Sfinţii Trei Ierarhi

Sâmbătă 30 ianuar
ie
 Sfinii Trei Ierarhi, cei trei mari dascăli ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântăto-
şi Ioan Gură de Aur, sunt adevăraŃii ctitori ai ortodoxiei, adică a dreptei credinŃe. Ei au trăit în
veacul al IV-lea, numit şi „Veacul de aur al creştinismului”. ToŃi trei au avut strălucirea sfin-
Ńeniei, au fost printre cei mai învăŃaŃi oameni, cunoscând ca nimeni alŃii, nu doar învăŃătura dumnezeiască
din Sfintele Scripturi, ci şi ştiinŃa şi filosofia omenească. VieŃuind ei în vremea când Biserica creştină
abia scăpată din prigonirile sălbatice ale iudeilor şi ale împăraŃilor romani, era în mare primejdie
din pricina mulŃimii învăŃăturilor greşite scornite de duşmanii creştinismului, au reuşit să destrame
toate Ńesăturile viclene menite să-i dezbine şi să-i rătăcească pe creştini. Marele merit al acestor
trei mari sfinŃi ai Bisericii este acela că, prin lupta lor neobosită şi neîncetată, atât prin cuvântul
vorbit cât şi prin cuvântul scris, au asigurat adevărata înŃelegere a învăŃăturii lui Hristos, păzirea
dreptei credinŃe lăsată de SfinŃii Apostoli şi, mai ales, a dogmei Sfintei Treimi, cea mai de seamă Taină
a credinŃei creştine.
Fiind toŃi trei şi mari ierarhi ai Bisericii, au folosit Amvonul pentru propovăduirea dreptei
credinŃe.
Iar Duhul Sfânt, în aşa fel i-a inspirat pe aceşti aleşi ai Săi încât fiecare lucrând în felul său, toŃi la un loc
au făcut o singură lucrare.
Sfântul Vasile cel Mare a combătut cu multă vehemenŃă şi curaj erezia ariană. Datorită energiei
cu care Sfântul Vasile cel Mare a apărat credinŃa ortodoxă, Cezareea a rămas o insulă ortodoxă,
ocolită de ereticii arieni care dezlănŃuise în întregul Imperiu o aprigă prigoană împotriva creştinilor
ortodocşi. El a căutat să folosească filosofia şi cultura antică pentru fundamentarea
creştinismului. A promovat monahismul şi ascetismul şi s-a preocupat de organizarea Bisericii.
Sfântul Vasile a fost totodată şi păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor.
Rânduielile statornicite de el în viaŃa monahicească se păstrează şi astăzi, după şaptesprezece veacuri.
De asemenea, Liturghia Sfântului Vasile se slujeşte şi azi în Biserica ortodoxă, fără nici o schimbare.
Opera sa, vastă ca întindere şi totodată extrem de bogată în conŃinut, cuprinde scrieri
dogmatice, omilii, cuvântări, piese liturgice etc. A folosit cu multă pricepere filosofia şi cultura
antică pentru
fundamentarea creştinismului. A promovat monahismul şi ascetismul şi s-a preocupat de organizarea
Bisericii.
La rândul său, Sfântul Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, bun prieten cu Sfântul Vasile, poet şi
vorbitor înnăscut, pentru frumuseŃea şi limpezimea cu care a zugrăvit Taina Sfintei Treimi, a fost numit
„teologul”. Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse demult în rătăcirea lui Arie, în vremea în care
în toată capitala Imperiului nu mai rămăsese decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii,
după cinci ani de neobosite şi inspirate cuvântări, bisericile şi credincioşii au revenit la dreapta
credinŃă. Pentru aceasta a fost el ales patriarh al Constantinopolului.
Sfântul Ioan Gură de Aur a întrecut în cuvânt şi în înŃelepciune pe toŃi filosofii greci. A
tâlcuit
Sfânta Scriptură şi a propovăduit Evanghelia cu mare folos şi a scris Liturghia care-i poartă numele.
El
era un adevărat izvor de dragoste şi de milostenie şi mare apărător al celor nevoiaşi şi asupriŃi. A
fost patriarh al Constantinopolului.
Aceşti oameni cereşti, această treime pământească ne-a învăŃat să ne închinăm Treimii
dumnezeieşti
în duh şi în adevăr.
Având aceşti mari ierarhi şi dascăli ai Bisericii prin viaŃa lor exemplară, prin ştiinŃa şi cultura lor,
prin lucrarea lor în folosul Bisericii lui Hristos, se bucurau de multă cinstire, nu numai atunci
atunci, în vremea vieŃii lor, ci şi în secolele care au urmaterau în toată lumea creştină şi nu numai.
Trecând veacurile unul după altul, deşi creştinii mult îi cinsteau pe aceşti învăŃători de neamuri, prin
veacul al XI-lea, în vremea împăratului Alexie Comnen, unii creştini socoteau că, dintre ei, Vasile
este
mai mare între cei mari, alŃii ziceau că Grigorie este neasemuit pentru frumuseŃea cuvântului rostit,
iar
alŃii ziceau că nu-i nimeni ca Ioan Gură de Aur. Şi se ajunse până acolo că lumea se împărŃise în tabere,
unii numindu-se vasilieni, alŃii grigo-rieni iar alŃii ioanieni. Şi nu de puŃine ori, prinzându-se în
discuŃii înfierbântate ajungeau la ceartă. Iar în felul acesta, cei trei mari sfinŃi care, toată viaŃa, s-au
străduit să apere binecre-dinciosul popor creştin de rătăcire şi de dezbinare, acum tocmai ei ajunseră,
prin lucrare diavolească, prilej de poticnire pentru creştini. Şi atunci, au intervenit sfinŃii de dincolo
de mormânt. Ei
s-au arătat nu în vis, ci aievea, lui Ioan, mitropolitul cetăŃii Evhaita, care era un om îmbunătăŃit şi episcop
înŃelept. Şi au zis cei trei sfinŃi către el: «Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi fiecare la vremea
sa îndemnaŃi de dumnezeiescul Duh, am scris învăŃături spre folosul şi mântuirea oamenilor şi nu spre
dezbinarea lor. Iar între noi nu este vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veŃi vorbi de unul, vorbiŃi şi de
ceilalŃi doi. Deci porunceşte celor care se sfădesc pentru noi în van să nu se dezbine, căci noi toată viaŃa
ne-am sârguit a împăca lumea şi a-i aduce pe toŃi laolaltă. Deci, statorniceşte o zi de pomenire pentru toŃi
trei şi lasă poruncă creştinilor ce vor urma, să ne prăznuiasă pe noi împreună în acea zi».
După ce au spus sfinŃii acestea, au început a se înălŃa învăluiŃi de o lumină nepământească.
Şi aşa, în urmă cu o mie de ani, a orânduit, Ioan arhiereul Evhaitei ca, pe lângă cinstirea fiecăruia în
ziua praznicului închinat lor, să fie pomeniŃi SfinŃii Trei Ierarhi şi împreună în ziua de 30 ianuarie ceea ce,
în Biserica Dreptmăritoare, s-a păstrat până azi.