Anda di halaman 1dari 54

1

CURS 1: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT


ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE


(Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX)

Antichitatea romana:

♦ Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea Ovidiu: "Natura se reînnoieşte


monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” - în mod constant - a crea noul
din vechi este, de aceea, propriu
Horaţiu) omului"1
♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor
din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii"

Evul mediu timpuriu:

♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526 “este important să păstrezi cât


Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor şi să creezi. Suntem într-adevăr
interesaţi a păstra zidurile
de artă clasice greceşti şi romane Romei în bună stare, şi de
aceea am ordonat portului
Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane Lucrino să furnizeze 25.000
(curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ţigle anual pentru acest scop.
Vezi ca acest lucru să se
împlinească, găurile care au
♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a apărut prin căderea pietrelor
vestigiilor să fie acoperite de ţigle pentru
a fi astfel protejate, încât să
♦ Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira" merităm mulţumirile trecuţilor
regi, a căror operă noi le-am
dat nemuritoare tinereţe.”
Teodoric câtre Sabinus2
♦ Carol cel Mare
Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor “(…) toate construcţiile ruinate
din Roma să fie reparate. În
publice Roma, binecuvantată între
Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, oraşele lumii nu trebuie să se
marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen. găsească nimic sordid sau
mediocru.”
Teodoric câtre Argolius3

Evul mediu:

♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect 1119, Columna lui Marc
protejat”. Aureliu (ca şi cea a lui Traian)
erau concesionate pentru a fi
“astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci folosite ca puncte de belvedere
păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât de câtre pelerini
lumea va exista.”4

1
Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765
2
Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments
XX, 1986, p.57.
3
Cevat Erder, op.cit., p.58
2

Primele descrieri "Mirabilia


Urbis Romae" şi "Graphia"
despre Roma Antică (Sec. XII)
♦ Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului Colosseum: fortificaţie a fam.
carolingian de la Aachen (Gesta Friderici). Frangipani (mijl. sec. XIII)

Mausoleul lui Hadrian -


Castelul San Angelo

Colecţia de sculpturi ale papilor


din Lateran (Lupa Capitolina,
statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea:

♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii 1337, Petrarca este primul care
creaţiei. condamnă distrugerile
mărturiilor trecutului în Roma
♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi
artistic Prima cercetare, -1375,
Giovanni Dondi
♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 “Roma Instaurata”- descriere a
Teatrul lui Marcellus transformat în palat Romei, Flavio Biondo-1466
Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii
sticlarii ocupă Termele lui Agrippa Leon Battista Alberti, în De Re
vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei Aedificatoria, vol. 10:
tăbăcarii ocupă Statium Domitian "corectarea greşelilor": greşeli
producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius mentale şi greşeli manuale
lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo îndreptăţesc a fi corectate, în
Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II scopul creării unui lucru nou şi
♦ Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât perfect
pentru a fi întrecut.7
San Francesco-Rimini,
♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada
“perfecţionat”.(L.B.Alberti.)
considerată a fi produs valori (Antichităţi).
♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea Bazilica-Vicenza, “una suave
cercetării lor arheologice. armonia” (A.Palladio.)
Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice
(“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : Michelangelo, Sta. Maria degli
“a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre Angeli, Roma (termele lui
ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Diocleţian): păstrarea spaţiului
Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], interior şi a orientării ne-
care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.” canonice

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între
reconstruire a Romei Castel S. Angelo şi Vatican, cu
arcade, în stilul forurilor
♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul
M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului. de Cetatea Romei

4
Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor
- F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6
5
Confundat cu Constantin cel Mare
6
Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini").
7
Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.
8
Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele
superioare folosite pentru cazarea muncitorilor.
3

♦ Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi Plantarea de obeliscuri, statui şi


vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de fântâni la intersecţii şi în pieţe,
lărgirea traseeor de pelerinaj
construcţii şi pusă mai bine în valoare
♦ Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea
Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie).
Ordonanţa 'de conservare' a
Primele iniţiative de protecţie: antichităţilor romane din
Nîmes, data de câtre Anne de
Montmorency (15489)
♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă
gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona Consilium Tridentum (1545-63)
stabileşte măsuri împotriva
♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor
construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi sacre din biserici odată cu
refacerea sau renovarea lor şi
♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil".
şi săpăturile neautorizate.
1630 - Director General al
♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o Antichităţilor - numit de Gustav
formulă legală de protecţie - Suedia al II-lea al Suediei

1666 - Legea de protecţie a


antichităţilor - Suedia

Secolul XVII - Apariţia categoriei “monument istoric”:

♦ Moda colecţiilor : Apariţia tururilor ghidate prin


îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice Roma, a ghidurilor editate în
limbi străine.
spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale
Piazza di Spagna devine un loc
♦ Descoperirea oraşului Herculanum - 1738 al străinilor (hoteluri). 1799,
Schlozer se plânge de numărul
♦ Descoperirea oraşului Pompei - 1748 exagerat de turişti.
♦ Interesul pentru ruine: Creşterea vânzărilor de bunuri
Giovanni Paolo Panini (cca 1730), veduta ideata (ansamblu imaginar de artistice. Preţul era superior
ruine monumentale reale) dacă obiectele erau reparate.
Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110),
Sir William Chambers (1751), desen pentru mauzoleul prinţului Primul sculptor care s-a
moştenitor dedicat integral restaurărilor de
Carlo Marchioni, Tempieto Diruto, Vila Albani, Roma - 1751-67 bunuri de artă (Cavaceppi,
prieten al lui Winkelmann)
♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768)
-”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” - 1755
-”Observatii asupra Arhitecturii Antice” - 1762 “Monumentum” < monere (lat.)
-”Istoria Artei Antice” - 1764 = a aminti, a avertiza.
-”Monumente Antice Inedite” - 1767
Folosit pentru prima data in

9
"Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta
arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul
oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice
de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă
cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel,
op.cit. p.135
10
Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice
11
Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani, apoi
Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei.
4

♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului dictionarele vremii, asociat cu


“Monument” “vechime”, “prestigiu”

♦ Rolul social al patrimoniului arhitectural, după ideea că arhitecţii Thomas Langley "Gothic
pot, prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) Architecture, Improved by Rules
and Proportions".
pentru mai bine şi prosperitate"

Rev. Franceză 1789 - 2 procese: 1792- toate statuile, inscripţiile,


1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii basoreliefurile de bronz sunt
“distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa topite pentru a face tunuri.
feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria Decret al Revoluţiei -1792
despotismului”
2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare, regale, clericale “(...) o pradă bogată oferită
2 Nov.1789, bunurile clericale sunt naţionalizate învingătorilor, cele 40.000 de
palate, hoteluri şi castele ale
Franţei.”
Camille Desmoulins
♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.
Musée des Monuments
♦ Primele inventare ale patrimoniului Français, Alexandre Lenoir,
Aubin-Louis Millin, “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments 1795, Couvent des Petits
pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français, 6 vol. Augustins
1790-9612
Musee National du Louvre,
♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1793 (Musee Republicain)
1790 - Comisia Monumentelor
“Comisia Monumentelor” este
♦ La propunerea lui Ch. M. de Talleyrand, pe 13.X.1790 Adunarea condamnată şi dizolvată
Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să pentru”incivism” în 1793,
studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din urmaşa ei, COMISIA
bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii.” TEMPORARĂ A ARTELOR
reuşeşte să salveze
♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale, în general) le sunt - Abaţia Saint-Denis,
recunoscute: - Porte Saint-Denis,
valoarea cognitivă - Catedrala din Chartres,
- Catedrala din Amiens, etc.,
valoarea educativă în mod explicit nu fără a pierde totuşi elemente
valoarea estetică sau părţi ale construcţiei.13
valoarea economică în mod implicit
“(..) condamnând la distrugere
Declaraţia Adunării Constituante din 14.VIII.1792 condamnând monumentele ce amintesc
“monumentele ridicate orgoliului, prejudecatilor şi tiraniei”, exceptează despotismul, este important a
“obiectele ce pot interesa arta”. păstra şi conserva onorabil
capodoperele artei, atât de
demne de a recrea un popor
liber”
Declaraţia Adunării
Constituante 16.IX.179214

12
În lucrările Adunării Generale din 18.IX.1793, Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donne
une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”), Le Patrimoine, op.cit, p.17
13
Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa, precum Sainte Chappelle,
datorită prezenţei unei coroane pe acest element.
14
xxx, Le Patrimoine, op.cit. p.15. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte
Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi, dar această poartă este o capodoperă.” (idem, p.15)
5

CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT


ISTORIC (II)

SEC. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA


PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

Reflexe ale Revoluţiei Franceze

♦ 1818 - Decret promulgat de Ducele de Hessa - Darmstadt pentru 1. Succesul unui program de
realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa conservare stă în existenţa
unei instituţii specializate
Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor, responsabil cu avizarea
încadrate cu conservatori
modificărilor la imobilele istorice
profesionişti,
♦ 1820 - Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: 2. Nevoia unui inventar al
Decretul Cardinalului Pacca, prevăzând inventariere, conservare şi monumentelor,
administrare unitară 3. Conservarea părţilor vechi,
păstrarea materialului
♦ 1826 - Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea original şi menţinerea la un
distrugerii fortificaţiilor medievale minim necesar a intervenţilor.
Fr. Schinkel (1781-1841)
♦ Prusia. Friedrich Schinkel: program de conservare a Oberbaudirector Preusen
monumentelor
bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin
publicului, prin urmare întreţinerea acestora este de interes public"

Primele restaurări metodice

Roma: Viena: Franzensburg,


♦ Raffael Stern (1803), Arcul lui Constantin (315), Laxenburg (1799, sub comanda
Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic. lui Franz I). Capella Speziosa
(1222) de la Klosterneuburg a
♦ Raffael Stern (1806), Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a fost demolată şi transportată în
Colosseum-ului15 piese separate pentru a fi
Contrafort de sprijin din cărămidă (R. Stern) reconstruită atât ca sufragerie
Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Valadier) cât şi capelă.
♦ Giuseppe Valadier, restaurarea Arcului lui Titus (1819-21)
Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane, arhitravă)
♦ Poletti, S. Paolo Fuori le Mura 16(1823), Teatru - Ostia
Atena:
♦ Leo van Klenze 1834, Acropola Athenei,:
Utilizarea în exclusivitate a materialului original, vechi
Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură
Păstrarea impresiei generale de ruină.

♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike


Franţa: "În restaurare există o condiţie
♦ E.E.Viollet le Duc, 1840, St. Madelaine - Vezelay esenţială care trebuie
Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare întotdeauna să fie ţinută minte.

15
În 1675, Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare
sunt zidite. Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). Benedict al XIV transformă
Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749), cu care prilej repară arcadele de vest.
16
Reconstrucţie ordonată de Pius IX
17
Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă
6

Consolidare Este cea conform căreia orice


Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice porţiune îndepărtată trebuie
Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) înlocuită cu materiale mai bune,
mai puternice şi într-o manieră
♦ Paul Abadie - 1842, Catedrala Angouleme fără greşeală. Ca rezultat al
operaţiunii căreia i-a fost
♦ Constant Dufeux, Bis. Sf. Laurenţiu - Paris subiect, clădirea restaurată
Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică trebuie să capete o nouă
♦ E.E.Viollet le Duc, Lassus, 1843, Notre Dame de Paris speranţă de viaţă, mai mare
Înlocuirea ferestrelor de sec.XIII cu unele de tip sec.XII decât cea care tocmai s-a scurs.
Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului E.E. Viollet-le-Duc,
Îndepărtarea decoraţiei clasiciste, Fleşa Restaurarea, Dictionnaire
raisonné de l'architecture
Anglia: française du XIe au XVIe siécle
♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78), Chichester Cathedral
Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central “Cunoştinţele noastre asupra
stilurilor trecute face ca
♦ Sir George Gilbert Scott, Ripon Cathedral (1862) perioada în care trăim să ne
Eliminarea mărturiilor de sec. XIV de pe faţada de V şi turnuri şi apară - prin excelenţă- cea mai
înlocuirea cu elemente de sec. XIII potrivită pentru lucrările de
restaurare.”18
♦ Sir George Gilbert Scott, Westminster Abbey, 1849-6117
Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce
Reconstruire a transeptului de N în stil.

Primele doctrine de restaurare

Franţa: Doctrina unităţii de stil


♦ 1830 : Min. Francois Guizot, în raportul câtre Rege propune Situaţia sociala şi implicaţiile
asupra culturii
înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor.
Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. Vitet (1830-1834), Restaurarea monarhiei (1815)
P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). duce la manifestarea interesului
pentru averile naţionalizate în
♦ 1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor timpul Revoluţiei Franceze.
♦ 1887 -Legea Monumentelor Pentru prima dată în 1819,
restaurarea unor monumente
♦ Rolul lui Ludovic Vitet istorice face obiectul unui buget
insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, (al Ministerului de Interne).
accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, Ministrul de Interne F. Guizot
întreţinerea substanţei originale, (istoric de profesie) este
restaurarea trebuie să fie invizibilă, însărcinat de câtre Rege cu
întocmirea unui raport referitor
trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.
la starea proprietăţilor
♦ Rolul lui P. Merimée19 Statului.23
descoperă valorile artistice ale romanicului, "(…) în materie de restaurare
îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, primul şi cel mai ferm principiu
promovează principiul "primo non nocere"20 constă în a nu inova, chiar când

18
apud Machatschek Alois, History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage, Curs la R.
Lemaire Centre for Conservation, K.U.L.
19
Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments
Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este
de a fi un Vox Clamans in Deserto.”.Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de
utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget
anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37.
7

♦ Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879) am fi împinşi câtre aceasta de


fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina lăudabila intenţie de a completa
şi înfrumuseţa. E mai bine să
INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL. lăsăm necompletat şi imperfect
introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în ceea ce se găseşte incomplet sau
analiza construcţiei şi folosirea materialelor imperfect. Nu trebuie să ne
permitem de a corija
“Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele neregularităţile, nici de a
pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea îndrepte deviaţiile, fiindcă
ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este deviaţile, neregularităţile,
vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”21 defectele de simetrie sunt fapte
despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris istorice pline de înteres, care
adesea ne furnizează criteriile
Exemple: restaurările de la arheologice după care putem
Bis. Saint Sernin- Toulouse determina o epocă, o şcoală, o
Castelul Pierrefonds. idee simbolică. Nici o adăugire,
Bis. St.Madeleine-Vezelay nici o înlăturare."
Circulară 1837
Defineşte restaurarea ca un termen modern:
E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Doctrina unităţii de stil
Paris 1868-74 “A restaura un edificiu
înseamnă a-l restabili într-o
♦ Victor HUGO stare ce poate să nu fi existat
Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a niciodată.”
monumentelor
“Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea. Montalambert critica în 1845,
într-un discurs în camera
Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o Pairilor noile maniere de
distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.” amenajare a spaţiului urban în
Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo jurul monumentelor : "Nu
trebuie făcut loc gol în jurul
Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor catedralelor noastre, de
persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din maniera a îneca magnificile
punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi dimensiuni cu care le-au
clasate [ca monumente storice].”22 înzestrat autorii lor. Ele nu au
fost făcute pentru deşert precum
piramidele Egiptului, ci pentru
a plana deasupra locuinţelor
îndesate şi a străzilor înguste
ale oraşelor noastre."24
Anglia: Doctrina antiintervenţionistă - J. Ruskin
♦ Rolul lui J. Ruskin (1819-1900) Situatia socială a Angliei după
25 razboaiele Napoleoniene si
“The Seven Lamps of Architecture” - 1848 implicatiile sale asupra culturii
Cap. VI : Lampa Memoriei.
“Putem trăi fără arhitectură, să adorăm pe Dumnezeu fără Dupa aprox. o generaţie, spaţiul
European este din nou accesibil.
ea, dar fără ea nu ne putem aduce aminte”.
20
"Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau
informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."
21
xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44
22
Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a
monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private.
23
“Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada
anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă,
distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32.
24
apud A. Chastel, op. cit. pag. 82
25
Printre cele 7 lămpi (principii) sunt: Sacrificiul, respectiv implicarea efortului artistic, Adevărul, respectiv expresia
sinceră a materialelor, sistemului tehnologic şi constructiv, Puterea, respectiv controlul raportului dintre masă şi lumină,
Memoria şi Obedienţa, respectiv respectul pentru formele trecutului.
8

Primul, împreună cu W. Morris care include în patrimoniul Spectrul extinderii ideologiei


istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul Rev. Franceze determină
guvernanţii să propună un vast
“ansamblu urban”. program de lucrări publice
Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din având drept temă construirea de
care deduce “Universalitatea protecţiei” sale. biserici26 şi drept scop ocuparea
Militează pentru constituirea unui organism european de într-o activitate
protecţie a patrimoniului. nerevoluţionar27ă a celor
demobilizaţi urmare a încheierii
♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ razboaielor.
“Monumentul Istoric nu ne aparţine. El aparţine în parte Victoria asupra Franţei pune
celor care l-au edificat şi în parte generaţiilor care ne vor problema expresiei stilistice în
urma.” plan constructiv a noului statut
“[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o al Angliei.
poate suporta; o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite Urmarea unor aprinse dezbateri
nici un fel de urme, o distrugere acompaniată de o falsă se convine asupra Stilului Gotic
ca expresie naţională.
descriere a obiectului distrus.(...) [Restaurarea este] o
minciună absolută.”
“The Stones of Venice”, 1851-1853
“Aveţi grijă de monumentele
Monumentul poate fi:consolidat, întreţinut, dar de o manieră voastre şi nu veţi avea nevoie să
“invizibilă” le restauraţi. Doar câteva table
de plumb aşezate la timp pe
♦ Rolul lui William Morris acoperiş, câteva frunze şi crengi
Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia moarte îndepărtate la timp din
calea unei scurgeri de apă vor
Construcţiilor Istorice- S.P.A.B. (The Society for the Protection of salva atât acoperişul cât şi
Ancient Building), 1877 pereţii de la ruinare. Urmariţi
“Pledăm deci pentru toate construcţiile, apaţinând tuturor construcţiile vechi cu grijă,
păstraţi-le cât puteţi mai bine,
perioadelor şi stilurilor, şi chemăm pe cei implicaţi în cu orice preţ feriţi-le de orice
existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării; să modificare sau distrugere.”
curme ruinarea prin îngrijire zilnică, să propteasca zidul ce J. Ruskin, referitor la
se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele “restaurarea” St. Alban’s
cele mai potrivite acestor scopuri; să refuze modificarea Cathedral
structurii sau a ornamenticii existente; dacă [construcţia] a
devenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta mai „Ruskin militează pentru o etică
degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche; în şi caută să impună concepţia sa
sfârşit, să trateze construcţiile istorice drept monumente ale morală asupra monumentului
unei arte trecute, create de meşteri dispăruţi, pe care arta unei societăţi pe care propriile
tendinţe o antrenează în sens
modernă nu poate interveni fără a distruge. invers(...)”
Atunci, şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura
Fr.Choay,
noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură; aşa şi doar
Alegoria patrimoniului
aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le
înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.”
W. Morris, “Manifesto” - S.P.A.B., 1877

26
Între 1818 şi 1835 sunt construite 214 biserici din care 174 în stil neogotic
27
"Clasele de jos din oraşe au devenit periculos de nemulţumite, şi este în principiu datoria bisericii naţionale de a-i
întoarce spre stări de spirit mai convenabile. Pentru succesul acestei operaţii, săracii oraşelor trebuie să meargă la
biserică.", apud Martin Shaw Briggs, Goths and Vandals, A Study of the Destruction, Neglect and Preservation of
Historical Buildings in England, London, Constable, pp.149-50
9

CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII

SEC. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ

Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO “Conservare o Restaurare28” -


1893
♦ Camillo Boito (1835-1914)
Fundamentează restaurarea monumentelor istorice ca “este mai bine să consolidezi
decât să repari, este preferabil
disciplină ştiinţifică, bazată pe noţiunea de autenticitate. să repari decât să restaurezi.”
Camillo BOITO
Principii ale restaurării : Restauro archeologico: pentru
păstrarea patinei (mărturiei) istorice
monumentele antice, realizată
păstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursul
prin anastiloză şi clară
timpului.
distincţie între nou şi vechi
refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc.
supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă a Restauro pittorico: pentru
legitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoria construcţiile evului mediu,
antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris). realizată printr-o restaurare
complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele de discretă, cu un minim necesar
restaurare. de completări
marcarea ostentativă a intervenţiilor.(chiar prin inscripţionare).
Restauro architettonico: pentru
descrierea operaţiilor de restaurare, inscripţionarea pe construcţie sau
construcţiile renascentiste şi
publicarea.
ulterioare, realizată prin
ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie de
înlocuirea părţilor lipsă prin
perioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii de
completări marcate distinctiv.
restaurare).

Norme propuse:
1/ Maxima importanta intretinerii, ingrijirii si consolidarii Camillo Boito, cele trei tipuri
monumentelor. de restaurare (1883):
2/ Reconstituirea (ripristino), motivata de ratiunea unitatii artistice sau
arhitecturale, acceptata decat daca se bazeaza pe Restauro archeologico, potrivită
documentare irefutabila monumentelor antice şi
prevalenta existentei majoritatii elementelor constitutive originale. realizată în principal prin
3/ Orice tentatie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul anastiloză şi cu marcarea
antichitatilor) trebuie refuzata, cea mai indicata este anastiloza. distinctivă a noului de vechi,
4/ Monumentelor “vii” - utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu
presupuna alterari majore , sa nu fie radical diferite de cele originale. Restauro pittorico, potrivită
5/ Pastrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric monumentelor evului mediu şi
sau artistic, indiferent din ce perioada a existentei monumentului ar caracterizată prin conservare,
data; intervenţii minime şi invizibile,
- fara a cauta unitatea de stil sau intoarcerea la formula initiala
- si fara a exclude unele elemente in favoarea altora, Restauro archittetonico,
- exceptie facand elemente minore ce desfigureaza aspectul potrivită perioadei Renaşterii şi
- si numai dupa o atenta si obiectiva judecata. celor ce i-au succedat şi
6/ Respectul pentru monument trebuie insotit de acela pentru caracterizată prin posibilitatea
ambientul sau prin refuzul alterarii acestuia ce ar putea conduce la reântregirii (marcate) a pieselor
subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de lipsă.
masa, culoare sau stil.
7/ Adaugirile necesare consolidarii sau reutilizarii monumentului Exemple de ignorare a

28
Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?", Nuova Antologia, Nr. 87, 1886, pp.480-
506
10

trebuiesc limitate la minimum, si prezentand o simplitate ce poate principiilor lui C. Boito:


continua doar expresia geometrica a compozitiei originale si nu • Restaurarea Castelului
plastica sa decorativa. Sforzesco făcută parţial prin
8/ Adaugirile trebuiesc marcate prin diferenta de material, modenatura demolare şi reconstruire
mai simpla sau inscriptii. (Turnul lui Filarete, de ex.),
9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare. • Completarea la Palazzo di
10/ In cercetarile arheologice excavarile - imediat urmate de relevare si Re Enzo, Bologna,
protectie a descoperirilor. • Reconstruirea faţadei
11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de Palazzo Salimbeni – Siena –
restaurare este obligatorie. în stil gotic

Alois RIEGL, “Der Moderne


Monumentul istoric - identitate şi percepere socială: Denkmalkultus, sein Wessen
Alois RIEGL und seine Entstehung” – 1903

“Prin monument, (…),


Definirea monumentului şi a monumentului istoric întelegem o operă creată de
- Monument - obiect apriori incarcat cu semnificatie mâna omului şi edificată în
scopul precis de a conserva
- Monument Istoric- obiect incarcat cu semnificatie a posteriori pentru totdeauna prezent şi viu
în conştiinţa generaţiilor
“Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele viitoare memoria unei anume
istorice sunt “neintenţionale”. acţiuni sau a unui anume destin
Valorile monumentului istoric (sau o combinaţie între cele
două).(…) Edificarea şi
I.- Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre întreţinerea unor astfel de
un monument istoric) monumente, "intenţionale", a
• valoarea de vechime: căror urmă se regăseşte până în
“Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prin epocile cele mai depărtate ale
aspectul său ne-modern. (…) Maniera în care valoarea de vechime se culturii umane, nu a încetat nici
opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în în zilele noastre.”
imperfecţiunea operelor, în lipsa lor de integritate, în tendinţa de disoluţie
a formelor şi culorilor lor, adică în trăsăturile în mod riguros opuse „Dat fiind faptul cá
caracteristicilor operelor moderne, strălucitor de noi.” producátorii operelor care ne
apar astăzi ca monumente
• valoarea istorică istorice căutau în mod esenţial
“Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă să-şi satisfacă propriile lor
pentru noi stadiul particular, într-un anumit fel unic, în care s-a dezvoltat nevoi practice şi exigenţele lor
într-un anumit domeniu creaţia umana. Din acest punct de vedere, ceea ce spre un ideal, cel al
ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale contemporanilor lor sau chiar
naturii, aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale, ci al moştenitorilor lor direcţi; şi
stadiul său iniţial avut ca operă a omului” cum, în general, nu s-au gândit
nici pe departe să transmită
generaţiilor viitoare mărturia
• valoarea de rememorare intenţională
activităţii lor artistice şi
“Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a
culturale, denumirea de
monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde
"monument" nu poate fi
în trecut, şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor
acoperitá de un sens obiectiv, ci
viitoare.
numai subiectiv.(…) Fie că sunt
Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia
intenţionale sau nu,
spre valorile actuale.”
monumentele prezintă o valoare
de rememorare, şi de aceea, în
II.- valori de contemporaneitate: ambele cazuri, vorbim de
“În loc a considera monumentul ca atare, valoarea de contemporaneitate va "monumente".”
tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă, recentă şi a aşteaptă ca
de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice “Majoritatea monumentelor
oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus, să dea impresia unei răspund, printre altele, la
perfecte integrităţi, neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii.” aşteptările simţurilor şi
spiritului pe care creaţiile noi şi
• Valoarea de utilizare moderne le-ar putea satisface la
11

fel de bine”.
• Valoarea artistică: - valoarea [artistică] de noutate:
“(…)un monument nu prezintă
- valoarea de artă relativă privirii noastre o valoare
Receptarea monumentului istoric artistică decât în măsura în
care satisface aşteptarea
Monumentul istoric are o dimensiune istorică, artistică şi tehnică voinţei artistice moderne.”
dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice.
“(…) ruptura operată de câtre
“Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de voinţa artistică modernă în
monument; noi, subiecţi contemporani le-o atribuim. “ raport cu expresiile [artistice]
Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi anterioare, se referă la
specificitatea monumentului în
strategiile de conservare
raport cu concepţia, forma şi
Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor culoare sa.”
tipuri de valori monumentale:
“(…) orice operá de artă
“În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare, în modernă trebuie, prin însăşi
timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa modernitatea sa, să se prezinte
intervenţiei sale, dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări sub un aspect desăvârşit, cu
anterioare, valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai forme şi culori care să nu
puţin de la monument decât imortalitatea, prezentul etern, perenitatea în prezinte nici un fel de urme ale
starea originară” vreunei degradări”
• Val. de vechime şi val. istorică
“Katechismus der
• Val. de vechime şi val de utilizare Denkmalpflege”, 1916 :
• Val de vechime şi val. rememorare “Conservarea [monumentelor
istorice] nu este o problema de
Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de gust.”
contemporaneitate şi soluţiile de conservare Max Dworak
“(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a Conservator General al
monumentului este minimá, valoarea de vechime se va afirma cu atât mai Imperiului Austro-Ungar
mult şi exclusiv, iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el
exigenţelor valorii de vechime.”

Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria


patrimoniului, Seuil, Paris
1992
Aria tipologică:
de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G.Giovannonni, 1913) şi “Opera lui Boito, şi, mai amplu,
cea a lui Riegl, arată că la
ţesutul urban cumpăna secolelor XIX şi XX
conservarea monumentelor
Aria cronologică: istorice dobândise statutul de
de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai
punerea în discuţie a
conceptelor şi procedeelor sale
Aria de difuzare: putea să i-l confere.
de la spaţiul european la cel mondial, prin intermediul coloniilor şi a Această abordare critică
cercetărilor arheologice din noile teritorii încheia o delimitare a câmpului
spaţio-temporal al
Aria de interes şi competenţă: monumentelor istorice care,
începând cu sfârşitul anilor
istorici, istorici de artă, la filozofi, arhitecţi, ingineri, urbanişti, 1860, prezenta, cel puţin în
arheologi, oameni politici şi scriitori teorie şi virtual, aproape
aceleaşi contururi ca şi astăzi”
12

Sec. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării


Congresul Internaţional al Arhitecţilor, Madrid, 1904 Paul Clemen29,: autorul
conceptului de conservare
-definirea monumentelor : creativă:
1. vii - ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. "Ideea, valoarea spirituală,
semnificaţia unui monument
2. moarte - nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. sunt importante, şi abia după
-în funcţie de această clasificare, monumentele trebuie fie consolidate (cele aceea urmează forma
moarte), fie restaurate (cele vii). tradiţională, îmbrăcămintea.
Îmbrăcămintea poate să fie
-Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil, porţiunile schimbată, poate ornamentată
de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar din nou, atâta timp căt ideea
dacă nu afectează echilibrul estetic general. este păstrată."30
-Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de
câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul
tehnic, estetic şi arheologic al statului.
-Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi
artistice în fiecare ţară.

Conferinţa de la Atena (1931) - Organizaţia de Cooperare Carta de la Atena C.I.A.M.


Intelectuală a Societăţii Naţiunilor 1933,- Congresul Internaţional
(prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei - ing. Nicolaos de Arhitectură Modernă.
Balanos)31
Promovează o concepţie
-recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea “statistică” asupra conservarii
restaurărilor. patrimoniului:
-atunci când restaurarea in totto este de neevitat, este recomandată păstrarea -”trecutul nu poate
influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice. supravieţui în totalitate,
trebuie ales deci cu grijă
-recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o ceea ce trebuie păstrat”.
continuă întreţinere a acestora. -”dacă avem de-a face cu o
serie mare de obiecte
-recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra
similare, unele pot fi
conservării monumentelor istorice.
păstrate, altele - demolate.”
-relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când
acesta se referă la un monument istoric. - Pune pentru prima dată, deşi
doar implicit, problema
-respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din
concilierii dintre dezvoltare şi
apropierea acestora (construcţii noi, reclame, structuri edilitare sau plantaţii).
conservare:
-recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat, în -”dacă existenţa în
special32) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi continuare a unor obiecte
dătătoare de caracter. semnificative ale unei epoci
trecute se dovedeşte
-recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în
împotriva intereselor
metode fizice, chimice sau biologice de conservare, urmare a creşterii gradului
oraşului trebuie căutată o
de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili.
soluţie de reconciliere.”
-folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor. -”in unele cazuri poate fi
păstrată partea memorială [

29
conservator al Landului Renania
30
P. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă."
31
Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele:
1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului, 1902-9 Erechteionul, 1905-17 Propylee, 1921 propunerea
anastilozei colonadei de N. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze), lucrare începută
în 1922
32
Introducerea de elemente de fier (crampoane, centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton
armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric.
13

suportul material al valorii


-întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca
memoriale sau istorice ], în
bunuri ale întregii omeniri.
timp ce restul poate fi
-creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. alterat.”
- Sub influenţa ideologiei
-recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale
urbanismului corbusian,
patrimoniului.
proclamă
-”cultul valorilor trecutului
nu trece peste criteriile
justiţiei sociale”.
- asanarea construcţiilor
dărăpănate din jurul
monumentelor istorice şi
folosirea zonei drept spaţiu
verde.
- Este împotriva pastişei
stilistice.

Carta del Restauro Italiana (1931) Norme propuse:


elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte. 1/ Acordarea de maximă
importanţă întreţinerii, îngrijirii
şi consolidării monumentelor.
-Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de 2/ Reconstituirea (ripristino),
reinstituire a valorii lor artistice. motivată de raţiunea unităţii
-Restaurarea - o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din artistice sau arhitecturale, nu
multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului. poate fi acceptata decât dacă se
bazează pe o documentare
-Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric irefutabilă şi pe existenţa
şi nicidecum a unităţii sale stilistice. majorităţii elementelor
-Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele constitutive originale.
populaţiei, spiritul oraşului, memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă, 3/ Orice completare a
criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. monumentelor foarte vechi
(cazul antichităţilor) trebuie
refuzată. In cazul acestora cea
Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub mai indicată este anastiloza.
conducerea lui Cesare Brandi 4/ Monumentelor “vii” le vor fi
găsite utilizări prezente cu
condiţia ca ele să nu presupună
Definirea restaurării ca act metodologic (C. Brandi): alterări majore ale construcţiei
şi să nu fie radical diferite de
Restaurarea ca intervenţie umană
cele originale.
“În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în 5/ Păstrarea tuturor elementelor
eficienţa sa un produs al activităţii umane.(…)”33 valoroase din punct de vedere
istoric sau artistic, indiferent
Opera de artă
din ce perioadă a existenţei
“(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca monumentului ar data fără a
atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul căuta unitatea de stil sau
uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo, în faţa ochilor noştri, şi poate fi întoarcerea la formula iniţială
clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane, până când şi fără a exclude unele elemente
recunoaşterea sa ca operă de artă, recunoştere pe care o operează conştiinţa, îl în favoarea punerii în evidenţă
exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse.”34 a altora, excepţie făcând
elemente minore ce
Relaţia restaurare - operă de artă
desfigurează aspectul
“(…) orice comportament faţă de opera de artă, implicit şi intervenţia de monumentului şi numai după o
restaurare, depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca atentă şi obiectivă judecată.
operă de artă. (…) Este necesară, astfel, definirea restaurării pe baza conceptului 6/ Respectul pentru monument

33
C. Brandi, Conceptul de restaurare, în Cesare Brandi, Teoria del restauro, Giulio Einaudi Editore s.p.a. Torino 1977,
traducedre de Ruxandra Balaci, Teoria restaurării, Editura Meridiane, Bucureşti 1996, pag. 33
34
C. Brandi, op. cit. pag. 34
14

operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce trebuie însoţit de acela pentru
caracterizează restaurarea propriu-zisă.”35 ambientul său prin refuzul
alterării acestuia prin efecte de
Definirea metodologică a restaurării după C. Brandi
masa, culoare sau stil ce ar
“Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne putea conduce la subordonarea
permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al monumentului cadrului nou
recunoşterii operei de artă, în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică construit.
şi istorică, în vederea transmiterii ei câtre viitor.36” 7/ Adăugirile necesare
consolidării sau reutilizării
monumentului trebuiesc limitate
la minimum şi prezentând o
Definirea principiilor restaurării (C. Brandi):
simplitate ce poate continua
“(…) prima axiomă: se restaurează numai material operei de artă37” doar expresia geometrică a
compozitiei originale şi nu
“(…) al doilea principiu al restaurării: restaurarea trebuie să vizeze restabilirea
plastica sa decorativă.
unităţii potenţiale a operei de artă, în măsura în care acest lucru este posibil, fără a
8/ Adăugirile trebuiesc marcate
comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de
prin diferenţă de material,
artă print timp.38”
modenatură mai simplă sau
inscripţii.
9/ Folosirea tuturor tehnicilor
moderne pentru consolidare.
10/ În cercetările arheologice
excavările trebuiesc imediat
urmate de relevare şi protecţie a
descoperirilor.
11/ Documentarea şi descrierea
amănunţită a operaţiunilor de
restaurare este obligatorie.

35
C. Brandi, op. cit. pag. 35-36
36
C. Brandi, op. cit. pag. 36-37
37
C. Brandi, op. cit. pag. 38
38
C. Brandi, op. cit. pag. 39
15

CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI


RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I)

CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR


ISTORICE (1964)

Preambul
Adoptată la cel de-al II-lea
“(...) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor Congres internaţional al
umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Este arhitecţilor şi tehnicienilor
recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile monumentelor istorice, Veneţia,
viitoare.(...) 25-31 Mai 196439
Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor
istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional, fiecare ţară fiind
responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii.”

Definiţii

Articolul 1. Monument istoric:


Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată Mărturie, operă de artă şi
dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii obiect cu semnificaţii culturale
particulare, a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.
Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai
modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea
timpului.

Articolul 2. Aportul ştiinţei şi tehnicii


Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa contemporane la protejarea
şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural. monumentelor.

Scopuri

Articolul 3 Dualitatea monumentelor


Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca istoric: dimensiunea simultan
opere de artă cât şi ca mărturii istorice. artistică şi istorică

Conservarea

Articolul 4. 'Stăviliţi ruinarea prin


Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute întreţinere zilnică.' Orice
permanent. program de conservare trebuie
sa aibă înscris un program de
Articolul 5. întreţinere care să asigure că
Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor nevoia de conservare la scara în
unor utilizări sociale. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie care există ea astăzi nu se va
să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. mai repeta."
Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie Şerban Cantacuzino
considerate şi permise.

39
Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. Teodoru, Congresul Internaţional al
arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris, Arhitectura R.P.R. nr. 8, 1957, pag. 46)
16

Principiu ce conduce la
Articolul 6. instituirea „zonelor de
Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său]. protecţie” şi la obligativitatea
Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. Nici o construcţie nouă, demolare obţinerii unui aviz pentru orice
sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. intervenţie în cadrul acestora.

Articolul 7 Exemple de strămutări legitime:


Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de • Templul de la Abu-Simbel
amplasamentul în care se află.
Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată Exemple de strămutări abuzive:
decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată • Bis. Mihai-Vodă, Bucureşti
de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare. • Schitul Maicilor, Bucureşti

Articolul 8. Exemple de extrageri de piese


Obiectele sculpturale, picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă decorative în scopul protejării:
din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate • Caii de la San Marco,
de a le asigura protecţia. Veneţia
• Cariatidele Erechteionului,
Acropola Atena
• Biserica şi Sinagoga,
Catedrala din Strasbourg
Restaurarea
“În timp ce conservarea
Articolul 9. materiei unui monument
Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată. încearcă, atât cât este necesar
Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului să stabilizeze tehnic zone din
şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice. acesta şi să elimine cauzele
Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza, iar în acest caz orice care-l ameninţă direct,
lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia restaurarea este preocupată de
arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii. mărturia istorică şi artistică a
Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii monumentului în întregime. (…)
arheologice şi istorice ale monumentului. o restaurare adaugă elemente
noi fără a-i diminua materia
Articolul 10. originală.”
Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate, consolidarea unui Michael Petzet,
monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare preşedintele ICOMOS
şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă.

Articolul 11.
Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit Art. 11 stă la baza procedurilor
la edificarea monumentului, unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. de consultare şi avizare a
Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade, lucrărilor de restaurare,
revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi îndeplinite în România în
atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la cadrul Comisiei Naţionale a
lumină este de mare interes din punct de vedere istoric, arheologic sau estetic, iar Monumentelor Istorice, cf.
starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. L.422-2001, Art. 35 alin.(1)
Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea lit.h.
ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu
lucrarea [în cauză].
“Înlocuirea nu trebuire să
Articolul 12. creeze un contrast puternic,
Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu care nu ar face decât să
întregul, dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original, astfel încât impieteze asupra aspectului
restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. general al operei.(…) Dacă este
întregit un element puternic
Articolul 13. deteriorat ce nu mai poate fi
Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra reparat, sau un profil întrerupt
părţilor de interes ale clădirii, asupra cadrului său tradiţional, echilibrului (…) ori o piesă lipsă a unui
17

compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. tavan simetric, atunci o copiere


Articolul 14. a originalului este necesară.
Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru (…)40”
salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite. Michael Petzet
Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se
inspire din principiile cuprinse în articolele precedente.

Săpături arheologice
„(...)
Articolul 15. 9. Fiecare Stat trebuie să ia în
Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele considerare păstrarea neatinsă,
ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste parţială sau totală, a unui
cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. număr de situri arheologice din
Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi diferite perioade pentru ca
protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce cercetarea acestora să poată
au fost descoperite]. beneficia de viitoare tehnici
În plus, trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea îmbunătăţite. În cadrul fiecărui
monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. sit arheologic excavat, acolo
Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. unde natura terenului o permite,
Este permisă doar anastiloza, adică reasamblarea părţilor existente dar se vor lăsa zone martor bine
dezmembrate. determinate în scopul permiterii
Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna unor verificări ulterioare
recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării asupra stratigrafiei şi
monumentului şi reconstituirii formei sale. compoziţiei arheologice a
sitului.”
Recomandările UNESCO
asupra principiilor
internaţionale aplicabile
săpăturilor arheologice
Publicare

Articolul 16.
În orice lucrare de protecţie, restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se
realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice,
ilustrată cu desene şi fotografii.
Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare, consolidare, reconstituire şi integrare,
precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor
trebuiesc incluse [în documentaţie].
Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie
pusă la dispoziţia cercetătorilor. Este recomandată publicarea cercetărilor.

40
“Cu toate acestea, dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa - ce poate să fi lipsit de foarte mult timp - fie reîntregirea
nu trebuie realizată, fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Michael Petzet, Principles of Restoration, în
http://www.icomos.org/germany/uk_main.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. 1-2/2000, paq.79-139
18

CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI


RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II)

CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI

COMPLETĂRI DOCTRINARE:
Carta oraşelor istorice
• Carta oraşelor istorice (Toledo 1986, Washington 1987) “Preambul şi definiţii (…)
“Principii şi obiective 2: Această cartă se referă la
areale urbane, fie ele mari sau
1. Pentru a fi eficace, conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice
restrânse, inclusiv oraşe sau
urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de
centre ori cartiere istorice,
dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea
împreună cu ambientul lor
teritoriului la toate nivelurile.
natural şi artificial. Dincolo de
2. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau valoarea lor documentară,
zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă aceste areale sunt
acest caracter, şi în mod special: materializarea valorilor
tradiţionale ale culturii urbane.
a) textura urbană definită prin parcele şi străzi
(…)”
b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat
c) aspectul construcţiilor, interior şi exterior, definit prin scară, stil,
tip structural, materiale, culoare şi decoraţie
d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său, fie el
natural sau artificial, şi
e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul
istoriei sale.
Oricare dintre aceste calităţi, ameninţate fiind, ar compromite autenticitatea
oraşului sau zonei istorice.”

• Carta grădinilor istorice (Florenţa, 1982)


„(...) „Definiţii şi obiective
Art.3. Drept monument, grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei Art..1 O grădină istorică
de la Veneţia. Cu toate acestea, de vreme ce este un monument viu, conservarea este o compoziţie arhitecturală
sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. şi horticolă de interes public din
Art.4. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: punctul de vedere al artei sau
istoriei, şi ca atere trebuie să fie
a. Planul şi topografia sa considerată drept un
b. Vegetaţia, incluzând în aceasta speciile, proporţiile, schemele monument.”
coloristice, spaţierea şi înălţimea
c. Trăsăturile structurale şi decorative
d. Apa, fie ea stătătoare sau curgătoare, cu reflectarea cerului”

• Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului arheologic (1990) „Art. 1. Definiţii şi introducere


“(…) Patrimoniul arheologic este
parte a patrimoniului material
Art.5. Investigaţie
pentru care cercetarea
(…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de arheologică produce informaţia
19

informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii de bază. El cuprinde toate
decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. vestigiile existenţei umane şi
Tehnicile nedistructive, cercetările aeriene şi terestre, prelevarea de probetrebuie constă în locuri referitoare la
încurajate în detrimental excavărilor la scară mare. toate manifestările umane, în
structuri abandonate, în
Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de
mărturii de toate naturile
documentat şi păstrat, cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii
(inclusiv situri subterane şi
totale a monumentului, decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată.
subacvatice) împreună cu toate
Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de mărturiile materiale mobile
dezvoltare, schimbări de utilizare a terenurilor, vandalism sau deteriorare naturală. asociate cu acestea.
În cazuri excepţionale, situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Art. 2. Politici integrate de protecţie
unor probleme ştinţifice. (..) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o
Patrimoniul arheologic este
evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului.
o resursă fragilă şi
(…) neregenerabilă. De aceea
folosinţa terenurilor trebuie
Art.6. Întreţinere şi conservare
controlată şi dezvoltată astfel
(…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă încât să minimizeze distrugerea
o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. (…) patrimoniului arheologic.
Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare Politicile de protecţie a
sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare patrimoniului arheologic
pentru întreţinerea şi gestiunea sa. trebuie să constituie o
componentă integrală a
(…) politicilor relative la
Art.7 Prezentare, informare şi reconstituiri amenajarea teritoriului,
dezvoltare şi planning, precum
(…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor şi a celor culturale,
arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare.” educaţionale şi de protecţie a
mediului. (…)”

• Carta protecţiei şi gestiunii patrimoniului subacvatic (1996)


„Prin însăşi natura sa, patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă
internaţională.”
Preambul

• Carta patrimoniului vernacular (1999)


“Principii de conservare
(…) 3.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale, şi este „1. Exemple ale vernacularului
conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor se găsesc prin:
de character reprezentativ, regiune cu regiune. • maniera de construcţie
4. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) împărtaşită de comunitate,
5. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor, structurilor şi spaţiilor, • un caracter local sau
dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese, precum şi a tradiţiilor şi regional adecvat
semnificaţiilor ce le sunt associate. ambientului
Recomandări de lucru • coerenţă a stilului, a formei
şi imaginii, sau prin
(…) 3. Tehnici tradiţionale de construcţie
utilizarea tipurilor
Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu constructive stabilite prin
vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia, şi fundamentală pentru tradiţie
repararea şi restaurarea acestor structuri. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate,
• transmiterea informală a
inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare
competenţei de concepere şi
şi perfecţionare
construire
(…) 6. Modificări şi perioade în restaurare
• un răspuns eficient dat
Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca constrângerilor funcţionale,
aspecte importante ale vernacularului. Aducerea tuturor părţilor edificiului la sociale şi ambientale
20

expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra


structurilor vernaculare” • o aplicare eficientă a
metodelor şi meseriilor
tradiţionale de construcţie.”

• Carta internaţională a turismului cultural (1999)


• Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999)
(...) Intervenţii
5. Orice intervenţie propusă trebuie
a. să folosească mijloace tradiţionale;
b. să fie reversibilă, dacă acest lucru este tehnic posibil; sau
c. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare
atunci când ele vor fi necesare, şi
d. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură.
6. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite
circumstanţe, minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să
însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării
structurii de lemn.
7. (...) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele, atunci atât
materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere.
(...)
Reparare şi înlocuire
9.(...) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe, şi Materiale şi tehnici
dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite. (...) contemporane
Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă, inclusiv sculele utilizate trebuie, pe 13. Materialele contemporane,
cât posibil să corespundă cu cele originale. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie, precum răşinile epoxidice, sau
atunci când este cazul, să reproducă originalele. tehnicile moderne, precum
Dacă o parte a unei piese este înlocuită, atunci trebuie utilizate îmbinările armarea cu bare de oţel, trebuie
tadiţionale între partea nouă şi cea veche. alese şi folosite cu mare
precauţie, şi numai în cazurile în
10. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi. A copia deformaţiile care durabilitatea şi
sau degradările pieselor originale nu este de dorit. (...) comportamentul structural al
11. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau acestora a fost demonstrat pe o
pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu. perioadă suficient de mare de
timp. (...)
(...)

MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE

Consistenţa valorică Se materializează prin:


A. Valoarea de mărturie istorică • conceptul funcţional, modul
de utilizare al terenului,
Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei • evoluţia în timp, în legătură
marcând: cu evenimente sau procese
1. un eveniment precis istorice,
• elementele de echipare şi
2. evoluţie istorică semnificativă mobilare
3. prezenţa unui personaj istoric • inscripţii, documente şi
iconografie (construire,
4. civilizaţia din zona respectivă utilizare, schimbare de
proprietate, accidente şi
modificări, etc.)
21

B. Valoarea de arta Se materializează prin:


Constă în : • Partiul arhitectural
ilustrând compoziţia
1. Unitatea compoziţională
arhitecturală generală
2. Integritatea compoziţională
• Compoziţia plasticii
3. Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic arhitecturale (decoraţii,
profilatură, piese de artă
ataşate imobilului)

Se materializează prin:
C. Valoarea ştiinţifică, tehnică, etnologică
Constă în: • Caracteristicile modului de
construire (parcelare,
1. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu ocupare a lotului, etc.)
2. Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare • Trăsăturile sistemului
constructiv (materiale,
tehnici de construcţie,
adaptări)
• Caracteristicile tehnice ale
proceselor de producţie
desfăşurate în clădire
• Trăsăturile tehnologiilor de
punere în operă (tehnici
tradiţionale)

Se materializează prin:
D. Valoarea memorial-afectivă
• Cadrul material de
Constă în: desfăşurare în interiorul sau
1. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente, tradiţii, sau activităţi vecinătatea edificiului a
importante unor manifestări
tradiţionale (târguri,
2. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi festivaluri, şcoli sau ateliere
populare de meşteri, etc.)
• Cadrul material (încăperi
sau edificiul în întregime)
asociat vieţii şi operei unei
personalităţi
• Cadrul fizic în care sau în
vecinătatea căruia a avut
loc un eveniment deosebit
de important
• Poziţia edificiului în locul
celui original

E. Valoarea de identitate şi reper social Se materializează prin:


Constă în: • Destinrea edificiului unor
1. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza, activităţi umane de
reprezenta) locul puternică coeziune socială
(cult, adunări publice,
2. Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane sprijin social, etc.)
3. Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma • Relaţia edificiului cu textura
acestuia
22

urbană înconjurătoare
permiţând şi facilitând
perceperea acestuia
• Relaţia edificiului cu textura
urbană înconjurătoare
facilitând folosirea sa
publică extinsă
23

CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI


RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III)

PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE

A. Principiul prudenţei :"primo non nocere"


Prin care se cere:
• O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor
• Recursul la specialişti
• Recursul la tehnici verificate prin experienţă
• Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric

B. Principiul acţiunii minime necesare


Exemple:
Prin care se cere: • zone de conservare
• zone de asanare
• Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune
contemporană • zone de reabilitare
(modificare)
• Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi • zone de reconstrucţie
structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora
Exemple:
• Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel
• Rostuirea zidăriei
mai mic grad materialul istoric
• Reîntregirea şarpantelor
• Taselarea pietrei
• Completarea tencuielilor

C. Principiul utilizării materialelor şi tehnicilor


tradiţionale
Prin care se cere:
• Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de
construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale

• Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba


de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric

D. Principiul reversibilităţii intervenţiei


Prin care se cere ca:
• Intervenţiile contemporane de consolidare, reparare, reîntregire,
completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să
permită eventuale reveniri.
24

E. Principiul marcării intervenţiei


Prin care se cere ca:
• Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc,
întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou.
• Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii
edificiului ca operă de artă.

F. Principiul conservării
Prin care se cere ca:
• Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept
prioritate asigurare conservării materialului original.
• Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună
conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau
eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a
acestuia.
G. Criteriul autenticităţii
Se materializează prin:
A. Autenticitatea materialului • păstrarea materialelor
istorice găsite în operă sau,
după caz, înlocuirea lor fie
Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau, în cazurile în care cu materiale identice
acestea au fost înlocuite în decursul timpului, de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale
tradiţional de material. clădirii sau din altele
asemănătoare, ori
• folosirea unor materiale
nou prelucrate dar obţinute
din locurile sau prin
tehnologiile tradiţionale.

B. Autenticitatea concepţiei
Se materializează prin:
• decelarea diferitelor etape
Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat de construire, şi prin
existenţa istorică a edificiului. conservarea lor
scrupuloasă prin
respectarea principiilor
ştiinţifice de intervenţie.

C. Autenticitatea execuţiei Se materializează prin:


• folosirea doar a tehnicilor
tradiţionale şi, în cazuri
Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica excepţionale, a unor tehnici
originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în contemporane probate prin
decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. experienţă.
25

D. Autenticitatea amplasamentului, (cadrului, ambientului) Se materializează prin:


Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului • păstrarea cadrului
tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. tradiţional şi a raportului
de volum, culoare şi masă
dintre construcţia istorică
şi noile construcţii.
26

CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA


SEC. XIX: ÎNCEPUTURILE
Intervenţii de factură romantică

Schlatter:
• Tismana (adăugiri de factură neogotică în incintă),
• Bistriţa (reconstruită total după 1840)
• Arnota (idem, +1856)
• Antim (rozasă neogotică)
• Radu Vodă (parament, supraînălţare cornişă şi fronton neo-gotic)
• Curtea Veche (turlă, ferestre şi anexe neogotice)

Xavier Villacros:Turnul Bis. Sf. Gheorghe

Steindl: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara

Kagerbauer: Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida

Turn neogotic la biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca

Racordarea la curentele doctrinare europene:


A. Lecomte du Nouy şi K.A. Romstorfer

“Păstrând într-o oarecare


A. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) măsură proporţiile, Lecomte du
Nouy a făcut la Târgovişte şi
• Sf. Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară Craiova ceea ce a făcut
• Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară Bramante la Roma cu patru sute
de ani în urmă (…)”
• Sf. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare), modificare a Gr. Ionescu
contraforturilor, reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară,
demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala “Multe zidiri mari au fost făcute
gotică) în deosebite timpuri şi nu este
• Sf. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară nici o raţiune ca restaurându-se
să se suprime părţile mai
• Mân. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului nouă.”
Episcopal, înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de Mihail Kogălniceanu despre
parament, extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor restaurarea Bis. Sf. Nicolae-
prin adăugarea unui coronament metalic Iaşi

K.A. Romstorfer “A restaura un monument


degradat este a păstra din acest
• Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă
monument tot ce se poate
• Bis. Mân. Sf. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu păstra, fără a ne atinge de părţi
ţigle smălţuite, introducere de antepridvor pe N., noi profile decorative (…)restaurarea nu este permisă
în interior (de tipul celor de la Dragomirna) decât în cazul când avem
documente sigure…”
• Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. XVII G. Sterian, Bucureşti, 1890,
Comitetul de rezistenţă pentru
apărarea de la distrugere a
monumentelor istorice,
27

De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904), prima


restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un
arhitect român: Ion Mincu
“Să conservăm şi noi unicele
Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890), devenită Comisiunea
manifestaţiuni ale culturii
Monumentelor Istorice (1900) noastre artistice din trecut şi
care ne dovedesc că nu suntem
Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892)
născuţi de ieri şi că suntem
datori a continua tradiţia şi a
Alexandru Băicoianu augmenta patrimonial pe care
Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. Lecomte du Nouy: ni l-au lăsat strămoşii noştri.”
Sf. Gheorghe - Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite, înlocuirea paramentului Expunerea de motive pentru
original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) adoptarea Legii pentru
Sf. Nicolae - Popăuţi conservarea şi restaurarea
monumentelor publice
Grigore Cerkez
Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeş (1919-20):

Domenico Rupollo
Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului, crearea unei cornişe lombarde,
coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice), modificarea formei golurilor de la
arc în mâner de paner la trilobat, introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de
vest, completare cu un corp pe latura de nord.

Gheorghe Lupu
Mîn. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii
Bis. Sf. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie

Nicolae Ghika-Budeşti
Mân. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă, exprimarea
biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea
ancadramentelor brâncoveneşti (1715).
Biserica Domnească, Târgovişte

MIJLOCUL SEC. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII

Problematica reîntregirilor în restaurările din România:


acoperişuri şi turle
Horia Teodoru

Probota (deschiderea exonartexului, păstrarea formei acoperişului, consolidarea


stratului suport al picturii exterioare)

Sf. Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă)

Ştefan Balş

Sf. Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt,


conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos)

Bis. Mân. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor

Bis. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos


28

Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti

Rodica Mănciulescu

Turla Bis. Mărcuţa, Bucureşti

Mihai Opreanu

Turla Bis. Mân. Plătăreşti

Problematica consolidărilor în restaurările din România:


tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric
Bis. Sf. Mihail, Cluj-Napoca (arh. R. Mănciulescu)

Cadru triangulat orizontal din B.A. de suspendare a bolţilor şi


centurare a pereţilor corului.

Bis. fortificată din Prejmer (arh. M. Angelescu)


Ancoraj din B.A. pentru zidul exterior de incintă;
Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B.A.
Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea
armăturilor de Ol.
Cetatea Câlnic, Alba (arh. Şt. Balş)

Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B.A. la


exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried

Bis. Mirăuţi, Suceava (arh. V. Polizu, ing. A. Cişmigiu) Carcasa spaţială este compusă
din:
Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de • cadru-diafragmă de
avariere, conducând la un sistem structural compozit. pod,
• un complex structural
Bis. Mân. Berca (ing. M. Crişan) de fundare,
• elemente verticale
Carcasa spaţială lamelare,
• centură deasupra
Bis. Mân. Snagov (ing. C. Pavelescu) ferestrelor
Carcasa spaţială şi consolidare cu B.A. a stâlpilor pridvorului

Bis. Mân. Sinaia (arh. C. Hoinărescu)

Carcasă spaţială.

Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh. C. Hoinărescu, B. Mouton, ing.


Zoltan)

Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout.

Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului

Horia Teodoru

Sf. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent

Sf. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi


29

(aparent, zugrăvit cu cărămizi, frescă)

Sf. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului

Bis. Sf. Anton – Curtea Veche, Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile


neogotice şi reîntregirea paramentului

Grigore Cerkez

Bis. Sf. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială, păstrarea ancadramentelor


brâncoveneşti

Ştefan Balş

Bis. Înălţării a Mân. Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I), demontarea


frontonului neogotic (II)

Bis. Mân. Radu Vodă – Buc.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic

Bis. Războieni: degajarea de stratul de tencuială

P.E. Miclescu

Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor


turlelor de pe pronaos, reîntregirea decorului prin discuri smălţuite

H. Fabini

Casa Altenberger, Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră)

Biserica Sf. Margareta, Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de


piatră) şi a coloritului bolţarilor.
30

CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA


MONUMENTELOR ISTORICE (I)
CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC
Circumstantele in care
Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor cercetarea şi înregistrarea
(relevarea stării) devine
obligatorie :
1. lucrări implicând demolarea
• Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare totală sau parţială a unor
la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de construcţii de interes istoric,
fezabilitate) arhitectural sau ingineresc;
2. lucrări implicând
Obiectivele studiului istoric distrugerea sau ascunderea
mărturiilor despre starea
originală sau evoluţia
• Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice edificiului;
3. lucrări presupunând
• Evidenţierea obligaţiilor, restricţiilor şi permisivităţilor de distrugerea/ alterarea/
intervenţie modificarea decoraţiei
istorice;
4. reparaţii majore de orice
Fazele studiului istoric fel;
5. lucrări implicând
• Investigaţii de specialitate dezvăluirea temporară a
unor mărturii istorice, în
• Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie mod normal ascunse;
6. lucrări ce presupun
intervenţii în timp;
7. lucrări ce implică noi
echipamente/ instalaţii şi a
căror amplasare trebuie
hotărâtă şi înregistrată;
8. incendii sau alte distrugeri
accidentale;
9. abandonarea construcţiei şi
ca urmare posibilele ei
degradări;
10. lucrări de curăţire şi de
prelucrare a detaliilor în
care există riscul
deteriorării;
11. dispersarea părţilor
componente ale unei
construcţii;
12. cazuri în care îngrijirea
construcţiei se bazează pe
înţelegerea (cunoaşterea
istorică) a acesteia.
Tipuri de investigaţii:

Cercetări documentare, bibliografice şi de arhivă

• Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente


istorice decât cele primare
evaluarea informaţiilor din
31

lucrări trebuie făcută cu


• Descrieri ale clădirii sau zonei prudenţă şi coroborată cu alte
repere.
• Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii, etc.)
Cuvintelor din documente
• Studii publicate în reviste de specialitate, trebuie sa li se atribuie sensul
si semnificatiile pe care le
aveau la momentul redactării.
• Documente istorice publicate sau existente în arhive
Erori existente într-un
• Literature de epocă sau memorialistică. document pot fi preluate de
câtre altele.

Cercetări cartografice

• Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul localităţii:
(ridicări) parţiale documentul de maximă
credibilitate.

• Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare


identifica evoluţia clădirii, a parcelei sau a strâzilor. informativă asupra denumirilor
străzilor şi a numerotărilor
• Planurile cadastrale poştale în anumite perioade.

• Ghidurile localităţilor

Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii

• Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul


de transmisiuni imobiliare

Cercetări iconografice

• Stampele şi gravurile Redau imaginile edificiilor


dintr-o anumită epocă, aşa cum
Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române au fost ele observate de autor.

Surse de mare interes pentru


• Fotografiile şi ilustratele de epocă obiectivitatea lor.De obicei nu
prezintă detalii ci doar iamgini
Colecţii, biblioteci, anticariate de ansamblu.

• Relevee arhitecturale
Arhivele DMI, UAUIM, instituţiilor de administrare a fondului Grad maxim de obiectivitate,
imobiliar, administraţii financiare grad mare de credibilitate

• Autorizaţiile de construire Sursă excelentă de datare


Trebuie verificate asupra
Arhivate la primării gradului de respectare în
execuţie
32

Cercetări arheologice

Urmăresc stabilirea: În majoritatea cazurilor pot fi


întreprinse doar după
aprobarea proiectului şi
• Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile
deschiderea şantierului.

• Existenţei mărturiilor altor construcţii pe acelaşi


amplasament

• Datarea arheologică a perioadelor constructive

• Nivelului original de călcare la data construcţiei primare

Cercetări de arhitectură

Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se
despre: realizează prin:

• Observare şi
• Etapele de realizare a clădirii interpretare directă

• Valorile istorice materializate în construcţie • Realizarea şi


interpretarea releveului
• Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice
identificate • Metode de analiză
distructivă (cu ajutorul
specialiştilor în domeniul fizicii
• Stabilirea tipurilor de intervenţii şi chimiei materialelor de
construcţii)

• Metode de analiză
Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea nedistructivă (cu ajutorul
documentară sau arheologică: specialiştilor în domeniul fizicii
şi chimiei materialelor de
• Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţii)
construcţiei;

• Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei


epoci;

• Documentele pot să vorbească despre:

o anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre


anul construirii,

o despre alte construcţii de pe terenul cu pricina,

o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari,

o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului,

o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri.


33

Obiective ale cercetarii arhitecturale:

Este de remarcat că una şi


1. Stabilirea ordinii relative a construirii. Identificarea etapelor aceeaşi caracteristică poate
constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a avea mai multe explicaţii iar pe
părţilor clădirii. de altă parte, o anumită
explicare a unei trăsături într-
2. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate, un caz anume poate să nu fie
schimbări de zidării, goluri în zidărie). aplicabilă în alt caz similar ca
manifestare.
3. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii
(monumentului) istoric, dintre caracteristicile redundante şi cele Un perete mai gros sau o rupere
semnificative. de ritm a structurii sarpantei
poate reprezenta o marturie a
4. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului unei perioade timpurii a
utilizării lor. edificiului sau doar o greseala
de executie
5. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor
constructii sau parti de construcţie disparute. In acest caz trebuiesc gasite
6. Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu marturii care sa confirme
ipoteza
pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de
construcţie, ulterior demolată. Important mai ales când locul
de provenienţă este aceeaşi
7. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare. construcţie sau o alta demolată
8. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele ce a existat pe acelaşi loc
provin.
9. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial, pentru
proprietarii iniţiali, precum şi în etapele ulterioare ale existenţei
clădirii.
10. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul
interpretării decoraţiei, mărimii, scării sau dispunerii încăperilor
sau circulaţiilor).
11. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului
arhitectural.
12. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă.
13. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace
speciale.

Observarea şi interpretarea directă

Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: pot indica totuşi doar o


reparaţie curentă sau folosirea
• Diferenţe de material ulterioară a unui material de
construcţie superior;

• Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia :


continuă sau intreruptă, dreaptă
sau în trepte;
alinierea cu partiţionări
interioare ale clădirii;
34

profunzimea rostului (pe


întreaga grosime sau parţial)

• Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de


alta;
nu intotdeauna sunt datorate
• Diferenţe în alinierea zidurilor; etapelor diferite de construcţie,
• Diferenţe de grosime a zidurilor: asemenea diferenţe se pot
datora cerinţelor funcţionale (o
structura mai grea ce trebuie
susţinută, o deschidere
superioară sau încorporarea
hornului în cadrul zidariei);

pentru ca decoraţia poate fi


inşelatoare, aceasta
interpretare trebuie combinată
• Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: cu cea referitoare la alterările
structurale ale clădirii;

• Diferenţe de tehnici de construcţie; Sunt de obicei evidenţiate de


câtre :

Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile colţurilor
de alte construcţii); zidăriei;

• neregularităţile rosturilor;

• sprijiniri neobişnuite ale


grinzilor;

• goluri de încastrare vide;

• rezolvări structurale atipice


la colţuri;

• anomalii de plan;

• deschideri blocate ce nu pot


fi explicate;

Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi, ferestre, arcade, etc.),


esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii

• Modificări indicate de analiza zidăriei :


o schimbari de material; Atentie! In construcţia de
o discontinuitati in rosturi; zidărie se pot întâlni “arce de
o prezenta rosturilor verticale; descarcare” deasupra golurilor
o ruperi in continuitatea plintelor; fără ca prezenţa lor să ateste
o prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor neaparat înălţimea şi lăţimea
reala a acestuia
de deasupra deschiderilor
35

• Modificari indicate de structuri de lemn :


o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul
ferestrelor sau al uşilor;
o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor
şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor
deschideri;
o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag;
o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile
superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri

Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile


de zidărie.

• Indicii în structurile din zidarie :


o lipsa de finisare a montanţilor;
o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi;
o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul
deschiderii.
• Indicii în structurile de lemn :
o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile
superior şi inferior în dreptul deschiderilor;
o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi
contravântuirile de deasupra acestora.
• Indicii în decoraţie :
o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate de Atentie ! Deseori
obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut ancadramentele pot fi
reamplasate
modificarea;

Dovezi ale modificarii planimetrice:

• Modificarea compartimentării :
o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor;
o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor
pereţi de compartimentare;
o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de
compartimentare în grinzile principale;
o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor
compartimentări.

• Mărturia unor foste sau adăugate deschideri:


o dispunerea golurilor este in directa legatura cu
conformarea planimetrica. Orice nepotrivire poate
indica o modificare a planului.

• Mărturii de foste hornuri, sobe sau şeminee:


Atenţie ! Stilurile diferite
o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn, decorând şemineele nu conduc
loc de sobă, şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a automat la concluzii privitoare
fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de la datare deorece aceste obiecte
compartimentare dintre două încăperi; sunt adesea supuse schimbării
o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau gusturilor.
36

mai multe coşuri (horn, loc de sobă, şeminee) sunt de


tehnici, decoraţie, scară diferite
o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere
întâi compartimentată şi mai apoi readusă la
dimensiunea ei iniţială).

• Mărturia prezenţei scărilor ;


o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn Absenţa unei astfel de dispoziţii
o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în a ferestrelor nu infirmă
pereţii casei scării. prezenţa unei scări, deorece de
o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează multe ori aceasta traversa
existenţa unei scări ; aleatoriu nivelul golurilor de
fereastră
o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai
târziu modificată; poate da indicaţii preţioase asupra
dispoziţiei planimetrice iniţiale.

• Modificări ale decoraţiei : Decoraţia nu constituie un


o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru reper unic pentru judecarea
stabilirea statutului, utilizării unei încăperi, clădiri. modificărilor suferite de
o Mărturia unor lucrări ample de redecorare clădire.
semnalează probabilitatea unor modificări
planimetrice datând din aceeaşi perioadă.

• Modificări ale funcţiunii încăperilor :


o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât Exemplu: bucătaria, scara, etc
poziţia altora.

Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură


Schiţa de teren.
Dezavantaje :
• nu poate produce mai
Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea
o detalii de constructii şi finisaj înregistrată la faţa locului.
• reclamă o bună experienţă
o starea elementelor constructive din partea elaboratorului.
• trebuie o bună şi
o materiale, texturi, dimensiuni. prealabilă înţelegere a
Avantaje felului în care funcţionează
• Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn, acolo unde este mai structura sau detaliile
important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt schiţate.
îmbinate.
• Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate la
îndemână
37

Releveul manual Dezavantaje :


• nepotrivit pentru
Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din structuri cu deformări sau
Renaştere şi până la mijlocul Sec. XX. trasee complexe;
• imprecis pe distanţe
Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate, mari;
urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei • greoi pentru
reprezentări grafice precise a clădirii. înregistrarea structurilor de
mari dimensiuni;
Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă. • riscant prin faptul că
Grade de precizie ale releveelor manuale: nişte tehnicieni inexperimentaţi
pot pierde câteva măsuratori
• Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor, esenţiale pentru inchiderea
de obicei la scara 1-100, folosit mai ales pentru identificarea releveului şi pot constata acest
lucru atunci când este prea
problemelor de conservare şi întocmirea studiului de tarziu.
fezabilitate)
• Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu o Ex.:Releveul de degradări
deformările şi neliniarităţile identificate, de obicei la scara 1-50 (prezintă atât geometria
detaliată a spaţiilor cu
sau mai mare, cu marcarea materialelor de construcţie şi a
deformările respective, cât
dimensiunilor detaliilor, impreună cu precizarea problemelor şi degradările cu trăsăturile
pentru care este redactat) şi, parţial, cauzele lor)

Avantaje :
! poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump;
! cel interesat (arhitectul, conservatorul, inginerul, antreprenorul) poate
controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le
consideră relevante;
! tehnici relativ simple;
! versatilitatea - completează eficient (timp, bani, rezultate) alte metode,
mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.
fotogrametria).

Releveul automatizat Dezavantaje:


Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital Costul echipamentului
măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic.

Fotografia Dezavantaje:
Avantaje:
• subiectivitatea
! rapiditate, versatilitate şi simplitate;
obiectivului de fotografiat
! nu necesită multe persoane (1 este de ajuns);
(distorsiuni, în special la
! nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează;
superangulare);
! ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim, nu necesită
întreruperea lucrărilor); • lipsa posibilităţii de a
! ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele măsura cu precizie de pe o
sale, a decoraţiei şi a detaliilor. fotografie, chiar dacă este de
dorit ca oricând posibil să fie
prezentă o scală în imagine;
• nu se poate dispensa
de adnotări; un detaliu clar la
fata locului poate fi de neînţeles
doar dintr-o fotografie;
• nevoia de lumină;
• capacitate limitata de
mărire a fotografiei (un film
38

normal de 35 mm. “duce” pana


la 16/24 fără apariţia unor
efecte de granulaţie
supărătoare).

Fotografia rectificată
Dezavantaje:
Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect • lipsa de posibilitate de
(de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate verificare a unor dimensiuni
dimensiuni. prin aceeasi metoda (de obicei
se recurge la tehnica releveului
Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă manual clasic);
de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. • lipsa de precizie in
cazul fatadelor cu retrageri sau
Avantaje: iesinduri puternice (>0,5 m);
! poate fi realizată relativ uşor, fără aparatură fotografică sofisticată, de
câtre personal nespecializat;
! prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie;
! în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată.

Fotogrametria Dezavantaje :
• Nu poate inregistra decat
• Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor ceea ce vede aparatul de
prin măsurari ale fotografiilor lor. fotografiat (detalii obturate
vizual au nevoie de alte
• Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu tehnica de relevare);
aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate • Necesita personal si
(aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a echipament specializat si
produsului fotografic. scump;
• Ineficienta pentru
• Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc. realizarea de planuri atunci
1:50 cand acestea sunt singurul
obiectiv al masurarii;
Avantaje : Nu inlocuieste observarea
! Investigaţie neintruzivă; directa pentru interpretarea
! Ideala pentru constructii ample sau complicate; imaginilor (nu are
! Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de capacitatea de interpretare
planuri importante; a texturii, detaliului de
! Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii; imbinare, etc.)
! Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor
relevate), utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in
vederea prelucrarii;
! Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care
celelalte metode ar fi prea lente, imprecise sau scumpe (nu necesita
esafodaje, contact direct cu materialul relevat si nu presupune
intreruperea lucrarilor );
39

Metode de analiză distructivă


• Problema calitativă
Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri,
Statuie vs. faţadă cu elemente
toleranţe, insuficienţe şi dezechilibre)
repetitive (distructivitatea
Tipuri: metodei este şi funcţie de
obiectul investigat)
• Sondajul
• Problema cantitativă
• Carotajul Relaţia dintre cantitatea
investigată şi necesară de
• Prelevarea înlocuit şi criteriul autenticităţii
• Circumstanţelor
Sondajul, carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara Gravitatea sondajului distructiv
de acţiune în raport cu posibilitatea
Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. salvării edificiului
• Securitate şi accesibilitate
In funcţie de înălţimea sau
precaritatea echilibrului
construcţiei
Investigaţii fizice nedistructive
1. Metode externe CONCLUZIE:
A. Constatarea dezordinilor structurale Astăzi se pot constata nu numai
deformările dar şi variaţia lor
• Analize vizuale în timp.
• Fotografia rectificată Sensibilitatea măsurătorilor
• Stereofotogrametria depinde de punerea în operă a
instrumentelor şi de condiţiile
B. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau externe în care se fac
pasivă măsurătorile (temperatură,
Se face prin investigarea fisurilor produse de: umiditate, vânt, ciclu diurn,
circulaţie automobilă, variaţia
• Punerea în operă a construcţiei (iniţiale, de regulă pasive, stabilizate) apei freatice, etc.).
• Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Observaţiile globalizante pot
conduce la concluzia unor
C. Decelarea existenţei unei mişcări active
deplasări care converg spre o
• Martor de ipsos stare de echilibru (Sf. Paul din
Londra) sau dimpotrivă spre
• Martor de sticlă sau riglă de plastic agravarea dezordinilor
D. Sensibilitate şi măsurare structurale.
• Extensiometrie
a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare)
Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0,4
mm la 0,2 m distanţă), sensibilitate 1μ
b) Extensiometrie cu bilă
Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0,2m
distanţă), sensibilitate 1μ
c) Extensiometrie digitală
Captatori electronici
d) Convergenţă
Fir INVAR + extensiometru digital. Măsoară deplasările relative ale unor
elemente depărtate (pereţi, arce, bolţi)
40

Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale)


e) Tub de 2m. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este
măsurată capacitiv, sensibilitate de 1U/m

2. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor


• Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex.:
vânt, Cat. Beauvais)
3. Investigaţii interne
A. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii
• Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a
diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte, bazată pe
principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone
mai puţin dense.
• Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică
detectată de camere infraroşu. Trebuie eliminate orice elemente
perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a
pereţilor)
• Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin
cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp
• Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin
timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1,00m într-un
foraj vertical de 10 cm diametru. Permite măsurarea eficacităţii
injecţiilor în zidării.
• Endoscopie: endoscop (7mm diam.) + cameră foto sau observator,
introdus în orificii forate de min. 10 mm (preferabil 14 mm. min.).
Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor.
• Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea
unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm),
măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în
poziţia iniţială.
B. Prezenţa umidităţii
• Umidimetrie MX.HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea
constantei dielectrice a materialului (citire digitală). Nu este
valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.
• Pirometrie: apropiată de termografie
• Umidimetrie AH:
41

CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR


ISTORICE (II)
TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE

Prevenirea deteriorării

• Sân Nicoara- Curtea de Argeş - îngradire, întreţinere

• Ansamblul Bis. Evanghelice Biertan - control acces, întreţinere

Conservare

Stoparea acţiunilor destructive


• Edificiul roman cu Mozaic- C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi
(închidere, acoperire, microclimat)
• Bis. Vodiţa
(conservare în stare de ruină)
Reparatii de prevenire a degradarilor
• Bis. Surdeşti
• Bis. Ieud

Consolidare

Utilizarea tehnicilor traditionale


• Cetatea Sucevei - Arh. N. Diaconu, Arh. V.Antonescu
• Cetatea Neamţ
• Abaţia Cârţa
Folosirea tehnicilor moderne
• Sf.Niculae Domnesc - Curtea de Argeş – Arh. Grigore Cerkez
• Bis. Man. Snagov - Arh. St. Bals, s.a.
• Bis. Sf. Mihail- Cluj Napoca - Arh.R. Manciulescu
• Cetatea Prejmer - Arh. M. Angelescu
Masuri temporare de consolidare
• Casa Herengracht- Amsterdam

Restaurare

Anastiloza
• Templul Atenei Nike – Parthenon - Arh. N. Balanos
Restaurare de eliberare
• Sf. Niculae Domnesc- C. de Arges – Arh. Gr. Cerkez
eliminarea pridvorului de sec XIX
42

• Bis. Mân. Neamţ - Arh. Şt. Balş


eliberarea de tencuială a paramentului
• Bis. Curtea Veche - Arh. H. Teodoru
eliberare de anexe
• Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu
eliminarea pridvorului de sec. XVIII
• Bis. Evanghelică Sebeş - Arh. M. Angelescu
eliberarea colateralelor de anexe
Restaurarea de reîntregire
• Loggia Cariatidelor- Erechteion
• Bis.Mân. Mihai-Vodă - Arh. E. Costescu
turla Pantocratorului, parament
• Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş
pivniţele şi încăperile parterului
Restaurarea de reconstituire
• Bis. Densuş - Arh. E. Chefneux
învelitoarea din şist de piatră
• Bolniţa Mân. Cozia - Arh. R. Manciulescu
cornişa şi învelitoarea pe extrados
• Bis. Mân. Humor - Arh. I. Grigorescu
forma şi gabaritul învelitorii
• Loggia Piaţa San Marco, proiectata de J. Sansovino, restaurată de L.
Beltrami ş.a.
Reîntregire stilistică
• Palatul Potlogi - Arh. C. Dan, Arh. Şt. Balş
faţadele, foişorul, acoperişul
• Bis. Mân. Mihai Vodă - Arh. E. Costescu
turlele diaconiconului şi proscomidiei
• Bis. Mân. Snagov - Arh. Şt. Balş
turlele proscomidiei şi diaconiconului

Reabilitare

Cu alterare volumetrică
• Edificiul cu Mozaic - C-ţa - Arh. Rux. Twardowschi
Fără alterare volumetrica
• Hanul lui Manuc
43

Reconstrucţie

Reconstruire în material contemporan, păstrarea amplasamentului şi a


trăsăturilor arhitecturale
• Brugge, Piaţa
Strămutări:
Reconstruirea în cadrul ansamblului
• Bis.Sf.Gheorghe, Mân. Neamţ
Reconstruirea pe alt amplasament
• Templu Philae, Egipt
Translatarea construcţiei
• Bis. Mân. Mihai-Vodă
44

CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI


ARHITECTURAL
CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE
Documente internaţionale: convenţii, recomandări, rezoluţii şi
carte
Convenţiile (O.N.U sau ale
Convenţii O.N.U.-U.N.E.S.C.O.
Consiliului Europei.) sunt
documente juridice ale acestor
• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in organizaţii internaţionale în
eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 care sunt reprezentate statele
membre, prin delegaţi ai puterii
Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza legislative şi executive.
contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural Adunarea Generală ONU sau
internaţional: Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei adoptă
“(...)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilor Convenţiile cu majoritate de
culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a voturi (2/3 în cazul Adunării
patrimoniului cultural al umanităţii, de vreme ce fiecare popor îşi aduce Generale ONU).Convenţiile
contribuţia la cultura umanităţii;” Preambul, par 2 sunt supuse ratificării statelor
membre.
În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului Convenţiile , odată ratificate,
cultural: obligă statele membre să ia
toate măsurile legislative şi
“(...) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de administrative astfel încât ,în
importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest conformitate cu practica
patrimoniu să primească o protecţie internaţională;”Preambul, par.3 constituţională din fiecare stat,
obiectivele convenţiei să fie
Subiectul Convenţiei îl constituie (Art. 1): puse în practică.

(a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru Recomandările O.N.U. (sau ale
patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: Consiliului Europei) sunt
documente ale Adunării
o monumentele de arhitectură, arta şi istorie, fie ele religioase Generale (sau ale Adunării
sau laice ; Parlamentare a Consiliului
Europei), adoptate de câtre
o siturile arheologice; acestea cu majoritate simplă şi
nu sunt supuse regimului
o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct ratificării.
de vedere istoric sau artistic; (…); Recomandările nu crează
obligaţii directe ci sunt menite
(b)- “construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune să ghideze activitatea legislativă
bunurile culturale mobile definite în par.(a) precum muzee, mari şi administrativă a statelor în
biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru vederea realizării obiectivelor
cazurile de conflict armat.” acestora.41

(c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor Rezoluţiile reprezintă “moţiuni
definite în par.(a) şi (b), definite drept “centre conţinând monumente”. adoptate de câtre o adunare
deliberantă, ce constituie fie un
Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale - subiecte ale simplu deziderat, fie o
dispoziţie, o reglementare

41
Art. IV, par.4 al Constituţiei O.N.U.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente
recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu, a ratificat sau nu documentele] în termen de un
an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.”
Cap. VI, art.16, par.1 (Norme de procedură).: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra
felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.”
45

convenţiei de distrugere, jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat internă.”42
prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Rezoluţiile sunt adoptate prin
Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri procedura şi cu majoritatea
(Capitolul II, Articolul 8, par.6): stabilită de forul care le emite.

o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor Cartele sunt rezoluţii adoptate
acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui prin consens de câtre forul care
conflict armat. le emite. De aceea o cartă
cuprinde numărul maxim de
o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile prevederi asupra cărora pot
ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea, prevenirea sau conveni fără rezerve mai mulţi
stoparea furtului, însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat reprezentanţi, specialişti,
pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. experţi, etc.

o abţinerea de la acte de represalii săvârşite asupra


patrimoniului cultural.

o marcarea distinctivă a bunurilor culturale - subiecte ale


convenţiei.

o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu


a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa.

o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor


culturale protejate.

o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de


conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea
respectării Convenţiei

Art. 1: “(...) termenul de bun


• Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere a cultural defineşte bunul fie laic
transferului, importului şi exportului ilicit de bunuri culturale - 1970; fie religios care este în mod
expres considerat de câtre
Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce fiecare Stat drept important din
sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. 4): punct de vedere arheologic, al
preistoriei, istoriei, literaturii,
(a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al artei şi ştiinţei şi care aparţin
cetăţenilor statului respectiv, cât şi bunurile culturale importante pentru uneia dintre următoarele
statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre categorii :(...)
cetăţeni străini;
(c) produse ale săpăturilor
(b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional; arheologice (atât legale cât şi
clandestine) sau ale oricăror
(c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare alte descoperiri arheologice;
arheologică, etnografică sau biologică organizate cu consimţământul
organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea (d) elemente ale monumentelor
bunuri; istorice sau artistice precum şi
ale siturilor arheologice ce au
(d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit; fost dezmembrate din acestea;

(e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul (e) antichităţi mai vechi de 100
organismelor competente din ţările de achiziţie.” de ani precum inscripţii,
monede sau sigilii;

“Fiecare Stat parte a acestei


• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural
42
Petit Larousse Illustre, pag. 889, Librairie Larousse, Paris 1975
46

mondial.- 1972. Convenţii recunoaste că datoria


de a asigura identificarea,
Formuleaza 2 principii : protecţia, conservarea,
prezentarea şi transmiterea
1. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului câtre generaţiile viitoare a
Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. 4): bunurilor naturale şi culturale
definite prin art.1 al Convenţiei
2. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea care se află pe teritoriul
conservării patrimoniului mondial (Preambul, par.7): naţional îi revine (...)”
Art.6, par.1 “(...) respectând
“Considerand că (...) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca suveranitatea statelor (...); fără
întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de a aduce prejudicii dreptului de
deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce, fără proprietate consacrat de
a înlocui acţiunea statului direct interesat, contribuie în mod efectiv la legislaţiile naţionale, Statele
completarea eforturilor acestuia(...)” părţi ale Convenţiei recunosc că
este de datoria comunităţii
Defineşte subiectul Convenţiei, categoria de bun al patrimoniului internaţionale de a coopera în
cultural mondial (Art. 1) protectia patrimoniului
considerat drept patrimoniu
“Pentru scopurile acestei Convenţii, următoarele vor fi considerate mondial.”
‘patrimoniu cultural’ :
Convenţia instituie:
Monumente: opere de arhitectură, de sculptură sau pictură
monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripţii, o Comitetul Patrimoniului
peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de Mondial,
vedere al istoriei, artei şi ştiinţei; o Lista patrimoniului mondial
cultural şi natural
Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită
arhitecturii lor, unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare universală o Lista patrimoniului mondial
de excepţie din punct de vedere al istoriei, artei sau ştiinţei; în pericol
o Fondul patrimoniului
Situri: zone topografice, opere comune om-natură care au o valoare mondial
universală din punct de vedere al istoriei, esteticii, etnografiei sau
antropologiei.”

Convenţii ale Consiliului Europei Teza (Preambul, par.2.)


“patrimoniului arhitectural ca o
• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european expresie de neînlocuit a bogăţiei
şi diversităţii patrimoniului
(Convenţia de la Granada - 1985)
cultural al Europei, o mărturie
inestimabilă a trecutului şi un
Axioma conservării integrate potrivit căreia:
bun comun pentru toţi
europenii”.
“este important de a transmite un sistem de referinţe culturale
generaţiilor viitoare, de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi de
Art. 1:
a favoriza simultan dezvoltarea economică, socială şi culturală a
“Monumente: clădiri şi
Statelor regiunii(...)”
structuri remarcabile prin
trasaturi istorice, arheologice,
Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care
artistice, ştiinţifice, sociale şi
statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a
tehnice;
patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. 1 al
Ansambluri: grupuri omogene
Convenţiei.
de construcţii urbane sau rurale
cu trăsături remarcabile din
Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: punct de vedere istoric,
arheologic, artistic, ştiinţific,
• Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului social şi tehnic, suficient de
arhitectural. coerente pentru a forma o
unitate definibilă topografic;
47

• Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze Situri: opera combinată a


patrimoniul prin: (Art. 4, par. 2) omului şi a naturii în areale
parţial construite, cu trăsături
a. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a remarcabile din punct de vedere
oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a istoric, arheologic, artistic,
ambientului acestora. ştiinţific, social şi tehnic,
suficient de coerente pentru a
b. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un forma o unitate definibilă
ansamblu sau un sit şi care implică : topografic.”

- demolarea unor cladiri “Să prevadă mijloacele


financiare necesare
- construirea de noi cladiri autorităţilor publice pentru
întreţinerea şi restaurarea
- modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului patrimoniului, ţinând cont de
sitului competenţele naţionale,
regionale şi locale ale acestora
c. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul şi de posibilităţile bugetare.”
unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi (Art. 6, par. 1)
abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este
în imposibilitate de a le realiza.” Art. 13 “În vederea
implementării acestor politici,
d. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu.” părţile se angajează să
promoveze asemenea structuri
• Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea administrative care să
patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. înlesnească colaborarea la
toate nivelurile între activităţile
• “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art. 10): culturale, ambientale, de
planificare teritorială şi
a. să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectiv conservare.”
major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului; (...)

b. să promoveze programe de întreţinere şi restaurare;

c. să facă din conservarea, promovarea şi punerea în valoare a


patrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor din
domeniul culturii, ambientului, amenajării teritoriului şi
urbanismului. (...)”

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită,


(Convenţia de la La Valetta - 1992)

o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoare


oricărui alt procedeu,

o Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nu


singurul: o completează prospecţiunea geofizică, satelitară, etc.

o Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan de


protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri.

o Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţa


comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziunea
informaţiilor referitoare la cercetările arheologice.
48

• Convenţia europeană a peisajului (Florenţa - 2000) Peisaj înseamnă un areal al


cărui character, aşa cum este el
Defineşte termenii de peisaj, perceput de câtre oameni, este
rezultatul acţiunii şi
politică a peisajului, “exprimarea de principii, strategii şi orientări de interacţiunii factorilor naturali
câtre autorităţile publice în vederea protecţiei, gestiunii şi amenajării şi / sau umani;
teritoriului peisager”
Art.5. Părţile se angajează să:
obiective ale calităţii peisajului, “exprimarea de câtre autoritatea
publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” a. recunoască prin lege
peisajul ca o componentă
protecţia peisajului, “acţiuni spre conservarea şi menţinerea esenţială a ambientului uman,
caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa om expresie a diversităţii
patrimonială” patrimoniului lor cultural şi
natural comun, şi ca pe un
gestiunea peisajului, “întreţinerea peisajului din perspective fundament al identităţii,
dezvoltării durabile, dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de
procesele sociale, economice şi de mediu” b. stabilească şi să pună
în practică politici ale
planificarea peisajului, “previzionarea acţiunilor de punere în valoare, peisajului care să conducă la
restaurare şi creare de peisaj” protecţia, gestiunea şi
planificarea acestuia(…)

Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural

1. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor


arheologice-1956.

2. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor


şi siturilor - 1962.

3. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări


publice sau private - 1968.

4. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural


şi natural - 1972.

5. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice -


1976.

LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ

Baza constituţională şi organică


Constituţia

Art. 41
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt Proprietatea
garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) (...).
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, Exproprierea
stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul Interesul general
oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul
pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi
pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) (...)
(6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
49

mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea Exercitarea dreptului de


celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. proprietate

Codul Penal

Distrugerea
Art. 21743. - Distrugerea
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui
bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori
de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se Distrugerea de bunuri
pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. culturale
În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică,
arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 10 ani.
(…)
Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul
aparţine făptuitorului.
Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este
în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală pentru fapta
prevăzută în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Art. 2801. - Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri44


Acte ce aduc pierderi pentru
Înstrăinarea, ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte patrimoniul cultural naţional
pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul
arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel
patrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în
alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care
constituie prin ea însăşi o altă infracţiune, pedeapsa este cea prevăzută
de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se majorează cu 3
ani.
Fapta prevăzută în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul faptelor
prevăzute în alin. 2 pedeapsa nu se majorează, dacă înainte ca hotărârea
să fi rămas definitivă, făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca
bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond45.

Distrugerea de monumente şi
Art. 360. - Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale
alte bunuri de valoare
Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau culturală în timp de conflict
construcţii care au o valoare artistică, istorică ori arheologică, de muzee, armat
mari biblioteci, arhive de valoare istorică sau ştiinţifică, opere de artă,
manuscrise, cărţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de
cărţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general
a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de
la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice
formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol, de
pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară.
43
Art. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
44
Art. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
45
Art. 2801 a fost introdus prin art. III din Decretul nr. 365/1976, publicat în B.Of., Partea I, nr. 92 din 3 noiembrie
1976.
50

Legislaţia specială

Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200146)

Art. 3. - Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de Art. 7. - (1) Monumentele
monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran sau istorice se clasează astfel:
subacvatic:
a) în grupa A - monumentele
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu istorice de valoare naţională şi
instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau universală;
exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări
artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul b) în grupa B - monumentele
aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice istorice reprezentative pentru
semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, patrimoniul cultural local.
artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
(2) Clasarea monumentelor
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, istorice în grupe se face prin
arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care ordin al ministrului culturii şi
împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce cultelor, la propunerea
constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere Comisiei Naţionale a
arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, Monumentelor Istorice,
social, ştiinţific sau tehnic; conform procedurii de clasare
prevăzute de prezenta lege.
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru
natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de Art. 8. - (1) Pentru fiecare
vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, monument istoric se instituie
religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural. zona sa de protecţie, prin care
se asigură conservarea
(...) integrată a monumentului
istoric şi a cadrului său
Art. 10. - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra construit sau natural.
imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a
situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile (2) Delimitarea şi instituirea
stabilite prin prezenta lege. zonei de protecţie se realizează
simultan cu clasarea bunului
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi imobil ca monument istoric, în
degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează condiţiile legii.
conform legii.
(3) În zona de protecţie pot fi
Art. 11. - (1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de instituite servituţi de utilitate
alcătuire a fişei fiecărui monument, în care sunt consemnate informaţiile publică şi reglementări speciale
tehnice şi ştiinţifice, toate intervenţiile umane, precum şi modificările de construire prin planurile şi
naturale survenite în decursul timpului. regulamentele de urbanism
aprobate şi avizate conform
(2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument legii.
istoric unui bun imobil conform art. 7.
(...)
(...)
Art. 17. - (1) Monumentele
Art. 22. - (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe istorice şi zonele lor de
baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; protecţie sunt evidenţiate în
fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca planurile urbanistice generale
modificările să fie reversibile. şi în toate celelalte
documentaţii de urbanism şi,
(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra respectiv, de amenajare a
monumentelor istorice sunt: teritoriului.

46
L. nr. 422 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.407 din 24 iulie 2001
51

a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, (…)


consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi
orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor Art. 24. - (1) Toate intervenţiile
istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea care se efectuează asupra
interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă; monumentelor istorice, altele
decât cele de schimbare a
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice; destinaţiei, de întreţinere sau de
reparaţii curente, indiferent de
c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de sursa lor de finanţare şi de
protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau regimul de proprietate al
orice fel de însemne pe şi în monumente istorice; imobilului, se fac sub inspecţia
şi controlul propriu ale
d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările Ministerului Culturii şi
temporare; Cultelor, respectiv ale
direcţiilor pentru cultură, culte
e) strămutarea monumentelor istorice; şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a
f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, municipiului Bucureşti, cu
indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. personal atestat şi agreat, în
condiţiile legii
(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi
autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) sunt
eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii
şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(...)
Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi
declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 378 din 2001)

Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a


monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 47-
2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 564 din 2001)

Legislaţia specifică construcţiilor, urbanismului şi amenajării teritoriului

Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. 33-1994) Art. 1 - Exproprierea de
imobile, în tot sau în parte, se
Art.6 - Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea, poate face numai pentru cauză
protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi de utilitate publică, după o
siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale dreaptă şi prealabilă
şi monumentelor naturii (…) despăgubire, prin hotărâre
judecătorească.
Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a III-a - zone protejate (Legea nr. 5-2000)

Art. 5. - (1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt Art. 2. - Legea evidenţiază
prevăzute în anexa nr. III la prezenta lege. zonele naturale protejate de
interes naţional şi identifică
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, cu sprijinul autorităţilor valorile de patrimoniu cultural
publice centrale cu atribuţii în domeniu, vor delimita, în baza unor studii naţional, care necesită
de specialitate, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a instituirea de zone protejate
prezentei legi, zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural, pentru asigurarea protecţiei
prevăzute în anexa nr. III. acestor valori.

(3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei


52

publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele


aferente, elaborate şi aprobate potrivit legii, care vor cuprinde măsurile
necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural
naţional din zonă.
Art. 46. - (1) Planul urbanistic
Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. 350-2001)
general are caracter director şi
de reglementare operaţională.
Art. 46. - (…)
Fiecare localitate trebuie să
întocmească Planul urbanistic
(2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la
general, să îl actualizeze la 5-
nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază, cu privire la:
10 ani şi să îl aprobe, acesta
constituind baza legală pentru
(…)
realizarea programelor şi
acţiunilor de dezvoltare.
f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice;

(…)
Art. 47. - (…) (3) Elaborarea
Art. 47. - (…) Planului urbanistic zonal este
obligatorie în cazul:
(2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei
referitoare la: a) zonelor centrale ale
localităţilor;
(…)
b) zonelor protejate şi de
f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale protecţie a monumentelor, a
acestora. complexelor de odihnă şi
agrement, a parcurilor
industriale, a parcelărilor;

Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind


autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru
realizarea locuinţelor (Legea nr. 453-2001)

Art. 3. - Autorizaţia de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,


schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel,
precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la
art. 8 lit. f);

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare,


protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent
de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând
monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite
potrivit legii;

(…)

Art. 7. - (1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în


zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de
protecţie, prevăzut în documentaţiile de urbanism, în planurile
urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate, se va
proceda după cum urmează:

a) în ansamblurile de arhitectură, în rezervaţiile de arhitectură şi de


urbanism, în cazul siturilor arheologice, al parcurilor şi grădinilor
monument istoric, cuprinse în listele aprobate potrivit legii, precum şi în
cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor,
solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi
53

al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, potrivit


competenţelor specifice;

b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente


istorice, pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine
avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor, potrivit
prevederilor legale;

(…)

Art. 12. - Prin excepţie de la prevederile art. 10 alin. (1), terenurile


destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică, cu plata
taxei de redevenţă stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosinţă pe
termen limitat, după caz, în următoarele situaţii:

(…)

f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a


monumentelor istorice şi de arhitectură, cu avizul comun al Ministerului
Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor
şi Locuinţei, atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.

(…)

Art. 21. - (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu


nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);

(…)

(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3


luni la 3 ani sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Legislaţia conexă

Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare


în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi
criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării
monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi
restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999, modificat prin
Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2081/2001)
54

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. xxx, Alexandru Cişmigiu – Monografie, Bucureşti 2002, ISBN 973-0-02760-9


2. xxx, Le Patrimoine, La Documentation Francaise, Paris 1992
3. BABELON, Jean – Pierre, CHASTEL, Andre La notion de patrimoine, Liana Levi, Paris,
1994, ISBN 2-86746-119-7
4. CANTACUZINO, Sherban, Using and re-using buildings, Concerning Buildings, Studies in
honour of Sir Bernard Feilden,Stephen Marks ed., Bath,The Architectural Press, 1996, pp.
158-190, ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann)
5. CHOAY, Francoise, L’Invention du patrimoine Urbain. Quel Patrimoine aujourd’hui ?,
Revista Cientifica ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp266-277
6. CHOAY, Francoise, L’allegorie du patrimoine, Paris : Seuil 1996, ISBN 2-02-030023-0
7. CUNNINGTON, Pamela, Care for Old Houses, Londra: A&C Black, 1991, ISBN 0-7136-
3318-2
8. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Centrele istorice ale oraşelor, Bucuresti : Ed. Tehnica,
1967
9. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Restaurarea monumentelor istorice, Bucuresti : Ed.
Tehnica 1968
10. CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, Arhitectura. Urbanism. Restaurare. Bucuresti : Ed.
Tehnica 1996
11. BRANDI, Cesare, Teoria restaurării, Bucureşti, Ed. Meridiane 1995, ISBN 973-33-0330-5
12. ERDER, Cevat, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation,
UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986
13. IONESCU, Grigore, Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea
monumentelor istorice, BCMI Nr.3-4/1990, Bucuresti 1991
14. LEMAIRE, Raymond, Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural.Curs,
KUL, LCCHTB 1994
15. MACHATSCHEK, Alois, Conservation of Architectural Heritage : Theory and History.
History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage.Curs, KUL,
LCCHTB,1994
16. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU, Monica, Romantismul în arhitectură, Editura Meridiane,
Bucureşti 1990, ISBN 973-33-0080-2
17. MOUTON, Benjamin, Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les
structures historiques. Avantages et limites. Paris, Ecole de Chaillot, note de curs
18. NISTOR, Sergiu, Protecţia patrimoniului cultural în România, Culegere de acte normative,
Bucureşti, Ed. Universitară Ion Mincu, 2002
19. OPRIS, Ioan, Comisiunea Monumentelor Istorice, Bucureşti : Ed. Enciclopedică 1994,
ISBN 973-45-0077-5
20. PEARCE, David, Conservation Today, Routledge London 1989
21. RIEGL, Alois, Cultul modern al monumentelor, esenţa şi geneza sa, Bucureşti, Ed.
IMPRESS, 1999
22. ROMAN, Andras, The International Charter of Historic Towns, Revista Cientifica
ICOMOS, : CNS/ICOMOS, 1993, pp.179-183
23. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS, broşură, Warszawa 1980