Anaximene

Mareste imaginea.

Anaximene

Al treilea milezian, Anaximene (582-528 i.Hr.), contemporan si prietenul lui Anaximandru, nu reprezinta in consideratiile sale
filozofice un progres fata de conceptia acestuia din urma, ci mai degraba un regres. Probabil ca acesta n-a inteles consideratiile
facute de Anaximiandru, cu care el era in raporturi bune, fiindca Anaximene ramine cu privire la intrebarea despre "arhe", la o
conceptie naiva, ce seamana cu a lui Tales. "Pentru Anaximene temeiul din care s-au nascut toate lucrurile este aerul. Probabil ca
ceea ce l-a determinat pe acesta sa considere aerul drept "arhe" a fost faptul ca aerul umple toata lumea si se pare ca n-are nici o
marginire si ca el constituie chiar si sufletul omului, asadar principiul ce da viata acestuia. "Ca si sufletul nostru care consta din
aer si care ne guverneaza, tot asemenea aerul cuprinde intregul cosmos", zice acest milezian in al doilea fragment ce cuprind in
simbure inca in al 5-lea secol i.Hr. ideea microcosmosului si macrocosmosului. Aerul este, asadar, "apeiros arhe".

Credinta aceasta a lui Anaximene despre suflet era comuna grecilor antici. Ei credeau ca sufletul este constituit dintr-o materie
fina - aerul - si care la moarte paraseste corpul omului, pentru a se duce intr-o lume subpaminteana unde traieste mai departe ca
umbra. Este aceasta o conceptie pe care o reprezinta aproape toti filozofii antici greci, exceptie facind doar Platon.

Dar trebuie sa recunoastem totusi ca, desi Anaximene a regresat in ceea ce priveste determinarea materiei originare, a facut si el
un progres in solutionarea altei probleme. El este cel dintii filozof care incearca sa solutioneze problema energiei, prin care
materia originara a produs lucrurile din lume. La Anaximandru activitatea "arche"-ului in procesul lumii nu era expusa destul de
clar, ceea ce facea ca unitate acestui proces sa fie amenintata. Aceasta unitate putea fi salvata nume daca toate deosebirile
calitative sint reduse la deosebiri cantitative, cee ce inseamna ca toate deosebirile calitative ale lucrurilor sa fie redus la mai multa
sau mai putina substanta la acelasi volum. La aceasta idee Anaximene a fost condus de o observatie pe care el a facut-o: el a ob-
servat ca prin incalzire corpurile se intind si prin racire se contracta. De aici filozoful grec trage concluzia : din "arhe" asadar din
aer, se produc prin intindere si contractare toate lucrurile. Subtierea (pyknosis) si invirtosarea (manosis) aerului sint cei doi
agenti, ce au produs aparitia lucrurilor. Prin subtierea aerului s-a produs focul, iar prin invirtosare au fost produse apa, pamintul si
lucrurile.

Acesti trei milezieni trebuie sa fie considerati, asadar, ca fiind cei dintii pionieri ai stiintei. Caci, asa naive cum sint conceptiile
lor despre "arhe", ele reprezinta totusi o intoarcere epocala de la gindirea mitologica la gindirea rationala. De la acesti trei
ginditori asa de naivi si pina la filozofii sec. al XX-lea, gindirea omeneasca va face progrese uriase, dar celor dintii le revine
meritul de a constitui inceputul marii drame a gindirii umane. Este aceasta o contributie de seama a celor trei milezieni. Ei sunt
materialisti.

Filosofia greac (I)
By Horia on 9 ianuarie 2012

Grecii au fost cei dinti care s-au detaat de credinele religioase tradiionale pentru a
cugeta n mod raional asupra lumii, asupra fenomenelor i cauzelor lor. Aa nct ei
au fost creatorii att ai tiinelor, ct i ai filosofiei.
Dac n Teogonia lui Hesiod se constat influenele Orientului, mai precis ale
cosmogoniilor hitite, ele s-au mai manifestat i la primii gnditori, cei din coala din
Milet:Tales, Anaximandru i Anaximene, care au pus i bazele unui germen de
tiin. n acelai circuit de gndire poate fi situat i Pitagora, a crui coal a fondat
matematicile, prin investigarea realului. coala zis eleat, din oraul Elea, din Grecia
Mare, patria lui Parmenidei a lui Zenon, a dezvoltat o filosofie a existenei i a pus
bazele raionale ale tiinei. Acestei coli i este ataat Xenofan din Colofon
(secolul al VI-lea), care l-a inspirat n mare msur pe Parmenide; de asemenea,
i Melesos din Samos (secolul al V-lea). Melesos a utilizat metodele de raionament
ale eleailor, dar n loc s raioneze n abstract, a aplicat aceste metode realului,
introducnd n filosofie fizica i experiena. Heraclid din Efes (mijlocul secolului al
V-lea) a ilustrat ceea ce s-a numit filosofia a ceea ce se mic i a devenirii, n timp ce
contemporanul su Empedocle din Agrigent a inaugurat o filosofie dualist n
care lumea era explicat prin antagonismul iubirii i urii i n care se exprima o
viziune a unului i a multiplului. S-ar putea ca el s fi fost influenat de atomismul
lui Leucip (din Milet sau din Elea), fondator al colii din Abdera. Aceast coal a
fost reprezentat n toat strlucirea ei de ctre Democrit, care a dezvoltat o mecanic
atomistic. Anaxagora nu va uita aceast lecie.
Din multele opere ale acestor primi filoso, dintre care unii (Empedocle,
Parmenide) scriau n versuri, n-au rmas dect fragmente sau analize ale doctrinelor
lor. Predecesorii lui Socrate, care va reprezenta o cotitur n gndirea greac, ba chiar
n gndire n general, au fost numii presocratici, iar Socrate, precum i discipolul
su Platon, care a preluat metodele i ideile lui Socrate pentru a pune bazele unei
losoi idealiste, au suferit nendoielnic influena multora dintre aceti gnditori.
Paralel cu presocraticii, se cuvine s-i citm pe sofiti. Acetia au utilizat metodele
raionamentului filosofic, din care rezultase dialectica, anume cu Platon i apoi cu
Aristotel (care a legiferat-o), ns fceau aceasta pentru a demonstra orice afirmaie
care le convenea, fr s in seama de conceptele de bine i de ru. Retorica lor
utiliza aceste metode pentru a apra cauzele cele mai greu de aprat aa i judeca
Platon. Aceti sofiti, care aveau totui o cultur vast i adesea un adevrat bun-sim,
cutreierau din ora n ora lumea greac i predicau n pieele publice, fcndu-i
astfel numeroi discipoli, ndeosebi printre tineri. Cei mai vestii (n special datorit
dialogurilor lui Platon, care a adus pe scen pe unii sofiti), au fost: Protagoradin
Abdera, Gorgias din Leontion (Sicilia), Prodicos din Ceos, Hipias din Elis, cu toii
mai mult sau mai puin contemporani cu Socrate.
n opoziie cu idealismul lui Platon a venit discipolul su Aristotel care, pornind de la
date cu caracter tiinific, a ntemeiat o filosolie realist, n care lumea este pus n
micare de un prim motor. Aristotel a avut i el discipoli, care au fost mai degrab
oameni de tiin dect gnditori; printre ei domin Teofrast fondatorul
tiinei plantelor.
Motenirea lui Platon a fost reprezentat n linie direct de vechea Academie, dar mai
ales de Academia Nou, ntemeiat n prima jumtate a secolului al III-lea .Hr. de
ctre Arcesilas din Pitane; de la acesta, la latini, se sa prevala Cicero. Dei n-a
aparinut Academiei, Plutarh a fost puternic influenat de platonism.