Lucrare de Licenta

ANALIZA CRITICĂ A PROCESULUI
BUGETAR DE STAT ÎN ROMÂNIA;

PUNCTE TARI ŞI PUNCTE SLABE
ALE BUGETULUI DE STAT
1
CUPRINS
Introducere ....................................................................................................................................... 4
Capitolul I ........................................................................................................................................10
Evoluţii caracteristice ale bugetului general consolidat ....................................................................10
1.1. Introducere .............................................................................................................. 12
1.2. Veniturile şi cheltuielile Bugetului General Consolidat ..........................................12
1.2.1 Evoluţia veniturilor ......................................................................................15
1.2.2. Evoluţia cheltuielilor................................................................................... 24
1.3. Contribuţia componentelor bugetului public naţional
la formarea bugetului general consolidat ............................................................... 33
1.4. Deficitul Bugetului General Consolidat.................................................................. 36
1.5. Perspectiva finanţelor publice pe termen mediu ..................................................... 40
Capitolul II ...................................................................................................................................... 44
Modelarea influenţei politicilor bugetare şi fiscale
asupra bugetului general consolidat al României ............................................................................. 44
2.1. Introducere .............................................................................................................. 44
2.2. Echilibrul economic general.................................................................................... 44
2.2.1. Echilibrul financiar. Concept. Premise. ..................................................... 44
2.2.2. Caracteristicile echilibrului financiar.......................................................... 45
2.2.3. Echilibrul monetar. Concept. Premise. ....................................................... 48
2.3. Politica financiară ................................................................................................... 55
2.4. Politica fiscală ......................................................................................................... 58
2.5. Politica bugetară ..................................................................................................... 75
2.6. Politici monetare...................................................................................................... 81
2.7. Studiu de caz: Model neokeynesian pentru economia României ............................87
2.7.1. Prezentarea generală a modelului ...............................................................87
2.7.2. Rezolvarea modelului..................................................................................89
2.8 . Concluzii ............................................................................................................... 95
Capitolul III .................................................................................................................................... 99
Evaluarea impactului variabilelor macroeconomice
asupra echilibrului financiar public .................................................................................................. 99
3.1. Echilibrul financiar public....................................................................................... 99
3.2. Principalele variabile macroeconomice
cu impact asupra echilibrului financiar public ...................................................... 100
3.3. Relaţia creştere economică – deficit bugetar..........................................................103
3.4. Relaţia şomaj – deficit bugetar...............................................................................105
3.5. Relaţia inflaţie – deficit bugetar ............................................................................ 108
3.6. Relaţia sold contului curent – deficit bugetar.........................................................110
3.7. Concluzii ............................................................................................................... 111
2
Capitolul IV ................................................................................................................................... 113
Mecanismul de transmitere a politicii fiscale
în cadrul bugetului general consolidat............................................................................................. 113
4.1. Introducere ............................................................................................................ 113
4.2. Elemente structurale şi funcţionale ale
mecanismului de transmitere a politicii fiscale...................................................... 114
4.3. Canale de transmitere a politicii fiscale ................................................................ 118
4.4. Constrângeri în funcţionarea mecanismului actual
de transmitere a politicii fiscale............................................................................. 118
4.5. Interferenţa variabilelor monetare în transmitere politicii fiscale .........................121
4.6. Concluzii ............................................................................................................... 122
Bibliografie .................................................................................................................................... 124
3
Introducere
Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor

întreprinse de instituţiile abilitate ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de
autoritatea guvernamentală.
Derularea procesului bugetar presupune existenţa unor resurse financiare, precum şi
alocarea lor în scopul furnizării către populaţie a bunurilor şi serviciilor publice.
Instrumentul în care îşi găsesc reflectarea toate resursele financiare publice şi cheltuielile
publice îl constituie bugetul general consolidat.
Acesta cuprinde ansamblul bugetelor care reflectă fluxurile de venituri şi de cheltuieli
ale sectorului public, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul
asigurărilor sociale de sănătate, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei
statului, bugetele diferitelor instituţii publice, bugetul creditelor externe contractate sau garantate
de stat, bugetul fondurilor externe nerambursabile.
Pentru ca acest complex sistem de bugete să devină operaţional, este necesară, ca
o premisă esenţială, elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă. Se
impune, deci, existenţa cadrului juridic care să reglementeze, pe de o parte, categoriile şi nivelurile
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor percepute de la persoanele fizice şi juridice, iar, pe de altă
parte, destinaţiile spre care pot fi orientate alocaţiile bugetare în vederea furnizării de bunuri şi
servicii publice.
Având la bază un anumit cadru legislativ, care trebuie să se afle în concordanţă cu
obiectivele programului de guvernare aprobat de parlament, executivul poate declanşa procesul
bugetar.
Etapele consecutive ale procesului bugetar se referă la:
a) elaborarea proiectului de buget;
b) aprobarea bugetului;
c) executarea bugetului;
d) controlul execuţiei bugetului;
e) raportarea execuţiei bugetului;
f) aprobarea contului general de execuţie a bugetului.
Dincolo de unele particularităţi, care pot exista într-o ţară sau alta, generate de gradul
de dezvoltare a democraţiei şi de experienţa acumulată în domeniul finanţelor publice, procesul
bugetar prezintă o serie de caracteristici comune, care-i conferă acestuia trăsăturile specifice unui
proces:
4
- decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare
limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servicii publice.
Stabilirea destinaţiilor de alocare a resurselor bugetare presupune realizarea, în prealabil,
a unui proces complex de inventariere a nevoilor societăţii, urmat de ierarhizarea priorităţilor
acesteia şi, în final, de selectare a categoriilor de bunuri şi servicii publice care satisfac într-o
măsură cât mai ridicată obiectivele economico-sociale ale ţării la un moment dat;
- democratic, pentru că în cursul derulării etapelor procesului bugetar se mani
festă atât atributele statului de drept - între care cel a! separaţiei puterilor în stat,
cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de
cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;
- preponderent politic, deoarece opţiunea pentru un anumit tip de politică eco
nomică, în general, de politică financiară şi monetară, în special, toate reflectate în
conţinutul bugetului, reprezintă un act specific deciziei politice a forţelor majoritare
în parlament.
La rândul lor, forţele politice majoritare reprezintă, în forul legislativ al ţării, interesele
economico-sociale ale anumitor grupuri de cetăţeni, care le-au acordat votul la desemnarea
parlamentului. Optând pentru un tip sau altul de politică fiscală şi selectând anumite destinaţii de
alocare a resurselor bugetare, reprezentanţii forţelor politice care decid asupra bugetului adoptă,
cu certitudine, o hotărâre de ordin politic;
- cu continuitate ciclică, pentru că etapele procesului bugetar sunt stabilite prin
legi specifice, cu precizarea termenelor concrete de derulare şi finalizare a fiecărei
faze, în baza principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare;
- de larg impact public, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, care se
manifestă atât în plan economic, cât şi social. Fundamentarea bugetului se înscrie
ca o componentă esenţială a procesului de stabilizare macroeconomică durabilă,
prin aceea că soldul bugetului influenţează, direct şi indirect, atât evoluţia creşterii
economice, a nivelului preţurilor, a şomajului, cât şi dinamica ratei dobânzii şi a
soldului contului curent al balanţei de plăţi. Totodată, prin consecinţele unei anu
mite opţiuni de politică financiară, reflectată şi în conţinutul bugetului, la nivel
microeconomic, operatorii resimt influenţe pozitive sau negative în activitatea lor
curentă.
Din unghiul de analiză al domeniilor influenţate de conţinutul procesului
bugetar, acesta generează, deopotrivă, efecte atât în profil economic, cât şi social,
5
deoarece elaborarea, aprobarea şi executarea unui anumit tip de buget se reper
cutează direct asupra cererii şi, respectiv, ofertei agregate din economie, precum şi
asupra gradului de satisfacere cu bunuri şi servicii publice a nevoilor societăţii.
Transpunerea în practică a etapelor procesului bugetar în ţările democratice din punct
de vedere politic, economic şi social se realizează prin sistemul instituţiilor publice specifice
statului de drept. Caracteristica fundamentală a acestui sistem instituţional o reprezintă, pe de o
parte, separarea, pe orizontală, în subsisteme instituţionale a celor trei puteri din stat (legislativă,
executivă şi judecătorească), iar pe de altă parte, subordonarea, pe verticală, a instituţiilor în cadrul
fiecăruia din sistemele respective.
Acest mod de organizare şi funcţionare a instituţiilor care participă la realizarea
procesului bugetar, asigură prevenirea abuzului de putere din partea uneia sau a alteia dintre
entităţile în cauză. Apariţia conflictului de interese între puterile statului se evită prin aceea că
fundamentarea bugetului se face de către guvern, iar aprobarea lui de către parlament, precum
şi prin faptul că organismele publice din cadrul guvernului care execută bugetul aprobat sunt
supuse controlului financiar al unei instituţii exterioare guvernului (Curtea de Conturi), aceasta
funcţionând sub autoritatea parlamentului.
Autonomia subsistemelor instituţionale aparţinând celor trei puteri ale statului,
precum şi controlul public democratic asupra activităţii instituţiilor respective asigură premisele
armonizării alocării resurselor publice în direcţia satisfacerii într-o măsură cât mai ridicată a
solicitărilor populaţiei pentru bunuri şi servicii publice, precum şi utilizarea în mod eficient a
alocaţiilor bugetare.
Proiectul de buget este elaborat de guvern, prin subsistemul instituţiilor publice aflate
în structura acestuia.
Deosebit de importantă pentru armonizarea alocării şi utilizarea eficientă a resurselor
bugetare este elaborarea proiectului de buget în raport cu rezultatele obţinute în domeniile economico-
sociale finanţate de la buget. în acest scop, este obiectiv necesară structurarea cheltuielilor fiecărui
minister şi agenţii guvernamentale pe programe specifice atribuţiilor şi competenţelor acestora,
precum şi formularea de criterii concrete de performanţă, adaptate la particularităţile sectoriale
de activitate, pentru evaluarea eficienţei, eficacităţii şi economicităţii programelor cu finanţare
bugetară şi pe ansamblul bugetului.
Elaborarea unor criterii de performanţă concrete, în raport cu specificul fiecărui sector
guvernamental, este un proces extrem de laborios, dar care, odată parcurs, permite factorilor de
decizie atât eliminarea, în cea mai mare măsură, a subiectivismului şi arbitrariului în alocarea
6
resurselor bugetare, cât şi aprecierea corectă a eficienţei, eficacităţii şi economicităţii, cu care sunt
utilizate fondurile publice.
Iată semnificaţia acestor trei noţiuni:
- eficienţa exprimă rezultatele care se obţin dintr-o activitate economico-socială prin
utilizarea anumitor resurse economice (materiale, financiare şi umane). Cuantificarea eficienţei se
poate face fie ca raport între efectele (rezultatele) obţinute şi eforturile (cheltuielile) făcute într-o
unitate de timp, fie invers. Compararea, efectelor cu eforturile se face sub multiple aspecte. Astfel,
efectele obţinute apar sub diferite forme de manifestare şi pot fi clasificate în funcţie de mai multe
criterii, după cum urmează: după locul apariţiei pot fi directe şi indirecte; după momentul apariţiei:
prezente şi viitoare; după perioada de analiză: anuale şi totale; după gradul de cuprindere: globale
sau nete; după gradul de cunoaştere: programate sau realizate. Totodată, în analiză se poate
urmări şi manifestarea unor efecte conexe propagate în plan cultural, social, politic, spiritual etc;
- eficacitatea constituie calitatea pe care o are o acţiune de a produce rezul
tatele scontate. Cuantificarea eficacităţii este dată de raportul dintre rezultatul (sau
efortul) efectiv înregistrat şi rezultatul (sau efortul) prevăzut la proiectarea unui
anumit program economico-social.
Dacă eficienţa este măsurată prin raportul dintre efecte şi eforturi sau invers, eficacitatea
reflectă raporturile fie numai între efectele realizate faţă de cele scontate, fie numai între
mijloacele (eforturile) consumate comparativ cu cele programate.
Un rezultat subunitar al expresiei de mai sus conduce la aprecieri favorabile pentru
evoluţia fenomenului analizat.
Examinarea retrospectivă şi prospectivă a eficienţei, eficacităţii şi economicităţii specifice
fiecărui sector furnizor de bunuri şi servicii publice asigură condiţii atât pentru adoptarea deciziei
adecvate de alocare a unor resurse bugetare limitate în scopului obţinerii de efecte economico-
sociale cât mai ridicate, cât şi pentru aprecierea ulterioară a calităţii gestionării fondurilor publice
de către fiecare entitate guvernamentală.
Datorită complexităţii deciziei bugetare, elaborarea proiectului de buget reprezintă un
proces iterativ care presupune un flux informaţional dublu, respectiv de la MFP către instituţiile
bugetare cu atribuţii în furnizarea bunurilor şi serviciilor publice şi apoi în sens invers.
În ţara noastră, derularea procesului bugetar se realizează, în concordanţă cu principiile
teoretice şi practice specifice acestui domeniu de activitate, potrivit prevederilor Constituţiei
României şi Legii privind finanţele publice^. Prin această lege se stabileşte un calendar bugetar
precis, care conţine termene exacte pentru finalizarea fiecărei etape a elaborării bugetului, precum
7
şi obligaţii stricte în sarcina entităţilor publice cu competenţe pe linia întocmirii bugetului.
Astfel, prognoza indicatorilor macroeconomici pentru anul bugetar căruia îi corespunde
proiectul de buget, precum şi pentru următorii trei ani, va fi elaborată până la data de 31 martie a
anului curent, cu menţiunea că, în măsura în care realitatea o impune, indicatorii respectivi vor fi
actualizaţi pe parcursul derulării procesului bugetar.
Până la data de 1 mai a anului curent, MFP este obligat să înainteze guvernului obiectivele
politicii fiscale şi bugetare pentru anul corespunzător căruia se elaborează proiectul de buget,
precum şi pentru următorii trei ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii
principali de credite. Guvernul aprobă obiectivele financiare şi limitele de cheltuieli până la
data de 15 mai a anului curent, iar apoi informează comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale
parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale politicii în
domeniul finanţelor publice.
Până la data de 1 iunie a fiecărui an, ministrul finanţelor publice va transmite fiecărui
ordonator principal de credite, o scrisoare-cadru prin care se va menţiona contextul macroeconomic
pe baza căruia va fi întocmit proiectul de buget, metodologia de elaborare a acestuia, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de guvern pentru entitatea publică respectivă. în cazul în care se
schimbă premisele macroeconomice, MFP supune guvernului propunerile de modificare a limitelor
de cheltuieli iniţial stabilite, care, după aprobare de către executiv, vor fi comunicate de către
MFP, până la data de ,%5 iunie, ordonatorilor principali de credite în scopul definitivării, de către
aceştia, a proiectelor de buget propriu.
La rândul lor, ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 15 iulie a
anului respectiv să depună la MFP propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, cu
încadrarea în limitele de cheltuieli stabilite, precum şi estimările pentru următorii trei ani, însoţite
de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi
le înaintează executivului în vederea includerii în proiectul bugetului de stat.
Autorităţile publice locale au ca termen aceeaşi dată - 15 iulie - pentru a depune la
MFP propunerile de transferuri nete şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat
pe care le solicită.
MFP examinează proiectele de buget primite şi poartă discuţii cu ordonatorii principali
de credite asupra acestora. în cazuri de divergenţe, hotărăşte guvernul.
Ca o finalitate a acestor fluxuri informaţionale şi decizii financiare, ordonatorii principali
de credite depun, la MFP, proiectele de buget şi anexele la acesta, până la data de 1 august a
8
fiecărui an. Apoi, MFP întocmeşte şi depune la guvern proiectul legii bugetare şi al bugetului
până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică
pentru anul bugetar de referinţă, precum şi proiecţia acesteia pe următorii trei ani.
După însuşirea de către guvern a proiectului legii bugetare şi al bugetului, acesta le
supune spre adoptare parlamentului cel mai târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.
Aceste proiecte reprezintă concretizarea uneia dintre cele mai importante decizii
ale puterii executive şi este asumat de guvern în ansamblul său, precum şi de către fiecare
membru component al Cabinetului. Ca urmare, în spiritul solidarităţii guvernamentale, membrii
executivului au obligaţia ca, alături de ministrul finanţelor publice, să susţină, în cadrul
dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget în forma însuşită de guvern.
Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de execuţie
bugetară marchează încheierea etapelor componente ale procesului bugetar.
Este important de precizat faptul că durata în timp a întregului proces bugetar prezintă
unele deosebiri, de la o ţară la alta. Totuşi, în general, luând în calcul intervalul de timp consumat
de la primele faze ale elaborării proiectului de buget şi până la adoptarea proiectului legii privind
aprobarea contului de execuţie bugetară, putem afirma că procesul referitor la bugetul unui an
calendaristic durează, cu aproximaţie, între 3 ani şi 3 ani şi jumătate.
Luând ca exemplu bugetul anului 2004 (şi admiţând că anul bugetar corespunde
cu anul calendaristic), pe etape, procesul bugetar poate fi structurat, în timp, astfel: în perioada
martie - decembrie 2003 (10 luni) se elaborează şi aprobă bugetul; în anul 2004 (12 luni)
se execută bugetul; în perioada ianuarie-iunie 2005 se întocmeşte contul de execuţie bugetară;
din luna iulie 2005, un interval de timp cuprins între 6 şi 12 luni, în funcţie de complexitatea
exerciţiului bugetar şi de modul cum a fost respectată legalitatea de către gestionarii bugetului,
este afectat verificării de către Curtea de Conturi a execuţiei bugetare începând cu instituţiile
bugetare operaţionale (şcoli, spitale, teatre, muzee, unităţi militare), până la nivelul ministerelor
şi altor agenţii guvernamentale; în final, mai sunt necesare 1-2 luni pentru dezbaterea şi aprobarea
contului de execuţie bugetară.
Dimensiunile relativ extinse în timp, impactul economico-social larg şi complexitatea
etapelor procesului bugetar, precum şi numărul semnificativ de mare al instituţiilor care participă
la realizarea acestuia, îndreptăţesc afirmaţia multor economişti şi oameni politici conform căreia
legea bugetară anuală reprezintă, după Constituţie, cea mai importantă decizie a parlamentului
şi, implicit, a guvernului unei ţări.
9
Capitolul I
EvoluĠii caracteristice ale bugetului general consolidat
1.1. Introducere
Bugetul public reprezintă instrumentul prin care statul îndeplineúte funcĠiile sale de
alocare, redistribuire, stabilizare macroeconomicăúi de reglare a activităĠii agenĠilor economici.
Bugetul General Consolidat (BGC) cuprinde ansamblul bugetelor componente ale
sistemului bugetar:
-Bugetul de stat – document elaborat úi administrat de către Guvern, adoptat de către
Parlament (prin lege), cuprinzând veniturile úi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală;
-Bugetul asigurărilor sociale de stat – document care se întocmeúte distinct de bugetul
de stat úi se aprobă de Parlament (prin lege separată), fiind administrat úi gestionat de Ministerul
Muncii, SolidarităĠii Sociale úi Familiei;
-Bugetele locale – sunt bugete de venituri úi cheltuieli ale unităĠilor administrativ
teritoriale, elaborate autonom;
-Bugetul fondului naĠional unic de asigurări de săQătate;
-Bugetul asigurărilor de úomaj;
-Bugetul activitatii de privatizare;
-Creditele externe pentru finanĠarea unor activităĠii.
Toate aceste bugete sunt agregate úi consolidate pentru a forma un întreg. Primele trei
bugete enumerate mai sus, constituie partea cea mai importanta din BGC.
Bugetul General Consolidat nu include:
-Veniturile úi cheltuielile unor activităĠi finanĠate din veniturile realizate úi organizate de
Fătre unii ordonatori principali de credite;
-Veniturile úi cheltuielile instituĠiilor publice finanĠate integral din venituri proprii;
-Fondurile provenite din asistenĠă financiară externă nerambursabilă.
FuncĠiile bugetului general consolidat pot fi definite astfel:
-funcĠia de alocare – este atribuită parĠii de cheltuieli úi reflectă modul de alocare a
resurselor fiecărui an bugetar;
-funcĠia de redistribuire – este dată de faptul că bugetul este un instrument cu ajutorul
Făruia se face o redistribuire a unei păUĠi din PIB, prin intermediul impozitelor úi taxelor, dar úi prin
intermediul cheltuielilor.
Veniturile bugetului general consolidat se obĠin prin eliminarea transferurilor din
bugete:
VPTCj = ∑ Vptj − ∑ Tij iar,
10
n
VPTGC = ∑Vptj
j =1
unde:
VPTCj = veniturile publice totale consolidate la nivelul bugetului j;
VPTj = veniturile publice totale la nivelul bugetului j;
Tij = transferurile între componentele bugetului j;
n = numărul de componente ale sistemului de bugete
VPTGC = veniturile publice ale bugetului general consolidat
Cheltuielile bugetare consolidate se obĠin prin eliminarea transferurilor úi procedarea la
anumite ajustări (cuprind cheltuieli de natura datoriei publice)
1) CPTCj = ∑ CPTj − ∑ Tij + ∑ Cex − A
unde:
CPTCj = cheltuieli publice totale consolidate la nivelul bugetului j
CPTj = cheltuieli publice totale la nivelul bugetului j
Tij = transferuri din credite externe
A = ajustări (cheltuieli de natura datoriei publice)
n
2) CPTGC = ∑ CPTGJ
j =1
unde:
CPTGC = cheltuielile publice ale bugetului general consolidat
n = numărul de componente ale sitemului de bugete
Pentru dimensionarea corectă a deficitului sau excedentului bugetar se determină atât
cheltuielile cât úi veniturile bugetare consolidate, prin eliminarea transferurilor provenite de la alte
bugete. Se útie că legile bugetului de stat al României prevăd la capitalele de cheltuieli, o serie de
transferuri.
Exemplu:
-transferuri din bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de stat;
-transferuri de la Bugetul de stat către bugetele locale pentru investiĠii finanĠate parĠial
din împrumuturi externe;
-transferuri de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor sociale de săQătate
(contribuĠia datorată de persoanele care satisfac serviciul militar in termen).
11
1.2. Veniturile úi cheltuielile Bugetului General Consolidat
1.2.1 EvoluĠia veniturilor
Presiunea fiscală, generată de mărimea taxelor úi impozitelor suportate de contribuabili
este ridicata in România si prost distribuită. Spun aceasta, deoarece povara fiscală apasă în special
asupra populaĠiei úi a firmelor mici úi mijlocii . PopulaĠia suportând pe lângă impozitul pe salariu úi
alte impozite directe, care deĠin în prezent locul principal în cadrul resurselor fiscale.
O fiscalitate ridicată, într-o economie „bolnavă” nu poate avea decât consecinĠe
negative, deoarece aceasta perturbă cererea de bunuri úi servicii úi scade posibilitatea de
economisire úi investiĠii.
Dintre diferitele impozite utilizate de stat pentru atragerea resurselor bugetare, cele care
exercită o presiune fiscală însemnată sunt; impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul pe
profit, taxele de consum úi contribuĠiile sociale.
Consider că impozitele indirecte sunt foarte apăVătoare pentru contribuabili úi subliniez
faptul că veniturile din averi úi salarii sunt de dimensiuni mai reduse (venituri grefata de impozitele
directe).
Pentru o redistribuire cât mai judicioasă a veniturilor prin intermediul sistemului fiscal
este necesar ca factorii de decizie să aibă în vedere, modul în care acesta este alcătuit, criteriile care
stau la baza diferenĠierii impozitelor, taxelor úi contribuĠiilor úi modul în care acestea participă la
formarea resurselor financiare publice.
Veniturile fiscale ale BGC, cea mai mare parte a acestora, aproximativ 75%, provin din
patru mari categorii; contribuĠiile de asigurări sociale, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venit,
impozitul pe profit (vezi tabelul 1 úi 2).
Apreciez că în perioada de tranziĠie, configuraĠia veniturilor fiscale din Ġara noastră a
înclinat exagerat balanĠa în favoarea impozitelor directe, ducând la accentuarea poverii fiscale
asupra forĠei de muncă, cu efecte extrem de negative asupra investirii úi asupra economisirii.
Veniturile nefiscale sunt nesemnificative ca valoare în totalul veniturilor, pondere mai ridicată
având doar veniturile din capital.
EvoluĠia veniturilor BGC ca pondere în PIB în perioada 1990 – 2004 (vezi tabelul 3),
scoate în evidenĠă o scădere a acestora cu aproximativ 9 puncte procentuale pe perioada celor 14 ani
de tranziĠie. Ponderea veniturilor publice în PIB ating cea mai înaltă cotă în anul 1991 (41,17%) úi
cea mai scăzută pondere în anul 2002 (29,59%), an în care nu s-a realizat nivelul programat al
veniturilor bugetare, ca efect al unei inflaĠii mult mai mare decât cea luată în calcul.
Modificările din politica fiscală a avut impact favorabil sau nu, au produs schimbările
Dúteptate sau nu în mărimea úi structura veniturilor bugetare. Acest lucru am să încerc să-l urmăresc
prin observarea evoluĠiilor.
12
Consider că anul 1994 a reprezentat pentru finanĠele statului un an al consolidării al
mecanismelor de bază introduse în anii anteriori úi mai puĠin al iniĠiativelor de modificare a
legislaĠiei fiscale. În linii mari politica fiscală úi-a creat mecanisme moderne, cel mai notabil fiind
TVA-ul introdus din prima parte a anului 1993, ca principal impozit indirect. În acest an trebuie
remarcat, de asemenea, efortul autorităĠilor de a îmbunăWăĠii educaĠia fiscală, promovând pe de o
parte, măsuri de reducere a scutirilor de impozite úi pe de altă parte, o mai bună direcĠionare a
cheltuielilor.
Veniturile curente ale BGC au fost în marea lor majoritate de natura fiscală. Impozitele
directe au reprezentat peste 2/3 din veniturile fiscale úi au fost mai uúor colectate decât impozitele
indirecte, la care nu s-a atins nici măcar programul de realizare. ExplicaĠia acestei opĠiuni a politicii
fiscale se află, pe de o parte în faptul că mecanismele de colectare úi-au dovedit plusul de eficacitate
în cazul impozitelor direct úi pe de altă parte, în practica multor agenĠi economici de a amâna la
plată datoriile faĠă de buget, îndeosebi cele legate de impozitele indirecte.
LegislaĠia fiscală referitoare la impozitul pe profit a fost modificată în anul 1994 prin
actualizarea bazei impozabile în funcĠie de inflaĠie, astfel la această categorii de impozit s-a
înregistrat creúteri semnificative (de la 753,6 mld lei în 1993 – la 1910,5 mld. Lei în 1994, vezi
tabelul 1).
Anul 1995 se desfăúoară în aceleaúi linii generale ca ale anului anterior. În anul 1996
constrângerile financiare au slăbit în ceea ce priveúte realizarea programului fiscal în sectorul de
stat. Veniturile efective au reprezentat aproximativ 95,9% din cele programate iniĠial, situaĠie
paradoxală în raport cu creúterea inflaĠiei (aproape de 2 ori) faĠă de proiecĠia iniĠială. Au fost
legalizate úi tolerate arieratele faĠă de bugetul de stat úi cele ale asigurărilor sociale, ca sprijin
acordat îndeosebi întreprinderilor de stat cu pierderi.
În anul 1997 este pentru prima dată când o pondere importantă în totalul veniturilor au
deĠinut-o úi veniturile din capital (vezi tabelul 1), aceasta ca urmare a intensificării acĠiunilor de
valorificare a unor bunuri ale statului, acĠiuni ce au avut ca rezultat majorarea acestora cu 3780,5
mld. Lei faĠă de anul anterior, în special pe seama veniturilor din privatizare. În acest an încasările
bugetare au fost mai mari decât cele proiectate.
Anul 1998 a fost anul în care s-a insistat pe dorinĠa de relaxare fiscală, pe seama
reducerii veniturilor statului, concomitent cu majorarea cheltuielilor, orientare contradictorie vis-a-
vis de resursele disponibile ale economiei úi de înrăutăĠirea mediului extern. În ultima parte a
anului, sub presiunea constrângerii externe, profunzimea dezechilibrelor acumulate în timp, ca úi
înrăutăĠirea mediului extern, s-au reflectat puternic în evoluĠia fenomenelor úi proceselor din
economia românească.
13
La nivelul anului 1999, s-a înregistrat un ritm lent al reformelor la care s-a adăugat úi
constrângerea generată de existenĠa unui vârf al serviciului datoriei externe, de aproximativ 30% din
PIB, pe termen mediu úi lung, a României.
Politicile fiscal-bugetare s-au concentrat pe partea de venituri, îndeosebi pe o mai bună
colectare a impozitelor (vezi tabel 1). Din păcate, veniturile fiscale nu au fost completate úi cu
venituri din privatizare. În aceste condiĠii veniturile BGC au reprezentat 32,82% din PIB, crescând
cu 1,30 puncte procentuale faĠă de anul anterior (vezi tabelul 3).
Datorită numeroaselor scutiri úi reeúalonări, impozitele directe nu au constituit nici în
acest an principala sursă de venituri bugetare; ponderea lor a fost de 11,58% din PIB comparativ cu
cea a impozitelor directe care a fost de 18,52% din PIB (vezi tabelul 3). Trebuie remarcat că anul
1999 a fost primul an în care s-a aplicat noua lege a finanĠelor publice locale, prin care o parte
însemnată a impozitului pe salarii a rămas la dispoziĠia autorităĠilor legale, ceea ce a determinat
creúterea atât a autonomiei, cât úi a responsabilităĠii acestora în gestionarea banului public.
Bugetul anului 2000 a inclus măsuri de reformă a impozitării veniturilor personale prin
introducerea impozitului pe venitul global. De asemenea, în acest an, s-au unificat TVA la nivelul
de 19%. Veniturile totale ca pondere în PIB au scăzut faĠă de anul anterior ajungând la 31,24% faĠă
de 32,82% în 1999 (vezi tabelul 3).
Pentru anul fiscal 2001, slaba colectare a veniturilor bugetare face ca sistemul fiscal din
România să încaseze venituri mai mici cu aproximativ 1 punct procentual faĠă de anul anterior.
Pentru principalele impozite úi taxe, cotele statutare au rămas nemodificate, continuându-se însă
procesul de aliniere a legislaĠiei fiscale la cea comunitară ( inclusiv prin adoptarea de noi acte
normative).
Legea bugetului de stat pe anul 2002 a fost adoptată înainte de începerea anului
calendaristic úi fiscal. Pentru principalele impozite úi taxe cotele statutare au rămas nemodificate. A
continuat procesul de aliniere a legislaĠiei fiscale la cea comunitară, prin adoptarea Legii
nr.345/2002 privind TVA, a Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, a Legii nr. 500/2002
privind finanĠele publice, precum úi a OrdonanĠei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele úi
taxele locale úi a OrdonanĠei Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanĠelor bugetare.
Slaba colectare a veniturilor bugetare a persistat úi în acest an, ele situându-se numai la
29,59% din PIB (vezi tabelul 3).
Preocuparea pentru o mai bună colectare a veniturilor ar trebui să constituie o constantă,
deoarece cheltuielile bugetare legate de integrarea europeană, vor trebui să crească semnificativ.
14
Tabelul 1
EvoluĠia veniturilor bugetului general consolidat
în perioada 1990-2004 (Valoare nominală)
mld. lei preĠuri curente
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 331,6 907,3 2216,7 6699,5 15662,6 23177,3 32619,5 76760,3
I. Venituri fiscale 304,5 731,8 2019,4 6268,9 14041,4 20802,8 29255,8 67000,1
A. Impozite directe 194,8 521,5 1508,5 4331,9 10027,7 14117,0 19521,6 44248,2
- Impozitul pe profit 60,5 111,3 319,4 753,6 1910,5 2811,2 3547,9 10779,6
- Impozit pe salarii úi venit 58,1 166,8 457,7 1325,0 3220,6 4583,2 6656,3 13945,7
- ContribuĠia de asigurări sociale 67,6 219,5 621,9 1858,0 3954,9 5712,9 8186,3 16557,3
- Alte impozite directe 8,6 23,9 109,5 395,3 941,7 1009,7 1131,1 2965,6
B. Impozite indirecte 109,7 210,3 510,9 1937,0 4014,4 6685,8 9734,2 22751,9
- Accize, TVA 101,3 182,5 418,5 1469,9 3042,2 4832,2 6844,8 15970,0
- Taxe vamale 1,5 24,6 78,9 269,3 562,7 1043,0 1673,7 3352,7
- Alte impozite indirecte 6,9 3,2 13,5 197,8 409,5 810,6 1215,7 3429,2
II. Venituri nefiscale 24,5 109,5 153,2 382,9 1558,9 1766,2 2139,1 4567,9
III. Venituri din capital 2,6 66,0 44,1 47,7 60,8 598,2 1177,7 4958,2
IV. Împrumuturi (Granturi) 1,1 10,1 46,9 234,1
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004*

VENITURI TOTALE 117824,6 179108,0 251095,4 351741,1 447521,1 566463,1 721371,4
I. Venituri fiscale 103972,3 164273,0 235048,2 326698,7 418165,5 527893,6 648849,7
A. Impozite directe 63446,1 101065,9 143947,9 197539,7 248354,7 296717,2 368750,7
- Impozitul pe profit 11067,3 17037,4 20334,3 22206,0 30189,6 44167,1 62261,0
- Impozit pe salarii úi venit 18577,4 28436,9 26997,9 37202,9 14661,1 53541,1 70126,0
- ContribuĠia de asigurări sociale 29331,3 47317,0 86556,8 125106,1 161866,7 181558,5 216417,7
- Alte impozite directe 4470,1 8274,6 10058,9 13024,7 14637,2 17450,5 -
B. Impozite indirecte 40526,2 63207,1 91100,3 129159,0 169810,8 231176,4 280099,0
- Accize, TVA 30924,4 48639,1 69139,9 100896,6 136928,8 196764,5 242836,0
- Taxe vamale 5741,4 7846,7 8702,3 9038,2 9361,5 12882,3 14981,0
- Alte impozite indirecte 3860,4 6721,3 13258,0 19224,2 35320,5 21529,6 -
II. Venituri nefiscale 5597,2 8725,3 14896,9 24409,3 28489,6 36157,1 30782,6
III. Venituri din capital 6841,8 5533,0 825,6 368,6 681,7 1523,9 3707,2
IV. Împrumuturi (Granturi) 1413,2 576,7 324,7 246,4 184,2 888,6 -
Nota: * - program din Raportul privind SituaĠia Macroeconomică pentru anul 2005 úi proiecĠia
acesteia pe anii 2006-2008
- lipsă date
Sursa: Ministerul FinanĠelor Publice
15
Tabelul 2
EvoluĠia veniturilor Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB în perioada 1990-2004
%
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 38,65% 41,17% 36,77% 33,44% 31,47% 32,13% 29,95% 30,35%
I. Venituri fiscale 35,49% 33,20% 33,49% 31,29% 28,21% 28,84% 26,86% 26,49%
A. Impozite directe 22,71% 23,66% 25,02% 21,62% 20,15% 19,57% 17,92% 17,49%
- Impozitul pe profit 7,05% 5,05% 5,30% 3,76% 3,84% 3,90% 3,26% 4,26%
- Impozit pe salarii úi venit 6,77% 7,57% 7,59% 6,61% 6,47% 6,35% 6,11% 5,51%
- ContribuĠia de asigurări sociale 7,88% 9,96% 10,31% 9,27% 7,95% 7,92% 7,52% 6,55%
- Alte impozite directe 1,00% 1,08% 1,82% 1,97% 1,89% 1,40% 1,04% 1,17%
B. Impozite indirecte 12,79% 9,54% 8,47% 9,67% 8,07% 9,27% 8,94% 9,00%
- Accize, TVA 11,81% 8,28% 6,94% 7,34% 6,11% 6,70% 6,28% 6,31%
- Taxe vamale 0,17% 1,12% 1,31% 1,34% 1,13% 1,45% 1,54% 1,33%
- Alte impozite indirecte 0,80% 0,15% 0,22% 0,99% 0,82% 1,12% 1,12% 1,36%
II. Venituri nefiscale 2,86% 4,97% 2,54% 1,91% 3,13% 2,45% 1,96% 1,81%
III. Venituri din capital 0,30% 2,99% 0,73% 0,24% 0,12% 0,83% 1,08% 1,96%
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,00% 0,00% 0,00% 0,00% 0,00% 0,01% 0,04% 0,09%
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 31,52% 32,82% 31,24% 30,13% 29,59% 29,96% 30,81%
I. Venituri fiscale 27,82% 30,10% 29,24% 27,99% 27,65% 27,92% 27,71%
A. Impozite directe 16,97% 18,52% 17,91% 16,92% 16,42% 15,69% 15,75%
- Impozitul pe profit 2,96% 3,12% 2,53% 1,90% 2,00% 2,34% 2,66%
- Impozit pe salarii úi venit 4,97% 5,21% 3,36% 3,19% 2,75% 2,83% 3,00%
- ContribuĠia de asigurări sociale 7,85% 8,67% 10,77% 10,72% 10,70% 9,60% 9,24%
- Alte impozite directe 1,20% 1,52% 1,25% 1,12% 0,97% 0,92%
B. Impozite indirecte 10,84% 11,58% 11,33% 11,07% 11,23% 12,23% 11,96%
- Accize, TVA 8,27% 8,91% 8,60% 8,64% 9,05% 10,41% 10,37%
- Taxe vamale 1,54% 1,44% 1,08% 0,77% 0,62% 0,68% 0,64%
- Alte impozite indirecte 1,03% 1,23% 1,65% 1,65% 2,34% 1,14%
II. Venituri nefiscale 1,50% 1,60% 1,85% 2,09% 1,88% 1,91% 1,31%
III. Venituri din capital 1,83% 1,01% 0,10% 0,03% 0,05% 0,08% 0,16%
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,38% 0,11% 0,04% 0,02% 0,01% 0,05%
Nota – lipsă date
Sursa: date prelucrate de autor;
În anul 2003 s-a înregistrat o colectare satisfăFătoare a veniturilor, care au reprezentat
29,96% din PIB, faĠă de obiectivul propus de 30,1% din PIB în condiĠiile unei uúoare nerealizări a
cheltuielilor (32,27% din PIB faĠă de obiectivul propus de 32,7% din PIB, vezi tabelul 7).
În anul 2004 s-a înfiinĠat AgenĠia NaĠională de Administrare Fiscală, care reuneúte într-
o singură entitate organizaĠională toate funcĠiile de administrare fiscală a contribuabililor. Totodată
a intrat în vigoare noul Cod Fiscal, care unifică legislaĠia referitoare la impozite úi taxe, asigurând
alinierea practicilor interne la cele internaĠionale.
Veniturile BGC s-au cifrat la sfârúitul anului 2004 la 721.371,4 mld. lei (vezi tabelul 1),
ponderea lor în PIB fiind de 30,81%, înregistrând astfel o creútere făĠă de anul anterior (vezi tabelul
3). S-au produs diminuări faĠă de nivelul planificat al veniturilor, în principal pe seama încasărilor
din contribuĠiile de asigurări sociale úi din TVA, pe seama scăderii cu 3 puncte procentuale a
16
impunerii angajatorilor úi reducerii de la 19% la 9% a cotei de TVA pentru o serie de livrări de
produse úi prestări de servicii. Aceste evoluĠii au anulat efectele revigorării altor categorii de
încasări (impozitul pe profit, impozitul pe venit, accizele) care s-au produs ca urmare a majorării
cotelor de impunere la profitul obĠinut din activităĠii de export, parcurgerii unor noi etape de aliniere
a accizelor la standardele europene, precum úi a intensificării întregii activităĠi economice.
În tabelul următor sunt prezentate diversele evoluĠii pe total úi în structură a veniturilor BGC.
Tabelul 3
EvoluĠia veniturilor bugetului general consolidat în perioada 1990-2004 (Valoare reală)
Mld. lei preĠuri constante ale anului 1990
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 331,6 307,5 250,4 231,1 226,0 247,2 239,4 227,8
I. Venituri fiscale 304,5 248,0 228,1 216,3 202,6 221,9 214,7 198,9
A. Impozite directe 194,8 176,7 170,4 149,5 144,7 150,6 143,3 131,3
- Impozitul pe profit 60,5 37,7 36,1 26,0 27,6 30,0 26,0 32,0
- Impozit pe salarii úi venit 58,1 56,5 51,7 45,7 46,5 48,9 48,9 41,4
- ContribuĠia de asigurări sociale 67,6 74,4 70,2 64,1 57,1 60,9 60,1 49,1
- Alte impozite directe 8,6 8,1 12,4 13,6 13,6 10,8 8,3 8,8
B. Impozite indirecte 109,7 71,3 57,7 66,8 57,9 71,3 71,4 67,5
- Accize, TVA 101,3 61,8 47,3 50,7 43,9 51,5 50,2 47,4
- Taxe vamale 1,5 8,3 8,9 9,3 8,1 11,1 12,3 10,0
- Alte impozite indirecte 6,9 1,1 1,5 6,8 5,9 8,6 8,9 10,2
II. Venituri nefiscale 24,5 37,1 17,3 13,2 22,5 18,8 15,7 13,6
III. Venituri din capital 2,6 22,4 5,0 1,6 0,9 6,4 8,6 14,7
IV. Imprumuturi (Granturi) 0,0 0,0 0,0 0,1 0,3 0,7
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 226,8 231,8 223,5 227,9 234,8 265,5 -
I. Venituri fiscale 200,1 212,6 209,2 211,7 219,4 247,5 -
A. Impozite directe 122,1 130,8 128,1 128,0 130,3 139,1 -
- Impozitul pe profit 21,3 22,1 18,1 14,4 15,8 20,7 -
- Impozit pe salarii úi venit 35,8 36,8 24,0 24,1 21,9 25,1 -
- ContribuĠia de asigurări sociale 56,5 61,2 77,1 81,1 84,9 85,1 -
- Alte impozite directe 8,6 10,7 9,0 8,4 7,7 8,2 -
B. Impozite indirecte 78,0 81,8 81,1 83,7 89,1 108,4 -
- Accize, TVA 59,5 63,0 61,6 65,4 71,8 92,2 -
- Taxe vamale 11,1 10,2 7,7 5,9 4,9 6,0 -
- Alte impozite indirecte 7,4 8,7 11,8 12,5 18,5 10,1 -
II. Venituri nefiscale 10,8 11,3 13,3 15,8 14,9 16,9 -
III. Venituri din capital 13,2 7,2 0,7 0,2 0,4 0,7 -
IV. Imprumuturi (Granturi) 2,7 0,7 0,3 0,2 0,1 0,4 -
Sursa: date prelucrate de autor; deflatarea s-a făcut utilizând deflatorul PIB
17
Figura 1. EvoluĠia veniturilor totale ale Bugetului General Consolidat
a) în valoare nominală
mld. lei
preturi 800000
curente 700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Venituri totale nominale
b) în valoare reală
mld. lei.
preturi 350
constante 300
250
200
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Venituri totale reale
Sursa: pe baza tabelelor 1 úi 2
Figura 2. EvoluĠia impozitelor directe úi indirecte în cadrul Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi 400000
curente
300000
200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozite directe nominale Impozite indirecte nominale
18
mld. lei
preturi 200
constante
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozite directe reale Impozite indirecte reale
Figura 3. EvoluĠia în structură a impozitelor directe din cadrul Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi
curente 200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozit pe profit nominal Impozit pe venit nominal Contribuiile de asigurri sociale nominale
mld. lei
preturi 100
constante
75
50
25
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozitul pe profit real Impozitul pe venit real Contributiile de asigurari sociale reale
19
Figura 4. EvoluĠia în structură a impozitelor indirecte în cadrul Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi
curente 200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
TVA si accize nominal Taxe vamale nominal
mld. lei
preturi 100
constante
75
50
25
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
TVA si accize real Taxe vamale real
Figura 5. EvoluĠia veniturilor totale ale Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB
%
45,00%
40,00%
35,00%
30,00%
25,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Venituri totale
Sursa: pe baza tabelului 3
20
Figura 6. EvoluĠia impozitelor directe úi indirecte
ale Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB
%
25,00%
20,00%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozite directe Impozite indirecte
Figura 7. EvoluĠia în structură a impozitelor directe ca pondere în PIB
%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozit pe profit Impozit pe venit Contributiile de asigurari sociale
Figura 8. EvoluĠia în structură a impozitelor indirecte ca pondere în PIB
%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
TVA si accize Taxe vamale
21
Figura 9. EvoluĠia veniturilor totale ale Bugetului General Consolidat în USD pe locuitor
USD/loc
700
650
600
550
500
450
400
350
300
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Venituri totale

Figura 10. EvoluĠia impozitelor directe úi indirecte
din cadrul Bugetului General Consolidat exprimate în USD pe locuitor
USD/loc
450
400
350
300
250
200
150
100
50
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozite directe Impozite indirecte

Figura 11. EvoluĠia în structură a impozitelor directe
USD/loc
250
200
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Impozit pe profit Impozit pe venit Contributia de asigurari sociale
22
USD/loc
300
250
200
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
TVA si accize Taxe vamale

Figura 12. EvoluĠia în structură a impozitelor indirecte
Tabelul 4
EvoluĠia veniturilor Bugetului General Consolidat în USD pe cap de locuitor
USD/loc.
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 637 512 316 387 416 503 468 475
I. Venituri fiscale 585 413 288 362 373 451 420 415
A. Impozite directe 374 294 215 250 267 306 280 274
- Impozitul pe profit 116 63 46 44 51 61 51 67
- Impozit pe salarii úi venit 112 94 65 77 86 99 96 86
- ContribuĠia de asigurări sociale 130 124 89 107 105 124 117 102
- Alte impozite directe 17 13 16 23 25 22 16 18
B. Impozite indirecte 211 119 73 112 107 145 140 141
- Accize, TVA 195 103 60 85 81 105 98 99
- Taxe vamale 3 14 11 16 15 23 24 21
- Alte impozite indirecte 13 2 2 11 11 18 17 21
II. Venituri nefiscale 47 62 22 22 41 38 31 28
III. Venituri din capital 5 37 6 3 2 13 17 31
IV. Imprumuturi (Granturi) 0 0 0 0 0 0 1 1
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 590 520 516 540 621 785 -
I. Venituri fiscale 521 477 483 502 580 732 -
A. Impozite directe 318 294 296 303 345 411 -
- Impozitul pe profit 55 49 42 34 42 61 -
- Impozit pe salarii úi venit 93 83 55 57 58 74 -
- ContribuĠia de asigurări sociale 147 137 178 192 225 252 -
- Alte impozite directe 22 24 21 20 20 24 -
B. Impozite indirecte 203 184 187 198 236 320 -
- Accize, TVA 155 141 142 155 190 273 -
- Taxe vamale 29 23 18 14 13 18 -
- Alte impozite indirecte 19 20 27 30 49 30 -
II. Venituri nefiscale 28 25 31 37 40 50 -
III. Venituri din capital 34 16 2 1 1 2 -
IV. Imprumuturi (Granturi) 7 2 1 0 0 1 -
23
1.2.2. EvoluĠia cheltuielilor
Cheltuielile publice exprimă relaĠiile economico-sociale în formă bănească, manifestate
între stat úi persoane fizice, respectiv juridice, cu ocazia repartizării úi utilizării resurselor financiare
ale statului în scopul îndeplinirii funcĠiilor acestuia∗ .
Statul trebuie să acopere necesităĠile publice de bunuri úi servicii, dimensionarea
cheltuielilor úi apoi repartizarea lor pe destinaĠii úi beneficiari, trebuie să satisfacă tocmai aceste
necesităĠi. Este útiut însă că nivelul de satisfacere a nevoilor sociale depinde de nivelul úi volumul
fondurilor publice repartizate.
Volumul resurselor financiare repartizate pe diferite destinaĠii nu este constant în timp
variind de la o perioadă la alta funcĠie de orientările perioadei. Toate aceste modificări cantitative úi
structurale ale fondurilor publice pot accelera ritmul creúterii economice, satisfacerea nevoilor
materiale úi spirituale ale populaĠiei, păstrarea echilibrului ecologic, creúterea calităĠii vieĠii în
general sau dimpotrivă.
Procesul de redistribuire a resurselor bugetare depinde de o serie de factori:
-capacitatea de estimare corectă a nevoilor sociale existente într-o anumită perioadă;
-de politica promovată de partidele politice aflate la putere;
-de gradul de dezvoltare economico-socială.
Cheltuielile publice ridicate ar trebui să însemne o satisfacere sporită a nevoilor sociale,
a celor de protecĠie socială, săQătate úi învăĠământ. Realizarea acestor cheltuieli este strict legată de
resursele financiare mobilizate la buget prin intermediul impozitelor úi contribuĠiilor.
Pentru a stabili care dinte cheltuielile bugetare constituie priorităĠi bugetare este necesar
Vă se analizeze ponderea diferitelor cheltuieli bugetare atât în totalul cheltuielilor cât úi în PIB.
Modificările structurale ale cheltuielilor BGC se referă la:
-menĠinerea aproximativ constantă în PIB a ponderii cheltuielilor de personal úi a
dobânzilor aferente datoriei publice;
- scăderea ponderii subvenĠilor;
- creúterea ponderii în PIB a transferurilor.
TendinĠa ce se prefigurează pentru viitor a cheltuielilor bugetare este aceea de
amplificare a acestora, atât legată de nevoile de acoperire a costurilor integrării în Uniunea
Europeană, dar úi datorită fenomenului de îmbătrânire a populaĠiei. Vor creúte cheltuielile cu
pensiile úi cu săQătatea aceasta în cazul în care nu vor fi luate măsuri rapide pentru atenuarea lor.
∗
VăFărel Iulian úi colaboratorii “FinanĠe Publice” EdiĠia a IV-a, Ed. Didactică úi Pedagogică – R.A
Bucureúti, 2003, pg 207.
24
Structura funcĠională a cheltuielilor bugetare din România se încadrează în caracteristicile
generale ale Ġărilor în tranziĠie. Astfel ponderile cele mai mari în totalul cheltuielilor le deĠin cele cu
securitatea socială (31,6%) urmate de cele cu acĠiunile economice (13,4%). Cheltuielile cu săQătatea úi
învăĠământul urmează după cele economice. Trebuie subliniat faptul că în Ġara noastră, ponderea în PIB a
cheltuielilor cu protecĠia socialăúi bunăstarea este cea mai mică în raport cu multe Ġări aflate în tranziĠie (
circa 10 %). Ponderea cheltuielilor cu săQătatea úi învăĠământul este úi mai mică la nivelul PIB, aceasta
nedepăúind cu mult 3%.
Ponderea cheltuielilor totale în PIB este destul de modestă în România, faĠă de celelalte
Ġări cu venituri medii, dar sperăm ca în următorii ani aceasta să crească mai ales pe măsura creúterii
PIB.
Cheltuielile în perioada 1990 – 2004 au înregistrat o scădere de 6,7 puncte procentuale
(vezi tabelul 7). Cheltuielile bugetare în PIB ating valoarea maximă în 1992 (41,43%) úi pe cea
minimă în 2002 (32,11%) – vezi tabelul 7, situaĠie generată de managementul performant al
Trezoreriei care a permis restrângerea cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică cu până la 3 %
din PIB faĠă de un nivel programat de 3,8%.
Datorită evoluĠiei needificatoare a cheltuielilor până la nivelul anului 1994, am realizat
analiza pe ani începând cu acest an.
În 1994 s-a înregistrat o mai bună direcĠionare a cheltuielilor cu caracter social, menite a
sprijini categoriile sociale cu venituri mai scăzute ( vezi tabel 5).
La capitolele cheltuieli de natura subvenĠiilor úi a transferurilor, în anul 1996 nu s-a
asigurat necesarul, căzând în sarcina următorului exerciĠiul bugetar. Cheltuielile de personal au
crescut faĠă de anul 1994 cu aproximativ un punct procentual, celelalte cheltuieli rămânând
aproximativ constante anului 1995 (vezi tabelul 7).
Cheltuielile totale în anul 1997 s-au ridicat la 85636,8 mld. lei ( vezi tabel 5), valoare
totuúi nesemnificativă ca pondere în PIB faĠă de anul precedent (vezi tabelul 7). În structura acestor
cheltuieli observăm creúteri la nivelul cheltuielilor cu dobânzile iar restul cheltuielilor faĠă de anul
precedent scad semnificativ. Exemplu cheltuielile de personal scad la 4,88% din PIB faĠă de 6,03%
din PIB în anul anterior. Cheltuielile cu plăĠile de dobânzi aferente datoriei publice sunt o povară
importantă în cheltuielile bugetare. Ele înregistrează o creútere importantă faĠă de anul anterior cu
aproximativ 7819,8 mld lei (vezi tabelul 5).
In anul1998 cheltuielile s-au majorat deúi s-a înregistrat o reducere a veniturilor statului,
orientare contradictorie resurselor disponibile ale economiei.
In materie de cheltuieli bugetare ,la nivelul anului 1999,pentru încadrarea in deficitul
programat, au avut loc reduceri de cheltuieli de personal si de capital, a căror pondere in PIB a
25
scăzut faĠă de anul anterior, astfel cheltuielile totale ajungând la 34,67% din PIB, faĠă de 25,08%
din PIB în anul anterior(vezi tabelul7).
Elementul stabilizator a fost o echilibrare a cheltuielilor cu dobânzile, care nu au mai
înregistrat creúteri importante. Reducerea cheltuielilor bugetare trebuie interpretată însa, în
contextul scăderii PIB cu 3,2%, ceea ce arată mărimea deosebită a efectului de ajustare.
Pentru anul 2000, efortul s-a îndreptat către reducerea cheltuielilor programate. Acest
lucru a reprezentat o constantă a politicii fiscal-bugetare a anului. Cu toate acestea cheltuielile
bugetare au înregistrat o creútere ,ajungând la 35,22% din PIB (vezi tabelul 7).Se înregistrează
creúteri, dr nu spectaculoase, La capitolele de cheltuieli de personal, cheltuieli materiale úi cheltuieli
de capital.
Preocuparea importantă de scădere a nivelului cheltuielilor bugetare s-a manifestat si in
anul 2001.Astfel s-a înregistrat o scădere semnificativă de la 35,23% din PIB în anul 2000, la
33,35% din PIB in anul 2001,fiind valoarea cea mai mică din toata perioada1990 -2001.
La nivelul anului 2002 cheltuielile BGC au înregistrat cel mai scăzut nivel(32,11% din
PIB), situaĠie generata de managementul performant al Trezoreriei, care a permis restrângerea
cheltuielilor cu dobânzile la datoria publica cu până la 3% din PIB, faĠă de nivelul programat de
3,8%. Cheltuielile bugetare ale anului 2003 s-au situat la nivelul de 32,27% din PIB(vezi tabelul 7),
ele fiind puĠin mai mici decât nivelul planificat de 32,7% din PIB, ceea ce a condus la menĠinerea în
limite reduse a deficitului bugetar.
Pentru anul 2004, cheltuielile bugetare au totalizat la finele anului 755933,6 mld.
lei(vezi tabelul 5) úi au însemnat, comparativ cu anul anterior, păstrarea lor ca mărime procentuală
în PIB.
Majoritatea capitolelor de cheltuieli úi-au păstrat ponderea în PIB, însă o amplă
comprimare a înregistrat plata cu dobânzile( de la 40.019,9 mld. în 2003, la 34.973,9 mld. în
2004,vezi tabelul5).Transferurile au consemnat creúteri, aceasta ca efect al aplicării măsurilor de
indexare úi de recalculare a pensiilor, precum úi al majorării salariilor personalului din sectorul
bugetar.
Tabelul 5
EvoluĠia cheltuielilor bugetului general consolidat în perioada 1990-2004 (valori nominale)
mld. lei preĠuri curente
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
CHELTUIELI TOTALE 323,1 839,6 2497,7 6770,8 16642,6 25060,9 36810,1 85636,8
I. Cheltuieli curente 255,4 708,4 2187,3 5785,7 13757,1 20839,7 30783,6 71857,9
A. Cheltuieli de personal 58,0 166,5 447,2 1332,2 3235,2 4694,3 6568,2 12343,6
B. Cheltuieli materiale 38,2 121,2 376,5 1002,8 2688,5 4383,6 6305,4 14429,7
C. Cheltuieli cu dobânzi 0,9 14,8 187,3 672,2 989,0 1839,9 9659,2
D. SubvenĠii, prime 60,1 201,0 784,7 1368,4 1912,8 2971,7 4728,9 6363,8
E. Transferuri 99,1 218,8 564,1 1895,0 5248,4 7801,1 11341,2 29061,1
II. Cheltuieli de capital 67,7 131,2 243,9 843,8 2729,3 3802,3 5681,7 12106,0
III. Împrumuturi, Rambursări 66,5 141,3 156,2 418,9 344,8 1672,9
26
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004*
CHELTUIELI TOTALE 131117,3 189186,2 283140,4 389320,7 485603,8 610232,0 755933,6
I. Cheltuieli curente 115392,8 173154,2 255064,5 351794,1 435574,0 540627,6 680148,8
A. Cheltuieli de personal 18671,4 26706,6 43894,1 58174,1 72902,3 90946,5 111500,5
B. Cheltuieli materiale 24066,7 36016,9 56292,3 81119,1 105221,5 143896,3 157400,8
C. Cheltuieli cu dobânzi 17449,6 28580,4 38973,3 44609,9 45157,2 40019,9 34973,9
D. SubvenĠii, prime 6210,7 8678,0 17580,9 19336,4 24154,9 43358,2 53869,9
E. Transferuri 48994,4 73172,3 98323,9 148554,6 188138,0 222406,8 322403,7
II. Cheltuieli de capital 13526,1 15314,7 24481,5 36548,5 48864,3 66732,7 70516,0
III. Împrumuturi, Rambursări 2198,4 717,3 3594,4 978,1 1165,5 2871,6 1855,6
Nota: * - program din Raportul privind SituaĠia Macroeconomică pentru anul 2005 úi proiecĠia acesteia pe anii 2006-
2008
- lipsă date
Tabelul 6
EvoluĠia cheltuielilor Bugetului general Consolidat ca pondere în PIB
%
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
A. Cheltuieli de personal 6,76 7,55 7,42 6,65 6,50 6,51 6,03 4,88
C. Cheltuieli cu dobanzi 0 0,04 0,25 0,93 1,35 1,37 1,69 3,82
E. Transferuri 11,55 9,93 9,36 9,46 10,54 10,81 10,41 11,49
III. Împrumuturi, Rambursări 0 0 1,10 0,71 0,31 0,58 0,32 0,66
%
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
CHELTUIELI TOTALE 35,08 34,67 35,23 33,35 32,11 32,27 32,29
I. Cheltuieli curente 30,87 31,73 31,73 30,14 28,80 28,59 29,05
A. Cheltuieli de personal 5,00 4,89 5,46 4,98 4,82 4,81 4,76
B. Cheltuieli materiale 6,44 6,60 7,00 6,95 6,96 7,61 6,72
C. Cheltuieli cu dobanzi 4,67 5,24 4,85 3,82 2,99 2,12 1,49
D. SubvenĠii, prime 1,66 1,59 2,19 1,66 1,60 2,29 2,30
E. Transferuri 13,11 13,41 12,23 12,73 12,44 11,76 13,77
II. Cheltuieli de capital 3,62 2,81 3,05 3,13 3,23 3,53 3,01
III. Împrumuturi, Rambursări 0,59 0,13 0,45 0,08 0,08 0,15 0,08
27
Tabelul 7
EvoluĠia cheltuielilor bugetului general consolidat în perioada 1990-2004 (valori reale)
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
A. Cheltuieli de personal 58 56,4 50,5 46,0 46,7 50,1 48,2 36,6
C. Cheltuieli cu dobânzi 0 0,3 1,7 6,5 9,7 10,5 13,5 28,7
E. Transferuri 99,1 74,1 63,7 65,4 75,7 83,2 83,2 86,3
III. Împrumuturi, Rambursări 0 0,0 7,5 4,9 2,3 4,5 2,5 5,0
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

CHELTUIELI TOTALE 252,4 244,9 252,1 252,2 254,8 286,0 -
I. Cheltuieli curente 222,1 224,1 227,1 227,9 228,5 253,4 -
A. Cheltuieli de personal 35,9 34,6 39,1 37,7 38,2 42,6 -
B. Cheltuieli materiale 46,3 46,6 50,1 52,6 55,2 67,5 -
C. Cheltuieli cu dobânzi 33,6 37,0 34,7 28,9 23,7 18,8 -
D. SubvenĠii, prime 12,0 11,2 15,7 12,5 12,7 20,3 -
E. Transferuri 94,3 94,7 87,5 96,3 98,7 104,3 -
II. Cheltuieli de capital 26,0 19,8 21,8 23,7 25,6 31,3 -
III. Împrumuturi, Rambursări 4,2 0,9 3,2 0,6 0,6 1,3 -
Figura 13. EvoluĠia cheltuielilor totale ale Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi 800000
curente 700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli totale nominale
28
mld. lei.
preturi 350
constante 300
250
200
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli totale reale

Figura 14. EvoluĠia cheltuielilor curente úi de capital
în cadrul Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi 800000
curente 700000
600000
500000
400000
300000
200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli curente Cheltuieli de capital
mld. lei
preturi 300
constante
250
200
150
100
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
29
Figura 15. EvoluĠia în structură a cheltuielilor curente
în cadrul Bugetului General Consolidat
mld. lei
preturi 400000
curente
300000
200000
100000
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Cheltuieli cu dobanzi Subventii, prime Transferuri
mld. lei
preturi 100
constante
50
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Figura 16. EvoluĠia cheltuielilor totale ale Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB
%
45,00%
40,00%
35,00%
30,00%
25,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli totale
30
ale Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB
%
40,00%
35,00%
30,00%
25,00%
20,00%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Figura 18. EvoluĠia în structură a cheltuielilor curente ca pondere în PIB
%
15,00%
10,00%
5,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Tabelul 8
EvoluĠia cheltuielilor Bugetului General Consolidat în USD pe cap de locuitor
USD/loc.
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
CHELTUIELI TOTALE 621 474 356 391 442 543 528 530
I. Cheltuieli curente 491 400 312 335 366 452 442 445
A. Cheltuieli de personal 111 94 64 77 86 102 94 76
B. Cheltuieli materiale 73 68 54 58 71 95 90 89
C. Cheltuieli cu dobânzi 0 1 2 11 18 21 26 60
D. SubvenĠii, prime 115 113 112 79 51 64 68 39
E. Transferuri 190 124 80 110 140 169 163 180
II. Cheltuieli de capital 130 74 35 49 73 82 82 75
III. Împrumuturi, Rambursări 0 0 9 8 4 9 5 10
31
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
CHELTUIELI TOTALE 656 549 582 598 674 846
I. Cheltuieli curente 578 503 524 540 605 749
A. Cheltuieli de personal 93 78 90 89 101 126
B. Cheltuieli materiale 120 105 116 125 146 199
C. Cheltuieli cu dobânzi 87 83 80 69 63 55
D. SubvenĠii, prime 31 25 36 30 34 60
E. Transferuri 245 212 202 228 261 308
II. Cheltuieli de capital 68 44 50 56 68 92
III. Împrumuturi, Rambursări 11 2 7 2 2 4
Figura 19. EvoluĠia cheltuielilor totale ale Bugetului General Consolidat în USD pe locuitor
USD/loc
700
600
500
400
300
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuieli totale

ale Bugetului General Consolidat în USD pe locuitor
%
700
600
500
400
300
200
100
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
32
Figura 21. EvoluĠia în structură a cheltuielilor curente în USD pe locuitor
300
200
100
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
1.3. ContribuĠia componentelor bugetului public naĠional1

la formarea bugetului general consolidat
Ponderea în structura BGC este deĠinută de cele trei bugete componente úi anume;
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat úi bugetele locale.
În tabelul numărul 9 este uúor de desprins că în cadrul celor trei bugete amintite,
ponderea cea mai însemnată, în structura veniturilor BGC, o deĠine bugetul de stat, urmat de bugetul
asigurărilor sociale de stat úi mai apoi de bugetele locale.
Nu este greu de înĠeles de ce în anul 1990 partea cea mai însemnată din veniturile BGC
o constituiau veniturile bugetului de stat (91,34%). Începând cu anul 1991 ponderea veniturilor
bugetului de stat în BGC scade puternic (54,78%), urmând ca până la nivelul anului 2001, nivelul
acestora să se păstreze oarecum constant (vezi figura 1).
Anul 2002 este perioada când s-a înregistrat cea mai mică pondere a veniturilor
bugetului de stat în veniturile BGC (40,04%), urmată de creúteri de aproximativ 4 puncte
procentuale în următorii doi ani. Amintesc că în anul 2002 nu s-a realizat nivelul programat al
veniturilor bugetului de stat, ca efect al unei inflaĠii mult mai mari decât cea luată în calcul.
Veniturile din bugetul asigurărilor sociale de stat, ca pondere în veniturile BGC au avut
o tendinĠă crescătoare pe toată perioada studiată. Dacă la nivelul anului 1991 ponderea lor era de
18,08% în veniturile BGC, în 1992 au cunoscut o creútere cu peste 3 puncte procentuale, fiind úi cea
mai mare creútere de la un an la altul. După anul 1995, când s-a înregistrat cea mai mică pondere a
veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat ca pondere în veniturile BGC (16,93%), a urmat o
perioadă de creútere susĠinută care se menĠine úi în prezent (vezi figura 1).
1
Conform ConstituĠiei României, Bugetul Public NaĠional cuprinde Bugetul de Stat, Bugetul
Asigurărilor Sociale de Stat úi Bugetele Locale
33
Veniturile din bugetele locale, la începutul perioadei (1990 -1992), au avut ponderi
neînsemnate în veniturile BGC, apoi cu mici fluctuaĠii, trendul acestora a fost crescător, ajungând în
ultimii trei ani să concureze cu veniturile din bugetul asigurărilor de stat (vezi fig. 1).
Cheltuielile bugetului de stat ca pondere în structura cheltuielilor BGC, au cunoscut o
evoluĠie sinuoasa, având punctul de maxim în anul 1992 (73,40%) úi în anul 1996(72,75%) –vezi
tabelul 10. Valori minime ca pondere în cheltuielile BGC, s-au înregistrat în anul 2004 (47,23),
dealtfel începând din 1997 s-a înregistrat o continuă scădere a acestor cheltuieli. Această scădere a
fost determinată de o serie de factori dar cel mai important este acela că nu s-a realizat, de cele mai
multe ori, nivelul veniturilor care să suporte cheltuielile.
Nivelul cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, ca pondere în cheltuielile
BGC a cunoscut o creútere uúoară dar permanentă până în anul 2002, când a úi înregistrat ponderea
maximă de 23,59% faĠă de 17,08% în 1991 (vezi tabel 10). Din figura 2 observăm evoluĠia acestor
cheltuieli care nu este deloc spectaculoasă ci oarecum constantă.
Cheltuielile bugetelor locale ca pondere în cheltuielile BGC sunt nesemnificative până
la nivelul anului 2001, când aproape egalează ponderea celor de la bugetul asigurărilor sociale de
stat (vezi figura 2).
Tabelul 9
Ponderea în structura veniturilor Bugetului General Consolidat deĠinută de veniturile
Bugetului de Stat, Bugetelor Locale úi Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
1990 1991 1992 1993 1994
mld. mld. mld. mld. mld.
Indicatori lei. lei. lei. lei. lei.
% % % %
preĠuri preĠuri preĠuri preĠuri preĠuri
curente curente curente curente curente %
Veniturile BGC 336,1 907,3 2216,7 6699,5 15662,6
Veniturile Bugetului de Stat 307,0 91,34 497,0 54,78 1364,0 61,53 3792,0 56,60 8860,0 56,57
Veniturile Bugetelor Locale 50,0 14,88 59,0 6,50 200,0 9,02 700,12 10,45 1767,0 11,28
Veniturile Bugetului
Asigurărilor Sociale de Stat - 164,0 18,08 468,0 21,11 1315,0 19,63 2812,0 17,95
1995 1996 1997 1998 1999

% % % % %
PreĠuri PreĠuri PreĠuri PreĠuri PreĠuri
curente curente curente curente curente
Veniturile BGC 23177,3 32619,5 76760,3 117824,6 179108,0
Asigurărilor Sociale de Stat 3925,0 16,93 5910,0 18,12 16441,7 21,42 23332,0 19,80 37936,5 21,18
34
2000 2001 2002 2003 2004*
%
PreĠuri PreĠuri PreĠuri PreĠuri PreĠuri
curente curente % curente % curente % curente %
Veniturile BGC 251095,4 351741,1 447521,1 566463,1 721371,4
Asigurărilor Sociale de Stat 51016,4 20,32 76233,0 21,67 97244,6 21,73 125544,7 22,16 160878,3 22,30
* - program
Sursa: Anuarul Statistic al României, pentru anii 1990-1996; Buletinul lunar al MFP Decembrie 2002 úi Decembrie
2004 pentru perioada 1997-2004
Tabelul 10
Ponderea în structura cheltuielilor Bugetului General Consolidat deĠinută de cheltuielile
Bugetului de Stat, Bugetelor Locale úi Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
1990 1991 1992 1993 1994
Indicatori mld. lei. mld. lei. mld. lei. mld. lei. mld. lei.
preĠuri % preĠuri % preĠuri % preĠuri % preĠuri %
Cheltuielile BGC 323,1 839,6 2497,7 6770,8 16642,6
Cheltuielile Bugetului de Stat 310 92,23 538 59,30 1627 73,40 4129 61,63 10930 69,78
Cheltuielile Bugetelor Locale 50 14,88 58 6,39 199 8,98 696 10,39 1735 11,08
Cheltuielile Bugetului 155 17,08 404 18,23 1175 17,54 2761 17,63
Asigurărilor Sociale de Stat
1995 1996 1997 1998 1999

Indicatori mld. Lei. mld. Lei. mld. Lei. mld. Lei. mld. Lei.
Cheltuielile BGC 25060,9 36810,1 85636,8 13117,3 189186,2
Cheltuielile Bugetului de Stat 15858 68,42 23732 72,75 52896,6 68,91 77616,6 65,87 106886,7 59,68
Cheltuielile Bugetelor Locale 3265 14,09 4955 15,19 10370,5 13,51 13381,5 11,36 20869,4 11,65
Cheltuielile Bugetului
Asigurărilor Sociale de Stat 4090 17,65 6097 18,69 16541,6 21,55 26539,4 22,52 39170,8 21,87
2000 2001 2002 2003 2004*

Indicatori mld. lei. mld. lei. mld. lei. mld. lei. mld. lei.
Cheltuielile BGC 283140,4 189320,7 485603,8 610232 755933,6
Cheltuielile Bugetului de Stat 155629,6 61,98 184012,2 52,31 226823,6 50,68 281450,7 49,69 340734,7 47,23
Cheltuielile Bugetelor Locale 33140,6 13,20 70523 20,05 92519,6 20,67 128295 22,65 155139,2 21,51
Cheltuielile Bugetului
Asigurărilor Sociale de Stat 55626,9 22,15 83438 23,72 107203 23,95 123775,7 21,85 161015,3 22,32
* - program
Sursa: Anuarul Statistic al României, pentru anii 1990-1996; Buletinul lunar al MFP Decembrie 2002 úi Decembrie
2004 pentru perioada 1997-2004
35
Figura 22. ContribuĠia Bugetului de Stat, Bugetelor Locale úi
Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
la formarea Veniturilor Bugetului General Consolidat
%
100,00%
90,00%
80,00%
70,00%
60,00%
50,00%
40,00%
30,00%
20,00%
10,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Veniturile Bugetului de Stat Veniturile Bugetelor Locale Veniturile Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat

Figura 23. ContribuĠia Bugetului de Stat, Bugetelor Locale úi
Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
la formarea Cheltuielilor Bugetului General Consolidat
%
100,00%
90,00%
80,00%
70,00%
60,00%
50,00%
40,00%
30,00%
20,00%
10,00%
0,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Cheltuielile Bugetului de Stat Cheltuielile Bugetelor Locale Cheltuielile Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat
1.4. Deficitul Bugetului General Consolidat

Deficitul se calculează ca diferenĠă între cheltuielile bugetare consolidate úi veniturile
bugetare consolidate. Deficitul BGC trebuie stabilit la un nivel corelat cu obiectivele majore de
politică economică ale perioadei:
-MenĠinerea deficitului bugetar la un nivel redus finanĠat în condiĠii neinflaĠioniste,
contribuind astfel la consolidarea finanĠelor publice;
-Ajustarea în continuare a cheltuielilor bugetare la posibilităĠile reale de acumulare a
veniturilor la buget úi obĠinerea unei stabilităĠi bugetare;
Continuarea sistemului de programare bugetară prin fundamentarea bugetului úi
alocarea fondurilor publice pe baza de programe.
36
Analiza perioadei 1990 -2004 relevă faptul că cele mai mari deficite bugetare s-au
înregistrat în anii electorali 1992 (-4,66% din PIB), 1996 (-3,85% din PIB) úi anul 2000 (-3,99% din
PIB), ceea ce confirmă ipoteza ciclului electoral.
Este de subliniat că deficitul bugetar nu generează implicit probleme macroeconomice,
deoarece utilizarea eficientă a veniturilor bugetare ar putea genera viitoare venituri, suficiente
pentru acoperirea serviciului datoriei externe.
EvoluĠia veniturilor úi cheltuielilor publice este strâns corelată, dar se pare că o scădere
a acestora este consecinĠa inevitabilă a scăderii veniturilor publice, generată la rândul ei de scăderea
capacităĠii statului de a mobiliza resurse interne prin:
-micúorarea bazei de impozitare (prin scăderea activităĠii economice úi prin dezvoltarea
economiei subterane);
-administrarea deficitară a sistemului de impozite (ceea ce a condus la extinderea
fenomenului de evaziune fiscală).
Modificarea politicii fiscale actuale trebuie să ia în considerare:
-nivelul scăzut al cheltuielilor publice, în special ponderea redusă a investiĠiilor în
domeniile esenĠiale pentru realizarea unei creúteri economice durabile ( educaĠia, săQătatea úi
infrastructura);
-dificultatea creúterii veniturilor publice, generate de slaba corelare a impozitelor úi
taxelor ( având drept consecinĠă creúterea arieratelor).
În anul 1994 bugetul a fost construit astfel încât să realizeze un compromis raĠional între
nevoile de finanĠare úi obiectivele menĠinerii deficitului în limite nepericuloase úi finanĠabile făUă
impact inflaĠionist. Cu toate acestea deficitul a înregistrat o creútere semnificativă de la (-0,36% din
PIB) în 1993 la (-1,97% din PIB) în anul 1994 (vezi tabel 11).
FinanĠarea deficitului s-a făcut prin emisiuni noi de certificate de trezorerie, iar diferenĠa
a fost acoperită din disponibilităĠile contului general al trezoreriei.
În anul 1996 deficitul bugetar s-a situat la (-3,88% din PIB). FinanĠarea acestuia, în
absenĠa resurselor externe (prevăzute să acopere iniĠial circa 90% din deficit) s-a făcut de către
sistemul bancar generând presiuni inflaĠioniste.
Anul 1997 s-a încheiat cu un deficit bugetar de -8876,5 mld. Lei, ceea ce a reprezentat
(-3,51% din PIB) (vezi tabelul 11). Diminuarea deficitului bugetar s-a datorat efectuării cheltuielilor
sub nivelul programat, în timp ce încasările bugetare au fost mai mari decât cele proiectate.
În anul 1998, deficitul bugetar este menĠinut sub control, deúi veniturile nu s-au realizat.
Deficitul a fost de -3,56% din PIB (vezi tabelul 11) însă finanĠarea acestuia a generat dezechilibre
de proporĠii în sistemul financiar al Ġării. O mare parte din deficit urma să fie acoperit din surse
externe, iar diferenĠa din surse interne. În realitate, deficitul consolidat al statului a fost finanĠat în
37
totalitate din resurse interne. Drept urmare s-a produs un important efect evicĠiune a sectorului
neguvernamental de pe piaĠa creditului, care a limitat capacitatea de revigorare a economiei.
Bugetul anului 1999 a fost supus la 5 operaĠiuni de rectificare ceea ce a făcut ca
deficitul bugetar să atingă o valoare record faĠă de perioada anterioarăúi să aibă o valoare de numai
-1,85% din PIB.
În anul 2000, în afara sistemului de taxe úi impozite prioritatea a constituit-o încadrarea
într-un deficit cât mai apropiat de Ġinta de -3,5% din PIB úi finanĠarea unei păUĠi cât mai mari acestui
deficit din surse externe, în scopul reducerii presiunii pe dobânzile plătite în contul datoriei publice.
Deficitul bugetar în acest an a fost de (-3,99% din PIB).
Politica fiscală a anului 2001 a făcut să fie menĠinut sub control deficitul bugetar
consolidat al statului, iar finanĠarea acestuia s-a făcut în proporĠie de peste 2/3 din surse externe.
Autoritatea fiscală obĠine însă rezultate modeste în ceea ce priveúte aplicarea constrângerilor
bugetare úi de reducere a volumului arieratelor la nivelul economiei reale.
În anul 2002 s-a produs o reducere a deficitului bugetar, reducere realizată în pofida
nerealizării nivelului programat al veniturilor bugetare, ca efect al unei inflaĠii mult mai mici decât
cea luată în calcul la construcĠia bugetului. Politica fiscală corelată cu obiectivele de politică
monetară s-a concretizat în menĠinerea sub control a deficitului bugetar general consolidat (vezi
tabelul 11).
Politica fiscală a anului 2003 a avut o bună coordonare cu cea monetară, ceea ce a
condus la menĠinerea în limite reduse a deficitului public (-2,31% din PIB vezi tabelul 11),
moderând astfel absorbĠia internăúi prin aceasta, contribuind la reducerea presiunii inflaĠioniste.
Derularea programului bugetar 2004, s-a caracterizat printr-o repartizare asimetrică a
cheltuielilor úi implicit a deficitului bugetar. Deficitul bugetar a fost puternic influenĠat datorita
relaxării masive a cheltuielilor materiale úi de capital.
Trebuie subliniat faptul că ponderea scăzută a veniturilor úi cheltuielilor bugetare ar
putea crea tensiuni după anul 2007, în privinĠa finanĠării angajamentelor asumate de România în
procesul de integrare europeană, având în vedere constrângerile impuse asupra deficitelor bugetare
prin Pactul de Stabilitate úi Creútere.
38
Tabelul 11
Deficitul bugetar în perioada 1990-2004 (valori nominale)
Mld. lei preĠuri curente
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 331,6 907,3 2216,7 6699,5 15662,6 23177,3 32619,5 76760,3
DEFICIT/EXCEDENT 8,5 67,7 -281 -71,3 -980 -1883,6 -4190,6 -8876,5
Ponderea deficitului/excedentului in PIB 0,99% 3,07% -4,66% -0,36% -1,97% -2,61% -3,85% -3,51%
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 117824,6 179108 251095,4 351741,1 447521,1 566463,1 721371,4
CHELTUIELI TOTALE 131117,3 189186,2 283140,4 389320,7 485603,8 610232 755933,6
DEFICIT/EXCEDENT -13292,7 -10078,2 -32045 -37579,6 -38082,7 -43768,9 -34562,2
Ponderea deficitului/excedentului in PIB -3,56% -1,85% -3,99% -3,22% -2,52% -2,31% -1,48%
* - program
Tabelul 12
Deficitul bugetar în perioada 1990-2004 (valori reale)
Indicatori 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997
VENITURI TOTALE 331,6 307,5 250,4 231,1 226,0 247,2 239,4 227,8
DEFICIT/EXCEDENT 8,5 22,9 -31,7 -2,5 -14,1 -20,1 -30,8 -26,3
Ponderea deficitului/excedentului in PIB 0,99% 3,07% -4,66% -0,36% -1,97% -2,61% -3,85% -3,51%
Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

VENITURI TOTALE 226,8 231,8 223,5 227,9 234,8 265,5 -
CHELTUIELI TOTALE 252,4 244,9 252,1 252,2 254,8 286,0 -
DEFICIT/EXCEDENT -25,6 -13,0 -28,5 -24,3 -20,0 -20,5 -
Ponderea deficitului/excedentului in PIB -3,56% -1,85% -3,99% -3,22% -2,52% -2,31% -
Figura 24. EvoluĠia deficitului bugetar în valori nominale
mld. Lei
preturi 750000
curente
650000
550000
450000
350000
250000
150000
50000
-50000 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Veniturile Bugetului General Consolidat Cheltuielile Bugetului General Consolidat Deficitul Bugetului General Consolidat
39
Figura 25. EvoluĠia deficitului bugetar în valori reale
mld. Lei
preturi 350
curente
250
150
50
90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 00 01 02 03 04
-50 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20
Veniturile Bugetului General Consolidat Cheltuielile Bugetului General Consolidat Deficitul Bugetului General Consolidat

Figura 26. EvoluĠia cheltuielilor totale ale Bugetului General Consolidat ca pondere în PIB
%
5,00%
4,00% 3,07%
3,00%
2,00% 0,99%
1,00%
0,00%
-1,00% 1990 1991 1992 1993
-0,36% 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
-2,00%
-1,97% -1,85%
-3,00% -2,61% -2,52% -2,31%
-4,00% -3,22%
-3,51% -3,56%
-3,85% -3,99%
-5,00% -4,66%
Ponderea Deficitului in PIB
1.5. Perspectiva finanĠelor publice pe termen mediu

Principalele opĠiuni strategice ale politicii fiscal-bugetare pe perioada următoare se vor
concentra pe următoarele:
-orientarea politicii veniturilor care să susĠină procesul de dezinflaĠiei úi să aibă în
vedere angajamentele asumate de România în procesul de pregătire a aderării la Uniunea Europeană
pe linia armonizării legislaĠiei interne cu acquis-ul comunitar;
-fundamentarea úi dimensionarea cheltuielilor în funcĠie de veniturile sigure, posibil de
realizat, făUă a apela la surse de finanĠare inflaĠioniste;
-crearea unei mai mari transparenĠe fiscale printr-o politică de reducere treptată a
tranzacĠiilor în afara bugetului úi desfiinĠarea veniturilor cu destinaĠie specială incluse în bugetul de
stat;
40
-noi abordări ale bugetului pentru a dezvolta programe úi politici sectoriale bazate pe
obiective, indicatori de performanĠă úi rezultate care vor contribui la eficientizarea alocării úi
utilizării fondurilor publice;
-programarea úi monitorizarea poziĠiei bugetare trebuie să fie astfel stabilită încât să
asigure úi să păstreze echilibrarea macroeconomică úi a Ġintelor propuse, realizându-se în acest fel,
condiĠiile pentru consolidarea sustenabilităĠii finanĠelor publice, componentă esenĠială a Pactului
de Creútere úi Stabilitate la care va trece úi România din momentul aderării.
ParticularităĠile úi provocările recepĠionate atât la mediul intern cât úi extern, pun în faĠa
autorităĠilor române necesitatea convergenĠei politicilor macroeconomice cu cele ale Uniunii
Europene, în calitatea României de viitor stat membru, prin măsuri credibile de reformă a politicii
fiscal-bugetare, mai ales a sistemului de asigurări sociale care trebuie să se sprijine pe un fundament
VăQătos.
MenĠinerea sub control a deficitului bugetului general consolidat (din PIB), Ġintă
susĠinută printr-o politică serioasă de priorităĠi în alocarea fondurilor publice îndreptată spre
programe sociale, infrastructură, capital uman, dezvoltare regională, ajustare structurală, mediu,
coroborată cu consolidarea mecanismelor fiscale úi o colectare îmbunăWăĠită a veniturilor bugetare.
Formularea politicii fiscal-bugetare pe termen mediu se va baza pe integrarea coerentă a
priorităĠilor, obiectivelor, programelor úi proiectelor publice, privite prin prisma cerinĠelor,
exigenĠelor úi constrângerilor procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană úi
trebuie să aibă în vedere următoarele:
Continuarea úi consolidarea tendinĠelor favorabile úi principalelor agregate
macroeconomice:
-creúterea economică susĠinută, bazată pe creúterea valorii adăugate brute din industrie
úi construcĠii;
-menĠinerea deficitului de cont curent în marjele de siguranĠă;
-păstrarea, pe perioadele de creútere economică a unui deficit bugetar redus, pentru a
preveni o deteriorare a nivelului nesustenabil pe timpul unei eventuale diminuări a creúterii.
Atingerea exigenĠelor procesului de integrare europeană a României, deschiderea
economiei româneúti spre exterior, evoluĠia sincronă a Ġării cu spaĠiul european, au rol deosebit în
modelarea politicilor macroeconomice interne.
Strategia fiscală trebuie orientată pe câteva obiective majore:
Reducerea presiunii fiscale cu efecte benefice asupra economisirii úi investirii:
-La impozitul pe profit: Diminuarea cotei de impozit pe profit este o măsură care va
contribui la creúterea volumului investiĠiilor realizate de către agenĠii economici pe seama resurselor
suplimentare care rămân la dispoziĠia acestora;
41
Extinderea deductibilităĠii unor cheltuieli, mai ales cele făcute pentru angajaĠi.
- La impozitul pe venit (16% cota unică): Reducerea cotei de impozit pe veniturile din
salarii este o măsură menită să ducă la creúterea câútigurilor nete atât ale salariaĠilor, cât úi ale altor
categorii de persoane care realizează venituri supuse acestui sistem de impozitare;
- Creúterea cotei de impunere de la 5% la 10% a veniturilor sub formă de dividende,
inclusiv a sumelor primite ca urmare a deĠinerii de titluri de participare a fondurilor închise de
investiĠii;
- Impozitarea sumelor obĠinute din tranzacĠii mobiliare úi imobiliare cu 10%, precum úi
a sumelor provenite din dobânzi;
-Acordarea deducerilor din baza impozabilă anuală pentru cheltuieli privind reabilitarea
termică a locuinĠei, asigurarea locuinĠei de domiciliu, contribuĠiile la asigurările sociale private,
cheltuielile cu pregătirea profesionalăúi altele;
- La contribuĠiile de asigurări sociale: ContribuĠiile la asigurările sociale de stat se
propun a fi diminuate în ceea ce îl priveúte pe asigurător, măsură ce ar contribui la scăderea
presiunii asupra cheltuielilor salariale.
- Armonizarea legislaĠiei fiscale naĠionale cu acquis-ul comunitar
- La Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA): În domeniul TVA se va continua procesul de
armonizare legislativă naĠională cu legislaĠia comunitară, adaptarea sistemului fiscal la cerinĠele
mecanismelor pieĠei unice fiind unul din obiectivele Strategiei naĠionale de pregătire a aderării. În
prezent, legislaĠia României privind TVA este în mare măsură armonizată cu prevederile
comunitare, Ġara noastră acceptând integral acquis-ul comunitar în acest domeniu, respectiv
Directiva a IV CEE úi angajându-se să ia măsurile necesare implementării lui, până la data aderării,
cu excepĠia derogărilor úi a perioadei de tranziĠie obĠinute.
- La accize: În acest domeniu se va continua, de asemenea, procesul de armonizare a
legislaĠiei naĠionale cu legislaĠia comunitară potrivit angajamentelor asumate din Documentul de
PoziĠie aferent Capitolului 10 – “Impozitarea”.
- PerfecĠionarea capacităĠii de colectare a veniturilor bugetare úi consolidarea disciplinei
fiscale: AgenĠia NaĠională de Administrare Fiscală, care a devenit operaĠională din 1 ianuarie 2004,
are ca obiective prioritare creúterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, în paralel cu o
relaĠie nouă, superioară calitativ, administraĠie – contribuabil, acestea fiind valori care conferă un
caracter de modernitate acestui domeniu, apropiindu-l de standardele Uniunii Europene. Odată cu
extinderea competenĠelor ANAF úi creúterea autonomiei acesteia, va crea premisele îmbunăWăĠirii
obiectivelor asumate. Obiectivele prioritare în domeniu sunt:
42
-Reorientarea actualei structuri organizatorice teritoriale, astfel încât AgenĠia NaĠională
de Administrare Fiscală să poată efectua un control direct asupra unităĠilor sale subordonate, lucru
ce va contribui la creúterea eficienĠei colectării veniturilor bugetare;
-SancĠionarea drastică a comportamentelor evazioniste úi atragerea de venituri
suplimentare la buget prin dezvoltarea unui sistem de control eficient, bazat pe analiza de risc, care
va conduce la o mai bunăĠintire a subiectului controlat;
-Extinderea DirecĠiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili la nivel
naĠional, prin administrarea marilor contribuabili într-un centru de administrare, va conduce la o
mai bună monitorizare a acestora úi va contribui la consolidarea actualei tendinĠe de reducere a
arieratelor bugetare úi la creúterea ritmului încasărilor.
43
Capitolul II
Modelarea influenĠei politicilor bugetare úi fiscale
asupra bugetului general consolidat al României
2.1. Introducere
Instabilitatea care caracterizează economia României reprezintă o preocupare pentru
foarte mulĠi economiúti. Cum tot ceea ce întreprinde fie la nivel micro, fie la nivel macroeconomic
trebuie să fie gândit prin prisma integrării în Uniunea Europeană, rezultatele economiei noastre
trebuie să treacă, mai întâi de toate, examenul european.
Stagnarea dezvoltării economice sau evoluĠia mult prea înceată a acesteia, cumulat cu
succedări de guverne care au uitat care este scopul nostru ca Ġară, instabilitatea politică, economică,
inflaĠia ridicată, corupĠia, justiĠia ineficientă dau României o carte de vizită care nu o recomandă în
civilizaĠia europeană.
Astfel pentru a putea depăúi aceste obstacole Ġara nostră are la îndemână instrumente pe
care le poate utiliza în încercarea de a ne apropia de standardele impuse de Uniunea europeană.
Dintre aceste instrumente cele mai importante sunt politicile financiare úi politicile bugetare.
2.2. Echilibrul economic general

Echilibrul economic general presupune existenĠa unei concordanĠe între necesarul de
bunuri materiale úi bunuri posibile de procurat, între necesarul de forĠă de muncăúi forĠa de muncă
disponibilă în perioada de referinĠă, între necesarul de resurse financiare úi posibilităĠile de
procurare ale acestora, între veniturile băneúti ale populaĠiei úi posibilităĠile de acoperire a acestor
bunuri úi servicii, în sfârúit, între necesarul de resurse valutare úi resursele posibile de mobilizat în
condiĠiile date. Este vorba de un volum úi o structură de resurse – materiale, umane, financiare,
monetare úi valutare – corespunzătoare nevoilor úi posibilităĠilor economiei naĠionale într-o
perioadă determinată.
2.2.1. Echilibrul financiar. Concept. Premise.

Procesele economice care au loc în activitatea de zi de zi a agenĠilor economici, în
relaĠiile dintre aceútia, precum úi raporturile cu autorităĠile publice, băncile, societăĠile de asigurare
úi cu alte persoane de drept public sau privat, generează multiple fluxuri materiale úi băneúti,
paralele sau independente unele de altele.
Fluxurile băneúti reflectă prelevările care alimentează fondurile de resurse financiare ce
se constituie în economie, precum úi transferurile de la fondurile respective către diverúi beneficiari.
ùi aici, ca úi în cazul resurselor materiale, este necesar să existe o stare de echilibru între necesarul
44
de resurse financiare úi posibilităĠile de procurare ale acestora. Deci este necesar ca resursele
financiare posibile de mobilizat în cursul unei perioade să acopere integral nevoile de dezvoltare
economică, de satisfacere a trebuinĠelor sociale, de asigurare a ordinii interne, de apărare a Ġării.
Altfel spus, societatea nu trebuie să se angajeze în acĠiuni economice, sociale sau de altă natură care
reclamă resurse mai mari decât poate să procure pe plan naĠional.
În determinarea echilibrului financiar se iau în calcul toate resursele financiare,
indiferent de nivelul la care se constituie úi se administrează úi de metodele folosite în mobilizarea
úi repartizarea acestora.
Echilibrele individuale ale fondurilor de resurse financiare îúi găsesc expresia, la nivelul
economiei naĠionale, în echilibrul întregului sistem financiar. Acest echilibru reflectă legătura
existentă între resursele financiare necesare economiei pentru îndeplinirea obiectivelor úi acĠiunilor
prevăzute, inclusiv cele pentru satisfacerea eventualelor nevoi suplimentare apărute pe parcurs, pe
de o parte, úi de posibilităĠile de procurare a acestora, pe de altă parte.
Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic constituie o necesitate atât în
condiĠiile conducerii centralizate, pe baza de plan imperativ, a economiei, cât úi în economia de
piaĠă, în care programul de dezvoltare economico-socială, schiĠat de organele de specialitate de stat,
are un caracter pur orientativ. În funcĠie de mecanismul de funcĠionare a economiei, diferă úi
instrumentele folosite la constituirea úi dirijarea fondurilor de resurse financiare, la proiectarea
echilibrului financiar úi la restabilirea acestuia în caz de perturbaĠii apărute pe parcurs.
2.2.2. Caracteristicile echilibrului financiar

Echilibrul financiar se construieúte după o atentă selectare a nevoilor sociale, după
stabilirea opĠiunilor úi a priorităĠilor în satisfacerea necesităĠilor economiei naĠionale úi asigurarea
bazei materiale a acestora. Până se ajunge la echilibru se elaborează multiple variante de balanĠă
financiară a economiei naĠionale, care au scopul de a sincroniza nevoile de resurse pentru realizarea
obiectivelor úi acĠiunilor considerate prioritare în perioada de referinĠă, de posibilităĠile de procurare
a acestora. În acest fel, prin iteraĠii succesive, nevoile se dimensionează în funcĠie de posibilităĠi, iar
posibilităĠile se examinează úi reexaminează în vederea identificării de resurse suplimentare,
capabile să asigure satisfacerea într-o măsură cât mai mare a nevoilor sociale.
Realizarea echilibrului financiar necesită examinarea atentă a obiectivelor úi acĠiunilor
prevăzute, urmărindu-se îmbunăWăĠirea laturilor calitative ale acestora, creúterea eficienĠei
economice, a eficienĠei sociale ori de altă natură. În stabilirea echilibrul financiar trebuie să se Ġină
cont de strânsa legătură a acestuia cu echilibrul monetar úi cu cel valutar, cele trei forme ale
echilibrului valoric neputând să fie realizate decât în concordanĠă cu echilibrul material úi cu
echilibrul forĠei de muncă.
45
La elaborarea programului de dezvoltare a economiei naĠionale se Ġine seama de factorii
de acĠiune previzibilă în perioada considerată. Întrucât în cursul executării acestuia pot interveni
factori noi, neprevăzuĠi, care să acĠioneze fie asupra nevoilor sociale care urmează a fi satisfăcute,
fie asupra volumului de resurse de care dispune economia, este necesar ca la elaborarea
programului să se prevadă anumite rezerve materiale, financiare úi valutare. De aceea, la
determinarea echilibrului financiar este necesar să se ia în considerare úi rezervele de resurse
financiare pentru nevoi neprevazute. Rezervele la care ne referim pot servi la sporirea producĠiei în
cursul anului, în anumite ramuri sau subramuri, peste prevederile iniĠiale; realizarea unor investitii
urgente sau de mare eficienĠă cu destinaĠie economică ori socială, neavute în vedere iniĠaial;
aplicarea unor măsuri suplimentare de îmbunăWăĠire a condiĠiilor de trai ale populaĠiei (majorarea
salariilor úi a pensiilor, a burselor acordate elevilor úi studenĠiilor úi a alocaĠiilor pentru hrană úi
medicamente în unităĠile spitaliceúti etc.); refacerea unor bunuri distruse de calamităĠi naturale sau
accidente; acoperirea influenĠelor financiare determinate de factori conjuncturali (majorarea
preĠurilor la unele produse de import sau scăderea preĠurilor la unele produse de export, creúterea
ratei dobanzii pe piaĠa capitalului de împrumut, incapacitatea de plată a unor debitori externi etc.)
Echilibrul financiar se referă la resursele úi necesităĠile financiare ale sectorului public.
În acest sens, în bugetul general consolidat – instrumentul cu ajutorul căruia se verifică echilibrul
financiar al programului de activitate – îúi găsesc reflectarea toate resursele financiare publice,
indiferent de provenienĠa acestora, de fondurile pe care le alimentează, de metodele de prelevare-
repartizare utilizate úi de destinaĠia pe care o capăWă. Bugetul general consolidat trebuie să fie astfel
conceput inact să arate în mod distinct resursele úi destinaĠia lor pe total economie úi pe fiecare
componentă a sistemului bugetar (buget de stat, bugete locale, bugetul asigurărilor sociale úi fiecare
fond special).
Echilibrul financiar se sprijină în principal pe resursele financiare mobilizate pe plan
naĠional prin metode úi căi diferite. Potivit legii, emisiunea bănească nu trebuie folosită ca mijloc de
acoperie a deficitului financiar nici la întocmirea bugetului úi nici în cursul executarii acestuia.
O problemă importantă care se ridică în procesul elaborării bugetului general consolidat
este aceea a determinarii nivelului optim la care se construieúte echilibrul financiar. Acest nivel
poate fi definit atât prin mărimea absolută a resurselor financiare, potenĠial mobilizate în perioada
considerată, în vederea satisfacerii nevoilor sociale triate, cât úi prin mărirea relativă a acestora,
adică prin creúterea procentuală prevazută a se realiza, comparativ cu perioada de bază. Cu cât este
mai ridicat nivelul la care se stabileúte echilibrul financiar, cu atât mai înalt poate fi gradul de
satisfacerea nevoilor economice úi sociale în perioada considerată.
Nivelul resurselor financiare depinde, în primul rând, de marimea produsului intern brut
realizabil în perioanda considerată úi de proporĠia în care acesta serveúte pentru consum úi,
46
respectiv, pentru formarea brută de capital. Cu cât este mai mare PIB, cu atât mai mari sunt
posibilităĠile de constituire a fondurilor de resurse financiare. Utilizarea în scopuri productive a unei
importante păUĠi a PIB asigură reproducĠia pe baze lărgite – premisa a sporirii producĠiei materiale úi
a resurselor băneúti de care dispune societatea. Creúterea intensivă a producĠiei duce la sporire mai
accentuată a resurselor financiare decât creúterea extensivă.
La resursele financiare reprezentând PIB se adaugă cele rezultate din valorificarea unei
SăUĠi a avuĠiei naĠionale – bunuri de natura mijloacelor fixe scoase din uz ca urmare a uzurii fizice úi
morale.
La stabilirea echilibrului financiar este indicat a se lua în considerare numai resursele pe
care societatea le poate mobiliza pe piaĠa internă, nu úi cele de provenienĠă externă. Dimensionarea
cheltuielilor în funcĠie de resursele care pot fi procurate pe plan naĠional constituie o masură de
prudenĠă, de evitare a îndatorării statului faĠă de străinatate, pentru obiective a căror realizare nu
este presantăúi care nici nu asigură o eficientă economică exceptională.
Cu toate acestea, în procesul decizional pot să apară situaĠii care să pledeze pentru
realizarea unor obiective care reclamă un efort financiar mai mare decât este capabilă economia să
suporte din resurse proprii. În masura în care organele de decizie competente ajung la concluzia că
este imperios necesară realizarea anumitor obiective economice în anul considerat – pentru
consolidarea echilibrului material ori a celui valutar, restrucurarea sau retehnologizarea unor ramuri
(subramuri) ori întreprinderi, reabilitarea unor sectoare cu caracter social vitale (învăĠământ,
VăQătate etc.) – se poate lua în considerare constituirea echilibrului financiar la un nivel mai înalt,
prin atragerea unor resurse din afară.
În asemenea cazuri, trebuie săĠinem cont de tendinĠele existente pe piaĠa externă în ce
priveúte preĠurile materilor prime, combustibilul úi altor bunuri din import úi raport dintre acestea úi
preturile produselor finite; rata dobânzii nominale úi reale la creditele externe; venitul net actualizat
estimat a se realiza pe baza capacităĠilor prevăzute a se finanĠa cu resurse externe; rata internă a
rentabilităĠii etc. Interesează nu numai condiĠiile din momentul contractării creditului extern, cât úi
evoluăia acestora în întreaga perioadă până la rambursarea datoriei contractate. În urma schimbării
condiĠiilor avute în vedere la aprobare, unele obiective realizate cu ajutorul creditelor externe au
devenit ineficiente, iar achitarea ratelor scadente úi a dobânzilor aferente a creat serioase probleme
valutare. De aceea nu este bine ca echilibrul financiar să se construiască pe seama resurselor
interne, iar la creditele externe să se apeleze numai în cazuri excepĠionale, cu luarea în considerare a
evoluĠiei dobânzilor, preĠurilor úi cursurilor, precum úi a acĠiunii altor factori exogeni.
În procesul întocmirii programului economiei naĠionale, până se ajunge la varianta
optimă care asigură echilibrul general economic, se elaborează mai multe variante de program,
47
Fărora le corespund tot atâtea variante de buget general consolidat; fiecare variantă de buget
prezintă o stare de echilibru (dezechilibru) financiar, la un alt nivel decât precedentele.
Variantele de buget pot fi: echilibrate, când resursele sunt egale cu necesităĠile de
resurse; supraechilibrate, când resursele depăúesc necesităĠile, prezentând un anumit excedent;
dezechilibrate, când resursele nu acoperă intergral necesităĠile, prezentând un sold negativ.
În situaĠiile anormale – excedent exagerat sau deficit – este necesar a se adânci analiza
resurselelor úi a necesităĠilor până se ajunge la o varianta echilibrată, normală.
Volumul reurselor financiare variază în funcĠie de marimea PIB, de proporĠiile în care
acesta se repartizează pentru consum úi formare brută de capital, de regimul amortizării mijloacelor
fixe, de proporĠia participării persoanelor fizice úi juridice la constituirea fondurilor de resurse
financiare ale societăĠii, ca úi de alĠi factori. NecesităĠile de resursele financiare, la rândul lor,
depind de volumul investiĠiilor prevăzute a se realiza în perioada considerată, de volumul
producĠiei, desfacerilor de mărfuri, lucrărilor de executat úi serviciilor de prestat, de viteza de rotaĠie
a fondurilor, de programul de cercetare úi exploatare geologică, de obiectivele social-culturale, ca úi
de exigenĠele apăUării Ġări úi de nevoile administraĠiei.
2.2.3. Echilibrul monetar. Concept. Premise.

Teoria lui Keynes a reprezentat cea mai semnificativă construcĠie útiinĠifică a modelului
de echilibru monetar care a lăsat urme esenĠiale în gândirea útiinĠifică a modelului echilibrului
monetar care, la rândul său a marcat decisiv úi gândirea teoretica úi practică a vieĠii economice.
Keynes promovează acĠiunea directă a statului.
În conceptul său evoluĠia circulaĠiei monetare se desfăúoară în funcĠie de
comportamentul agenĠilor economici úi dobândă, într-un cadru dat al nivelului venitului naĠional.
Teoria keynesistă a fost reprezentată în păUĠile ei esenĠiale prin modelul Hicks-Hansen, respectiv
curbele IS-LM. Modelul IS – LM arată legăturile existente între sectorul bunurilor úi serviciilor úi
sectorul monetar, legătura ce există între pieĠele bunurilor úi cea a activelor financiare.
O primă expresie a echilibrului este reprezentată de curba IS (investments-savings), care
redă echilibrul pe piaĠa bunurilor úi serviciilor, inclusiv pe aceea a forĠei de muncă.
Se considera următoarele premise:
-venitul pe economie (suma veniturilor rezultate din producĠie úi servicii) – venitul
naĠional (Y), este repartizat între consum úi economii de o maniera semiautomată;
-consumul (C) depinde exclusiv de mărimea venitului naĠional (Y) úi de preferintă
pentru consum;
-economiile (S) rezultă ca o diferenĠă între venit úi consum. Deci: S=Y-C;
48
-producĠia (Y) are în structura : bunuri de consum (C) úi bunuri de investitii (I). Deci
I=Y-C.
Figura 27
Fondurile utilizate pentru finanĠarea investiĠiilor pot fi împrumutate sau deĠinute de

proprietarii firmelor; indiferent de sursa acestor fonduri, important este costul de oportunitate, care
este dat de rata reală a dobânzii. Rata reală a dobânzii pierdute (datorită faptului că suma nu a fost
dată cu împrumut) este costul de oportunitate pentru utilizarea în investiĠii a profitului reĠinut.
Astfel, cu cât este mai scăzută rata reală a dobânzii, cu atât vor fi mai mari investiĠiile.
Cererea de investiĠii (CeI) este relaĠia dintre nivelul planificat al investiĠiilor úi rata
reală a dobânzii, dacă celelalte elemente rămân nemodificate.
Figura 28
49
O modificare a ratei reale a dobânzii va determina o deplasare de-a lungul curbei cererii
de investiĠii; cu cât rata dobânzii este mai scăzută, cu atât investiĠiile planificate sunt mai mari.
Curba cererii de investiĠii are panta negativă, ceea ce corespunde ipotezei că o reducere a ratei
dobânzii creúte profitabilitatea stocului de capital úi astfel conduce la creúterea cheltuielilor pentru
investiĠiile planificate.
Modificarea pantei curbei IS depinde de:
• Elasticitatea investiĠiilor în raport cu dobânda. Cu cât investiĠia este mai senzitivă la
rata dobânzii, cu atât IS tinde către orizontală;
• InclinaĠia marginală către economisire (IMS). Cu cât IMS este mai mare, cu atât IS
tinde către verticală (este mai inclinată).
Figura 29
• Rata de impozitare. Creúterea ratei de impozitare conduce la rotirea curbei IS către

stânga (se apropie de orizontală) în timp ce scăderea ratei de taxare roteúte către dreapta curba IS
(tinde spre verticală).
Deplasările curbei IS rezultă din:
• Modificarea cheltuielilor publice (G). O creútere a cheltuielilor publice va deplasa
curba IS la dreapta, în timp ce o readucere a lor o va deplasa către stânga;
• Modificarea volumului absolut al impozitelor (T). O creútere a impozitelor va deplasa
curba către stânga, în timp ce o scădere a acestora o va deplasa către dreapta.
50
De asemenea, se poate determina curba IS analitic, utilizând condiĠia de echilibru pe
piaĠa bunurilor úi serviciilor.
Expresia cea mai generala a curbei IS este:
(IS): Y=c*[Y-t(Y)]+G+I(r)
unde c=IMC – inclinatia marginala pentru consum
Diferentiind úi considerand G constant:
DY=c*[dY-t’*dY]+I’*dI
pentru ca I’<0. De aici rezulta ca panta curbei IS este negativă.

Curba IS reprezintă punctele de echilibru ale pieĠei bunurilor úi serviciilor. În
consecinĠă, punctele ce se află deasupra curbei IS caracterizează o situaĠie cu exces în ofertă de
bunuri (EOB), iar punctele de sub curba IS reprezintă un exces de cerere de bunuri (ECB).
A doua formă a echilibrului este echilibrul monetar care rezultă din confruntarea dintre
cererea totală de monedă (L) úi oferta de monedă (M).
Echilibrul pe piaĠa monetarăúi curba LM
Curba LM (Loan – Money or Liquidity – Money) sau curba de echilibru pe piaĠa
monetară arată combinaĠia de rate ale dobânzii úi nivele ale venitului/outputului agregat astfel încât
cererea reală de masă monetară să fie egală cu oferta. Toate punctele situate pe curba LM indică
echilibre posibile ale pieĠii monetare.
Figura 30
51
Curba LM reprezintă sectorul monetar al unei economii úi se poate figura în sistemul cu
patru cadrane. Cadranul a) indică cererea speculativă de bani în raport cu rata dobânzii. Curba este
de pantă negativă, ceea ce arată relaĠia inversă dintre preĠurile activelor úi rata dobânzii. Cadranul b)
prezintă curba ofertei de masă monetară. Proiectând cererea speculativă din a) în b), vom obĠine
nivelul cererii speculative de masă monetară. Dacă vom presupune că doar cererea pentru tranzacĠii
curente este semnificativă, atunci pentru un nivel fixat al ofertei de masă monetară diferenĠa dintre
ofertă úi cererea speculativă va fi cererea pentru tranzacĠii curente úi reciproc, astfel ca suma celor
două componente să formeze cererea totală care este egală cu oferta totală. Curba ofertei reale de
monedă va fi deci o dreaptă paralelă cu a doua bisectoare (va face un unghi de 1350 cu axele) úi la
intersecĠia cu axele vom găsi acelaúi nivel (M/P).
Fiecare punct de pe această dreaptă (în zona pozitivă) indică distribuĠia masei monetare
între cererea pentru tranzacĠii curente úi cererea speculativă, deci, dat fiind un anumit nivel al cererii
speculative, (din a) rezultăúi cererea pentru tranzacĠii. În cadranul c) se prezintă relaĠia care există
între cererea pentru tranzacĠii curente úi nivelul venitului (Y) necesar pentru obĠinerea acelei cereri.
Panta acestei curbe este pozitivă úi arată faptul că odată cu creúterea venitului creúte úi cererea
pentru tranzacĠii curente pentru a se acopericreúterea numărului úi volumului tranzacĠiilor.
Proiectând cererea pentru tranzacĠii curente din cadranul b) în cadranul c) vom obtine pe axa OX
nivelul venitului de echilibru necesar unei asemenea cereri. În cadranul 4 (d) este figurată curba
LM, cea care dă dependenĠa dintre venitul /outputul agregat (Y) úi rata dobânzii (r). Din proiecĠia
venitului de echilibru Y din cadranul c) úi cea a ratei dobânzii din cadranul a) se obĠine, la
intersecĠie, un punct al curbei LM. Pornind din diverse puncte (cereri speculative / rate de dobânzi)
vom obĠine prin astfel de proiecĠii curba LM.
Potrivit interpretărilor sale specifice cererea de moneda (L) diferă după utilizările care îi
sunt date de agenĠii economici sau de ceilalĠi deĠinători.
Sumele necesare pentru efectuarea operaĠiunilor pe piaĠa mărfurilor úi serviciilor úi
care satisfac în general preferinĠele úi necesităĠile de tranzacĠie ale economiei reprezintă L1 , sau L1
(Y) ca expresie a faptului că marimea acestuia depinde de volumul venitului naĠional.
O alta parte a cererii de bunuri (L2) este orientată spre a satisface preferinĠele spre
speculaĠie ale persoanelor implicate, iar aceasta opĠiune a lor depinde de fapt de nivelul dobânzii.
Dacă dobânda este mare deĠinătorii de bani vor prefera să-i fructifice, în timp ce dobânda redusă
micsorează avântul acestora în a se angaja în asemenea operaĠii.
52
Figura 31
Suma totală a preferinĠelor pentru lichiditate din economie formează cererea de bani úi
este reprezentată grafic în figura de mai sus. Curba preferinĠei pentru lichiditate exprimă relaĠia
dintre cererea de bani úi rata dobânzii.
Chiar dacă fiecare individ are aúteptări diferite în ceea ce priveúte evoluĠiile viitoare ale
activelor riscante sau ratei dobânzii, agregarea cererilor individuale conduce la o curbă a
preferinĠelor continuă, reprezentată în figura. Se constată că la orice nivel al lui Y, care fixează (mai
mult sau mai puĠin) cererea pentru tranzacĠii, se obĠine o scădere a cererii speculative atunci când
rata dobânzii creúte. De asemenea, la orice rată a dobânzii dată, care fixează cererea speculativă , pe
Păsură ce creúte Y va va spori úi cererea pentru tranzacĠii, mărind astfel cererea totală.
Pentru o rată a dobânzii r1 mare, preĠurile activelor speculative este mic, de aici
Dúteptări ale speculatorilor ca preĠul acestora să crească, implicit un câútig de capital, iar cererea
speculativă este minimă (eventual zero), deci vor fi ceruĠi bani (L1 ) doar pentru tranzacĠii curente
úi pentru siguranĠă.
În condiĠiile unei rate a dobânzii scăzute (r2 ) úi preĠurile activelor mari, deĠinătorii de
active anticipează o scădere a preĠurilor acestora, úi în consecinĠă pentru evitarea pierderilor le vor
vinde, deci creúte cererea speculativă de bani (L2). Partea orizontală a curbei preferinĠelor pentru
lichiditate se mai numeúte capcana lichidităĠii.
În această zonă cererea de bani este infinit elastică în raport cu rata dobânzii, úi reducerii
ulterioare ale ratei dobânzii, vor conduce la creúterea dorinĠei de a păstra masa monetară în
numerar. Rezultă că aúteptările celor care doresc o dezvoltare internă prin creúterea investiĠiilor
(prin capital împrumutat la o rată a dobânzii mică) vor eúua, deoarece orice creútere a ofertei de bani
53
pentru reducerea suplimentară a ratei dobânzii nu va avea rezultatul scontat, deoarece populaĠia va
prefera păstrarea banilor, iar politicile monetare vor fi ineficiente în aceste condiĠii.
Linia verticală (M/P) reprezintă oferta reală de monedă care se consideră independentă
de rata dobânzii deoarece este fixată de către autorităĠile pieĠei monetare. Curba cererii de bani L
corespunde unui nivel fixat al venitului agregat Y. Dacă venitul agregat este Y1 (cu Y1 > Y), atunci
curba cererii de bani L se deplasează la dreapta iar rata de echilibru a dobânzii va creúte (pentru o
ofertă de monedă menĠinută constantă).
Modificări ale ratei dobânzii se pot obĠine prin:
-deplasări ale curbei lichidităĠilor ca rezultat al modificării preĠurilor aúteptate pentru
certificate;
-deplasare a ofertei de masă monetară determinată de autorităĠi. Observăm că o creútere
a masei monetare reale în zona orizontală, (respectiv cea a capcanei lichidităĠilor) va lăsa
nemodificată rata dobânzii, suplimentul de masă monetară fiind păstrat de populaĠie. Astfel, politica
monetară devine slabăúi ineficientă.
ùi astfel expresia integrala a echilibrului monetar, respectiv ecuatia L=M, devine:
L (y, r) = k (y) + l (r),
unde:
k (y) este cererea pentru tranzacĠii (CeT)
l(r) este cererea speculativă (CeS) de bani.
Figura 32
Modelul IS-LM
Modelul (IS) – (LM) este obĠinut din combinarea curbelor (IS) úi (LM), respectiv a
echilibrelor pe cele două pieĠe, cea a bunurilor úi serviciilor úi cea monetară. Modelul IS – LM va
arăta combinaĠia de output/ venit naĠional úi rată a dobânzii care conduc simultan la echilibre pe
ambele pieĠe (în ambele sectoare: cel real úi cel monetar), astfel că economia este privită ca un
întreg.
54
Punctul de echilibru asigură echilibrul global, fiind deopotrivă expresie a echilibrului
real (I=S) úi a echilibrului monetar (L=M) făUă a asigura însă un element principal pentru Keynes,
echilibrul utilizării forĠei de muncă.
În acest punct cantitatea de monedă existentă determină o rată a dobânzii úi un nivel de
investiĠii la un nivel al venitului naĠional dat.
De fapt, după Keynes rata dobânzii este cea care asigură legatura între echilibrul real úi
echilibrul monetar; ea exercită o influenĠă asupra volumului de monedă úi prin acest intermediar
asupra nivelului venitului, care reacĠionează la rândul sau asupra cererii de monedă pentru
tranzacĠie.
Aceasta reprezentare a echilibrului nu satisface toate cerinĠele de echilibru apreciat de
Keynes úi de aici concluziile sale conducând la intervenĠia în economie fie prin politici monetare,
fie prin politici bugetare.
Figura 33
2.3. Politica financiară

Politica financiară se defineúte ca reprezentând ansamblul măsurilor, acĠiunilor úi
instrumentelor de colectare a resurselor financiare úi de utilizare a acestora în scopul satisfacerii
consumului de bunuri publice. În raport cu conĠinutul economic al proceselor definite politica
fiscală subsumează politica fiscală – prin care se stabilesc sursele, metodele de prelevare úi
veniturile fondurilor publice, precum úi politica bugetară – ca expresie a dimensionării úi
ierarhizării cheltuielilor publice prin acĠiuni úi instrumente specifice.
Identificarea nivelului úi a proporĠiilor corecte ale diferitelor impozite, taxe úi
contribuĠii la fondurile publice, precum úi stabilirea volumului úi a destinaĠiilor adecvate ale
55
cheltuielilor publice, reprezintă un demers complex, cu multiple consecinĠe în plan economic úi
social.
Volumul total al veniturilor publice, care reduc puterea de cumpărare a populaĠiei úi
potenĠialul de investiĠii din sectorul real al economiei, depinde în mod direct de dimensiunile
cheltuielilor publice, care la rândul lor, sunt determinate de cantitatea úi structura bunurilor pe care
autorităĠile publice centrale úi locale decid să le furnizeze populaĠiei prin intermediul sectorului
public. Aúadar, efectuarea cheltuielilor publice presupune alocarea unei păUĠi din resursele
materiale, financiare úi umane ale societăĠii în beneficiul întregii societăĠi, prin dimensionarea
proporĠională a utilizării acestora în scop privat.
Bunurile publice (educaĠia, îngrijirea săQăWăĠii, cultura, menĠinerea ordinii publice,
apărarea naĠională, infrastructurii rutiere, feroviare, de comunicaĠii etc), spre deosebire de cele
pentru uzul privat, nu sunt tranzacĠionate pe piaĠă úi sunt disponibile în mod egal pentru toĠi
cetăĠenii, indiferent de contribuĠiile acestora la formarea fondurilor publice. Anumite bunuri
publice, constituind categorii mai restrânse, sunt disponibile numai pentru unele grupuri de cetăĠeni
(pensionari, elevi úi studenĠi bursieri, persoanele făUă loc de muncă etc.), în funcĠie de starea lor
economicăúi socială.
ProporĠia dintre activitatea sectorului public úi volumul bunurilor de uz privat este
determinată de opĠiunea politică a autorităĠilor de stat din fiecare Ġară. Altfel spus, de opĠiunea
acestora fie spre politicile economice de orientare keynesiană (în care statul îndeplineúte un rol activ
în economie), fie spre cele de natură liberală (care promovează teoria statului minimal úi a
politicilor economice neutrale raportat la fenomenele úi procesele ideologice. În raport cu opĠiunea
guvernamentală pentru unul sau altul dintre tipurile de politici menĠionate mai sus, acĠiunile
autorităĠilor de stat în plan financiar úi monetar se racordează la particulartăĠile deciziei politice úi
devin factori activi pentru realizarea obiectivelor strategice ale acesteia.
Economia trebuie privită în ansamblul ei, cu toate fluxurile de venituri úi cheltuieli pe
cae funcĠionarea economiei le implică. Echilibrul macroeconomic poate fi redat de ecuaĠia:
Y=C+I+G+(X-IM).
6ă analizăm aceste elemente prin prisma fluxurilor financiare pe care le implica în
procesul fiscal.
- consumul (C) depinde în mod direct de mărimea venitului disponibil úi indirect de cea a
PIB, astfel încât o creútere a impozitelor aferente veniturilor individuale ale persoanelor
fizice conduce la reducerea în termeni reali a cheltuielilor de consum ale acestora, implicit a
cererii totale din economie, după cum o reducere a aceloraúi impozite determină majorarea
cheltuielilor de consum úi, deci, a cererii agregate;
56
- cheltuielile publice (G) pentru procurarea de bunuri publice se adaugă direct cererii agregate din
economie. Impozitele reduc indirect cheltuielile prin diminuarea venitului disponibil care, la
rândul său, conduce la scăderea consumului (C). Astfel acĠiunile de politică financiară pot fi
orientate spre influenĠarea cererii agregate, în scopul creúterii sau declinului PIB (aceasta
condiĠionând bunăstarea individuală úi cea de la nivelul societăĠii), prin modificări ale
dimensiunilor cheltuielilor publice, respectiv ale taxelor úi impozitelor. La rândul său, un volum
mai ridicat al PIB creează posibilitatea satisfacerii în mai mare măsură a cerinĠelor de bunuri
publice úi a stimulării sectorului neguvernamental, implicit a realizării unui echilibru financiar pe
coordonate care permit acoperirea într-un grad mai înalt a nevoilor societăĠii.
Continuând raĠionamentul pe linia acĠiunii între schimbarea cheltuielilor publice úi/sau a
impozitelor, se impune luarea în considerare a comportamentului multiplicatorului faĠă de fiecare dintre
aceúti factori. Teoria úi practica economică demonstrează că multiplicatorul aferent modificărilor în
volumul cheltuielilor publice este mai mare decât cel corespunzător schimbarilor în nivelul impozitelor.
Acest fenomen este explicabil prin faptul că G constituie o componentă directă a cheltuielilor (cererii
totale), pe când impozitele nu sunt în aceeaúi poziĠie. Modificările în domeniul impozitelor operează
indirect – mai întâi acestea se regăsesc în schimbarea venitului disponibil care, la rândul său, influenĠează
consumul, dar nu în totalitate, deoarece o parte a diferenĠei înregistrate în venitul disponibil are impact
direct úi imediat asupra economiilor consumatorilor. Aúadar, dacă cheltuieliloe publice úi impozitele cresc
în cuantumuri egale, nivelul de echilibru al PIB (úi implicit al bugetului general consolidat, ca expresie a
echilibrului financiar) privit din perspectiva cererii va creúte, datorită efectului mai puternic al cheltuielilor
publice. ùi ipoteza inversă este valabilă.
Deci politica financiară care menĠine acelaúi deficit bugetar nu păstrează cererea
agregată la acelaúi nivel, deoarece depinde care au fost factorii preponderenĠi de influenĠă a
deficitului respectiv – schimbări ale volumului cheltuielilor publice sau ale nivelului impozitelor.
Prezintă interes contextul în care politica financiară este necesar a fi expansionistă sau
restrictivă, pentru a asigura utilizarea cât mai completă a factorilor de producĠie în condiĠii de
echilibru durabil.
Dacă economia se află într-o fază de recesiune úi se confruntă cu o utilizare sub
potenĠial a forĠei de muncă, fenomene regăsite în sintagma ”întârzierea recesiunii” (recessionary
gap), este necesar o politică financiară expansionistă, concretizată în creúterea cheltuielilor publice
(inclusivcele pentru transferuri) úi/sau reduderea impozitelor, ambele acĠiuni trebuind să fie
suficient de ample pentru a elimina fenomenul de recesiune.
În situĠia inversă, a excesului de cerere agregată, atunci când există o „întârziere
inflaĠionistă” (inflationary gap), obiectivul central al politicii financiare va fi reducerea substanĠială
a inflaĠiei printr-o politică restrictivă.
57
În principiu, politica financiară poate stimula evoluĠia economiei în direcĠia dorită la fel
de bine prin modificarea cheltuielilor publice sau a impozitelor úi taxelor. OpĠiunea pentru una sau
alta dintre modalităĠile de acĠiune practică depinde de decizia factorilor politici, care pot fi adepĠii
intervenĠiei mai accentuate a statului în influenĠarea comportamentelor economice (úi implicit ai
unui sector public mai extins) sau, din contră, pot fi partizanii unui sector public restrâns, ceea ce
presupune limitarea drastică a intervenĠiei statului în evoluĠiile economice.
2.4. Politica fiscală

Politica promovată în domeniul resurselor financiare publice trebuie să aibe în vedere
volumul úi provenienĠa resurselor ce pot fi procurate la bugetul de stat, metodele de prelevare,
precum úi obiectivele ce trebuiesc atinse prin intermediul instrumentelor fiscale utilizate pentru
constituirea acestor fonduri.
Astfel urmărirea obiectivelor ce trebuiesc atinse este de maximă importanĠă pentru Ġara
noastră în vederea aderării la Uniunea Europeana în 2007. România va trebui să facă faĠă, anul
acesta unor dificultăĠi úi provocări speciale cauzate, în principal, de reducerea fiscalităĠii úi de o
serie de sume neprevăzute în buget de vechiul guvern care au creat un gol de venituri úi posibilitatea
adâncirii deficitului public. Mai ales trebuie Ġinut cont că Fondul Monetar InternaĠional a solicitat
diminuarea acestuia, în condiĠiile în care alt deficit, cel al balanĠei de plaĠi externe, a depăúit nivelul
prevăzut în 2004, riscând să scape de sub control anul acesta. O altă ameninĠare serioasă o
reprezintă liberalizarea contului de capital (persoanele străine îúi pot constitui depozite), dându-se
astfel undă verde intrărilor masive de capital în Ġară în special în scop speculativ datorate dobânzilor
mari în lei úi de aprecierea monedei naĠionale. Acest capital de tranzit după ce va fi fructificat, va
ieúi din Ġară, având ca urmare posibile dezechilibre pe piaĠă. La acestea se mai pot adăuga restricĠii
legate de creúterea economica úi de inflaĠie.
Figura 34
PIB (preturi 1990) mld lei
1000.00
900.00
800.00
700.00
600.00
500.00 PIB (preturi 1990)
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
93
99
91
95
97
01
ul
an
19
19
19
19
19
20
58
Astfel actuala conducere, împreună cu BNR, trebuie să facă faĠă constrângerrilor
macroeconomice asumate pentru 2005:
-deficit public (la bugetul consolidat) trebuie sa scadă la 1,2% din PIB în 2005 ;
-deficitul contului curent nu trebuie să depăúească 6,9% din PIB anul acesta, conform
noii metodologii, faĠă de 7,7% din PIB in 2004;
-inflaĠia trebuie menĠinută anul acesta in limita a 7 %, după ce in 2004 a coborât la
9,3%;
-guvernul speră într-o creútere economica de peste 5% in 2005, faĠă de circa 8% anul
trecut.
Prin prisma acestor obiective gestiunea politicii fiscale pare destul de grea pentru
România anului 2005, mai ales după un an electoral în care populaĠia aúteaptă o creútere sensibilă a
nivelului de viaĠă.
Dar în analiza politicii fiscale a statului sunt câteva aspecte ce trebuie luate în
considerare: volumul resurselor financiare, provenienĠa, tipul úi numărul canalelor (modalităĠilor) de
contribuĠie la fondurile publice, problematica echilibrului financiar, împrumuturile externe.
Figura 35
total venituri fiscale (preturi 1990)
170
160
150
total venituri fiscale
140
130
120
1997 1998 1999 2000 2001
Atunci când se vorbeúte despre volumul resurselor financiare de care statul are nevoie
pentru a-úi putea îndeplni sarcinile sau politicile sale se face referire la toalitatea cheltuielilor
publice necesare acestor scopuri, determinându-se astfel volumul resurselor financiare necesare.
Dar în general la nivelul diverselor bugete apar discrepanĠe între ceea ce se consideră cheltuieli
indispensabile pentru satisfacerea nevoilor sociale úi resursele financiare posibile de procurat pe
plan intern, fapt ce generaza dezechilibre, care se pot menĠine si propaga la nivelul intregii
economii. Deci aceste stări de dezechilibru trebuie prevenite úi lichidate.
Posibilitatea atragerii de resurse de la populaĠie este dată de nivelul de dezvoltare a
societăĠii respective, astfel cu cât este mai dezvoltată o economie, cu cât agenĠii economice
desfăúoară activităĠi mai eficiente (deci PIB pe locuitor este creúte), creúte úi ponderea resurselor
financiare care pot fi prelevate de la populaĠie. Pe lângă nivelul de dezvoltare al economiei úi
59
soluĠiile adoptate de autorităĠile publice cu privire la modul de satisfacere a nevoilor sociale úi de
finanĠare a cheltuielilor pe care le antrenează influenĠează volumul resurselor financiare care pot fi
prelevate de la populaĠie
Astfel în ceea ce priveúte resursele financiare, organele de decizie au două alternative:
Vă opteze pentru folosirea resurselor interne, ce pot fi procurate de pe plan naĠional, fie să apeleze la
resursele externe, ce pot fi atrase din afară (în general de la BEI úi BERD – rata dobânzii este mai
mică decât pe piaĠă). În orice Ġară, mai mult sau mai puĠin dezvoltată sub raport economic, mai mare
sau mai mică, pentru satisfacerea nevoilor sociale trebuie să apeleze în primul rând la resursele
proprii úi abia apoi, când acestea se dovedesc a fi insuficiente să apeleze la mijloace străine. Decizia
de procurare a resurselor din străinătate trebuie riguros motivată pentru a evita o excesivă
îndatorare a Ġării, în scopuri neproductive, în condiĠii oneroase, pe perioade mai lungi sau mai scurte
de timp úi pentru multiplele probleme de politică financiară pe care le ridică.
De aceea este obligatorie precizarea úi analizarea urmatoarelor aspecte: scopul pentru
care se contractează împrumutul, din ce surse se va rambursa, pe ce termen si în ce condiĠii se
contractează, pe ce cale, pe ce piaĠă úi în ce monedă se plasează, dacă împrumutul contractat este
însoĠit de anumite condiĠii economice, politice, militare sau de altă natură. De poziĠia adoptată la
fiecare din problemele menĠionate mai depind, în final, reuúita acĠiunii de contractare a
împrumutului, efortul financiar reclamat de rambursarea acestuia úi plata dobânzilor aferente,
precum úi eficienĠa acĠiunii finanĠate pe seama împrumutului.
De asemenea nu este recomandată o dependenĠă prea mare de resursele externe,
crescând astfel vulnerabilitatea Ġării la diversele crize sau miúFări de pe piaĠa externă.
În cazul României datoria externă a Ġarii pe termen mediu úi lung a crescut, anul trecut, cu
11,9%, până la 17,54 miliarde euro, evoluĠie susĠinută de majorarea datoriei garantate de stat pentru
sectorul public úi de avansul împrumuturilor externe negarantate atrase de sectorul privat. Potrivit
datelor BNR, soldul datoriei publice externe a scăzut de la 6,47 miliarde de euro la 6,35 miliarde de
euro la sfârúitul anului trecut, în condiĠiile în care plăĠile au fost de 825 de milioane de euro. În schimb,
datoriile de stat úi cele negarantate au consemnat creúteri importante. Astfel, nivelul credintelor
garantate a urcat de la 3,21 miliarde de euro la 3,66 miliarde de euro, în special pe baza majorării
împrumuturilor din sectorul public de la 2,95 la 3,45 miliarde de euro. Datoriile negarantate atrase de
sectorul privat au înregistrat cea mai mare creútere, de la 5,56 miliarde de euro la 7,19 miliarde de euro.
Gradul de acoperire, calculat ca raport între rezerva oficială a BNR úi importul mediu lunar de bunuri úi
servicii, a crescut la 5,2 luni de importuri faĠă de 4,1 luni la sfârúitul anului 2003.
Resursele financiare interne pot proveni, în proporĠii diferite, de la sectorul public úi
privat. Dacă la nivelul sectorului privat sunt probleme cu privire la plătirea datoriilor către stat cei
responsabili sunt (ar trebui să fie) traúi la răspundere. Dar multiple úi variate probleme de politică
60
financiară apar în legătură cu veniturile provenind de la sectorul public. Acestea ridică diverse
probleme úi întrebări ca de exemplu: acordarea de fonduri de la buget pentru investiĠii sau subvenĠii,
pentru ale întreprinderi care nu înregistrează profit sau care au pierderi, acordarea unui regim
preferenĠial acestor agenĠi economici în relaĠiile cu bancile comerciale, ce se întâmplă cu fondurile
încasate de pe urma privatizării unor întreprinderi de stat etc. Despre această ultimă idee s-ar putea
discuta pe larg despre privatizarea, nu foarte transparentă, a unor întreprinderi de stat RAFO,
PETROM, ARO CÂMPULUNG care au generat adevarate scandaluri, privatizarea fiind doar un
mijloc de îmbogăĠire a diverselor persoane din lumea politică úi din lumea afacerilor. Rămâne de
urmărit cum se va desfăúura privatizarea CEC úi BCR.
Colectarea veniturilor la bugetul de stat în România, din perspectiva regională, este
surprinzătoare. Statisticile contrazic miturile unei Ġări susĠinute financiar de Ardeal úi Banat. Bucureútiul
úi Ilfovul sunt responsabile pentru aproape două treimi din veniturile bugetului de stat, iar ConstanĠa,
Prahova úi Bacăul au depăúit zone prospere de peste CarpaĠi. Astfel Bucureúti úi Ilfov au dat, în 2004,
aproape 200.000 de miliarde de lei bugetului de stat sub formă de TVA, accize, impozit pe profit etc.
Urmează ConstanĠa, cu peste 40 000 de miliarde, apoi Prahova cu 20.000 de miliarde de lei. Bacăul úi
Bihorul au contribuit aproximativ identic (circa 15.000 de miliarde), urmate, la mică distanĠă, de Timiú,
Cluj úi Sibiu (câte 14.000 de miliarde), în timp ce Braúovul úi Aradul se învârt în jurul a 10.000 de
miliarde de lei. Florin Pogonaru, preúedintele AsociaĠiei Oamenilor de Afaceri a declarat: “ Să îi
ferească Dumnezeu pe cei care doresc să obĠină autonomie financiară faĠă de Bucureúti să ajung să o
aibă, că nu le va fi bine deloc.”
Cel mai mult contribuie la veniturile publice Bucureútiul. Aici locuiesc úi muncesc
aproximativ 10% din români. Ei asigură, prin taxele úi impozitele platite, aproape două treimi din
bugetul de stat. În spatele Bucureútiului se află, după cum am mai spus, ConsanĠa, care finanĠează
circa 15% din bugetul de stat.
Dar sunt judeĠe care nu reuúesc să strângă nici măcar banii necesari funcĠionării
administraĠiei locale (Olt, Vaslui, Botoúani, Vâlcea, NeamĠ, CăOăraúi).
Figura 36
Cât dau úi cât primesc de la buget

judeĠele
m ii de m iliarde de lei
300
200
100
0
Bucure Consta Prahov Bacău Bihor
contribuĠie totală 197 43 21 15.5 15.5
2004
sume defalcate 11.5 5 5.4 5.5 5
din TVA úi
61
Dar se poate apela úi la surse alternative de finanĠare: programele preaderare ale Uniunii
Europene. ISPA, PHARE sau SAPARD (în cazul comunităĠilor rurale) furnizează anual sute de
milioane de euro nerambursabili; o primărie care prezintă încredere) are buget suficient, nu are
datorii prea mari, nu a fost implicată în scandaluri financiare) poate emite cu succes obligaĠiuni
municipale; creditele de pe piaĠa internă sunt destul de rare, dar mai multe bănci au dat semnale că
sunt interesate să împrumute administrĠia locală; vânzarea, concesionarea, închirierea unor active
sau implicarea în diverse activităĠi (servicii úi chiar producĠie).
Impozitele úi taxele nu sunt doar metode de prelevare a unor resurse financiare la
fondurile publice, dar úi instrumente (pârghii financiare) de influenĠare a proceselor economice:
creúterea investiĠiilor productive în anumite ramuri, crearea de noi locuri de muncă, ridicarea
nivelului calitativ úi a competitivităĠii produselor, la participarea mai largă la circuitul economic
mondial (esenĠială condiĠie pentru a putea permite producătorilor români să facă faĠă concurenĠei
acerbe în urma integrării în Uniunea Europenă), să stimuleze producătorii agricoli să sporescă
producĠia agricolă pentru acoperirea nevoilor pieĠei interne úi pentru export etc. Impozitele pot fi
folosite, de asemenea, ca instrumente de realizare a unor obiective de ordin social, sanitar,
demografic sau de altă natură.
Prin introducerea cotei de 16% Guvernul României urmăreúte atragerea de capitaluri din
străinătate, încurajarea investiĠiilor, aducerea la suprafaĠă a unei păUĠi din economia subterană, pe
total se urmăreúte transformarea României într-o piaĠă aptă să atragă investiĠii.
Politica intervenĠionistă a statului
Este cea care urmăreúte, în condiĠiile cereri private slabe, relansarea creúterii economice
úi/sau reducerea úomajului, prin relaxare fiscală (facilităĠi pentru stimularea comportamentelor
vizând munca, economisirea, investiĠiile, exportul etc.) úi expansiunea politicii bugetare (cheltuieli
publice mai mari). Teoria keynesistă stă la baza acestui tip de politică úi se axează pe creúterea
cererii agregate din economie, ca motor al dezvoltării úi atingerii stării de echilibru financiar.
AdepĠii acestei teorii, între care úi John Kenneth Galbraith, consideră că autorităĠile
statului trebuie să crescă cheltuielile publice atunci când economia necesită stimuli (sporirea
cererii), úi să majoreze impozitele úi taxele când economia necesită factori de inhibare a cererii úi
implicit a creúterii economice, atunci când economia nu are capacitate de absorbĠie pentru bunurile
úi serviciile produse.
Spre deosebire de neo-keynesiúti, opozanĠii acestora, respectiv neo-liberalii,
argumentează că, deja, în toate Ġările cu economie de piaĠă sectorul public este prea extins, ceea ce
Găunează, în opinia lor, evoluĠiei sectorului privat úi, prin intervenĠiile instituĠiilor statului în viaĠa
cotidiană a cetăĠenilor, se exercită presiuni în direcĠia limitării libertăĠii individuale úi a celei de la
nivelul colectivităĠilor. Ca urmare, adepĠii acestor puncte de vedere consideră că reducerea
62
impozitelor úi a taxelor este necesară atunci când economia reclamă acĠiunea unei politici financiare
expansioniste, în vederea creúterii cererii agregate, respectiv scăderea cheltuielilor publice atunci
când politica financiară restictivă se impune în economie pentru diminuarea cererii agregate.
Teoria úi practica economică demonstrează că, în general, orice combinaĠie a politicilor
fiscal-bugetare subsumate unei politici financiare expansioniste, concretizate în sporirea cererii
agregate, trebuie să găsească un răspuns imediat la nivelul ofertei agregate, care se impune a fi
suficient de elastică, pentru a se ajusta în mod corepunzător raportat la modificările cantitative,
structurale úi calitative intervenite în domeniul cererii. O trăVătură esenĠială a teoriei lui Keynes este
Fă aceasta vizează perioade critice, de recesiune accentuată, caracterizate prin úomaj ridicat,
scăderea substanĠială a investiĠiilor, deteriorarea gravă a puterii de cumpărare a populaĠiei etc.
Criticii politicii fiscale de sorginte neo-keynesiană susĠin că, în prezent, după ce –
afirmă aceiaúi economiúti – lumea occidentală a ieúit de sub imperiul gândirii lui Keynes de mai
bine de două decenii, aflându-ne într-o lume tot mai deschisă, stimularea cererii interne nu mai
antrenează creúterea producĠiei naĠionale – cum argumenta ilustrul gânditor – ci pe aceea a
importurilor, conducând la dezechilibre majore ale banaĠei de plăĠi.
Un alt punct de vedere, opus celui de tip keynesian, se află ploitica financiară specifică
economiei ofertei, susĠinută de tehnicienii numiĠi „supply-siders”. Ideea centrală a acestora este că
reducerea anumitor categorii de taxe úi impozite poate genera creúterea ofertei agregate. Desigur,
politica fiscalăpoate fi relaxată în scopul stimulării comportamentlor vizând munca, economisirea
úi investiĠiile. Dacă cetăĠenii răspund favorabil acestor stimulente, politica fiscală poate fi utlizată ca
o pârghie eficientă pentru creúterea ofertei totale de muncăúi capital în economie, ceea ce conduce
automat la creúterea ofertei agregate.
AdepĠii teoriei „supply side economics” susĠin că reducerile de taxe úi impozite
trebuie să vizeze următoarele domenii:
• stimularea formării de capital, prin:
- reducerea impozitării câútigurilor de capital (creúteri în timp ale valorii de piaĠă a acĠinuilor
deĠinute de investitor);
- amortizarea accelerată a activelor fixe (impobilizărilor corporale);
- reducerea impozitării profiturilor pentru operatorii economici.
• Stimularea economisirii ca sursă virtuală de investiĠii, prin:
- diminuarea impozitării veniturilor provenite din economii (dobânzi) úi din investiĠii
(dividende). Dacă aceste venituri nu sunt impozitate în momentul obĠinerii de către
persoanele fizice, iar acestea nu procedează la investirea lor, veniturile în cauză vor fi taxate
sub forma impozitării cheltuielilor de consum.
• Stimularea creúterii ofertei pentru forĠa de muncă, prin:
63
- reducerea ratelor de impozitare a venitului personal. Se presupune că această măsură fiscală
determină oamenii să muncescă mai mult úi mai intens.
• Încurajarea progresului tehnologic prin:
- credit fiscal (cheltuieli deductibile în stabilirea impozitului pe profit la nivelul operatorilor
economici) pentru cercetare úi dezvoltare, care pot conduce la îmbunăWăĠirea nivelului
tehnologic.
AdepĠii „supply siders” susĠin că legiferarea úi aplicarea unor acĠiuni de politică fiscală
de natura celor de mai sus pot soluĠiona atât problemele recesiunii, cât úi pe cele ale inflaĠiei.
În ceea ce priveúte amplitudinea variaĠiei cotelor de impozitare, este de relevat teoria
profesorului Arthur Laffer. Acesta consideră că, dincolo de un anumit plafon al cotelor de
impozitare, orice accentuare a acestora generează reducerea veniturilor bugetare colectate, fiind
necesară, în consecinĠă, diminuarea cotelor respective pentru obĠinerea creúterii încasărilor
bugetare.
Aceste evoluĠii sunt explicate de faptul că, la cote mici de impozitare, contribuabilii
apreciază că nu este rentabil săúi asume riscul practicării evaziunii fiscale, a cărei identificare de
Fătre aparatul financiar specializat al statului comportă diverse sancĠuni, în raport cu gravitatea
faptei. Laffer consideră că la cote tot mai ridicate ale impozitării un număr crescând de
contribualbili îúi deplasează activitatea în zona obscură, a ilegalităĠii, apeciind ca prea costisitoare
sarcina fiscală.
Criticii teoriei „supply side economics” aduc o seamă de argumente împotriva utilizării
acesteia ca politică fiscală stimulativă pentru creúterea economică úi reducerea inflaĠiei, insistând
asupra efectelor nedorite în plan economico-social úi fiind pesimiúti în privinĠa consecinĠelor
benefice ale aplicării acesteia.
Între argumentele împotriva acestei politici amintim ca magnitudinea impactului său
asupra creúterii ofertei agregate este redusă, deoarece nimeni nu poate garanta că populaĠia activă va
lucra mai mult ca efect al reducerii impozitelor, ci, din contră, este posibil ca aceatsa săúi poată
asigura bunurile úi serviciile necesare traiului cu noul venit disponibil – mai mare – úi să fie tentată
Vă muncescă mai puĠin. În mod similar, dacă reducerea fiscalităĠii conduce la creúterea potenĠialului
de economisire, oamenii pot să realizeze că obiectivele lor de economisire se pot îndeplini mai facil
úi pot recĠiona prin a economisi mai puĠin.
AdepĠi „supply side economics” subestimează efectele reducerilor de impozitare asupra
cererii agregate din economie.
Diminuarea fiscalităĠii asupra veniturilor personale poate conduce la intensificarea
dorinĠei de amunci, dar în mod sigur va genera cheltuieli individuale mai mari, deci o creútere a
cererii. În aceeaúi situaĠie se vor afla úi firmele, în sensul că reducerile fiscale menite să încurajeze
64
expansiunea capacităĠilor industriale vor conduce la creúterea cererii companiilor pentru bunuri de
investiĠii.
În replică, partzanii teoriei examinate afirmă că reducerile fiscale trebuie strict corelate
cu diminuările cheltuielilor publice, care acĠionează în sensul scăderii efectelor stimulative asupra
cererii agregate. Dar practica a demonstrat că, dacă reducerile cotelor de impozitare sunt uúor de
efectuau, fiind foarte populare în rândurile societăĠii, diminuarea cheltuielilor publice în cuantumuri
corepondente relaxării fiscale este o măsură foarte nepopularăúi care are puĠine úanse de a fi votată
de politicieni (lucru întâmplat în timpul primului mandat al preúedintelui Ronald Reagan, când
Congresul SUA a aprobat reduceri de cheltuieli mici decât cele propuse de Executiv, care ar fi fost
de natură, în condiĠiile relaxării fiscale produse, să menĠină echilibrul dintre cererea agregată úi
oferta agregată, ceea ce a marcat începutul unei perioade de creútere accelerată a deficitelor
bugetare anuale).
Problema perioadei de manifestare a efectelor pozitive scontate asupra ofertei agregate
creează, de asemenea, rezerve asupra eficacităĠii teoriei. Reducerile fiscale sunt proiectate a stimula
investiĠiile úi dezvoltarea mediului de afaceri. Dar investiĠiile nu creează capacităĠi de producĠie
imediat, fiind necesare perioade diferite de timp pentru proiectarea obiectivului, a mecanismului de
finanĠare, comandarea echipamentelor, livrarea lor către furnizori, executarea lucrărilor de
construcĠii úi a celor de montaj al utilajelor, punerea în funcĠiune a capacităĠii industriale respective.
În tot acest timp, pe piaĠă se manifestă creúterea cererii pentru bunuri de investiĠii úi diferite
categorii de materiale úi servicii, înainte, deci, de a se realiza expansiunea capacităĠilor de producĠie
existente.
Rezultă că, primele efecte ale teoriei „supply-side” sunt resimĠite, pe termen scurt, prin
crúterea cererii agregate, efectele aupra sporirii ofertei agregate manifestânu-se mai târziu.
ùi efectele pozitive asupra reducerii inflaĠiei sunt limitate, datorită reacĠiei lente a ofertei
agregate la stimuli fiscali, aúa cum s-a arătat anterior.
ConsecinĠele acestei politici conduc la creúterea inechităĠilor în distribuirea veniturilor
în societate. Fenomenul de accentuare a polarizării sociale se produce în condiĠiile în care
persoanele care deĠin deja importante elemente de avere beneficiază mai substanĠial de pe urma
aplicării „supply side economics” (adică cei ce posedă acĠiuni, depozite la bănci, obligaĠiuni ale
statului, patronii de firme, deci cei ce trăiesc din fructificarea capitalului, cărora li se adresează cinci
din cele úase măsuri de relaxare fiscală promovate de această teorie; persoanele care trăiesc din
venituri provenite din muncă beneficiază numai de o singură acĠiune de relaxare fiscală, respectiv
cea a reducerii ratei de impozitare a salariilor).
65
Bugetul statului înregistrează pierderi de venituri, fiind necesare, în acelaúi timp cu
relaxarea fiscală, diminuări echivalente ale cheltuielilor bugetare pentru menĠinerea deficitului
bugetar în limite finanĠabile în mod neinflaĠionist.
În replică adepĠii teoriei susĠin că veniturile bugetare nu se reduc dacă scăderea cotelor
de imopzitare este însoĠită de creúterea rapidă a bazei de impozitare.
ExperienĠa SUA arată că reducerile fiscale operate după 1981 de AdministraĠia Reagan
au condus la importante diminuări ale veniturilor bugetare úi la deficite ale bugetului federal în
creútere constanta (de la 64 mld. dolari în 1981, la 146 mld. dolari în 1982; 176 mld. dolari în 1983;
197 mld. dolari în 1985; 207 mld. dolari în 1986).
România după cota unică
Primele măsuri luate de noul cabinet îi privesc în mod direct pe mai mult de jumătate
din români. SalariaĠi, angajatori, liber-profesioniúti úi familiile acestora s-au bucurat sau, din contră,
úi-au dat seama că trebuie săúi schimbe strategia. Din prima categorie fac parte salariaĠii care úi-au
negociat salariile brute úi companiile, care vor rămâne cu bani în plus după introducerea cotei unice
de impozit de 16% pe venit úi profit.
De cealaltă parte, se găsesc cei pentru care suma încasată de la patron nu se schimbă,
dar úi microîntreprinderile, pentru care impozitul pe cifra de afaceri s-a dublat, de la 1,5% la 3%.
Au mai crescut, printre altele, de la cinci la zece procente, úi impozitul pe dividende pentru
persoane fizice, în timp ce impozitele pe chirii úi pe drepturi de autor s-au majorat, de la 15% la
16%. Nici deducerile nu au rămas la fel, nici în cazul salariului, nici în cel al globalizării venitului,
ceea ce i-ar putea nemulĠumi, din nou, pe unii contribuabili. Dar în cele din urmă se pare că cei
mulĠumiĠi de aceste schimbări sunt mai mulĠi. În plus, cred specialiútii, e posibil ca schimbările din
plan fiscal să îmbunăWăĠescă nivelul de colectare.
Iar dacă noii guvernanĠii úi-au îndeplinit în timp record cea mai importantă promisiune
din campania electorală, asta nu înseamnă nici pe departe că lucrurile sunt clare úi deja rezolvate.
În realitate, partea grea de abia începe. Programul de guvernare conĠine o serie de măsuri ce ar urma
Vă fie adoptate în următorii patru ani pentru a schimba în bine viaĠa românilor.
În funcĠie de tipul de venit pe care îl obĠin úi de modul în care úi-au negociat salariile,
românii pot afla dacă noua cotă de impunere de 16% vine cu mai mulĠi bani sau, dimpotrivă, cu
pierderi.
În mod evident, 16% înseamnă mai puĠin úi decât 18%, cât era anul trecut cota minimă
la impozitul pe salarii, úi decât 40%, nivelul maxim la care acesta urca. Pentru salariaĠi, schimbarea
sistemului nu poate aduce astfel decât veúti bune. Avantajul se concentrează în zona salariilor mari.
DiscrepanĠele sunt totuúi atenuate printr-o nouă metodă de acordare a deducerilor: regresiv, astfel
încât cei cu venituri mici să nu piardă, iar salariaĠii cu venituri mari să fie taxaĠi prin absenĠa unor
66
astfel de facilităĠi úi prin contribuĠii sociale aplicate la un plafon mai mare. Câútigul va fi simĠit clar
de cei cu salarii mari, dar úi de angajaĠii care au útiut să îúi negocieze salariul brut cu angajatorul.
Venit mare – câstig pe măsură în urma reformei fiscale va fi regula úi pentru
profesiunile liberale, úi pentru cei care obĠin venituri din drepturile de autor. În plus faĠă de salariaĠi,
noua legislaĠie le lasă acestora úi posibilitatea deducerii cheltuielilor cu primele plătite pentru
asigurările private de săQătate, acestea alăturându-se deducerii contribuĠiilor la schemele de pensii
ocupaĠionale, rămase în vigoare pentru toată lumea.
România are însă, de mai mulĠi ani, úi altfel de angajaĠi, plătiĠi în forme care să evite
fiscalitatea împovărâtoare a contractelor de muncă. Mare parte a microîntreprinderilor nu sunt, în
realitate, decât instrumente de plată a salariului. Pentru proprietarii acestora, dublarea impozitului
pe cifra de afaceri, de la 1,5% la 3%, ca úi a celui pe veniturile din dividende, de la 5% la 10%,
ridică serios problema trecerii în categoria plătitorilor de impozit pe profit (redus úi el de la 25% la
16%). Varianta dorită de Guvern, pentru a asigura creúterea veniturilor bugetare, ar fi reorientarea
Fătre contractele de muncă. ùansele unei astfel de migrări se reduc însă considerabil, în condiĠiile
menĠinerii contribuĠiilor sociale la un nivel ridicat.
În plus, noua putere pregăteúte úi reintoducerea convenĠiilor civile. Se aúteaptă o
explozie a unor astfel de contracte. Pentru un angajator care vrea să menĠină costuri reduse cu forĠa
de muncă, alegerea este simplă. Atât pentru salarii, cât úi pentru convenĠii civile, impozitul este de
16%. Ultimele nu presupun însă plata contribuĠiilor sociale, cel mai împovărâtor cost acuzat de
investitori.
Noua fiscalitate va lăsa mai mulĠi bani úi proprietarilor care închiriază imobile. Chiar
dacă scad deducerile, faĠă de anul trecut se ajunge la o scădere a cotei efective de impunere de la
20% la 12%. Suficient de mare pentru a scoate la lumină úi acele contracte de închiriere încheiate
până acum la negru.
Noile impozite vor mai reduce veniturile din premii, dar úi pe cele obĠinute din diferite
actvităúi agricole. Scăderea va fi însă nesemnificativă, comparativ cu avantajele aduse în celelate
zone de sistemul cotei unice. Câútigurile vor exista chiar úi pentru pensionari. Astfel, impozitul de
16% aplicat pensiilor de peste 9 milioane de lei va aduce beneficii úi persoanelor cu pensii mari, în
vreme ce programul de recalculare ar trebui să rezolve discrepanaĠele în cazul celor cu pensii mici,
nedreptăĠLĠi de legislaĠia de până acum.
Veniturile din salarii
În locul tranúelor progresive de impunere aplicate în 2003: 18%, 23%, 28%, 34% úi
40%, salariile vor cunoaúte o cotă unică de impozitare – de 16%. Aplicarea acestui nou sistem va
conduce la câútiguri importante pentru contribuabili cu venituri ridicate, prin reducerea cotei
marginale de la 40% la doar 16%. Astfel, dacă la un salariu de 10 milioane de lei câútigul net din
67
aplicarea cotei de 16% este de peste 300.000 de lei, la un salariu de 30 de milioane de lei, câútigul
din aplicarea cotei unice este de peste 3 milioane de lei. FavorizaĠi de aplicarea cotei unice vor fi úi
contribuabilii cu mai multe locuri de muncă sau salariaĠii, al căror salariu este negociat întotdeauna
în suma brută.
În plus, contribuabilii care obĠin un salariu brut de până la 10 milioane de lei au dreptul
la o reducere personală de 2,5 milioane de lei. Pentru fiecare persoană aflată în întreĠinere,
deducerea personală acordată angajatului va creúte cu un milion de lei, făUă să depăúească 6,5
milioane de lei în total. Pentru angajaĠii cu câútiguri de peste 10 milioane de lei, deducerea scade
liniar, astfel încât la 30 de milioane lei devine zero. Contribuabilii se vor mai bucura úi de deduceri
ale contribuĠiilor la schemele facultative de pensii, în limita a 200 de euro pe an, însă pierd
deducerea aferentă primelor la asigurările private de săQătate, în limita aceleiaúi sume, de 200 de
euro pe an, úi celelalte deduceri suplimentare.
Profesiuni liberale
AvocaĠii, notarii, medicii din sistemul privat, arhitecĠii, experĠii contabili úi consultanĠii
fiscali sunt printre contribuabilii cei mai avantajaĠi de noua fiscalitate. Veniturile mari obĠinute
Iăceau ca în vechiul sistem progresiv de impunere cei mai mulĠi să se încadreze la cota maximă de
40%. Din 2005, impozitul pe venit este pentru toĠi 16%.
Ca úi în cazul celorlalte categorii de contribuabili, schimbarea sistemului de impozitare
va aduce câútiguri mai mari pentru cei cu venituri mai mari. Rămâne însă obligatorie depunerea
declaraĠiilor de venit global în fiecare an la administraĠiile financiare.
Un avantaj special în cazul profesiunilor liberale este păstrarea deductibilităĠii primelor
plătite pentru asigurările private de săQătate. Astfel, contribuabilii din aceste categorii vor putea
deduce în 2005 cheltuieli făcute în această direcĠie în limita a 200 de euro anual, facilitatea fiind
pierdută de salariaĠi după modificarea Codului fiscal. Valabilă, în limita aceleiaúi sume, rămâne úi
deducerea acordată pentru contribuĠiile la schemele facultative de pensii opĠionale. ContribuĠiile
plătite la asociaĠile profesionale, deductibile integral înainte, vor avea de anul acesta deductibilitatea
limitată la 2% din baza de calcul.
Drepturi de autor
ùi pentru scriitori, compozitori, ziariúti úi pentru celelalte profesiuni care obĠin venituri
din valorificarea proprietăĠii intelectuale impozitul pe venit va fi de 16%. FaĠă de cele 15 procente
care se reĠineau până acum anticipat în timpul anului, la sursă, din 2005 nu se mai reĠin decât 10%.
Ceea ce însemnă că diferenĠa va rămâne în timpul anului în buzunarul celui care a obĠinut venitul.
La globalizare, însă se face regularizarea până la cota de 16%, după ce se deduce o cotă de
cheltuieli deductibile de 40% din venitul brut, respectiv de 50% în cazul lucrărilor de artă
monumentală. Deducerile scad cu 20 de puncte procentuale faĠă de anul trecut, însă úi impozitul
68
final ajunge la numai 16%, faĠă de cele cinci cote aplicate la tranúe progrsive de venit cuprinse între
18% úi 40%. În aceste condiĠii, chiar cu deduceri mai mici, contribuabilul iese în câútig. Ca úi
pentru celelate categorii de contribuabili, câútigul creúte pe măsură ce veniturile sunt mai mari. În
plus faĠă de salariaĠi, rămâne în vigoare úi deducerea cheltuielilor pentru asigurări private de
VăQătate, în limita a 200 de euro anual. De menĠionat că pentru veniturile din drepturi de proprietate
intelectuală nu se datorează contibuĠii sociale.
Venituri din chirii
În cazul veniturilor din chirii, pentru cotele anticipate de impozit va fi valabilă cota de
16%, faĠă de 15% anul trecut, când însă, la globalizare, se utiliza baremul cotelor progrsive. Venitul
impozabil din închiriere se stabileúte prin scăderea din venitul brut a unei deduceri de 25%,
indiferent dacă este vorba de bunuri mobile (pentru care deducerea era înainte de 30%) sau imobile
(50% înainte). Avantajele sunt mai mici, dar sunt certe.
PlăĠile anticipate se efectuează în patru rate egale de la data de 15 inclusiv a fiecărei luni
din fiecare trimestru. Termenele úi procedura de emitere a deciziilor de plăĠi anticipate de către
organele fiscale nu se cunosc deocamdată, ele urmând a fi stabilite printr-un ordin al ministrului
finanĠelor publice.
Pensionari
Pensionarii se număUă, în mod evident, printre cei care au de câútigat din aplicarea cotei
unice de impozitare. Aceasta întucât úi pensiile vor fi supuse cotei de 16%. Până la începutul acestui
an, pensiile erau impozitate, la fel ca úi salariile, în tranúe prograsive - 18%, 23%, 28%, 34% úi
40%, pentru tot ce depăúea 8 milioane de lei.
Mai trebuie spus úi faptul că suma neimpozabilă lunară a fost modificată de la opt
milioane de lei la nouă milioane de lei. Cu alte cuvinte, cota de impunere de 16% se va aplica doar
pensiilor ce vor depăúi baremul de nouă milioane de lei. În mod evident, vor avea mai mult de
câútigat, la fel ca în cazul salariaĠilor úi al celorlalte categorii de contribuabili, acei pensionari cu
venituri mai mari. Pensiile mici nu erau oricum impozitate.
Alte venituri
Există o categorie de venituri pentru care cota unică de 16% însemnă o creútere a
impozitului de la nivelul de 10%, sau 15% de anul trecut. Aici se înscriu, spre exemplu, veniturile
din premii, din anumite activităĠi agricole, din contracte de mandat, comision. Cota de 16% se
aplică úi pentru primele de asigurare plătite de angajator pentru angajat, faĠă de cota maximă de
40% de anul trecut, impozitul scade în acest caz.
Pentru câútigurile din jocurile de noroc, imopzitul rămâne de 20% pentru câútiguri de
până la 100 de milioane, dar se aplică de la primul leu câútigat úi 25% pentru câútiguri mai mari.
69
Un eveniment important în cursul acestui an va fi reintroducerea convenĠiilor civile. Se
Dúteaptă o explozie a astfel de contracte, dat fiind faptul că nu se plătesc toate celelalte contribuĠii
sociale. ConvenĠiile civile ar putea reprezenta astfel o portiĠă de scăpare pentru angajatorii care vor
Vă menĠină în continuare costuri scăzute cu forĠa de muncă, evitând plata contribuĠiilor la pensii sau
la fondul de úomaj.
Veniturile proprietarilor de microîntreprinderii
Această categorie de venituri va fi cea mai afectată de noile reglementări aprobate de
Ministerul FinanĠelor. Microîntreprinderile vor trebui să plătescă un impozit de 3% pe venituri din
orice sursă, comparativ cu 1,5% din cifra de afaceri, cum era anul trecut. La această creútere a cotei
de impozitare pe cifra de afaceri, la 3%, se adaugăúi majorarea impozitului pe dividende, de la 5 la
10%, ceea ce va ridica, per total, impozitul ce trebuie achitat úi va micúora câútigul. De aceea este
recomandat ca patronii microîntreprinderilor trebuie să ia în considerare posibilitatea de a plăti
impozit pe profit de 16% decât 3% pe cifra de afaceri.
Ministrul FinanĠelor, IonuĠ Popescu, a anunĠat la finele anului trecut că, pentru a acoperi
golul de venituri care va apărea la buget prin aplicarea cotei unice de impozitare, Guvernul se vede
nevoit să majoreze impozitul aplicat la cifra de afaceri a microîntreprinderilor. În felul acesta, IonuĠ
Popescu a declarat că bugetul va încasa în plus 5400 de miliarde de lei.
Veniturile din dobânzi úi câútigurile de pe piaĠa de capital
În urma discuĠiile cu FMI, Guvernul României este nevoit să mărească impozitele pe
veniturile din dobânzi úi câútigurile de pe piaĠa de capital, astfel acestea vor fi impozitate cu 10%,
comparativ cu 1% cum era până acum.
Toate aceste măsuri vor fi introduse în OrdonanĠa nr. 183, care modifica la finele anului
trecut, Codul fiscal.
0ăsura Guvernului de creútere a impozitului pe câútigurile obĠinute din tranzacĠii pe
piaĠa de capital a fost primită, în primă fază, ostil de către investitorii în acĠiuni. În lipsa precizării
modului în care se va calcula impozitul, mulĠi investitori au preferat să marcheze profiturile
înregistrate după o perioadă îndelungată de creútere generalizată a bursei. La numai o zi însă,
Ministrul FinanĠelor a comunicat modul în care se va face impozitarea, astfel că bursa úi-a reluat
trendul de creútere, investitorii realizând că, prin măsurile care se vor lua, vor fi descurajate doar
investiĠiile pe termen mai scurt de un an. Astfel, investitorii vor avea de plătit la stat un impozit
pentru câútigul obĠinut ulterior datei de 1 aprilie 2005, din vânzarea de acĠiuni, calculat astfel: se
însumează impozitul de 1% aplicat diferenĠei dintre valoarea acĠunilor la data 31 martie 2005 úi
valoarea lor la data achiziĠionării, cu impozitul de 10% aplicat la diferenĠa dintre valoarea acestora
la 31 martie 2005. Dacă acĠiunile vor fi Ġinute în portofoliu cel puĠin un an, impozitul va rămâne
neschimbat, de 1% din diferenĠa pozitivă.
70
Singura problemă care ar trebui discutată este modul de impunere. Cea mai bună
modalitate ar fi impozitarea la sfârúitul anului a câútigurilor obĠinute din toate tranzacĠiile făcute în
această perioadă, úi nu pe fiecare tranzacĠie în parte. Să luăm, de exemplu, un investitor care, într-o
perioadă de un an, a realizat zece tranzacĠii: úase în câútig úi patru în pierdere. Însă, dacă cele úase
tranzacĠii finalizate în câútig nu acoperă pierderile determinate de celelalte patru tranzacĠii,
investitorul ar plăti impozit chiar dacă, per total, a ieúit în pierdere. Dezavantajul ar fi că acest
sistem este mai greu de administrat.
Dacă s-ar impozita fiecare tranzacĠie, avantajul ar fi ca se poate face reĠinere la sursă,
investitorul nu depune declaraĠie de venit global, iar organele fiscale au mai puĠin de administrat (de
aceea pare a fi preferat de Ministerul FinanĠelor). Dezavantajul ar fi că un invesitor poate ajunge să
plătească impozit chiar dacă pe întreg portofoliul are pierdere.
În cazul investiĠiilor la fondurile de investiĠii, efectele sunt similare celor asupra
dobânzilor, dat fiind faptul că aceste tipuri de plasament aduc randamente apropiate dobânzilor.
Înzecirea impozitului pe dobânzile bancare de la 1 aprilie anul curent va avea impact
negativ asupra economiilor populaĠiei. va scădea dobănda reală cu 1,2% - 1,4%. Această nouă
Păsură fiscală va conduce la descurajarea economisirii, în principal, în valută, dar úi cele în lei. Se
urmăreúte prin această măsură încurajarea investiĠiilor, închizându-se poarta unui câútig sigur úi
destul de mare din depozite bancare.
Totodată aceast trend descendent al dobânzilor bancare este confirmat úi de modificarea
dobânzii de intervenĠie a BNR. În acest context, devine evident faptul că vor exista perioade în care
dobânzile bancare în lei vor fi real negative. BRD Groupe Societe Generale estimează că în luna
aprilie dobânzile la depozitele în lei vor fi de circa 10%, urmând ca la sfârúitul anului, acestea să
ajungă la 7%-8%. În condiĠiile în care dintr-o dobândă de 7% se păteste impozitul de 10%, iar
inflaĠia este cea stipulată de 7%, este clar că românii vor fi în pierdere.
Pe fondul excesului de lichiditate de lei din piaĠă, băncile nu par îngrijorate de faptul că
acest nivel scăzut al dobânzilor bancare ar putea descuraja economisirea. În condiĠiile liberalizării
contului de capital este de aúteptat ca BNR să continue să scadă dobânzile de referinĠă úi de
intervenĠie. Cum au făcut úi la începutul lunii martie, când scăderea dobânzii de referinĠă a BNR cu
cinci puncte procentuale a fost urmată de o scădere de 2-3% a dobânzilor la depozitele populaĠiei,
Eăncile ar putea continua scăderea dobânzilor.
Cu toate acestea, dobânzile la creditele în lei s-au stabilizat în medie la 20% pe an, ceea
ce reprezintă încă o marjă de profit foarte mare. În mod normal, scăderea dobânzilor la depozite ar
trebui să atragă după sine úi scăderea dobânzilor la credite. Bogdan Baltazar, este de părere că
Eăncile, chiar dacă „ nu sunt prea încântate vor trebui să scadă în perioada următoare úi dobânzile la
credite, datorită competiĠiei de pe segmentul de retail, probabil cu 3-4%”.
71
O ieftinire a creditelor în lei este de aúteptat úi din perspectiva încurajării creditării în lei
în detrimentul celei în valută.
Scăderea în continuare a dobânzilor bancare la depozite ar putea genera anumite
probleme pentru BNR, deoarece se pot întoarce ca un bumerang împotriva Ġintei de inflaĠie, tocmai
datorită ieftinirii creditelor, care la rândul lor ar putea stimula consumul. Lucru deloc favorabil
pentru banca centrală, cu atât mai mult cu cât procesul de dezinflaĠie a stagnat în luna februarie.
Trebuie amintit că deficitul de cont curent tinde să crească dacă moneda se apreciază, deoarece
importurile devin mai ieftine, atât cele de bunuri de consum, cât úi cele de echipamente.
Totuúi, păstrarea economiilor în lei rămâne, momentan, o alternativă viabilă la tendinĠa
de apreciere a monedei naĠionale.
Impactul noilor impozite asupra populaĠiei úi a bugetului de stat
Impozit Bani la
Tipul investiĠiei Impozit Efecte
Părit buget
Vor fi desecurajate economiile în valută, la lei
Depozite bancare persoane fizice 1% 10% dobânzile vor deveni real negative pe anumite 1.380 mld lei
intervale de timp
Se încearcă descurajarea intrărilor de capital
Depozite bancare nerezindenĠi 5% 10% 121 mld lei
străin în scop speculativ
1% sau Vor fi încurajate investiĠiile pe termen mai
Câútiguri din capital 1% 1.350 mld lei
10% lung de un an
TranzacĠii imobiliare persoane
10% 16% Vor fi descurajate operaĠiunile speculative 423 mld lei
juridice
TranzacĠii imobiliare persoane
0% 10% Este posibil să scadă preĠul apartamentelor neestimate
juridice
Pentru a acoperi golul de venituri din buget cauzat de cota unică, Guvernul este obligat de
FMI să majoreze accizele úi să crească preĠurile la utilităĠi – 20-25% pentru gaze naturale, 15% energia
termică, 4% energia electrică. Consumatorii vor avea de suportat un preĠ mai mare, în condiĠiile în care
subvenĠiile acordate în prezent de la buget se vor diminua, urmând a fi eliminate treptat până în 2007.
Ajutorul statului va fi acordat în viitor doar categoriilor de populaĠie cu venituri mici.
Pe lângă un preĠ mai mare al utilităĠiilor, românii vor trebui să plăteasca mai mult úi
pentru carburanĠi, alcool úi Ġigări. FMI a solicitat majorarea accizelor într-un ritm mai rapid decât
cel convenit cu Uniunea Europeană. Pentru anul acesta în cazul benzinei făUă plumb, acciza ar fi
trebuit să urce de la 272 euro/1000 litri la 288,3 euro/1000 litri, cu aproape 6% mai mult, iar în
cazul benzinei cu plumb, cu peste 15%. La Ġigări acciza totală urma să se majoreze cu 18%, iar la
Eăuturi alcoolice cu circa 46%. Chiar úi cu noile nivele, România rămâne încă în urma accizelor
practicate în Ġările membre UE, pe care a negociat să le ajungă din urmă după aderare.
Cum FMI susĠine depăúirea calendarului stabilit, accizele ar trebui să crească anul
acesta cu un procentaj mai mare. O dată cu ele sunt de aúteptat scumpiri la produsele la care acestea
se aplică. Măsura este recomandată pentru a acoperi o parte din deficitul creat la buget în urma
introducerii cotei unice. În urma relaxării fiscale, din care ar putea rezulta pierderi de venituri de
72
circa 32.000 de miliarde de lei, bugetul ar mai fi afectat úi de apartiĠia unui gol neprevăzut de
venituri, de aproximativ 17.000 de miliarde de lei, de a căror lipsă este acuzat, de actuala guvernare,
fosta putere, asfel: 10.000 de miliarde provenind din neincluderea în buget a majorărilor salariale
pentru unii bugetari úi 7.000 de miliarde rezultate din diferenĠa dintre cursul valutar pe care a fost
calculat bugetul úi cel previzionat recent de BNR.
Fosta putere respinge acuzaĠiile spunând că toate majorările salariale au fost prevăzute
în buget până la ultimul leu, dar, în paralel, a fost stabilită blocarea noilor angajări în învăĠământ úi
în săQătate. Despre golul de venituri fosta putere consideră că ar fi putut apărea în condiĠiile în care
noul guvern are în vedere creúteri de personal. Cât priveúte deficitul rezultat din diferenĠa de curs, se
crede că suma anunĠată este exagerată, deoarce o dată cu veniturile estimate scad úi cheltuielile
bugetului. Problemele bugetului de stat au fost agravate în negocierile cu FMI de situaĠia contului
curent, al cărui deficit a depăúit anul trecut 8,2% din PIB, faĠă de 6,5% în 2003.
Rezolvările propuse de FMI vor afecta în primul rând populaĠia. Chiar dacă
introducerea cotei unice le-a lăsat românilor mai mulĠi bani în buzunare, câútigul va fi înghiĠit, în
special în cazul categoriilor cu venituri medii sau mici, de scumpirea utilităĠilor. În plus, majorarea
preĠurilor la carburanĠi, după o eventuală creútere a accizelor, va antrena scumpiri în lanĠ la
majoritatea produselor ce încorporează costuri de transport. O consecinĠă asemăQătoare o va avea úi
creúterea costurilor energetice.
Oricât ar fi nepopulară, creúterea accizelor este una din măsurile care poate aduce venituri certe
la buget (aproape un sfert din încasările anuale vin din această sursă) pentru a acoperi deficitul. Cel puĠin în
cazul accizei la tutun úi alcool, creúterea accizei este justificată. Nivelul maxim al suportabilităĠii de către
populaĠie a riscat să fie testat, chiar de la începutul negocierilor cu FMI, prin solicitarea majorării TVA,
Făreia Guvernul s-a opus vehement pentru nu a agrava presiunile inflaĠioniste.
Veniturile mai mari a fost argumentul forte al Guvernului în faĠa FMI, pentru ca TVA să
nu fie mofificată.
Astfel, IonuĠ Popescu a anunĠat că banii încasaĠi la bugetul de stat în perioada 1 ianuarie
– 3 martie 2005 au depăúit încasările din aceeaúi perioadă a anului 2004 cu peste 7.000 de miliarde
de lei. „EvoluĠia veniturilor este ascendentă úi demonstrează că introducerea cotei unice de
impozitare nu afectează bugetul de stat în măsura în care arătau scenarile pesimiste. Analizând
gradul ridicat de colectare de până acum, cred că minusul de venituri generat de scăderea
impozitelor pentru introducerea cotei unice nu va fi decât de maximum 15.000 de miliarde úi nu de
30.000 de miliarde, cât arătau unele estimări.”, crede ministrul FinanĠelor.
În plus, IonuĠ Popescu spune că tendinĠa de creútere se va păstra, pentru că sunt semne
clare că economia subterană începe să iasă la suprefaĠă úi agenĠii economici încep săúi achite
datoriile către stat.
73
Pe de altă parte, însă, fosta putere spune că veniturile raportate de actualul guvern
provin din plăĠi aferente anului 2004, făcute de agenĠii economici în primele luni ale acestui an.
După întâlnirea de la Washington dintre autorităĠile române úi reprezentanĠii FMI a avut urmări
benefice pentru România: menĠinerea TVA la 19%, iar FMI este dispus să accepte un deficit mai mare.
IniĠial, úeful statului venise cu propunerea unui deficit bugetar de peste 1% din PIB. S-a
Făzut de acord pe cifra de 0,7% din PIB afirmă surse apropiate negocierilor. Potrivit acestora,
Fondul a înĠeles úi faptul că majorarea TVA ar risca să crească rata inflaĠiei.
Problema deficitelor rămâne totuúi punctul central al divergenĠelor Guvern-FMI. Pe de o
parte, Fondul se teme că un deficit prea mare va accentua riscul unor dezechilibre macroeconomice.
Pe de altă parte, autoriltăĠile fiscale susĠin că reforma fiscală va aduce mai multe venituri la buget,
va curăĠa economia úi va încuraja investiĠiile.
„FMI este mai pesimist decât Guvernul”, declara Mugur Isărescu, la finalul discuĠiilor
cu oficialii Fondului. Pesimismul FMI se reflectăúi în faptul că acesta nu crede în efectele benefice
ale cotei unice, în ciuda creúterii veniturilor bugetare din primele două luni ale anului. „ Ne trebuie
încă o lună sau două să vedem dacă creúterea se consolidează”, spune Isărescu, adăugând că partea
română a cerut Fondului un răgaz de câteva luni pentru a vedea impactul măsurilor de modificare a
Codului Fiscal asupra economiei.
Ministrul FinanĠelor a explicat că, în fapt, acordul nu este întrerupt, însă necesită o
perioadă de reevaluare, în care România să convingă reprezentanĠii FMI că estimările privind
încasările bugetare sunt realiste.
O altă temere a FMI vizează deficitul de cont curent – al cărui nivel a crescut în 2004 la
7,7% din PIB, faĠă de 6% cât fusese estimat.
Dar se pare că o creútere a nivelului TVA este neocolit, ministrul finanĠelor, făcând deja
declaraĠii prin care anunĠă o posibilă creútere a TVA.
Figura 37
60
50
40 TVA
30 accize
20 tx vamale
10
0
92
93
94
96
97
98
00
01
02
90
91
95
99
03
19
19
19
19
19
19
20
20
20
19
19
19
19
20
74
2.5. Politica bugetară
Politicia promovată în domeniul cheltuielilor publice trebuie să stabilească mărimea,
destinaĠia úi stuctura optime a acestor cheltuieli, să definească obiectivele ce trebuie atinse prin
efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli, să precizeze căile, metodele úi instrumentele ce trebuie
folosite pentru ca obiectivele respective să fie realizate cu minimumn de efort financiar.
Dimensiunea cheltuielilor publice presupune stabilirea mărimii absolute (volumul total
exprimat în moneda naĠională) úi relative (ponderea în produsul intern brut) a acestora. Volumul
total al cheltuielilor publice, prevăzut pentru anul în plan, comparativ cu cel realizat în perioada
anterioară, arată tendinĠa de creútere, de menĠinere sau diminuare a efortului financiar al statului.
ComparaĠia este utilă úi concludentă în măsura în care cheltuielile sunt exprimate în preĠuri
constante, altfel ea este deformată de fenomenul inflaĠionist. Cheltuielile publice ce revin în medie
pe locuitor, exprimate într-o monedă de largă circulaĠie internaĠională (de exemplu dolarul SUA)
fac posibilă compararea efortului financiar public naĠional cu cel al Ġărilor făcând parte din acelaúi
grup (Ġări dezvoltate, Ġări în curs de dezvoltare, Ġări în tranziĠie spre economia de piaĠă etc.). Ele scot
în evidenĠăúi disparităĠile existente între Ġări, determinate de cauze obiective sau subiective.
Scopul cel mai important al organelor de decizie, în domeniul politicii financiare a
statului este de o încadra cheltuielile totale ale societăĠii în limitele resurselor ce pot fi mobilizate
pe plan naĠional. Această cerinĠă reflectă un adevăr axiomatic, úi anume acela că nici o societate nu
trebuie să consume mai mult decât produce. În cazul în care această cerinĠă nu este respectată, Ġara
respectivă trebuie să contracteze împrumuturi din străinătate, adesea în condiĠii împovârătoare, ceea
ce îi ipotechează viitorul, îi limitează posibilităĠile de dezvoltare economicăúi socială.
Transpusă pe plan financiar, această cerinĠă presupune menĠinerea chetuielilor publice
în limitele resurselor ce pot fi mobilizate, în condiĠii normale, pe plan intern, făUă să se recurgă la
emisiunea bănească ori la credite externe. Apelul la emisiunea bănescă făUă acoperire duce la
deteriorarea puterii de cupmărare a monedei, la scăderea nivelului de trai al populaĠiei, iar
contractarea de credite externe pentru consum determină creúterea datoriei externe úi a poverii
financiar-valutare a Ġării.
La stabilirea destinaĠiei cheltuielilor publice este necesară să se pornească de la nevoile
sociale care trebuie satisfăcute cu prioritate pe seama resurselor publice. Stabilirea corectă a
opĠiunilor úi priorităĠilor este de cea mai mare importanĠă deoarece ea influenĠează ritmul creúterii
economice, gradul de satisfacere a nevoilor de trai materiale úi spirituale al polulaĠiei úi a celorlalte
nevoi obúteúti.
La repartizarea podusului intern brut, este necesar să se asigure un raport judicios între
consum úi formarea brută de capital, între investiĠiile ce caracter productiv úi cele cu destinaĠie
neproductivă sau indirect productivă, între consumul individual úi cel social.
75
Preocuparea pentru stabilirea unor corelaĠii optime în repartizarea produsului intern brut
trebuie contiuată în procesul stabilirii cheltuielilor publice pe destinaĠii – învăĠamânt, săQătate,
cultură, asigurări úi asistenĠă socială, acĠiuni economice, apărare etc. Aceasta, în sensul că efortul
financiar, pe fiecare destinaĠie în parte, trebuie să fie dimensionat cu luarea în considerare a
obiectivelor stabilite de organele de decizie úi a structurii economice a cheltuielilor pe care le
necesită realizarea obiectivelor respective: salarii úi alte drepturi de personal, materiale úi servicii,
transferuri úi subvenĠii, investiĠii úi alte cheltuieli de capital etc.
Luarea în considerare a unei majorări de salarii, pensii, ajutoare sau alte transferuri către
persoane fizice făUă acoperire cu mărfuri úi servicii nu face decât să submineze echilibrul monetar,
Vă accentueze procesele inflaĠioniste. Prevederea de cheltuieli pentru achiziĠii de materiale,
echipamente, aparatură, mijloace de transport etc., pentru activitatea curentă ori pentru investiĠii,
într-un volum care depăúHúte oferta internă plus disponobilităĠile valutare pentru procurarea acestora
din import, nu face decât să creeze dezechilibre în economie.
Faptul că resursele financiare – ca de altfel si cele valutare ori materiale – sunt limitate,
iar destinaĠiile acestora sunt concurenĠiale, reclamă utlizarea acestora în condiĠii de maximă
eficienĠă.
La angajarea cheltuielilor pentru realizarea unui obiectiv sau a unei acĠiuni, trebuie să se
examineze cu atenĠie toate soluĠiile susceptibile a fi luate în considerare, în vederea alegerii
variantei optime, care prezintă cel mai avantajos raport între efortul solicitat úi efectul obtenabil de
pe urma acestuia. Astăzi politica financiară nu se mai poate mulĠumi cu promovarea unui regim de
economii în materie de cheltuieli, ci trebuie să urmărescă creúterea sistematică a eficienĠei
(eficacităĠii) tuturor cheltuielilor.
Trebuie, totodată, stimularea beneficiarilor prin metode de finanĠare úi gestionare ori
prin alte instrumente specifice – alegerea metodei de finanĠare adecvate pentru fiecare categorie de
obiective sau acĠiuni: autofinanĠarea, cu completarea resurselor proprii pe seama creditului;
autofinanĠarea, cu completarea resurselor proprii pe seama alocaĠiilor bugetare; finanĠarea integrală
cu titlu definitiv úi neramburabil din fondurile bugetare sau extrabugetare, după caz. Se mai pot
acorda avantaje indirecte (stimulente fiscale) celor care asigură acoperire a unor categorii de
cheltuieli din resurse proprii.
Pe lângă politica fiscală, un rol important în cadrul politicii financiare revine politicii
bugetare. Acesta reprezintă procesul de stabilire úi ierarhizare a priorităĠilor eonomico-sociale la
niveulul autorităĠilor de decizie (centrale sau locale), concretizat în structurarea úi dimenisonarea
cheltuielilor pubilce. Politica bugetară se constituie într-un complex de acĠiuni complementar
politicii fiscale, ambele politici reprezentând instrumente de intervenĠionism ale statului în scopul
modelării evoluĠiilor economico-sociale dintr-o Ġară.
76
FuncĠiile politicii bugetare:
- funcĠia de stabilizare;
- funcĠia de alocare a resurselor;
- funcĠia de redistribuire a veniturilor.
Aceste trei funcĠii operează concomitent în fiecare perioadă, accentul căzând pe una sau
pe alta dintre aceste funcĠii, în raport cu obiectivele economico-sociale.
FuncĠia de stabilizare a devenit mai activă o dată cu extinderea aplicării teoriei
keynesiene în care statului, inclusiv prin politica bugetară, îi revine un rol important în asigurarea
unui climat economic stimulativ úi, totdată, echilibrat.
Între PIB, nivelul preĠurilor úi cheltuielilor publice stabilite potrivit politicii bugetare
promovate este o legătură directă úi interactivă. Astfel, creúterea sumelor alocate pentru furnizarea
de bunuri publice (G) generează o creútere a PIB mai mare decât o reducere a impozitelor úi a
taxelor. Totodată, deúi acĠionează úi asupra creúterii preĠurilor, majorarea cheltuielilor publice în
perioadele de recesiune úi deflaĠie are o influenĠă preponderată asupra creúterii PIB úi mai puĠin
asupra nivelului preĠurilor.
Dimensionarea raĠională a cheltuielilor publice contribuie la stabilitatea
macroeconomică atât prin impactul acestora asupra evoluĠiei PIB, cât úi prin integrarea volumului
cheltuielilor publice într-un obiectiv realist privind deficitul bugetar, care să permită finanĠarea sa
neinflaĠionistă, reducerea ratelor dobânzilor pe piaĠa monetară, concomitent cu creúterea utilizării
forĠei de muncăúi cu realizarea unei îndatorări externe în limitle rezonabile.
FuncĠia de alocare stabileúte volumul úi structura bunurilor publice raportat la cele de uz
privat. Nefiind bunuri tranzacĠionate pe piaĠă, al căror consum nu este raĠionalizat prin intermediul
preĠurilor, veniturile necesare producerii lor sunt obĠinute prin perceperea de către stat de impozite úi taxe.
IntervenĠia statului în producerea úi furnizarea anumitor categorii de bunuri (publice sau
colective) conferă politicii bugetare o poziĠie importantă în cadrul sistemului de instrumente prin
care autorităĠile publice caută să răspundă atât solicitării cetăĠenilor pentru un anumit volum de
prestaĠii publice, cât úi cerinĠei obievtive ca forĠele pieĠei să permită manifestarea iniĠiativei úi
creativităĠii private, precum úi stimularea creúterii economice.
FuncĠia de redistribuire a politicii bugetare îúi găseúte justificarea în necesitatea
corectării inegalităĠilor generate de procesul distriburii în urma căruia se creează veniturile primare
ale membrilor societăĠii.
Printr-un sistem complex úi diferenĠiat de prelevări fiscale úi transferuri bugetare statul
acĠionează pentru realizarea, în dinamică, a echităĠii úi justiĠiei sociale într-o dublă dimensiune: pe
orizontală, în sensul tratării similare a cetăĠenilor cu aceeaúi stare materială; pe verticală (aplicarea
unui regim fiscal úi de transferuri bugetare diferenĠiat, în funcĠie de starea materială individuală sau
77
a unor grupuri omogene social, în scopul combaterii úi prevenirii săUăciei, al stimulării procesului de
muncă, precum úi al satisfacerii principiului echităĠii fiscale).
Este important de avut în vedere că efectele aplicării unor politicii bugetare inadecvate
sunt total neproductive pentru societate. Astfel, limitele acĠinuii politicii bugetare trebuie
circumscrise necesităĠii obiective de prevenire a unor fenomene negative cum ar fi: efectul de
evicĠiune („crowding out”), care constă în procesul de comprimare, de eliminare a cheltuielilor
sectorului neguvernamental (de stat úi privat) de către cele ale sectorului public, ca urmare a
utilizării unei păUĠi tot mai mari din creditul intern disponibil pentru finanĠarea deficitului
guvernamental consolidat úi destabilizarea macroeconomică, fie prin provocarea inflaĠiei (în
condiĠiile finanĠării prin emisiune monetară a deficitului bugetar), fie prin generarea unui deficit al
balanĠei de plăĠi necorelat cu capacitatea Ġării de onorare a obligaĠiilor externe (în cazul finanĠării
deficitului bugetar preponderent din credite externe); neîndeplinirea obiectivelor acĠiunii de
redistribuire a veniturilor în societate, datorită funcĠionării imperfecte a unor instrumente de
direcĠionare a transferurilor bugetare, ceea ce necesită fundamentarea, aplicarea úi monitorizarea
atentă a acestor mecanisme etc.
Cota unică forĠează Guvernul să îúi reorganizeze cheltuielile. Riscul pierderii de venituri
grăbeúte îmbunăWăĠire modului de alocare a banilor.
În România, încă mai cumpăUăm energie úi gaze la un preĠ sub nivelul celui din importuri úi
adesea mai mic decât costurilor producătorilor. Într-o economie de piaĠă funcĠională, anomalia este de
domeniul evidenĠei. La noi, veniturile mici ale populaĠiei au impus menĠinerea acesteia, statul fiind nevoit
Vă acorde subvenĠii tuturor românilor pentru a menĠine preĠurile în limita suportabilităĠii.
În mod asemăQător, „sancĠiunile” fiscale substanĠiale existente în toate statele Uniunii
Europene pentru viciu sau poluare sunt, din aceleaúi considerente, temperate în România. Este
vorba despre accizele la alcool, băuturi alcoolice, tutun, Ġigări („taxe pe viciu”), carburanĠi („taxe pe
poluare”) sau produse de lux. Acestea trebuie aduse la nivelurile din UE, însă autorităĠile au
negociat grafice de majorare graduală, care se întind, pentru carburanĠi spre exemplu, până în 2003.
Prin astfel de intervenĠii ce exced regulilor pieĠei libere sau celor din Uniunea în care
intenĠionăm să ne integrăm, satul a înĠeles până acum să îĠi protejeze toĠi cetăĠenii, ajutorul atingând
în mod egal úi pe cei săraci, úi pe cei cu venituri mari.
Relaxarea fiscală de anul acesta, prin introducerea cotei unice de 16% la impozitul pe
venit, poate lăsa bugetul de stat, în lipsa unei îmbunăWăĠiri a colectării, făUă venituri de câteva zeci
de mii de miliarde de lei. Cum pierderea poate fi acoperită doar parĠial prin creúterea altor taxe úi
impozite, soluĠia trebuie căutatăúi în reorganizarea cheltuielilor.
Filozofia guvernării trebuie schimbată radical în 2005, prin trecerea de la
intervenĠionism la guvernarea ca management al riscului. Astfel statul va lua mai puĠin de la
78
contribuabili, dar va da úi mai puĠin celor cărora le-a lăsat bani în plus, ajutorul fiind direcĠionat
doar către persoanele care cu adevărat nevoie. ùi mai concret, explică Varujan Vosganian,
preúedintele Comisiei de buget-finanĠe din Senat, „o seamă de soluĠii conjucturale care peticeau
până acum situaĠiile de criză nu mai pot fi folosite, printre acestea numărându-se deficitul bugetar,
veniturile din privatizare care vor fi curând derizorii, dar úi transferurile úi subvenĠiile utilizate în
exces úi diversele facilităĠi sectoriale”.
O primă măsură, anunĠată pentru viitorul apropiat, va fi eliminarea subvenĠiilor
genealizate la energia termică úi electrică. Ajutorul va fi acordat doar persoanelor cu venituri mici,
care au cu adevărat nevoie de ele. Rămase cu mai mulĠi bani în urma relaxării fiscale, persoanele cu
venituri mari nu vor pierde doar subvenĠiile. „Pentru cei care nu au nevoie, sunt înlăturalte úi
deducerile personale (la venituri mai mari de 30 milioane lei), iar anul viitor, Guvernul ar putea face
acelaúi lucru úi cu alocaĠiile pentru copii, acestea urmând să ajungă, de asemenea, doar la cei cu
venituri reduse”, spune Varujan Vosganian.
Aceleaúi constângeri bugetare duc la accelerarea calendarului de creútere a accizelor,
Păsură solicitată de Fondul Monetar InternaĠional. Efectul imediat este de scumpire a băuturilor
alcoolice, Ġigărilor, dar úi a carburanĠilor, ultima fiind úi cea mai sensibilă social. Măsura vizează, de
asemenea, colectarea unor sume suplimentare din zona persoanelor cu venituri mari, care îúi permit
un consum crescut de astfel de produse. În cazul carburanĠilor, însă, există riscuri inflaĠioniste mai
mari, putând fi generate scumpiri în lanĠúi la alte produse ce încorporează costuri de transport.
Managementul guvernării va însemna, potrivit noii guvernări úi “utilizarea deducerilor
suplimentare în anii următori ca element de politică fiscală activă”. Cu alte cuvinte, autorităĠile vor
încuraja prin astfel de instrumente cheltuieli ale contribuabililor în zone considerate prioritare,
modelând astfel úi cererea în economie.
ùi din alt punct de vederea politica bugetară poate úi, mai ales, trebuie imbunăWăĠită.
Astfel atunci când este vorba să strângă bani din taxe úi impozite, statul încearcă să pară imparĠial.
Dar când este vorba să-i cheltuiască, în scenă intră calcule mai mult sau mai puĠin complexe úi
criterii mai mult sau mai puĠin subiective. Mecanismul de distribuire către unităĠile teriotorial-
administrative e complicat úi, de obicei, puĠini sunt cei mulĠumiĠi cu suma alocată. În esenĠă se pot
identifica trei trepte bugetare.
La primul nivel se alfă bugetul de stat, care încasează total impozitul pe profit, accizele,
taxele vamale úi alte taxe, parĠial impozitul pe venit úi taxa pe valoarea adăugată. De aici banii
pleacă spre administraĠia publică centrală, finanĠând în totalitate sau parĠial domenii ce Ġin de
responsabilitatea statului (armata, săQătatea, poliĠia, transporturile, educaĠia, cultura etc.) úi spre
administraĠiile locale.
79
Al doilea nivel este cel judeĠean, care funcĠionează mai mult ca o interfaĠă între bugetul
de stat úi bugetele localităĠilor. Acesta administrează 10% din impozitul pe venit încasat în judeĠ,
alte 17% din acesta fiind utilizat pentru echilibrarea bugetelor locale (ale comunelor,
oraúelor,municipiilor úi judeĠului). JudeĠele primesc úi sume defalcate din TVA úi impozitul pe
venit, din care păstrează 25%, restul repartizându-l localităĠilor.
La ultimul nivel se află bugetele comunelor, oraúelor úi municipiilor. Acestea păstrează banii
colectaĠi din taxe úi impozite locale, cum ar fi cele de pe clădiri, terenuri, mijloace de transport, spectacole
sau unităĠi de cazare, precum úi veniturile administraĠiei locale. În plus, ele primesc automat úi 36% din
impozitul pe venit, precum úi diverse sume de la bugetul judeĠului, în funcĠie de impozitul pe venit
colectat pe cap de locuitor, populaĠie, suprafaĠăúi alte criterii specifice.
Totuúi criteriul politic cântăreúte cel mai greu în alocarea veniturilor de la centru. ùi pentru
a susĠine aceacstă afirmaĠie voi da doar exemplul Fondului Special al Drumurilor. Deúi cei 35% care se
alocă judeĠelor úi municipiilor se distribuie în funcĠie de lungimea úi de starea reĠelei de drumuri úi de
traficul de pe aceasta, între 2001 úi 2003, criteriul politic a fost cel luat în calcul în realitate. Astfel, cei
mai mulĠi bani i-au primit, în ordine, judeĠele Bacău, Ilfov, Vrancea, Gorj, ConstanĠa, Botoúani,
DâmboviĠa, Argeú, Vaslui úi Teleorman – toate zone unde PSD are o influenĠă deosebită. Iar judeĠele
conduse de celelalte partide politice au trebuit să îúi desfăúoare activitatea cu fonduri mult sub necesităĠi.
Această practică poate fi regăsită însă, din păcate, la aproape toate nivelurile.
Pentru a putea face faĠă mai bine úocurilor generate de cota unică, de creúterea accizelor
úi a altor miúFări care perturbă economia, trebuie să se realizaze o colectare mai bună, să se utilizeze
justiĠia ca instrument real de pedepsire a celor care vor să se substragă de la plata datoriilor către
stat, optimizarea cheltuielior bugetare, în special să se aloce bani acolo unde trebuie, úi cât trebuie,
úi limitată sau, dacă se poate, eliminată corupĠia din structurile publice.
Figura 38
evolutia principalilor indicatori economici
1000.00
900.00
PIB (preturi 1990)
800.00
700.00
600.00 investitii
500.00
400.00
300.00 G consumul
200.00 administratei publice
100.00 Export (mld lei)
0.00
92
94
96
00
02
90
98
import (mld lei)

19
19
20
19
19
19
20
80
2.6. Politici monetare
Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul
Făruia se acĠionează asupra cererii úi ofertei de monedă din economie. ImportanĠa politicii monetare
se desprinde din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilirea preĠurilor, la care se adaugă
limitarea inflaĠiei úi menĠinerea valorii interne úi externe a monedei. Responsabilitatea aducerii la
îndeplinire a acestor obiective revine Băncii Centrale, care deĠine monopolul în formularea úi
aplicarea obiectivelor de politică monetară.
Stabilirea preĠurilor apare va un obiectiv fundamental al politicii monetare úi, în acelaúi
timp, reprezintă un obiectiv central al politicii economice, alături de: creúterea economică durabilă,
ocuparea deplină a forĠei de muncă, sustenabilitatea balanĠei de plăĠi. Pentru atingerea acestor
obiective sunt identificate instrumente care să conducă la cele mai bune rezultate, dintre care cele
mai însemnate sunt: politica fiscală, politica veniturilor, politica monetară, politica valutară, politica
comercială.
Politica monetară contribuie la realizarea politicii economice úi prin obiectivele sale
specifica care constau în următoarele:
-Creúterea masei monetare până la un nivel optim; Obiectivul se concretizează prin
determinarea de către autoritatea monetară a unui nivel de creútere a masei monetare, cât mai
apropiat de rata de creútere reală a economiei. Astfel, în anii ’70, în Ġările dezvoltate obiectivele
formulate au vizat dinamica agregatelor monetare, însă regulile au demonstrat că este dificil úi
limitat un control al masei monetare, atunci când economiile Ġărilor respective participă puternic la
relaĠii comerciale úi financiare internaĠionale.
-MenĠinerea ratei dobânzii la un nivel corespunzător; Rata dobânzii úi nivelul optim al
acesteia a fost considerată ca obiectiv fundamental al politicii monetare până în anii ’70, situându-se
în centrul analizelor lui Keynes, care evidenĠiază că Banca Centrală poate echilibra piaĠa monetară
prin utilizarea unui nivel de echilibru al ratei de dobândă. În prezent, rata dobânzii prezintă un rol
important în cadrul politicii monetare deoarece permite menĠinerea unui anumit nivel al cursului de
schimb úi influenĠează investiĠiile agenĠilor economici.
-Practicarea unui nivel optim la ratei de schimb; Acest obiectiv prezintă importanĠă prin
aceea că antreneză echilibre sau dezechilibre ale balanĠei de plăĠi în funcĠie de aprecierea sau
deprecierea monedei naĠionale. Dacă nivelul cursului este supraevaluat pentru moneda naĠională,
rezultă un consum de rezerve valutare, în timp ce un curs depreciat ar putea antrena creúterea
exporturilor úi majorarea disponibilităĠilor în valută.
-Alocarea optimă a resurselor financiare în cadrul economiei; Alocarea optimă a
resurselor financiare constă, la nivelul unei Ġări, în selectarea creditelor în funcĠie de nivelul
rentabilităĠii posibile de obĠinut. Un asemenea obiectiv antrenează efecte negative, precum úi
81
diminuarea concurenĠei pe piaĠă úi diminuarea reacĠiei agenĠilor economici la evoluĠia ratei
dobânzii.
-MenĠinerea stabilităĠii preĠurilor úi Ġinerea inflaĠiei: În prezent, datorită dificultăĠilor pe
care le ridică menĠinerea unor obiective multiple, multe Ġări2 au recurs la un singur obiectiv final, úi
anume menĠinerea stabilităĠii preĠurilor sau „Ġinerea inflaĠiei”. Un obiectiv formulat numai în
termeni de inflaĠie face mult mai uúoară sarcina evaluării performanĠei autorităĠilor în atingerea
obiectivelor, întrucât aceasta este imediat măsurabilă. Pe de altă parte, prin controlarea inflaĠiei pot
fi vizate, simultan, producĠia úi inflaĠia. Banca Centrală poate schimba nivelul ratei dobânzii pentru
a controla inflaĠia, pe o perioadă scurtă de timp, sau poate schimba, gradual, rata dobânzii pentru a
controla inflaĠia pe un orizont mai larg.
Stabilitatea preĠurilor este un obiectiv de lungă durată, existând însă úi unele păreri în
sensul unui obiectiv de inflaĠie flexibil („flexible inflation targeting”), în care viteza cu care Banca
Centrală încearcă să ajungă la stabilitatea preĠurilor reflectă rolul atribuit variaĠiilor din producĠia
finală.
ğintirea inflaĠiei („inflation targeting”) este percepută a avea o serie de avantaje
comparativ cu alte obiective ale politicii monetare, astfel:
-oferă o acoră nominală politicii monetare, úi anume nivelul preĠurilor;
-promovează un obiectiv transparent, pe care atât publicul cât úi Guvernul îl pot înĠelege
úi urmări;
-sporeúte capacitatea de a monitoriza acĠiunile Băncii Centrale úi a verificării modului în
care aceasta îúi indeplineúte obiectivele stabilite, cu privire la credibilitea politicii monetare.
Pentru ca obietivul „Ġinerea inflaĠiei” să fie cu adevărat posibil de îndeplinit este necesar
ca economia Ġării respective, respectiv autoritatea monetară să îndeplinească anumite condiĠii, cum
ar fi:
-banca centrală trebuie să fie independentă;
-nu trebuie să existe dominaĠie fiscală, aceasta însemnând că politica pe care o adoptă
Banca Centrală să nu fie influenĠată de nevoile Guvernului de a finanĠa deficitul fiscal.
Instrumentele politicii monetare
Pentru îndeplinirea obiectivelor de politică monetară pot fi utilizate instrumente directe
úi indirecte, între care este posibilă stabilirea următoarei distincĠii:
-instrumentele directe sunt utilizate de către Banca Centrală în relaĠiile cu celelalte
Eănci sau cu agenĠii nefinaciari. În mod tradiĠional sunt incluse în această categorie instrumente care
permit controlul asupra costului úi a cantităĠii de monedă centrală;
2
Precum Noua Zeelandă, Canada, Suedia, Marea Britanie.
82
-instrumente directe sunt reprezentate de măsurile care afectează, în mod direct, pe
utilizatorii úi deĠinătorii de monedă, inclusiv instituĠiile financiare. Dintre acestea amintim:
încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale dobânzii úi controlul asupra ratei de
schimb.
Din cele prezentate mai sus rezultă că instrumentele indirecte corespund acĠiunilor
aupra pieĠei, în timp ce cele directe constituie măsuri ale autorităĠii monetare.
Pentru fiecare tip de instrument pot fi urmărite anumite obiective, astfel încât există
posibilitatea clasificării instrumentelor după următoarea structură:
- instrumente prin care Banca Centrală furnizeazăúi retrage moneda centrală;
În această categorie pot fi incluse:
-operaĠiunile de open-market úi acordarea de credite cu rată variabilă a dobânzii pe piaĠa
monetară sai financiară;
-operaĠiunile de rescontare; plafonarea disponibilităĠilor pentru rescontare úi stabilirea
costului rescontării;
-avansurile acordate de către Banca Centrală statului úi celorlalte bănci: determinarea
plafonului úi a costului pentru aceste avansuri;
-constituirea rezervelor obligatorii obiúnuite úi cele constituite asupra depozitelor úi
creditelor.
-instrumente care afectează direct activele sau pasivele;
Pot fi încadrate obiective cantitative globale úi obiective selective, dintre care pot fi
enumerate următoarele:
-încadrarea creditului bancar sau a finanĠărilor;
-încadrarea sau limitarea depozitelor remunerate úi gestionate de către bănci;
-raportul bilanĠulului (raportul dintre credite úi fonduri proprii);
-coeficientul de utilizare ogligatoriu concretizat în portofoliul minim de obligaĠiuni,
bonuri de tezaur sau alte utilizări;
-stabilirea rate de dobândă debitoare sau creditoare.
-instrumente care permit controlul operaĠiunilor cu străinătatea.
În această categorie pot fi incluse:
-controlul schimburilor (împrumuturi externe autorizate, piaĠa devizelor, reglementarea
poziĠiei exterioare a bancilor ú.a);
-reglementările aplicabile dobânzilor plătite pentru depozitele nerezidenĠilor úi nivelul
ratelor de dobândă;
-intervenĠiile Băncii Centrale pe piaĠa schimburilor valutare.
83
Politica monetară atrage atenĠia datorită discuĠiilor, pe care le generează, referitoare la
formularea obiectivului final úi la alegerea instrumentelor eficiente. Din aceste discuĠii pot fi
reĠinute următoarele:
-există o strânsă legătură între variaĠiile diferitelor instrumente de politică monetară,
ceea ce necesită o bună coordonare a acestora;
-adaptarea instrumentelor de politică monetară constituie un proces continuu;
-între nivelul de dezvoltare al pieĠei financiare úi tipul de instrumente utilizate există o
relaĠie de cauzalitate;
-desemnarea instrumentelor de politică monetară trebuie realizată în funcĠie de contextul
economic úi finaciar;
-dezvoltările în domeniul tehnologiei pot avea importante implicaĠii în materie de
instrumente de politică monetară.
Diversitatea instrumentelor de politică monetară utilizate de băncile centrale reflectă
următoarele nevoi ale acestora:
-să asigure controlul asupra obiectivelor monetare;
-să adapteze instrumentele úi procedurile de operare, astfel încât să reflecte
constrângerile instituĠionale (masa monetară, structura pieĠei monetare úi a celei de capital, sitemul
de plăĠi interbancare);
-să asigure úi alte obiective subsidiare considerate importante de către bănci, pentru
transmiterea politicii monetare;
-să schimbe circumstanĠele macroeconomice úi particularităĠile regimului cursului de
schimb.
Divesitatea instrumentelor de politică monetară reflectă multiple obiective macro úi
microeconomice pe care băncile centrale úi le propun, iar gradul de structurare al pieĠei financiare úi
al sistemului bancar prezintă importanĠă în conducerea úi transmiterea politicilor monetare.
Canalele de transmitere a politicilor monetare úi eficienĠa în înfăptuirea acesteia depind,
în mod fundamental de modul de implementare. Controlul direct asupra creditului úi a ratei de
dobândă poate cauza o ineficienĠă semnificativă a politicii monetare úi poate provoca
dezintermedierea, cu efecte asupra politicilor macroeconomice. Trecerea de la instrumentele directe
la cele indirecte reprezintă un proces complex care include concomitent reforme în organizarea úi
funcĠionarea băncilor centrale precum úi a întregului sistem bancar. În Ġările aflate în tranziĠie,
adaptarea úi modificarea acestor instrumente au jucat un rol important în menĠinerea unui control
monetar corespunzător.
Majoritatea Ġărilor care au modificat instrumentele de politică monetară, în cadrul
procesulu de liberalizare, au început cu instrumentele directe de contol monetar, care rezultă din
84
alocarea administrativă a creditelor úi a preĠului acestora. Asemenea Ġări au transformat sistemele
lor financiare astfel încât să îndeplinească roluri importante în alocarea creditelor úi preĠul acestora.
În România Banca centrală a intervenit de foarte multe ori pentru a se putea asigura de
îndeplinirea obiectivelor asumate.
Spre exemplu influenĠa asupra balanĠei de cont curent. Cota unică a marcat negativ
balanĠa de cont curent. Astfel se urmăreúte temperarea creditării, în special a creditului de consum.
Propunerile existente se referă la o limitare a gradului de îndatorare (suma ratelor raporatate la
veniturile lunare) a clienĠilor băncilor. În plus acum BNR are ocazia să reglementeze, pentru prima
dată gradul de îndatorare al unei persoane. Practic populaĠia se întoarce la nivelul la care se putea
împrumuta la sfârúitul anului 2004. Mai mult, se aúteaptă ca Banca Centrală să reglementeze úi
veniturile din dividende. BNR recomandă ca persoanele care au venituri din dividende (angajaĠii
care îúi primesc salariile pe microîntreprinderi pentru a evita impozitarea) să nu poată primi credit
de consum pe o perioadă mai mare de un an.
Rata dobânzii este un alt instrument des folosit de BNR, fie pentru a încuraja
economiile – prin creúterea ratei dobânzii, fie prin încurajarea investiĠiilor úi consumului – prin
scăderea ratei dobânzii. Sub acest aspect, BNR încearcă să încurajeze creditele în lei, trasând un
trend crescător la dobânzile în valută la fondurile pe care le gestionează.
Figura 39
rata dobanzii activa
100
80
60
40
20 rata dobanzii activa
0
1990
1992
1994
rata dobanzii activa

1996
1998
2000
2002
Liberalizarea contului de capital, foarte aúteptatăúi foarte temută, de altfel, a fost făcută,
dar, din cauza dobânzilor în scădere, instabilităĠii, precum úi a condiĠiilor puse de BNR pentru
acoperire în cazul ieúirilor masive de capital din Ġară, această liberalizare nu a generat intrări
masive, aúa cum se previzionase iniĠial.
Un alt instrument pe care insistă BNR în această perioadă este cursul valutar. Deúi a
generat o adevărată criză pentru exportatori, aprecierea monedei naĠionale reprezintă o pârghie
utilizată pentru menĠinerea în frâu a ratei inflaĠiei.
85
Figura 40
IPC an precedent
400
300
200
100
0
91
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
90
03
19
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
19
20
Pentru a putea trece peste această apreciere exportatorii au învăĠat cum trebuie úi cum
pot să se protejeze împotriva fluctuaĠiilor cursului de schimb. Era necesară această liberalizare úi
această criză: BNR mai beneficiază încă de instrumentul cursului de schimb, dar în momentul
integrării în Uniunea Europeană, exportatorii români nu vor mai putea fi ajutaĠi de Banca Centrală,
gestiunea cursului de schimb intrând în responsabilităĠile Băncii Central Europene.
Totuúi pentru BNR nu a lăsat cursul liber cum a promis, făcând nenumărate intervenĠii
asupra masei monetare, prin intermediul băncilor comerciale. Unele din aceste intervenĠii au fost
însă foarte controversate.
Masa monetară este un instrument foarte important. Pentru reda importanĠa acestuia se
observă că evoluĠiile masei monetare úi a PIB sunt asemnăQătoare pentru România, ceea ce duce la
legatură directă între evoluĠia acestora: evoluĠia masei monetare influenĠează direct creúterea
economică.
Figura 41
Evolutia PIB si a mesei monetare
1000
800
600
400 masa monetara
200 PIB (preturi 1990)
0
1990
1992
1994
masa monetara
1996
1998
2000
2002
Trebuie amintită úi recenta denominare a leului, făcută de BNR tot ca o etapă în

acomodarea populaĠiei cu Euro. Pentru că aceasta a fost principalul argument al guvernatorului la
protestele care nu găseau o justificare pentru această cheltuială în plus la care era supusă România.
ùocul pe care îl va avea populaĠia dacă trecerea la euro s-ar face în condiĠiile existenĠei leului vechi,
86
precum úi simplificarea activităĠii băncilor comerciale sunt principalele beneficii de pe urma leului
greu.dacă mai Ġinem cont că trecerea României la euro pare să întârzie, leul greu este justificat,
chiar dacă populaĠia úi comercianĠii trebuie să opereze cu două tipuri de monede. Pe lângă costul
efectiv al denominării, mai este úi un cost secundar, manifestat în majoritatea Ġărilor care au făcut
deja reforma monetară: comercianĠii pot creúte nejustificat preĠul la bunuri úi servicii. Acest efect
negativ încearcă să fie înlăturat prin folosirea în paralel atât a leului greu cât si a leului vechi.
2.7. Studiu de caz: Model neokeynesian pentru economia României

2.7.1. Prezentarea generală a modelului
Variabilele exogene sunt:
- cheltuielile publice G
- preĠurile mondiale pe
- rata de schimb e
- oferta de muncă N
- oferta de monedă Ms
- rata de impozitare t
De asemenea, pe termen scurt mai există două variabile pe care le considerăm exogene,
úi anume rata dobânzii úi capitalul disponibil la începutul perioadei analizate. Pe termen lung aceste
variabile nu mai pot fi considerate exogene deoarece ele depind de evoluĠia celorlalte varibile, deci
se vor endogeniza.
Celelalte variabile endogene ale modelului
- I - nivelul investiĠiilor firmelor
- Q - nivelul producĠiei (PIB)
- w - nivelul salariului
Im - nivelul importurilor
Ex - nivelul exporturilor
C - nivelul consumului
P - nivelul preĠurilor
Pc - nivelul preĠurilor de consum
Px - nivelul preĠurilor la export
l - productivitatea inversă a muncii (calculată ca forĠa de muncă raportată la producĠie)
U n - rata úomajului
δ - rata de amortizare a capitalului

K - nivelul capitalului utilizat
87
k - productivitatea capitalului în perioada anterioară
U c - rata capacităĠii de producĠie disponibile
Qe - capacitatea mondială de producĠie.
Modelul neokeynesian al unei economii deschise

ProducĠia, cererea (curba IS)
(E1) Echilibrul pe piaĠa bunurilor úi serviciilor Q+Im=C+I+G+Ex
(E2) Consumul C= c(1 − α − t ) pQ

pe
(E3) InvestiĠiile I=I(r)
(E4) Importurile Im=Im(Q, ep )

pe
(E5) Exporturile Ex=Ex( Qe , ep )

pe
II. Curba LM
(E6) Cererea de monedă M d = mq Q – mr r
(E7) Oferta de monedă M s = M os

(E8) Echilibrul pe piaĠa monetară Md =M s
III.ForĠa de muncă ocupată, úomajul
(E9) ForĠa de muncă ocupată N=l Q
(E10) Oferta de muncă Ns = N0
Un = (N − N )
0
(E11) ùomajul (rata)
N0
Capital
(E9) Capital K = (1 − δ )K −1 + I
(E10) Capacitatea de producĠie ( )

Qc = 1 k K −1
(E11) Capacitatea disponibilă

(
U c = Qc − Q
)
Qc
PreĠuri úi salarii
 wN  p
(E12) PreĠul de producĠie p& = µ0   + µ1 e − vU e + d
 Q  e
(E13) Salariul w& = µpc − vU n + d '
(E14) Profitul Π = pQ − wN
88
a
pm =  e  p1− a
p
(E15) PreĠul importurilor
 e
b
px =  e  p1− b
p
(E16) PreĠul exporturilor
 e
(E17) PreĠul cererii externe pQ + pm I m = p0 (C + I + G ) + px Ex
FuncĠiile de import úi de export sunt presupuse a fi:

βm −ε m
Q
αm  pm 
Im = Q    
 Qc   p 
βx −ε x
αx Q  epx 
Ex = Qe    
 Qc   p 
2.7.2. Rezolvarea modelului

Sursele de date utilizate au fost Anuarul Statistic al României din perioada 1996-1990,
din Buletinele statistice trimestriale úi lunare ale Comisiei NaĠionale de Statistică 1990-2003,
precum úi din Rapoartele anuare ale Băncii NaĠionale a României pe perioada 1990-2003.
În ceea ce priveúte Produsul Intern Brut (PIB), nivelul consumului (C), al investiĠiilor,
respectiv al cheltuielilor guvernamentale, nu au fost probleme de identificare.
Nivelul taxelor a fost luat nivelul presiunii fiscale.
La nivel internaĠional, indicele preĠurilor mondiale a fost considerat indicele preĠurilor
din SUA.
Pentru identificarea parametrilor funcĠiilor de regresie am utilizat pachetul Excel.
Astfel, parametrii identificaĠi pentru modelul neokeynesian au fost:
ProducĠia, cererea (curba IS)
EcuaĠia 1 exprimă echilibrul pe piaĠa bunurilor úi serviciilor:
Q+Im=C+I+G+Ex
EcuaĠia 2 descrie consumul: C= c(1 − α − t ) pQ

pe
În model nu Ġinem cont de autofinanĠare ceea ce înseamnă că parametrul α poate fi
considerat 0.
Astfel înclinaĠia marginală către consum s-a determinat ca valoare:
c=C/(1+t)Q=0.902.
EcuaĠia investiĠiilor este:
I= I 0 - I r r
89
pentru care am identificat parametrii ecuaĠiei de regresie folosind date din 1990-2003.
Astfel am obĠinut forma acesteia:
I(r)=167,59-37,03 r
(unitatea de măsură a fost considerată miliarde lei)
Testul Fisher asociat acestei ecuaĠii a fost semnificativ. Valoarea este Fcalc=0,57.
Comparând-o cu Ftab(1;12)=4,76 se observă că Fcalc<Ftab, pentru un grad de eroare α =0,05, se
observă că testul este semnificativ.
Pentru determinarea parametrilor ecuaĠiei importurilor úi exporturilor s-a pornit de la
forma generală a ecuaĠiilor:
βm −ε m
Q
αm  pm 
Im = Q    
 Qc   p 
βx −ε x
αx Q  epx 
Ex = Qe     .
 Qc   p 
Logaritmând úi bazându-ne pe datele din anii 1998-2003 am putut afla parametrii,
astfel:
α m = 0.848 β m = 0.196 α m + β m = 1.044 ε m = 0.921
Interpretarea acestor variabile este următoarea:

O creútere a preĠurilor mondiale faĠă de cele interne cu 1%, conduce la o scădere a
importurilor cu ε m = 0.921 %.
O creúter a PIB cu 1% va conduce la o crútere cu α m = 0.848 a importurilor.
O creútere cu 1% a capacităĠii de producĠie va duce la creúterea importurilor cu

β m = 0.196 .
În ceea ce priveúte ecuaĠia exporturilor elasticităĠile sunt mai greu de determinat

deoarece nu se poate determina capacitatea mondială de producĠie.
Alte două elemente esenĠiale analizei sunt elasticităĠe ofertei la export în raport cu
preĠul δ x presupunem aproximativ egală cu ε x , respectiv elasticitatea importurilor faĠă de preĠurile
interne δ m =1,0917, fiind calculată pe baza datelor disponibile.

Pornind de la aceste elasticităĠi am calculat elasticitatea preĠurilor importurilor faĠă de
preĠurile mondiale, a, care este a = δ m / (δ m + ε m ) = 0.542 , respectiv elasticitatea preĠurilor
exporturilor faĠă de preĠurile mondiale b = ε x / (ε x + δ x ) = 0.5 , pe baza presupunerilor făcute.
Sectorul financiar-monetar al modelului (Curba LM)

Caracterizat de ecuaĠiile de mai jos
90
(E6) Cererea de monedă M d = mq Q – mr r
(E7) Oferta de monedă M s = M os

(E8) echilibrul pe piaĠa monetară Md =M s
úi folosind date din anii 1990-2003 s-a obĠinut următoarea formă a cererii de monedă:
M d =0,329 Q –80,48 r.
Testul Fisher asociat determinării ecuaĠiei de regresie indică faptul că este
semnificativă: Fcalc=1,92, iar Ftab=3,88 (grad de eroare 0.05).
Sectorul forĠei de muncă
Toate datele ce caracterizează acest sector au putut fi găsite în Anuarul Statistic: nivelul
forĠei de muncă, rata úomajului. Am calculat decât productivitatea muncii.
Sectorul preĠuri
EvoluĠia preĠului producĠiei interne este dată de ecuaĠia:
 wN  p
p& = µ0   + µ1 e − vU e + d
 Q  e
Estimând parametrii se obĠine:
 wN  p
p& = 2.13  − 0.86 e + 553.42U e − 3.94
 Q  e
Se observă căúi în această situaĠie testul Fisher se verifică (Fcalc=0,23).
A doua ecuaĠie a acestui sector este cea care descrie salariul real:
w& = µpc − vU n + d '
După estimare am obĠinut următorii parametrii:

w& = 0.94 pc − 0.09U n + 2.33
Fcalc=5.93 úi verifică testul Fisher.

În ce priveúte ecuaĠiile preĠurilor importurilor úi exporturilor acestea sunt:
a
pm =   p1− a
pe
 e 
b
px =  e  p1− b
p
 e
pentru care am calculat deja parametrii a úi b.
Pe lângă parametrii acestor funcĠii mai avem nevoie de următorii indicatori:
sensibilitatea balanĠei comerciale la volumul producĠiei
Im Ex
m = (α m + β m ) +β
Q Q
Valoarea obĠinută este m=0,512
91
sensibilitatea cererii globale faĠă de nivelul general al preĠurilor:
ε = Im[aε m + (1 − b )ε x − c(1 − α − t )(a − b )] .
Se obĠine ε = 204.08 .
Verificăm dacă este posibil pentru economia României ca o devalorizare a monedei
naĠionale să conducă la restabilirea echilibrului balanĠei comerciale.
CondiĠia esenĠială pentru ca restabilirea echilibrului să fie posibilă este:
aε m + (1 − b )ε x ≥ (a − b ) ≥ c(1 − α − t )(a − b ) .
Se observă că această relaĠie este verificată pentru parametrii consideraĠi, astfel:

0.603 ≥ 0.042 ≥ 0.031
Un alt parametru de care avem nevoie este sensibilitatea producĠiei la evoluĠia preĠurilor
interne ε q , care este ε q =2,105.
Impactul politicilor economice asupra economiei

În continuare vom analiza impactul pe care îl au politicile economice asupra cererii,
respectiv a ofertei de bunuri, precum úi influenĠa acestora asupra deficitului comercial. Vom
verifica dacă este posibil ca o devalorizare a monedei naĠionale să ducă la restabilirea echilibrului
balanĠei comerciale.
Multiplicatorul cheltuielilor publice este:
dQ 1
= =0,008
dG 1 + m − c(1 − t ) + ε
εq
Observăm că acest indicator este subunitar, cu alte cuvinte efectul pe care îl are asupra
economiei o creútere a cheltuielilor publice nu aduce rezultatul scontat. Creúterea producĠiei nu
compensează suficient creúterea deficitului public, deci va avea loc o creútere a preĠurilor mai
accentuată decât cea normală în condiĠiile finanĠării acestor cheltuieli exclusiv prin emisiunea
monetară. Problema principală în aceste condiĠii este de a căuta să se scadă înclinaĠia către consum,
deoarece o scădere a acesteia va conduce la o creútere a investiĠiilor, úi de aici a producĠiei.
Din punct de vedere teoretic, multiplicatorul este supraunitar ceea ce contrazice
rezultatul determinat aici. Totuúi acest lucru este posibil în condiĠiile economiei româneúti, care are
anumite trăVături caracteristice. Astfel :
În raport cu înclinaĠia către comerĠ exterior, m, multiplicatorul este invers proporĠional.
O valoare mare a acestuia conduce la scăderea eficienĠei creúterii cheltuielilor publice pentru
relansarea economică.
92
Cheltuielile publice sunt orientate în special către consum, consum ce nu generează
efectul de multiplicare aúteptat din două motive: consumul este orientat către importuri, úi nu către
producĠia internă, úi consumul este mult redus faĠă de capacitatea de producĠie disponibilă.
Multiplicatorul cheltuielilor publice depinde úi de sensibilitatea cererii faĠă de nivelul
global al preĠurilor úi de sensibilitatea producĠiei faĠă de preĠurile interne, raport care fiind mare
induce un nivel redus multiplicatorului cheltuielilor publice.
În aceste condiĠii, posibilitatea relansării economice prin intermediul cheltuielilor
publice este scăzută, úi prin urmare aceste măsuri de politică economică nu sunt recomandate în
această situaĠie.
Efectul total multiplicator poate fi descompus în două efecte distincte: efect de volum úi
efect de preĠuri.
Efect de volum dat de relaĠia:
dQ 1
= = 1.3
dG 1 + m − c (1 − t )
Efectul de preĠuri este dat de relaĠia:
dp 1 1
= =0,00419
dG 1 + m − c(1 − α − t ) + ε ε q
εq
Cu alte cuvinte o creútere a cheltuielilor publice cu 10 miliarde de lei va conduce la o

creútere a preĠurilor cu 0,419% úi o creútere a PIB de aproape 1 miliard de lei. Modificările sunt
nesemificative la nivelul economiei noastre.
Asupra balanĠei comerciale se poate interveni printr-o devalorizare pentru restabilirea
echilibrului, fapt dovedit de îndeplinirea condiĠiei:
ε ' [1 + m − c(1 − α − t )] > εm
unde
ε ' = Im[ε x (1 − b ) + ε m a − (a − b )] =189,87
Astfel se obĠine că : 145.76 > 104.63 .
Mecanismul care se implementează este cel clasic: o devalorizare a monedei naĠionale
va conduce la scumpirea importurilor úi la susĠinerea exporturilor, adică la scăderea deficitului
balanĠei comerciale externe. Dar Ġinând cont úi de inflaĠie care trebuie încadrată în anumite limite, în
ultima perioadă BNR a urmat o politică de apreciere puternică a monedei naĠionale.
Efectul politicilor fiscale
Pornind de la nivelul de la nivelul de echilibru pentru economie, din diferenĠierea
acestor relaĠii se obĠine:
93
(
d G + I0 +) Ir
mr
(
d M os ) cQ
dQ = − dt
 ε Ir   ε Ir 
1 + m − c (1 − α − t ) + + mq  1 + m − c(1 − α − t ) + + mq 
 ε q mr   ε q mr 
m


I
mr
( )
d (G + I ) + r d M os − cQdt 

d M os ( )
dr = q  − .
mr  1 + m − c(1 − α − t ) + I r m  mr
 mr
q

De aici multiplicatorul asociat ratei de impozitare va fi:

dQ cQ
=− = -7,37
dt  ε Ir 
1 + m − c(1 − α − t ) + + mq 
 ε q mr 
SemnificaĠia este că o scădere a ratei de impozitare cu 1% va duce la creúterea PIB cu

7,37 miliarde lei în preĠurile din 1990.
Pentru rata dobânzii avem următoarea relaĠie:
dr m cQ
=− q =0,0301
dt mr  ε Ir 
1 + m − c(1 − α − t ) + + mq 
 ε q mr 
Cu alte cuvinte, o scădere a ratei de impozitare cu 1% va conduce la o creútere a

nivelului dobânzii cu valoarea de 3.01%
Mecanismul pus în practică va fi următorul: scăderea ratei de impozitare va conduce la
creúterea cererii de consum, pe de o parte, iar pe de altă parte la creúterea acumulării, ceea ce va conduce
la creúterea cererii de investiĠii. De aici o presiune inflaĠionistă, care va genera o creútere a preĠurilor.
Pe piaĠa muncii va avea loc o scădere a úomajului, însoĠită de creúterea salariilor, care se
va constitui într-o sursă suplimentară de generare a inflaĠiei. În condiĠiile unei politici salariale
restrictive, această sursă de inflaĠie îúi va diminua importanĠa, ceea ce va conduce – în condiĠiile
existenĠei pieĠei de desfacere externe – la creúterea exporturilor. Dacă aceste pieĠe de desfacere nu
există, atunci creúterea se poate concretiza într-o sporirie a volumului stocurilor, ceea ce este o sursă
suplimentară de ineficienĠă.
În concluzie, politica fiscală este un instrument puternic, fiind necesară o reducere
semnificativă a ratei de impozitare pentru a susĠine creúterea economică prin intermediul creúterii
cererii – datorită surplusului de bani pentru consum úi acumulare rezultat din reducerea impozitelor
– pe de o parte, iar pe de altă parte de încurajarea investiĠiilor străine în România.
94
InfluenĠa politicii monetare
Din ecuaĠia diferenĠiată a echilibrului rezultă multiplicatorul asociat politicii monetare
care va avea următoarea expresie:
ir
dQ mr
= =0,0047
dM  ε Ir 
1 + m − (1 − α − t ) + + mq 
 ε q mr 
Acesta are o valoare pozitivă, cu alte cuvinte o creútere a masei monetare cu 100
miliarde va genera o creútere a producĠiei de 4.7 miliarde lei.
Pentru rata dobânzii multiplicatorul asociat este:
 
 ir 
dr 1  mr 
=   =0,0123
dM mr   ε Ir 
 1 + m − c(1 − α − t ) + ε + m mq  
  q r  
adică o creútere cu 100 de miliarde a masei monetare va duce la o creútere cu 1,23%

ratei dobânzii.
Prin urmare se observă pe baza modelului teoretic aplicat úi pe baza datelor folosite că
un instrument important pentru creúterea economică îl poate constitui politica fiscală. Astfel
aplicarea cotei unice de impozitare, pe baza rezultatelor obĠinute din aplicarea acestui model, pare a
fi soluĠie bună pentru susĠinerea úi continuarea creúterii economice. Atragerea investiĠiilor úi
orientarea către consumul din producĠia internă (încurajat úi de politica valutară de apreciere a
monedei naĠionale) pot constituie motivaĠii pentru susĠinerea acestei politicii.
Dar apare dezavantajul lipsei de fonduri la bugetul de stat, fapt foarte important într-o
Ġară ca România, în care populaĠia se bazează încă pe veniturile din transferuri de la buget. Pentru a
acoperi acest dezavantaj s-a sperat pe o ieúire la suprafaĠă a “economiei gri”, dar până acum, deúi s-
a observat o îmbunăWăĠire a colectării taxelor la buget, această creútere pare a nu fi suficientă pentru
a acoperi golul lăsat de cota unică. Trebuie să se mizeze în continuare pe un control mai exigent în
verificarea plăĠii datoriilor la buget, deci úi o înăsprire a legilor în acest domeniu.
Modelul este decât teoretic, luând în considerare doar o parte a aspectelor economiei
României.
2.8. Concluzii
La nivelul economiei României se încearcă motivarea progreselor obĠinute pe baza cotei
unice. Astfel pe baza acesteia a fost pusă creúterea încasărilor la bugetul de stat, dar úi sporirea
95
numărului de locuri de muncă în primele luni ale anului. Astfel numărul populaĠiei active a crescut
la aproape nouă milioane.
Figura 42
populatia ocup (mii pers)
12000
10000
8000
populatia ocup (mii
6000
pers)
4000
2000
0
90
92
94
96
98
00
02
19
19
19
19
19
20
20
Dar se bănuieúte că o bună parte a economiei se găseúte în “economia gri”, iar pentru a
ieúi la suprafaĠă această parte a economiei aúteaptă mai mult decât o reducere a impozitului pe profit
úi a impozitului pe venit. Patronii rămân în zona gri a economiei, în special din cauza contribuĠiilor
sociale ridicate. Cele 49,5% plătibile cumulat de angajat úi angajator reprezintă cel mai împovărâtor
nivel din regiune. Se aúteaptă o scădere a acestora de la 1 ianuarie 2006 cu 5%, adică mai mult
decât dublu faĠă de procentele anunĠate anterior. Până în 2009 reducerea ar urma să fie de 10%.
Adică abia peste patru ani vom ajunge la nivelul existent astăzi în Slovenia. Efectele unei astfel de
Păsuri sunt multiple. Pe lângă diminuarea muncii “la negru”, ele se vor simĠi úi la companiile care
angajează cu forme legale. ReprezentanĠii acestora spun că banii care le vor rămâne la dispoziĠie
prin reducerea costurilor cu forĠa de muncă vor folosi pentru a compensa pierderile rezultate în
urma scumpirii utilităĠilor úi a eventualei majorări a TVA, la 22% de la anul, astfel nu vor trebui să
opereze la rândul lor noi scumpiri.
O altă urmare a cotei unice a fost o creútere a veniturilor úi puterii de cumpărare-cu
aproximativ 10%. Acestea având un efect negativ asupra balanĠei de cont curent. Astfel se
urmăreúte temperarea creditării, în special a creditului de consum. Propunerile existente se referă la
o limitare a gradului de îndatorare (suma ratelor raportate la veniturile lunare) a clienĠilor băncilor.
În plus acum BNR are ocazia să reglementeze, pentru prima dată gradul de îndatorare al unei
persoane. Practic populaĠia se întoarce la nivelul la care se putea împrumuta la sfârúitul anului 2004.
Mai mult, se aúteaptă ca Banca Centrală să reglementeze úi veniturile din dividende. BNR
recomandă ca persoanele care au venituri din dividende (angajaĠii care îúi primesc salariile pe
microîntreprinderi pentru a evita impozitarea) să nu poată primi credit de consum pe o perioadă mai
mare de un an.
96
Liberalizarea contului de capital, foarte mult aúteptată úi foarte temută, de altfel, a fost
Iăcută, dar, din cauza dobânzilor în scădere, precum úi a condiĠiilor puse de BNR pentru acoperire
în cazul ieúirilor masive de capital din Ġară, această liberalizare nu a generat intrări masive, aúa cum
se previzionase iniĠial.
Un alt instrument pe care insistă BNR în această perioadă este cursul valutar. Deúi a
generat o adevărată criză pentru exportatori, aprecierea monedei naĠionale reprezintă o pârghie
utilizată pentru menĠinerea în frâu a ratei inflaĠiei. Pentru a putea trece peste această apreciere
exportatorii au învăĠat cum trebuie úi cum pot să se protejeze împotriva fluctuaĠiilor cursului de
schimb. Era necesară această liberalizare úi această criză: BNR mai beneficiază încă de instrumentul
cursului de schimb, dar în momentul integrării în Uniunea Europeană, exportatorii români nu vor
mai putea fi ajutaĠi de Banca Centrală, gestiunea cursului de schimb intrând în responsabilităĠile
%ăncii Central Europene.
Majorarea accizelor a luat úi ea din efectul benefic al cotei de impozitare, afectând
populaĠia încă o datăúi mărind presiunea asupra inflaĠiei.
Figura 43
Rimul de crestere PIB
10
0
Series1
92
02
96
90
00
94
98
19
19
20
20
19
19
19
-5
-10
-15
Actuala conducere, împreună cu BNR, trebuie să facă faĠă constrângerilor

macroeconomice asumate pentru 2005:
-deficit public (la bugetul consolidat) trebuie sa scadă de la 1,2% din PIB în 2004;
-deficitul contului curent nu trebuie să depăúească 6,9% din PIB anul acesta, conform
noii metodologii, faĠă de 7,7% din PIB in 2004;
-inflaĠia trebuie menĠinută anul acesta in limita a 7 %, după ce in 2004 a coborât la
9,3%;
-guvernul speră într-o creútere economica de peste 5% in 2005, faĠă de circa 8% anul
trecut. Se anticipeză, în acest moment, o creútere economică de 6%.
97
Figura 44
IPC (baza an precedent)
3.5
3
2.5
2
IPC (an precedent)
1.5
1
0.5
0
90
96
02
94
00
92
98
19
19
19
20
20
19
19
Dar parcă mai mult decât orice România trebuie să îúi găsească linia de plutire, să poată
oferi stabilitate, predictibilitate. Se útie că investitorii străini caută în special un mediu de afaceri
stabil, săútie precis ce să aútepte de anii viitori, să poată face previziuni úi anticipări. Ori ceea ce s-
a întâmplat în România în ultima perioadă poate fi caracterizat pe scurt printr-o mare instabilitate,
nesiguranĠăúi incoerenĠă.
Până nu se va crea un cadru favorabil de dezvoltare, nici nu putem avea pretenĠii la
Uniunea Europeană. În primul rând pentru că noi nu vom putea face faĠă concurenĠei úi adevăratei
economii de piaĠă din spaĠiul european. PopulaĠia ar fi supusă unei presiuni făUă precedent: cu
salariu mediu de 200 de Euro nu vom putea face faĠă la nivelului preĠurilor europene.
Astfel poate o amânare a integrării nu ar fi cel mai rău lucru care ar putea să ni se
întâmple. Uitându-ne la efectele pe care le-a avut trecerea la moneda unică în Ġări precum Italia,
observăm că afirmaĠia de mai sus este justificată.
98
Capitolul III
Capitolul IV
Evaluarea impactului variabilelor macroeconomice
asupra echilibrului financiar public
4.1.
3.1. Echilibrul financiar public
Echilibrul financiar public este o componenta esenĠială a echilibrului macroeconomic al
unei Ġări. Poate pentru România este chiar mai important, dacă constatăm încrâncenarea cu care s-au
condus negocierile cu Fondul Monetar InternaĠional in jurul Ġintei de deficit bugetar.
Într-un astfel de context este cu atât mai important să înĠelegem factorii de influenĠă a
acestui echilibru.
Prin definiĠe, echilibrul financiar reprezintă „egalitatea între resursele financiare care
pot fi mobilizate la nivel macroeconomic úi resursele necesare pentru acĠiunile economice, sociale
sau de altă natură”5.
Astfel, putem vorbi de un echilibru financiar la nivelul societăĠii, echilibru ce este
sintetizat prin celebra ecuaĠie a veniturilor desprinsă din sistemul conturilor naĠionale6:
(E – I) - (X – M) = ( G – T)
Soldul economiilor Soldul contului curent al Soldul (1)
sectorului neguvernamental balanĠei de plăĠi sectorului guvernamental
unde:
E = Economisirea sectorului neguvernamental
I = InvestiĠiile
X = Exporturi
M = Importuri
G = Consumul guvernamental
T = Impozitele úi taxele
De asemenea, putem vorbi úi de un echilibru financiar public, cel care este evidenĠiat,
de fapt, de membrul drept al ecuaĠiei (1), exprimat prin soldul bugetului general consolidat.
Astfel, atunci când vorbim despre o stare de echilibru financiar ne referim fie la
echilibrul financiar public, ceea ce ar însemna să se realizeze echilibrarea perfectă a veniturilor úi
cheltuielilor bugetului general consolidat, astfel încât soldul bugetului general consolidat să fie egal
cu zero, fie la echilibrul financiar al societăĠii în ansamblul ei, conform ecuaĠiei 1. AmbiĠia de a
realiza un echilibru financiar public este demnă de un demers utopic, ce nu poate fi susĠinut în
5
Conform Moúteanu T. (coord.) “FinaĠe Publice”, Editura Universitară, Bucureúti, 2004, pag. 315.
6
Pentru detalierea modului de obĠinere a acestei ecuaĠii a se vedea Moúteanu T. (coord.) “FinaĠe Publice”,
Editura Universitară, Bucureúti, 2004, pag. 321.
99
practică. De aceea, ne propunem în continuare să prezentăm impactul principalelor variabile
macroeconomice asupra evoluĠiei deficitului bugetar în sensul deficitului sau excedentului.
3.2. Principalele variabile macroeconomice

4.2.
cu impact asupra echilibrului financiar public
Realizarea echilibrului financiar public nu se realizează într-un mediu de laborator, de
vid macroeconomic ci este influenĠată de toate componentele mediului macroeconomic, de toate
pieĠele care participă la realizarea echilibrului general macroeconomic. La rândul lor, variabilele
macroeconomice sunt influenĠate de deciziile luate la nivel microeconomic, ceea ce face ca analiza
exhaustivă a elementelor de influenĠă a echilibrului financiar public să fie extrem de dificilă.
Majoritatea studiilor economice analizează impactul pe care deficitul bugetar îl are
asupra principalelor variabile macroeconomice, úi nu invers. Eisner Robert (1989) afirmă:
„Deficitele bugetare determină inflaĠie. Deficitele bugetare cresc ratele de dobîndă. Deficitele
bugetare determină deficite comerciale. Deficitele bugetare « aglomerează » investiĠiile. Deficitele
bugetare reprezintă o ipotecă iresponsabilă asupra viitorului. […] Sunt adevărate aceste afirmaĠii?
Sau toate sunt într-o interdependenĠă?”7.
Astfel, vom încerca în continuare să analizăm relaĠia dintre deficitul bugetar úi
principalele variabile macroeconomice în sensul surprinderii unei corelaĠii între acestea, respectiv
între deficitul bugetar úi:
-creúterea economică
úomajul;
-inflaĠia;
-soldul contului curent.
Conform manualului de economie politică, apărut sub coordonarea Prof. NiĠă Dobrotă
„creúterea economică exprimă acele modificări ce au loc într-un anumit orizont de timp úi într-un
anumit spaĠiu, în sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, în strînsă legătură cu factorii
lor determinanĠi”8. Indicatorul cel mai frecvent utilizat pentru a măsura creúterea economică este
evoluĠia PIB9. Matematic, evoluĠia PIB de la un an la altul poate fi exprimată prin calculul unui
indice de forma:
7
Eisner Robert, „Budget Deficits: Rethoric and Reality”, Journal of Economic Perspectives – Volume 3,
Number 2, Spring 1989, pag. 73
8
NiĠă Dobrotă (coord), “Economie Politică”, Editura Economică, Bucureúti, 1995, pag. 325
9
Pecican ù. Eugen , „Macroeconometrie”, Editura Economică, Bucureúti, 1996, pag. 26
100
PIBt
I PIB = * 100 (2)
PIB0
unde
PIBt este exprimat în preĠurile constante ale anului 0.
Creúterea PIB va fi exprimată prin diferenĠa:
¨PIBt/0 = IPIB – 100% (3)
RelaĠia dintre creúterea economică úi deficitul bugetar reflectă legătura existentă între
evoluĠia întregii economii úi rezultatele financiare din sectorul public. Trebuie însă precizat:
creúterea economică, astfel exprimată, este o cuantificare matematică ce nu reflectă úi gradul de
dezvoltare economică a unei Ġări. Astfel, „orice dezvoltare economică presupune úi o creútere
economică, dar nu orice creútere economică înseamnă úi o dezvoltare economică. Reprezintă o
dezvoltare economică numai acea creútere economică care este asociatăúi cu modificarea structural-
calitativă în economia naĠională úi în calitatea vieĠii oamenilor”10. Ipoteza de lucru în surprinderea
unei corelaĠii între creúterea economicăúi deficitul bugetar este că o evoluĠie pozitivă a PIB (deci o
creútere economică) generează creúterea veniturilor úi profiturilor úi implicit úi creúterea veniturilor
fiscale, generînd diminuarea deficitului bugetar.
Cea mai generală definiĠie a úomajului este: „úomajul reprezintă excedentul ofertei faĠă
de cererea de muncă”11. ùomajul este considerat o stare negativă a economiei ce conduce la grave
dezechilibre macroeconomice. Există numeroase tipuri de úomaj (structural, fricĠional, sezonier,
ciclic, ascuns), amploarea acestuia fiind determinată pe baza ratei úomajului12:
numar _ someri
Rsomaj = (4)
numar _ populatie _ activa
Totuúi, cuantificarea úomajului este problemă de estimare cît mai aproape de realitate,
fiind foarte greu să se definească noĠiunea de úomer.
RelaĠia dintre úomaj úi deficitul bugetar pare evidentă. Ipoteza de la care pornim este că
o creútere a úomajului generează o creútere a alocaĠiilor ce trebuie plătite de stat úi în acelaúi timp o
scădere a producĠiei úi implicit a veniturilor fiscale.
InflaĠia a reprezentat cea mai gravă problemă a economiei româneúti post-
revoluĠionare. InflaĠia se defineúte ca fiind „creúterea generală úi durabilă a marii majorităĠi a
preĠurilor, creútere diferenĠiată însă pe categorii de bunuri, pe servicii ale factorilor de producĠie, pe
variate pieĠe teritoriale. InflaĠia modifică, deci, corelaĠiile dintre preĠuri”13. Este considerată a fi un
10
11
12
13
101
fenomen pur monetar cu puternice implicaĠii macroeconomice, datorită scăderii puterii de
cumpărare a monedei naĠionale. Măsurarea inflaĠiei se face folosind rata inflaĠiei, definită astfel14:
Rinf latiei = I 1p/ 0 − 100% (5)
unde
I 1p/ 0 reprezintă indicele general al preĠurilor în anul 1 faĠă de anul 0.
InflaĠia a fost úi rămâne un proces preponderent negativ, un dezechilibru

macroeconomic, indiferent de intensitatea úi sensul evoluĠiei ei, un dezechilibru monetar cu efecte
de antrenare în economia reală.
Efectul inflaĠiei asupra deficitului bugetar este mai greu de sesizat intuitiv. Astfel, pe de
o parte, inflaĠia generează creúteri nominale ale veniturilor fiscale, diminuînd însă puterea acestora
de cumpărare. Pe de altă parte, inflaĠia are úi un efect pozitiv prin erodarea capitalului împrumutat.
Astfel, inflaĠia poate genera situaĠii de amortizare a datoriei făUă un efort real din partea statului
statului, care are la dispoziĠie resurse suplimentare pentru efectuarea cheltuielilor curente, majorate
de inflaĠie.
„BalanĠa de plăĠi reprezintă un sistem de conturi care permite înregistrarea tutror
tranzacĠiilor comerciale úi financiare ale unei Ġări cu restul lumii, într-o anumită perioadă de timp,
de obicei un an.”15 Contul curent este o componentă a balanĠei de plăĠi externe care cuprinde trei
capitole distincte16:
a) tranzacĠiile cu bunuri úi servicii cu străinătatea (respectiv importul úi exportul de
bunuri úi servicii);
b) veniturile salariale úi din investiĠii (directe úi de portofoliu) obĠinute de persoane
române în străinătate úi respectiv de persoane străine în România;
c) transferurile curente, reprezentate de intrările úi ieúirile de resurse făUă contrapartidă.
Soldul contului curent este cel mai important în cadrul balanĠei de plăĠi externe. El
permite să se aprecieze în ce măsură o Ġară trăieúte conform posibilităĠilor de care dispune. Un sold
debitor (deficitar) arată căĠara se află în imposibilitatea finanĠării investiĠiilor de care are nevoie din
propriile economii. Dimpotrivă, un sold creditor (excedentar) indică existenĠa unei capacităĠi de
plată a obligaĠiilor faĠă de nerezidenĠi úi de finanĠare a nevoilor interne. Matematic, soldul contului
curent (S) se determină scăzând din totalitatea intrărilor (X= Ȉxi) în cont, totalitatea ieúirilor
(M=Ȉmi).
S=X–M (6)
14
15
Dumitrescu Sterian, Bal Ana, „Economie Mondială”, Editura Economică, Bucureúti, 1999, pag. 348
16
Popa Ioan, „TranzacĠii Comerciale InternaĠionale”, Editura Economică, Bucureúti. 1997, pag. 17
102
Unde
X – intrările în contul curent, respectiv:
-exportul de bunuri úi servicii;
-intrările de venituri salariale úi din investiĠii;
-intrările de transferuri curente.
M – ieúirile în contul curent, respectiv:
-importul de bunuri úi servicii;
-ieúirile de venituri salariale úi din investiĠii;
-ieúirile de transferuri curente.
Deficitul de cont curent úi deficitul bugetar sunt considerate deficite gemene. Aceasta va
fi úi ipoteza mea de lucru, conform căreia deficitul bugetar generază deficit de cont curent úi invers.
Astfel, vom prezenta în continuare relaĠia dintre fiecare variabilă de mai sus úi soldul
bugetului general consolidat
3.3.
4.3. RelaĠia creútere economică – deficit bugetar
Scopul acestei secĠiuni este de a identifica o relaĠie între creúterea economicăúi deficitul
bugetar în România, în perioada 1990-2004. Primul pas va fi de a prezenta evoluĠia acestor
indicatori, în valoare absolută, în perioada amintită, realizînd o analiză descriptivă. Apoi voi încerca
Vă modelez o corelaĠie între creúterea economicăúi evoluĠia deficitului bugetar.
Tabelul 13
RelaĠia PIB – Deficit bugetar
VENITURI
DEFICIT
BGC CHELTUIELI PIB nominal DEFICIT PIB real
BUGETAR DEFLATOR
nominale BGC nominale (mld. lei BUGETAR real (mld. lei
nominal (mld. PIB FATA DE
(mld. lei (mld. lei preturi preturi (mld. lei preturi preturi
lei preturi 1990 (%)**
preturi curente)* curente)** constante) constante)
curente)*
curente)*
1990 331,6 323,1 8,5 857,9 100,00% 8,50 857,90
1991 907,3 839,6 67,7 2203,9 295,10% 22,94 746,83
1992 2216,7 2497,7 -281 6029,2 885,30% -31,74 681,03
1993 6699,5 6770,8 -71,3 20035,7 2898,47% -2,46 691,25
1994 15662,6 16642,6 -980 49773,2 6930,25% -14,14 718,20
1995 23177,3 25060,9 -1883,6 72135,5 9376,62% -20,09 769,31
1996 32619,5 36810,1 -4190,6 108919,6 13624,24% -30,76 799,45
1997 76760,3 85636,8 -8876,5 252925,7 33692,73% -26,35 750,68
1998 117824,6 131117,3 -13292,7 373798,2 51954,19% -25,59 719,48
1999 179108 189186,2 -10078,2 545730,2 77255,89% -13,05 706,39
2000 251095,4 283140,4 -32045 803773,1 112330,06% -28,53 715,55
2001 351741,1 389320,7 -37579,6 1167242,8 154341,50% -24,35 756,27
2002 447521,1 485603,8 -38082,7 1512256,6 190611,76% -19,98 793,37
2003 566463,1 610232 -43768,9 1890778,3 213332,68% -20,52 886,31
2004 721371,4 755933,6 -34562,2 2341400,0 247039,24% -13,99 947,78
Sursa: *- Ministerul FinanĠelor Publice; **- Banca NaĠionala a României
103
Figura 44. RelaĠia PIB – Deficit bugetar
30,00 1000,00
900,00
20,00
Deficit bugetar real (mld. Lei)
800,00
10,00
PIB real (mld. Lei)

700,00
600,00
0,00
Deficit bugetar
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 500,00
-10,00 PIB
400,00
-20,00 300,00
200,00
-30,00
100,00
-40,00 0,00
Analizând graficul putem spune că evoluĠiile celor doi indicatori au fost necorelate până
în anul 2000, an din care se remarcă o oarecare corelaĠie între aceúti indicatori, în sensul că odată cu
creúterea PIB are loc diminuarea deficitului bugetar. Anul care face excepĠie de la acest aspect este
anul 2003 în care creúterea PIB a fost însoĠită de o adâncire a deficitului bugetar.
De asemenea, se constată că deúi la nivelul PIB putem surprinde o evoluĠie
corespunzătoare ciclurilor economiei, cu perioade de avânt (1992-1996 úi 2000-2004) urmate de
perioade de declin (1990-1992 úi 1996-2000), evoluĠia deficitului bugetar în valoare absolută nu
este corelată cu evoluĠia PIB. Pentru a vedea totuúi dacă există o corelaĠie între aceúti indicatori
încerc să surprind o relaĠie între rata de creútere a PIB úi ponderea deficitului bugetar în PIB.
Astfel, pornim de la ipoteza că există o corelaĠie între creúterea PIB înregistrată într-un
anumit an úi ponderea deficitului bugetar în PIB în acelaúi an, considerând că o creútere reală a PIB
ar trebui însoĠită de o scădere a deficitului bugetar în acelaúi an. Reprezentând grafic valorile celor
două variabile: creúterea reală a PIB (variabilă independentă) úi ponderea deficitului bugetar în PIB
(variabilă dependentă) obĠinem următorul grafic:
Figura 45. RelaĠia dintre creúterea PIB úi creúterea soldului bugetar
300,00%
200,00%
100,00%
Crestere Deficit
0,00%
-100,00%
-200,00%
y = -2,911x - 0,3562
-300,00%
R2 = 0,0163
-400,00%
-500,00%
-600,00%
-15,00% -10,00% -5,00% 0,00% 5,00% 10,00% 15,00%
Crestere PIB
104
Graficul obĠinut ne îndreptăĠHúte să credem că există o astfel de corelaĠie între cele două
variabile úi deci propunem o funcĠie de corelaĠie între cele două variabile de forma:
ǻSold_bugetart/t-1 = a + b x ǻPIBt/t-1 (7)
unde:
ǻSold bugetart/t-1 = creúterea reală relativă a soldului bugetar în anul t faĠă de anul t-1
ǻPIBt/t-1 = creúterea reală relativă a PIB în anul t faĠă de anul t-1
Pe baza valorilor înregistrate pentru variabilele de mai sus în anii 1990 – 2004, folosind
metoda celor mai mici pătrate am obĠinut o ecuaĠie de forma
ǻSold_bugetart/t-1 = -0,3562 - 2,911 x ǻPIBt/t-1 (8)
RelaĠia obĠinută sugerează că majorarea Produsului Intern Brut va fi însoĠită de o
diminuare a nivelului soldului bugetar (diferenĠa venituri – cheltuieli se diminuează), deci practic de
o înrăutăĠire a deficitului bugetar. Rezultatul este surprinzător, întrucât ar sugera că la o creútere a
Produsului Intern Brut cu o unitate, soldul bugetar se diminuează, generând un deficit bugetar
suplimentar de 2,911 unităĠi.
Consider că obĠinerea unui astfel de rezultat se poate explica prin faptul că prin această
ecuaĠie am încercat să izolăm influenĠa PIB asupra deficitului bugetar, influenĠă care explică însă
numai 1,63% din evoluĠia PIB, conform coeficientului de corelaĠie obĠinut.
Ceea ce pune în evidenĠă rezultatul obĠinut este faptul că încercarea de izolare a
influenĠei PIB conduce la rezultate perverse, care pot fi corectate prin construcĠia unui model
integrator de analiză care să sintetizeze influenĠa tuturor variabilelor macroeconomice asupra
soldului bugetar.
4.4. RelaĠia úomaj – deficit bugetar

3.4.
O altă variabilă macroeconomică asupra căreia ne vom apleca pentru a studia impactul
ei asupra deficitului bugetar este rata úomajului. Prezentăm în tabelul de mai jos evoluĠia ratei
úomajului úi a deficitului bugetar în perioada 1990-2004.
105
Tabelul 14
RelaĠia ùomaj – Deficit bugetar
DEFICIT
VENITURI CHELTUIELI DEFICIT
BUGETAR DEFLATOR
BGC nominale BGC nominale BUGETAR real Rata
(mld. lei preturi (mld. lei preturi (mld. lei preturi somajului
lei preturi 1990 (%)
curente) curente) constante)
curente)
1990 331,6 323,1 8,5 100,00% 8,50
1991 907,3 839,6 67,7 295,10% 22,94 3,00%
1992 2216,7 2497,7 -281 885,30% -31,74 8,20%
1993 6699,5 6770,8 -71,3 2898,47% -2,46 10,40%
1994 15662,6 16642,6 -980 6930,25% -14,14 10,90%
1995 23177,3 25060,9 -1883,6 9376,62% -20,09 9,50%
1996 32619,5 36810,1 -4190,6 13624,24% -30,76 6,60%
1997 76760,3 85636,8 -8876,5 33692,73% -26,35 8,90%
1998 117824,6 131117,3 -13292,7 51954,19% -25,59 10,40%
1999 179108 189186,2 -10078,2 77255,89% -13,05 11,80%
2000 251095,4 283140,4 -32045 112330,06% -28,53 10,50%
2001 351741,1 389320,7 -37579,6 154341,50% -24,35 8,80%
2002 447521,1 485603,8 -38082,7 190611,76% -19,98 8,40%
2003 566463,1 610232 -43768,9 213332,68% -20,52 7,40%
2004 721371,4 755933,6 -34562,2 247039,24% -13,99 6,20%
Figura 46. RelaĠia ùomaj – Deficit bugetar
30,00 14,00%
20,00 12,00%
10,00 10,00%
Rata somajului
Deficit bugetar
0,00 8,00%
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
-10,00 6,00%
-20,00 4,00%
-30,00 2,00%
-40,00 0,00%
Se constată că evoluĠia celor două variabile a fost destul de haotică, neputăndu-se

desprinde o corelaĠie a evoluĠiei acestora. Doar din anul 2000 putem considera că există o evoluĠie
înscrisă în normalitate, în sensul că scăderea ratei úomajului a fost acompaniată de o scădere a
deficitului bugetar. ùi în acest caz constatăm ca excepĠie anul 2003, în care deúi rata úomajului
scade, deficitul bugetar creúte.
106
Figura 47. RelaĠia dintre creúterea úomajului úi creúterea soldului bugetar
200,00%
100,00%
0,00%
Crestere Deficit
-100,00%
-200,00%
-300,00%
-400,00% y = -0,8741x - 0,4315
-500,00% R2 = 0,0895
-600,00%
-50,00% 0,00% 50,00% 100,00% 150,00% 200,00%
Crestere Somaj
ǻSold_bugetart/t-1 = a + b x ǻ5úomajt/t-1 (9)
unde:
ǻSold_bugetart/t-1 = creúterea reală relativă a soldului bugetar în anul t faĠă de anul t-1
ǻùomajt/t-1 = creúterea reală relativă a ratei úomajului în anul t faĠă de anul t-1
ǻSold_bugetart/t-1 = -0,4315 - 0,8741 x ǻ5úomajt/t-1 (10)
Această ecuaĠie pune în evidenĠă o relaĠie inversă între creúterea úomajului úi creúterea
soldului bugetar. Acesta este un rezultat la care ne aúteptam, ce sugerează că diminuarea úomajului
va fi însoĠită de o creútere a diferenĠei pozitive dintre veniturile úi cheltuielile bugetare, deci de o
reducere a deficitului bugetar. De asemenea, coeficientul de corelaĠie obĠinut 0,0895 sugerează că
doar o mică parte (8,95%) din modificarea soldului bugetar poate fi explicată de modificarea ratei
inflaĠiei.
Totuúi, rezultatul este semnificativ în sensul direcĠiei corelaĠiei care sugerează că
Păsurile îndreptate spre diminuarea úomajului în economia românească au fost însoĠite de
corectarea dezechilibrului financiar public.
107
3.5.
4.5. RelaĠia inflaĠie – deficit bugetar
Tabelul 15
RelaĠia InflaĠie – Deficit bugetar
DEFICIT
VENITURI CHELTUIELI DEFICIT
BUGETAR DEFLATOR
BGC nominale BGC nominale BUGETAR real Rata
(mld. lei preturi (mld. lei preturi (mld. lei preturi inflatiei
curente) curente) constante)
curente)
1990 331,6 323,1 8,5 100,00% 8,50 5,10%
1991 907,3 839,6 67,7 295,10% 22,94 170,20%
1992 2216,7 2497,7 -281 885,30% -31,74 210,40%
1993 6699,5 6770,8 -71,3 2898,47% -2,46 256,10%
1994 15662,6 16642,6 -980 6930,25% -14,14 136,70%
1995 23177,3 25060,9 -1883,6 9376,62% -20,09 32,30%
1996 32619,5 36810,1 -4190,6 13624,24% -30,76 38,80%
1997 76760,3 85636,8 -8876,5 33692,73% -26,35 154,80%
1998 117824,6 131117,3 -13292,7 51954,19% -25,59 59,10%
1999 179108 189186,2 -10078,2 77255,89% -13,05 45,80%
2000 251095,4 283140,4 -32045 112330,06% -28,53 45,70%
2001 351741,1 389320,7 -37579,6 154341,50% -24,35 34,50%
2002 447521,1 485603,8 -38082,7 190611,76% -19,98 22,50%
2003 566463,1 610232 -43768,9 213332,68% -20,52 15,30%
2004 721371,4 755933,6 -34562,2 247039,24% -13,99 11,90%
Figura 48. RelaĠia Inflatie – Deficit bugetar
30,00 300,00%
20,00 250,00%
10,00
200,00%
Deficit bugetar
Rata inflatiei
0,00
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 150,00%
-10,00
100,00%
-20,00
-30,00 50,00%
-40,00 0,00%
În ceea ce priveúte relaĠia dintre inflaĠie úi deficitul bugetar, am încercat să surprindem o

corelaĠie, dacă aceasta există, între deficitul bugetar real úi rata inflaĠiei. Am utilizat valoarea reală a
deficitului bugetar, întrucât prin folosirea valorii nominale s-ar fi obĠinut evident o corelaĠie cu sens
direct. Ne-am propus însă să analizăm dacă există o corelaĠie între rata inflaĠiei úi valoarea reală a
deficitului bugetar, respectiv dacă o inflaĠie puternică afectează gradul real de realizare a veniturilor
úi de efectuare a cheltuielilor, prin afectarea mărimii reale a bazei impozabile, ca urmare a
diminuării dorinĠei contribuabililor de a muncii, de a produce în condiĠii de inflaĠie ce le erodează
puternic capitalurile.
108
Analizând figura 5 se constată că nu se poate desprinde vreo relaĠie între cei doi
indicatori. Acelaúi lucru este surprins úi prin graficul de corelaĠie dintre creúterea inflaĠiei úi
creúterea deficitului prezentat mai jos. FăUă analizarea ecuaĠiei de corelaĠie obĠinută am putea spune
Fă între rata inflaĠiei úi valoarea deficitului bugetar nu există nici o corelaĠie, toate valorile
grupându-se compact.
Figura 49. RelaĠia dintre creúterea inflaĠiei úi creúterea soldului bugetar
600,00%
500,00%
400,00%
300,00%
200,00%
100,00%
0,00%
y = 0,0431x + 0,1848
-100,00% R2 = 0,055
-200,00%
-300,00%
-500,0 0,00% 500,00 1000,0 1500,0 2000,0 2500,0 3000,0 3500,0
0% % 0% 0% 0% 0% 0% 0%
Graficul obĠinut nu ne îndreptăĠHúte să credem că o corelaĠie liniară între cele două

variabile, însă o eventuală astfel de relaĠie s-ar scrie:
ǻSold_bugetart/t-1 = a + b x ǻRinflaĠiet/t-1 (11)
unde:
ǻInflaĠiet/t-1 = creúterea reală relativă a ratei inflaĠiei în anul t faĠă de anul t-1
ǻDeficitt/t-1 = 0,1848 + 0,0431 x ǻRinflaĠiet/t-1 (12)
ùi această ecuaĠie generează un rezultat surprinzător ce sugerează că o înrăutăĠire a
inflaĠiei (creúterea ratei inflaĠiei) va fi însoĠită de o creútere a soldului bugetar, deci de o diminuarea
deficitului bugetar. Valoarea explicativă a factorului inflaĠie luat unitar este de 5,5%, conform
coeficientului de corelaĠie obĠinut.
109
3.6. RelaĠia sold contului curent – deficit bugetar
4.6.
Tabelul 50
RelaĠia Sold cont curent – Deficit bugetar
DEFICIT
VENITURI CHELTUIELI DEFICIT Sold cont
BUGETAR DEFLATOR
BGC nominale BGC nominale BUGETAR real curent (mld.
(mld. lei preturi (mld. lei preturi (mld. lei preturi Lei preturi
curente) curente) constante) constante)
curente)
1990 331,6 323,1 8,5 100,00% 8,50 -74,85
1991 907,3 839,6 67,7 295,10% 22,94 -26,20
1992 2216,7 2497,7 -281 885,30% -31,74 -54,40
1993 6699,5 6770,8 -71,3 2898,47% -2,46 -30,79
1994 15662,6 16642,6 -980 6930,25% -14,14 -10,22
1995 23177,3 25060,9 -1883,6 9376,62% -20,09 -38,37
1996 32619,5 36810,1 -4190,6 13624,24% -30,76 -58,15
1997 76760,3 85636,8 -8876,5 33692,73% -26,35 -44,62
1998 117824,6 131117,3 -13292,7 51954,19% -25,59 -49,51
1999 179108 189186,2 -10078,2 77255,89% -13,05 -28,58
2000 251095,4 283140,4 -32045 112330,06% -28,53 -26,54
2001 351741,1 389320,7 -37579,6 154341,50% -24,35 -41,96
2002 447521,1 485603,8 -38082,7 190611,76% -19,98 -26,61
2003 566463,1 610232 -43768,9 213332,68% -20,52 -53,87
2004 721371,4 755933,6 -34562,2 247039,24% -13,99 -73,18
Figura 50. RelaĠia Sold cont curent – Deficit bugetar
30,00 0,00
20,00 -10,00
-20,00
10,00
Sold cont curent

Deficit bugetar
-30,00
0,00
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 -40,00
-10,00
-50,00
-20,00
-60,00
-30,00 -70,00
-40,00 -80,00
Teoria economică consideră relaĠia dintre soldul contului curent úi soldul bugetar ca
fiind o relaĠie între solduri gemene care se generează reciproc. Acest lucru se confirmă úi prin
graficul obĠinut mai sus prin care remarcăm evoluĠia asemăQătoare a celor două solduri. Doar în
perioada 2002-2004 se remarcă o evoluĠie mai surprinzătoare prin faptul că adâncirea deficitului de
cont curent este însoĠită de o îmbunăWăĠire a echilibrului financiar.
110
Figura 51. RelaĠia dintre creúterea soldului de cont curent úi creúterea soldului bugetar
300,00%
200,00%
100,00%
0,00%
-100,00%
-200,00%
y = 0,0911x - 0,3603
-300,00%
R2 = 0,0029
-400,00%
-500,00%
-600,00%
-300,00% -250,00% -200,00% -150,00% -100,00% -50,00% 0,00% 50,00% 100,00%
ǻSold_bugetart/t-1 = a + b x ǻSoldContCurentt/t-1 (13)
unde:
ǻSoldContCurentt/t-1 = creúterea reală relativă a soldului de cont curent în anul t faĠă de
anul t-1
ǻSold_bugetart/t-1 = -0,3603 + 0,0911 x ǻSoldContCurentt/t-1 (14)
EcuaĠia confirmă cele spuse mai sus, reflectând o relaĠie directă între soldul de cont
curent úi soldul bugetar. Astfel o îmbunăWăĠire a soldului de cont curent, va fi însoĠită úi de o
îmbunăWăĠire a soldului bugetar, deci de o diminuare a deficitului bugetar. Coeficientul de corelaĠie
obĠinut este însă foarte mic, ceea ce sugerează că cele două variabile evoluează la fel însă datorită
unei cauze independente de ele nu datorită influenĠei uneia asupra celeilalte.
4.7. Concluzii
3.7.
Echilibrul Financiar Public se cuantifica prin soldul bugetului general consolidat.
Principalele variabile macroeconomice cu impact asupra echilibrului financiar public considerate in
acest studiu sunt: cresterea economica, somajul, inflatia, soldul contului curent. Pentru a surprinde
impactul acestor variabile asupra echilibrului financiar public am incercat sa modelez (pe baza
datelor disponibile pentru soldului bugetului general consolidat, rezultatele obtinute fiind:
111
Tabelul 51
Sinteza rezultatelor obĠinute
Corelatie Ecuatia Obtinuta R2
Crestere economica – Sold bugetar ǻSold_bugetart/t-1 = -0,3562 - 2,911 x ǻPIBt/t-1 0.0163
Somaj – Sold bugetar ǻSold_bugetart/t-1 = -0,4315 - 0,8741 x ǻ5úomajt/t-1 0.0895
Inflatie – Sold bugetar ǻSold_bugetart/t-1 = 0,1848 + 0,0431 x ǻRinflatiet/t-1 0,055
Sold cont curent – Sold bugetar ǻSold_bugetar t/t-1 = -0,3603 + 0,0911 x ǻSold_ContCurentt/t-1 0.0029
Astfel, s-a confirmat o influenĠă în sensul diminuării deficitului bugetar numai prin
acĠionarea asupra a doi indicatori: rata úomajului úi soldul contului curent.
Concluziile ar fi că pentru perioada 1990-2004 s-a constatat că indicatorii
macroeconomici cei mai importanĠi în realizarea unui echilibru financiar au fost úomajul úi soldul
contului curent, valori care îmbunăWăĠite au condus la diminuarea deficitului bugetar.
112
Capitolul IV
V
Mecanismul de transmitere a politicii fiscale
în cadrul bugetului general consolidat
4.1.
5.1. Introducere
Cercetarea propusă are menirea de a scoate în evidenĠă úi de a explica un subiect
insuficient tratat, într-un mod sistematic, în literatura de specialitate, pe baza unei analize
metodologice raportată la conceptele, principiile úi argumentele impuse de teoria economică. În
literatura autohtonă există un gol în cercetare mecanismului de transmitere a politicii fiscale, până
în prezent în domeniu elaborându-se un singur proiect de cercetare realizat la Centrul de Cercetări
Financiare úi Monetare „Victor Slăvescu”, la nivelul anului 2003, respectiv „Impulsul fiscal în
tranziĠia economică a României”17, unde, s-a tratat úi problema mecanismului de transmite a
politicii fiscale.
În acest stadiu, cercetarea nu face apel la testări empirice sau la simulări pentru
determinarea influenĠei mecanismului de transmitere a politicii fiscale asupra bugetului general
consolidat. Metodologia utilizată în elaborarea lucrării se bazează pe analiza logică, conceptuală, în
încercarea de a identifica unele aspecte metodologice úi operaĠionale specifice mecanismului de
transmitere a politicii fiscale.
Cadrul teoretic al analizei mecanismului de transmitere a politicii fiscale se referă la
următoarele aspecte:
- elemente structurale úi funcĠionale ale mecanismului de transmitere - canale de
transmitere a politicii fiscale;
- constrângerile ce ar putea fi identificate la mecanismul actual de transmitere;
- interferenĠa variabilelor monetare în mecanismul de transmitere a politicii fiscale.
În contextul actual, când se negociază condiĠiile úi termenele de adaptare a politicii fiscale a Ġării la
cerinĠele comunitare, elaborarea studiului propus, poate fi de un real folos, în perioada imediat
următoare, pentru alegerea instrumentelor fiscale adecvate, astfel încât anul 2007, convenit ca
termen de aderare la uniune, să ne găsească pregătiĠi să facem faĠă competiĠiei úi standardelor
economice úi sociale impuse. De asemenea, realizarea acestui proiect, în ansamblu, este importantă
prin faptul că va contribui la umplerea golului existent, în acest domeniu, în literatura economică
autohtonă.
17
“Impulsul fiscal în tranziĠia economică a României“ reprezintă un studiu solid, bine organizat, cu un
obiectiv important úi, într-o măsură importantă, original în literatura de specialitate autohtonă. Studiul a generat úi va
continua să genereze continuări úi dezvoltări utile atât din considerente teoretico-metodologice cât úi din considerente
practice, de politică economică în materie fiscal-bugetară.
113
4.2. Elemente structurale úi funcĠionale
5.2.
ale mecanismului de transmitere a politicii fiscale
Politica fiscală îúi realizează obiectivele fiscale specifice printr-un mecanism ce
reuneúte, în mod structural úi funcĠional, următoarele elemente fundamentale: a) autoritatea
instituĠională ; b) strategia fiscală; c) obiectivele fiscale; d) Ġintele fiscale; e) mesajele (normele)
fiscale; f) canalele de transmitere ale mesajelor fiscale. RelaĠia logică dintre aceste elemente
fundamentale este următoarea: autoritatea instituĠională stabileúte strategia úi obiectivele fiscale,
precum úi cadrul legal prin care acestea pot fi atinse; obiectivele fiscale pot fi atinse prin
modificarea (extinderea) Ġintelor fiscale (bazelor de impozitare), prin instrumente de politică fiscală
úi economică, iar prin intermediul canalelor de transmitere, mesajele fiscale “circulă„ între
autoritatea instituĠionalăúi Ġinta fiscală.
În această accepĠiune, mecanismul de transmitere a politicii fiscale poate fi definit ca un
angrenaj compus din procese, tehnici úi instrumente de înfăptuire úi reglare a politicii fiscale, în
raport cu cerinĠele desfăúurării normale a proceselor economice úi a asigurării necesarului de
fonduri publice pentru bugetul general consolidat. FuncĠionarea acestuia constă în capacitatea de a
asigura, din punct de vedere tehnic „comunicarea” continuă úi eficientă între economia publică úi
cea reală. FuncĠionarea eficientă a mecanismului fiscal-bugetar marchează pregnant activitatea
economică úi societatea modernă, făcând din acesta o componentă de prim plan a mecanismelor
economico-sociale.
În continuare vom face o prezentare succintă a fiecărui element component al
mecanismului de transmitere, cu o detaliere aprofundată a canalelor de transmitere a politicii
fiscale.
a) autoritatea instituĠională 18- după cum se útie, sursa principală de finanĠare a statului
este constituită din resursele de natură fiscală. Acestea sunt asigurate prin activitatea fiscală a
statului, activitate ce cuprinde o latură legislativă – înfăptuită de Parlament – úi o latură executivă –
realizată de Guvern, care se derulează prin intermediul instituĠiilor administraĠiei publice de
specialitate, instituĠii formale a căror structură compune aparatul fiscal.
Aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor fiscale úi de control ale statului care
asigură, prin lege, realizarea impunerii, urmărirea perceperii impozitelor úi taxelor, precum úi
controlul respectării legalităĠii activităĠii fiscale, altfel spus, lanĠul cauzal al impulsionării fiscale,
transmiterea mesajului fiscal, către Ġintele fiscale.
18
Activitatea economică, indiferent de forma sau nivelul de organizare, se desfăşoară într-un cadru
instituţional, construit de stat prin organismele sale abilitate – numite aici autorităţi normative.
114
AtribuĠiile executive ale Guvernului în domeniul fiscal sunt îndeplinite prin intermediul
Ministerului FinanĠelor, care este instituĠia administraĠiei publice de specialitate.
Ministerul FinanĠelor cuprinde organele centrale úi teritoriale, organele locale trebuind
considerate din punct de vedere administrativ, ca fiind păUĠi ale aparatului fiscal. Constituit ca organ
al administraĠiei publice centrale, Ministerul FinanĠelor funcĠionează ca atare, având rol de sinteză
úi aplicând strategia úi programul Guvernului în domeniul finanĠelor.
AtribuĠiile sale principale în domeniul fiscal se referă la:
-stabilirea metodologiilor de elaborare a proiectului bugetului de stat, proiectelor
bugetelor fondurilor speciale, precum úi a celor locale;
-rolul de a elabora proiectul bugetului de stat úi raportul asupra proiectului bugetului de
stat, raportul legii bugetare anuale, proiectul legii de rectificare a bugetului de stat;
-este organul care elaborează proiectele de acte normative care privesc stabilirea
impozitelor directe úi indirecte, urmărind totodată perfecĠionarea aúezării lor;
-este abilitat să elaboreze proiecte de acte normative cu referire la colectarea veniturilor
bugetare, procedeele de control fiscal, combaterea úi sancĠionarea evaziunii fiscale, să atribuie codul
fiscal;
-stabileúte măsurile necesare încasării veniturilor úi limitării cheltuielilor în vederea
încadrării în deficitul bugetar aprobat úi urmăreúte execuĠia operativă a bugetului de stat general
consolidat;
-are rolul de control – în condiĠiile legii – al activităĠii financiare a agenĠilor economici;
-prin intermediul organelor sale de specialitate, Ministerul FinanĠelor execută un control
operativ úi inopinat în scopul constatării aplicării úi respectării legislaĠiei fiscale úi vamale, precum
úi pentru combaterea corupĠiei úi evaziunii fiscale;
-în conformitate cu prevederile legii, soluĠionează plângerile, contestaĠiile, cererile de
revizuire úi apelurile persoanelor fizice úi juridice, îndreptate împotriva modului de rezolvare a
acestora;
-în scopul desfăúurării în bune condiĠii a activităĠii fiscale úi financiar-contabile, asigură
tipărirea formularelor úi imprimatelor tipizate necesare, precum úi a timbrelor fiscale;
-se ocupă de elaborarea strategiilor, a studiilor comparative, proiectelor úi priorităĠilor
de acte normative care se referă la politica fiscală în domeniul convenĠiilor pentru evitarea dublei
impuneri;
-negociază, pregăteúte parafarea, semnarea úi ratificarea convenĠiilor pentru evitarea
dublei impuneri negociate;
-în domeniul său de activitate are obligaĠia de a îndeplini orice alte atribuĠii stabilite prin
acte normative.
115
In scopul îndeplinirii atribuĠiilor sale, Ministerul FinanĠelor este autorizat să efectueze o
serie de operaĠiuni:
-să stabilească măsurile pentru aplicarea sancĠiunilor prevăzute de lege în competenĠa
sa;
-să stabilească dispoziĠiile obligatorii către agenĠii economici, în urma controlului
efectuat, în scopul respectării legii;
-în condiĠiile legii, să aprobe înlesniri, restituiri, compensări úi amânări la plata
impozitelor, taxelor úi a altor vărsăminte obligatorii la bugetul de stat, precum úi repunerea în
termen a cererilor úi contestaĠiilor;
-prin intermediul organelor abilitate, să aplice modalităĠile de executare silită, precum úi
Păsurile asiguratorii pentru recuperarea creanĠelor bugetare;
-în aceleaúi condiĠii stabilite de lege, să dispună plata – din conturile agenĠilor
economici – a vărsămintelor obligatorii neachitate la termen, la bugetul de stat úi a majorărilor
pentru întârzieri la plată;
-în condiĠiile prevăzute de lege, să stabilească orice alte măsuri pentru domeniul său de
activitate.
b) strategia fiscală – autoritatea normativă trebuie să creioneze strategia fiscală pe
termen mediu úi lung, în colaborare cu reprezentanĠi ai partidelor politice, patronatelor, sindicatelor
úi societăĠii civile. În elaborarea strategiei, trebuie să se pornească de la următoarele premise:
-starea de tranziĠie a României, la mecanismele pieĠei concurenĠiale úi nivelul de
dezvoltare economico-socială relativ scăzut, faĠă de Ġările dezvoltate, care constituie repere, Ġinte úi
elemente de referinĠă;
-proiectarea unor programe de acĠiuni, măsuri úi mixuri de politici fiscal – monetare,
care să corespundă cerinĠei de realizare a obiectivelor strategiei;
-elaborarea strategiei fiscale pe termen mediu úi lung, nu înseamnă neglijarea
componentelor strategiei pe termen scurt; ele trebuie să conveargă cât mai eficient úi rapid posibil
Fătre îndeplinirea obiectivelor pe termen lung, în înlăQĠuirea lor logică pe obiective úi mijloace,
ierarhizate úi corelate, având la bază o bogată susĠinere cu prognoze naĠionale úi internaĠionale.
c) obiectivele fiscale - se pot caracteriza prin următoarele:
- trebuie să se înscrie în coordonatele interesului naĠional, să ia în considerare starea
actuală de dezvoltare úi în perspectivă a economiei, astfel încât să aibă finalitate;
- obiectivele trebuie să fie consistente, adică realizarea unui obiectiv să nu pericliteze
realizarea altui obiectiv;
- obiectivele trebuie să asigure o acoperire relativ completă a dezideratelor
fundamentale ale societăĠii, cel puĠin pentru orizontul de timp pentru care ele au fost proiectate.
116
d) Ġintele fiscale19 sau subiecĠii economici destinatari (aici trebuie făcută menĠiunea că
nu agentul economic este Ġinta fiscală efectivă, ci activitatea acestuia, generatoare de fluxuri
economice) sunt reprezentate de fenomene, procese, activităĠi economice măsurabile, asupra cărora
se pot opera transformări fiscale, ce vor conduce la realizarea obiectivelor fiscale. Se poate spune că
Ġinta fiscală reprezintă elementul intermediar între autoritatea fiscală úi obiectivele politicii fiscale,
ce poate fi modelat, în funcĠie de gradul de realizare a obiectivelor.
În practica fiscală s-au conturat trei categorii principale (tradiĠionale) de Ġinte fiscale,
respectiv:
- venitul, ca rezultat al muncii sau al exploatării capitalului;
- capitalul acumulat sau achiziĠionat;
- cheltuielile (consumul);
ğintele fiscale au următoarele caracteristici:
Ġinta este sensibilă, în sensul că intervenĠia asupra ei are efect úi îúi poate modifica
comportamentul fiscal;
Ġinta trebuie să aibă caracter de continuitate, de permanenĠă pentru a nu afecta
obiectivul final.
IntervenĠia statului, în plan economic úi social, se bazează cu predilecĠie úi pe fiscalitate.
Prelevările obligatorii pot acĠiona în mod structural, când se urmăreúte încurajarea anumitor
comportamente sau activităĠi, sau de manieră conjuncturală, când scopul îl constituie încurajarea
sau descurajarea cererii sau ofertei. Aceste intervenĠii, dacă nu sunt bine fundamentate, pe termen
mediu úi lung, pot constitui un inhibator al subiecĠilor economici.
e) mesajele (normele) fiscale sunt reprezentate de legi sau ordonanĠe guvernamentale,
cu un obiectiv normativ prevăzut úi cu anumite trăVături:
-sunt considerate ca fiind o formă de intervenĠie indirectă a statului în economie, prin
care se urmăreúte atingerea obiectivelor economiei reale, cât úi celei publice;
-au caracter de obligaĠie sau interdicĠie;
-urmăresc realizarea stabilităĠii úi a creúterii economice;
-converg către aceleaúi obiective, prezentând eficacitate relativ ridicată;
-de asemenea, vizează Ġinte fiscale distincte, în sensul nesuprapunerii normelor fiscale,
aprezintă o eficacitate relativ ridicată;
19
Aici trebuie făcută menţiunea că nu agentul economic este ţinta fiscală efectivă, ci activitatea acestuia,
generatoare de fluxuri economice.
117
4.3.
5.3. Canale de transmitere a politicii fiscale
Pentru a înĠelege mai bine funcĠionarea mecanismului, vom încerca identificarea
particularităĠilor esenĠiale ale canalului de transmitere. După cum spuneam mai sus canalul de
transmitere reprezintă elementul funcĠional făUă de care mecanismul nu poate funcĠiona, el făcând
legătura între autoritatea ce emite norma fiscală úi Ġinta fiscală. Pornind de la acest aspect vom
încerca identificarea caracteristicilor sale :
- astfel, o primă caracteristică a canalului de transmitere este dependenĠa de norma
fiscală, aceasta se explică prin faptul că fiecare normă fiscală îúi creează propriul canal de
transmitere. Există úi situaĠii când normei fiscale i se aduc modificări, ca urmare a unor abateri
neprogramate, care se suprapun normei iniĠiale, păstrându-úi astfel canalul iniĠial de transmitere sau
vúi creează propriul canal de transmitere, conferindu-i acestuia un caracter relativ rigid;
- a doua caracteristică este stabilitatea canalului de transmitere – trebuie privită prin
prisma stabilităĠii legislaĠiei fiscale úi bugetare în vigoare, în măsura în care cuprinde reglementări
clare, precise, bine fundamentate úi corelate între ele, astfel încât să constituie un proces unitar úi
neîntrerupt;
- a treia caracteristică este lungimea canalului de transmitere, care este dată de „mediul”
structural – organizatoric ce trebuie să-l străbată mesajul fiscal de la autoritatea normativă până la
Ġinta fiscală; mediul structural – organizatoric este reprezentat de nodurile prin care trece canalul de
transmitere, respectiv ierarhia autorităĠilor publice cu atribuĠii fiscale;
- a patra caracteristică este “etanúeitatea” canalului de transmitere – care este dată de
gradul de conservare al mesajului fiscal, pe întreaga lungime a canalului, úi de gradul de
distorsionare al mesajului fiscal (în momentul receptării sale de către Ġinta fiscală), faĠă de
momentul iniĠial ;
Astfel, canalul de transmitere „îmbracă” unele atribute ale elementelor structurale ce
alcătuiesc mecanismul de transmitere.
După această scurtă trecere în revistă a elementelor structurale úi funcĠionale, putem
redefini mecanismul de transmitere a politicii fiscale ca fiind acel sistem de structuri, reguli úi
proceduri care fac ca mesajele (normele) fiscale emise de autoritatea normativă să ajungă la Ġinta
fiscală cu un grad cât mai redus de distorsionare.
4.4. Constrângeri în funcĠionarea mecanismului actual

5.4.
de transmitere a politicii fiscale
Mecanismul de transmitere a politicii fiscale existent în această perioadă, de instaurare a
economiei de piaĠă úi de aderare la Uniunea Europeană, conĠine elemente generatoare de
disfuncĠionalităĠi. În acest subcapitol vom încerca să răspundem la întrebarea cine constrânge
118
funcĠionarea eficientă/ineficientă a mecanismului actual de transmitere a politicii fiscale? Pornind
de la elementele structurale úi funcĠionale ale mecanismului de transmitere, precum úi de la starea
actuală a economiei, am identificat următoarele constrângeri :
-eterogenitatea sistemului fiscal-bugetar, axat pe pulverizarea excesivă a resurselor
administrate în sectorul public, făUă asigurarea unor conexiuni raĠionale care să favorizeze corelarea
fluxurilor financiare de intrare-ieúire aferente sistemului;
-în mod deosebit, apare cauzatoare de disfuncĠionalităĠi multitudinea de fonduri
speciale, administrate separat de către diferite autorităĠi publice. Invocarea descentralizării
conducerii activităĠii úi a creúterii responsabilităĠii administratorilor de fonduri speciale, nu justifică
ignorarea impactului negativ pe care-l antrenează folosirea ineficientă a resurselor financiare
publice, în planul asigurării funcĠionalităĠii mecanismului fiscal-bugetar;
-construcĠia sistemului fiscal trebuie să reprezinte un instrument stimulator/inhibator al
activităĠii economice, ci nu doar ca un sistem de colectare a veniturilor fiscale;
-gradul de înzestrare tehnică a economiei conduce la eficienĠa scăzută a mecanismului
de transmitere, din perspectiva realizării obiectivelor fiscale;
-ponderea relativ mare a economiei subterane, ceea ce conduce la diminuarea efectului
normei fiscale. Evaluările arată că fiscalitatea este principala cauză a proliferării economiei
subterane. O comparaĠie între nivelele de impozitare a forĠei de muncă în diverse Ġări europene oferă
câteva concluzii relevante în acest sens; notă de subsol
-datoria publică úi cheltuielile bugetare nu au o contribuĠie stimulatoare în ceea ce
priveúte creúterea economică pe termen mediu úi lung;
-existenĠa unor grupuri de interese economice ce influenĠează desfăúurarea normală a
circuitului economic;
-credibilitatea instituĠiilor statului, gradul de încredere pe care îl au cetăĠenii în acestea
sunt bunuri care înlesnesc funcĠionarea societăĠii, în general, úi a sistemului fiscal, în special;
-de asemenea, fiscalitatea a fost úi este, încă, interpretată de contribuabili drept o
agresiune, devenind un factor de încordare în raporturile economice. Contribuabili nu au simĠit, fie
Fă a fost vorba de firme, fie că a fost vorba de contribuabili individuali, o relaĠie partenerială. Întâi
de toate, statul nu a transformat o bună parte din impozite în servicii publice, ci a dezvoltat o
birocraĠie care a ajuns la cote alarmante.
Toate aceste constrângeri sunt de natură să reducă nu numai performanĠa mecanismului
de transmitere, dar au influenĠă, mai ales, în procesul de acĠiune al normei fiscale în economie, atât
asupra obiectivelor economice, cât úi a celor fiscale stabilite iniĠial.
Eficacitatea mecanismului de transmitere, a normei fiscale în special, este afectată, de
asemenea, úi de numeroasele procese úi fenomene economice atipice din economia românească în
119
tranziĠie, numeroasele inconsistenĠe instituĠionale, numeroasele practici úi comportamente
economice de indisciplină fiscală, fac ca eficacitatea mecanismului de transmitere fiscal să scadăúi,
deseori, el să comporte efecte adverse.
În opinia noastră, pentru ameliorarea/eliminarea acestor constrângeri ce frânează
funcĠionarea úi consolidarea mecanismului de transmitere fiscal, trebuie identificate úi aplicate o
serie de măsuri care să confere acestuia un mediu adecvat de dezvoltare úi funcĠionare. În acest
sens, vom face câteva propuneri :
-opinia potrivit căreia principalul obiectiv al politicii fiscale este maximizarea
veniturilor la bugetul statului este dăunătoare. În mod obiúnuit, fiscalitatea trebuie să reprezinte o
formă de integrare a contribuabilului într-un circuit economic în care el, pe de o parte, contribuie la
alimentarea sistemului, iar pe de altă parte, este beneficiar al politicilor publice;
-deúi poate părea pretenĠios, fiscalitatea, chiar dacă emană din partea statului, trebuie,
pentru a-úi atinge obiectivul economic, să capete forma unui parteneriat. Aparent fiscalitatea naúte
obligaĠii exclusive sau precumpănitoare din partea contribuabilului, dar creează, în fapt, obligaĠii
importante pentru stat, ca administrator al impozitelor. EficienĠa fiscalităĠii nu se observă, în ultimă
instanĠă, în modul în care sunt colectate impozitele, ci în modul în care acestea se reîntorc, sub
forma calităĠii serviciilor publice;
-politica fiscală trebuie să se bazeze pe un parteneriat între stat úi contribuabil.
Comportamentul fiscal al statului nu mai trebuie să fie abuziv. RaĠionalitatea gradului de fiscalitate
va permite o mai bună receptivitate a contribuabilului faĠă de sarcina fiscală. Impozitarea corectă si
stimulativă a veniturilor globale constituie un mijloc important pentru consolidarea acestui
parteneriat; astfel vor fi identificate mari rezerve de comportament economic úi niúe de „fiscalitate
neexplorată”;
-pentru a fi o relaĠie partenerială, selectivă úi stimulatorie, fiscalitatea trebuie să
genereze obligaĠii úi drepturi de ambele păUĠi. Statul, cel mai adesea, nu úi le respectă pe ale sale. De
la nereturnarea la timp a taxei pe valoarea adăugată, cuvenită prin lege úi plata la timp a sumelor
pentru medicamentele compensate, úi până la onorarea cu întârziere a obligaĠiilor contractuale prin
bugetul de stat sau prin companiile care îi aparĠin, statul este cel mai rău platnic al economiei
româneúti. În loc să fie un garant al bunei funcĠionări a pieĠelor, statul devine cel mai mare inhibator
al mediului economic;
-eficienĠa mecanismului de transmitere a politicii fiscale, respectiv transmiterea
mesajului fiscal subiecĠilor economici destinatari într-o formă cât mai clară, mai explicită, dar úi
realizarea obiectivului fiscal din perspectiva caracteristicilor comportamentale (fiscale) ale
subiecĠilor economici destinatari necesită cunoaúterea de către autorităĠile fiscale a mecanismului de
transmitere a politicii pe care o implementează úi a perspectivelor mediului economic. Cel puĠin la
120
fel de important este, însă, ca politica fiscală să dispună de un mecanism coerent úi funcĠional prin
care aceasta săúi exercite influenĠa asupra comportamentelor de care depinde atingerea obiectivelor
sale; pentru acesta, aparatul de proiectare din cadrul Ministerului FinanĠelor Publice trebuie bine
structurat úi încadrat cu specialiúti experimentaĠi în domeniul planificării fiscale;
-eficientizarea procesului legislativ, în continuare, un număr considerabil de legi sunt
votate úi apoi se constată că intră în conflict cu alte legi anterioare, cu convenĠii internaĠionale sau
chiar cu ConstituĠia. Această analiză Ġine seama nu numai de aspectul formal, ci trebuie să luăm în
discuĠie adecvarea legilor la realitate. Guvernul încercă mereu să ocolească Parlamentul prin
ordonanĠe de urgenĠă care produc efecte înainte de a fi votate de legislativ;
-sub egida Guvernului, cu implicarea specialiútilor úi în colaborare cu reprezentanĠi ai
partidelor politice, patronatelor, úi societăĠii civile, să fie elaborată o schiĠă a strategiei fiscale pe
termen mediu úi lung. Proiectarea unor programe de acĠiuni, măsuri úi mixuri de politici fiscal-
monetare care să răspundă cerinĠei de realizare a obiectivelor acestei strategii. În acest demers,
trebuie să se pornească de la următoarele premise: starea de tranziĠie a României la mecanismele
pieĠei concurenĠiale úi nivelul de dezvoltare economico-socială relativ scăzut, faĠă de Ġările
dezvoltate care constituie repere, Ġinte úi elemente de referinĠă, îndeosebi Ġările membre ale Uniunii
Europene cu care suntem asociaĠi úi dorim să ne integrăm. Acesta nu înseamnă neglijarea
componentelor strategiei pe termen scurt, care trebuie să conveargă cât mai eficient úi rapid posibil
Fătre cele pe termen lung, în înlăQĠuirea lor logică, pe obiective úi mijloace ierarhizate úi corelate,
având la bază o bogată susĠinere cu programe.
În prezent, în România, termenului scurt (orizontului apropiat), i se acordă cea mai mare
importanĠă, neglijându-se total sau parĠial cel mediu úi lung. Un astfel de comportament echivalent
cu “a trăi de pe o zi pe alta„ este total incompatibil cu dezvoltarea durabilă. Toate aceste măsuri,
menĠionate mai sus, dar úi altele ce nu au fost menĠionate aici, devin tot mai necesare, în condiĠiile în
care, după momentul aderării la UE, politica monetară îúi va pierde din importanĠăúi impact, iar politica
fiscală va trebui, încă o anumită perioadă, să funcĠioneze ca drept cea mai importantă pârghie la îndemâna
statului naĠional pentru influenĠarea economiei úi comportamentelor economice.
4.5.
5.5. InterferenĠa variabilelor monetare în transmitere politicii fiscale
În raport cu starea economiei la un moment dat úi cu obiectivele economico-sociale,
bugetul general consolidat se impune să fie echilibrat sau să înregistreze fie un surplus, fie un
deficit, prin intermediul mecanismelor de reglare fiscale úi monetare. În general, atunci când cererea
privată de bunuri úi servicii este slabă, este de dorit o politică financiară expansionistă, care să
contribuie la relansarea cererii din economie prin intermediul creúterii cheltuielilor, ceea ce
determină, în cele mai multe cazuri, un anumit deficit bugetar. Când, din contră, cererea privată este
121
puternică, se impune o politică financiară restrictivă, cu un volum mai redus al cheltuielilor publice,
ceea ce poate genera echilibru sau chiar excedent bugetar.
Tipul adecvat de politică financiară depinde, pe lângă alĠi parametri macroeconomici, de
caracteristicile politici monetare. Atât politica financiară, cât úi cea monetară condiĠionează în mod
direct echilibrul financiar la nivel macroeconomic.
De exemplu, să presupunem că un obiectiv al guvernului este reducerea inflaĠiei. În
acest caz, acesta elabora două mesaje normative de naturi diferite:
-unul de tip monetar prin creúterea ratei dobânzii de referinĠă;
-unul de tip fiscal prin creúterea presiunii fiscale asupra venitului global;
În primul caz, se urmăreúte reducerea masei monetare induse prin procesul de
monetizare a creditului iar, în al doilea caz, se urmăreúte reducerea cererii agregate prin mecanismul
înclinaĠiei marginale spre consum keynesiene. Astfel, în mecanismul de transmitere fiscal se
interpune un mesajul normativ de tip monetar care, la rândul său, are acelaúi obiectiv ca úi cel fiscal.
Aceste mesaje normative, vor produce modificări ale variabilelor fiscale úi monetare, pentru
atingerea obiectivului final, astfel: rata dobânzii de referinĠă influenĠează rata scontului, care
influenĠează rata dobânzii bancare active, care influenĠează cererea de credite bancare, care
influenĠează masa monetară indusă prin monetizarea creditului, care influenĠează masa monetară
totală din economie, care influenĠează rata preĠurilor (inflaĠia). În mod concret, aceste interferenĠe
vor fi descrise úi analizate într-un alt capitol al proiectului20.
4.6.
5.6. Concluzii
Mecanismul de transmisie a politicii fiscale este „rezultanta” combinaĠiei dintre
caracteristicile generale ale economiei (dimensiune, grad de deschidere), pe de o parte, úi ritmul úi
profunzimea reformelor structurale úi instituĠionale úi ale stabilizării macro în perioada tranziĠiei, pe
de altă parte.
Strategia politicii fiscale pe termen scurt úi cadrul său operaĠional – determinante pentru
eficacitatea politicii fiscale – suferă constrângerile exercitate de această combinaĠie de factori.
Mecanismul de transmitere a politicii fiscale existent în această perioadă, de instaurare a
economiei de piaĠă úi de aderare la Uniunea Europeană, conĠine elemente generatoare de
disfuncĠionalităĠi. Acestea constau în eterogenitatea sistemului fiscal-bugetar, axat pe pulverizarea
excesivă a resurselor administrate în sectorul public, făUă asigurarea unor conexiuni raĠionale care să
favorizeze corelarea fluxurilor financiare de intrare-ieúire aferente sistemului bugetar.
20
20 Problematica interferenţelor variabilelor fiscal-monetare este prezentată şi analizată în capitolul „Mixul
Problematica interferenelor variabilelor fiscal-monetare este prezentat i analizat în
de politici fiscal-monetare sustenabil”.
capitolul Mixul de politici fiscal-monetare sustenabil.
122
Cel puĠin la fel de important este, însă, ca politica fiscală să dispună de un mecanism
coerent úi funcĠional prin care aceasta săúi exercite influenĠa asupra comportamentelor de care
depinde atingerea obiectivelor sale. Pentru autorităĠile fiscale din România această cerinĠă nu este în
totalitate satisfăcută, mecanismul de transmitere a politicii fiscale aflându-se într-o fază de
fundamentare. Întârzierile în derularea úi consolidarea procesului de formare úi interconectare a
verigilor mecanismului de transmitere, sunt generate úi de lipsa unei strategii fiscale pe termen
mediu úi lung.
În prezent, în România, termenului scurt (orizontului apropiat), i se acordă cea mai mare
importanĠă, neglijându-se total sau parĠial cel mediu úi lung. Un astfel de comportament echivalent
cu “a trăi de pe o zi pe alta„ este total incompatibil cu dezvoltarea durabilă. Toate aceste măsuri,
menĠionate mai sus, dar úi altele ce nu au fost menĠionate aici, devin tot mai necesare, în condiĠiile în
care, după momentul aderării la UE, politica monetară îúi va pierde din importanĠăúi impact, iar politica
fiscală va trebui, încă o anumită perioadă, să funcĠioneze ca drept cea mai importantă pârghie la îndemâna
statului naĠional pentru influenĠarea economiei úi comportamentelor economice.
123
Bibliografie
Iulian Văcărel, Florin Bercea, Tatiana Moşteanu, Florin Georgescu, Maria Bodnar, Gabriela
Anghelache, Gheorghe D. Bistriceanu – Finanţe Publice, Ediţia a IV-a, Editura Didactică şi
Pedagocică R.A. Bucureşti, 2004.
Mircea Ştefan Minea, Lucian Teodor Chiriac, Cosmin Flavius Costaş – Dreptul Finanţelor Publice,
Editura Accent, Cluj Napoca, 2005.
Tatiana Moşteanu (coordonator) – Finanţe publice (note de curs şi seminar), Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2002.
Silvia Gheorghel, Maria Măcriş – Buget şi Trezorerie Publică, Editura Focus, Petroşani, 2002.
124

Lucrare de Licenta

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Judul Asli

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Lucrare de Licenta

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

ANALIZA CRITICĂ A PROCESULUI

BUGETAR DE STAT ÎN ROMÂNIA;

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004*

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Venituri totale nominale

Venituri totale reale

Sursa: pe baza tabelelor 1 úi 2

Figura 2. EvoluĠia impozitelor directe úi indirecte în cadrul Bugetului General Consolidat

Impozite directe nominale Impozite indirecte nominale

Impozite directe reale Impozite indirecte reale

Sursa: pe baza tabelelor 1 úi 2

Sursa: pe baza tabelelor 1 úi 2

TVA si accize nominal Taxe vamale nominal

TVA si accize real Taxe vamale real

Sursa: pe baza tabelelor 1 úi 2

Sursa: pe baza tabelului 3

Impozite directe Impozite indirecte

Sursa: pe baza tabelului 3

Figura 7. EvoluĠia în structură a impozitelor directe ca pondere în PIB

Impozit pe profit Impozit pe venit Contributiile de asigurari sociale

Figura 8. EvoluĠia în structură a impozitelor indirecte ca pondere în PIB

Sursa: pe baza tabelului 3

TVA si accize Taxe vamale

Sursa: pe baza tabelului 3

Sursa: pe baza tabelului 4

Impozite directe Impozite indirecte

Sursa: pe baza tabelului 4

Impozit pe profit Impozit pe venit Contributia de asigurari sociale

Sursa: pe baza tabelului 4

TVA si accize Taxe vamale

Sursa: pe baza tabelului 4

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Cheltuieli totale nominale

Cheltuieli totale reale

Sursa: pe baza tabelelor 5 úi 6

Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Sursa: pe baza tabelelor 5 úi 6

Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Cheltuieli cu dobanzi Subventii, prime Transferuri

Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Cheltuieli cu dobanzi Subventii, prime Transferuri

Sursa: pe baza tabelelor 5 úi 6

Sursa: pe baza tabelului 7

Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Sursa: pe baza tabelului 7

Figura 18. EvoluĠia în structură a cheltuielilor curente ca pondere în PIB

Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Cheltuieli cu dobanzi Subventii, prime Transferuri

Sursa: pe baza tabelului 7

Sursa: pe baza tabelului 8

Cheltuieli curente Cheltuieli de capital

Sursa: pe baza tabelului 8

Cheltuieli de personal Cheltuieli materiale Cheltuieli cu dobanzi Subventii, prime Transferuri

Sursa: pe baza tabelului 8

1.3. ContribuĠia componentelor bugetului public naĠional1

1995 1996 1997 1998 1999

1995 1996 1997 1998 1999

2000 2001 2002 2003 2004*

Sursa: pe baza tabelului 9

Sursa: pe baza tabelului 10

1.4. Deficitul Bugetului General Consolidat

Indicatori 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004