Agresivitatea si violenta contemporana

Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta natural de a-si

controla din ce n ce mai mult agresivitatea n cazul n care printii i
ncurajeaz. Un copil de 2 ani furios l musc pe altul fr ezitare. La 3-4 ani
ns a nvtat deja c astfel de manifestare agresiv nu este permis. Cu toate
acestea i place s pretind, n joac, c-l mpusc pe personajul negativ. ntre 6-
12 ani jocul de-a rzboiul devine mai violent, dar este guvernat de o serie de
reguli. S-ar putea s fie presrat cu certuri, dar btile adevrate sunt rare. n
adolescent, sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine
educati le canalizeaz spre sporturi sau alte competitii similare, ori n glume pe
seama colegilor.
Tinerii sunt din ce n ce mai mult victimele unor acte de violent si sunt ei
nsisi agresivi n raport cu altii. Se pare c violenta social se amplific de o
manier dramatic, dar amploarea real a fenomenului este putin atestat.
Datele sunt adesea incomplete n acest domeniu, de teama rzbunrii si prin
lipsa ncrederii n politie si tribunal. Adolescentii risc de 2 ori mai mult dect
adultii s fie victimele unui act criminal si de 10 ori mai mult dect persoanele
vrstnice.
Forme de manifestare a agresivittii sociale:
Delicte minore : vagabondajul, furturi minore, provocarea de pagube.
Delicte majore: furtul armat, incendierea, btaia, violul, crima.
Agresivitatea bietilor n adolescent poate duce la comiterea unor delicte
minore, dar astfel de delicte nu au de obicei o mare important din punct de
vedere psihologic dac biatul nu le comite dect o dat sau de dou ori si
antrenat de un grup. Totusi, repetarea acestor delicte n cazul unui biat crescut
ntr-un cerc sever si educat, nseamn:
fie c are o tulburare de comportament,
fie c nu a fost niciodat iubit n mod adecvat si nu-i pas prea mult ce
cred printii si societatea despre persoana lui,
fie c printii si au tendinte subconstiente ctre delicvent si n ciuda
manifestrilor exterioare ei se bucur pe furis de escapadele biatului,
fie c biatul are o tendint compulsiv de a fura.
Repetarea unor delictele minore n cazul bietilor care provin din cartiere
srace cu rat crescut a delicventei, frecvent nseamn doar dorinta acestuia de
a-si dovedi brbtia n fata prietenilor prin sfidarea autorittilor.
Delictele majore includ mult agresivitate si arat nu numai c biatul a fost
crescut fr dragoste, dar si c a fost n plus supus cruzimii si ostracizrii.
Fetele manifest n medie mai putin agresivitate dect bietii, ele avnd
mai mult tendinta s supere printii dect s sfideze autorittiile sau s atace alte
persoane. O form particular de manifestare este fuga de acas, care apare la
fetele imature si instabile emotional, aflate de foarte mult timp n dezacord cu
printii. Alt exemplu ar fi antrenarea fetei n activitti sexuale cu caracter de
promiscuitate, din dorinta de a-si scandaliza printii, dar care implic n plus un
sentiment al fetei de "nimicnicie". n aceste cazuri de mai sus exist conflicte
grave n snul familiei si o deficient n ceea ce priveste dragostea printilor fat
de fat.
Cauze ale delicventei:
Srcia, somajul, promiscuitatea si un control insuficient al modului cum
sunt educati tinerii
Factori individuali: abuzul de droguri si alcool, sentimentul de esec, de
frustrare si de disperare, tendinte compulsive
Frecventa crescut a actelor de violent pe strad si n programele TV
Mediu familial ostil, cu frecvente maltratri
Anturajul; multi oameni dau vina pe anturajul adolescentilor pentru orice
fel de probleme ar aprea, dar un adolescent normal, dintr-o familie
normal, nu ajunge s aib necazuri serioase numai datorit influentei
anturajului.
Msuri de prevenire si combatere
Tnra generatie trebuie educat n spiritul unui respect sporit pentru lege si
respectarea drepturilor altor oameni.
O prim cale ar fi dezacordul fat de programele de televiziune care
contin violente si nclcri ale legii, precum si fat de fabricarea
jucriilor care imit armamentul de rzboi . Vizionarea la televizor a
unei fete umane desfigurate de lovitura unui pumn are mult mai mult
impact asupra personalittii unui copil, dect atunci cnd si imagineaz
acest lucru n timpul unui joc.
Depistarea tulburrilor adaptative prin anchete scolare, precum si
cunoasterea cauzelor care au dus la aceste tulburri pentru stabilirea
msurilor de readaptare
Practicarea sistematic a sporturilor. Exercitiile fizice au rol important
pentru sistemul nervos: tonifiant al SNC, stimulator al functiilor corticale
si de coordonare a centrilor nervosi.
Auditiile muzicale pot contribui la relaxare si odihn. Prin atmosfera
bogat n emotii pe care o genereaz, muzica face s dispar indiferenta
fat de ce se petrece n jur si reduce strile de agresivitate, timiditate etc.
Efectul muzicii este n functie de elementele sale componente (ritm,
nltimea notei, sonoritate). Astfel ritmul rapid excit, pe cnd cel lent
linisteste, destinde si adoarme; notele nalte au efect stimulator, iar cele
joase calmeaz; sonoritatea puternic irit, pe cnd cea de slab
intensitate calmeaz.
Dansul ritmic disciplineaz si nveseleste, contribuie la destinderea
moral si la armonia gesturilor; dezvolt stpnirea de sine,
autocunoasterea, ncrederea, ndemnarea, imaginatia, elibereaz de
anxietate si fantasme, avnd un rol cert n formarea caracterului. Dansul
clasic, mai mult dect cel ritmic, dezvolt vointa si tinuta corect a
corpului.
Pedeapsa; obiectivul urmrit de persoana care pedepseste este acela de a
asocia teama cu greseala comis de copil si de al face pe acesta s se
poarte cum trebuie. Pentru ca pedeapsa s fie eficace si s nu provoace
efecte negative se impun cteva principii:
aplicarea pedepsei trebuie s aib un caracter exceptional si s nu
sanctioneze dect greseli de o anumit gravitate,
s fie nsotit de explicatii simple dar convingtoare,
s fie dat n acelasi moment sau imediat dup greseala comis, sau
depistarea acesteia,
s fie suficient de dureroas si s nu fie urmat de nici o
compensatie,
comportarea sau greseala sanctionat odat nu trebuie s fie alt
dat recompensat.