BOLI METABOLICE

HIPERTIROIDISMUL
Hipertiroidismul apare cand glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces. Hormonul tiroidian controleaza
metabolismul (metodele prin care organismul transforma alimentele in energie) si influenteaza rata batailor cardiace
(alura ventriculara), digestia, tonusul muscular, rezistenta oaselor si nivelulcolesterolului.
O persoana cu exces de hormon tiroidian are functiile organismului accentuate.
Hipertiroidism. O glanda tiroida hiperactiva este caracteristica unei tulburari metabolice. Glanda tiroida elibereaza
tiroxina, care ajuta la buna functionare a metabolismului. Cu toate acestea, atunci cand este eliberata in cantitati
mari, tiroxina poate provoca cresterea ratei metabolismului bazal, cauzand pierdere excesiva in greutate, ritm
cardiac rapid,hipertensiune arteriala si umflarea zonei de la baza gatului.

Cauze
Sus

Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism. Aceasta boala consta in secretia exagerata de
hormon tiroidian. Boala Graves este ereditara in cele mai multe cazuri, ca multe alte boli tiroidiene.
Alte cauze frecvente sunt:
- nodulii tiroidieni - nodulii tiroidieni sunt formatiuni crescute in tiroida ce produc hormon tiroidian in exces
- tiroiditele - acestea apar cand organismul produce anticorpi care afecteaza glanda tiroida.
O persoana poate face tiroidita de la un virus sau de la o infectie bacteriana. La inceputul bolii nivelul hormonilor
tiroidieni creste pe masura ce hormonul se varsa din glanda tiroida distrusa. Ulterior, nivelul hormonal poate fi scazut
(hipotiroidism) pana cand glanda se vindeca spontan.

Simptome
Sus

O persoana poate avea hipertiroidism daca prezinta urmatoarele simptome:

- agitatie, indispozitie, oboseala, slabiciune
- tremuraturi ale mainilor, alura ventriculara crescuta sau neregulata (aritmica) sau respiratie dificila chiar si in timpul
repausului
- transpiratii abundente, piele umeda si rosie care poate produce mancarime (prurit)
- flatulente si balonari frecvente
- par fin si moale care cade
- scaderea in greutate chiar daca alimentatia este normala sau in cantitati mai mari decat de obicei.Persoanele
cu boala Graves prezinta adesea simptom asociate cum ar fi:
- gusa, o tiroida marita, nedureroasa si moale
- unghiile groase care bombeaza patul unghial
- mixedemul (tegumente rosii, infiltrate, ingrosate cu noduli pretibial si pe fata superioara a plantelor)
- hipocratism (degete cu terminatii bombate)
- oftalmopatia lui Graves ce consta in ochi bulbucati (exoftalmie), inrositi pe langa alte simptome.
In evolutie, persoana are tahicardie, este anxioasa. Poate simti ca nu are energie suficienta ca de obicei.
- irascibilitate
- tensiune arteriala foarte mare sau foarte mica (hipotensiunea arteriala)
- senzatia de greata, voma sau diaree
- batai cardiace rapide sau dureri toracice
- febra

- confuzie sau somnolenta

- dificultati de respiratie sau senzatie de oboseala care pot fi simptome ale unei insuficiente cardiace.

Investigatii
Medicul va pune intrebari pentru a afla antecedentele medicale, va face un examen obiectiv si alte teste paraclinice
pentru a diagnostica hipertiroidismului.
In cazul in care medicul suspicioneaza hipertiroidismul poate sa ceara pe langa celelalte analize si:
- un test de stimulare a hormonului tiroidian (TSH) care este o analiza sanguina prin care sa masoara nivelul de TSH
- teste pentru masurarea hormonilor tiroidieni - teste sanguine pentru masurarea celor doua forme de hormoni
tiroidieni numite T3 si T4. Daca nivelurile de hormoni tiroidieni sunt crescute persoana are hipertiroidism.
Alte investigatii
Odata inceput tratamentul pentru hipertiroidism, medicul va testa pacientul in mod regulat pentru TSH si hormoni
tiroidieni de cateva ori pe an pentru a verifica eficienta tratamentului.

TSH : Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina) se formeaza in celulele bazofile ale hipofizei anterioare si
are o secventa secretorie circadiana controlata de hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus.
Eliberarea hipofizara de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru actiunea biologica a hormonilor
tiroidieni. TSH are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei hormonilor tiroidieni, precum si o actiune
proliferativa.
Determinarea TSH reprezinta testul initial in diagnosticul afectiunilor tiroidiene. Chiar si mici modificari in concentratia
hormonilor tiroidieni vor determina modificari in sens invers (mult mai pronuntate) ale concentratiei de TSH. Prin
urmare TSH reprezinta un parametru foarte specific si sensibil pentru controlul functiei tiroidiene, dar si pentru
detectarea si excluderea unor afectiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Tratament - Generalitati
Sus

Exista trei variante de tratament pentru hipertiroidism. Cele mai utilizate sunt medicamentele antitiroidiene si iodul
radioactiv. Foarte rar se recomanda interventia chirurgicala. Chiar daca simptomele nu deranjeaza este nevoie de
tratament deoarece hipertiroidismul poate duce la complicatii.
Tratamentul adecvat depinde de varsta, etiologie, valorile hormonilor tiroidieni secretati de organism si alte afectiuni
asociate.

Tratament in cazul agravarii bolii

Sus

Daca iodul radioactiv sau medicamentele antitiroidiene nu functioneaza, pacientul are nevoie de:
- alt tratament cu iod radioactiv
- interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni din glanda tiroida (tiroidectomie).
Medicamentele antitiroidiene sunt:
-metimazolul
-propiltiouracilul.

Daca tratamentul cu preparate antitiroidiene este urmat pentru o perioada mai lunga de timp poate
aparehipotiroidismul ceea ce inseamna ca organismul produce prea putin hormon tiroidian. Este foarte importanta
administrarea tratamentul la aceeasi ora zilnic

Medicamente asociate pe care le pot recomanda medicii pentru hipertiroidism sunt:

- betablocantele - inclusiv propanololul, atenololul sau metoprololul pentru controlul tahicardiilor, tremuraturilor,
sudoratiei si irascibilitatii. Medicul poate prescrie una dintre aceste medicamente in timpul in care se urmaresc
efectele preparatelor antitiroidiene sau ale terapiei cu iod radioactiv.
- topice oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati.
- medicamente cu corticosteroizi - pentru controlul durerii sau maririi glandei.
Optiuni de medicamente
- reducerea stresului: aceasta ajuta la ameliorarea anxietatii si irascibilitatii
- evitarea cafeinei: cafeina inrautateste simptomele ca tahicardia, irascibilitatea si dificultatea la concentrare
- renuntarea la fumat: daca pacientul are boala Graves si este un fumator, are mai multe sanse de a dezvolta
oftalmopatia Graves.

ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE = Denumite si corticosteroizi, aceste produse (prednison, prednisolon,

betametason) sunt derivati ai corticosteroizilornaturali, hormoni secretati de catre glandele suprarenale.
Corticosteroizii sunt foarte puternici si permit stapanirea inflamatiei atunci cand ea devine severa sau cand se
declanseaza fara motiv evident, ca in cazul bolilor zise inflamatorii (poliartrita reumatoida, alergii severe etc.).
Denaturarea pielii, fragilitatea osoasa, aparitia unei stari diabetice fac parte din numeroasele lor efecte nedorite.

AINS = Aceste produse, denumite si ains (fenilbutazona, indometacin etc.), apartin diverselor categorii, dar sunt toate
capabile sa blocheze formarea unor substante ca prostaglandinele, mediatorii chimici necesari dezvoltarii inflamatiei.
Ele sunt eficace indeosebi in fazele acute ale inflamatiei si sunt utilizate in reumatologie (artrita, puseu inflamatoriu al
unei artroze, tendinita), in traumatologie, in urologie (colici nefretice), in ginecologie (ciclu menstrual
dureros).antiinflamatoarele nesteroidiene nu trebuie sa fie asociate intre ele, nici cu anticoagulante (risc
de sangerari), nici cu sterilet (risc de ineficacitate contraceptiva). In general, ele sunt contraindicate in caz de
antecedente alergice la unul dintre cele doua, ori la aspirina. Exista, de asemenea, antiinflamatoare cu actiune lenta
(saruri de aur, metotrexat), al caror efect nu este constatat decat dupa cateva saptamani.

Hipotiroidism. La polul opus hipertiroidismului se afla hipotiroidismul. Aceasta afectiune reprezinta o glanda tiroida
lenesa, care nu produce o cantitate suficienta de hormoni. Deficitul de hormoni tiroidieni cauzeaza o serie de
probleme de sanatate. Printre bolile pe care le poate declansa, hipotiroidismul determina cresterea excesiva in
greutate, rimt cardiac lent, constipatie etc.

Boala Addison. Boala Addison apare atunci cand glandele suprarenale prezente in vecinatatea rinichilor nu pot sa
produca o cantitate suficienta de cortizol si aldosteron. In acest caz, persoana afectata sufera de intensificarea culorii
pielii, reducerea tensiunii arteriale, diminuarea nivelului de zahar din sange, scaderea excesiva in greutate, oboseala,
greata, dureri si slabiciune musculara. Aceste simptome apar treptat, pe parcursul a mai multe luni. Bolnavul trebuie
sa urmeze terapie de substitutie hormonala, pentru a controla aceasta conditie.
Boala Addison este o boala destul de rara, ce apare atunci cand glandele adrenergice (suprarenalele), localizate in
partea superioara a rinichilor, nu produc cantitati suficiente de hormoni, in special cortizol si mai rar aldosteron.
Cortizolul actioneaza asupra majoritatii organelor si este important pentru functionarea normala a organismului.
Glandele adrenergice elibereaza cortizol pentru a ajuta organismul sa raspunda la stresul provenit in urma unor boli,
procedee chirugicale, nasteri sau alte cauze. Aldosteronul retine sarea si apa in organism si mentine tensiunea
arteriala.

Boala Addison se dezvolta de cele mai multe ori prin distrugerea de catre sistemul imun a unei parti din glanda
suprarenala ce produce cortizol si aldosteron.
Distrugerile tisulare glandulare pot aparea si in cadrul altor boli ca:
- tuberculoza, cancer, infectii HIV sau anumite boli infectioase ca sepsisul meningococic (infectie cu meningococ in
sange)
- anumite tipuri de radioterapie
- sangerari la nivelul suprarenalelor in urma terapiei cu anticoagulante
- leziuni ale glandelor suprarenale in timpul sarcinii sau in timpul travaliului.
Boala Addison afecteaza toate varstele, inclusiv copiii. Boala Addison cauzata de sistemul imun este mai comuna la
femei decat la barbati, iar cea produsa de tuberculoza este mai frecevnta la barbati decat la femei.

Simptome
Sus

Cel mai frecvent boala se dezvolta treptat iar simptomele se instaleaza lent. In cazul unei distrugeri adrenergice in
urma unei sangerari sau a unei traume simptomele se instaleaza rapid.
Simptomele intalnite cel mai frecvent sunt:
- slabiciune musculara si oboseala ce se accentueaza cu timpul
- scadere ponderala. Pierderea masiva in greutate este un simptom frecvent
- scaderea pana la lipsa a apetitului.
Alte simptome sunt:
- greata, varsaturi, diaree si dureri abdominale
- pofta de sare
- hiperpigmentare tegumentara (piele inchisa la culoare). Aceasta se manifesta de cele mai multe ori in zonele cu
cicatrici, la nivelul plicilor, la nivelul buzelor sau tegumentul din jurul gurii sau nasului, la nivelul articulatiilor
genunchiului, cotului, degetelor de la picioare sau articulatiile mainii
- senzatie de ametala sau lipotimie la ridicarea dintr-o pozitie sezanda. Aceasta poarta numele de hipotensiune
ortostatica
- tremor. Persoanele cu boala Addison au uneori valori scazute ale glicemiei (nivelul zaharului in sange)
- dificultati de concentrare, iritabilitate crescuta sau sindrom depresiv.
Deoarece simptomele se instaleaza treptat, acestea de cele mai multe ori nu sunt detectate pana cand nu se
instaleaza criza adrenergica (criza Addisoniana). Aceasta criza este provocata de un eveniment stresant, ca de
exemplu o infectie severa, o trauma, un procedeu chirurgical sau deshidratare. Organismul nu este capabil sa produca
o cantitate suficienta de cortizol pentru a face fata stressului. In cazul in care criza Addisoniana nu este tratata
pacientul poate muri din cauza socului cauzat de scaderea brusca a tensiunii.
Simptomele crizei adrenergice sunt:
- voma severa si diaree ce duce la pierderea unor cantitati insemnate de lichide (deshidratare)
- slabiciune extrema, senzatie de lesin iminent
- durere brusc aparuta la nivelul abdomenului, spatelui sau picioarelor
- comportament anormal : neliniste, confuzie, senzatie de frica nemotivata
- febra inalta
- modificari ale niveluli de constienta, dificultati in a pastra starea de veghe, nu raspunde la anumiti stimuli sau o
pierdere totala a constiintei
- paliditate extrema cu buze si lobul urechii cianotice (culoare rosu-violeta).
Mai multe afectiuni, unele dintre ele nu la fel de severe au simptome asemanatoare cu cele din boala Addison.
Simptome asemnatoare digestive cu cele din boala Addison pot sa apara in mai multe boli de la diaree simpla la alte
boli mai severe ca hepatita sau cancerul.

Investigatii
Sus

Boala Addison poate fi suspicionata in urma istoricului medical, examinarii fizice si cand analizele de sange arata
nivele crescute de potasiu, scazute de sodiu, nivele crescute din anumite tipuri de celule albe. In cazul in care se
suspecteaza boala Addison se vor face analize pentru a se doza nivelul cortizolului.
Nivelul sangiun de cortizol nu este un indicator fidel pentru diagnosticarea bolii Addison. Nivelul cortizolului seric
variaza foarte mult, iar nivelul normal al acestuia nu exclude boala. Diagnosticul este de obicei confirmat in urma unui
test de stimulare la ACTH. Acest test presupune injectarea intravenoasa a unui compus de ACTH sintetic, ce va stimula
secretia de cortizol. Testul de stimulare la ACTH masoara raspunsul glandei adrenergice la acest compus.
Insuficienta adrenergica este indicata de nivele scazute de cortizol in urma injectarii ACTH.
Nivelul sanguin de ACTH inainte de injectarea intravenoasa stabileste diagnosticul de insuficienta adrenergica
primara. In insuficienta adrenergica secundara nivelul seric al ACTH este scazut, determinand o secretie scazuta de
cortizol. Insuficienta adrenergica secundara poate fi produsa de o afectiune a glandei pituitare, ce controleaza
producerea de ACTH.
Investigatiile imagistice, ca tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt folosite pentru a verifica
eventualele leziuni sau afectari ale glandelor suprarenale. In cazul in care se pune diagnosticul de boala Addison
este indicat sa se investigheze si functiile tiroidiana (hipertiroidism, hipotiroidism, tiroidita Hashimoto) si paratiroidiana,
ca si posibilitatea existentei unei anemii pernicioase.
Una sau mai multe din aceste boli s-a demonstrat ca se asociaza la aproximativ jumatate din pacientii cu boala
Addison.
In cazul in care diagnosticul de boala Addison nu este sigur, este indicat consultul unui medic endocrinolog.

Tratament
Sus

Tratamentul se face de obicei toata viata, in cazul bolii Addison. Odata terapia instaurata persoanele cu boala
Addison duc o viata normala.
Tratamentul include medicatie de inlocuire a hormonilor cortizol si aldosteron.
De cele mai multe ori se foloseste hidrocortizonul, deoarece acesta poate substitui ambii hormoni. In cazul in care se
utilizeaza alt medicament in loc de hidrocortizon, de genul prednisolon, metilprednisolon sau dexametazona este
indicata administrarea si a unui compus care sa substituie aldosteronul (in mod uzual acest compus este
fludrocortizonul).
Dozele sunt crescute in timpul copilariei, in timpul perioadelor de stress: leziuni, procedee chirugicale sau infectii
severe si in cazul in care se produce un stress emotional puternic.
Este indicata administrerea suplimentara de sare. Deoarece persoanele cu insuficienta adrenergica au tendinta de a
pierde potasiu, este indicata suplimentarea dietei cu sare, in special in perioadele calduroase si umede sau atunci
cand se fac exercitii fizice. Totusi, datorita faptului ca in boala Addison se retine potasiul, este indicata evitarea
substituentilor alimentari de sare, ce contin saruri de cloruri de potasiu.
Sunt indicate controale periodice la medic, pentru a monitoriza simptomele si tensiunea arteriala. Se vor efectua de
asemenea analize periodice pentru monitorizarea nivelelor sangvine de potasiu, sodiu si cortizol.
Criza adrenergica se trateaza in spital. Este indicata spitalizarea pana la remiterea crizei.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pentru pacientii cu boala Addison sunt indicate cateva principii de tratament:
Medicatia trebuie luata zilnic, dupa recomandarile medicului. Medicamentele trebuiesc luate in acelasi moment al
zilei, in momentul in care de obicei organismul are nevoie de hormoni (de obicei cantitatea de hormoni necesara este
mai mare dimineata si mai mica seara).
Nu se fac restrictii de sare in dieta. Organismul are nevoie de o anumita cantitate de sare pentru ca rinichii sa

functioneze normal. In cazul bolii Addison probabil ca organismul pierde multa sare.
In cazul simptomelor ce indica criza adrenergica se va administra o doza de dexametazon, ca medicatie de urgenta
si pacientul se va prezenta la medic in camera de garda. Este important ca bolnavii cu Addison sa aiba pregatita o
injectie cu dexametazona tot timpul la indemana, in casa, in masina sau la servici. Este important sa se cunoasca
modul de administrare al medicamentelor. Se indica scrierea instructiunilor de administrare sau educarea unei
persoane pentru a administra medicatia de urgenta, in caz ca pacientul nu este in stare.
Este indicat ca bolnavii cu Addison sa poarte o insigna de identificare, pentru a ajuta personalul medical sa
diagnosticheze mai repede si sa trateze de urgenta, in cazul in care bolnavul este inconstient, este ranit sever sau nu
este capabil sa raspunda la intrebari.
Este necesara monitorizarea periodica a greutatii, in special in cazul in care apetitul este scazut sau sunt perioade de
diaree severa. Cantarirea se face de preferinta in acelasi moment al zilei si cu o cantitate de haine asemanatoare.
Monitorizarea tensiunii arteriale se face periodic. Tensiunea arteriala crescuta si apartia edemelor sunt semne ca
medicatia trebuie ajustata. Atunci cand apar ameteli dimineata la ridicarea din pat, inseamna ca a aparut hipotensiunea
arteriala. Se indica relaxarea la marginea patului cateva minute inainte de a se ridica complet in picioare.
In cazul unor boli sau perioadelor de stress se indica:
- crestera dozelor de medicamente. Pacientul trebuie sa fie informat asupra medicamentului a carei doza trebuie
crescuta si valoare cu care trebuie crescuta
- consultul de specialitate de urgenta atunci cand sunt infectii severe, cu febra inalta, tuse frecventa, arsuri la urinare.
In cazul in care administrarea medicamentelor nu este posibila din cauza gretei sau a vomei este indicat consultul
unui medic specialist.