea II), oculomotor comun (perechea III),
trohlearul sau pateticul (perechea IV), trigemenul (perechea V), abductus sau
oculomotor extern (perechea VI), facialul (perechea VII), acustico-vestibularul
(perechea VIII), gloso-faringianul (perechea IX), pneumogastricul sau vagul
(perechea X), accesorul (perechea XI), hipoglosul (perechea XII).
Cerebel, diencefal, scoarta cerebrala

Reprezinta poriunea cea mai mare a creierului posterior. Este situat posterior
fa de trunchiul cerebral, iar poriunea sa median reprezint peretele ventriculului
patru pe care il delimiteaz impren cu trunchiul cerebral.
Are aspectul unei benzi mediane numit vermis de care se prind cele dou
emisfere cerebeloase. Prezinta o fa superioar, o fa inferioar, o fa anterioar si
una posterioar
DIENCEFALUL

Componenta cea mai important este talamusul alctuit din dou mase
nucleare mari, al crui rol este acela de corelaie a impulsurilor senzoriale,
funcionand ca o staie pentru calea sensorial spre cortex. Caudal de talamus se
gsesc dou pri laterale care formeaz corpii geniculai laterali si mediali
(metatalamusul). La extremitatea posterioar in poriunile invecinate prilor laterale
se gseste epitalamusul alctuit din mai multe formaiuni nerovase si de glanda
epifiz. In regiunea subtalamic se afl hipotalamusul alctuit din structuri nervoase
care dein legturi cu tracturile optice si cu sistemul limbic, reprezentand centrul de
integrare al activitii vegetative.
Talamusul reprezint structura esenial pentru perceperea unor senzaii.
Prezinta mai multe fee convexa - medial; lateral; superioar, la nivelul creia se
gsesc plexurile coroide cu rol in secreia lichidului cefalorahidian; inferioar ;
anterioar ; posterioar
Talamusul reprezint structura esenial pentru perceperea unor senzaii.
Din punct de vedere funcional talamusul este cea mai important zon de
integrare a nevraxului pentru c aici vin toate informaiile de la receptorii somatici,
splahnici, de la aparatul vizual. La acest nivel toate aceste informaii sunt puse in
legtur unele cu celelalte, corelaia fiind simpl dar cu posibilitatea de a se
constientiza, mai ales pentru sensibilitile banale cum este durerea, aceasta
rmanand activa chiar si in absena legturii talamusului cu cortexul. De asemenea
prin legturile nucleului medial cu hipotalamusul ajung la cortex informaiile viscerale
si astfel activitatea visceral ajunge s fie controlat de la nivel cortical ; controlul se
exercita asupra reaciilor emoionale si instinctive generate de aferenele viscerale.
Metatalamusul este o structur important prin corpii geniculai ce contin al
treilea neuron pentru cile auditive si vizuale. Corpul geniculat medial conine al
treilea neuron al cii auditive si este locul de la care pleac fibre spre cortexul
temporal, iar corpul geniculat lateral primeste fibre din tractul optic, are legturi cu
coliculii cvadrigemeni superiori si trimite fibre la cortexul occipital.
Epitalamusul este alctuit din nuclei, comisura alb si glanda pineal .

Hipotalamusul reprezinta sediul mecanismelor integrative cu rol in reglarea
funciilor vitale ale organismului. Este alctuit din patru grupuri de nuclei:
grupul anterior
grupul medial-ventromedial si dorsomedial
grupul lateral
grupul posterior

Grupul anterior si posterior conin centrii termoreglrii -cel anterior centrul
termolizei, iar cel posterior centrul termogenezei
Hipotalamusul prin conexiunile sale reprezint centrul homeostaziei, primind
informaii de la organele interne si talamus, venite pe calea sistemului nervos
autonom. Situat intre sistemul endocrin si sistemul nervos hipotalamusul primeste si
transmite informaii ctre sistemul endocrin, controlandu-l.
Ceea ce este sigur este faptul c hipotalamusul, prin centrii si, asigur prin
mecanisme de feedback negativ reglarea temperaturii corpului, reglarea presiunii
osmotice, aportul alimentar si hidric (senzatii de foame, sete), a functiilor
respiratorii, cardiovasculare, sexuale .
Prin legturile sale cu sistemul endocrin, hipotalamusul particip la reglarea
activitii endocrine, reglarea metabolismului intermediar si hidric.
Impreun cu sistemul limbic particip la integrarea funciilor vegetative, la
generarea rspunsului fiziologic emoional care insoeste manifestrile vegetative,
intervenind astfel in starile emotionale, de comportament si de stres.
NUCLEII BAZALI

Situai in interiorul sau la baza emisferelor cerebrale,asa cum consider unii
autori, sunt dou perechi de nuclei, cunoscui si sub numele de corpi striai
Funcional nucleii bazali se interpun pe cile olfactive, iar prin fibrele eferente
stabilesc legturi cu centrii motori din trunchiul cerebral si mduva spinrii. Legtura
cu cile olfactive are importan , mai ales la animale in realizarea miscrii. Rolul su
in controlul tonusului muscular, datorit legturii cu nucleul rosu, a fost dovedit
experimental, prin extirpare, ceea ce a dus la rigiditate hipertonie si tremor. Acestea
pledeaz pentru rolul corpului striat in activitatea motorie
EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale ca parte a encefalului reprezint segmentul sistemului
nervos central care menine starea de constien. Alturi de talamus, care particip
la integrarea sensibilitii specifice, emisferele cerebrale sunt cele care iniiaz
miscarea, fiind procesorul central. Fiecare emisfer cerebral are patru lobi - frontal,
parietal, occipital si temporal, situate in dreptul masivelor osoase corespunztoare,
fr ins a exista o intindere atat de precis, imprirea fiind mai mult conveional.
Fiecare lob este o unitatea funcional, care primeste semnale si trimite semnale
spre diverse alte etaje ale sistemului nervos central.
Cele dou emisfere cerebrale sunt legate intre ele prin structuri de substan
alb-corpul calos si comisura alb. Fiecare emisfer are :
o fa lateral, care vine in raport cu calota cranian
o fa median situat sagital
o faa inferioar care este in raport cu baza craniului
In funcie de dispoziia straturilor apar trei tipuri de structuri corticale:

Paleocortexul, la care straturile se intreptrund, reprezint sectorul olfactiv al
scoarei cerebrale si cuprinde formaiuni situate pe faa orbitar a lobului frontal,
tracturi olfactive care au un traiect sinuos si formeaz bulbii olfactivi, alctuii din
mai multe pturi de celule si fibre nervoase
Arhicortexul - sau hipocampul- este alctuit din formaiuni inelare situate in
jurul fiecrei emisfere.
Neocortexul - reprezint o asociere de zone motorii cu zone de recepie
pentru integrarea sensibilitii
Capul, gatul si trunchiul: regiuni topografice, factori ososi, musculari,
articulari, nervosi, vasculari.

CAPUL- factori topografici

Reprezinta segmentul cel mai inalt al corpului uman. El se sprijina prin
intermediul gatului pe trunchi. Are o importanta deosebita datorita formatiunilor si
organelor pe care le contine. Acestea sunt dispuse in 4 etaje : cel inferior este etajul
digestiv-gustativ; urmeaza cel respirator-olfactiv (ambele strans legate si de
vorbire); etajul organelor de simt (stato-acustic si visual); etajul superior, neural,
care contine encefalul.
Scheletul capului (craniul) este alcatuit din neurocraniu ce adaposteste encefalul
si viscerocraniul ce adaposteste organele de simt si segmentele initiale ale
aparatului digestiv si pulmonar.
Neurocraniul are forma unui ovoid cu axul mare anter-posterior si cu
extremitatea mai voluminoasa orientata posterior. La randul sau este format din 2
regiuni : calvaria sau bolta craniana (frontal, 2 parietale, 2 temporale, occipital) si
baza craniului (zigomatic, sfenoid, etmoid, 2 lacrimale, 2 nazale, 2 cornete inferioare
si vomerul). Ambele regiuni prezinta o fata exocraniana si una endocraniana,
contribuind la delimitarea cavitatii craniene.
Viscerocraniul are forma unei prisme cu 5 fete, prin cea superioara fixanduse
pe exobaza craniului. Oasele componente sunt grupate astfel incat formeaza
maxilarul inferior, alcatuit de singurul os mobil al scheletului capului, mandibula, si
maxilarul superior alcatuit din alte 3 oase perechi (maxila, palatinul, zigomaticul).

Articulatiile oaselui capului sunt de tip suturi cu o singura exceptie, articulatia
temporo- mandibulara (sinoviala, condiliana
Etajul neural al capului este situat in partea superiaora si posterioara a
capului, fiind constituit din cutia osoasa a neurocraniului acoperia de o serie de
planuri moi. Adaposteste encefalul invelit de meninge
Etajul facial al capului (portiunea viscerala sau faciala) este situata in partea
anteriaora si inferiaora a acestuia. Fata cuprinde atat regiuni superficiale (somatice)
cat si regiuni profunde (somatice si viscerale).
Gatul si trunchiul - Factori topografici

Gatul (cervix-collum) reprezint segmentul care face legtura dintre cap si
trunchi.
Limita superioar este reprezentat de limita inferioara a capului, descrisa
anterior.
Limita inferioar se traseaz de la nivelul incizurii jugulare a sternului, faa
superioar a articulaiei sternoclaviculare si a claviculei pan la articulaia
acromioclavicular.

Regiunile somatice ale gatului sunt in numr de 4. Se descrie o regiune
median (regiunea anterioar a gatului), incadrat de o parte si de alta de cele 2
regiuni sternocleidomastoidiene; lateral de acestea sunt situate regiunile laterale ale
gatului; profund se gsete regiunea prevertebral. La randul ei regiunea anterioar
a gatului este subimprit intr-o regiune infrahioidian si una suprahiodian
Trunchiul (truncus) reprezint segmentul corpului situat sub gat si pe care
se prind rdcinile membrelor. Este format din trei segmente: toracele, abdomenul si
pelvisul. Fiecare din acestea include intre perei cate o cavitate cu un coninut
visceral deosebit de important
Limitele trunchiului sunt urmtoarele: la suprafa, limita superioar carel
separ de gat, porneste de la incizura jugular a sternului, urmeaz faa superioar
a articulaiei sternoclaviculare, a claviculei si a articulaiei acromioclaviculare, si apoi
linia convenional transversal dus pan la procesul spinos al vertebrei C7. In
profunzime - planul oblic orientat in jos si inainte care trece prin discul
45
intervertebral C7-T1, faa superioar a coastei intaia si marginea superioar a
manubriului sternal. In jos, trunchiul este limitat fa de membrele inferioare prin
linia care porneste intr-o parte si in cealalt de la simfiza pubian, trece prin
marginea superioar a pubelui, ligamentul inghinal (plica inghinal), se continu cu
creasta iliac si ajunge la linia ce uneste spina iliac posterosuperioar cu varful
coccigelui.
In cadrul trunchiului vor fi studiate regiunea rahidian, toracele,
abdomenul; din motive didactice studiul pelvisului va fi realizat in cadrul membrului
inferior.
Regiunea rahidian se intinde in partea posterioar a gatului si a trunchiului
cuprinzand coloana vertebral impreun cu coninutul canalului vertebral precum si
totalitatea prilor moi situate dorsal de ea
Importana regiunii rahidiene const in primul rand in prezena mduvei
spinrii care imprim afeciunilor coloanei si in special traumatismelor regiunii un
caracter de o deosebit gravitate. In substana cenusie a mduvei spinrii se gseste
originea real a fibrelor motorii si terminaia real a fibrelor senzitive ale nervilor
spinali. Dac descompunem teoretic mduva in segmentele corespunztoare fiecrei
perechi de nervi spinali, putem spune c ea este format din succesiunea a 31 de
segmente, numite mielomere
Metamerul reprezint un segment (imaginar) al corpului in care se gseste un
centru nervos (in mduva spinrii) de unde pornesc de fiecare parte o rdcin
ventral (motorie) si una dorsal (senzitiv) pe traseul creia se gseste ganglionul
spinal. Aceste elemente nervoase leag intre le, de fiecare parte a mduvei o
poriune de tegument (dermatom), pri ale muschiului (miotom), elemente
osteoarticulare (sclerotom), elemente vasculare (angiotom) si elemente viscerale
(viscerotom). Astfel se explic fenomenele senzitive cutanate (durere, arsuri) care
acompaniaz diferite afeciuni viscerale, dar si influena pozitiv a anesteziei
cutanate segmentare, masajului reflex sau acupuncturii in diminuarea durerii sau
chiar tratarea leziunilor viscerale.
Toracele constituie poriunea superioar a trunchiului. Are forma unui trunchi
de con usor turtit anteroposterior. El conine cavitatea toracic in care sunt situate
cea mai mare parte a organelor aparatului respirator (plmani, trahee, bronhii), o
parte a tubului digestiv (esofagul), organul central al aparatului circulator si vasele
mari din imediata sa apropiere, noduri limfatice, marile colectoare limfatice si nervi
importani. Organele sunt protejate relativ de cutia toracic fiind posibile leziuni ale
organelor interne in cazul unor traumatisme puternice.
In anatomia topografic se folosesc la torace urmtoarele linii convenionale
de orientare:
- linia mediosternal - este linia median anterioar
- linia parasternal - descinde de-a lungul marginii sternului
- linia medioclavicular - este linia vertical ce trece prin mijlocul claviculei
- linia axilar anterioar - este verticala ce coboar prin marginea anterioar a
sanului axilar; cand braul este in abducie sau ridicat vertical, corespunde
marginii anterioare a muschiului pectoral mare
- linia medioaxilar - verticala coborat din varful axilei
- linia axilar posterioar - verticala ce descinde prin marginea posterioar a
sanului axilar; corespunde marginii laterale a muschiului latissim
- linia scapular - verticala coborat prin unghiul inferior al scapulei
linia paravertebral - verticala ce coboar prin varful proceselor transverse.
Toracele este imprit in regiuni parietale si viscerale. Regiunile parietale
sunt: regiunea sternal, costal, diafragmatic si rahidian toracic. Datorit
importanei sale anatomo-clinice, se mai individualizeaz si regiunea mamar,
suprapus celei costale
Abdomenul este partea trunchiului interpus intre torace si pelvis, fiind
situat inaintea poriunii lombare a regiunii rahidiene. El conine cavitatea abdominal
in care sunt situate cea mai mare parte a aparatului digestiv, o parte a aparatului
urinar, vase sanguine importante, vase si noduri limfatice, nervi.
Din punct de vedere topografic se descriu regiuni parietale abdominale si
cavitatea abdominal
Dintre acestea dou sunt verticale, una in dreapta, alta in stanga,
ridicate prin mijlocul plicilor inghinale si dou orizontale: una superioar prin
extremitatea anterioar a coastelor, alta inferioar ce trece prin punctul cel mai inalt
al crestelor iliace. Se obin astfel 3 etaje, fiecare cu 3 cadrane:
a) In etajul superior:
- epigastrul este cadranul mijlociu in care se proiecteaz lobul stang al ficatului, o
parte a stomacului, duodenul si pancreasul
- hipocondrul drept rspunde lobului drept al ficatului si cilor biliare
- hipocondrul stang corespunde unei poriuni a stomacului si splinei
b) In etajul mijlociu:
- zona ombilical este cadranul mijlociu in care se proiecteaz ansele intestinului
subire si colonul transvers
- flancul drept corespunde colonului ascendent
- flancul stang rspunde colonului descendent
c) In etajul inferior:
- hipogastrul - cadranul mijlociu in care se proiecteaz ansele ileale, colonul
sigmoid si vezica urinar in stare de plenitudine
- fosa iliac dreapt rspunde primei poriuni a colonului sigmoidian.
- fosa iliac stang rspunde primei poriuni a colonului sigmoidian.
Factori ososi

La nivelul gatului si trunchiului se descriu:

- scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre
toracale, 5 vertebre lombare, 1 sacru si 1 coccige
- sternul
- coastele
Factori articulari

A.Articulaile coloanei vertebrale includ:
1) Articulaiile corpurilor vertebrale (simfize) - prezint ca mijloace de unire
discurile intervertebrale si ligamentele vertebrale longitudinale anterior si
posterior
2) Articulaiile proceselor articulare -sunt plane in regiunile cervical si toracal
si trohoide in regiunea lombar
3) Articulaiile lamelor vertebrale-fac parte din categoria sinelastozelor si se
realizeaz prin ligamentele galbene (elastice)
4) Articulaiile proceselor spinoase-se realizeaz prin ligamente interspinoase si
ligamentul supraspinos
5) Articulaiile proceselor transversale-se realizeaz prin ligamentele
intertransversale
6) Articulaia atlantooccipital (condilian)- permite miscri de flexie-extensie
( DA-DA )
7) Articulaia atlantoaxoidian median (trohoid)- permite miscri de rotaie
( NU-NU )
8) Articulaia lombosacrat
9) Articulaia sacrococcigian (simfiz)- realizeaz mobilizarea pasiv inapoi a
varfului coccigelui in timpul nasterii.
B. Articulaiile toracelui sunt reprezentate de:

1) Articulaiile costovertebrale (plane) realizate intre capul coastei si unghiul
diedru format prin suprapunerea corpurilor a 2 vertebre toracale alturate. Ca
mijloace de unire exist o capsul si 2 ligamente: ligamentul radiat al capului
coastei si ligamentul intraarticular al capului.
2) Articulaiile costotransversare; la formarea lor particip tuberculul costal si
procesul transvers al vertebrei dorsale corespunztoare. Ca mijloace de unire se
descriu o capsul si ligamente ce leag colul coastei de procesele transverse ale
vertebrei corespunztoare si ale vertebrei supraajacente, fixand astfel coasta
(ligamentul costo-transversar superior, inferior, lombocostal).
3) Articulaiile costocondrale (sincondroze). Ca mijloace de unire se descriu 2
membrane intercostale situate in planul muschilor intercostali.
4) Articulaiile condrosternale (plane) se realizeaz intre cartilajul costal si
scobiturile costale de pe stern. Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-un
ligament intraarticular (sternocostal) si o capsul fibroas intrit de 2 ligamente
radiate (anterior si posterior).
5) Articulaiile intercondrale. Cartilajele 8, 9, 10 sunt articulate prin extremitile
lor anterioare formand rebordul costal. In plus, cartilajele 6, 7, 8 si 9 sunt unite
intre ele si prin partea lor mijlocie.
6) Articulaiile sternului includ o articulaie superioar intre corp si manubriu
(simfiz) si una inferioar intre corp si procesul xifoid printr-un ligament
interosos. Ambele articulaii se osific; cea inferioar in jurul varstei de 50-60
ani, cea superioar ceva mai tarziu.
Diafragma este o formaiune musculoaponevrotic boltit care desparte
cavitatea toracic de cea abdominal.
Structural are dou poriuni: una central,
aponevrotic, de forma unui trifoi si o component periferic, muscular avand
originea pe circumferina interioar a toracelui de unde fibrele musculare converg
spre centrul tendinos.
Se disting 3 poriuni: lombar, costal si sternal.
Intre diferitele poriuni musculare pot exista o serie de hiaturi reprezentand
puncte slabe prin care se pot realiza hernieri ale organelor din abdomen spre torace.
De asemeni, se mai gsesc si o serie de orificii mari (esofagian, aortic, al venei cave)
si mici (trunchiul simpaticului, nervii splanhnici, venele lombare).
Diafragma este principalul muschi inspirator prin contracia cruia se mresc
cele 3 diametre ale toracelui (vertical, transversal si sagital). Intervine in acte
fiziologice ca ras, sughi, cscat si creste presa abdominal favorizand miciunea,
defecaia, voma.
Inervaia este dat de nervii frenici si ultimii 6-7 nervi intercostali.
Factori motori

Datorit mobilitii coloanei vertebrale trunchiul poate efectua miscri in toate
cele 3 plane, si anume:
- in plan sagital: flexie spre anterior si extensie spre posterior
- in plan frontal: inclinaii laterale de o parte si de alta
- in plan transversal: rotaii, pivotand in jurul ei insesi.
Amplitudinea acestor miscri nu este aceeasi pentru toate etajele vertebrale
datorit mai multor factori variabili in funcie de nivel:
- forma vertebrelor
- inlimea discurilor raportat la cea a corpurilor
- tipul de articulaie pentru procesele articulare (plane, trohoide)
- prezena coastelor in regiunea dorsal cu limitarea mobilitii.
Miscrile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscri complexe in care
intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizeaz prin cumularea usoarelor
deplasri ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale
precum si la nivelul articulaiilor. Aceste miscri sunt limitate de rezistena
ligamentelor si articulaiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a
esutului fibrocartilaginos din care este compus discul.
A. Flexia CV prezint amplitudine maxim la nivelul regiunii cervicale si
lombare (ultimele dou vertebre dorsale si vertebrele lombare).
B. Extensia CV
In aceast miscare se comprim poriunile posterioare ale discurilor
intervertebrale, ligamentul vertebral anterior comun este tensionat, iar ligamentele
posterioare sunt relaxate.
C. Miscarea de inclinaie lateral are maximum de amplitudine in
segmentul dorsal; amplitudinea creste cand miscarea se asociaz si cu rotaie
D. Miscarea de rotaie este maxim in regiunea cervical. In regiunea
toracal rotaia este minim si insoit de inclinare lateral, iar in regiunea lombar
miscarea se execut cand aceasta este in extensie

Membrul superior: regiuni topografice, factori ososi,
musculari, articulari, nervosi, vasculari

Membrele sau extremitile sunt dou perechi de apendice mobile destinate
diferitelor miscri. Sunt grupate in membre inferioare si membre superioare. Prezint
o poriune care le leag de trunchi, numit centura membrului si o poriune care o
continu pe cea precedent numit membrul liber. Membrele superioare sau toracice
se desprind din prile supero-laterale ale toracelui, imediat sub gat.
Din punct de vedere al criteriului osteologic, membrele superioare sunt
formate din:
- centura scapular
- membrul superior propriu-zis
Din punct de vedere descriptiv membrul superior prezint:
- umr
- bra
- antebra
- man
- degete
Conform criteriului articular distingem:
- pri articulate ale umrului - cotul
- art. radiocarpian (pumnul anatomistilor)
- articulaia mainii
- articulaia degetelor
Din punct de vedere topografic membrul toracic se imparte in 6 segmente
care in sens proximo-distal sunt urmtoarele:
- umrul
- braul
- cotul
- antebraul
- gatul mainii
- mana
Scheletul umarului este rerezentat de scapula si clavicula.
In mod frecvent prin umr se inelege articulaia care uneste humerusul cu
scapula -articulaia glenohumeral. Aceasta reprezint o articulaie adevrat la care
se adaug si o articulaie fals, asociat, articulaia subdeltoidian.
1. Articulaia sternoclavicular

Este o articulaie sinovial, selar, ce uneste extremitatea sternal a claviculei
cu sternul si primul cartilaj costal; biaxial.
Componente: - suprafee articulare concave intr-un sens si convexe in cellalt
sens intre care se gseste un fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articular
- ligamente:
- sternoclavicular anterior
- sternoclavicular posterior
- interclavicular
- costoclavicular
La nivelul acestei articulaii se pot realiza miscri ale claviculei
A. Miscri de ridicare si coborare in plan frontal in jurul unui ax sagital
care trece prin ligamentul costoclavicular si prin extremitatea sternal a claviculei
B. Miscri de proiecie anterioar si posterioar ( antepulsie si
retropulsie), in plan orizontal in jurul unui ax vertical ce trece prin extremitatea
sternal a claviculei
2. Articulaia acromioclavicular

Este o articulaie sinovial, plan.
Componente: - suprafeele articulare convexe intr-un sens, concave in
cellalt, intre care se gseste in fibrocartilaj
- mijloace de unire: - capsula articular
- ligament acromioclavicular
In aceast articulaie se produc miscri de alunecare. Scapula urmeaz
deplasrile claviculei, dar rmane alipit de torace.

3. Sindesmoza coracoclavicular

Este o articulaie fibroas, in care suprafeele articulare sunt unite printr-un
ligament interosos (coracoclavicular) format din dou poriuni: ligamentul trapezoid
si ligamentul conoid.
4. Articulaia glenohumeral

Este o articulaie sinovial, sferoidal, triaxial.
Componente: - suprafee articulare - capul humeral acoperit de cartilaj hialin
cu grosime uniform (2 mm)
- cavitatea glenoid a scapulei acoperit de
cartilaj hialin, mai gros la periferie
- mijloace de unire: - capsula articular - lax
- ligamente - coracohumeral
- glenohumeral
Permite realizarea
miscrilor in toate cele 3 plane anatomice.
A. Miscrile de anteproiecie ( flexie, anteducie, antepulsie ) si
retroproiecie (extensie, retroducie, retropulsie) se realizeaz in plan sagital in
jurul unui ax transversal ce trece prin centrul tuberculului mare si centrul cavitii
glenoide.
B. Miscrile de abducie si adducie se realizeaz in plan frontal in jurul
unui ax sagital ce trece prin partea intero-extern a capului humeral, puin
inuntrul gatului anatomic
Abducia const in deprtarea braului de corp, pan cand acesta atinge
urechea, progresand de la 0 la 180. Peste amplitudinea de 90, se numeste elevaie
si se realizeaz cu translarea scapulei. Cand miscarea este efectuat de un singur
membru se produce inclinarea lateral a coloanei dorsolombare, iar cand se execut
cu ambele membre se accentueaz lordoza lombar.

Adducia este miscarea de apropiere a braului de linia median a corpului.

- artera axilar care continu artera subclavie, de la clavicul pan la marginea
inferioar a pectoralului mare, unde isi schimb numele in artera brahial.La
origine incruciseaz mijlocul claviculei, unde poate fi comprimat pentru realizarea
hemostazei provizorii la nivelul membrului superior.D ramuri colaterale ( artera
toracic superioar, artera toracoacromial, artera toracic lateral, artera
subscapular si cele dou artere circumflexe humerale.
- vena axilar ( antero-medial de arter )
- plexul brahial este prezent in axil prin fasciculele sale si prin ramuri colaterale
(nervii pectorali laterali si mediali, nervul toracic lung, nervii subscapulari, nervul
toracodorsal).
- noduri limfatice axilare (20-30) repartizate in grupe superficiale si
profunde,legate intre ele printr-o reea de vase limfatice formand plexul limfatic
axilar.
Braul este segmentul situat intre umr si cot. La copii, femei si subiecii adiposi
are form aproape cilindric. La subiecii musculosi in regiunea anterioar a braului
proemin relieful muschiului biceps brahial, flancat de dou sanuri bicipitale
Limitele braului sunt reprezentate dup cum urmeaz:
- proximal - linia circular care trece prin marginea inferioar a pectoralului mare
- distal - planul transversal ce trece la dou limi de deget deasupra epicondililor
humerali.
Braul este subimprit intr-o regiune anterioar si una posterioar.
Scheletul braului este reprezentat de humerus.
Muschii braului sunt repartizai in dou regiuni:
- regiunea anterioar: - muschiul biceps brahial
- muschiul coracobrahial
- muschiul brahial
- regiunea posterioar: - muschiul triceps brahial
Cele dou regiuni sunt separate intre ele prin septe intermusculare ce provin
din fascia braului
Principalele elemente vasculare si nervoase ale braului sunt:
- artera brahial cu cele dou vene comitante si nervul median pentru regiunea
anterioar. Aceste elemente sunt situate imediat subfascial in sanul bicipital medial,
coborand de-a lungul marginii mediale a bicepsului, satelitul arterei brahiale: nervul
median este situat iniial lateral de arter, apoi incruciseaz anterior vasele in treimea
mijlocie a braului si coboar medial de arter.La acestea se adaug nervul ulnar care
in . distal a braului perforeaz septul intermuscular medial si trece in regiunea
posterioar; nervul musculocutanat; nervul radial care vine din regiunea posterioar
si intr in regiune in 1/3 mijlocie a braului.
In regiunea posterioar nervul radial coboar intre cele dou capete scurte ala
tricepsului, direct pe planul osos, impreun cu vasele brahiale profunde
Cotul sau regiunea cotului, intermediar intre bra si antebra, corespunde
articulaiei cotului. Ea constituie zona de tranziie de la forma cilindric a braului la
cea turtit anteroposterior a antebraului.
Limitele regiunii sunt:
- proximal - planul transversal care trece la 2 limi de deget deasupra condililor
humerali
- distal - planul transversal dus la dou degete sub cei 2 epicondili humerali.
Cotul se imparte in dou regiuni prin planul frontal ce trece prin epicondilii
Humerali
humerali.
Regiunea cubital anterioar are o importan deosebit deoarece la acest
nivel se gsesc venele superficiale cefalic si bazilic, usor vizibile si putand fi mai
bine evideniate cu ajutorul stazei venoase realizat prin aplicarea unui garou pe
bra; aici se fac punciile venoase in scopul recoltrii sangelui sau injeciile
intravenoase
La formarea articulaiei cotului particip 3 oase: humerusul, ulna si
radiusul. Teoretic la acest nivel se pot descrie 3 articulaii:
- humeroulnar
- humeroradial
- radioulnar proximal
Dac lum in considerare faptul c pentru toate aceste articulaii exist o
singur capsul putem considera c exist o singur articulaie.
Din punct de vedere funcional ins se descriu dou articulaii diferite: una in
raport cu miscrile de flexie-extensie si una in raport cu miscrile de pronaiesupinaie.
Deoarece considerentele funcionale au predominat asupra celor
anatomice s-a convenit s se recunoasc dou articulaii componente ale cotului:
1) articulaia humerusului cu oasele antebraului (HUMEROANTEBRAHIAL{)
ce include articulaia humeroulnar (n balama)
si articulaia humeroradial (elipsoidal). Dintre acestea cea mai
important pentru miscrile de flexie-extensie este cea
humeroulnar.
2) articulaia radioulnar proximal responsabil de miscarea de
pronaie-supinaie.
A. Articulaia humeroantebrahial (sinoval, n balama, uniaxial) permite
miscri de flexie-extensie.
B. Articulaia radioulnar proximal (sinovial, trohoid, uniaxial) permite
miscri de supinaC. Articulaia distal radioulnar este tot o trohoid, cele dou oase
fiind
unite si la nivelul diafizelor printr-o sindesmoz. Ele alctuiesc astfel o unitate
funcional cu rol in miscrile de pronaie-supinaie, ceea ce ne determin s descriem
tot aici si aceast articulaie.
ie-pronaie
Miscrile in articulaia cotului
1. Miscri de flexieextensie
2. Miscri de pronaie-supinaie

Antebraul are forma unui trunchi de con alungit, cu baza mare spre cot,
turtit anteroposterior avand pe seciune transversal forma unui oval. Aceast
form se datoreste concentrrii maselor musculare in partea proximal a
segmentului,
de unde corpurile musculare se subiaz treptat pentru a se continua spre partea
cu tendoanele. La femei si la copii, din cauza dezvoltrii mai reduse a
musculaturii si a unui panicul adipos mai bogat antebraul are o form mai
cilindric.
Limitele sunt:
- proximal - planul transversal ce trece la dou limi de deget dedesubtul
condililor humerali
- distal - planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului stiloidian al ulnei.
Din punct de vedere topografic este subdivizat printr-un plan frontal intr-o
regiune anterioar si una posterioar.
Scheletul antebraului este format din radius si uln

------Gatul mainii este un segment scurt, de legtur intre antebra si man.
Limitele sunt reprezentate de planul transversal dus la 2 cm deasupra procesului
stiloidian si distal de planul dus imediat sub pisiform si sub tuberculul scafoidului.
Prezint o regiune anterioar si una posterioar.
La nivelul regiunii anterioare se observ o reea venoas superficial,
ramurile palmare din nervul median (in cele 2/3 laterale) si ramura cutanat palmar
din nervul ulnar (in 1/3 medial).
Profund se gseste o panglic fibroas transversal (retinaculul flexorilor) care
delimiteaz cu planul osteoarticular canalul carpian. Inaintea retinaculului trece
tendonul muschiului palmar lung. Se pot pune in eviden si tendoanele muschiului
brahioradial, flexor radial al carpului si flexorul ulnar al carpului
Vascularizaia regiunii este reprezentat de reeaua palmar arterial a
carpului si reeaua arterial dorsal a carpului realizate prin anastomoza ramurilor
provenite din arterele radial si ulnar. Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor si
extensorilor gatului mainii pot fi sediul frecvent al unor chisturi sinoviale sau al unor
tenosinovite traumatice sau inflamatorii.
Mana reprezint segmentul terminal al membrului superior si este turtit
dorsopalmar avand forma unei palete. La om are caracteristici aparte privind
mobilitatea si sensibilitatea. Este sediul frecvent al unor traumatisme sau al unor
procese supurative. Poate fi imprit in dou poriuni: proximal - mana propriu-zis
ce corespunde scheletului metacarpian si distal reprezent de cele 5 degete
corespunztoare scheletului falangian
Scheletul mainii este format din 27 de oase dispuse in 3 grupe:
- carpul format din opt oase dispuse pe trei randuri; in primul rand (proximal)
dinspre police spre degetul mic se gsesc scafoidul, semilunarul, piramidalul,
pisiformul; in randul al doilea se gsesc trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu
crlig;
- metacarpul (scheletul palmei) este format din 5 metacarpiene;
oasele degetelor (falangele) in numnr de 14 se impart in falange proximale,
mijlocii si distale.
Curs 10. Membrul inferior: regiuni topografice, factori ososi,
musculari, articulari, nervosi, vasculari
pag 67