Anda di halaman 1dari 4

http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?

group_id=636&grouptopic
_id=7334
ARTA BRODERIILOR
Broderiile au origini foarte indepartate, ajungand la o vasta raspandire inca din antichitate.
Exemplarele cele mai vechi, executate in tesaturi cu aplicatii de fibre organice, nu s-au pastrat,
dar existenta, vechimea si repertoriul lor decorativ sunt atestate indirect.
Referindu-se la cultura materiala a populatiei carpato-danubiene din epoca bronzului si la bogatia
ornamentala a ceramicii creata de aceasta ntre anii 1400 - 700 .e.n., Vasile Prvan avansa
ipoteza ca e foarte posibil ca tesaturile si broderiile din acea vreme sa fi fost si mai bogate decat
ceramica in motive decorative. Marele istoric, Vasile Parvan spunea: "intr-adevar figurinele de lut
ars din bronzul II - III ne-au pastrat adevarate modele in miniatura ale vesmintelor de atunci si
ale broderiilor lor".
Spre exemplu, vechii egipteni cunosteau mestesugul broderiei cu acul, fapt probat de vestigiile
descoperite in mormintele lor. Grecii si romanii il practicau, de asemenea, considerndu-l originar
din Frigia. De asemenea, in vechile texte biblice se vorbeste frecvent despre anumite vesminte
brodate, "lucrate cu iscusinta din fire de aur, de matase violeta, stacojie si visinie", atestate ca
atare in implicatii cultice. La o amploare luxurianta, sub raport cantitativ si ornamental, ajung
broderiile n tarile Orientului, de unde se revarsa abundent catre lumea mediteraniana, in ultimele
veacuri ale antichitatii, si catre cea bizantina, n primele secole ale evului mediu, augmentnd
fastul resedintei imperiale de la Constantinopol, a carei stralucire pe vremea lui Justinian si a
urmasilor sai a ramas proverbiala.
De asemenea, Bizantul trece la organizarea unor faimoase ateliere de broderii, sub influenta
directa a produselor de import, persane si siriene mai ales, impunatoare prin somptuozitatea si
rafinamentul lor, dar tocmai de aceea extrem de costisitoare. Broderiile bizantine propriu-zise,
lucrate pe suporturi de matase, ori cu fir de matase pe alte sorturi de tesaturi, sunt relativ rare,
dar dupa ce ingeniosul monah alexandrin Cosmas Indicopleustes, neobosit calator si cosmograf
din veacul al VI-lea, aduce n Europa oul miraculosului vierme chinezesc, ncepe sa se dezvolte si
la Bizant o productie proprie de fire, tesaturi si broderii de matase, n combinatii cu fire de argint
si de aur, lucrate n diverse tehnici cu denumiri speciale. De aici produsele si tehnologiile lor vor
prolifera mai departe, n toate zonele de influenta ale culturii si artei bizantine, dimpreuna cu
tipurile de vesminte aulice si eclesiastice, de valuri liturgice si profane, confectionate din ele, care
au vehiculat, la rndul lor, un anumit repertoriu decorativ si iconografic, ce s-a impus treptat n
toata lumea ortodoxa.
Broderiile i lumea ortodox
Broderiile ajung la un stil canonizat mai ales dupa triumful iconodulilor asupra iconoclastilor, adica
dupa a doua jumatate a veacului al IX-lea. Repertoriul lor figurativ si ornamental sintetizeaza
unitar traditii dintre cele mai indepartate, atat in timp cat si in spatiu.
"Antichitatea elina se vadeste n constructia, just nteleasa din punct de vedere anatomic, a
chipurilor atat de plastic desenate; n stilul draperiilor, care evoca expresivitatea sculpturii clasice;
in euritmia atitudinilor si a miscarilor. Orientul aduce predilectia pentru luxul materialului si pentru
hieratism, iar biserica impune inspiratia din izvoarele canonice si liturgice si totodata
simbolismul" observa reputatul medievalist I. D. Stefanescu. Emotia privitorului, conchide
savantul citat, se incheaga insa nu din receptarea detaliilor, ci "din intelegerea simbolului, din
analiza logicii compozitiei, din perceperea expresivitatii integrale a unei asemenea opere".
Vesmintele si unele valuri liturgice, mpodobite cu astfel de broderii, reprezinta, la rndul lor,
sinteze nnoitoare si adaptari la cultul crestin ale unor piese mai vechi, laice si religioase,
asemanatoare ca forme, dar cu functionalitati si semnificatii diferite, atestate in vremurile

Vechiului Testament sau in antichitatea greco-romana.


Incluse treptat n oficierea serviciului religios, principalele componente ale costumului sacerdotal
sunt definitiv consacrate abia n secolul al XIV-lea, prin Constitutia patriarhului Pilotei al
Constantinopolului, referitoare la ritualul mbracarii lor. Piesele de baza ale acestuia sunt: stiharul,
orarul, epitrahilul, rucavitele, felonul, sacosul, omoforul, bedernita si mitra, fiecare dintre ele
avand intelesuri simbolice, destinatii precise, forme si decoratii figurative riguros reglementate,
brodate in fire de aur, de argint si de matase colorata, batute frecvent cu margaritare si pietre
pretioase.
Ascendente istorice sau biblice pentru celelalte categorii de broderii religioase nu pot fi stabilite
cu precizie. Epitafurile, aerele si pocrovetele, acoperamintele de pristol si tetrapod sau cele de
morminte, spre exemplu, nu au "antecedente" vadite inaintea erei crestine. Testament ca mijloc
de separare a "sfintei" de "sfnta sfintelor", adica a naosului de altar, si care era alcatuita din
torturi purpurii, stacojii si albastre, avnd ca unice decoratii pe ea chipuri de heruvimi.
Broderiile si tesaturile in Romania
Cea mai veche urma de broderie bizantina descoperita pe teritoriul Romaniei dateaza din secolul
al XI-lea si reprezinta, probabil, un fragment de rucavita, decorat cu fir de aur pe suport de
matase, intarit cu tort de in, provenind dintr-un mormant dobrogean de la Garvan-Dinogetia. Se
pastreaza acum la Institutul de Arheologie din Bucuresti. Este cunoscut, de asemenea, faptul ca
tot n secolul al XI-lea s-a introdus la noi razboiul de tesut orizontal, ceea ce a stimulat, intr-o
mare masura, cusaturile autohtone cu alesaturi de straveche traditie. Vestigii directe nu ni s-au
pastrat insa, nici din aceasta vreme, nici din veacurile imediat urmatoare. Se poate presupune
totusi - pe baza unor valoroase broderii romanesti datand de la sfarsitul veacului al XIV-lea si
inceputul celui de al XV-lea, care marcheaza evident o evolutie - ca mestesugul s-a practicat
necontenit la noi, perfectionandu-se treptat sub inraurirea produselor si atelierelor bizantine, fie
constantinopolitane, fie sarbe sau macedonene.
Pentru vesmintele pretentioase, aulice si de cult, ca si pentru feluritele valuri liturgice sau obiecte
laice destinate impodobirii interioarelor voievodale si boieresti, se importau, prin solii trimise adhoc sau prin intermediul negustorilor genovezi, din Orientul Apropiat si Italia, din Flandra si
Lombardia, apoi si din alte tari ale Europei, matasuri fine si stofe grele, catifele tunse pe mai
multe nivele, si brocarturi somptuoase, brosate cu fir de aur si argint, toate la un loc insumand
un repertoriu ornamental fitomorfic dintre cele mai luxuriante. Astfel, alaturi de stravechiul motiv
al palmetei, cu toate variantele sale, foarte frecvente sunt vrejurile meandrice sau impletite,
purtatoare de rodii si ananas, de frunze de acant si anghinare, precum si de numeroase motive
florale, reprezentand garoafe, lalele, zambile, trandafiri, flori de lotus, de par, de rasura, de
caprifoi, de gentiana etc. Adeseori, printre aceste ornamente vegetale, sunt presarate motive
geometrice, simbolice si astrale, cum ar fi rozeta, rombul, cercul, crucea, steaua, soarele,
semiluna s. a. Executate n fire policrome, acordate la natura cmpului ornamental, asemenea
tesaturi aveau prin ele nsele o mare valoare decorativa si erau destinate confectionarii
vesmintelor aulice, acoperamintelor de pristol, de tetrapod si de morminte sau valurilor de tmpla
si poalelor de icoane. Broderiile propriu-zise, n schimb, adica cele executate cu acul dupa modele
desenate mai nti pe cartoane, utilizau, ca suporturi, tesaturi monocrome, n special de matase,
dublate cu pnzeturi tari, de cnepa si in, pentru a le conferi mai multa rezistenta.
Primele stiri scrise despre existenta unor broderii liturgice romnesti dateaza din vremea lui
Vlaicu-Voda, care, printr-un document din 1374, oferea ctitoriei sale de la Vodita mai multe sate
si unele privilegii, dimpreuna cu diverse obiecte de cult. Printre acestea din urma figureaza "o
pereche de odajdii preotesti de matase, perdele de altar, de camba, (...) un epitrahil si rucavite
cusute cu fir de argint".

Nu stim cum aratau piesele mentionate, deoarece nici una din ele nu a razbit pana la noi, dar
cele mai vechi broderii liturgice care s-au pastrat efectiv si integrale in patrimoniul tarii noastre
sunt doar cu cativa ani mai trziu. Este vorba de un orar si o bedernita, aflate la Manastirea
Tismana, ambele datate in jurul anului 1380; de un epitaf din 1396, descoperit in 1860 de
Alexandru Odobescu la Manastirea Cozia, pastrat acum in colectia Muzeului de Arta al Romaniei;
de o bedernita si un epitrahil din patrimoniul Manastirii Putna, datate spre sfarsitul secolului al
XIV-lea; de un epitaf, provenind de la biserica Sfantul Nicolae din Radauti, databil in jurul anului
1400, si existent in prezent la Manastirea Sucevita.
Fiecare din aceste categorii de obiecte isi are iconografia sa consacrata, brodata cu fir de aur, de
argint si de matase, pe suporturi de in sau de matase colorata, care formeaza de regula fondul
compozitiilor, atunci cand broderia nu-l acopera integral. Uneori contururile personajelor si
obiectelor reprezentate, cutele draperiilor si unele motive ornamentale sunt marcate cu
succesiuni de perle veritabile, ceea ce le amplifica aspectul somptuar.
Un loc aparte l ocupa Epitaful principeselor Euthymia si Eupraxia de la Manastirea Putna, opera
de provenienta sarbo-bizantina, datand sigur din a doua jumatate a veacului al XIV-lea, dar
ajunsa la noi in imprejurari necunoscute. Unii cercetatori au inclinat sa atribuie acestei lucrari un
rol determinant in evolutia stilistica a broderiilor moldovenesti din secolul al XV-lea, insa teza este
greu de sustinut.
Broderiile in timpul domnitorilor Moldovei
Procesul de maturizare a broderiei moldovenesti se produce in epoca lui Alexandru cel Bun si
culmineaza, la ctiva ani dupa moartea batranului voievod, cu Epitaful egumenului Siluan,
executat la Neamtu in anul 1437 si existent acum in colectia Muzeului de Arta din Bucuresti.
Acesta este considerat o capodopera a genului, desavarsita sub toate aspectele de ordin
compozitional, cromatic si tehnic, ceea ce presupune indelungate traditii locale, care nu se
puteau perpetua si amplifica, pentru a culmina intr-o asemenea creatie, decat prin intermediul
unor ateliere bine organizate, functionand, probabil, pe langa Curtea Domneasca de la Suceava
si, mult mai sigur, in cadrul marilor manastiri ale vremii - respectiv Bistrita si Neamtu - care erau
pe-atunci cele mai importante centre cultural-artistice din tara. Sa nu uitam, de asemenea, ca din
scriptoriul Manastirii Neamtu iesise in 1429 faimosul Tetraevanghel al monahului Gavril Vrie, care
a devenit ulterior prototipul tuturor manuscriselor miniate din vremea lui Stefan cel Mare, asa
cum Epitaful egumenului Siluan va constitui in scurt timp prototipul uimitoarelor broderii
moldovenesti din aceeasi epoca.
Initiind un vast program constructiv, profan si religios, cu stralucite implicatii cultural-artistice, in
continuitatea vechilor traditii autohtone, dar si cu largi deschideri catre marile fenomene artistice
ale Europei, Stefan cel Mare ajunge treptat la inchegarea asa-numitului stil moldovenesc, care
integreaza unitar elemente bizantine, gotice si renascentiste, intr-o viziune specifica spiritualitatii
romanesti, nu numai in arhitectura vremii sale, cum se crede uneori, ci in toate manifestarile
artistice.
Odata cu intemeierea marelui complex monastic de la Putna, cea mai importanta ctitorie
religioasa a gloriosului voievod, centrul de gravitatie al vietii cultural-artistice din Moldova se
deplaseaza progresiv catre acest asezamant. Alaturi de scriptoriul manastirii, de scolile sale
trilingve - greco-slavo-romne - si de atelierele n care se executau valoroase argintarii si icoane,
sculpturi n piatra si lemn, ia fiinta aici un puternic atelier de broderii, din care au iesit opere
exceptionale, celebre azi n toata lumea pentru maiestria artistica, somptuozitatea, originalitatea
si unitatea lor stilistica.
Cele mai de seama modele de broderii romanesti
Cea mai veche broderie romaneasca, impodobita cu asemenea portrete, a fost epitrahilul
executat in 1427 din porunca lui Alexandru cel Bun si a doamnei sale Marina, continand la poale

portretele acestor ctitori. Ajunsa la Staraia Ladoga si apoi la Muzeul Ermitaj din Leningrad,
lucrarea s-a pierdut in timpul primului razboi mondial, fiind cunoscuta astazi numai dupa
fotografii. Cele mai multe portrete ctitoricesti brodate dateaza insa din vremea lui Stefan cel Mare
si se gasesc, in marea lor majoritate, la Putna. Tot aici s-au pastrat si primele nume de artisti brodeuri romani cunoscute pana acum. Este vorba de monahii Zosima, Ioil si Mardarie, care si-au
lasat semnaturile pe impresionanta Dvera de la 1510, executata din porunca lui Bogdan al III-lea,
opera de o ingeniozitate unica in ansamblul artei medievale romanesti, care, alaturi de
Acoperamantul de mormnt al Mariei de Mangop, de epitafurile, dverele si celelalte valuri liturgice
lucrate din porunca lui Stefan cel Mare, se incadreaza cu cinste in circuitul celor mai de seama
valori ale artelor aplicate universale.
Evoluand, de-a lungul veacurilor, impreuna cu celelalte genuri artistice, broderiile, in general,
sunt marcate succesiv de trasaturile specifice ale marilor stiluri si epoci creatoare, integrandu-se
organic desfasurarii lor: de la clasicismul antic la elenism, iar de aici la bizantinism si la gotic, la
Renastere si baroc, la neoclasicism si romantism etc. Din punct de vedere tehnic, specialistii au
stabilit doua faze distincte in evolutia broderiei medievale romanesti, prima fiind cuprinsa intre
veacurile XIV-XVII, "cand se coase in puncte foarte mici, cu fire de aur, de argint si de matase
colorata", iar a doua ntre secolele XVIII-XIX, "cnd firele de metal, adeseori si cele de matase,
nu mai sunt cusute ci asezate pe traseul dat si prinse aproape invizibil din loc n loc".
Dupa cum vom vedea, la Manastirea Putna se gasesc si broderii liturgice ulterioare epocii
stefaniene, fara a se ridica nsa la maiestria, considerata clasica, a primelor. Multe dintre ele au
fost la origini vesminte domnesti, confectionate din tesaturi somptuoase, fie orientale, fie
venetiene, florentine sau genoveze, transformate mai trziu n valuri de tmpla, acoperaminte de
pristol, de tetrapod si de morminte, alcatuite uneori din fragmente evident disparate.
Sursa Wikipedia si Crestinortodox.ro